Dreptatea leului

Leul, de mult vreme, ridicase otire,

S se bat cu riga ce se numea Pardos;
Cci era ntre dnii o veche prigonire,
i glcevire mare, pentru un mic folos.
Vrea, adic, s tie
Cui mai mult se cuvine
S ie pentru sine
Un petic de cmpie
i un col de pdure, de tot ne-nsemntor,
Ce desprea inutul i straturile lor.
Acum snge mult curse, i multe luni trecur,
Fr-a se putea ti
Cine va birui.
Elefantul nsos,
i bivolul pieptos,
Cu lupul coad-lung
Multe izbnzi fcur.
Fiecare tulpin era plin de snge.
Ici se vedea un taur jumtate mncat;
Lng el un tovar ce zbiar i l plnge;
Colo, un porc slbatic fr dou picioare;
i mai la vale, vulpea se tvlete, moare,
Oftnd dup curcanii ce nc i-au scpat!
Iar mai vrednic de jale era viteazul urs,
De dou coarne groase n inim ptruns.
Leul, vznd c lupta nu se mai isprvete,
Trimise la maimu, vestit vrjitoare,
Ce spun c tia multe, i c proorocea
ntmplrile toate, dup ce se trecea:
Trimise, zic, la dnsa s-i fac ntrebare.
Cum poate s ajung sfritul ce dorete.
Ea se puse pe gnduri, tui, apoi rspunse,
Roznd cu mulumire darurile aduse:

"Ca s poat-mpratul lesne s biruiasc,

Trebuie s jertfeasc
Pe acel ce n oaste e dect toi mai tare,
Mai vestit n rzboaie, mai vrednic i mai mare."
Auzind astea leul strnse a sa otire:
"Lighioanelor! zise, viu s v dau de tire
C astzi din noi unul trebuie s murim:
Aa va proorocul. Rmne-acum s tim
Cine este mai tare.
Ct pentru mine unul, cum vrei... dar mi se pare
C nu prea sunt puternic, cci ptimesc de tuse."
Vulpea era aproape: "Ce-are a face! rspunse,
nlimea ta eti
Orict de slab pofteti."
- "Dar i puterea noastr
E ndestul de proast",
Strigar tigrii, urii, i cu un cuvnt toate
Lighioanele-acelea ce erau mai colate.
"Nu rmne-ndoial", le rspunse-mpratul.
Iepurele, srmanul - crez c-l trgea pcatul,
Sau pcate mai multe
De moii lui fcute Veni s-i dea prerea. Dar toi, ct l zrir,
Asupr-i nvlir.
Ia vedei-l! strigar. Cu bun-ncredinare
El este cel mai tare!
S-ascundea urecheatul, i nu-i plcea s moar
Ca s ne fac nou biruina uoar!
Pe el, copii! Luai-l: el are s-mplineasc
Ce ne-a zis proorocul din porunca cereasc!"
Cinii atunci srir
i-n grab' i-l jupuir.
Se afl vreo ar, unde l-aa-ntmplare
S se jertfeasc leul? Nici una, mi se pare.

Nu tiu cum se urmeaz, nu pricep cum se poate,

Dar vz c cei puternici oriunde au dreptate.