BIOLOGIE-EPILEPSIA

Nume: Ciriu Daniela Claudia

Clasa: X-H

Ce este epilepsia?
Epilepsia este o tulburare neurologica comuna care
se datoreaza unor factori care interfereaza cu
impulsurile electrice la nivelul creierului. Sistemul nervos
produce descarcari electrice bruste, excesive si
dezorganizate care duc la aparitia convulsiilor.
Convulsiile interfereaza temporar cu controlul
musculaturii, controlul defecatiei (eliminarea de fecale),
vorbirea, vederea si constienta bolnavului.
Epilepsia nu este o boala mentala neurologica sau
psihica, ea putand fi cauzata de diferite afectiuni
precum: traumatisme craniene, accidente vasculare,
infectii cerebrale, tumori cerebrale, uneori putand fi si
mostenita genetic.
La mai putin bolnavi de epilepsie cauza primara este
neidentificabila.

Cum se produce?
Desi epilepsia este una dintre cele mai comune
tulburari neurologice care implica sistemul nervos,
specialistii nu pot explica clar care sunt motivele
pentru aparitia acestei boli. Epilepsia nu are o
evolutie previzibila. Poate aparea la orice varsta si
se poata agrava dupa o ameliorare.
Desi neobisnuit, aceasta boala care afecteaza
initial o anumita arie a creierului poate sa se
extinda si intr-o alta arie cerebrala. Unele tipuri
de epilepsie dispar cand copilul ajunge la
adolescenta. Alte tipuri pot persista toata viata.

Simptome
Convulsiile sunt singurul simpotom
vizibil al epilepsiei. O convulsie este o
schimbare in senzatii indusa de o scurta
si brusca dereglare electrica la nivelul
creierului. Exista mai multe tipuri de
convulsii.

1. Crize comitiale generalizate:

Petit-mal (absence seizures) - caracteristice cel mai adesea copiilor,
apar intre 5 si 12 ani si se prezinta prin lipsa temporara a constientei,
cateodata persoanele privind in gol. Crizele incep si se incheie brusc;

Crize atonice (drop attacks) - produc pierderea brusca si temporara a

tonusului muscular;

Crize mioclonice - sunt reprezentate de contractii rapide si scurte ale

muschilor corpului, cel mai adesea avand loc pe ambele parti ale corpului
in acelasi timp;

Crize tonico-clonice (grand-mal/convulsii) - cel mai cunoscut tip de

criza. In timpul fazei tonice, ritmul respiratiei poate scadea sau poate
inceta, ea revenind in timpul fazei clonice la un ritm mai scazut. In timpul
fazei clonice au loc convulsiile propriu-zise. In timpul episodului epileptic,
limba si buzele pot fi muscate. CONTRAR PARERII GENERAL
ACCEPTATE, NIMIC NU TREBUIE SA FIE PUS IN GURA PERSOANEI
IN TIMPUL UNEI CRIZE, INTOARCEREA SA PE O PARTE FIIND
SUFICIENTA PENTRU A IMPIEDICA SUFOCAREA SA.

2. Crize comitiale partiale:

Crize

partiale simple: in aceste crize, constienta este mentinuta. Totusi,

persoanele care au acest tip de crize isi dau seama ca nu pot vorbi sau chiar nu se
pot misca pana cand criza nu a trecut. Ele isi pot aminti exact ce s-a intamplat in
timpul crizei.
Acest tip de criza poate modifica miscarile (prin miscari anormale ale limbii sau
clipit des s.a.), senzatiile (se poate modifica perceptia asupra lucrurilor; persoana
poate simti pe piele o briza sau poate auzi diferite sunete s.a.) si emotiile (poate
induce frica, furia, fericire s.a.).

Crize partiale complexe (epilepsie psihomotorie): in timpul unei astfel de crize

persoana are constienta pierduta sau alterata, putandu-se afla intr-o stare
asemanata de experti unei stari de transa sau de vis. Persoana nu poate
interactiona cu ceilalti intr-un mod normal, nu isi poate controla miscarile, vorbirea
sau actiunile, nu stie ce face si nu isi va aminti la sfarsitul crizei ceea ce s-a
intamplat.

Status

epilepticus se caracterizeaza prin crize prelungite sau repetitive, fara o

perioada de recuperare intre atacuri. Aceste atacuri implica riscuri, dintre cele
mai grave: obstructia cailor aeriene, acidoza, hipotensiune, hipertermie, edem
cerebral, hipoglicemie, alterarea functiilor SNC.

Tratamentul epilepsiei
Tratamentul poate reduce frecventa aparitiei convulsiilor sau le poate preveni
in cele mai multe cazuri si determina disparitia crizelor pe toata durata vietii.
Convulsiile necontrolate au un impact semnificativ asupra modului de viata si
nu se pot obtine permise de conducere de automobile, anumite meserii sunt interzise
precum si anumite activitati. Desi convulsiile prin ele insele nu afecteaza fizic
bolnavii, ele prezinta un risc la traumatisme fizice si chiar si moarte, depinzand de
locatia in care se afla si momentul in care bolnavul face convulsii. Convulsiile apar pe
neasteptate si pot determina caderea bolnavului, inecarea sau alte accidente.
Asa numitul status epileptic (o criza convulsiva care dureaza mai mult decat
de obicei, mai mult de 5 minute) duce la coma si moarte. Prin reducerea frecventei
sau eliminarea convulsiilor, calitatea vietii bolnavilor se imbunatateste considerabil.
Un diagnostic corect este vital pentru administrarea tratamentului eficient.
Deciziile de tratament se bazeaza in primul rand pe tipul epilepsiei si tipul
convulsiilor. E posibil ca un tratament care amelioreaza un tip de convulsii sa
agraveze altele. Varsta, starea de sanatate si stilul de viata sunt alti factori
importanti in alegerea tratamentului.
Cu ajutorul medicului, trebuie ca pacientul sa cantareasca beneficiile unui
anumit tratament comparativ cu dezavantajele, care include efectele adverse,
riscurile si costurile acestui tratament.

Prevenirea
Deoarece cauzele epilepsiei nu sunt
intotdeuna clare, nu este posibil ca aceasta
afectiune sa fie prevenita.
Traumatismele craniocerebrale, o cauza
frecventa de epilepsie, pot fi prevenite. Se
recomanda purtarea centurii de siguranta
intotdeauna cand va aflati intr-un autovehicul
si a castii de protectie in timpul biciclismului,
motociclismului, schiatului, patinatului sau
calaritului.

Medicamente

Medicamentele folosite pentru prevenirea convulsiilor se numesc antiepileptice.

Scopul consta in gasirea unei medicatii antiepileptice eficiente care sa determine cele mai
putine efecte adverse.
Eficienta antiepilepticelor in prevenirea convulsiilor este de 60-70%. Desi multe persoane
sufera efectele adverse ale acestor medicamente, acesta este cel mai bun mod de a preveni
convulsiile. Beneficiile depasesc de obicei neajunsurile acestor medicamente.
Exista pe piata multe tipuri de medicamente antiepileptice (denumite si anticonvulsivante), dar
nu toate trateaza acelasi tip de convulsii. Primul pas in alegerea anticonvulsivantelor este
diagnosticarea corecta a tipului de epilepsie si de convulsii pe care le are bolnavul.
Poate dura mai mult timp pana la gasirea celei mai bune combinatii de medicamente, prin
ajustarea dozelor, prin incercarea mai multor medicamente. Scopul este de a preveni aparitia
convulsiilor cu pretul unor efecte adverse cat mai reduse posibil. Odata ce a fost gasit cel mai
eficient tratament, este foarte important ca bolnavul sa il urmeze intocmai recomandarilor medicului
neurolog.
Monoterapia (folosirea unui singur medicament) este ferm recomandata, fiind tratamentul de
prima intentie. Monoterapia determina mai putine efecte adverse si nu are riscul de a interactiona cu
alte medicamente. De asemenea, sansele de a uita sau de a gresi ora administrarii medicamentului
sunt mult mai mici in monoterapie fata de un tratament compus din mai multe medicamente.
Atunci cand monoterapia este ineficienta, adaugarea unui al doilea medicament poate
imbunatatii controlul convulsiilor. De asemenea, in cazul bolnavilor cu mai multe tipuri de convulsii,
este nevoie de mai mult de un singur medicament.