CLASIFICAREA VIRUSURILOR I A VIROZELOR

In funcie de gazda parazitat virusurile pot fi patogene pentru anumite animale vertebrate sau
nevertebrate, virusuri patogene pentru plante i virusuri patogene pentru bacterii
(bacteriofagii).
1.Virusurile patogene pentru om i eventual pentru unele animale sunt obiectul de studiual
virusologiei medicale. Dintre familiile de virusuri patogene pentru animale, grupate n funcie
de compoziiagenomului, menionm cteva care produc viroze umane:
virusuri ADN: Papovavirus (negi), Adenovirus (adenoviroze), Herpesvirus (herpesul i zona
zoster), Poxvirus (variola i vaccinia).
virusuri ARN: Picornavirus (poliomielita, enteroviroze etc.), Togavirus (arbovirozele),
Arenavirus (choriomeningita limfocitar, febrile hemoragice sudamericane etc.), Coronavirus
(infecii respiratorii), Orthomixovirus (gripa), Retrovirus (SIDA) etc.
La acestea se mai adaug o nou categorie de ageni infecioi neconvenionali, prionii , de
dimensiuni subvirale care produc boli transmisibile degenerative, cu "evoluie lent",
encefalopatii spongiforme subacute (Kuru, Creutzfeld-Jacob, Alzheimer).
Prionii denumii anterior protovirine sau virusuri latente sunt o adevrat enigm a biologiei
moderne deoarece sunt constituii exclusiv din proteine neavnd n compoziia lor acizi
nucleici - suportul ereditar nelipsit pe ntreaga scar biologic. Prionii sunt de fapt alctuii
dintr-o "protein infecioas" i sunt foarte rezisteni la mijloacele clasice de sterilizare
inclusiv la orice procedeu care degradeaz i inactiveaz acizii nucleici (nucleaze, cldur,
radiaii ionizante etc.). Dup aspectul clinic al bolii, virozele se pot ncadra n dou mari
categorii:
Infecii virotice generalizate.
In cursul acestor mbolnviri, virusul se rspndete pe cale sanguin n tot organismul i
poate determina erupii caracteristice pe piele i mucoase, n acest grup sunt cuprinse: variola,
rujeola, rubeola, varicela.
Infecii cu localizare primar n anumite organe pentru care virusul respectiv are afinitate.
Rspndirea virusurilor se face pe cale sanguin, pe calea nervilor periferici sau peamndou
cile. Din acest grup fac parte:
infecii ale sistemului nervos central: poliomielita, turbarea;
infecii ale aparatului respirator: gripa, guturaiul;
infecii localizate pe piele i mucoase: herpesul, negii, zona zoster;
infecii ale ficatului: hepatita epidemic;
infecii ale glandelor salivare: parotidita epidemic,
1

infecii ale ganglionilor limfatici: limfogranulomatoza venerian

VIRUSUL MOZAICULUI TUTUNULUI
Aspectul general : Boala este produs de virusul mozaicului tutunului i se manifesta prin
apariia pe frunze a unor pete decolorate dispuse n mozaic. Ca rezultat frunzele se rein n
cretere, rmn mici, au un aspect uor ncreit iar culoarea este verde mat cu pete galbui.
Fructele plantelor atacate sunt reduse ca numr i dimensiune.
Msuri de prevenire : La apariia afectrii de acest patojen plantele din cultur atacate se
distrug imediat, se nltur i se ard resturile vegetale rmase. Obligatoriu se va respecta
rotaia i alternarea culturilor cu revenirea culturilor solanacee pe aceiai sol peste cel puin 3
ani. Msuri de prevenire i combatere: sunt similare celor aplicate la Verticillium dahliae.
Metode de combatere : n timpul perioadei de vegetaie, la culturile din spaii protejate se
aplic tratamente la sol, n jurul bazei tulpinii, cu produse fitosanitare.
VIRUSUL GRIPAL
Gripa este o boal infectioas acuta caracterizat clinic prin manifestri severeale aparatului
respirator printr-o contagiozitate mare cu producerea de valuri epidemice care periodic, la
intervale de 20-40 ani, se extind pe ntreg globul sub form de pandemii.Gripa este produs de
virusul gripal (Myxovirus influenzae).
Poate fi conservat timp de cteva sptmni la 0-+4C. Puterea sa infecioas este distrus
prin nclzire timp de cteva minute la 56C, prin radiaii cu U.V. sau tratament cu eter,
formol, fenol. Hemaglutinina i antigenele fixatoare de complement sunt mai rezistente la
agenii fizici i chimici dect particula viral.
Patogenie

Virusul gripal ptrunde n organism prin intermediul aerosolilor i

afecteaz mucoasa cilor respiratorii. Neuraminidaza scade vscozitatea stratului mucos

expunnd astfel receptoroi de la suprafata celulelor la patrunderea virusului gripal care
produceleziuni distructive urmate de descuamarea celulelor ciliate, infiltrate cu celule
mononucleare i edem submucos.
Cnd procesul afecteaz i parenchimul pulmonar, apar leziuni de tip interstiial.
Starea toxic general (febr, astenie, dureri musculare) nsoete de regula sindromul gripal
dar

viremia

apare

in

cazul

cand

organismul

este

complet

lipsit

de

aprare.

Decesele si cazurile grave se intlnesc n special la copiii cu afeciuni pulmonare sau

cardiovasculare cronice.Unele animale de laborator (dihor, oarece) sunt sensibile la infecia
gripal dar, in practic, cultivarea virusului se face pe oul de gin embrionat prin inoculare n
2

cavitatea amniotic pentru prevenirea gripei se pot utiliza i unele chimioterapeutice cu

aciune antigripal (amantadina).
Ca msuri generale n caz de epidemie menionm:
izolarea bolnavilor la domiciliu sau n spital pe durata bolii acute;
limitarea circulaiei persoanelor expuse;
educaie sanitar
RUJEOLA este o boala acuta infecioasa, extrem de contagioasa provocata de virusul
rujeolic. Din punct de vedere clinic boala se caracterizeaza prin manifestri catarale
respiratorii,un enantem bucal si o eruptie maculo-papuloasa particular.Virusul rujeolic face
parte din familia Paramixoviridae, genul Morbillivirus.
Virusul rujeolic este inactivat prin caldura (o or la 56C) radiaii U.V., formol.
Patogenie.
Virusul ptrunde in organism pe cale respiratorie prin mucoasa

nazofaringiana

si

conjunctivala. Se multiplic in esuturile limfoide dup care se rspandeste pe cale sanguina

in tot organismul. In formele severe de boala apar fenomene de imunosupresie cu scderea
numarului de limfocite T si B. Imunitatea dobandita dupa boal dureaz practic toata viaa.
Sursa de infectie este constituita exclusiv de omul bolnav.Transmiterea bolii se face in
general direct, pe cale aerogena prin picaturile din secretia nazofaringiana i numai rareori
indirect prin intermediul unor obiecte recent contaminate de bolnav.Receptivitatea la boala
este general dar, dupa imbolnavire, imunitatea este puternicasi dureaza toat viaa.
Profilaxia bolii se bazeaza pe o imunizare activa, sistematica a ntregii populatii infantile. In
acest scop se utilizeaza un vaccin rujeolic viu atenuat care se administreaza intr-o singura
doz pe cale parenterala.Pentru protecie, in cazuri speciale se pot utiliza si imunoglobine
umane specifice anti-rujeola.
RABIA SAU TURBAREA este o encefalomielita acut comun omului si unor specii de
animale. Boala este provocata de virusul rabic care este transmis de la animalul bolnav la om
aproape exclusiv prin muscaturi. Evoluia clinic a turbrii este rapid iar sfaritul este
totdeauna letal. Virusul rabic face parte din familia Rhabdoviridae. El are in general o forma
cilindric, cu aspect de obuz.
Virusul este sensibil la eter, cloroform si aceton precum si la radiaii U.V. dar este destul de
rezistent in mediul ambiant. Poate supravietui timp de cateva sptamani la temperaturi mai
scazute si poate fi conservat in glicerina.Virusul rabic poate fi cultivat prin inoculare
3

intracerebral la animale cu sange cald (oarece, iepure, cobai, hamster etc.), pe culturi
de esuturi sau pe ou embrionate.
Patogenie. Virusul rabic, introdus n organism pe cale cutanata ( muscatur, nepatura,
plaga) se propaga prin nervii periferici spre sisternul nervos central, se multiplic provocand o
encefalita acuta, totdeauna mortala. Microscopic se constata infiltratii cu mononucleare,
perivasculare si perineuronale insotite de fenomene de degenerescenta.
incluzii intracitoplasmatice

acidofile sferice sau alungite,

In neuroni apar

caracteristice encefalitei rabice

denumite corpusculii Babe-Negri. De asemenea, apar leziuni degenerative in maduva spinarii,

glandele salivare si lacrimale i in pancreas. Incubatia bolii este variabila, de la 7-8 zile
la cateva luni sau chiar ani. n faza de debut apar cefalee, indispozitie si alte fenomene
neuropsihice. Boala poate mbrca forma furioas cu hidrofobie, agitatie, halucinaii, crize
spasmodice sau forma paralitic cu parestezii, somnolen i paralizii. Moarte survine de
regul dup cateva zile, cel mult 10 zile de la debutul bolii, cu insuficiena respiratorie si
circulatorie.
Tratament.
Turbarea la om, odata aparuta, este totdeauna fatala si, de aceea, tratamentul se adreseaza
persoanelor suspecte a fi infectate cu virus rabic si are drept scop blocarea si neutralizarea
agentului patogen la poarta de intrare pentru a impiedica declansarea bolii.Tratamentul
Local trebuie instituit imediat si el const din toaleta plgii, splare abundent a locului cu
ap i spun, aplicarea unor antiseptice locale si infiltraii locale cu ser
antirabic. Dac este necesara o sutura a plagii, aceasta nu va fi efectuat inainte de 48 de ore.
Epidemiologie.
Rezervorul de virus este constituit din speciile de animale cu sange cald care, fara exceptie,
sunt susceptibile de a se imbolnavi de turbare si de a transmite virusul existent in saliva
in special prin muscatura. Deoarece in tara noastra rabia este transmisa la om in primul rand
prin muscatura de caine, se recomanda vaccinarea si tinerea sub supraveghere a acestor
animale.
VIRUSURILE HERPETICE (Virusul herpes simplex sau herpes virushominis)
Exist dou tipuri de virus herpetic (V.H.): V.H., tipul I care produce herpesul nazal, bucal si
ocular si care se transmite prin saliva si V.H. tipul II care produce herpesul genital ce se
transmite prin raport sexual.Uneori pot apare forme clinice severe (encefalita herpetica,
kerato-conjunctivite, etc.) provocate n special de virusul herpetic tip I.

Diagnosticul de laborator al infecfiilor herpetice se face prin cercetarea virusului herpetic si

prin titrarea anticorpilor antiherpetici.Pentru punerea in evidenta a virusului se recolteaza
lichid vezicular, saliva, secreii oculare sau genitale, tesut cerebral etc. Pe culturile de celule
produc un efect citopatic n 24-48 ore. Celulele infectate contin o incluzie intranuclear
eozinofila cu marginalizarea cromatinei si disparitia nucleului. Identificarea se face prin
imunofluorescena sau sero-neutralizare. Pentru a se preciza tipul de virus herpetic se
utilizeaza tehnici de identificare folosind mai ales anticorpi monoclonali (imunofluorescenta,
ELISA).
Titrarea anticorpilor se face n caz de prim-infectie prin seroconversie (RFC,ELISA,
imunofluorescenta etc.) pe probe duble de ser recoltate la debut si dupa 3 saptamani. Testul
este considerat pozitiv daca titrul anticorpilor a crescut de cel puin 4 ori
VIRUSUL PAPILOMA UMAN
Generalitati
Virusul Papiloma Uman este un viruscomun (frecvent intalnit) care cauzeaza anomaliiale
celulelor sau tumori la nivelul pielii. HPV poate determina modificari ale tesuturilor de la
nivelul membrelor superioare si inferioare, corzilor vocale, gurii si organelor genitale. Pana
acum au fost identificate mai mult de 60 de tipuri de HPV, fiecare tip infectand o anumita
partea corpului. In continuare ne vom referi la implicatiile lui ginecologice.Virusul Papiloma
Uman este important deoarece modificarile tesuturilor determinate de anumite tipuri de HPV
se pot transforma in cancere ale organelor genitale feminine.Diagnosticarea si tratamentul
adecvat ale acestor modificari pot preveni cancerele. HPV poate creste in cervix (orificiul de
deschidere al uterului), vagin, vulva (labiile vaginului), uretra (orificiul urinar)

si anus

(orificiul prin care se termina intestinul gros).

HPV determina doua tipuri de modificari tisulare:
condiloame (negi);
displazii

(tesuturi precanceroase).

Medicii depisteaza prezenta acestor modificari tisulare prin examinarea vulvei si vaginului si
prin examenul Papanicolau. Condiloamele (negii genitali) sunt niste tumori asemanatoare
negilor, localizate in aria genitala, cel mai frecvent la exteriorul vulvei. De obicei, sunt
nedureroase, dar pot determina prurit (mancarimi), arsuri sau sangerari usoare. Pot fi
localizate, de asemenea, in jurul uretrei sau anusului. Cele din interiorul vaginului sau de pe
cervix, de obicei sunt plate si sunt descoperite prin intermediul examenului Papanicolau. Prin
displazie se intelege prezenta unor celule anormale la nivelul pielii. Displazia nu este similara
5

cancerului dar se poate transforma in cancer dupa mai multi ani daca nu este tratata. Prin
tratament, displazia este vindecata, astfel ca posibilitatea transformarii in cancer dispare.
Singurul mod de a depista displazia este examenul Papanicolau sau biopsia (prelevarea si exa
minarea unei parti de tesut). Displazia poate fi evaluata cu ajutorul

colposcopiei,

dar

diagnosticul final este pus prin biopsie. Este localizata cel mai frecvent la nivelul cervixului,
dar poate apare, de asemenea, la nivelul vaginului si vulvei.
Diagnostic
Condiloamele sunt diagnosticate simplu, prin examinare clinica. Singurul mod de a depista
displazia este examenul Papanicolau sau biopsia (prelevarea si examinarea unei parti de
tesut). Displazia poate fi evaluata cu ajutorul colposcopiei, dar diagnosticul final este
pus prin biopsie. Este localizata cel mai frecvent la nivelul cervixului, dar poate apare, de
asemenea, la nivelul vaginului si vulvei. Screeningul pentru infectia HPV se face prin testul
Papanicolau. Cand acesta releva modificari caracteristice ale celulelor cervicale, se indica in
continuare testarea HPV. Testul pentru HPV consta in determinarea AND-HPV intr-o proba
recoltata

de

la

testului Papanicolau)

nivelul

colului

uterin

. Prin acesta se determina prezenta infectiei HPV si se

asemanator
determina

tipurile de virus implicate in infectie. Pana in prezent nu a fost implementat un test HPV
pentru barbati.
Mod de transmitere
In momentul de fata se stiu foarte putine despre cum sau cand ne putem infecta cu HPV.
Transmiterea se face indeosebi prin contact sexual cu o persoana infectata. Femeile pot fi
expuse infectiei cu HPV si sa nu prezinte displazie sau condiloame timp de multi ani. Femeile
si barbatii pot fi, de asemenea, infectati cu HPV fara sa stie acest lucru, neprezentand nici un
fel de semn sau simptom.
Prevenire
Pentru a reduce riscul de transmitere si contaminare cu virusul HPV se recomanda:
reducerea numarului de parteneri sexuali;
evitarea partenerilor sexuali care au avut un numar mare de parteneri sexuali;
utilizarea prezervativului (prezervativul asigura protectie impotriva majoritatii bolilor cu
transmitere sexuala; insa nu poate asigura o protectie 100% impotriva HPV, deoarece nu
impiedica in totalitate contactul cu pielea la nivel genital);
evitarea contactului sexual cu parteneri care prezinta condiloame vizibile la nivel genital;
efectuarea regulata a testului Papanicolau, in cazul femeilor si incurajarea sotiilor
sau prietenelor in acest sens, in cazul barbatilor;
6

vaccinarea impotriva HPV, recomandata femeilor inainte de inceperea vietii sexuale.

Vaccinarea HPV
Recent a fost introdus si in tara noastra vaccinul impotriva infectiei cu anumite tipuri de HPV,
comercializat sub numele de Silgard (sau Gardasil).Vaccinul nu trateaza infectia HPV,
condiloamele aparute sau leziunile cervicale deja existente. Acesta este doar un vaccin care
poate ajuta la protectia impotriva infectiei cauzata de HPV tipurile: 6, 11, 16 si 18. HPV
tipurile 16 si 18 au fost incriminate in 70% dintre cazurile de cancer, iar tipurile 6 si 11 au fost
incriminate in 90% dintre verucile genitale.Vaccinul nu poate asigura protectia 100% in toate
cazurile si nu poate preveni alte tipuri de cancer cervical sau infectia cu alte tipuri de HPV
decat a cele continute in vaccin.
Administrare: se adm 3 injectii in 6 luni. Schema standard recomandata este 0-2-6 luni:
prima doza;
a doua doza la 2 luni de la prima doza;
a treia doza la 6 luni de la prima doza.In principiu, a doua doza trebuie administrata la cel
putin o luna dupa prima doza; ceade-a treia la cel putin 3 luni dupa a doua doza si toate cele 3
doze

trebuie

sa

se

administreze

indecursul

maxim

an.

Se administreaza intramuscular, in regiunea deltoida a bratului sau in portiunea

superioara antero-laterala a coapsei. Este recomandat persoanelor de sex feminin cu varsta
intre 9 si 26 ani, care nu si-auinceput viata sexuala sau care nu au intrat inca in contact cu
tipurile 6,11,16,18 de HPV.
Nu

este

recomandat inaintea varstei de 9 ani, deoarece nu se cunosc suficiente date despre

imunogenitatea, siguranta si eficienta administrarii sale la copii. De asemenea, nu exista

suficiente studii privind administrarea la gravide, ceea ce-l face nerecomandabil in timpul
sarcinii. In cazul infectiei cu virusul HPV, mai pot exista beneficii de pe urma vaccinarii in
cazul in care nu sunt prezente inca toate cele 4 tipuri de HPV. Nu se cunoaste inca durata
protectiei

dupa

vaccinare,

deoarece

studiile

sunt

inca

incurs

de

desfasurare.

Vaccinarea impotriva HPV nu poate inlocui controalele periodice prin test Papanicolau.