BIBLIOTECA PENTRU TOTI

AL. I. ODOBESCU

BASME
(Jup An Mica" Vulpoiul, Tigrul pacht,
lasme mitologice, Basmul feciorului de imprat cel
cu

noroc

la vnat)

BUCURE TI
Editura Librariei LEON ALCALAY
CALEA VICTORIEI, 37
1908

www.dacoromanica.ro

.
Jup Sn Ranie Vulpoiul
Basin pentru copii, localizat

A fost odat
Ca niciodatA ;

.1

DacA n'ar fi,

Nu s'ar povesfi,

pe vremea dead chiar i dobitoacele ajungeau s se faca Domni si boieri ad pe pamnt..., a fost un puiu de leu, mandru
frumos, care, find el din vita de Domni,
fiarele si lighioanele ii alesera pe dansul
ca sa fie peste ele mai mare, si de aceea
Ij si zisera Leonil imparat.
Afland lima Leonild imparat ca dobitoacele nu traiesc in bunk pace unele cu altele si ca cele mai tari jefuesc pe cele mai
slabe, fard macar sa ceara voie dela dansul,
el hotari inteo zi s adune la sfat pe toll
www.dacoromanica.ro

I.
4

AL. ODOBESCU

suriuii sai, ca sa le dea de stire cum ca

voieste cu tot dinadinsul ca lucarile s
mearga iutr'altfel pe viitor. De aceea, indata trimise peste tot locul porunci strasnice ca toti de acum inainte s aiba a teal

in cea mai bund intelegere i,ca sa nu mai

fie voie a se face cuiva vre-o nedreptate,
III% de stirea si de invoirea imparatiei.
Totdeodata, porunci sa se cheme la curtea
domneasca tot neamul dobitocesc. Atunci
venir din toate partile, pasari, lighioane
si fiare, animale de tot felul, care mai marl,
care mai mici, i toate se inchinar Imparatului si ii multumira din baierile inimii
pentru porunca inteleapta ce o daduse. Dar
pe child toate capeteniile dobitocesti se adu-

nase la curtea imparateasca ca s tie sfat,

de odata se lati. vestea cum ca unul numai
dintre fruntasi lipsia i c acela cu nici

un pret nu voeste s vinA. Acesta era

chiar jupan Ranica Vulpoiul, lighioana

vicleana i priceputfi. Lesne inteleserd toti

pentru ce nu cutezh sa-si arate fata dinaintea imparatului ; caci pretutindeni erau

cunoscute multe mielii ce el facuse, calcand i puind pe tot minutul la uitare poruncile date de stapanire. i adevfirul era

ca toate dobitoacele venisera cu ate o

plangere impotriva lui, afara numai de buna

lui ruda, vataful Bursucel.
www.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU

Mai intai lest cu jalba, vornicul Lupu

Fa lea-Lath', cerand sa i se faca dreptate

pentru toate necuviintele cu care jupan RA-

nica Vulpoiul indraznise a se purta catre

sotia i catre copiii d-sale. Apoi se arata

cu plangere tot impotriva lui, aprodul Potaie Du lau i medelnicerul Urechila Iepuras ; dar cel care din toti sbiera mai tare
si mai Para de sir era chiar Magarila vechilul, pe care il alesese de advocaf dobi-

toacele cele mai putine la minte. Indata

Irish ce toli acestia Ii sfarsira parile i jeluirile lor, vataful Bursucel, ca o ruda bung,

incep sa apere cu vorbe pe verisorul situ

Vulpoiul i p'aci p'aci era s-1 scape de

orice osanda, cand deodata se repezi in

mijlocul adunarii, cu penile si cu creasta
sbarlite, vestitul logorat Cucurigu Cocos,

care in gura mare, -declara tuturor ea jupanul Ranica i-a fost ucis pe pruncii i pe
pruncele d-sale:
Imparate striga bietul Cucurigu fa dreptate celui mai neI

fericit dintre Cocosi. Cocoana Closca, sotia

mea, scosese o spuza, o mandrete de puisori, i cu totii impreuna traiam noi norociti, sub paza catorva dfili din cei mai
voinici. Dar intr'o zi, mie1u1 acela de Ranica veni in batatura la noi, imbracat cu
o rasa calugareasca i prefacandu-se ca
Inv* pe dinafara porunca Mariei-Tale, ca
www.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU

s'o aibA in veci aminte. Noi biet, amfigin-

du-ne de haina lui cea mincinoas, nu

ne-am temut de dAnsul, ci am urmat a
colinda risipiti d'a lungul gardului, ba

chiar si de a rAtdci prin bAlfirii, departe

de paznicii nostri. Atunci vai vicleanul,
indat ce ne simti fail de apArare, dete
1

nAvalA printre sArmanii puisorii mei si pe

Cali dinteinsii apuck pe toti ii sugrumd.

data, priveste : puica mea cea mai iubila
zace aci moartA dinaintea MAriei-Tale si
eu, Mrite impArate, cu lacrimile in oclii
cer sA mi se facA dreptate I

LeonilA impArat se supAr foarte si se

intristA adnc de acestea : deci nu voi s
mai dea crezAmAnt spuselor i apArArilor
vAtafului Bursucel. IndatA porni pe banul

Martin Ursul, unul din cei mai de frunte

boieri ai curtii, pentru ca, cu voie lath

voie, sA-i aducA pe vinovatul Ranica. Acesta

insA, ocolind primejdia, Mai bunA primire

banului Ursul si-i fagadui ca va merge cu
dAnsul ; dar mai inainte de plecare, 11 pofti
cn sA-i arate un loc unde el ziceh cA se

pot gaol multe faguri de miere, de cele ce

plac asa de mult ursilor. Child ajunserA
insA la un loc cunoscut de RAnicA, el- dete
brnci Ursului, i acesta caz, biet, cu piciorul prins inteo curs ; iar Vulpoiul fugi

www.dacoromanica.ro

AL. onoi3EktI

p'aci iti e drumul, razand cu hohote i stri-

gand mereu :
Joad. bine, mo Martine !
Sadi dau miere de albine.

Abia scapa sfirmanul Urs din curs, lasaid in manile satenilor vecini, care urnblau sa-1 ucida de batai, jumatate blana
de pe dansul si mai ales coada intreaga.
Vezi de aceea nici nu mai are .ursul coada I
Asa jumulit, .beteag i rusinat, el se in-

toarse inapoi la curtea lui Leonila.

Imparatul, manios tare, trimise atunci
pe postelnicul Motan Cotoiul, care era
vestit prin iscusinta lui, cu porunca s
aduca cu orice pret pe Ranica ; dar nici
p'acesta nu-I lash Vulpoiul nepacalit. El il
tot mana cu vorba, II lauda c e vanatorul cel mai minunat i puindu-i mandria
in joc, 11 indemna in sfarsit s se cerce a
vana soareci Si chitcani intr'un ambar intunecos, unde stia bine ca sunt intinse
laturi pentru ca sa prinza intr'insele dihorii
-

si alte lighioane stricacioase. Bietul Motan,

picand si el in capcana, miorlaia de durere

si de frica din launtru : iar Rani* Wand
cu laba in paretii hambarului, ii striga de
.
afara razand :
Tprrut, pisica Tprrut, motan!
Prinsrai oaree on ehitean?

www.dacoromanica.ro

L.

AL. Onsoi3EAct)

Postelnicul Cotoi mananca si el o bfitaie

buna ca va'ru-sau banul Ursul si se intoarse la curte, plouat ca vai de dansul si

cu coada intre picioare. Atunci, top lute();

unire, osandir la moarte pe jupan Ranica
Vulpoiul, pentruca nu tinuse in seataa
poruncile impfiratesti i isi batuse joc de
trimisii stapanirii.
Cu toate acestea, vataful Bursucel tot se
mai ruga s se faca i rudei sale i o a
treia chiemare si se insarcina chiar dansul
a-I aduce. Gaud Vulpoiul Tata venind pe
credinciosul su prieten Bursucel i intelese

de la dansul ca numai este loc de joc, se

gandi si el ca ar fi mai bine s se clued
insusi la imparatie. Dar cu cat mai mult
se apropia de curte, cu atat i se facea mai
.

multa grip', vazand mai ales cum se grama-

dia gloata ca -sa-1 vada trecand. Cu toate

acestea, Batten' merse de se inchina smerit .
si cu supunere la imparatul, care nici gand
n'avea sa-i deft iertare. El povesti foarte
lamurit neajunsurile ce patise dela_dansul

banul Martin si postelnicul Motan si se

arata gala a 'Ada orice asprime a soartei.

Atunci paritorii lui iesird la lumina, avand

in capul lor tot pe vestitul lor vechil Magarila ; dar ei erau asa de mumerosi, avocatul sbiera asa de urit i Ranica se apart
cu asa mult -iscusinta, incat multi din aduwww.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU

nare incepur ca sari vad'a scapat. Lisa

.tocmai atunci se deter pe fat cele mai
groasnice miselii ale lui, si judecatorii,
intr'o unire, II osandir ca vinovat bun

de spanzurtoare. Indata atunci, rudele lui

toate prdsir curtea, i impratului nu-i
path bine de aceasta, cdci acele rude si
rubedenii erau multe la numAr si tot dobitoace cu putere i cu dare de mana. Boierii
Lupu Falcd7Lat, Martin Ursul i Motan

Cotoiul, zAu, nu prea stiau cum o vor

scoate la cdptiu cu indeplinirea pedepsei;

iar Rfinick simlind toate aceste greutti,

ii We joc pe ascuns de dnsii si incepuse a se chibzui cum sd fac ca sfi scape

nevtmat. gaud i se puse stergarul de

gat ca sa-1 spAnzure, el se ruga sfi fie inWait aji mrturisi in fala lui pacatele,

mai nainte de a muri. I se dete voie; Si

el, numai atata atept. Dup ce povesti
nemerniciile tineretelor sale, prin cuvinte
rnestesugite, dete sa inteleaga cA, in vieata
lui, furase o mare comoar de bani si de
scule, cu scop de a opri si de a nimici
un complot ce se urzise impotriva lui Leonil imprat. Auzind aceste cuvinte, impfirteasa prinse mare dorint de a'sti cum
si ce fel se petrecuse lucrurile si ea indupleca pe sotul su ca sfi dea voie lui Rnic

s4 spuie toate mai pe larg. Acesta, prewww.dacoromanica.ro

10

AL. ODOBESCU

facandu-se c ar fi adanc patruns de mustrare si de grijfi, istorisi, indata o lung

poveste despre un complot care s'ar fi urzit
mai de demult intre banul Martin Ursul,
vornicul Lupu Fa lea-Lath i postelnicul
Motan Cotoiul ca s & jos de pe tron pe
Leonilfi Imparat si sfi ridice pe Martin
Ursul la scaunul domniei. Ca sfi nu lase

nici o banuiala asupra adevarului scor-

nirilor sale, el amestecfi in acel inchipuit

complot pe raposatul fatal silt, care murise de mult, si chiar pe prietenul i ruda
lui, vandal Bursucel. De pe spusele lui,
loath acea urzeala era interneiat pe o bogate comoara de bani, cu care rhsvrtitorii
aveau de gand sfi cumpere pe ostasi, pe
pagnicii i pe slujitorii imparatului; iar el,
Rnicd, furand acea comoara i asctrnzand-o,

scapase zilele lui Leonilfi Imparat.

Afland acum mai intai despre toate ai imparateasa incepura

a cam dori s capete pe seama lor acea
cestea, impfiratul

vestita comoara i cercetara pe Ranica des-

pre locul unde ea se aft ascunsa; dar

Vulpoiul siret gist atunci vremea numai

bun ca. sa intre la tocmeala asupra iertfirii sale. ImpAratul cam sta la indoiala ;
dar imparateasa cera cu tot dinadinsul ca
jupan Ranica sfi fie iertat. Acesta spuse
gtinci ct comoara se afl pane in preajma
www.dacoromanica.ro

_.

AL. ODOBESCU

11

unei fntni, in mijlocul unei pduri, departe, foarte departe ; iar, fiindcA ImpAratul
nu prea voia. sa." dea crezamfint la o istorie

asa de neauzitk Vulpoiul chiam drept

dovad, pe bietul medelnicerul Urechil
Iepuras, care tremura de frick spre a
mrturisi si el deed nu e adevrat c se

afl departe, foarte departe, o pdure, intocmai astfel dupa. cum el zisese.
Ciudat lucru se pare, dar impAratul se
multurni cu aceastd marturie. El bucuros
ar fi mers insusi cu RAnicA pand la acea
padure, dar Vulpoiul, runlegand in mintea
lui alte nsdravanii, ii ruga sA-i da voie a
se duce mai intai la o manstire, de precum se legase cu sufletul, ca sa se roage
pentru iertarea pAcatelor sale. Imparatul
nu fca nici o impotrivire. Pe banul Martin
si pe vornicul Falca Lath ii bg la inchisoare ; iar kir Behehe Berbecila, care era
si tarcoVnicul palatului, citi lui RanicA o
molitvd ca sa-i fie drumul norocos. Se lua
tot atunci hotrire ca toat curtea imprdteasca sA-I astepte in cdle, nu departe de
local unde awed s mearga i astfel el se

porni. Dar ca s nu-i fie urit singur la

drum, el ruga pe Behehe Berbecil i pe
medelnicerul Iepuras ca s-1 insoteascA
amandoi macar o bucat.
.
Gaud se vfizu aproape de cas, Mai ce
.

www.dacoromanica.ro

12

AL. ODOBESCU

Plea i desparti pe tovarsii lui, unul de

altul i indata inghesui pe bietul Iepuras
la o strimtoare si-i suci gatul. Apucase, el
si ai lui, i mancase carnea sarmanului

aobitoc, cand sosi Berbecila ca sa caute pe

sotul sail de drum. Rfinica ii spuse ca medelnicerul Urechilfi, simtindu-se cam ostenit, se inchisese intr'un cuptor ca sa doarma
mai linistit, dar totdeodata el adaogi :

Stii, frate Berbecila ca trebue indata s

pleci inapoi ca sa duel imparatului o serisoare foarte insemnata, din care negresit
ca i d-niei tale ti se vot trage mari foloase i vei capat multa trecere pe langa
imparatul, (-lath ii vei duce cat mai curand
darurile care sunt in aceasta desaga.

Cum auzi una ca asta, gugumanul de

Behehe incepa a salth si a se gudura de

bucurie, pe cand Vulpoiul cu Vulpoaica si

cu Vulpisorii lor sedeau lungiti pe pat si

se uitau cu mirare la dansul cat de poz-

nas juch el de veselie. Ranica ii atarna de

gat atunci o desaga, in care el ghemuise
pielea Iepurasului jupuit i mancat, 2ili
Mai vant sa plece.
Puteti sh va inchipuiti ce suparare coprinse pe imparat cand deschizand desaga

cea cu stirile

Si

cu darurile, in loc de

acestea, pica dintr'insa pielea sfirmanului

Urechilfi I Atunci pricep ca chiar si pe
www.dacoromanica.ro

AL. obontscti

1.3

dansul ii inselase miselul de Rfinicfi. Ba=-nului Martin si vornicului Fa lea-Lat le dete

drumul dela inchisoare, iar pe kir Behehe,
imparatul, ne mai voind sa-1 vazA in ochi,

rash pe seama Lupului ca dansul sa-1

procopsesca cum va sti i sa-i ,gfiseasca
11

leac la toate neajunsurile cate suferise. De

atunci s'a i facut ruptoare ca berbecii
oile sA fie jefuite de lupi. Dar nici cu atata
nu se multumi imparatul, ci dete i o serbare mare, numai pentru ca sa aduca mangaiere lui Falca-Lata i lui Martin Ursul,
pe can ii nedreptatise. Tocmai in mijlocul
veseliilor acelei sarbatori, sosir i alte
stiri despre miselii mai proaspete ale ju-

panului Ranica Vulpoiul. Maniindu-se atunci

imparatul peste msura hotri s tramild

toata ordia sa ca sa pihpadeasca cu totul
pe acel indrznel inselator. Dar vataful
Bursucel, tot mereu credincios verisorului
&au, se grabi a-i da de stire si-1 inilemna

ca sa vie cat mai neintarziat la curte si

sa raspunza insusi la- invinovfitirile ce i-se

aduceau. El se induplecfi i veni.
Bursucel se duse la impArat ca sa-1 roage
sa primeasca pe ruda sa, jupanul Ranica ;

iar aceasta, rand se vAza

'
dinnaintea lui

LeonilA, se apropie cu indrzneala de tron

dete in genunchi, in fata tuturor lighioanelor adunate. ImpAratul, cu glas aspru, ii
www.dacoromanica.ro

14

AL. ODOBESCU

t1

imputa c ar fi ucis miseleste pe sluga lui

cea credincioasa medelnicerul Iepuras, Si
cd el a pricinuit moartea tarcovnicului shu,
kir Behehe, care canta asa frumos in
stran. La acestea, Rnich cu ffitarnice
cuvinte, se prefca, parch ar fi adnc
mahnit de cele ce s'au intamplat ; dar tot-

deodat, el aath o mare mirare de cate

starui lard de rusine a zice ct
Berbecil, iar nu el, a ucis pe iepuras ca
sh ia dela dansul niste bogate daruri pe
auzia si

care chiar el, Rnich, le dase credinciosului

medelnicer ca sa le duca mai iute Mfiriei

Sale. Dar impratului i se Mai acru cu
atatea incurcaturi, nestiind ce sa mai aleaga

din asa multe minciuni, i de multh suparare se Scala i plea la vanatoare, %sand
pe boierii sai sa faca cum vor sti.
Rnich insh nu-si perda cumpatul i pe
loc ii dete in gaud sh ceara ajutor dela o
veche prietena a lui, batrana juphneash Albina, care era de cash la imprhteasa, Ii
fceft dulceturi si ii descanta de deochi.

Musa puse pe fieeare zi la imparfiteash

cate o vorba bunh pentru Ranica, astfel
luck nu i se ffica nici un rhu. Mai pe
urm ea se ispiti a aduce aminte despre

sculele pe care Vulpoiul zicea ch le ascunsese, le ludg precum se pricepa mai bine
si incredint pe stapana-sa c Ranica sinfr
www.dacoromanica.ro

AE. --ODOBESCU

15
4.1

gur ar fi in stare s le &eased i sfi i le

aduca, daca i s'ar da drumul dela inchisoare. Pe de alta parte, jupan Vulpoiul

mijloci ca sfi se sopteasca la urechia imparatului despre multele slujbe pe care le

facuse Statului raposatul tata-sau, pe &and
trih; mai pe urmd el cern ca cei ce I-au
prIt sa dea cel putin dovezi si in sfarsit,
ca sa curme mai iute toate greutatile, propuse ca neintelegerea intre dansul i dusmanii lui, s se stinga printr'o lupta dreapta.

Pe vremea de atunci era obiceiu si lege ca

orice sfada, orice cearta i orice judecata
s se sparga cu bataie; partile protivnice
se apucau la tranta si care din doi biruia,
aceluia ii ramaneau toate dreptatile.

Propunerea lui Jupan Ranica se tina

seama si voinicul Falca-Lata cern numai

deck ca el, si nu altul, s intre in lupta

cu Vulpoiul. Acesta, insk.stiind bine ca lu-

pul e mai vartos la yang deck dnsul, se

cam cocli i cauth prilej s scape ; dar

toate fill% de prisos, caci Lupul era foarte

indarjit din pricina tuturor rutatilor pe

care Ranica cu drept i cu nedrept le aruncase asupra lui. Se hotari dar lupta
Para de crutare si se alese ca loc de 'Mae

tarcul rotund al tarlei imparatesti.

ie
A doua zi, dupfi ce trase un somn bun
www.dacoromanica.ro

16

AL. ODOBESCU

toatd noaptea i maned ca un voinic dimineata, Rnicd intrd in cercul luptei cu pa-

rul de pe dnsul lins si prelins, cu trupul

uns peste tot cu ulei. Asa il invlase jupaneasa Albina, care se priceped la tot felul de fermece babesti ; ba ea ii Meuse si
descntece ca sd poatfi birui pe dusmanul
su. Lupul i Vulpoiul se puserd drept in
fall unul cu altul ; iar toate celelalte dobitoace, dela impfirat pand la pArcalab, si

dela Vlddich pand la opined, stau randuite

jur imprejurul tarcului i priviau cu ochii
sticliti la lupta voinicilor. Vulpoiul incepa
indatd sd-si invarteasca coada cea stufoas,
ca o apdrtoare, i prefecandu-se e vred
sd fuga aruncd cu Walla in ochii Lupului,

de-i lud vederile; indat sdri iute pe clansul si se cerca din toate rasputerile ca sA-1
sfasie i sa-1 sugrume. Dar vornicul FalcdLath, opintindu-se i dnsul, printr'o suceald puternicd, .clilcd jos pe Rnicd, Ii
propti sub picioare si-si infipse collii in
laba lui. Vulpoiul 'lust nu-si pierdfi sarita
intr'o primejdie asa de mare, ci intorcndu-si pe furis ochii in partea staulului,
unde se inchisese pentru acea zi, turma de
oi a impratului, incept s strige : Sai,
jupan vornice, c'au scdpat mieii din staul
si-i manfincd cainii I
Lupul lacom
www.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU

'

17

prost se repezi sa apuce si el un carlan ;

dar in vremea aceasta, Vulpoiul sprinten
ii sari in chica si-1 dobori jos. L-ar fi ucis
pc loc data insusi Leemila imparat nu i-ar
fi zis sa-1 ierte cu zile.

Din minutul acela jupan Ranica Vulpoiul rfimase tare si mare, si fr de vatamare. Imparatul puse de-I imbraca cu
caftan de catifea rosie imblanit sill Irma
mare vistier. Toti de toate partile venira
de se inchinara la clausal cu smerenie Si
supunere, ba Inca si la cucoana vulpoaica
si la coconasii vulpisori, caf-5osir indata la curtea imparateasea.
Treca astfel cat treca; dar fiindca nfiravul din fire nu are lecuire, jupan Rfinica
Vulpoiul nu se lash de mancatorii si de
I

viclesuguri, nici cand ajunse am de frunte.

Mieliile lui se detera din nou pe fall; dar

in randul acesta, nu-1 mai ajut nici un

mestesug, ci f silit sfi fuga si dela curtea

imparateasca si dela casa lui ; hoinar si
pribeag, el de atunci inainte ii petrecii
vieata furisindu-se prin tufe i prin vizuini,
huiduit i batjocorit de tali, 'Ana ce kite()
zi, umblnd, dup nravuIstu cel vechiu,

sfi se vare inteun cotet cu gaini, copoii

din batatura II winara, Ii z4rirk II luara
4

s,

www.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU

18

in goanA prin padure, II prinserfi i-1 facult mici-ffirrnici. SA-i fie farina usoara 1
.

IncAlecai p'o coach" de vulpe

s: spusei cui vrii s'asculte

basmul lui FlAnica. Vulpoiul

pe care 1-a raps copoiul.

www.dacoromanica.ro

Tigrul pficAlit

Povestire pentru copii, loealizat.

Mai deunazi eram la Galati i pentru

ca sfi-mi treaca de urit si sfi mai aflu Si

cate ceva, am iesit s ma plimb la port.

Norocul a voit ca s intalnesc indata pe
un vechiu amic al meu, pe care de mull
nu-1 vazusem i sa petrec cu dansul cateva ore foarte placute. Amicul meu este un

negulator din partea locului, om foarte

considerat si foarte iubit de toata lumea,
fiindca el, prin munca sa, si-a castigat o
avere insemnata, de care se bucura, fficand

bine cui poate; iar firea lui este asa de

vesel si de glumeata incat cu dansul nu
poate cineva sfi se uneasca. tie sa spunk'
pi sfi descrie o multime de lucruri pe care
insusi le-a vazut si le-a invalat in numeroasele sale clatorii: cad, fiind de Orin
www.dacoromanica.ro

20

*"

AL. ODODESCtI

din Galati, el, de tank- s'a inrolat ca matroz

pe o corabie englezeasca i, cutreierand
toate rile Si toate marile lumii, s'a ales

'Ana in sfarsit cu multa minte, sfinatate,

avere si voie buna. Astfel este amicul meu

domnul Stancu Polobac, cu care ma plimblam mai deundzi prin portul Galati lor.

Vorbind cu dansul cand de una, cand

de alta, ne opriram in fata unei mandre

corabii englezesti, care plutia falnic d'asupra apelor Dunarii, lantuita in ancorile ei ;
dintrInsa se descarch felurita marfa si mai
ales butoaie cu capatni i cu bulgari de
zahar. Amicul men, aducandu-si aminte cu

placere de timpul tineretii, pe cand si el

n'aveh alt locuinta decal o astfel de scoie

urias de lemn, imi arata si-mi explica folosul i intrebuintarea diferitelor parti ale
corabiei, precnm catarturi, panze, franghii,
came, palimari i altele.
.

In timpul acesta, matrozii corabiei Si

caratorii sau hamalii portului umblau in
sus si in jos, ca furnicile, scotand din magaziile adanci ale pantecosului vas plutitor
baloturi si butoaie cu marfa, incarcandu-le

in roabe (sau cum ar zice la Galati, pe

taraboante), Si aducandu-le, pe un podisor

de 'Arne, pfinfi la mal, unde le asezau in
teancuri. Toate acestea se faceau cu o iuteala, cuwww.dacoromanica.ro
o aprindere, cu un zgomot care

AL. ODODESCII

21

ma asurziau si ma ametiau; dar totusi

imi placta foarte a ma uita, caci toti erau

veseli, sprinteni i lucrau cu inima si cu
multumire.

Pe cand in acea invalmasala taraboantele incarcate cu marfa trepadau in toate

partile, purtate in fuga mare de matrozi,
se intampla ca doua din ele s se ciocneasca si butoaiele de zahar se rsturnara
pe jos, rostogolindu-se care in cotro apuca.

Unul din butoaie se si desfunda in acea

cadere i zahdrul in bulgari, ce era in el,
se risipi pe pamant. Indata cainii, cari nu
lipsesc in portul-Galatilor, se repezira sa
imbuce din el, socotind, bietele javre flamande, ca au dat peste vreo mana ; dar
matrozii, ca sa-i departeze, detera branci

butoiului crapat, care sucindu-se deodata,

acoperi, ca intr'o cusca, pe unul din lacomi.

puse pe ras , dar mai

Toata lumea
mult si mai tare decal toti !Idea amicul
meu Stancu Poloboc; ii dase laerimile in
ochi si se tinea la piept i la pantece, bietul om, de hohotele ce 11 podidise. Mie
unuia imi era teama sa nu se inece cu atata ras.
Gaud se mai potoli aceasta veselie, abia
path sa-mi vorbeasca, stapanindu-se cu

anevointa.,
cand am vazut
Frate, www.dacoromanica.ro
Imi spuse,
k

22

AL. ODOBESCU

intamplarea cu cainele 1 cu butoiul, mi-am

adus aminte de o istorie ce am pfitit eu,

sunt acum multi ani, tocmai prin insulele
Africei; i trebue s stii ca de cateori imi
vine in gaud istoria tigrului, pe care 1-am
pficalit asa de frumos, zau, nu ma pot opri
de a rade ore intregiD.

Si spuind astfel, Stancu meu se porni

din nou pe ras. Eram foarte curios sa cunose istoria tigrului pficalit; dar abia mai
tarziu o putui afla dela amicul meu, care
mi-o povesti intiastfel:
Pe cand eram matroz, lucrand i castigandu-mi painea pe o corabie englezeasca,
se intampla adesea ca sa calatorim pentru
negotul nostru parka prin fan foarte departate, si treceau uneori luni intregi Med ca
sa vedem pamantul cu ochii, ci numai valurile marii jur imprejurul nostru, iar
d'asupra capului, cerul, cand albastru Si
senin, and intunecos i posomorit.
Dar cand, atunci, dup o lunga plutire

sosiam la vreun tarm, mare placere era

pentru noi de a ne cobori din corabie si
de a calca pamantul teapan sub picioare.
Era pentru noi, corabierii, ca o zi de sal.-

batoare, cand puteam sa gustam un pranz

linistit, intinsi la umbra, pe iarba verde.
Elsa ocaziunile de acest fel erau asa de

rare 'Meat uneori ne coboram chiar pe

www.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU

23

tfirmuri pustii i necunoscute, fara de a

purth cea mai mica grija de primejdiile ce
ni se puteau intampla.
Intr o zi dar, tragand cu vasul la coasta
unei insule nelocuite din marile Africei,
mi se Mai tare dor de a vedeh de aproape
si de a pipai cu piciorul iarba campului.
terui atunci voe dela capitanul corabiei
ca sa ma dau jos la mal si sa petrec &ateva ore pe uscat. Matrozii, tovarasii mei,
nu prea aveau incredere in acele locuri necunoscute,

i abia gasii unul dinkt'inii,

un American inalt i uscat, cu barba dar

fara mustti, care primi sa ma insoteasca
in calatoria mea pedestra. Luaram cu noi
o spata grasa de ramator afumat, o butilca
cu yin din cel mai bun, un ulcior cu apa
proaspta SI cu aceste merinde, ne porniram veseli catre mal.

Cana ma simiii, eu unul, pe uscat,-

de bucurie i chiuind trsei un pui de

dant romnesc, o corabeasca vartoasa de

Galati; iar tovarasul meu, Americanul, va-

thud asa, incep si el sa tropote in fata

mea, jucand foarte serios i pe tacfineala

un dant englezesc ce se chiamd Gig.
Dantul insa ne Mai gol la inima si indata ne veni in gaud sa gasim un adapost
de soare ca sa ne asternem masa. Eu eautam cu ochii in dreapta si in stanga ; mi
www.dacoromanica.ro

24

AL. ODOBESCU

se pornise, biet, mintile cu dor cfitre racoroasele dumbravi din lunca Siretului ;
acolo, in insula cea pustie i prigorita de

soarele african, abia se zariau cativa copaci din aceia cu ramurile inalte si suie,
care se chiama palmi, si niste tufis salbatic, pe unde mai totdeauna cuibeaza
serpii cei veninosi cu plesnitori la coada
alte fiare uracioase.

Pe campia seasa, vazuram Ins un ce

negru si rotund, despre care nu ne prea
puteam da seama. Staturam catva la indoiald Zaca ne vom iadrepta sau ba .catre
acel punct necunoscut, care, dreptul lui
-

Dumnezeu, ne cam puneh la ingrijare ; dar

Americanul meu scoase un ochian din buzunar si, indreptandu-1 cdtre acel punct,
vazuram curat Si lamurit ca obiectul hanuit nu era altceva deck un butoiu de lemn,
asezat ih mijlocul campiei.
E un poloboc I
strigai eu cu bucurie, vorbind moldoveneste, pare c'a fi
fost chiar in portul Galatilor.
0 I o I Poloboc l
repet Ameri-

canul de mai multe ori cu mirare si din

minutul acela, el nu ma mai chiema altfel

pe nume decal Poloboc. In urma, matrozii
ceilalti facura toti ca dansul, i iata cum,
e Stancu
iubite amice? mi-a rampS
www.dacoromanica.ro

AL. ODOBE611

OS

Poloboc, de care nu ma plang catusi de

puhin.

Fie dar Poloboc I Noi alergaram indata

pana la butoiul cel minmiat i acolo, la

umbra lui ne i asezaram ca s ne facem

pranzul. Rezemati amandoi de doagele lui,

cercuite, desertaram veseli butelca de vin,
imbucand si din spata afumat. Lumea ni

se pareh toata a noastra, i crez ca in palate de marmura i pe covoare de matase,

n'am fi trait mai rani grije deck la umbra
butotului, pe iarba cea verde.
Dar pe and noi gustam asa dulci ai linitite placeri, un mare pericol ni se pregatih.
Se vede c mirosul mancarilor si rasunetul
veselelor noastre cantari desteptard pe un

tigru, mare si flamand, care Clormi ascuns

sub un tufis invecinat. Fiara cea salbatica,

semanand fa trup cu o pisica uriasa, la

par galbena i vargata cu negru, se sculfi
binisor din locul unde erh pitita, se furisa
printre balrii i pe [acute se apropie de
butoiul nostru. Ajunsese foarte aproape,
and noi auziram fasaind in dosul butoiului. Ne scularam deodata in picioare, Irantind jos talere i pahare, si &and deteram

cu ochii de acea groaznica dihanie care

sticlih privirea ei incruntata asupra noastra, inima in rioi se Mai cat o gamalie de
ac ; tot sangele ne pieri din fala ; parul ni
www.dacoromanica.ro

At. onoiiEtcti

td

se ridica vulvoiu si ne crezurAm mai mult

morti cleat vii. Cu noi armA n'aveam.
Fiera rficnia cu turbare, ranjia si-si arata
-coltii. Butoiul singur ne desparlia de &Ansa.

Ce s facem? Incotro s o apucarn ?

Tigrul lungi pasul ca s ne ajungfi ; noi

ne strecuraram imprejurul .butoiului. El

iricep sa iuteasca, &and ocol polobocului;

noi alergaram mai tare in jurul lui.

Si

astfel, noi inainte i tigrul dupe noi, ocoliram de mii de ori butoiul. Nici &Lund

nu ne puteh prinde; dar nici noi nu pu-

team scapa. Iricepusem a crede ca soarta

ne-a osafidit la groaznica pedeapsa de a
ne petrece de ad inainte tom vieata, &and
mereu raite i tarcoale in jurul butoiului,

cu tigrul dupa noi.

Vai

ce viitor de spaima. 1

ziceam

noi in mintile noastre, turbate de frica si

de osteneala.
Dar se vede. ca i tigrului i se urise cu'
aceasta goana rotocolitA, intocmai ca aler-

gatura cailor and treiera la arie. El de

odata se opri in loc,. i cugetand un minut,

se repezi s sara drept d'asupra butoiul ea
s ne ajunga indatfi pe partea cealalt. Dar,

cum drese, cum flick, ca sarind, i se acalath labele de dinainte de buza butoiului,
care era desfundat. Greutatea fiarei II facia
s se clatine i sa se povarneasca in parwww.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU

27

tea ei. Noi atunci, (pare ca cerul ne-a luminat) rsturnaram polobocul cu fundul
in sus, tocmai d'asupra tigrului ce sta acatat de buza lui, i fieara ramase sub butoi,
ca un 'soarece prins in cursa. Atunci amAndoi sariram pe fundul vasului i ne prop-

tiram din toate rasputerile d'asupra lui, ca

nu cumva lighioana infuriata sa-1 ridice
de odata in sus si sa scape dela inchisoare.
Tigrul Month cu turbare i se zvarcohitt amarnic intre doagele polobocului, izbind intr'insele cu capul, cu labele, cu
coada, cu ce putea. Noi apasam d'asuprw
cat ne sta prin putinta, gandindu-ne acum
ca ne-a ajuns alt nevoie ; caci inteadevar,
ceeace castigasem era numai o schimbare
de osanda. In loc s dam vesnice ocoale
butoiului, acum ne vedeam siliti sa stam
toga vieata d'asupra lui, proptindu-1 ca sa
nu se miste.
Dar norocul ne mai ajuta si in rndul
acesta

Din multele suceli si invarteli ale tigrului de desubtul polObocului, coada lui
cea lunga i stufoaS scap6 deodata pe

gaura cepului ce era dat la fund, si iei

ca un phmatuf la ivealfi. Gaud vazuram noi
asa, tovarsul meu se prinse cu amandoua

mfinele de Clansa, si eu de el, si cu mulwww.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU

28

tele noastre silinte, cu mUlt nevoie, o tra- seram toata afar pe gaura cepului.

Ce mai coada I par'ca era un searpe

flocos, cu dungi galbene i negre, s'apoi

lung, sa te fi incins de doua ori cu causal
D'as fi putut atunci sa o retez dela curmatura ei, negresit ca a fi pastrat-o i pana
acuma.

Americanul insa i eu, ne gandiram

atunci intr'altfel. i sa vezi ca rau nu ne-am
gandit. Ce nu-i d omului in cap la vreme
de nevoie I
Vazand asa lungime de coada, ne apucaram s'o inodam de vreo doua-trei ori
si, facand astfel dinteinsa un cata mai ghe-

mul, mult mai gros deck vrana prin care

ea iesise, izbutiram de a lega pe tigru de
butoiu.
Urra I

I 1
strigaram atunci amandoi cu o nespus veselie, i sarind jos de

pe butoiu, p aci ne f drumul I 0 luaram

la fuga cat ne fineau picioarele i apucaram drept catre corabia noastra.

Tigrul smunci atunci butoiul si ii scoase

capul la lumina ; dar trupul 1ui ramase
jumatate in fundul vasului, incat abia putea s se miste din loc. Scapand la sanatoasa, noi ne intorceam ochii din cand in
cand spre dansul, ca sa radem de turbarea
lui, cci de cate ori voia sa faca o mi-

www.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU

29

care, el simtia si auzia polobocul rostogolindu-se si hoaorogind in urma lui.

Gaud in sfarsit ne vzurkn noi in corabie i tigrul urland la mal, eu, simtindu-m atunci in largul meu, 'lc:learn din
baierile inimii i pisand pumnii, dup obicciul nostru romnesc, strigam in gura
mare :
Sac, tigrule, sac 1 Sac, ca te-am

Ocala 1.

Iar Arnericanul meu, Si toti matroiii

dup dansul, insirati d'a randul pe coverta

corabiei, repetiau cu hohote de ras :

Poloboc 1 poloboc
Atunci i eu, vAzand c cu rnes,tesug
am scapat de primejdie, ziceam romneste :
1

Poloboc nu-i dobitocl

Poloboc e cu noroc 1"
..-

lath istoria tigrului racAlit pe care mi-a

povestit-o razand amicul meu dela Galati.
Radeti Si domnia-voastr, daca va este
pe plac 1 -

www.dacoromanica.ro

Zece basme mitologice

EPITEMEU I PANDORA

0 ceart mare se scornise intre Zevs i

oameni. Titanul Prometeu, eel cu minte
mult, tine cu acestia si-i invfith sa.' nu fac

pe placul noului zeu, ce coprinsese cu sil

stpanirea tatlui sAu Cronos.
El le zise :

MAi oamenilor I acest Zevs

e lacom de avutii i de daruri ; dac voi,

cnd injunghiati vite in onoarea lui, i le
veti inchinh cu totul, apoi s titi c veti
ajunge in curfind sfi dati de capt tuturor
turmelor voastre, oricAt de numeroase ar
fi. Aide mai bine sa facem cu Zevs o toemeal pentru ca i voi oamenii i el, sfi va.
www.dacoromanica.ro

AL. ononEsce

81

bucurati de eke o parte din vitele jertfite

in ecatombe, adicd cu sutele, pe altarele

t,

zeilor.

'

'
1

Atunci el alese din cirezi un bou mare

si frumos, Ii injunghi i fcil dinteinsul
aou prti. Intr'una puse vintrele i carnea,
si le inveli in pielea boului ; in cealalt
asezd numai oasele bine infisurate in gra-

sime. Apoi zise lui Zevs asa : Alege-ti

partea ce vei voi, cu hotirire c cea pe

care vei pune acum acum mina, si rdnafind

in totdeauna pe seamd-Ii.
Zevs se 16comi i intinse pe loc mina
la partea unde lucia grdsimea ; dar cnd
vdzil cd sub &Ansa erau numai oase, foarte
tare in sine se manic. Cu toate acestea lush,
din, acea zi inainte se fica dating ca, in sa-

crificii, oamenii sa inchine zeilor .numai

oasele i grdsimea dela victime.
Ca sa-si risbune pe semintia muritoare
a oamenilor, Zevs hotiri si nu le mai tri-

mitd jos pe pamnt focul cu care el ii

(lima mereu mai inainte, i astfel ii Iasi
in mare lipsi, suferind foarte de ger, de
intunerec si de foame: Dar Prometeu se

repezi in cer, rpi de acolo foc, ii ascunse

in teava unei trestii, sill aduse oamenilor
inapoi.

...

Cnd Zevs and una ca aceasta, el se infurie asa de tare incfit asvfirli cu trznetul
www.dacoromanica.ro

at

At. ObOhEACII

in Prometeu i trimise pe credinciosul sfiu

vestitor Ermes ca sA-1 prima, sa-1 duca
tocmai pe piscurile sterpe ale muntelui Caucaz, i acolo sa-1 ferece de stanch' cu catuse lepene de fier, punandu-i streaja un
vultur care sa-i sfasie mereu inima cu dontul sau ascutit.
Dar nici en atat nu Se impch ,Zevs ; pl
mai scorni i un mijoc de a munci pe bietii
muritori. Isi aduse aminte ea, Prometeu, ii
povatuise si-i indemnar s nu primeasca

nici un ciar dela zei si le lasase cu dansii

pa ft-ate-sail Epitemeu, ca s. le poarte de
grij i sa-i fereasca de vicleniile fiului
Cronos.

Atunci Zevs se gandi inti'astfel : frSeminlia omeneasca nu stie pand acum ce

este nici boala, nici durerea,. nici certurile,

nici rasboiul, nici furtisagurile, nici teadarea ; caci toate aceste rele le tine inchise
Epitemeu intr'o cutie pusa sub buna paza.

0 sa fac ce voi face ca ele sa scape de

acolo i sa umple pamntul de miselii si

de nevoiD.

indult chema pe Efestu, mesterul focului,

si-i vorbi asa :
aSa-mi gatesti un ce mi-

nunat, cu care zeii au s drueasca pe oameni. Sh iei prang i sa ,plarnadesti cu

&Ansa un chip de femee. S'o faci cat mai
frumoasa la vedere ; dar sa bagi inteinsa
www.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU

33

o fire rea, pentru ca &Lisa s-mi rzbune

de cite rele mi-au facut mie oamenii.
Efestu lug Wank i plamadi, dupa cum
i se spusese, an chip fimmos de femee. Zeita

Atena o imbrach cu o rochie minunat si

pe cap ii puse o canal* de unde atArn

o maramA ca pAnza paianjenului, de abia

Ii ascunde umerii i peptul, alb ca zapada.

Ermes o inVta un grai plin de farmec

Si

sufl_intr'insa un cuget nestios si neastam-

parat, pentruca s stie a induplec si a a-

pe neamul ornenesc. Apoi Efestu o duse

in adunarea zeilor, i toti eamaser incntati
ta.1

de frumusetile ei.
Atunci Zevs luand-o de mink o dete lui
0

Epitemeu,

zise asa :

tii ceva ? M'am

gandit c voi oamenii sunteti, biet, impo-

lirati de munch multi pe pmnt,

i ea'

lipseste o fiipth care, prin dulcele ei desnierdAri, s5. va punA inima la loc dupa a-

'TA

htea grele oste eli. De aceea noi zeii nemuritori ne-am indurat de soarta voastrii,
si, spre a va aduce o blanda' alinare, lath,
vii daruim aceasta mngAioash fiintii a fealeei pe care am si numit-o Pandora, fiindc6

este inzestrat cu toate darurile.

Epitemeu, cel cu mintea farzie, uimit de
frumusetle Pan& rei, uit povetile fratelui
sfiu, i impreum cu dansul toga semintia
muritorilor se am ggi de cuvintelelui Zevs
www.dacoromanica.ro 3

AL. 013013ESCU

84

primi darul, care ii fermech pe toll, indata ce dau cu ochii de dansul. Dar, vai
bucuria nu le Vila mult.
Pandora, nestioas de a ispiti toate, vazuse o cutie mare, pitit mai cu ingrijire
si

decat orice alte avutii, in basca cu comorile

lui Epitemeu. Ii ardea inima s tie ce va
fi intr insa. Deci, intr'o zi se furis de sotul

ei cel prea lesne increzator,

ridica Ca-

pacul cutiei.

Deodata scapara dintr'insa cu gramada,

ca niste iesme pocite, certurile si bataile,
nevoile i boalele, holiile i turbrile, grijile i necazurile toate.
Coprinsa de spaima, abia apuca ea s
lase repede capacul in jos. Pe fundul cutiei ramasese, pitita, doar numai speranta.
De aceea, abia dad. cu &Ansa se mai poate

mangaia uneori sarmana omenire de ale

rele a raspandit pe pamnt nesocotita Pandora.
t

II
BRIAREU

Mare nemultumire era in palatele Olimpului, locas al zeilor nemuritori, de child

Zevs biruise pe zeii cei batrani si se ase
www.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU

35

zase cu sila pe scaunul imparatesc al tatalui &au Cronos.

El tineh acum in mnele sale traznetul ;

sub picioarele lui zaceau. gramadite tunetele

si fulgerile, i tali zeii randuiti imprejuru-i,

tremurau de frica dinaintea puterii i maririi lui.

El le impuneh insacinari grele si le vorbia tot aspru, voind prin astfel de purtari
strasnice sa intemeieze domnia lui fait
cumpt peste toti zeii de pe uscat si de pe
mare.

Toga ziulica, agerul lui vestitor Ermes

trepada in sus si in jos, ca sa duca in toate
partile poruncile sale ; caci Zevs voia ca
toata firea sa-i fie de o potriva supus, si
nu-si mai aduceh catusi de putin aminte
de timpul pe cand i 'dnsul era slab si
fait putere.

Atunci se auzira din partea. zeilor pa-

mantului i ai mrii suspine

i oapte infundate de nemnitumire, si ei toti se adunara la un loc ca sa se sfatueasca.

Poseidon, imparatul valurilor intunecate,
innalta mai intai glasul i vorbi asa : Ascultati-md pe mine, voi, Ero i Ateno ;
hai, sa ne rasculam impotriva lui Zevs ii
sa-i aratam ca el n'are nici un drept de a
ne strisnici pe noi 1 Vedeti bine cat de rill
se poarta de cand i-a incfiput puterea in

www.dacoromanica.ro

36

AL. ODOBESCU

mAni. Nu-si mai aduce de loc aminte ca

tot noi I-am ajutat in rdsboiul ce a avut
cu tatl situ Cronos ; iar dupa ce l-am fa"cut sA iuving5, el tocmai pe sotii lui cei
mai puternici Ii nedreptateste mai tare, Pe
Prometeu, titanul binefc5tor care a dat focul innapoi muritorilor i i-a scApatde groaznicele urgii ale gerului si ale foamei, lath'
cfi a pus sA-1 ferece pe piscurile sterpe ale

Caucasului. Deoarece nu i-a fost team

s lfintueasc inteastfel tocmai pe un titan,

baga bine de seam, Ero, sA nu-i abat

trite() zi de mAnie, ca sa te nenoroceascA

mai rAu i pe tine 1

Atena vorbi atunci inteastfel :

Ine-

lepciunea lui Zevs i-a prsit mintile ; toate

faptele sale sunt numai viclenii si trfidfiri.
Ce mai asteptm ? Hai sA-1 princtem i sA-1
ferecAm teapan ca nu doara sh ajung cerul si p5mantul a fi cu totul prada luptelor

si a btilon.
Deci se jurar cu totii ca a nu mai

CPI

rabde asupririle lui Zevs, i dup5 ordinul

lor Efestu fauri niste cdtuse uriase, cu
care sa-1 ferece Indat ce somnul greu i
seva lash pepleoape.
Dar zeita Tells, ascunsfi in pestera ei de
mrgeanuri din fundul mrilor, auzise cuvintele lui Poseidon si ale Atenei. Ea se
innlt de
pe mare ca o ceat.5. alburie
www.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU

37

se aternii in genunchi dinaintea tronului

lui Zevs. Ii imbrtih picioarele si-i vorbi
asa
Asculth-mh i pe mine, o Zevs I
Zeii nemuritori tremura de fried dinaintea

puterii tale; dar ei sunt amariti de vor-

bele-ti aspre i de strasnica-ti purtare ; ei

zic ci intelepciunea a phrhsit mintile tale,
si eh faptele-ti sunt numai viclenii si trahri. Mai asculd-mh Inca, o Zevs I tfestu
a faurit claw uriase ; iar Era si Poseidon,
impiratul mrilor i fecioara *Atena s'au
jurat ca te vor ferech indati ce somnul greu
se va lash pe pleoapele tale. Da-mi voie
sh-ti aduc ad pe Briareu, uriasul cu o suth
de mini, ca sh te apere la nevoie. Cat va
fi el linga tine, n'ai sa te temi nici de mania

Erei, nici de a lui Poseidon. Dar, Indati

ce va trece primejdia, adu-ti aminte o Zevs, .

ca s stApineti cu bland* si cu dreptate,

chci cel ce voeste a domni, nesocotind bi-

nele si iubirea supusilor sai, acela zile lungi

de domnie nu are. Apoi iar nu uith c acelora care ti-au dat ajutor, nu se cade s
le faci ca lui Prometeu pe care 1-ai ferecat
pe stncile Caucazului. Va veni poate o zi
chnd voiu cere i eu cevas pentru fiul meu
Achileu, adu-ti aminte ch eu te-am scapat
de catusele lui Efestu.
Zevs raspunse cu omenie, i vorbi asa
0 Tetis,www.dacoromanica.ro
grabete i adu-mi incoace pe
.

38

AL. ODOBESCU

puternicul Briareu ca sfi ma apere cu suta

lui de brate ; iar pentru cele ce mi-ai spus,

sa nu aibi nici o teama, caci Zevs nu va

nesocoti povata ta cea bunk i ceilalti zei
nu vor mai ave cuvfint de ad inainte de
a se plange de strasnicia mea si de vorbele mele aspre.

Atunci Tetis chemfi pe Briareu ca.sa iasa

din baierile pamantului si sa vinA intru a-

pararea lui Zevs. Uriamil se arata in pa-

latele Olimpului i indata toti zeii incepura

a tremur, cand 11 vazura alaturi cu Zevs,
care acum se rasfath in puterea sa.
Cu toate acestea, el le vorbi intr'astfel :
oAscultati-ma bine, voi, Ero, Poseidon
si Ateno I Eu, ale voastre plariuri le cunose ; stiu ea aveati de gfind sa ma pu-

neti in lanturi, ca s scapati de relele mele

purtari. Dar sa nu aveti nici o tmere. Fiti
de aci innainte totdeauna cu voie buna la
indeplinirea inteleptelor mele vointi si va
jur ca nu yeti mai aura cuvant a vA plange
ca Zevs este un domn crnnt i viclean.
Asa se idea iar pace, in cer, pe mari si
pe pamnt.

www.dacoromanica.ro

1"

AL. ODOBESCU

89

III
DEUCALION
'

De pe scaunul su, innallat pe muchia

innorata a Olimpului, Zevs privi la flu oamenilor si-i vaza pretutindeni dedati cu
patimile, fail a purta catusi de putin grija

dreptatii. in inimile lor rautatea crescuse

mereu; iar, spre a imbuna pe zei, ei inchipuise un nou soiu de injunghieri si de sacrificii, care mohorise .pamantul cu sange.

Departe, in vdile adnci ale Arcadiei,

fill lui Licaon isi petreceau vieata numai in

ospete i, in necumptata lor ratacire, vorbiau vorbe nesocotite i nelegiuite ,chiar si
despre Zevs. De aceea Zevs se cobori insusi

de pe scaunul su i se duse sa vaza de

mai aproape faptele td traiul lor.
Soarele era pe scapatat, cand un biet unchias hairdo se apropie incetinel de portile
cetatii Licosura. Pletele lui cfirunte ii atArnau pe umeri, i barba lui, alba si deasfi,
ascundeh trentele de pe dansul. Sosia greu
si cu anevoe unchiasul, cu toiagul in mana,
tragand cu urechea la chiotele de veselie
ce se auziau din departare.

El ajunse in sfarsit pana in piata cea

mare a cetatii ; acolo, fiii lui Licaon se

www.dacoromanica.ro

40

AL. ODOBESCU

gramadir indata imprejurul lui, vorbindu-i

Ei 1 bine ai sosit unchias batran

Tu trebue sa stii multe. Ei 1 ia sa vedem 1
Ce ai sa ne mai spui ? Nu cumva ai sit ne
asa :

povestesti de pe cand a rasarit pamantul

din baerile lui Haos ? Caci de batran ce

esti, tu trebue sit fi si fost atunci de fata I...

Si, bfitandu-si joc intr'astfel de unchias,

ei ii pusera sa salt pe jos, langa masa lor

cea mare. Apoi Ii zisera : Azi noi am
injunghiat o multime de victime, lui Zevs.
Te-ai nimerit tocmai bine, ca sa capeti
tu o particica din ospatul nostril.
Atunci umplura cu varf o strachina cu
carnuri de om si i-o intinsera ; caci val.sand sange omenesc ei socoteau ca Vor
face mai pe placul zeilor.
Dar unchiasul asvarli cat colo strachina
mohorita Si deodata se ridica voinic in
picioare. Semnele batranetii pierira de pe
fata liii aprins, iar focul care scapara
dintr'insa, incinse i mistui intr'o clip pe
fiii lui Licaon. Cad acela ce se aratase lor
era insusi Zevs Si traznetele lui Ii facuse
praf i cenuse.
Dupa aceea, Zevs se intoarse in Olimpul
sau i, de manios ce era, then semn ape-

lor sa se reverse pe d'asupra pamantului

si s innece pe fiii oamenilor, ca sa-i pedepseasca de multele lor nelegiuiri.
www.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU

41

Austrul sulf atunci cu turbare ; non in-

tunecosi i indesati cu ploae, venir mereu

de se asternura in voia lor peste tot cerul,

caci vnturile de miaza-noapte, cari risipise
ceata i abureala pamntului, stau strans ferecate in fundul temnitelor. Deci, Incep
cerul a turnh siroae in cat si vai i dealuri,
totul pe pamnt era innecat ; rhurild, covarsind
matca lor, se revarsara peste cam.
pii, i apele lor se ridicara mereu panfi la
coastele muntilor.
Dar pe o culme de munte din tara Ftiei,
Ii aveh casa lui, Deucalion, fiul lui -Pro.

meteu. El, de acolo de sus, se nail cum

cresteau mereu apele imprejuru-i ; cand insa,

ele ajunera sa acopere vaile dela poalele

muntelui, Deucalion chem pe sotia sa, pe
Pira, fata lui Epitemeu, si-i vorbi asa :
Tata ch ne-au sosit zilele prevestite odinioara de -Wig meu, de Inteleptul Prometeu. Gateste tu chivotul lucrat de mine,

Si pune intr'insul merinde indestule pentru

cat timp va tine potopul pe pamnt. Colo
in departare, tocmai pe stncile Caucazului,

Prometeu sta ferecat cu Muse de otel si

un vultur Ii sfasie mereu inima ; dar, pe
nedrept ; caci iata, cuvintele lui s'au implinit. El de demult spusese ca rutatea
oamenilor are s aduca. pe pamnt o groaznica vrsare de ape. Orice ar fi, nici insusi
www.dacoromanica.ro

42

AL. ODOBESCU

Zevs nu poate face alta deck ceeace este

ursit de atre unul,

si

mai mare deck

.

clansul, si pe care ei, vrand nevrand, trebue s'a-l'asculte.

Pira faca indata precum ii spusese Deu-

calion, si umpla chivotul cu de toate. Ei

asteptath 'Ana' ce apele, suindu-se aproape

de culmea muntilor Ftiei, scaldara poalele
vasului pregatit de Deucalion. Atunci pestii
se strecurau in not printre virfurile Miranilor ulmi din codri i plutiau alaturi cu
bustenii nodurosi de stejar, iar lesurile de
oameni innecati se clatiau si se rostogoliau
pe fata apelor. Deucalion, 'din corabia sa,
vedea cu groaza cum acele chipuri invinetite

de voinici, de copile si de prunci, iesiau

uneori la iveal pe d'asupra valurilor ce
spumegau in clocote, i apoi indata se afundau in sanul lor.
Opt zile dearandul chivotul f purtat pe
ape d'asupra celor mai innalte plaiuri, Si
tati fiii oamenilor pierira, afara numai de
cativa, foarte putini, cariji gasise adapost

pe eke un pisc mai semet de munte. A

noua zi, corabia se opri pe muchea Parnasului, si Deucalion, impreun cu sotia

Pira, pusera din non piciorul pe pamantul care acum era cu totul pustiit.
Cu incetul si treptat, valurile se scurseth
prin vi, iar pestii i lighioanele de mare
sa

www.dacoromanica.ro

AL. ODOI1ESCU

43

ramasera atarnate de cradle copacilor. Pe

cat puteh coprinde ochiul, nu se mai Aria
imprejur nici o vie*, osebit nuniai de vulturi cari dau roam pe cer, pant ce se repeziau la starvuri.
Atunci Deucalion se uita lung la Pira, Si
pe amandoi Ii coprinse o jale adnch. El
spine atunci soliei sale :

Gine, stie, soro,

de vor mai fi ramas Si alit fii de oameni

deck noi pe pamantul acesta ? Fapoi iar,
cine stie cand ne va sosi Si ceasul nostru
Atata numai putem sti ca cel atotputernic,
care a napustit potopul asupra oamenilor,
s'a indurat de a ne scaph zilele noastre.
Hai sa-i cladim un altar si sa ne inchinfim la dansul, in semi de multumire 1
Indata cladira altarul si Zevs ascult cu
I

placere rugaciunea lui Deucalion. De aceea

se pomeni deodata dansul in fata lui cu

tramisul lui Zevs, cu Ermes, care ii vorbi

Cere tu acum ce vei voi, i cererea ta va fi implinit, fiindca numai la

tine, dintre toti fiii oamenilor, a dovedit
Zevs o mana curata si o inima fara de
asa :

path.

Deucalion se inchina dinaintea lui Er-

mes i ii spuse asa :

Pamantul acesta

a ramas tot pustiu. E pacat de dansul

Noi nu-ti cerem altceva deck s se iveasea

din nou oameni pe dansul.
www.dacoromanica.ro

<

_2

AL. ODOBESCU

44

Ermes Ii rfispunse inteastfel :

Fie-v
pe plac I dar sA Va acoperiti fetele cu vesmintele voastre si, umblnd tot mereu
inainte, sfi asvarliti in urma, oasele mumei
voastre
Dupa aceasta, Ermes sbur cfitre locuinta

liii Zevs, si Deucalion ramase pe ganduri,

cugetand la cuvintele zeului ; dar, intelept
fiind ca i tatAl su Prometeu, el pricep
cfi muma-sa trebue s'A fie insfisi Wane pamntului, i c, coborind de pe Parnas,
n'aveau alta de fficut decat a arunca pietre
in urma lor.
Asa si fcur ; iar pietrele pe care le
asvArli Deucalion se faceau indat barbati, i cele pe care le asvfirliit Pira, se
faceau femei, i astfel rAsri pe lume o
semintie nou de oameni, cari nu cunosteau pe parintii lor.
Soarele iesi iarsi pe cer i cu caldura
sa dogori i inteleni huma cea jilav ; de

atunci inainte, oamenii avur a se lupth

cu munca cea anevoioas, cari nici 'ALIA

acum nu s'a mai usurat pe pmnt. De

aceea, traiul omului a ramas a fi greu
silnic, ca i piatra din care dnsul se
nscuse.

Dupa ce mai trecura ani la mijloc, Deucalion si Pira fcur copii, al cfiror neam
a stat cu locuinta in muntii din Ftia. Din
"

www.dacoromanica.ro

AL. ODOESESeU

45

'

lor Elen s'a prAsit poporul viteaz al

Elenilor, iar din fata lor, Protogenia, s'a
nAscut Aetliu care in viata lui a fdcut
multe fapte minunate si al cArui fecior,
fiul

frumosul Endimion, doarme dus pe colnicul din Latmos.

IV
PATIMELE DEMETREI

Persefona cea frumoassa se juch cu alte

fete, oate ale ei, pe dimple Etnei din fericita tara. a Siciliei. Ea era fata mult iubit a mamei Demetre, pe care toga' lumea
o cinstih ; cad mama Demetra era dare
toti buna Si darnica; iar decal fiicA-sa Per-

sefona nici o fatA nu era mai vesela si

mai voioas.
Asa dar, ea se juch cu veselele ei soate
culegAnd flori de pe campie i impletind
cu ele cunune ca s impodobeasca lungile
lor cosite. Adunase ele o multime de roze,
de sofrAnei, de viorele, de crini si de zambile de pe pajistea cea zmltuit, and Persefona zfiri in depArtare un stuf indesat de

ghiocei infloriti ca prin minune; erau o

sut de aceeas tulpin i rgpandiau un
www.dacoromanica.ro

,
46

AL. ODOBESCU

miros imbatator prin cer, pe mare si pe

pamant.

Ea se repezi in grabfi ca st culeaga minunatele flori ; dar, de odata se crapa si

se deschise Walla dinaintea ei, si dintr insa
iesi un car poleit cu patru telegari negri

ca taciunile. In car era un barbat

cu

chip mandru dar posomorit, pare ca fata

lui nu stia ce e zambetul, nici inima lui
ce e bucuria.
Intr'o clipa el sari jos din car, prinse
in brate pe Persefona, o sui alaturi cu
dansul, si, dand biciu cailor, se then cu
totul nevAzut in adancul pamntului.
and sosir fetele la acel loc, stuful Cu
ghiocei era in limit, dar sofia lor Persefona pierise : ele o cautara in toate partile,
pe campia Etnei, cu gandul c se va fi pitit
undeva ; dar, nu o putura gist nichieri
papa tarziu inserat ; atunci Intorcandu-se,

de voie de nevoie, spre cash', ele trecura

mai intai pe la mama Demetra ca sa-i

spun ca nu pot sti ce se va fi facut fii-

ca-sa, care a pierit Para veste dintre ele.

Mare jale coprinse pe mama Demetra,
cand se afl una ca aceasta. Ea indata se
imbrfica cu vesminte de 'Una neagra, lu
in maini faclii aprinse si se duse s caute
pretutindeni pe fiica-sa, Persefona, alergand pe campi i. peste ape, din ochi lawww.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU

47

cramand si pe toti intreband clack' nu cumva

a vazut-o cineva. Dar nimeni nu sti sa-i

raspunza ce se facuse fata ei.
Tocmai dupa sase zile ea se intalni cu
Ecata, doamna lunei, i cercetand-o i pe
&Ansa, Ecata Ii zise :

Glasul i 1-am au-

zit, strigand pare c'ar fi rapind-o cineva ;

dar cu ochii nu am vazut-o si nu stiu
unde va fi dusky.
Mama Demetra Isi urm calea inainte.
Merse cat merse si se intalni cu Elios,
domnul soarelui si-i vorbi asa :

Elios,

fatul meu, tu care cu faclia soarelui le

vezi toate pe Omani, nu cumva vei fi vazut tu pe fiica-mea Persefona ? Spune-mi
adevarat, Elios, fatul meu 1

Lui Elios i se tacit mila de multa ei

durere, si-i raspunse asa : Ba am vazut-o,

mama Demetrod Hades, impratul Iadului,

a rapit pe fiich-ta Persefona, ca sa o ia de

sotie i s'o faca imparateasa peste tara cea

adanca i intunecata din fundul Omantului.

Cat era de intristatfi biata mama De-

. metra, ea Iris nu-si put stapani mania,

cand afl una ca aceasta ; de atunci innainte hotri sa nu ii mai calce piciorul

in palatele de pe culmea Olimpului pe care

Zevs, imparatul cerului, si le inaltase in
in nori d'asupra tarii Tesaliei, fiincica ea
www.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU

48

pricepuse indat ca numai cu voia lui Zevs

indraznise domnul Iadului s fure pe fiica-sa Persefona.

Se cobori dar la vale de pe muntele

Olimp i apuca ratacind o cale lunga. Toc-

mai catre seara, pe cand soarele incepe a

se ascunde in tasul sau de aur din dosul

dealurilor tivite, ea ajunse'la portile cetatii

Eleusis. Acolo ez jos laugh o fantana a

carui ap prefirindu-se prin iarba deasa,

se scurge intr'un iaz limpede, umbrit de
un maslin cu frunzis stufos.

Tocmai atunci veniau dupa apfi, voioase

cu urcioarele pe crestet, fetele lui Keleu,
domnul din Eleusis. Ele vazura la fantana
pe mama Demetra i, cu toate ca nu o
cunosteau, intelesera de pe portul si de pe
fala ei, cat de tare era amarit biata b'atranfi.

0 Intrebara cu bland* daca nu pot

fie de vreun ajutor. Mama

Demetra le multumi si le povesti ca a

cumva sa-i

pierdut o fata, pe care a cautat-o peste tot

locul si nu a putut-o Inca gasi. Atunci fetele detera curand fuga acasfi, ca sa ceara

dela OHO voie sa le aduca ca oaspe pe.

biata baba straina i se Intoarsera indata,
sprifttene i vesele, indarat si-i vorbira asa:

Hai 1 vino cu noi acas. Tata, mama

Si noi toate Ifi vom da ce-li va trebui si
www.dacoromanica.ro

AE. ODOBESCU

49

NOM face ce ne va sta prin putinta ca sa-li

usuram durerea.

Mama Demetra se indupleca de man-

ga.ioasele lor cuvinte. Keleu i solia lui o

primir cu voie bund in casa lor. Dar si

&Ansa le fu intru toate de asa mare ajutor,
tacit nu numai neamul lui Keleu, ci in-

treaga cetate se bucura si se lauda mereu

de bunatatea si de intelepciunea mamei
Demetre. De aceea, se hotarira cetatenii sa
ii inalte, cu cheltueala lor i numai pe
seama ei, un mandru locas, pe o magura
inalta, chiar in mijlocul cetatii.
Acolo trai, timp .de un an, Demetra pretuita Si laudata de top, dar ascunzand mai
adesea in taina singuratatii, mahnirea hi
dorurile inimei sale. Ea luase la 'dansa,
ca sA-1 creasca si sa-1 invete, pe Triptolem, unicul fecior al lui Keleu.

Insa copilul, de bine ce-1 ingrijia noua

sa dadac, ajunse a o iubi mai mult pe

&Ansa decal pe mama lui cea adevarata.

Dintr'aceasta, sotia lui Keleu prinse pica
asupra mamei Demetrei i ceru s ia inapoi dela straina pe copilul de suflet, care
numai dinsul mangaia ceva pe Demetra
de pierderea fiicei sale.
Scornindu-se atunci o cearta intre amindou muierile, mama Demetra se supara
foarte si se porni cu mare urgie asupra lui
www.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU

50

Keleu i asupra tuturor oamenilor cari nu

stiuse s pretueasca indestul bundt
ei.

Din minutul acela, toate rodurile 0.mantului purtara blestemul mamei De-

metre ; pomii nu mai -dau rod ; holdele nu

se mai impodobiau cu spicuri ; iarba

florile nu mai rasariau pe campii. Tani-

nile erau sterpe i intelenite. Oamenii si

vitele pieriau de foamete si de lingoare.

Nici zeilor nu mai ave eine si ce sa le

inehine.
Atunci Zevs, ingrijat, de pe culmea mun-

telui sail din Tesalia Ii arunca ochii pe

pamnt i vazii eh totul avea sa ninth de pe

feta lui, dp nu va gsi curand un mijloc

ca s impace mania si durerea mamei

Demetre.

Indata trimise pe vestitorul sau, pe Ermes, in Iad, la imparatul cel aspru i posomorit ca sd-i faca cunoscut c trebue
neaparat sa lase pe Persefona a se intoarce
la mama sa Hades nu cuteza a se impotrivi,

dar Persefona ii era i lui draga, si el nu

voia

s o piarda cu totul ; de aceea, ii

dete sa mannce cateva boabe dintr'o rodie minunata, stiind bine ea, daca &Ansa
va gusta, ii se va face dor de dansul si
se va intoarce bucuros la el.
Dupa aceea, puse s inhame telegarii
cei negri ca taciunele la carul cel poleit,
www.dacoromanica.ro

AL. ODODESCU

51

Ermes se sui intr'insul, alAturi cu Persefona, dete biciu cailor i, iute ca squint Si
ca gandul, ajunserA la Eleusis.

Child sosirA la portile cetAtii, Ermes

dete drumul telegarilor ca sA intoarch la
Iad, sit pe la apusul soarelui pleca i clansul chtre limp.
Persefona, rhmnnd attinci singurh, se
indreapth spre fantAna cea limpede unde
zri sezand sub mAslin, o femeie bfitrnh

cu vesmnt de rand neagrA. Ea pricep cA

aceea trebuie sa fie mama ei, care o doria i o jAlia neincetat. Child sosi aproape
de &Ansa, mama Demetra auzi o soptA in
preajmA-i, ridica ochii in sus si vazii pe
Insiti Persefona dinaintea ei.
Gine poate sA spunA cu ce bucuries o
stranse la pept i o saruta ? Fericirea mumei era poate acum si mai mare de cum

Ii fusese mai inainte mAhnirea. 0 mAngAia,

o desmierda, o cerceth despre toate ce i

se intAmplase, i simi ca o vieatA nouA
i se desteapta in inima.
Pe and o saruth i o mAngAia, ea ii
zise asa :

Amin, fata mea, copila mea

dorith, tu esti iarasi a mea, i cu mine

voiu sA ramai pentru totdeauna. De acuin
inainte voiu sti sA te feresc, de rhpitori si
urgisitul acela de Hades nu te va mai prinde
in intunecoasa lui imparalle.
www.dacoromanica.ro

52

AL. ODOBESCU

Ah I
Dar Persefona ii raspunse :
mama, taci ; nu mai vorbi asa. Eu nu pot
s raman pentru totdeauna cu tine, caci
liana nu m'a ridicat Ermes din Iad, sotul
meu mi-a dat s gust niste boabe dulci de
rodie i m'a legat cu acest farmec ca sa

ma intorc la dansul peste noua luni de

i drept sa-ti spun mama, nu-mi

zile.

pare rail, caci, desi el nu rade, nici zambeste, desi totul e intunecos in locasul lui,
dar cu mine e bun si bland, i numai
cand sunt cu dansul se simte imblanzit.
SA nu-ti para rau mama ; el s'a fagaduit
ea in toti anii ma va lash s sed cu tine
ad pe pamant north luni de zile ; iar trei
le voiu petrece cu dansul in negrul locas
de sub pamnt.
Printr'aceste fagaduinte mama Demetra
se simti i &Ansa mangaiata ; iar pamntul
Si rodurile lui se bucurara indata de imblanzirea ei. Pomii se umplura iaras de
rod ; iarba i florile impodobira campii,
spicurile aurite incepura iaras a se indesh
pe holde, leganate de adierea calduroasa
a verei.

Noua luni de multumire si de imbielsui dupa aceea,

vestitorul Ermes veni cu carul cel poleit
si cu telegarii negri ca taciunile, ca sa ia
pe Persefona i s o clued in tinuturile in-

gare trecura pe pamnt,

_
www.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU

53

tunericului. Atunci, ea isi lila ziva buna

dela mama sa, zicandu-i :
Nu plange,
mama, si nu fii ingrijata de mine ; in lo-

casul sotului meu sunt la adapost si la

el ma iubeste si cauta bine de

mine. E bun, si peste trei luni imi va da
caldura. ;

voie sfi ma intorc tot vesela ad pe pmnt.

Mama Demetra isi stapani inima rea si

se hotri sa astepte cu rabdare timpul dorit al inapoerii.
Totusi, gandul ei adesea se repurta cu
dor la zilele fericite child Persefona, copila

voioasfi, se juch cu soatele sale si culegeau

flori pe veselele campii ale Etnei.

In ragazurile asteptarii, retrasa in locuinta ei din Eleusis, ea isi aflh mnghierea

invalfind cu mare taina 0i intelepciune pe
Triptolem, copilul ei de suflet, cum sa sa-

deasca, cum sa creased si cum sa ingrijeasca rodurile folositoare ale pamhtului,

daruri nepretuite ale zeitei Demetre.
Acele marete i spornice invataturi, pe
care zeiasca dadaca le impartasise invtacelului ei, in templul dela Eleusis, chiar
0 in intunerecul noptii, la flacara fachilor,
rfimasera printre popoare ca o datina slimit, i filth numite Tainele Eleusine.

www.dacoromanica.ro

54

AL. ODOBESCU

V
POSIDON I ATENA

Un oarecare Erechteu incepuse sa cladeasca o cetate pe un loc sterp i pietros

d'a lungul apelor Kefisului. El era Orin-

tele i capetenia unui popor de mandri voinici i cu toate ca cetatea lui era Inca mica
Si putin aratoasa, dar in intelepciunea sa,
Zevs prevazuse ea' ea are sa fie intr'o zi
cea mai vestit din cate cetAti s'au innal-

tat aievea pe pmnt.

De aceea, un zeu si o zeita, adica Poseidon Imparatul marifor, i fecioara Atena,

fiica prea iubit a lui Zevs, se certau amandoi care din ei sh dea nuinele sau cetatii
lui Erechteu. Ca sa curme cearta, Zevs hotOri o zi, pentru ca in fata adunarii tuturor
zeilor celor mari cari locuiau pe culmea
Olimpului, sa li se aleaga dreptatea.
Cand veni acea zi, top zeii se asezara
,

pe scaunele lor de aur, randuite in cerc

pe malul Kefisului. Mai presus de toate se

mOttO tronul lui Zevs, parintele zeilor ai

al oamenilor, si alaturi cu dausul sedea

zeita Era, solia lui.

Fiii oamenilor aveau voie sa ridice ochii

asupra lor, deoarece Zevs isi lasase o parte
din fulgerile sale, iar ceilalti zei venise si
www.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU

55

dnsii acolo cu totul lipsiti de stralucirile

lor, care iau vederile, ca sa fie fata la judecata dintre Poseidon si Atena.
Acolo era Febus Apo lon, cll. lira sa de
aur in mana i cu chipul su bland si luminos ; dar ochii lui nu scaparau scanteie
ca in ceasurile de manie si de sulita lui,
de care nu se pot feri sufletele inselatoare
si limbile mincinoase, sta rezematfi de scaun.

Alaturi cu dansul, sedea soru-sa Artemis,

fecioara care-si petrece zilele vanand pe
uscat fiarele salbatice i jucandu-se cu zanele Nimfe prin stuful de pe malul raului
Erotas.

Laugh' Zevs se afla Ermes, crainicul,

care in adundri innalta glasul in numele
zeilor ; tot lariat., tot sprinten si tot &moos,

el tinea in mana caduceul sau toiagul sAu

cu aripi, prin care indeplinia poruncile tatalui su. Apoi, de-a randul .venira sa se
aseze Efestu, mesterul focului, i Estia zeita

casnica care poarta grija vetrei, si Ares

zeiescul rsboinic turbat dupa. lupte, Si
Dionisiu cel mult dedulcit cu ospetele
cu cupele de yin, in sfarsit Afrodita, gingasa zeita, rasarita din spuma marilor, care
cand se iveste umple lumea de zambete ci
de lacrimi.
In fata acestora stau amandoi maretii protivnici, ateptand judecata lui Zevs. Atena
www.dacoromanica.ro
,

56

AL. ODOBESCU

tinea tare in mana stanga sulita ei cea

nebiruit, si la mijlocul pavezei sale de

piele de capra, ascuns vederii muritorilor,

era acel ingrozitor chip al MedUsei, pe care
nici un om nu-I poate privi fara ca sa
pice indata mort.
Aproape de ea sta i Poseidon, increzator
in marea lui putere si adastand cu o trufash. nepasare urmele judecatii. In 'liana
dreapta tinea cu mandrie furca lui cu trei
dinti, care zguduie pamantul i despica
apele marii.
Ermes, vestitorul zeilor, se Scula de pe
scaunu-i de aur i cu glas rsunator, vorbi
inteastfel cfitre adunarea mare* a zeilor :
Ascultati vointa lui Zevs, care va alege
intre Poseidon si Atena. Cetatea li Erechteu va purta numele aceluia dintre acesti
doi zei,

care va face sa rasara din pa-

markt, darul celui mai folositor pentru fiii

oamenilor. Daca acel dar va veni dela Poseidon, cetatea se va chema Poseidonia; iar
de va veni dela Atena, se va numi pururea
Atena
Imparatul Poseidon se scoala atunci cu
toata fala maririi sale i izbeste jos pamantul cu tridintele sail. Se cutremura
muntele pana in baierile lui; pamantul se
deschide, si, din adancul sat', se repede

un cal, precum Inca nu s'a mai vazut,

www.dacoromanica.ro

.-

AL. ODOI3ESCU

57

ager si incordat. Mai alb cleat fulgii de

za'padh ii era prul, i coama lui rdsfirata

rani mandru in -Out, rand butt cu copita

in tran si se porni in vesele desghinuri

prin nicole si pe cost*.

Poseidon zise : Acesta este darul meu.

Priviti-1 0 nu mai stati la indoial ; dati

numele meu cetatii; cad eine va putea

oare sh dea fiilor oamenilor un dar mai

nepretuit deck calul ?

Atena 1initit, cu ochii sAi albastri ca
cerul se uith drept la zei ; ea se plea binisor i infipse in pmnt un sambure marunt pe care-I lima in mana dreapta. Nici

o vorbd nu spuse, ci se uith mereu la adunare, far de nici o grija. Atunci, se

zri incoltind din pfimnt un lstras,
care repede cresca mare, dete rarnuri si
se acoperi cu frunze. El se innalt din ce

in ce mai mult pftn ce se arath porn mare

impodobit cu frunzi verde si stufos, 0 incAreat cu rod imbelsugat.
Atunci Atena zise :
Vezi, o Zevs
nu pretueste oare mai mult darul meu de1

af al lui Poseidon? Calul, pe care el I-a

&trait fiilor oamenilor, va aduce printre
&Ansa btlii, lupte i griji; iar pomul meu,
mslinul, e chiar un semn de pace 0 de

belsug, o dovada de thrie si de sana' tate,

un chezas al fericirii i al libertatii. Oare,
www.dacoromanica.ro

AL. ODOI3ESCU

58

spune, nu, se cuvine mai bine ca cetatea

lui Erechteu sa poarte numele meu?
Atunci, intr'o unire, se auzira rasunand
din glasul tuturor zeilor, aceste cuvinte:
Darul Atenei este, far% indoiala, c el
mai bun ce s'ar puteh face fiilor oamenilor.
El vesteste ca cetatea lui Erechteu va fi
mai mare in pace deck in rasboaie, i e
intr'insa libertatea va pretui mai mult de-

ck puterea. Ramana dar cetatii numele

Atenei .

Zevs, feciorul lui Cronos, facii semn din

sprinceana ca primeste de bun sfatul zei-

lor ; pletele nemuritoare ale parului sari,

falfaira pe a sa frunte, iar pfimAntul se
cutremura sub picioarele lui, cand se scuba

de pe tronu-i de aur ca sa se intoarca ,in

palatele sale din Olimp.
Zeita Atena, ramase mai in urma si cata
.

lung si cu dor la pfimantul care 'de' aci

,inainte era al ei. Ea isi intinse sulita ocrotitoare pe d'asupra cetatii lui Erechteu si
vorbi asa :
A mea a fost izbanda si aci imi voiu
aseza eu locuinta. Copiii mei vor creste
aci liberi i fericiti, i fii oamenilor de pe
iiurea vor veni ad ca s invete legile dreplath si ale cumpatului. Vor vedeh ei atunci

ate minuni pot sfi faea mAinile muritorilor, and sunt ajutati de zeii Olimpului.
www.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU

59

Cnd ins Melia libertatii se va stnge

pentru Atena, ea de aci va fi purtata pe

aiurea spre luminarea altor popoare. Oa

menii vor cunoaste c darurile mele sunt
cele mai bune i vor zice pururea cg pretuirea legilor i dorul neatarnarii in cugete

si in fapte, le yin din cetatea lui Erechteu, care va purth in veci numele Atenei I
.

VI

APOLON IN DELOS

Din tara in -lard ratacia biata zang Leto

sau Latona, plink de temeri si de durere,
pentruch" nici o lath i nici o cetate nu
voia s6.4 dea un locsor, unde sa trfiiasc
in pace. Toate locurile, daruite de zei cu
belsug, aveau fried de urgia zeitei Era,
care era dusman neimpacata a bietei zane
Latona.

Din insula Cretei, ea trecuse la Atena,

din Atena la Egina pe plaiurile Pindului
si ale Atonului, de acolo prin insulile intinsei i albei marl Ia. lui Egeu, de-a-ran-

dul, prin Skyros, i. Imbros, si Lemnos, si

Chios cea mai frumoasa din toate, cerand
pretutindeni un adapost. Dar in desert se
rugase ea www.dacoromanica.ro
de tow aceste pamanturi ca sa

60

AL. ODOdESCU

o primeasca a se aeza in sanul lor. Nicaieri nu cutezase a o primi.

Insfarpt ea ajunse i pand la mica in-

surd pustie din Delos i-i fagadui c &Ansa

va dobandi in viitor o nesemuita marire,

clack' va voi sh o adaposteasca pe trmurile ei. Ea ii vorbi intr'astfel, innaltand
glasul din departare :
Asculta-ma cel
putin tu, insula din mare adnca 1 De vei
ingadui tu ca Latona sa se aeze cu locuinta pe pfimntnl tau, va veni un timp
cand toate popoarele lumii vor pluti cu
drag spre tine i vor aduce in sanul tau
tot felul de avutii. Cad pe parnantul tau
voiu nape pe Febus Apolon, domnul luminii i al vietii ; iar atunci, oamenii loti
vor veni ad ca s afle vointele lui si s
castige prin daruri a lui build priinta.
Insula Delos raspunse :

Zana Latono,

tu fagaduieti lucruri mari ; dar se aude

zicandu-se c puterea lui Febus Apolon

are s fie aa de mare, incat lumea in-

treaga abia o sh-1 incapfi, i ca nimic pe

lume nu-i va puled st impotriv i ca abia
daca lumea intreaga ii va fi de ajuns. Apoi,

uite-te si vezi cat e de ingust i de sterp

coprinsul meu. La mine, vai I n'ai pe ce

sa pui ochiul. Deci, mi-e teama ca lui

Apolon ii va fi urit pamntul meu pietros

i sterp.www.dacoromanica.ro
El, de ad se va duce in vreo

Alf

AL. ODOBESCU

61

altA taxa mai plAcutA, unde i se vor !nail&

templuri mArete, si atunci avutiile pe cari

tu mi le fagAdue0i, el le va hdrAzi altor
popoare ; iar eu, biet, voi rAmAne tot parAsit i pustie 1

\ Dar zAna Latona se jur pe cerurile fArA

margini de pe capul ei, pe pamAntul ne.

mAsurat ce o impresoarA, iar mai cu seamA

pe negrele ape ale 'thului Stixul, care scaldA

poalele Iadului, se jurA cA in Delos va fi

negresit adapostul sfintit al lui Febus ApoIon, i cA d'alungul anilor scumpe miresme

vor arde altarele lui.

Astfel se intAmplA ca Latona s-si afle
repaosul in mica insulA Delos, unde se si
nscfi, curAnd dupA aceea, zeul strAlucit
Febus Apolon.

Mare fi atunci bucuria printre zeii nemuritori, cari locuiau in Olimp 1 tot asa
de mare printre oamenii de pe pAmant, cAnd

toti din toate partile vAzurA fata lui zAmbitoare rAsdrind din ambele mari pe cerul inveselit.
Templul cel de cApetenie al zeului luminei f innAllat in Dlos, i mereu de prin
toate tArile, venirA acolo popoarele ca s
cearA dela dAnsul prevestiri sau oracole, Si
sA inchine la altarele lui victime numerbase
daruri bogate.
www.dacoromanica.ro

'*4

AL. ODOBESCU

62

VII
.

APOLON PITIANUL

Febus Apo Ion eza cat semi la locul su

de nastere, in insula Delos din mijlocul ,

marilor. Pe tot anul se adunau acolo stranepotii batranului Ion, ca sa-i faca jocuri
si serbari dinaintea templului sau. Dar
thud crescii mai mare sf se intari, Mutual
zeu, cu parul de fir, se simti pornit a strabate lumea si a o limpezi de iesmele intunericului.

Land cu sine lira lui de aur, pe care

ii placea a canta, el mai filth sosi la pragul Olimpului, unde sta Zevs in marirea
lui, inconjurat de ceilalti zei nemuritori ;
acolo se puse a canta, si toti Ii ascultara'
uimiti de placere. Nona fete ale lui Zevs,
toate mestere cantarete, Muzele, se apu-

earl i ele a canth cu viers dulce, fericirile

fArd de seaman ale zeilor nemuritori, si
apoi nevoile i necazurile bietilor oameni
muritori, cari.cu nici un chip nu pot scaph
nici de batranete, nici de moarte.
Atunci celelalte zane si zeite ale Olimpului, Orele blajine, Haritele pline de daruri, Ebe i Armonia, dezmierdatoarea Afrodit si voinica Artemis, sora lui Apolon,
se prinsera
in bora, i printre ele se ameswww.dacoromanica.ro

`4,

.1..
.

.1

63

L013ESCU

tecarh ieiestii flfichi, Ares cel viteaz si Er-

mes, care ucisp pe negrul balaur Argos,

cel cu o suth de ochi. Astfel se petreced
timpul in Olimp, cu jocuri, frumos randuite, cu chnthri frumos mdsurate; iar
Zevs, in a lui mrire, se bucurh din suflet

de asa mandre serbAri.

Lui Apolon insh ii arded mai cu seamd

de a folosi .pe muritori cu virtutea sa

de a-si alege pe uscat un locas statornic,
de unde sh raspandeasch printre oameni

lumina prevestitoare a oracolelor sale.

El se cobori de pe Olimp in tara Pieriei, la cetatea Iolcos, i pe cmpia Lelantei din insula Eubei; dar nichieri, pe acolo,
nu gsi 16c potrivit pentru templul shu.
Apoi steal:1MA apele sfirate ale Euripului
si, trecand prin Micalesa i prin grasele
pdsuni ale Ternusei, ajunse pe locul unde
eyed sd fie Teba cetatea cea sfintitd ; dar
nici aci nu voi sh se opreasch, fiindch oamenu flu pdtrunsese inch in aceste locuri ;

nu erau nici cai, nici poteci, ci numai

codri sfilbatici.

El isi urmd calea tot inainte ; afl pe

drum aumbrava Onchestei uncle phsteau

ergheliile de cai ale lui Posidon ; trecii phrani limpede al Kefisului, i, lsiind in urma-i mhndra cetate Ocalea, se opri in campiile Aliartei, tocmai Fang fantana Telfuzei.
www.dacoromanica.ro
.,

64

AL. ODWIESCII

Acolo Ii veni gandul a-si cladi un templu,

caci locul era placut i inzestrat cu de
toate ; deci el vorbi inteastfel catre fntana
0, Telfuso, in valceaua ta cea placutd
imi vine sa-mi aleg sezatoare ; aci vor veni
oamenii de pretutindeni s iea povete din
oracolele mele i sa-mi ceara ajutor la
vreme de nevoie; iar tu vei fi vestit peste
tot pamantul, cand ma vei avea pe mine
de stdpan si de oaspe .
Dar Telfusei nu-i placea de fel sa vaza
pe Apolon luand in stapanire valceaua ei
si asternand intr'insa temeliile templului

sau. Ea ii vorbi atunCi cu mestesug

spuse asa :
Ia, asculta-ma i pe mine,
o, Febus Apolone. Tu umbli sh-ti faci aci
locuinta, si nu te gandesti ca intr'acest loc
nu vei afla niciodata repaos. Campia mea
e larga ; deci oamenii toli aci au sa-si
poarte luptele lor, i, cu strigatele lor, cu

zgomotoasele lor care, incurandu-si armasarii i mularii, au s tulbure linistea

Apoi chiar i in
timpii de pace, turmele i cirezile vor veni
mereu sh se adape in apele mele, si mugetele lor salbatice vor strica armonia dulcelor tale cantari. Du-te mai bine pana la
Crisa, i alege-ti sezatoare in vreuna din
vaile adanci ale Parnasului ; acolo oamenii

templului tau sfintit.

www.dacoromanica.ro
11'

AL. ODOBESCU

65

vor merge mai bucuros sd-ti aducd daruri,

din toate colturile lumii .
Apolon se increth Telfuzei ; trecii dincolo de

Flegeilor si, suind repede stncile

Parnaului, se opri la Crisu. Acolo, intr'o

vale adncd, umbrit de piscuri prpstioase, el asezd temeliile templului sAu. Feciorii lui Ergiu, .mesterii 'Trofoniu si Agamede, aducnd de aiurea lucrtori multi,
innAllard pAretii tot cu lespezi lucioase de
piated.

Dar imprejmuirile acestui loc erau pus-

tii, cci aproape de acolo, la gura unei

fntni, tri o iasm salbatica, un balaur

uria care prda., i bAntuia jur imprejur,
pe oameni i pe vitele lor,
...;.
Fiul pocit al Erei, cruntul uria Tifaon
crescuse la shunt sau cel plin de cugete
,rele, pe acel arpe veninat iii dase domnia
peste acele aspre locuri.
.

Febus Apolon infipse o sgeatA in inima

balaurului, care ca'zii la pa'mnt urlnd
i svArcolindu-se; sAngele lui, scurgAbdu-se

pe nisip, Pica o mlastin'a in care pAna in

sfArsit se nomoli si trupul lui puroios.

Atunci Apolon ii strigA :

Piei aci, fiard
turbat ; putrezi-ti-ar trupul in aceast td-

rn'a, p care stArvul tau o va ingrsa

De acorn inainte tu nu vei mai chinui pe

bietii muritori. Zilele ti s'au implinit, si

.....ZIEFfgazat
www.dacoromanica.ro
5

66

AL. ODOBESCII

nici Tifeu cel cu suflarea veninoasa, nici

urgisita Chimera cu trei capete de fiar,

nici alte iesme nu te vor mai seal* ci

numai muceda tarana i dogoreala soarelui

vor putrezi aci ramasitele stArvului tau 1
Astfel pieri balaurul, si inteadevar el
putrezi chiar pe: acel loc, care, de pe

limba oamenilor de acolo, se numi de

atunci inainte Pito, adica putrejune ; de
aceea se dete si mAntuitorului Febus Apo-

lon, la care oamenii se inchinau in ternplul vestit din Parnas, numele de Apolon
Pitianul.

De pe aceste fapte insa, zeul Febus in-

telese c Telfuza 11 amagise, caci ea nu-i

spusese nimic nici despre balaur, nici despre firea aspra a locului. El se intoarse
atunci catre &Ansa, plin de rank si-i vorbi
asa :
Telfuzo, nu l i se cadea. tie & ma
inseli prin cuvinte prefacute. Ai voit sA

aibi, singura, parte de aceste frumoase locuri. SA tii insa ca nu va fi pe gandul

tau; voiu curmA isvorul apelor tale, si nu-

mai eu voiu ramneh mare si tare aci 1

Indata rostogoli de pe munti, cateva
stnci d'asupra isvorului, i apele incetara

de a mai curge, iar valceaua starpita a

Telfusei ramase pustie i parasita, pe cand,

din popoarele serbau rnarirea lui Apolon

Pitianul, in femplul salt stralucit dela Crisa.

www.dacoromanica.ro
,

AL. ODOBESCU

67

VIII
NIOBE SI LATONA

Odinioarfi, pe vrernea de demult, era

inteo cetate greceasca, numita Teba, o femeie de vita domneasca, pe care o,chema
Niobe. Ea aveh multi feciori i multe fete,
si aa tare se mandrea cu frumusetea lor,

incat i se Ora ca in toat Ora, ba nici

chiar in tOata lumea; nu se mai afl alti
copii frumosi ca ai ei.
Drept este ca, de nate ori pamantenii

locului vedeau pe feciorii i pe fetele Niobei, alergand i jucandu-se prin vi. i

prin livezi, impreuna cu copiii lor, toti se

uneau a zice ca cu aceia nici unii nu se

puteau potrivi. Iar Niobe, daca auzeh asa,

ii crestea inima in piept, si din ce in ce
mai tare se inganfal,i se amelea de trufie,
ludand ca.tre toll puterea neasemuit si
virtutea i mandretea copiilor sfii.
Pe atunci insa veni acolo, din mica insurd Delos, o alta femeie de neam zeiesc,
careia ii zicea. Leto sau Latona. Aceasta
aveh numai doi copii, o fata anume Artemis si un fecior numit Febus Apolon ;

dar fr indoial, amandoi erau minune

de frumoi,www.dacoromanica.ro
de sprinteni si de vartosi, in,

68

AL. ODOBESCU

i la lima' nu puteh nimeni

s cate mai cu drag deck la dansii. Cu
cat la soare

toate acestea, Niobei tot i se 'Are ca copiii ei, cei multi si gingasi, sunt si mai
frumosi deck ai dOamnei strine.
Intr'o zi sedeau de vorb amandoug: femeile, Niobe i Latona, privind pe copiii
lor, cum se jucau toti impreunA pe o pajiste de verde*. Febus Apo lon; sunand
minunat din strunele lirei sale, ls jos
instrumentul, i, luand de pe umar arcul
sau de aur, Incep sh asvarle cu dansul
sageti care toate nemereau fr gres la

tint?.
Niobe nu prea bb'gfi de seam nici la
arcul, nici la sagetile lui Apolon, ci, cMild mai cu drag la pruncii ei, spusese
asa' cAtre Latona : Vezi, surat, cat sunt
.

de mandri si de vartosi sase feciori si

vase fete ale mele N'am ce zice, uriti nu

sunt nici Artemis, nici Apolon ai Mi. Dar,

ce au a face pe langa ai mei? Departe
sunt de dansii i apoi, tu ai numai doi,
si eu am tocmai sase feciori i ase fete,
tot unul si una.
Pe &and Niobe vorbe cu asa nesocotit
I

trufie, ea nici se &Idea cat de tare atata

mania Latonei. Aceasta Mai infundat ; dar

indat ce pleca de langa &Ansa Niobe cu
copiii ei,www.dacoromanica.ro
ea chem pe Apolon i vorbi

AL. ODOBESCU

asa:

69

NU pot sa sufer pe aceaStA Niobe ;

ea se lauda su copiii ei Si cuteath a zice

ea dansii sunt mai frumosi deck tine si
deck sora-ta.. A vrea sa o invt minte,
sa-i arAt cat este de proasta si cu cat voi
sunteti mai presus de odrasla ei.
Auzind acestea, deodata Febus Apolon
se aprinse ; fala lui,

tanArA

i lurninoasd

se inegura; fruntea i se posomori si din

ochii Ii sclipira fUlgere de manic. tl nu
zise nimic; dar, luand cu sine arcul de
aur i atarnand pe umeri tolba cu sageti
arzatoare, el apucA in urma Niobei si a
copiilor ei, si ii ajunse tocmai cand se coborau inteo vale adancA:

Se 'opri pe muchea unui pisc de unde

ii putea ochi, lira din tolba o sageata, o
puse d'a durmezis pe arc, intinse cu maim
coarda catre sine, pana ce varful sagetei
ajunse la marginea arcului, i ii dete drumul s zboare in jos. Coarda instrunata
zbarnai cu vuet si, ca raza luminoash de
iute, sAgeata ajunse la lel, iar unul din feciorii Niobei cavil mort la pamant. Indata
dupa aceea, alt sageata shoed de pe arc
si alt fecior al Niobei cAz, i apoi Inca
unul, i Inca unul, Si Inca unul, liana ce
toti feciorii i toate fetele bietei Niobe caaural morti in prelargul vaii.
Atunciwww.dacoromanica.ro
Apolon, incins de o turban ar-

70

AL. ODOdESCU

gird, strig in gura mare Niobei :

Ia I
mai lauda-te si acum cu mndretea copiilor tai I

Dar toate acestea se petrecuse asa- de

repede, IncAt Niobei i se pared c'd viseaz :

nu-i venia s creazA ca, coleA in preaj-

ma-i, zac morti copiii ei, pe cari adineauri

Inca Ii vazuse plini de vieata si de trie.

Acum ei erau culcati pe verde*, reci, si
idea de miscare. Ochii le erau inchisi ca
si rand ar fi dormind ; pe fata le ramasese
tiparit un zambet dulce, ce-i arfith mai
frumosi deck aevea.

Niche umbl dela unul pan la altul,

pipaind mainele lor inghetate, sfirutnd
fetele lor albite. Abia din rceala si din
pAlirea lor se puta ea domiri insfarsit ca
erau toti ucisi de *eine dogoritoare ale
lui Apolon.
Atunci sezir jos si &Ansa pe un pietroiu,

in mijlocul lor, i o podidird lacrimile,

curgand siroaie din ochii ei. Cu fata sealdata de plnsori, rmase ea acolo, zile,
sgptmni i luni, tot asa de neclintita ca
si copiii ei cazuti morti imprejuru-i. Ea
nu-si mai ridich capul in sus, nici vol s
mai priveasca la seninul cerului: lucremenit acolo pe plata, din ochii ei se
scurse mereu un izvor nesecat de lacrimi,
liana ce ins4i fu coprins de raceala piewww.dacoromanica.ro

AL. 013013ESCtI '

71

trei. Plansoarea ii era tdcuth ; In trupul ei

se slei treptat chldura vielii, i inima ii
inceth de a mai bate. Niobe era moarta;
dar i moarta, plansul ei picurh lin d'alungul lespedei, cad nesecata ei durere o
prefacuse in stana de piatra i plansoarea
ei, in limpede izvor.
Toti oamenii, Cali de atunci incoace se
intampl sa treach prin acea vale phrsith,
vhznd albele pietroaie risipite prin iarba
si mai ales stanca cea cu izvor, zic: Acesta este Niobe care s'a prefacut in stand
de piatra, dupa ce Febus Apolon i-a ucis
toti copii, fiindch se laudase cu trufie ca
ei ar fi mai frumosi decht dansul.
Mult timp in urmh, dupa ce- piatra se
invechi si se acoperi cu muschiu tot inch
phreh ch se vede intr'insa chipul Niobei ;
de aproape nu se mai deosebiau trsurile
unei femei ; dar din departare se cunosteh
bieata Niobe, sezand jos si jelind pe mandrii ei copii, doboriti toti la pmnt de
infricosatele shgeti ale lui Febus Apolon.

Ix
ADMET

Mash mare erh intinsa in palatele din

Feres, caci domnitorul de acolo isi adusese

acasa ca mireasa, pe frumoasa Alcesta, cea
www.dacoromanica.ro

72

AL. ODOBESCU

mai gingas dintre fetele lui Pelias. Cantaretii serbau maririle casei domnesti din
Feres, si, povestind isbanzile lui Admet,
spuneau cum, prin ajutorul lui Apo lon cel
cu mandre plete, acest voinic inhamase.al-

turi, la carul su, un leu

i un mistret,
cu astfel de telegari intrase in cetatea
Iolcos, ca sa indeplineasca dorinta lui Pelias, carele dase pretutindeni de stire c
va mrith pe fiicd-sa, numai dupa ce intr'astfel se va arath dinaintea lui.
si

Strigatele de veselie umpleau toath casa.

Lui Zevs, mai intai, i apoi i celorlalti
zei, se inchinara pe rand cupe cu yin; dar,
dintre toate numele zeiesti, numai acela al
Artemidei fu uitat ; i aceasta napastuire
aprinse in inima zeitei o groaznic manie
in potriva casei lui Admet.
Ca sa-1 apere insA de rele, Admet aveh
un ocrotitor mai puternic decat Insi zeila
Artemis; caci fiul Latohei, Apolon, se afla
chiar atunci bagat ca argat in curtile domnesti din Feres, i, printeaceasta osanda,
el se rescumpara de pacatul ce facuse, ucigaud pe ciclopii, mesterii vestiti cari fanrise traznetele lui Zevs.

Nu era sange de muritor, sangele

ce

curgea prin vinele lui Apolon; dar, desi

era scutit de moarte si de batranete, el isi
indeplinia pedeapsa cu bland* i cu rahwww.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU

73

dare ; si deoarece .nici unul dintre muri-

tori nu era in stare s-i pricinueascA vre

un rAu, butt pretuiau sill iubiau, de bun
si de milos ce era. Din ziva cand el intrase in casa lui Admet, toate sporiat,
toate mergeau spre bine in intregul tinut.
Indath ce se sfatsirA serbArile i veseliile

nuniii, el chemA la o parte pe Admet si-i

vorbi intr'astfel :
SA stii cA sord-mea
Artemis e tare maniat pe tine, si poate
sA se intample ca s te ajunga vreo sgrata de ale ei, care niciodat nu lovesc
cu gres. Tu mi-ai fost stApan bun, si cu
toate ca-ti sunt argat, dar tot mai am si
acum ceva trecere la tatd-meu, la Zevs,
care poate tot ce vrea. Deci, am cerut Si
am dobandit dela dansul ca, de cumva te
,

va atinge sggeata Artemidei, tu sA nu mori,

dach
se va gsi atunci cineva care sA vo.,
lascA a se cohort pentru tine in impArAtia
intunecatA a Iadului.

TrecurA de atunci zile multe la mijloc

soarele se suia dimineata pe cer i seara
se afunda spre apus in apele dela margi-

nile pAmantului, iar d'alungul atator multe

si linistite zile, timpul se scurgeft numai in
fericiri pentru Admet i pentru tanAra sa
solie Alcesta ; cAci inimile lor, erau unite

in cea mai senina iubire, i nici un nor,

,
www.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU

74

nici o umbra de neintelegere nu intunech

sufletele lor.

Numai intr'un rand, Admet deschise

vorba Alcestei despre tristele prevestiri ale
lui Apolon, i atunci Alcesta Ii raspunse
zambind
Si ce ne pash nou? Este
oare moartea o suferinfa pentru acei ce se
iubesc? Fara de tine, scumpul meu sotior,
n'as vol sa traesc nici o clipa pe lume; dar
sh mor in locul tau, ar fi o fericire pentru
mine.
:

Peste catva timp se mai dete o masa,

mare in casa lui Admet, spre a ospt pe

Eracle, vestitul fiu al Alcmenei, care pe
atunci cutriera pamantul, indeplinind pretutindeni vointele vicleanului Euristeu. Pe
child cantaretii spuneau isbanzile capete-.
niilor din Feres, deodata pierir de pe fata
lui Admet, semnele viefii ; minutul prevestit de Apolon 11 ajunse. Dar curand
dupa aceasta, sangele i se prefira din nou
prin vine, Caci ii aduse aminte c sothnul mortii putea s fie alungat dela dfinsul,
de va gasi pe cineva care sa voiasca a-i
lu locul.
Ce n'ar face, biet, omul ca sa-si pastreze

viata? Si cum mai ales nu s'ar induplech'

el s o scape, cand, glasul iubirii il Indeamna ?

Alcesta, catand la d'ans41 cu ochii plini

www.dacoromanica.ro

r_

AL. ODOBESCU

75

de o nemasurata dragoste, ii zise : Pentru mine, locasele Iadului nu vor fi intunecate, de as muri acum eu, in locul tau.
Abia apucase sa rosteasca aceste cuvinte

si, ca printr'un descantec, Admet se trezi

din amorteala, iar fiica lui Pelios ii simti

puterile sleindu-se treptat.
Intr'o clip toga veselia se stinse ; tacere
adnch se fief) in sable ospatului, si iirele cantaretilor stature mute; abia de cuteza chte unul sa sopteasca cu frica vreo
cuvioasa rugaciune ; caci se astepth s so-

sensed infricosatele Mire, zeitele mortii, ca.

s ridice pe Alcesta i s'o duca in impa-

ratia umbrelor. Ea era intins pe al ei as-

ternut, mai alba deck albul nufar care

pluteste pe luciul apei, i frumoasa ca

blnda Eos, zana iorilor, cand, in amurgul
serei, lumina-i incepe a se stinge de pe

.
.

ceruri.

Un minut mai lipsia Inca si lupta vietil

ave sa se sfarseasca: iar Liettil Admet,
plin de dor si de cainta, rmne pentrn
totdeauna viauv de a sa mult iubita sotie.
In asa groaznica prilejire, nobilul suflet
al lui Eracle fu patruns de indurare ; el
.

se jura c nu va ierth ca negrele Mire sa-si

implineasca crunta lor dorinta. Atunci indata se si porni in lunga cale i, ajungaud colo departe, departe, in locasele newww.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU

76

vazute, se lila la lupta cu doamnele mortii,

si astfel scapa pe Alcesta din ghiarele pradatoare si nesatioase ale crudului Iad.
Atunci ea se intoarse la vieata si se atata

lui Admet mai frumoas de cum aievea

fusese.

Strigatele de veselie rasunard iarsi in

palatele din Feres ; dar cantaretii serbau

acuma faptele vitejeti ale bunului si nobilului Eracle ; iar dansul, lasand pe toti
' cu sail:a:tate SI cu bucurie in curtile lui
Admet, pleca departe, in alte locuri, ca sa
indeplineasca, cu o staruinta taxa de preget, vointele marsavului Euriseu.
X
'

NARCIS

Pe malul Kefisului, zana Echo vaza pe

frumosul Narcis si indata se prinse a-I iubl.

Dar lui Narcis putin ii pash de dorul fecioarei dela munte; caci el ducea dorul su-

rorei sale, pe care i-o rapise Ermes, i o

dusese in negrul pamnt, descindea ') de tris-

tele ape ale Stixului.

Cat era ziva de mare, el sedea pe malul
raului, cu gandul la gingasa fiinta a carii
vieala era legat de a lui, fiindca tot intr'o
1) dincolo

www.dacoromanica.ro

fl

AL. ODOtESdU

zi si tot trite() clipa, ei amndoi vazuse

lumina soarelui.
.

Biata Echo se apropia de dansul, se aseza

pe iarbd alaturi cu el si in tot felur se

cerch, sarmana sh-si faca un locsor, cat
de mic in inima lui cea rece :Uita-te si
la mine!
Ii zicea cu glasul inecat de
lacrimi ;
vezi-ma, eu poate nu voiu fi

mai urit decal surora pe care tu o jelesti 1

.

Dar Narcis nu rdspundea nimic, temandu-se poate, ca nu cumva galesa fetith sh

afle vreun mijloc de a-1 induplech. El st
tacut, cu ochii lintiti in luciul limpeziu al
apelor. i apele oglindind a lui fath, ii aduceau aminte de surioara a carei pierdere II
lasase nemangaiat.
,

Pare c i se mai alina durerea, cand,

in adancul raului, zdre doi ochi albastri

ca a i lui, privind la el cu drag, si uneori
i se arath pare eh si din buzele ei rumene,
naluca apelor Ii opteh- dulci cuvinte.
0 jale ca a lui Narcis nu se puteh potoli cu lacrimi ; ea cu incetul Ii sech Si izvoarele vietuirii. In desert ii rsunau la

urechi, blandele rugaminte, mereu inganate

de Echo :
Narcise, Narcise 1
Ii septa &Ansa
cu glas prelungit, scoborindu-se alene din
vile vecine.
Narcise, dorul tau cath
www.dacoromanica.ro

At. 0130I3ESCU

?A

o fiint care nu se poate salt aud thcuta

i tu nesocotesti pe aceea care
te cath i te doreste, care din adncul sufletului, rhspunse 'duios la fiecare suspin
chemare ;

al thu I

Dar Narcis, fr de a o asculh, lath de

a o fine in seam, nu-i mai luh ochii dela

chipul gemenei sale, resfrnt in apele Kefisului ; i astfel, sorbind mereu cu vederea acea scumph nluch, el adormi pe ma-

lul lunecos al rhului si, furat binisor de

valuri, se'nnech i pieri in shnul lor rant..
De atunci isi stinse si Echo rsunetele

glasului ei tnguios ; ea se astern& cu durere pe verdele mal, de unde pierise frumosul Narcis. Alturi cu &Ansa rshri o dalba
floare, un ghiocel cu bune rumeioare si
cu dulce miros, care si dnsul, plecat d'asupra valurilor, se ogfindeste mereu in luciul lor Iimpeziu. Oamenii locului ziser,
pe limha lor, acelui mndru ghiocel, floarea lui Narcis.
.
.

Bucure0i, 1887.

www.dacoromanica.ro

Basmul feciorului de imprat, cel cu

noroc la vanat
.

Pe o frumoasa zi de vara, ma odihnisem

o minucAteva ore la schitul Gavanul,
nat infundatura calugareasca din munti,
cateva colibe si o bisericut de barne, semnate printr'o pajiste smAltuith cu flori,

pe care o incinge un semicerc de inalte

stand pestrite, ce poart numirea foarte
nimerit de Curcubeata. De acolo plecai
Ware ca s merg la Bisoca, sat in cloud
chipuri interesant: mai intai fiindca' de sub
dealul pe care el seade, isvoreste Peceneaga,
un pAriu cu nume pretios pentru etnografii

tarei; al doilea, pentru ca intr'nsul traiesc

si se prsesc din neam in neam, cei mai

www.dacoromanica.ro

80

AL. ODOBESCU

frumosi barbati din tot plaiul imprejmuitor.

Ca probh despre aceasta din urnid particularitate a satului Bisoca,
particularitate

pe care am putut mai tarziu s o c(onstat

in tooth' intinderea ei,
aveam cu mine,
drept cAlduzd dela Gdvanul pand acolo,
un voinic Bisocean, un fel de ()ache Apollon muntenesc, care cunoastea ca in palm
toate cotiturile muntilor i se mai pricepeh

si la multe altele, cdci erh si vandtor, si

cioban, si cosas, si cantaret la biserica, si
cantaret cu cavalul,
Doamne iart 1
pare-mi-se eh mai mester era la fluer de
cat in strand,
ba Inca stia sa spuie Si
basme de-ti era drag 0-1 asculti.
vre-o sase ore,
Cat d tinut calea,
gurita nu i-a t'dcut. D'apoi nici eu nu-i
dam vreme sa rasufle : Bddit, ce livede
e asta ?
II intrebam, trecand prin niste
gusi de vai cari ma_ imbdtau cu dulcele
Cum
lor miros de fan proaspat cosit.
se chiamd erbile cele cari par impletite
la Varf gditdnite ?
i el imi spuneh
numirile tutulor florilor, erbelor i burienelor, ardtandu-mi chiar i pe acele care
sunt bane de leac :
Ceia este dobrisor
si cealaltd ghisdeiu ; asta e laptele stAncei

si .astlaltd, zarna-mitoasa ; ici eatd brandue i colea dedetei ; apoi loboda i

drobu, vazdroaga i siminoc, iarba-ciutei
www.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU

81

si piperig, pojarnita i sefterea

i altele
multe... Dar eine le mai tine minte D'asi
fi stat s le insemnez pe toate, poate cit
I

imi da si mie Societatea Academica sa

nu, vai de mine, la Dictionarut
eel cu ,vorbe numai plivite, alese si mai

lucrez,

cu seama croite de precurata latinia, ci

la pagubasul de Glosar, unde procopsitii
nostri lexicografi, i scornitori de grai nou

si pocit asvarla ca borhot, mai bine de

jumatate bieata frumoasa noastra limba
rornneasch.

Din norocire, Bisoceanul meu nu stia

nimic despre chipul cum ne batem noi joc
in oras de ce avem mai scump ramas dela

parinti, si el, in limba sa, pe care as da

ani din vieata-mi ea s'o pot scrie intocmai

dupa cum el o rostia, in acea limba spornick vartoas i limpede a taranilor nostri, imi povestia pasurile i placerile oamenilor dela munte.

and ajunserdm pe muchia plaiului ce

desparte vaile despre Buzau de cele despre

Rfimnic, privelistea, din vesela i placuta
ce era, se &VI. de odata mareata.

In spate aveam culmea intinsa a Pen-

teleului, starostele muntilor din Buzau, si

pe sub dansul se randuiau, ca trepte ale
unei scari de uriasi, plaiul Raboiului, muntii
Neharnita, ambele Muse, Maciesul, Brezeul,
www.dacoromanica.ro
6

82

AL. ODOBESCU

Piatra-penei, Carmbul i multe altele mai

asezate ; dar drept in fata noastra, adapos-

tite sub piscurile semete ale Furului

ale Stesicului, se indltau, ca niste pareti
sun i mdcinati, d'a lungul unei perdele
de bradet, stncele Naculelor, la poalele
carora se asterned, intocmai ca un laicer
verde i infiorit, o poiand larga i desfatata.
Intr'adevar ai fi zis, ca balada pastoreused, ca acel picior de plaiu este intocmai

o gura de rain.
Stam i ma uitam cu acea uimire produsa adesea in noi de privelistile neasteptate ce ne izbesc vederile pe unele culmi
despartitoare de val. Cd Dural meu care,

cum am spus, aved samnia multa de

vorba, ma destepta din acea mirare mutd

Asa-i, Domnule, ca's mdndre Petrele
fetei dela Nacule ? Vaz c'ai lamas cu ochii
la ele; dar mite, cnd a-i sti i povestea
lor?
Apoi ce mai stai voinice ?
spune-o, deed
ii respunsei cu graba ;

o stii. 0 sd-mi lie de urt pe drum.

Si

Bisoceanul meu, care atAta astepth, incep

a'mi spune urrhtorul basm, povestindu-I

in al sdu graiu poetic si armonios, pe care
in desert ma voiu sill eu a-I rechiemd in
amintirile mele :

Basmul meu, boieri dumneavoastra (aveam cu mine pe un Neaml care nu lutewww.dacoromanica.ro

'1

.4

AL. ODOBESCU

legeh romneste)

83

basmul meu e cam

copildros : dar pare-mi-se eh nu e toemai

filth de folos l
Asa fill precuvntarea lui si, precum zice

btranul Omer: Dup a lui limbh deck

mierea mai dulce curgeh viersulD.

In Nremea de demult, pe and oamenii

de pe lumea asta, stiau i puteau mai mult

deck ce pot si stie cei de acum, pe child

pruncul de trei zile iti numr numai intr'o cliph toate stelele de pe cer, i vedeh
cu ochisorii cum creste iarba cmpului si
auzi cu urechile cum sfarhe fusele Cana
toarce phiajinul..., pe vremea de atunci
trdi in plaiurile Buzdului, o imphrateash
tare si ,mare, pe care o chiam Doamna
Neaga. Ea Isi aveh palatele ei tocmai colo,
in codrii Cislului, unde se vhd Si astzi,
pe o mgur mare ocolith cu praie, teme-

liile de zid ale cettei ei, iar gradinile pi

livezile, in .care ea se pretimbrh and i se
face urht acash, Isi le aveh pe colnicelele

, Laposului, unde sth

i acum pupil ei cu

colac, de peatr, shpat cu slove, pe care,

zeu, nici cei mai chrturari din ziva de
astzi nu le mai pot ghici.
Din toti copii eati Dumnezeu ii dase
si-i luase inapoi la sine, Doamna Neaga
rhmsese, in vduvie, numai cu un fecior
www.dacoromanica.ro

AL. ODOI3ESCU

84

pe care 11 labia ca lumina ochilor. Era si

dragalas,bata-lfericehpuiul de imparat
Mandru ca strhlucitul soarelui la ameazi,
bland ca razele line si mangaiase ale lunei,
sprinten ca luceafrul sclipitor al diminetei
si Intelept ca i intreaga thria cerurilor.
I

Nu stia maich-sa nici lumea toad cu ce

sa-I mai desmierde, atat era tutulor de
drag .si de plcut,
De micut 11 dase .1:345-amna la carte si

cnd abia incepuse tuleiele barbei sa-i umbriasca pelita copilareasca, el vorbia pe de

Jost toate limbile de pe lume, ba Inca intelegea i graiurile tainuite ale paserilor

- ale fiearelor.

Atunci Doamna, cu inima ingnath inFatul

tre dor si bucurie, Ii vorbi asa
meu, carte cat a fost, ai invatat-o toath
din scoarta pAnd in scoarta ; acum, ca sh
te faci om pe deplin i voinic cu temeiu,
precum se cade unui brbat si mai ales
unui fecior de imparat, toll de toate partile imi spun ca trebue sd te duci lumea
sh o colinzi, ea sa incerci i s ispitesti
:

vie* prin tine insuti

i sa afli i marunte ale himei, care se vede ca in carte

nu se poate, scrie. Du-te, copilul meu ;
mergi de Peal si de invath ; dar cata a
nu te prea departh de pe aici ; adu-ti aminte, voinicul meu, c pe cata vreme

www.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU

85

nu te va simti mama colea in preajma ei,

grija, chinul si mahnirea din sanu-i nu

vor lipsi.

A doua-zi, dinzi de dimineata, feciorul

de imparat, mai mult vesel decht duios,
Isi lua ziva }ulna dela Doamna maica-sa,
care se silia, sarmana, pe cat puteh, ca
sa-si stapaneasca Plansul i obida ce o innecau. Era vesel voinicelul, fiindca in curtile

palatului II asteptau ca sa-1 insoteasca in

cale o suma de
boieri mari ai otilor
puterea domniilor
groaza dumanilor
toti stun i Inarmati,
cu sageti, cu buzdugane

i la braie cu arcane;
gata 'a merge dupa. soare
s Inceapt 'n vanktoare
dupa uri i caprioare,
diva, parcel galbioare,

ce sunt bune de mancare

ei plicate la cantare.

Apucara in spre miaza-noapte i trecand

pe Scarisoara, unde-i lesne cui scoboara,
luara apa Buzeului in sus, tot can-land si
veselind. Rasunau dealurile si vile si a-

pele raului pe unde trecea mandru ceata

de voinici. Dar thud sosira la infurcitura
Bascei, acolo unde se asterne o poienita
www.dacoromanica.ro

86

AL. ODOBESCU

verde, umbrita de plopi, de stejari si de

fagi, feciorul de imparat deodata li opri

armasarul in loc si in gura mare striga

asa catre sotii sai :

Mai frati I vedeti colo

drept in sus muchea nalta i plesuva a

Penteleului ; acolo am sa ma due, tot in
fuga calului. Gine poate, tie-se-dupa minelD

. i (land pinteni sprintenului sau fugar,

ca un fulger se repezi prin valea ingusta

a pariului. Sub copita pintenogului, petrele

scaparau, apele clocoteau, pulbera in sus
se IWO, cu norii s'amestech, si-apoi in jos

iar cadea, valceaua inegura si pe voinic

mi-1 ascundea cu total din vederile boierilor, care ramasese departe, departe in
urma lui,
Treca el ca In sbor, cu fugarul sp-

megat, prin valea Rossilor, pe sub muchea

Paltinului pela gura Teghi ; sari ca un
zmeu pe deasupra Curselor de peatra ; isi

earl, ca prin vis chipul oglindit in apele

catranite ale Ghenunei Dracului, i printre
brazi, printre molifti, printre afini si ie-

nuperi, sui mlaca Cernatului pada' in varful muntelui. Sbura calul nebun cu coama
si cu nara in \rant ; iar calaretul, cu mintele rapite de multumire, sorbind cu desMare in piept mirosul racoros al brazilor
si al florilor, doar ca se simtia dus ca van,

www.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU

87

tul i ca gandul, peste stanch peste verdeata, peste gol i earba creal.
Gaud fu la amiazul mare, fugarul stain
locului i feciorul de imparat se trezi sin-

gur singurel chiar d'asupra Penteleului.

Jur imprejur, cat coprindeh ochiul, zari
numai creste de munti, cari mai mari, cari

mai marunti. Dar mai presus de toti se

ridica crestetul gol, de pe care el privia

vedea, jos pamantul cu verdetile, ctifun-

dandu-se de toate partile, iar sus, cerul

limpede si senin, scaldat numai in raze de

lumina. oarele dogori drept d'asupra i
in arsita, ameazului, pare ca contenise ori
ce adiere ; nici o suflare nu se simtia, nici
un sunet, nici o miscare.
St marmurit voinicul ;
nici ca mai

pomenise el asa Were, asa pustiu, asa

mandrele
cand deodata, pe sub roata
!

aurita a soarelui, se ivi o pasare mareat,

un vultur negru cu aripile falnic intinse.
De graba puse voinicul mann pe arc, il
incorda i gata era s repeaza sgeata,

cand pe sus auzi vulturul croncanind in

limba sa cea psareasca. :

ImpArate luminate,
nu-mi lua zilele toate ;
Ia-mi-le pe jumatate ;
c5.-ti, voiu da eu nestemate,
chiar pieatra zamfirului.

1imnezime4 cerului 1"

www.dacoromanica.ro
'

t
_

88

AL. ODOBESCU

Feciorul de imparat destruna arcul, Minunat de asa cuvinte : iar pasrea, drept
multumita c o iertase cu vie*, lash' sa-i
pice din cioc pe oblncul selei voinicelului,
o piatra de zamfir, mare si frumoas, limpede i albastra intocmai ca seninul cerului.
Din ceasul cand capt aceasta nestemath' si o ascunse in san, nu mai ramase
pasere pe cer care s nu fie robita la vointa lui. Pentru dansul, toate zburtoarele,
mandril paunasi, salbaticosi cocori, bufnile cobitoare, soimi darji, gainuse motate, dumbravence cu aripi verzi, pupaze
cu creste baltate, grauri pestriti, sitari,
dropii i ierunci, toate picau ca fermecate,
cand esia el la vanatoare; iar de se preumbla numai prin codrii i prin livezi,
mierlile i privighetorile, pitulicele i stigletii, presurele si sfranciocii, petroseii si
sfredelusii, botgrosii Si scatii, toil, tintezoii
si pitigoii, toti ii intampinau peste tot locul cu dulcile lor cntari ; cucul ii vestia
la tot ceasul multi ani cu noroc, i prigorii,
cu pene albastre, Ii insotiau pretutindeni,

i zburand vesel d'asupra capului sau.

Trecii o zi, trecura doua, ba mai trechiuind

curd si alte noua si voinicelul nu se indui* ca sa se instraineze dela mndrele

plaiuri ale Buzaului? In care el donani4

www.dacoromanica.ro
-

AL. ODODESC,Ti

89

acum, cu voie bung, peste toata firea zburatoare oath Millie sub soare. Noaptea pe
la cntAtori, pana a nu se revarsa bine de
zori, el era purees la vnAtoare, si mai
adesea seara ii apuch prin pduri, ucigand
starpind alde paseri cobitoare ce se arata numai prin intuneric.
11.Atci intr'o zi pe culmea pduroasa
a Istritei, tocmai colo jos, la curmatura
.

dealurilor, sub care incepa a se asterne

cnd deodata, fr veste, pe
campiile,
la sfintitul soarelui, se ridica din vale un

vant mare si turbat, care indoi fagii, frangeh plopii, zmulgea ulmii si clatina cu
urlet tot codrul si tot muntele. Intr'o cliph
norii de pretutindeni la un loc se adunara,
negurile se indesara, i peste tot cerul se
d'estinse un pod intunecat de fer si de
arama, peste care trecek si se invartia 'San-

tul Ilie, incurandu-si armasarii cu tunete

sit
.

cu plesnete, i scaparand numai fulgere

si trasnete,

Apoi

de sub roatele carului shu.

dintr'o naprasnica detuntur, se

sparse deodata podul, brAsdat de mii de

sageti luminoase i incepii a curge pe- pamant, o ploaie groaznica,
ploaie cu siroaie
de face& 'Jamie;
ploaie cu basin

de strica potici;

www.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU

90

ploaie spumegata
'neca lumea toata. ;
ploaie de potop
face& lumea snop.

Cand se mai potoli furtuna, feciorul

de imparat cata a se urni din scorburea
unde statuse pitulat ; dar el nu mai stia
incotro s'apuce, asa de tare era, in codru,
si frunza deas, si noaptea intunecoasa,'i

calea petroas ; pe unde cath urma umblat, urma era tears ; pe sub atatea tulpine surpate i in lapovita inecate, pe sub
atatea frunzare cdzute, toate cararile se Meuse nevazute. Nu vedea, nu auzia, nici

in greul pamntului, nici in usurelul vantului; numai cand tragea bine cu urechea,
ii venia din departare la auz, chiotul ghionoaei ce'sj ascutia noaptea ciocul de coaja
copacilor, si miorlaitul cucuvaielor care se
chemau jarnic una pe alta prin mijlocul
besnei; apoi uneori ii trecea repede pe dinaintea ochilor si cate o umbra neagra de
lstun ratacit, care cadea din vazcluh, cu
lungile-i aripe ingreuiate de ploaie.
Toata noaptea ar fi umblat el fail
spor ; dar noroc eh aveh cu sine pe coteiul
lui cel mai barbat, cel mai priceput, cel
mai credincios,

MiclAus, cane 'nvaf at

stia, seama la vanat ;

www.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU

91

el apuc spre canto.,

usor, sprinten. i voinic ;
tot spre vale se lash,
si cararea cluta,
botul prin iarb virand,
urmele tot mirosind.
Urma 't 'ci, urma 'I colea!
MiclAus n'o mai perdek
Pr'intuneric o simtitt,
Noaptea 'ntocmai ca ziva.

Astfel, cu cAinele clAuz bun, voinicul apuc d'alungul in jos, valea Orgoaei.
Prin volbura apelor ei, se rostogoliau acum
cu vuet, rdAcinile de copaci i bolovanii
de peatth, surpati dela munte. i cainele
st6pAnu umblau incet i cu sfial pe
costisul lunecos ; dar &and ajunser tocmai

d'asupra priporului de unde se vd, in

poal, urmele unei cetli de Uriasi Si brasda

vladnica. a Troiannlui, Miclus sttii in loc

marind, ca in preajm de vnat. Voinicelul sticli ochii. Flcraie alburii iesiau

pe acolo din pmnt i sburau d'asupra
tainitei unde stdtur ascunse, ataja mare
de vreme, comorile cele dela Petroasa,
closca cea vestit cu puii ei de aur ; dar
la lumina sclipitoare a vApaielor, vntorul zrI, printre ierburi i petroaie, cplama lungareata a unui dihor care, cu ochii
rdsleti, cth drept la dansul. Trupul si
coada, dobitocul
ii le incolcise, le Meuse
www.dacoromanica.ro

92

AL. ODOBESCU

ghem, in fata eoteiului, cum file dihorii

cand n'au loc de scapare in vizuinele lor
de sub pamnt. Voinicul nostru era gata
sa asvarle intr'nsul ghioaga lui cu linte
Poleite ca sa-1 prapadeasca, cand dihorul
keep& a chiral in limba lui de lighioana
si a ztce :
ImpArate luminate,
Nu'mi lua, zilele toate ;
Ia-mi-le pe jumatate ;
Cd'ti voiu da eu nestemate,
Ohiar peatra smarandului,
Verdeala pamantului I.

v_

..

Feciorul de imparat, aducand-si aminte

cat de bun augur ii fusese asemenea vorbe

din graiul vulturului, lash ghioaga jos si

goni cainele in ltri ; iar lighioana, bucuroash de a se simti scapata, incep1 sa
rack Warm cu labelc Si scoase dinaintea
voinicului o piatra de smarand, mare si
frumoas, de stralucia verde si ramurata
ca spicul crud al graului, ca rodul Oman.

tului.

Atka fii voinicului pana ce ridica de

jos smarandul fermecat 9i-1 baga in san ;

si-apoi de atunci inainte toate jivinile eke
se thrasc prin Wand si tate se ascund pe
sub pamant, toate 11 cunoscura pe dansul
de stapan.
Viezurii cu perii slut lungi si
www.dacoromanica.ro
-

IM

) .

AL. ODOBESCU

93

drepti ca epele,

i bursucii somnorosi,
cari ies numai noaptea din vizuini ; sderii
padureli cu blana ruginia, deas, moale si'
frumoasa netezith, i vidrele collate de pe
malul baltilor ; nevastuicele cu trupu pre-

lung si mladios 9i cu guse albe, care se

furiseaza printre razoare, vanand cuiburi

de pasarele, i veveritele sugubele, cu coada

valvoiu, care sar sglobii pe crcile copacilor, ronlind alune, ghinda i scoruse ;
pinlele cii labe scurticele la pept, iar la
spate cu picioroange, care, cand umbla,
se saltd ca locustele, i ceii pamantului,
de le zice i uite,
cari scot capul
la ameazi din gauri, ca sa latre la snare ;
apoi miunii cei gropanele pline de grane,
gi sobolanii din smarcuri ; toate lighioanele, pana i cartilele orbele i arid ghimposi, ba chiar serpi, gusterii i oparlele,

toate i se aratau lui in cale, sau ca sa.-1

slujiasca la vre-o trebuinta, sau ca s peara

de maim lui, cane aveh placere de vanat.
Cu dansul vulpile ii cheltuiau de pomana
Si viclenia minlii i iuleala piciorului, caci
de fiecare minciuna a vulpei, el aflA prea

lasne mijloace o mie ca sa-i via de hac.

Apoi 9i cu ursul:cel mai salbatic, el i
facea jucarie ; Idea secure, fara cutit el
intra semet in viziuna lui, se lila cu danwww.dacoromanica.ro

94

AL. ODOBESCU

sul la lupta dreapta si in totdeauna ursul

cadeh mort la phmnt.
Astfel prin vazduh, astfel pe sub pamant, el erh mai tare, el era mai mare ;
de aceia Si traiul lui era acum si mai mult

pornit pe vanatoare.
Gaud feciorul de imparat treceh pe dealul Balaurului, d'a stanga Slhnicului, lighi-

oana cea infricosata, cu o falch in cer Si

cu alta in pamnt,
erposica cu solzii verzi,

s n'o vezi st n'o visezi

de graba se zvhrcolih, se pitulh si se afundh pana la gurile iadului, ca sa nu o

vaz viteazul vanator, s nu-i reteze cu palosul, seapte capete i s nu-i stinga seapte
suflete. Oricat de mult se silia dansul ca
sa-i apuce inainte, iazma iadului prididi
cu fuga i voinicul ramne mereu sh-i
scoata necazul pe Waffle cerului i pe lighioanele pamntului. Da zi peste zi i nu
puteh nemeri.
Asa mai pati intr'o noapte ; i a doua
zi, de dada si de manie, se porni de pe
dealul Balaurului in jos, and abih se miji
de ziva, i ajunse deodata cu zorile, cand

se deschideau ionic, la valea stearph si

pustia a Piclelor de glod.

Daca nu stiti i naIl vazutAsa va spui
www.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU

95

eu c acolo si-a asezat Necuratul cazanele

cu catran 1 cu smoal clocotit : pe sub
pAmant galgAie i fierbe glodul noroios, mai
rece deck ghiata, mai negru deck ceata ;
apoi, pe guri caseate prin tot ocolul acelei
vii fare' de scursoare, tsneste tina id sus,
cnd de o schioapa, cand de o palma, child
de un stnjen si mai mult; la fiecare gur
imprejur s a durat musuroiu, i balele 6.trinite pe care Uciga-l-toaca le scuiph din
vgAune, se scurg ndclaite d'alungul movilitelor, se adun in nomol, se usuca de
vnt, se crap de soare i astern tot fundul vail cu o huma suit i jilava, pe care
nu se prinde, Doamne fereste nici troscot,
nici ciulini.
Cnd, de pe culmea vecina, feciorul de
impfirat fcit ochii math. d'asupra viii urgisite, el vdz o high caprioara rtAcit,
calcnd cu sfiala prin nomolul uracios al
mocirlei; mai departe, o fiat% sAlbatick un
fas sta stArcit la pAnd; prul de pe dansul, lung si subtire, alb si cu pete negre,
se zbArlise- in sus ; urectiile4 tuguiete cu
pamhtufuri de peri negri la varf, se ridi- ,
case drepte, i ochii lui, vii i patrunzatori
ca ochii de ferneie, scaparau scntei. Nu1

mai in doua trei sarituri de pisica, el a-

junse caprioara, se -acata cu ghiarele de

peptul ei, isi infipse dintii in beregata si

.

www.dacoromanica.ro

96

AL. ODOBESCU

se gatia s-i rapt cu desfatare sangele din

vine, cand voinicelul invarti repede prastia
cu sa o isbiasca in fieara. Dar ochii rsului, care vad si in miezul petrelor, Aria
ce i se gatia ; el se smulse dela pieptul
caprioarei i inceph sa latre in limba lui

de find:

Imparate luminate,
nu'mi lua zilele toate ;
ia-mi-le pe jumatate,

ati voiu d eu nestemate,

chiar piatra rubinului,
colcotirea singelui !"

Si-acum pentru a treia oara, feciorul de

imparat iarta vieata rasului, precum iertase

pe a vulturului, precum iertase pe a dihorului ; el stranse prastia pe mana, iar

fiara, vesela i multumitoare ca scapase

cu zile, scapr din ochii ei o piatra de
rubina, mare si frumoasa, rosie Si viie,
mai rosie decat path focului i intocmai
ca sangele voinicului.

Cand o lua voinicul in mama i o baga

in san, pare-ca ii mai crescii de o schioapa
inima intr'insul. De ad inainte toata firea

cu suflare era prada lui. Toate fiarele p

cari iuteala sangelui le impinge in fuga lor

a se asterne pamantului ca iarba campului
la suflarea vantului ; toate cele,care traesc
www.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU

97

traesc din varsarea sangelui ; toate eke din

sange Ii iau puterea sir prin sange o gi
pierd ; toate se supusera i ele la vointele
voinicului, ca pasarile ceruluijsa:lighioa"
nele pamantului.

Dinaintea unui asa minunat vanator,

cerbii de la munte
plecau a lor frunte ;
mistrelii collati
cddeau Improscati ;
capra sltAreat

nu sell% cu vieata ;
lupii din pldure
picau sub secure ;
iepuri fricoi...

Cam pe aci ajunsese cu povestea Bisocean,ul meu, and deodata auziram, la spatele nostru, o detunatura de pusca, urmata
de un Donner-Wetter-Saperment ! exprimat
cu o energie de adevarat grenadir kesarokraiesc. Ne intorseram iute ochii indarat ;

dar nu mai era nimeni; tovarsul meu

Neamtul se fficuse nevazut.

Saracut de maica mea 1striga din
baierile inimei Bisodeanul,s'a repus dom-

nul Ininger.(Acest fel gasise el cu cale

_ ca sa localizeze titlul de inginer al tovarasului meu).
Alergaram de grab la locul de unde venise zgomotul si sub o tufa, gsiram pe
7
www.dacoromanica.ro

98

AL. ODOI3ESCTI

Neamtu rasturnat pe spate, &and din maini

si din picioare ca sa se scoale ; alturi era

pusca lui din a carei teal/ iesia Inca fum,

putin mai departe se tvalia o pasarica,
printre fulgii ei risipiti pe iarba. Calul, de
pe care chzuse inginerul, se zaria departe
in vale ; cu saua pe dansul, el apucase,
vesel si in goana mare, drumul casei; la-

sand calaretului libera facultate, sau de a-si

urma calea cu mice alt mijloc de locomotiune.
Bine prietene,zisei in sfarsit eu patitului, dupa ce constataram ca nu se afla

in nici o primejdie,fa-ma sa inteleg mai

intai, cum ai cazut de pe cal ?Apoi pentru ce ai tras cu pusca ?In -sfarsit pentru ce te-ai departat de noi? La toate
aceste intrebari, el nu aveh alt raspuns de

cat :Asta, zau, nu stiu

1.

Calauzul nostru nu era mai putin curios

deck mine ca sa afle cum se petrecuse lucrurile ; dar el cel putin gasia insusi pentru toate, eke un cuvant de raspuns Si de
mangaiere.

Dar neamtul se apart cd el n'a tras de

cu pusca s'a tras singura bi ca, din
aceia, calul speriandu-se, a sarit si l'a
trintit jos, unde l'a i lasat Path rusine

fel

nici pacat.
Lasa, Domnule ; nu e nimic, ca ai
www.dacoromanica.ro
V L.,

AL. ODOBESCU

91

chzut pe spate si te-ai rezimat in coate.

Rau era daca cadeai pe brand, ca. puteai
nasul sh ti-I frangi.

Cautand apoi prin iarba, el dete. peste

pasrica !Allah i jumulita, care, sarmana,
se svarcolea ca vai de ea ; era o biath ciocarlie. Bisoceanul luAnd-o, in Italia, cunoscii indath ca era ucish, nu de alice ci
de ciocul gaiei :Cu bund seam, Domnule, dumneata ai vrut sa tragi in pashrea rapitoare si nu vei fi nemerit-o ; dar
lash, ca nu e nici o paguba ; vnatul cel
bun tot al domniei tale a ramas. Vorba
romnului : nu e pentru eine se gateste,
ci pentru eine se nimereste.
LaSh, Domnule, ch i asa e bine 1
zicea Bisoceanul.Dumneata tot nu ramai
pagubas, ch i daca n'ai dat in vanat, Vaonatul ii-a picat din cer juinulit gata.
poi despre cazatura, sh n'aibi vr6o mh((niciune,. ca pamantul nostru romanesc e
bun de obrnteal ;
-,

Gine cede pe el jos

se swell mai

Si

s'angtos.

inteadevar, Domnul ininger se ridi-

case teafr i fara vatamare. Se vede ca som-

nul ii podidise pe cand Bisocbanul imi po-

vestih basmul, pe cate el nu-1 puteh pricepe, i astfel, pe nesimlite, ramasese in

www.dacoromanica.ro

100

AL. ODOBESCU

urm de noi. Pe and dar Neamtul mofi

calare si calul Isi urm calea in tihnh, o
veseld ciocarlie se legana prin aer, ciripind
la soare, intocmai ca i ciochrlia cea din

gratioasele strofe ale glumei vechiului poefrancez Ronsart, cel de vita' romneascd :
Hei! Doamne mult 1mi sunt dragi
plkerile thilttei tale vieti,
ciocArlia, care despre amor
anti dinzi de dimineatk
scuturnd. in aer roua
cu care e stropitl pana asta!
mai nainte Ca soarele sit rAsartt
tu inalti trupu'ti spglat
spre a-1 sterge de nuori,
cl&tinndu-ti aripele mlrunte
qi slitndu-,te in mi.d skitnri,

Tu spui in aer asa dulci canari

in a ta vesera ciripire,
!neat ori ce amant ar lost,

cand te aude cantand primitvara,

ca tine s5. fie paskicA.

S'a intAmplat ins Ca, in loc de poetici

amanti, ciocrlia noastr s fie auzith numai de o gait flmndd i, in cazul de flap
urmasul Banului Mdracine se vede silit sd
treach lyra in mana strmosului sdu Virgiliu, ca sa sfarseascd aceasta istorioard.
Pasdrea vrajmase se repezi, zbiernd prin
aer, 'ea s prinda pe chntdreatd, si aceasta,

mititica, in zadar neared sa-i scape prin

www.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU

104

fuga. Pretutindeni unde &Ansa, fugind usurich, tdi vazduhul cu aripile ei, iata i dus-

mana, oruda gaila o urmaria cu chiote,mari

prin aer.
La tipetele de bucurie ale gaitei, la Araitrile sarmanei ciocarlii, somnorosul, plecat pe oblancul elei, tresari i, in miscarea-i zapacita, ii oath pusca de pe umeri ;
cocosul se lovi de scar% ; umplutura se descarca cu zgomot ; gaila i calul se speriara
amandoi deodata ; una lsa prada sa-i pice
din cioc ; celalalt tranti jos pe &Ararat, Si ast-

fel vanatorul ffir voie i vanatul neastep-

tat se intalni alturi, pe iarba verde a

plaiului.

Dar calul, ca i gaita, isi yazii de calea

sa i tovarsul meu ran-lase pe jos. De aceea

si Bisoceanul, cere era cam atins in amo-

rul sau propriu de povestitor, prin somnul

inginerului, ii spuneh drept mangaere :

Vezi, Domnule ininger, daca dumneata

stiai romneste i ascultai la basmul men,
nu erai sa." f)ati atatea nevoi Dar fie
cand este vorba Clespre vnfitoare, apoi
1

poll s te lauzi ca esti nfiscut cu tichia

in cap, si
Vanatorul norocos
umblit bucuros
pe jos.

Astfel ne urmariam calea spre Bisoca,

www.dacoromanica.ro

oat

102

AL. ODOBESCU

Il
Eram acum tocmai pe culmea dealurilor

sub care se adaposteste, ca intr'o cope,

satul Bisoca. Gata a carrot la dreapta, ca

sa coborim in sat, aruncai imprejurul meu
o lunga i multumitoare privire, voind
sfi-mi iau astfel ziva bund dela intinsele
privelisti ale plaiului, mai inainte de a le
perde cu totul din vedere.
Soarele apuneh drept dinaintea noastra ;
cercul lui rosiatic scApAtase pan pe zarea
orizontului i razele-i, calde i senine, pare

cd se asternuse peste tot sesul rsritean

al prei, care ni se destindeh acum sub
ochi. De pe acest tfipsan culminante de
unde muntii SAcuieni cotesc spre taxa Vran-

cei, tot Barfiganul, tot campul Brailei, tot

sesul Galatilor, cu matca Rmnicului, cu
valea Buzului, cu lunca Siretului, toga
acea lath i oabl cmpie se arata sealdata intr'o lumina galbue si 1ucioas5, ca
fata unei uriase sinii de aur ; printeinsa,
liniile serpuite ale riurilor se desprindeau
ca fire crete de beteal argintie, iar suprafata neted a apelor sArate din Balta-Alb
si din Balla-Amara' oglindiau ca niste ochiuri de sticl, ferecate in mijlocul dauritei table. In departarea cea mai afundata,
www.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU

403

dealurile dobrogene, tivite cu aburoasa

cordea a Dunhrei, incingeau, ca cu un cerc

plumburiu, acest curios tablou, al carui :

aspect devenih cu totul fantastic, prin neobisnuite i metalice reflexe.

Mai aproape de noi inst, sub forme si

cu colori mai reale, se vedeau, pe vArful

Bisocei si pe al Ulmusorului, marl petroaie

sure si murgi, unele gramadite la un loc

ca turme de vite adunate la repaos, allele

risipite prin livezi, ca vacile- child pasc

pribege. Apoi, sub aceste muchii, la stfinga,
pAmAntul se lasa la vale, in cost* i pripoare gradate, pAnd se cufundh in jghiaburile mult umbrite ale RAmnicului i
RAmnicelului ; tot pe acolo, la locul ce se
zice intre RAmnice, se zariau Inca poenile
fragede i verzi ale Naculelor, adapostite
sub stAncile rocate, care se numesc Petrele-Fetei; si in fund de tot, inhlindu-se
in albastreala innegurata a cerului, se pierdeau culmile paduroase ale Stqicului, Ina
velite in umbre viorii, civite i negre.
PreumblAndu-mi ochii, cAnd peste esul
cii straluciri i scnteie, cAnd prin muntii
cu tainice si racoroase raze, ma asezasem

pe un bolovan de piatra si ateptnd sh

dispara cu totul soarele, nu ma puteam

sAturh de asemenea privelisti, ce noufi, oriisanilor, ne este dat arareori a le vedeh ;

www.dacoromanica.ro
a

AL. ODOBESCU

104

dar calAuzul nostru sti ca noaptea are sa

vie iute si c scoborisul pana la sat ne va
cere, prin intuneric, poate o ora si mai
bine ; de aceea el ne indemna s ne pornim indata, i drept mangaiere, imi spuse
ca are tocmai vreme ca s isprveasca si
basmul cel cu Feciorul de impArat, norocos la vanat, pAna vom sosi de vale.

Ii respunsei ;
Bine zici, bAdicd ;
onegresit ca trebue s mi-1 spui tot, daca
mai este : Dar stAi I unde rmsesesi ?....

. pare ca incepusesi a indrugh o siretenie

de lighioane ca cea din hora dasgovelei :
Ursul cu cercei

umblA duprt miei.

Lupul cu cimpoi
umbll dupe, oi.
Vulpea in papuci
mobil dupfi curd.
$i-un iepure schiop,
.

intr'un varf de plop,

treerA la bob.

Asa este ?

-- Cam asa, dar iar nu prea, imi

raspunse munteanul pierzandu-si oarecuiu

sarita, in urma glumei mele de care ma

si caiam, i sarpinndu-se la ceafa ca omul care sta la indoial. Pe semne,
boierule, adaogi el,
i s'a !lent urit
uncle am tot spus anume toate soiurile de
pasari si de jivine care traesc pe la noi,
www.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU

105

la munte. Dar de ce sa-i fac eu, daca

ash e basmul ? Va sa-1 spui i eu dup
cum este artul i datina lui. D'aeum inainte insa nu mai avem nimic a face cu lighioanele cele cu patru picioare, nici cu
cele multe zburAtoare ; destul nnmai s v
fie in stire c Feciorul de imparat nu a1

yea seamnul sau pe lume la ale vangtorii.

Cand d'abia da cu gandul s facA vre-o

izbAnd la vanat, vointa pe data i se si

implini ; d'aceia i lumea intreagA calla
pomeni despre dAnsul, nu-i ziceh intr'alt, fel pe nume, ca : Feciorul de Imparat, cel
cu noroc la vAnat.

De va fi stat o luna, sau un an sau

doi, petrecndu-si vieata Para alte nevoi decat numai cu pl'acerea 1 cu manghierea de

a prinde i de a ucide flare padurete i

pasari cantarete, eine va sti, spuna-o. Pe
noi cetia, plaiasi si vndtori dela munte,
atata ne taie capul cA omul la vanatoare,
fie pe ger i ninsoare, fie pe naduf de soare,

nici nu prinde veste ca ce timp mai este,

nici \nu vrea s tie cum are sa-i fie, nici
nu baga'n seama la munca de-I chiarn,
nici eh" ia aminte de orice cuvinte, ci vesel ornoard vremea care zboark Med griji
trieste, pe pmfint domneste, i e la vanat
ca si imparat.
Acum, dap si domniavoastr cu socowww.dacoromanica.ro

106

AL. ODOBESCU

teala, dacA chiar nou, niste bieti pactoi plini de trude si de- nevoi, Tanatoarea ne oteleste sufletele si ne rapeste
mintile, apoi ce indntic de fall si de vitejie trebuie sh fi fost pe voinicul fecior al
Doamnei Neagai Vesel i voios la inimfi,
ager Si vartos la trim, el zambind iesi
dimineata din palatele printesti, zambind
se inturn seara la maic-sa inapoi. Asa
vie*, find i neturburat4, doar c in rain
poate sd mai fi gustat cinevh.
I

Dar grijile i mAhniciunea lasat-au vreo-

data multa vreme pe om fOrd ca s se

lege de capul lui ? Firea omeneasch asa

este ea dela Dumnezeu osandit, ca sfi nu
pluteasc neincetat usor, ca fulgul pe apfi,

i s nu calce mereu tot pe ,chi destatate.

CAci acolo unde este poiana mai inflorit
si cu frunzari acoperitg, acolo e i cursa
priponita. Dai inteinsa ffir ca s'o vezi : te
apuc, te glodeste i uneori chiar de rea

nu vrei s o crezi.
Ia sa vedeti acum in ce fel pasul aveh
sa-1 ajungfi pe voinicelul nostru, i cu ce
gingase amagiri aveh s-i sece puterile si
sfi-i stingfi fericirile.

Intr'o seard ca cea de astazi, pe la apusul soarelui, ca acum, el sezuse sa se odihneasca pe unul din petroaiele macinate de

pe dealul Ulmusorului, tocmai d'asupra

www.dacoromanica.ro

Wi*

AL. ODOBESCU

107

garliciului. de piatra, caruia ii zicem noi

grajdul Zmeilor, fiindca acolo se adapostiau

adinioara, in vremea de demult, fiarele

cele aripate. edeh el si privia in jos cum

negurele iritunecau treptat vile si culmile,

and vaza trecand incetinel pe d'asupra

capului sari, o porumbita, usoara si alba

ca spuma laptelui la mulsoare, ca florae

crinului -de raza de soare. I se fiat dor de
acea pasrica i ca s'o prinda de vie, puse

mana in san, la zamfirul eel fermecat ;

dar ea, uitandu-se la dansul c ochi dulci,

fermecatori, gunguni gales in limba ei cea
pasareasc, i-i zise :
Ah, voinice, voinicele.

nu opri ci1e mele;

ci te ia dupe-al meu sbor;

Old; cu sfinul plin de dor,
te chiarati Ali fad, dar
un scump, alb mfirgAritar
mandra Fatfi-a pietrelor

din valea Menials,

Aceste cuvinte, asa dulce soptite, desteptara in inima voinicului un freamat necunoscut ; in shnul lui se aprinsera dorinte
nedeslusite, pe care pand in ceasul acela
nici in vis nu le incercase. Fara de a mai
st sa cugete, el se ridic iute in picioare ;
sangele i-se incinsese ca focul prin vine ;
peptul Ii svacnia ; in tot trupul shatia un
www.dacoromanica.ro

108

AL. ODOBESCU

avant neinstrunat ce-1 pornia sa meargfi

supus i ascultator la chiemarea porumbitei. Urmarind cu piciorul pe uscat sborul ei lin
cumpatat, el scobora vai, sui
dealuri, strabatea pacluri, treceh lunci si
praie, si de ce umbla, pare ca mai usor
pasia. Gaud raza cea mai thrzie a soarelui
se prelungea sheath pe foitele ierbei inforite din poiana de sub stncele Naculelor,
pasarica se opri peo rasurd imbobocit
si cu grai duke cantator, striga asa :
Tu ce plangi in stand:
la umbra adana,
,ieqi acum din fiatra,
alba, clang. fait,
vie si frunioas,

blanda, fitcoroasit,
cu chip luminos,

cu trup mladios,
cu par aurit,
pe umeri leit,
esi, Fait, din poaral
s6, te vaza-odata,
scumpul tau ursit;
r,caci iatii-1 sosit !

Ca un vis, ca o Orem, se cobori de

pe Stanek mandra alba fata, nalt, mldioara ca o trestioara, cu parul de aur, cu
ochi de balaur, rupta din soare intocmai
ca Ileana Cosinzeana. De frumoash ce era,
de alba ce s'arata, la soare puteai cath, iar
www.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU

109

la dansa ba I Gine ii vede mersul, eine

Ii zaria chipul, cine-i auzia glasul, nu putea sa o priviasch i sa nu o indrgiascA,
nu puteh sa o auza i s nu i se increaza.
Cu zambetul gingas pe gurita, cu ochi

galesi i pAtrunzAtori, veni mndra cam

descinsa, pdsind usor i leganat prin earba

moale i deas a pajistei. Ea se opri dinaintea voinicului si, aratandu-i intre degetele, un bob maruntel de margaritar, alb,
curat i luminat ca laptele la mulsoare,
ca floarea crinului la soare, ca dragostile
de fata mare, ea, cu viers dulce femeese,

care mai lesne deck s'ageata strpunge

inima voinicului, ii grill, razAnd, asa :
Dati-l-aq si nu 1-aq da,
c5, ml tem 11 vei uith

clad la vitnat te tot plimbi!

Ba 1-a da, de vrei at-1 schimbi

cu piatra zarnfirului,
limpezimea cerului,
cu piatra smarandulni,
verdeat t pArnntului,
cu piatra rubinului,
colcotirea sangelui".

Feciorul de imparat rma.sese uimit ca

dinaintea unei nluciri incntAtoare. Nu
stia bine dach este destept sau daca viseaza. Nu-i vineh sa deh crezrnant nici

vederilor, nici auzului ; i ca toate acesfea,

www.dacoromanica.ro

110

AL. ODOBESCU

zana ce-i sta in filth 11 privia cu ochi fermecatori, aruncand prin tot trupu-i, child
aburi fierbinti, cand fiori de'ghiata; vorba
ei ii rasuna pana in suflet, dulce i induplecatoare. Pe eand ea cata la clausal si

zambia, lui i se nalucia pare ca cmpul

inflorise si cerul se luminase, iar cand ea
deschise gura ca sa-i vorbeasca, pentru

clausal, muntii rsunara, apele se tubarara, brazii se scuturara, codrii se trezirk

frunzile soptira, stelele sclipira si in loc se
oprira. Atunci vieala, sa i-o fi cerut &Ansa,

gata si bucuros era el sa i-o dea, numai

ca mereu s poata privi la ea, numai ca
in veci sa o poata auzi.
De graba .scoase din san cate-si trele
nestematele fermecate, care -pana atunci
fusese i toata puterea i toata bucuria lui,
fara sa se mai gand'easca, fard s se

indoeasca, le munch cu multumire in poala

dragalasei copile. Buzele ei fragede i ru-

meoare se resfoira inteun ras de nebunaflea bucurie, i apucand margaritarul intre

dintii ei, albi si marunti ca Si bobul nes-

temat, 11 puse binisor pe buzele voinicului,

inteun dulce si lung srutat.

Atunci umbrele calduroase si bfilsamite

ale noplei de vara ascunsera in negura si

in tacere pe fericitii miri ; singura, porumbita cea alba ii desmierda prin tutuwww.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU

111

neric, cand cu vesele cantari, cand cu

blnde vaietari ; dar cand rsarira zorile,

deodata cu florile, porumbila amagitoare
si la dragosti indemnatoare, peste fan i
peste marl sburase, Orin vazduh se departase, fugind ca sa nu mai vie, si luand cu
sine in vecie, scumpul, feciorescul dar, bo-

bul alb de margaritar.

Zile si nopti, luni i saptamni trecura.
Feciorul de imparat Si Fata din piatra
traiau instreinali de lume, singuri singurei,
el numai cu &Ansa, ea numai cu el, si alta
grija nu purtau, alth placere nu gustau de
cat ale dragostelor lor. Cercuind lumea intreaga in poenita inflorita i cu frunzari
acoperit de sub Petrele fetei, voinicl npustise codrii, urase isbanzile vietei sale
de mai nainte. Vanatoarea era uitata ; inima lui se scalda acum toata in desmierdari noui si necumpatate. Pasari, flare si
lighioane traiau de el oropsite ; toate se
instrainase si se lepadase de a lor sburdalnica stapand ; nici una nu-1 mai cunos-

tea, nici una nu-1 mai asculta ; dar nici

lui, nesocotitul, de ele nu-i mai Vasa. Arcul

sagetile, ghioaga i prastia stau a-

runcate la pamnt : yugina i putregaiul

se lipise de ele si le rodeau puterea. Asa
feciorul de imparat, uitand vitejia vanatoreasca, uitand i casa parinteasca, sedea
www.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU

112

ziva i noaptea lungit moale pe covoare

si cu capul in poala copilei, se uith cu ochii in ochii ei, ii sorbia suflarea de pe gurita

', tecele

cerea mereu sa4 desmierde cu can-

ei.

Cant

canticul,

c6, mi-e drag ea sufletul.

Cana, seumpul meu odor !

Ici cu tine-as vre s mor !"

Dar muierea tot muiere I Da-i ce-ti cere

c o sa te certe de ce i 1-ai dat. Cu ince-

tIil cu incetul, incepir fata a luh seam-a ca

sufletul voinicului se inrnuiase de dogoreala dragostelor femeiesti ; acum ii pared

rau si-i venia ciuda ca iubitul ei nu mai

era ca mai nainte, vitejelul phiuri1or, caruia lumea ii zicea cu lauda -feciorul de
Imparat, cel cu noroc la vanat 1 In zadar
:

ii canth ea, cu viers dulce fameiesc, mandru cantec haiducesc ; in zadar ii rugh sa
' se trezeasca din traiul lanced si trandav
in care il cufundase viata de iubire ; in
zadar il tot indemna ca sa ias cu &Ansa
din pustietate, ca s'o clued sa vaza lumea.
El in brate o strangeft, dulce o desmierdh,
asa ii tot vorbia
.

Fact lumea ce va face

noi tr6im aci in pace,
cum ne drag i cum 'ne place!

www.dacoromanica.ro

'

AL. ODOBESCU

113

Zio lumea ce va zice;

fericirea de aice
tot nu poate sa-ne-o strice!
Spue lumea ce-o voi
noi aci cat vom trai
fad, griji ne vom iubi!"

Dar uritul, uritul cel pocit, boala cea

fall de crezmnt, care din placeri trezite
incoltqte,t sufletul 11 arnAreste, ca doruri
se hranete si la noui plAceri rAvneste, urhtul cel urgisit, care se usuch i topeste, mereu i necurmat in inima copilei se prefir

i pe fiece zi mai adAnc o patrundeh, in

ea silnic se incuibh, mai amarnic o rodeh.
Feciorul de imprat vedeh i simti toate;
dal leac sie-i nu-si sti gsi. Fata umbl
mai adesea razna prin paduri i prin livezi

cu fruntea 'nourat, cu fata lacrimat si

chnd se intorceh la setal ei si-1 gasi vitndu-i tristea, lungit sub tulpina brazilor,
ea ii ziceh plangand i suspinand :
.

Scoala dragit; scoala frate!

nu mai tot zlicett pe spate,
ca mi-am urit zilele,
mutand capataiele,
and la cap, cand la picioare,

and la umbra, and la soare.

Of! draga, iubita mea!

nu pot, nu pot, chiar de-as vrea;
boala mea nici cli s'o duce.
pan'ce tu nu-mi vei aduce

www.dacoromanica.ro
./

AL. ODOBESCU

114

i aniarl,
sloiu de ghiata 'n miez de varA.
,,inur-a1bastr

Of! dragh iubitul meu,

,
.

ajutaVi-ar Dumnezeu!

eu toti muntii i-am Alma,

murit-albastrfi n'am aflat,

sloiu de ghiata n'am g6sit,

.

ott

pAmitntti-i Inertlzit.

Fetisoarit din Buzitu

mur6-a1bastrit-i ochiul ttu
care mit !acids rriu;

sloiu de ghiata netopita

e chiar ianna-ti Ada,

si de mine deslipita".

Cnd ajunge inima s fie sleith de dragoste, apoi curand piere i mila. Fata din
piatr, shtulh si de pustiul muntilor i de
iubirea singuratich, visa acum noaptea
se gandia ziulica intreagh, la locuri desfatate si pline de lume, la orase cu sgomot,
cii petreceri Si cu veselii, la cetti unde tot
sh cate la dnsa cu dor si cu drag, si &Ansi
cu mandrie la toti s se arate frumoash
impodobith in haine trufase si in petre nes.
temate. Destul, destul, isi inchisese ea ti
neretele in dephrthri, de lume instrhinath
destul gustase plcerea iubirilor thinuite
Acum infma-i sbura, ca fluturele dupe lu
minh ; sufletul ei cereh zgomotul veseliilor
strlucirea averilor, valva trufiilor. Astfe
.

www.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU

115

de dorinte ii frmhntau mereu mintile, si

stim cu totii ch ce se naste in cap de muiere, intr'insul neistovit nu pere.
Inteo diMineath "cnd feciorul de imprat se trezi din somn, ingreuiat de Iangoare si de inimh-rea, Fata din piatra pierise de lngh dnsul. 0 astept sh vie la
amiazi, o astept sh vie seara ; dar umbra
moliftilor se asternii incetinel d'a lungul
pajistei, schzii Si crescii iari, dovedind
scurgerea vremei, i nimeni, nimeni nu
veni
Atunci pricepii dnsul cae, copila a fugit
.,
n phduri 1-a npustit

atunci nazis bine

c puica a sburat, s'a dus si pe dnsul

1-a rapus. Atunci in luntrul lui se !lieu
adnc intuneric; in pept, inima-i zdrobith,

se incolcia ca crmpeie trunehiate de searpa

veninos. Ziva la soare, el se frmnth in

durere : noaptea la stele, din ochi ii picurh izvor de plnsoare, si la tot ceasul,
noaptea ca Si zioa, zioa ca i noaptea, glasul lui duios rsunh prin codru :Doamna.
a inimei mele, stpan a acestor locuri I
de ce m'ai phrhsit ? Unde te-ai dus ? Ah,
unde 9

dsi aducea aminte d'ale ei dalbe frumuseti, d'ale ei dulci cntri, de zilele fericite
pe cnd glasul muntilor si al apelor respundeh cu vesel susur la glasul copilei ;
www.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU

146

pe cnd ea umbla legnandu-se, gingasd

si usoard, pe verdeata livezilor; pe cnd
ea tremurand, scutura de pe cositele-i halaie, zapada mai putin albA deck pelita
ei. Atunci inima lui, cu suspine, intrebh
in zadar pe codrii i pe stnci Unde si
in ce lard va mai fi acea mndr floare,
acea drdgastoasa romncd, cu fata alba'
Ca crinul, cu glas incntator de zand?....
Numai riul acuma, numai apele, cand se
:

cltesc, rfispund cu vuet la gemetele mele...

Ah I unde mai sunt, stdpana mea dorit,

((ahl cad numai sunt chiar i viscolile de
odinioaid l

Dar toat jalea lui era in desert ;

ce

a fost verde s'a uscat; ce a inflorit s'a scu-

turat. Inteacele plaiuri, in care el gasise

mai intai multumirea, vanand si prinzand
cu nepasare paseri de pe cer i fiare de
pe pamnt ; in acele dumbrvi unde apoi
isi aflase fericirea la sanul dragalasei fecioare, acurn totul era vested, totul era

ofilit, totul se imbracase intr'un giulgiu de

ger si de intristare. El raid sd ridice dela
'Malian arcul i sagetile, ghioaga i pras'

tia; dar armele erau ruginite, puterele-i

erau stabile,

vedea turbure la tin%

bratu-i nu mai stia s nimeriasca telul.

Deodath .cu nestematele perduse si farmecu1 4 lor puternic ;

Fata din piatr le

www.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU

117

luase cu &Ansa ca sh fach cu ele cercei si

ghiordane; iar el,srmanul, el isi aduceh
atunci aminte, cu dor si cu jale, despre
locul unde nscuse, despre cminul unde
crescuse, despre mhicula dulce care pe sanul ei ii leganase, despre toate bunurile,
toate averile i toate multumirile pe cari
le pierduse. El se ingrozia. Azandu-se ajuns
a rtci, ca un suflet chltor i Path thrie,
prin locasele salbatice ale fiarelor, a cerch
prin codri i prin pustii nluca fericirilor,
inima-i shngera, rhsipit in thrzii i zadarnice cringe.

..

Cali altii pe lume isi vhd, ca dnsul,

virtutea i norocul spulberate prin neso-cotinta lorl Child e omul tartar, el nu stie,
biet, si pretuiac bunurile cu care Pronia
cereasch, murn darnich i iubitoare, l'a
inzestrat. Se imbath de veselia junetei, de
farmecul frumusetilor, de plAceri treedtoare, de zburdri amAgitoare, i, dada
inteacea belie, isi perde sau isi rsipeste
nestematele odoare cu care 11 impfirthsise
soarta, curnd, curnd in urmfi, ii ajunge
si .ceasul amarnic al chintei; 'apoi, dupa

dnsul, se casch, intunecos si rece, thcutul, pustkul mormant

Asa! v vestejiti voi toate, plhpande
flori ale vielei, tinereti, iubire, plAceri,

www.dacoromanica.ro
,

.AL. ODOBESCU

178

frumuseti, dar din

cer, pe care cerul pizmas indat ni-1 rapeste,
in graba va ofiliti i periti toate,
daca printre voi doara, nu se prefira vre
trecatori frumuseti,

un fulger cu arsura, vreun fior

de

ne-

murire CatA cu un ochiu de mila la cea

tinerime de -rand ce, in Toiul frumusetelor,
I

trdieste in desmierdari si in desftri se

imbata... Gaud va goli liana la fund paharul cu incantarile, ce o sa se aleaga dintr'insa ? Gine o sa mai stie de ea ?... Groapa,

care o asteapta, o va inghiti intreaga. TA,cerea de veci o sd stinga dupa lume, cu

a ei fiinta, s'ale ei sterpe iubiri l

: tariLacramile
de cainta i duioasele cugeale Feciorului de Impfirat, cel ce fu.

sese odinioara norocos la vanat, ma pornise i pe mine pe triste ganduri ; imi veniau acum, unul dupa altul aminte, atatea
falnice visuri ale junetei mele, care, impreuna cu anii cei repezi, s'au nimicit in
zadarnicul desert... caci repezi, vai repezi
se strecoara anii I
1

Dar era noapte lit board puterea cand

incepura sa ne salute latratorii din satul
.

Bisoca. In batatura casei arendasesti ardeft

www.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU

119

un foc mare; descAlecai la flcaraia tros-'

nitoare a brazilor, si domnul Sterie, arendasul, ne iesi cu plin_ inainte. Inteo mn
tinea o both cu pastedvi vii, proaspeti i
sglobii, pescuiti in partial spumegos de sub
poala umbrith a Pietrelor Fetei ; in cealalt
purth o cusc cu iepurasi de cask plocoane
frAmise de staritul unui schit vecin, care
heaneste i praseste in curtea mnstirei
d'alde asa arzoi i spornic vanat, rar in
taxa la noi si botezat in Codicele Civil,
art. 468, cu numele posnas de Lapinii tinuti pe Mngd casd, iar in Dictionarul limbei
Romdne, elaborat cd proect clupd insarcinarea .datd de Societatea Acadernicd Romdnd,

pagina 991, cu aceia, tot asa diochiat si

putin romneasc, de : Cunicule sau cunicle, sPecia de animali, din genul iep urelui, foarte asemine cu iepurele, i de
acea-a numit pre alocurea si iepure de
casa, francesce lapin.

Asi don s aflu care sunt locurile unde,

vorbindu-se neaos romneste se mai zice
si altfel, bun'a-oarg,
duel, cine'l, pus-ai
degetul pe el ?
Cuniclu i Lapin.
D'asa Ming, dobitoceaseX.

d'asa pitalitoare frantuzeascit

unul Domnul sit fereasol
limba noastr'a pitrinteascitl

www.dacoromanica.ro

AL. ODOBESCU

120

Dar domnul Sterie, din tinda, ne poftaste la mancare. Drumul, basmul i gndurile melancolice m'au secat la stomac ;

ma grabesc dar a intra in cask unde ne

ateapta masa, care de mult st intinsa.
Fiindca, d-voastra last, cinstiti citiiori,
n'ati fost poftiti impreuna cu mine, v las
afar si, drept mangaiere, v trimit d'e
departe, ca hrana intelectuall bun de ru-

megat, aceast poveste incurcata, insolind-o

cu o prieteneasca salutare... cam slaba i

searbda mancare I
Dar al fie cu iertare,

Cluj am-lost la vAnlitoare!

SFAR IT

www.dacoromanica.ro