Primul pas pe care l-am facut, dupa experimente cu plantarea cu un numar mic de butasi de

lavanda si un asiduu proces de documentare, a fost sa cautam un teren care sa se potriveasca

cerintelor noastre.
Dupa cautari peste cautari, la vederea unui teren colinar din vecinatatea unui lac am zis DA pe
data si acela a fost. Hotarasem sa incepem sa cultivam treptat un hectar, pentru ca mai apoi sa
ne extindem atat inspre suprafete mai mari cultivate, cat si spre diferite activitati de prelucrare
a lavandei.
Ne-a placut foarte mult zona pentru ca era lipsita de poluare, doar cu terenuri agricole, departe
de drum, praf si murdarie. Salbaticia locului si lacul de langa ne-au dat o senzatie foarte
placuta, iar orientarea terenului era perfecta, fiind in soare de la rasarit la apus, cum ii si place
lavandei. Ne-am bucurat ca e colinar, pentru a permite apei sa se scurga si sa nu ramana la
baza plantei, pentru ca levantica nu este amatoare de apa acumulata la baza, riscand sa moara
inecata.
Pentru cei care se intreaba daca animalele salbatice distrug cultura de lavanda, ei bine e
discutabil. Gustul e foarte neplacut pentru ele, insa poti avea de furca cu porci mistreti care
sapa, cu iepuri si caprioare care, macar din curiozitate, rod doar ca sa vada ce e acolo, cu
cartite. Solutiile variaza de la o cultura la alta, unii isi pun gard electric, pun capcane pentru
cartite, altii nu fac nimic si spera ca distrugerile vor fi cat mai mici.
Inainte de a planta, am pregatit terenul pentru cultura noastra de lavanda. I-am marcat
marginile, l-am arat si discuit, iar la urma l-am frezat, pentru ca discurile nu maruntisera
suficient. Solul din regiune e destul de cleios, clisos, nu se faramiteaza pur si simplu si e
destul de dificil de lucrat cu el. A trebuit sa taraganam putin lucrurile, pentru ca drept atunci
plouase si nu se putea intra cu utilajele acolo. Ploaia a aparut ca un element neprevazut,
cumparasem deja butasii de lavanda pentru plantat insa a trebuit sa asteptam. Pentru asta, am
dus toti butasii la terenul pe care ne vom construi casa, temporar, unde i-am randuit la sol
radacina la radacina si am acoperit radacinile cu pamant, apoi am adaugat putina apa, pentru
ca ei sa reziste pana cand urmau sa fie pusi in pamant, dupa prepararea solului.
Cand pamantul a fost pregatit, am facut masuratori si am pus marcaje, pentru a sti unde sa
plantam puietii de levantica. Am pus sfori de ghidaj pe randuri, intre fiecare planta pe acelasi
rand am lasat 30 cm, iar intre randuri am lasat un spatiu de 1.4 m. Bineinteles ca nu ne-a iesit
cu exactitate, pentru ca am plantat butasii manual, nu am folosit utilaj de plantat rasaduri. Insa
am incercat sa respectam cat s-a putut aceste cifre, spatiul dintre randuri, de exemplu,
reprezentand un standard care ar permite intrarea cu un utilaj acolo pentru ingrijirea ulterioara
a culturii.
Vremea ne-a asteptat cu o rabdare cereasca, astfel incat tocmai plantasem ultimul butas cand
s-a pornit ploaia. Agricultura nu e chiar o stiinta exacta, pentru ca, atunci cand depinzi de
vreme, nici cele mai bune predictii nu sunt suta la suta precise, asa ca faci tot ce depinde de
tine cat mai bine iar apoi speri ca va fi bine!