\ CAPITOLUL 14 OBIECTUL, METODA SI PRINCIPIILE CONTABILITATII 1 Evidenta economica si formele ei A. Notiunea si rolul evidentei economice Fiecare organizatie (colectivitate) umana are de regula un patrimoniu format din bunuri materiale sau drepturi si obligatii evaluabile in bani referitoare la bunuri materiale. Intreprinderea este organizatia care este infiintata si functioneaza tocmai in vedere cresterii patrimoniului initial de la infiintare, producand si vanzand bunuri si servicii aducatoare de profit. Pentru realizarea acestui deziderat, in cadrul intreprinderii au loc 0 serie de procese care determina modificari ale locului, marimii valorii, formei bunurilor ce alcatuiesc patrimoniul. Acest fapt impune, din ratiuni de cunoastere, de integritate si de lare a unor decizii, ca sa existe o evidenta a bunurilor din patrimoniu in fiecare faza a ciclului economic, de la iesirea banilor pentru realizarea de cumparari (aprovizionari) si pana la reintoarecerea banilor in intreprindere in urma vanzarii si incasarii bunurilor si serviciilor. Prin evidenta in general intelegem consemnarea, intr-o anumita ordine si pe baza unor principii stabilite, a fenomenelor social-economice care se petrec intr-un anumit loc si timp, in scopul obtinerii informatiilor necesare conducerii activitatii curente. Evidenta economica este un sistem unitar de inregistrare, urmarire si control, documentat si sistematic, in indicatori cantitativi si calitativi, a fenomenelor economice ce au loc in cadrul intreprinderilor, institutiilor bugetare, a altor unitati organizatorice, inclusiv in cadrul economici nationale. Importanta evidentei economice decurge din sarcinile pe care trebuie sa le indeplineasca. Astfel, evidenta economica trebuie sa ofere datele necesare planificarii, controlului realizarii planurilor, asigurarea integritatii patrimoniale, fundamentarii luarii deciziilor operationale pentru realizarea obiectivelor, oferirea datelor privind stabilirea costurilor, preturilor si profitului. Pentru a indeplini in bune conditiuni sarcinile multiple ce ii revin, evidenta economica trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii : a) sa dispuna de un sistem de indicatori care sa fie in concordanta cu sistemul indicatorilor folositi in planificare. Aceasta inseamna ca evidenta trebuie sa urmareasca si sa oglindeasca cum anume sunt realizate obiectivele si indepliniti indicatorii din documentele de planificare b) sa dispuna de o metoda unitara de calcul si de reflectare a indicatorilor pentru a asigura posibilitatea centralizarii si comparabilitatii datelor la diferite iei nationale ; nivele, pana la nivelul econoc) sa fie clara, simpla, precisa, documentata, sistematica, tinuta la zi, rapida si reala. \ B.\Btatoanete de evidenta Evidenta economica se realizeaza pe baza unor etaloane de evidenta, adica unitati de masura folosite pentru masurarea si exprimarea fenomenelor si proceselor economice. Evidenta economica se foloseste de etalonul natural, de etalonul banesc sau valoric, de etalonul munca si de etalonul conventional- natural. Etalonul natural serveste pentru exprimarea si masurarea mijloacelor economice (bunurilor) in unitati de masura specifice proprietatilor fizice ale bunurilor respective, adica se foloseste exprimarea cantitativa a acestora. Aces etalon este indispensabil pentru realizarea sarcinilor ce revin evidentei economice, el servind pentru asigurarea integritatii patrimoniului, pentru urmarirea indeplinirii sarcinilor de productie pe sortimente, pentru urmarirea respectarii normelor de consumuri specifice etc. Etalonul valoric sau banese serveste pentru masurarea si exprimarea fenomenelor si proceselor economice pentru a asigura realizarea schimburilor, platilor si incasarilor, exprimarea valorii patrimoniului si a elementelor componente (structurii). El este impus si de neomogenitatea unor bunri si procese economice, de faptul ca unele fenomene si procese economice nu pot fi exprimate si masurate decat prin intermediul banilor (salariile, impozitele etc.), precum si de necesitatea urmaririi realizarii rationalizarii si eficientei activitatii. Etalonul munca serveste pentru exprimarea cantitatii de munca consumata pentru realizarea unor activitati, bunuri ori servicii (in ore-munca, zile-munca). El serveste la stabilirea normelor de productie, in functie de care se face salarizarea in acord, serveste la determinarea productivitatii muncii etc Etalonul conventional-natural se foloseste pentru exprimarea mai multor feluri de produse asemanatoare printr-un anumit produs a carui unitate se ia drept unitate de masura conventionala (de exemplu, productia de tractoare poate fi exprimata in tractoare de 15 CP luate ca unitate de masura conventionala). \CFormele evidentei economice Evidenta economica are o sfera larga de cuprindere, ea trebuind sa oglindeasca toate laturile activitatii economice. Pentru a realize acest lucru, ea trebuie sa culeaga si sa prelucreze un volum foarte mare si variat de date, din diverse sectoare in scopuri si destinatii diverse. In functie de natura datelor culese, de procedeele folosite pentru prelucrarea si prezentarea acestora se disting trei forme ale evidentei economice : operativa, contabila si statistica. Fiecare din aceste trei forme ale evidentei economice isi are domeniul sau propriu, se foloseste de procedee proprii de lucru, isi are specificul sau, se delimiteaza intre ele, dar se completeaza reciproc si formeaza un tot unitar.Evidenta operativa reprezinta atat comensurarea si insumarea unor fenomene si procese care au loc ca urmare a activitatii intreprinderii, cat si insumarea unor date din documentatia primara in scopul obtinerii unor informatii necesare conducerii activitatii curente. Din definitia data, rezulta ca evidenta operativa are doua surse de date: a) din consemnarea unor fenomene si procese in momentul si locul producerii lor si care nu sunt cuprinse in celalte forme ale evidentei economice (de exemplu, prezenta la lucru a salariatilor); b) prin insumarea unor date din documentatia primara' in vederea obtinerii unor date de sinteze necesare desfasurarii activitatii curente (de exemplu, centralizarrea zilnica a vanzarilor dintr-un anumit produs). Caracteristicile evidentei operative sunt: - inregistreaza fenomene si procese despre care sunt necesare informatii (date) intr-un termen cu mult mai scurt decat cele furnizate prin prelucrarea datelor de catre celelalte forme ale evidentei economice; - se foloseste in acele sectoare de activitate in care evidenta contabila cu procedeele sale de lucru nu poate patrunde; ~ are sarcina de a furniza datele necesare pentru conducerea operative — zilnica a activitatii intreprinderii; - consemneaza unele fenomene si procese economice in momentul si locul producerii lor fie in formulare tipizate, fie in anumite register; - foloseste cu preferinta etalonul valoric. Evidenta statistiea reprezinta inregistrarea, cu ajutorul procedeelor statistice, a faptelor si fenomenelor social-economice, prelucrarea acestor date pentru obtinerea unor indicatori generalizatori in vederea caracterizarii activitatii intreprinderilor, altor organizatii si a economiei nationale. Evidenta statistica se realizeaza pe doua cai principale: a) prin inregistrarea, totalizarea si prelucrarea tuturor datelor referitoare la cazurile individuale care compun fenomenul social in cadrul unor cercetari speciale organizate in acest scop (recensaminte, anchete statistice etc.) si cu ajutorul unor procedee statistice specifice; b) prin totalizarea si prelucrarea cu procedee statistice a datelor inregistrate anterior in evidenta curenta (documentatia primara, evidenta operative si evidenta contabila). Evidenta statistica nu se limiteaza insa numai la totalizarea si generalizarea datelor obtinute in celelalte doua forme de evidenta, ci confrunta si compara aceste date cu ajutorul unor procedee proprii, sintetizarea acestor date pentru a obtine elemente noi, din care sa deduca concluzii privind legaturile, interdependentea fenomenelor studiate, modul lor de manifestare si tendintele lor de dezvoltare. " Totalitatea formularelor in care se inregistreaza faptele individuale in timpul sila locul in care se produc. 7fL2)obiectul si functiile contabilitati Prima definitie a obiectului contabilitatii a fist data in 1494 de matematicianul Italian Luca Paciolo in sensul ca obiectul contabil constituie ,tot ceea ce, dupa parerea negustorului ii apartine pe lume, precum si toate afacerile mari si marunte, in ordinea in care au avut loc”. Contabilitatea poate fi privita ca stiinta si ca activitate realizata in cadrul intreprinderilor, institutiilor, altor organizatii si la nivelul economiei nationale. Contabilitatea este considerata a fi stiinta, deoarece are metoda sa proprie de cercetare, eleboreaza un sistem de principii si teze pentru urmarirea, controlul si oglindirea laturii concrete in care se manifesta si se produc fenomenele si faptele economice. Contabilitatea, privita ca activitate a intreprinderii, este o activitate specializata in masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, precum si a rezultatelor obtinute de intreprindere.’ In aceasta calitate, contabilitatea trebuie sa asigure inregistrarea cronologica si sistematica, prelucrarea, publicarea si pastrarea informatiilor cu privire la pozitia financiara, performanta financiara si fluxurile de trezorerie, atat pentru cerintele inteme ale intreprinderii, cat si in relatiile cu tertii. Contabilitatea are doua sectiuni: contabilitatea gennerala si contabilitatea analitica a exploatarii (de gestiune). Contabilitatea generala, numita si contabilitate financiara, are ca obiect inregistrarea tuturor operatiilor care afectcaza patrimoniul intreprinderilor spre a determina rezultatele financiare ale acestora. Ea prezinta urmatoarele caracteristici: a) se realizeaza dupa o schema normativa, respectiv unificata, impusa de catre autoritatea statului (Ministerul Finantelor); +b) este organizata in vedere prezentarii patrimoniului si catre terti; ¢) prezinta patrimoniul intr-o viziune globala, fara a intra in detalierea informatiilor; d) rezultatele financiare au in vedere, de regula, din ratiuni juridice si fiscale, un ciclu (exercitiu) de un an. Contabilitatea de gestiune (analitica a exploatarii) nu este obligatorie pentru intreprinderi, insa este utila deoarece este considerata de fapt contabilitatea activitatii de productie (exploatare). Caracteristicile ei sunt urmatoarele: ~ are ca obiect gestiunea interna a patrimoniului; - este o contabilitate adaptabila la toate intreprinderile oricare ar fi marimea, activitatea si structura lor; - este condusa cu o periodicitate variabila, adeseori legata de ciclul de exploatare: Vezi Legea contabilitati nr.82/1991, republicata,- acopera insuficientele contabilitatii generale in materie de gestiune (administrare). Contabilitatea, ca cea mai importanta componenta a evidentei economice, indeplineste trei categorii de functii: 1) functia de urmarire, control si reflectare a fenomenelor si proceselor economice cu ansamblul implicatiilor pe care acestea le produc; 2) functia de informare in cadrul sistemului informational’ care este organizat atat la nivel de agent economic, cat pe nivelele superioare ale economiei nationale. Conducerea activitatii economice din orice domeniu presupune un sir neintrerupt de decizii, iar aceste decizii nu pot fi uate decat pe baza unei fundamentari riguroase bazata pe informatii foarte precise sub forma datelor. Aceste informatii sunt obtinute de contabilitate prin trei cai: - observarea faptelor zi de zi si inregistrarea lor in registrele contabile; - observarea periodica a faptelor, corectarea si punerea lor la punct prin inventariere; - evaluarea periodica a faptelor care nu se preteaza la observare directa si continua. 3) functia de previziune a contabilitatii consta in oferirea datelor informationale care sa permita prevederea actiunilor pentru perioada imediat urmatoare (pe termen scurt) si chiar pe perioade mai mari (pe termen lung). Sub acest aspect, rolul contabilitatii este de a urmari toti acei indicatori care sunt necesari sa fie cunoscuti in vederea orientarii actiunilor viitoare, precum si de a filtra si combina in asa fel datele de care dispune, incat acestea sa releve aspectele cele mai semnificative, dominante care trebuiesc asezate la baza elaborarii politicilor economice ale intreprinderii.. |1.3] Metoda si procedeele contabilitati Prin metoda in general intelegem modul de a privi realitatea, modul de a studia, de a cerceta fenomenele naturii si societatii. Orice disciplina stiintifica, pe langa obiectul propriu de cercetare, care 0 deosebeste de alte discipline, are si 0 metoda proprie, specifica de lucru. Metoda contabilitatii cste definita ca fiind totalitatea procedeelor si principiilor si procedeelor (contul, balanta de verificare, bilantul, inventarierea, evaluarea, calculatia si documentele) pe care le foloseste contabilitatea in vederea reflectarii si controlul tuturor elementelor ce se includ in obiectul ei. Prin procedeu se intelege modalitatea, maniera de a actiona pentru realizarea unui obiectiv determinat, iar prin principiu — element primordial ce trebuie avut in vedere intr-un anumit domeniu. ® Sistem informational economic poate fi defini ca totaitatea metodelor, provedeetor, mijloacelor private ca un ansamblu integrat prin care se asigura inregistrarea, culegerea, transmiterea, circuitul, prelucrarea si valorificarea informatiilor de orice natura din domeniul economic.In vedere realizarii sarcinilor ce decurg din obiectul ei, contabilitatea (la fel ca si toate stiintele) se foloseste de unele procedeee comune tuturor stiintelor ca de pilda: observatia, rationamentul, comparatic, clasificarea, verificarea, analiza, sinteza etc. Observatia consta in contemplarea, supravegherea metodica si intentionata a unui obiect sau a unui proces. Ea este punctul de pornire a cercetarilor pe care le intreprinde orice stiinta in vedrea cunoasterii fenomenelor supuse studiului ei. Rationamentul este procesul de gandire cu ajutorul caruia dintr-o cunostinta initiala, obtinem o cunostinta noua, dedusa. Astfel, cunoscand regulile generale de functionare ale conturilor, prin rationament putem stabili felul in care urmeaza a se inregistra contabil operatiunile economice. Comparatia este procedeul sau operatiunea prin care se stabilesc asemanarile si deosebirile dintre obiecte, notiuni si fenomene prin alatuarea lor. Clasificarea inseamna ordonarea obiectelor sau fenomenelor on grupe ‘omogene pe baza unor caracteristici comune in asa fel, incat fiecare grupa sa ocupe un loc constant si precis fixat in raport cu celelalte grupe. Contabilitatea foloseste pe scara larga acest procedeu. Verificarea consta in controlul exactitatii datelor. Contabilitatea foloseste si acest procedeu in dese ocazii. Analiza este un procedeu de cercetare a fenomenelor bazat pe descompunerea lor in partile componente in scopul unei examinari mai amanuntite. Sinteza este un procedeu de cercetare a fenomenelor bazat pe trecerea de la particular la general, de la simplu la compus pentru a ajunge la generalizare. Dintre procedeele contabilitatii se pot enumera: - documentarea operatiunilor economice: - evaluarea; - inregistrarea operatiunilor economice prin sistemul de conturi in partida simpla sau dubla; - calculatia pretului de cost; - inventarierea; - generalizarea si sintetizarea datelor privind situatia ai activitatea economica prin situatiile financiare anuale (bilant, contul rezultatului ecercitiului, politici contabile si note explicative). In vederea aplicarii procedeelor de care se foloseste, contabilitatea a claborat si instrumentele, mijloacele corespunzatoare. Printre aceste instrumente amintim: - documentele economice; = contul; - registrele contabile; - balanta de verificare; - bilantul; - inventarul ete. 10Aplicarea in practica a procedeelor prin instrumentele corespunzatoare in scopul realizarii sarcinilor ce revin contabilitatii se numeste ‘ehnica contabila. In acest sens vorbim de tehnica documentarii, a inregistrarii operatiunilor economice, a intocmirii bilantului, a efectuarii inventarierii ete. \f-4] Principiile contabilita In scopul crearii unei imagini fidele a pozitiei financiare (patrimoniului), a performantei financiare si a fluxurilor de trezorerie ale intreprinderii este necesar ca aceasta sa respecte in afara regulilor de evaluare a patrimoniului si principiile contabile generale’. Principiile contabile generale sunt prezentate in cele ce urmeaza. 1. Principiul continuitatii activitatii presupune ca entitatea isi continua in mod normal functionarea, fara a intra in stare de lichidare sau reducere semnificativa a activitatii. 2. Principiul permanentei metodelor cete ca metodele de evaluare si politicile contabile, in general, sa fie aplicate in mod consecvent de la un exercitiu financiar la altul. 3. Principiul prudentei prevede ca la intocmirea situatiilor financiare anuale, evaluarea trebuie facuta pe o baza prudenta si, in special: -in contul de profit si pierdere poate fi inclus numai profitul realizat Ja data bilantului; = trebuie sa se tina cont de toate datoriile aparute in cursul exercitiului financiar curent sau al unui exercitiu precedent, chiar daca acestea devin evidente numai intre data bilantului si data intocmirii acestuia; lem in cazul datoriilor previzibile; in acest scop sunt avute in vedere si eventualele provizioane, precum si datoriile rezultate din clauze contractuale; - trebuie sa se tina cont de toate deprecierile, indiferent daca rezultatul exercitiului financiar este pierdere sau profit. 4. Principiul independemtei exercitiului prevede ca trebuie sa se tina cont de veniturile si cheltuiclile aferente exercitiului financiar, indiferent de data incasarii veniturilor sau data platii cheltuielilor. 5. Principul evaluarii separate a elementelor de active si de datorii presupune ca componentele elementelor de active si de datorii sa fie evaluate separat. 6. Principiul intangibilitatii spune ca bilantul de deschidere pentru fiecare exercitiu financiar trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere al exercitiului financiar precedent. 7. Principiul necompensarii spune ca orice compensare intre elementele de active si datorii sau intre elementele de venituri si cheltuieli este interzisa. * & se vedea Ordinul 3055/2009 al MFP pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele ccuropene (Directiva a IV-a sia VIL-2 a Comunitatilor Economice Europene) rt8. Principiul prevalentei economicului asupra juridicului prevede ca prezentarea valorilor din cadrul elementelor din bilant si contul de profit si pierdere se face tinand seama de fondul economic al tranzactiei sau al operatiunii raportate, si nu numai de forma juridica a acestora. 9. Principiul pragului de semnificatie spune ca valoarea elementelor de bilant si de cont de profit si pierdere care sunt precedate de cifre arabe poate fi combinata daca: - acestea reprezinta o suma nesemnificativa sau = 0 astfel de combinare ofera un nivel mai mare de claritate, cu conditia ca elementele astfel combinate sa fie prezentate separat in notele explicative. In cazuri exceptionale pot fi efectuate abateri de la principiile contabile generale de mai sus. Orice astfel de abateri trebuie prezentate in notele explicative, precum si motivele care le-au determinat, impreuna cu o evaluare a efectului acestora asupra activelor, datoriilor, pozitiei financi profitului\CAPITOLUL 2 ) ELEMENTELE PATRIMONIALE ALE INTREPRINDERII In vederea realizarii obiectului lor de activitate, intreprinderile au nevoie de mijloace economice care sa fie folosite in scopul producerii de bunuri, servicii si realizarea diferitelor tranzactii. Acestea se compun din active, datorii si capitaluri proprii si formeaza patrimoniul intreprinderii. Asadar, patrimoniul intreprinderii este format din totalitatea drepturilor si obligatiilor acesteia, evaluabile in bani, si a bunurilor la care se refera acestea. Aectivele sunt drepturi fata de terti (creante) si bunuri detinute si folosite pentru desfasurarea activitatii intreprinderii. Ele sunt obtinute pe calea finantarii fie prin datorii, fie prin capitaluri proprii. Datoriile si capitalurile proprii sunt obligatiile intreprinderii fata de creditori, cttionari/asociati si investitori care asigura sursele de finantare a activelor. 2.1. Activele treprinderi Potrivit reglementarilor contabile romanesti®, armonizate cu cele comunitare, un activ reprezinta o resursa controlata de catre entitate ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se asteapta sa genereze beneficii economice viitoare pentru entitate. Beneficiile economice reprezinta potentialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de numerar sau echivalente de numerar catre entitate. O prima clasificare a activelor se refera la activele nefinanciare si activele financiare. Un activ financiar este orice activ care reprezinta: a) numerar; b) un instrument de capitaluri proprii al unei alte entitati; c) un drept contractual: - de a primi numerar sau un alt activ financiar de la o alt entitate; sau - de a schimba active sau datorii financiare cu alta entitate in conditii care sunt potential favorabile entitatii; sau d) un contract care va fi sau poate fi decontat in propriile instrumente de capitaluri proprii si este: -un instrument financiar nederivat pentru care entitatea este sau poate fi obligata 4 primeasc& un numar variabil al propriilor instrumente de capitaluri proprii; sau - un instrument financiar derivat care va fi sau poate fi decontat in alt fel deeat prin schimbul unei sume fixe de numerar sau alt activ financiar pentru un numar fix din instrumentele de capital ale entitatii. in acest scop, instrumentele de » Reglementari contabile conforme cu Directiva a 1V-a a Comunitatilor Economice Europene, anexa la Ordinal rr, 3055 din 29 octombrie 2009 de aprobare acestor reglementari (MO 766 si 766 bis din 10.11.2009 13capital ale entitafii nu includ instrumente care sunt ele insele contracte pentru primirea sau livrarea propriilor instrumente de capitaluri proprii ale entitatii. O alta clasificare imparte activele unei intreprinderi in active imobilizate si active circulante. A. Activele imobilizate cuprind acele active destinate utilizarii pe 0 baza continua, pe 0 perioada mai mare de un an, in scopul desfasurarii activitatii intreprinderii. Activele imobilizate sunt active generatoare de beneficii economice viitoare si detinute pe o perioada mai mare de un an. Prin beneficii economice viitoare se intelege potentialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de numerar sau de echivalent de numerar catre intreprindere. Activele imobilizate sunt formate din trei grupe: a) imobilizari necorporale; b) imobilizari corporale; ¢) imobilizari financiare A.L. Imobilizarile necorporale O imobilizare necorporala este un activ identificabil, nemonetar, fara suport material si detinut pentru utilizare in procesul de productie sau furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi inchiriat tertilor sau pentru scopuri administrative. O intreprindere controleaza o imobilizare necorporala daca intreprinderea are capacitatea de a obtine beneficii economice viitoare de pe urma resursei si de a restrictiona accesul altora la acele beneficii. Beneficiile economice viitoare care decurg dintr-o imobilizare necorporala pot include venitul din vanzarea produselor sau serviciilor, economisirii de costuri sau alte beneficii rezultate din utilizarea imobilizarii de catre intreprindere. In cadrul imobilizarilor necorporale se includ: - cheltuielile de constituire — cheltuielile ocazionate de infiintarea sau dezvoltarea unei intreprinderi (taxe si alte cheltuieli de inscriere si inmatriculare, cheltuieli privind emisiunea si vanzarea de actiuni si obligatiuni s.a.; - cheltuielile de dezvoltare — sunt generate de aplicarea rezultatelor cercetarii sau a altor cunostinte intr-un plan sau proiect ce vizeaza productia de materiale, dispozitive, produse, procese, sisteme sau servicii noi sau imbunatatite substantial, inaintea de inceperii productiei sau utilizarii comerciale; - concesiunile, brevetele, licentele, marcile comerciale, drepturile si activele similare, cu exceptia celor create intern de intreprindere; - fondul comercial; - alte imobilizari necorporale — programele informatice create de intreprindere sau achizitionate de la terti pentru necesitatile proprii de utilizare, precum si retete, formule, modele, proiecte si prototipuri; - avansurile acordate furnizorilor de imobilizari necorporale ; si - imobilizarile necorporale in curs de executie. 14‘A.2. Imobilizarile corporale Imobilizarile corporale reprezinta active care indeplinesc urmatoarele doua conditii: a) sunt detinute de o intreprindere pentru a fi utilizate in productia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru a fi folosite in scopuri administrative; si ) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an. Imobilizarile corporale cuprind: - terenuri si constructii; - instalatii tehnice si masini; ~ alte instalatii, utilaje si mobilier; = avansuri (acordate furnizorilor de imobilizari corporale) si imobilizari corporale in curs de execut Din punct de vedere contabil, specificitatea imoblizarilor corporale, ca si a celor necorporale, consta in faptul ca_ele se supun procesului de amortizare, adica de includere pe cheltuielile de exploatare a unor sume anuale determinate prin aplicarea unor cote de amortizare asupra valorii de intrare a imobilizarilor, pana la recuperarea integrala a valorii lor de intrare. A.3. Imobilizarile financiare Imobilizarile financiare cuprind: - actiunile detinute de intreprindere la entitatile afiliate; - imprumuturile acordate intreprinderilor afiliate; - interesele de participare; - imprumuturile acordate intreprinderilor de care intreprinderea este legata in virtutea intereselor de participare; - alte investitii detinute ca imobilizari; - alte imprumuturi. Prin interese de participare se intelege drepturile in capitalul altor entitati, reprezentate sau nu prin titluri, care, prin crearea unei legaturi durabile cu aceste entitati, sunt destinate sa contribuie la activitatile intreprinderii. Detinerea unei parti din capitalul unei alte entitati se presupune ca reprezinta un interes de participare, atunci cand depaseste un procentaj de 20%. B. Activele circulante Un activ este considerat activ circulant atunci cand: -se asteapta sa fie realizat sau este detinut cu intentia de a fi vandut sau consumat in cursul normal al ciclului de exploatare al intreprinderii; ~ este detinut, in principal, in scopul tranzactionarii; - se asteapta a fi realizat in termen de 12 luni de la data bilantului; sau 15- este reprezentat de numarar sau echivalente de numerar a caror utilizare nu este restrictionata. Toate celelalte active reprezinta active imobilizate. Prin ciclul de exploatare al unei intreprinderi se intelege perioada de timp dintre achizitionarea activelor care sunt destinate procesarii si finalizarea acestora in numerar sau echivalente de numerar. Echivalentele de numerar reprezinta investitiile financiare pe termen scurt, extrem de lichide, care sunt usor convertibile in numerar si sunt supuse unui rise nesemnificativ de schimbare a valorii In categoria activelor circulante se cuprind: a) stocuri, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost intocmita factura; b) creante; c) investitii pe termen scurt; d) casa si conturi la banci B.1. Stocurile O prima clasificare a stocurile este cea a destinatiei acestora, dupa care se disting: a) stocuri detinute pentru a fi vandute pe parcursul desfasurarii normale a activitatii; b) stocuri in curs de productie in vederea vanzarii in procesul desfasurarii normale a activitatii; c) stocuri sub forma de materii prime, materiale si alte consumabile care urmeaza sa fie folosite in procesul de productie sau pentru prestari de servicii In categoria stocurilor se cuprind si activele cu ciclu lung de fabricatie, destinate vanzarii. De asemenea, atunci cand un teren este cumparat in scopul construirii pe acesta de constructii destinate vanzarii, acesta este inregistrat la stocuri. Dupa forma care o imbraca stocurile aflate in procesul de productie sau in cel de prestare de servicii se disting urmatoarele componente ale stocurilor: = marfurile, si anume bunurile pe care intreprinderea le cumpara in vederea revanzarii sau produsele predate spre vanzare magazinelor proprii; - materiile prime, care participa direct la fabricarea produselor si se regasesc in produsul finit integral sau partial, fie in starea lor initiala, fie transformata; - materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, seminte si materiale de plantat, furaje si alte materiale consumabile), care participa sau ajuta la procesul de fabricatie sau de exploatare fara a se regasi, de regula, in produsul finit; - materialele de natura obicctelor de inventar; - produsele, si anume: = semifabricatele, prin care se intelege produsele al caror proces tehnologic a fost terminat intr-o sectie (faza de fabricatie) si care trec in 16continuare in procesul tehnologic al altei sectii (faze de fabricatie) sau se livreaza tertilor; - produsele finite, adica produsele care au parcurs in intregime fazele procesului de fabricatie si nu mai au nevoie de prelucrari ulterioare in cadrul intreprinderii, putand fi depozitate in vederea livrarii sau expediate direct clientilor; - rebuturile, materialele recuperabile si deseurile; - animalele si pasarile, respectiv animalele nascute si cele tinere de orice fel (vitei, miei, purcei, manji si altele) crescute si folosite pentru reproductie, animalele si pasarile la ingrasat pentru a fi valorificate, coloniile de albine, precum si animalele pentru productie - lana, lapte si blana; - ambalajele, care includ ambalajele refolosibile, achizitionate sau fabricate, destinate produselor vandute si care in mod temporar pot fi pastrate de terti, cu obligatia restituirii in conditiile prevazute in contracte; - productia in curs de executie, reprezentind productia care nu a trecut prin toate fazele (stadiile) de prelucrare, prevazute in procesul tehnologic, precum si produsele nesupuse probelor si receptiei tehnice sau necompletate in intregime. in cadrul productiei in curs de executie se cuprind, de asemenea, serviciile si studiile in curs de executie sau neterminate. B.2. Creantele Creantele reprezinta sumele care urmeaza sa fie incasate de catre intreprindere si se compun din: 1. Creante comerciale (sume de incasat din livrari de marfuri si produse, dervicii prestate, precum si alte operatiuni similare efectuate). 2. Sume de incasat de la entitatile afiliate 3. Sume de incasat de la entitatile de care compania este legata in virtutea intereselor de participare 4, Alte creante 5. Capital subscris si nevarsat B.3. Investitiile pe termen scurt In cadrul investitiilor pe termen scurt se includ: 1. Actiuni detinute de entitatile afliate 2. Alte investitii pe termen scurt, in care sunt cuprinse: - obligatiunile emise si rascumparate; - obligatiunile achizitionate; ~ alte valori mobiliare achizitionate in vederea realizarii unui profit intr-un termen scurt; - depozitele bancare pe termen scurt.Conturile la banci cuprind: - valori de incasat (cecurile si efectele comerciale depuse la banci); - disponibilitatile in lei si in valuta; - cecurile intreprinderii; - creditele bancare pe termen scurt; - dobanzile aferente disponibilitatilor si creditelor acordate de banci in conturile curente. 2.2. Datoriile intreprinderii Datoriile intreprinderii reprezinta obligatii contractuale fata de un tert de a restitui, transfera, constitui in folosul acestuia un drept real asupra unui bun sau de a indeplini anumite actiuni, beneficiarul (tertul) posedand in raport cu datornicul (intreprinderea) 0 creanta. Potrivit reglementarile contabile aratate, 0 datorie reprezinta o obligatie actuala a entitatii ce decurge din evenimente trecute si prin decontarea careia se asteapta sa rezulte o iesire de resurse care incorporeaza beneficii economice. In cadrul unei intreprinderi pot exista datorii nefinanciare si datorii financiare. O datorie financiara este orice datorie care reprezinta: a) 0 obligatie contractuala: - de a ceda lichiditati sau alt activ financiar unei alte entitati; sau - de a schimba active sau datorii financiare cu alta entitate in conditii care sunt potential nefavorabile pentru entitate; sau b) un contract care va fi sau poate fi decontat in propriile instrumente de capitaluri proprii ale entitatii si este: -un instrument financiar nederivat pentru care entitatea este sau poate fi obligata sa livreze un numar variabil din propriile sale instrumente de capitaluri proprii; sau -un instrument financiar derivat care va fi sau poate fi decontat altfel decat prin schimbul unei sume fixe de numerar, sau alt activ financiar in schimbul unui numar fix din propriile instrumente de capitaluri proprii ale entitatii. in acest scop, propriile instrumente de capitaluri proprii ale entitatii nu includ instrumente care pot fi ele insele contracte pentru primirea sau livrarea viitoare a propriilor instrumente de capitaluri proprii ale entitatii. Datoriile, pana la achitarea lor, reprezinta 0 sura temporara de finantare a activelor intreprinderii, adica a activelor imobilizate si a celor circulante. O intreprindere poate avea fata de terti datorii pe termen scurt si/sau datorii pe termen lung.O datorie se considera a fi datorie pe termen scurt, denumita si dato! curenta, atunci cand: a) se asteapta sa fie decontata (platita) in cursul normal al ciclului de exploatare al intreprinderii; sau b) este exigibila® in termen de 12 luni de la data bilantului. In cadrul datoriilor pe termen scurt sunt cuprinse: 1, Imprumuturi din emisiunea de obligatiuni 2. Sume datorate institutiilor de credit 3. Avansuri incasate in contul comenzilor 4. Datorii comerciale — furnizori 5. Efecte de comert de platit 6. Sume datorate entitatilor afiliate 7. Sume datorate entitatilor de care compania este legata in virtutea intereselor de participare 8. Alte dator asigurarile sociale. Datoriile pe termen lung sunt acele datorii care nu sunt clasificate ca datorii pe termen scurt, adica reprezinta sumele care trebuie platite intr-o perioada mai mare de un an.. In cadrul datoriilor pe termen lung sunt incluse: 1, Imprumuturi din emisiunea de obligatiuni 2. Sume datorate institutiilor de credit 3. Avansuri incasate in contul comenzilor 4, Datorii comerciale — furnizori 5. Efecte de comert de platit 6. Sume datorate entitatilor afiliate 7. Sume datorate entitatilor de care compania este legata in virtutea intereselor de participare 8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale si datoriile privind asigurarile sociale. Intrucat am definit mai sus activul financiar si datoria financiara, vom defini acum instrumentul financiar, care reprezinta orice contract ce genereaza simultan un activ financiar pentru o entitate si o datorie financiara sau un instrument de capitaluri proprii pentru o alta entitate. 2.3. Capitalu inclusiv datoriile fiscale si datoriile privind proprii (capital si rezerve) Capitalurile proprii (capitalul si rezervele) reprezinta _dreptul actionarilor asupra activelor intreprinderii, dupa deducerea tuturor datoriilor. Capitalurile proprii, ca si datoriile, reprezinta 0 sursa de finantare a activelor intreprinderii. Spre deosebire insa de datorii, care reprezinta 0 sursa temporara de finantare, capitalurile proprii sunt o sursa permanenta de finantare a activelor unei intreprinderi. * Adica poate fi ceruta plata de catre creditor a obligatiei(datoriei debitorulu (intreprinderi) 19Capitalurile proprii cuprind: 1. Aporturile de capital (capitalul subscris) 2. Primele de capital 3. Rezervele 4. Rezultatul reportat 5. Rezultatul exercitiului financiar Capitalul este reprezentat de capitalul social al intreprinderii sau de patrimoniul regiei, daca este vorba de o regie. Primele de capital cuprind: - primele de emisiune - diferenta dintre valoarea pretul de emisiune de noi actiuni sau parti sociale si valoarea nominala a acestora; are menirea de a asigura conditii de egalitate la obtinerea viitoarelor dividende atat pentru actionarii noi cat si pentru cei vechi; - prmele de fuziune - diferenta dintre valoarea aportului rezultat din fuziune si valoarea cu care a crescut capitalul social al societatii absorbante; - primele de aport — diferenta dintre valoarea bunurilor aportate (aduse ca si capital social) si valoarea nominala a capitalului social cu care au fost remunerate aceste aporturi;si - primele de conversie — diferenta dintre valoarea nominala a obligatiunilor corespunzatoare imprumuturilor obligatare si valoarea actiunilor emise potrivit prevederilor contractuale, atunci cand valoarea obligatiunilor depaseste valoarea actiunilor corespunzatoare. Rezervele se compun din rezerve din reevaluare si din alte rezerve. Rezervele din reevaluare reprezinta plusul sau minusul rezultat din reevaluarea imobilizarilor corporale. Pozitia alte rezerve se compune din: - rezerve legale — se constituie anual din profitul intreprinderii, in cotele si limitele prevazute de lege, si din alte surse prevazute de lege; ~ rezerve statutare sau contractuale — se constituie anual din profitul net al intreprinderii, conform prevederilor din actul constitutiv al acesteia; - alte rezerve neprevazute de lege sau de statut si pot fi constituite facultativ pe seama profitului net pentru acoperirea pierderilor contabile sau in alte scopuri, potrivit hotararii adunarii generale a actionarilor sau asociatilor, cu respectarea prevederilor legale. Rezultatul (profit sau pierdere) reportat reprezinta rezultatul din contul de profit si pierdere al exercitiului financiar precedent, precum si rezultatul reportat provenit din corectarea erorilor contabile. Rezultatul (profit sau pierdere) exercitiului financiar se determina ca diferenta intre veniturile si cheltuielile exercitiului. Din cele expuse in legatura cu elementele patrimoniale ale unei intreprinderi, rezulta ca ele pot fi sintetizate astfel: 20\CAPITOLUL 4 EVALUAREA ELEMENTELOR PATRIMONIALE 4.1. Necesitatea si continutul evaluat Prin evaluare se intelege actiunea de determinare, de stabilire a valorii diferitelor elemente care compun bilantul sau patrimoniul unei intreprinderi. Contabilitatea nu poate proceda la consemnarea si inregistrarea fenomenelor si proceselor economice numai in masura in care acestea prin evaluare pot fi exprimate valoric. Altefel, spus, prezentarea unei imagini de ansamblu asupra patrimoniului unei intreprinderi sau a altei entitati sia rezultatelor financiare obtinute, ca si descrierea operatiunilor economice si a efectelor pe care acestea le produc, nu pot fi infatisate decat prin exprimarea lor valorica. Pentru contabilitate, evaluarea reprezinta un procedeu care consta in cuantificarea, masurarea in expresie baneasca a existentei, miscarii si transformarii elementelor patrimoniale in scopul reflectarii acestora in contabilitate. E=Qx Eb E — evaluare/valoare Q-clementul cantitativ (metri, kilograme ete.) Eb — elementul banesc In mod general, evaluarea presupune in final calcularea produsului dintre un element cantitativ si unul exprimat in etalon banesc. Elementul banesc reprezinta un termen generalizator folosit in evaluare, care reprezinta unica modalitate de a aduce la un numitor comun diversele operatiuni si elemente patrimoniale. El poate imbraca urmatoarele forme: cost, pret, tarif si valoare, toate exprimate pe unitatea de masura. Costurile, ca forma a elementului banesc, sunt formate din totalitatea cheltuielilor efectuate in vederea intrarii in patrimoniu a unor bunuri, lucrari sau servicii. Ele pot fi defalcate la randul lor in costuri de achizitie si costuri de productie. a) Costul de achizitie este utilizat pentru evidentierea in contabilitate a bunurilor achizitionate de la terti si este format din: - pretul de cumparare; - taxele de import si alte taxe (cu exceptia acelora pe care intreprinderea le poate recupera de la autoritatile fiscale); - cheltuielile de transport, manipulare si alte cheltuieli care pot fi atribuite direct achizitiei bunurilor respective; - comisioanele, taxele notariale, cheltuielile cu obtinerea de autorizatii si alte cheltuieli nerecuperabile, atribuite direct bunurilor respective. 30Reducerile comerciale’ acordate de furnizor si inscrise pe factura de achizitie ajusteaza, in sensul reducerii, costul de achizitie al bunurilor. 6) Costul de productie al unui bun cuprinde costul de achizitie a materiilor prime si materialelor consumabile si cheltuielile de productie direct atribuibile bunului (materiale, directe, energie consumata in scopuri tehnologice, manopera directa si alte cheltuieli directe de productie, costul proiectarii produselor, precum si cota cheltuielilor indirecte de productie alocata in mod rational ca fiind legata de fabricatia acestora). In costul de productie poate fi inclusa 0 proportie rezonabila din cheltuielile care sunt indirect atribuite bunului, in masura in care acestea sunt legate de perioada de productie. Valoarea justa este suma pentru care activul ar putea fi schimbat de bunavoie intre parti aflate in cunostinta de cauza in cadrul unei tranzactii cu pretul determinat obiectiv. Valoarea justa a activelor se determina, in general, dupa datele de evidenta de pe piata, printr-o evaluare efectuata, de regula, de profesionisti calificati in evaluare. In situatia in care nu exista date pe piata privind valoarea justa, din cauza naturii specializate a activelor si a frecventei reduse a tranzactiilor, valoarea justa se poate determina prin alte metode utilizate, de regula, de catre profesionistii in evaluare. Principii si reguli de evaluare Evaluarea elementelor patrimoniale in contabilitate tine seama, in principal, de trei principii: principiul prudentei, principiul permanentei metodelor (deja prezentate) si principiul costului istoric, potrivit caruia la iesirea din patrimoniu bunurile urmeaza a fi evaluate la costul cu care au fost inregistrate la intrarea lor in patrimoniu. Evaluarea elementelor prezentate in situatiile financiare anuale se face, de regula, pe baza principiului costului de achizitie sau al costului de productie. Evaluarea de catre intreprindere a elementelor patrimoniale are loc in urmatoarele situatii - evaluarea la data intrarii in intreprindere; - evaluarea la inventar si prezentarea elementelor in bilant; - evaluarea la data iesirii din intreprindere. 1. Evaluarea la data intrarii in intreprindere. La intrarea in intreprindere, bunurile se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate la valoarea de intrare, care se stabileste astfel: ” Reducerile comerciale pot fi, de exemplu: 4) rabaturile - se primesc pentru defecte de calitate si se practica asupra pretului de vanzare ») remizele ~ se primesc in cazul vanzarilor superioare volumului convenit sau daca cumparatorul are un statut preferential ; ©) ristumele ~ sunt reduceri de prét calculate asupra ansamblului tranzactiilor efectuate cu acelasi tert, in ddecursul unei perioade determinate 31a) la cost de achizitie ~ pentru bunurile procurate cu titlu oneros; b) la cost de productie ~ pentru bunurile produse de intreprindere; ¢) la valoarea de aport, stabilita in urma evaluarii — pentru bunurile reprezentand aport la capitalul social; d) a valoarea justa — pentru bunurile obtinute cu titlu gratuit sau constatate plus la inventariere. 2. Evaluarea la inventar si prezentarea elementelor de bilant. In situatiile financiare anuale elementele de natura activelor, datoriilor si capitalurilor proprii se reflecta si se evalueaza la valoarea contabila, pusa de acord cu rezultatele inventarierii. Valoarea contabila a unui activ este valoarea la care acesta este recunoscut dupa ce se deduce amortizarea cumulata, pentru activele amortizabile, si ajustarile acumulate din depreciere sau pierdere de valoare. La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se aplica principiul prudentei, potrivit caruia se va tine seama de toate ajustarile de valoare datorate deprecierilor sau pierderilor de valoare. Pentru elementele de natura activelor inregistrate la cost, diferentele constatate in minus intre valoarea de inventar si valoarea contabila se evidentiaza distinct in contabilitate, in conturi de ajustari, aceste elemente mentinandu-se la valoarea lor de intrare. Evaluarea_ imobilizarilor corporale si necorporale, cu ocazia inventarierii, se face la valoarea de inventar, stabilita in functie de utilitatea bunului, starea acestuia si pretul pietei Corectarea valorii imoblizarilor necorporale si corporale si aducerea lor la nivelul valorii de inventar se efectueaza, in functie de tipul de depreciere existenta. In cazul in care se constata o depreciere ireversibila se inregistreaza 0 amortizare suplimentara, iar in cazul in care se constata o depreciere reversibila se constituie sau se suplimenteaza ajustarile pentru depreciere. La data bilantului, evaluarea imobilizarilor corporale se efectueaza la cost, mai putin amortizarea si ajustarile cumulate din depreciere, sau la valoarea reevaluata (daca a avut loc o reeevaluare), aceasta fiind valoarea justa la data reevaluarii, mai putin orice amortizare ulterioara cumulata si orice pierderi din depreciere ulterioare cumulate. Evaluarea activelor de natura stocurilor, cu ocazia inventarierii, se face la valoarea contabila’, mai putin ajustarile pentru depreciere constatate cu ocazia inventarierii. In cazul in care valoarea contabila a stocurilor este mai mare decat valoarea de inventar, valoarea stocurilor se diminueaza pana la valoarea realizabila neta’, prin constituirea unei ajustari pentru depreciere. * Valoarea coniabila a unui active este valoarea la care acesta este recunoscut dup ace se dedue amortizarea acumulata, pentru activele amortizabile, si ajustarle acumulate din depreciere sau pierdere de valoate. ° Prin valoare realizabila neta a stocusilor se intelege pretul de vanzare estimate care ar putea fi obtinut pe parcursul desfasurarii normale a activitati, minus costurile estimate pentru finalizarea bunului, atunci cand este cazul (daca e vorba de stoc sub forma produselor finite), si costurile estimate necesare vanzatil, 32Evaluarea la inventar a creantelor si a datoriilor se face la valoarea lor probabila de incasare sau de plata. Diferentele constatate in minus intre valoarea de inventar stabilita la inventariere si valoarea contabila a creantelor se inregistreaza in contabilitate pe seama ajustarilor pentru deprecierea creantelor. Titlurile pe termen scurt (actiuni si ale investitii financiare) admise la tranzactionare pe o piata reglementata se evalueaza la valoarea de cotatie din ultima zi de tranzactionare, iar cele netranzactionate la costul istoric mai putin eventualele ajustari pentru pierdere de valoare. Titlurile pe termen lung (actiuni si alte investitii financiare) se evalueaza la costul istoric mai putin eventualele ajustari pentru pierdere de valoare. Capitalurile proprii raman evidentiate la valorile din contabilitate. 3. Evaluarea la data iesirii din intreprindere La data iesirii din intreprindere sau la darea in consum, bunurile se evalueaza si se scad din gestiune la valoarea lor de intrare sau valoarea la care sunt inregistrate in contabilitate (de exemplu, valoarea reeevaluata pentru imobilizarile corporale care au fost reevaluate sau valoarea justa pentru valorile mobiliare pe termen scurt admise la tranzactionare pe o piata reglementata). Reevaluarea imobilizarilor corporale este prevazuta ca o regula de evaluare alternativa de catre Reglementarile contabile conforme cu Directiva a TV-a a CEE. Intreprinderile pot proceda la reevaluarea imobilizarilor corporale existente la sfarsitul exercitiului financiar, astfel incat acestea sa fie prezentate in contabilitate la valoarea justa, cu reflectarea rezultatelor acestei reevaluari in situatiile financiare intocmite pentru acel exercitiu. Reevaluarea imobilizarilor corporale se face la valoarea justa de la data bilantului, aceasta determinandu-se pe baza unor evaluari efectuate, de regula, de profesionisti calificati in evaluare. Reevaluarile trebuie sa fie facute cu suficienta regularitate, astfel incat valoarea contabila sa nu difere substantial de cea care ar fi determinata folosind valoarea justa de la data bilantului. Valoarea justa a imobilizarilor coroprale este determinata, in general, plecand de la valoarea lor de piata. Elementele dintr-o grupa de imobilizari corporale trebuie sa fie reevaluate simultan pentru a se evita reevaluarea selectiva si raportarea in situatiile financiare anuale a unor valori care sunt 0 combinatie de costuri si valori calculate la date diferite. Daca un activ dintr-o grupa de active nu poate fi reevaluat, de exemplu, din cauza ca nu exista o piata activa’ pentru acel activ, activul este prezentat in bilant la cost, minus ajustarile cumulate de valoare. "© piata este activa daca sunt indeplinite in mod cumulative conditile: a) elementele comercializate sunt omogenk ) pot fi gasti in permanenta cumparatori vvanzatoriinteresatis 33Ajustarile de valoare se calculeaza in fiecare exercitiu financiar pe baza valorii atribuite imobilizarii la incheiere acelui exercitiu financiar. Este necesar a fi subliniat ca imobilizarile necorporale nu pot fi reevaluate. De asemenea, operatia de reevaluare a imobilizarilor corporale corecteaza bilantul dar nu si rezultatele financiare. ©) preturie sunt cunoscute de cei interesati 34CAPITOLUL 5 SITUATIILE FINANCIARE Documentele oficiale de prezentare a situatici economico-financiare a intreprinderii sunt situatiile financiare anuale, stabilite potrivit legii'', care trebuie sa ofere o imagine fidela a pozitiei financiare, performantei financiare si a celorlalte informatii referitoare la activitatea desfasurata. In functie marimea afacerii intreprinderii, situatiile financiare pot fi mai extinse sau mai restranse. Astfel, cele care depasesc limitele a doua din cele trei criteii de mai jos'”, intocmese - bilant, ~ cont de profit si pierdere, - situatia modificarilor capitalului propriu, - situatia fluxurilor de numerar, - notele explicative la situatiile financiare anuale. Intreprinderile care la data bilantului nu depasesc limitele a doua dintre criteriile de marime aratate, intocmese situatii financiare simplificate care cuprind: - bilant, - cont de profit si pierdere, - note explicative la situatiile financiare anuale simplificate, Optional, intreprinderile aflate in a doua situatie, pot intocmi situatia modificarilor capitalului propriu si/sau situatia fluxurilor de numerar. Potrivit legii contabilitatii, situatiile financiare anuale trebuie insotite de o declaratie scrisa de asumare a raspunderii conducerii intreprinderii pentru intocmirea situatiilor financiare anuale potrivit Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene. Situatiile financiare anuale trebuie sa indeplineasca patru caracteristici calitative, care sunt atribute care determina utilitatea informatici oferite de acestea. Ele sunt: inteligibilitatea, relevanta, credibilitatea si comparabilitatea. Inteligibilitatea se refera la aceea ca informatiile furnizate de situatiile financiare anuale trebuie sa fie usor intelese de utilizatori (investitori; angajati; creditori; furnizori si alti creditori; clenti; institutiile statului si alte autoritati si public). Relevanta, adica insusirea informatiilor de a influenta deciziile economice ale utilizatorilor, ajutandu-i pe acestia sa evalueze evenimente trecute, prezente si viitoare, sa confirme sau sa corecteze evaluarile anterioare. "' Reglementarile contabile conforme cu Directiva a 1V-a a Comunitatilor Economice Europene, anexa la rdinul nr-3055/2009 al MEP - total active: 3.650.000 euro; + cifa de afaceri neta: 7.300.000 euro, numar mediu de salariati in cursul exercitiulu financiar : SO. 35Credibilitatea se refera la faptul ca informatia sa nu contina erori semnificative (sa reprezinte cu fidelitate tranzactiile si alte evenimente, sa fie completa), sa nu fie partinitoare (sa fie neutra, lipsita de inflente), iar utilizatorii sa poata avea incredere ca reprezinta corect ceea ce si-a propus sa reprezinte sau ceea ce se asteapta, in mod rezonabil, sa reprezinte. Comparabilitatea presupune existenta posibilitatii compararii_ situatiilor financiare ale intreprinderii in timp, pentru a identifica tendintele in pozitia financiara si performantele sale \sa Bilantul contabil si modificarea acestuia determinata de miscarea si transformarea elementelor patrimoniale In scopul prezentarii unei imagini fidele a pozitiei financiare orice intreprindere este obligata sa elaboreze bilant, care prezinta marimea si structura patrimoniului la un moment dat. Bilantul este documentul contabil de sinteza prin care se prezinta clementele de activ, datorii si capital propriu ale intreprinderii la. sfarsitul exercitiului financiar, precum si in celelalte situatii prevazute de lege. Elementele de activ reprezinta mijloacele economice pe care le are la dispozitie intreprinderea pentru realizarea obiectului sau de activitate, iar datoriile si capitalul propriu formeaza impreuna sursele de finantare (de acoperire cu fluxuri banesti) a activelor. Elementele de activ formeaza impreuna ceea ce se numeste activul bilantier, iar sursele de finantare reflectate in bilant mai sunt cunoscute si ca pasiv bilantier. Bilantul, pe langa prezentarea elementelor de activ, a datoriilor si a capitalului obtinut ca aport de la actionari/asociati, reflecta si rezultatele financiare obtinute pe o perioada data, adica profitul sau pierderea exercitiului financiar. Aceste rezultate se constituic in clement al capitalurilor proprii si influenteaza marimea surselor de finantare a elementelor de activ din bilant. Un anumit element de activ sau de pasiv (datorii si capitaluri proprii) trecut in bilant cu denumirea si suma care arata marimea sa, poarta denumirea de post (pozitie) de bilant. Bilantul este o situatie statica, adica reprezinta situatia activelor, datoriilor si capitalurilor proprii la un moment dat. Cu toate acestea, dat fiind faptul ca datele din bilant se refera la doua momente diferite de timp situate la interval de un an de zile (inceputul si sfarsitul exercitiului), bilantul reprezinta atat o sursa informationala multipla privind pozitia financiara si performanta financiara a intreprinderii, cat si o baza pentru elaborarea previziunilor pentru perioada urmatoare. Ca atare el raspunde nevoilor de informare si previziune. In bilant clementele de activ si datorii sunt grupate dupa natura si lichiditate, respectiv natura si exigibilitate. Prezentam mai jos formatul si structura bilantului contabil simplificat: 36- datorii pe 0 perioada mai 150.000 ‘mare de un an Active circulante 445.000 Capitaluri propri 150.000 = stocuri 350,000 ~ capital social 130.000 74.990 ~rezerve 20.000 10.000 ‘asa si conturi labanci 10,005 Total activ 645.000 Total pasiv 645.000 Operatiunile prezentate ca exemplu de modificari structurale in bilant sunt considerate operatii simple, deoarece dau nastere 1a modificari doar la doua elemente din bilant. Totusi, sunt frecvente cazurile in care operatiunile economice produc modificarea concomitenta a mai multor elemente (posturi) din bilant. Dar, oricat de complexe ar fi aceste operatiuni, ele pot fi descompuse in operatii simple care, apoi, pot fi incadrate in unul din cele patru tipuri de modificari pe care le suporta bilantul ca efect al operatiunilor economice care au loc in cadrul intreprinderilor. Contul de profit si pierdere Performana financiara a intreprinderii este stabilita cu ajutorul documentului ,,Cont de profit si pierdere”. Contul de profit si pierdere este un document-situatie de sinteza prin care se prezinta veniturile obtinute, cheltuielile ocazionate si, in final, profitul sau pierderea net(a) al(a) exercitiului financiar. Structura simplificata a contului de profit si pierderi este urmatoarea: I. Veniturile din exploatare; IL. Cheltuielile de exploatare; III. Profitul sau pierderea din exploatare (I-II), IV. Veniturile financiare; V. Cheltuielile financiare; VL. Profitul sau pierderea financiara (IV — V); VIL Profitul sau pierderea curenta (III-VI); VIII. Veniturile extraordinare; IX, Cheltuielile extraordinare; X. Profitul sau pierderea din activitatea extraordinara (VIII-IX); XL. Veniturile totale (I + TV + VIII); XIL. Cheltuielile totale (II + V + IX); XIII, Profitul sau pierdere bruta (XI — XII); XIV. Impozitul pe profit; XV. Profitul sau pierderea net(a) a exercitiului financiar (XIII- XIV). Prin venituri se intelege cresteri ale beneficiilor economice inregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub forma de intrari sau cresteri ale activelor ori 42reduceri ale datoriilor, care se concretizeaza in cresteri ale capitalurilor proprii, altele decat cele rezultate din contributii ale actionarilor. Elementul principal al veniturilor din exploatare il constituie cifra de afaceri neta. Ea cuprinde sumele rezultate din vanzarea de produse si furnizarea de servicii care se inscriu in activitatea curenta a intreprinderii, dupa deducerea reducerilor comerciale si a taxei pe valoarea adaugata, precum si a altor taxe legate direct de cifra de afaceri. Prin cheltuielile se intelege diminuari ale beneficiilor economice inregistrate pe parcursul perioadei contabile sub forma de iesiri sau scaderi ale valorii activelor ori cresteri ale datoriilor, care se concretizeaza in reduceri ale capitalurilor proprii, altele decat cele rezultate din distribuirea acestora catre actionari Elementele extraordinare sunt veniturile sau cheltuielile rezultate din evenimente sau tranzacfii ce sunt clar diferite de activitatile curente ale entitatii si care, prin urmare, nu se astept& si se repete intr-un mod frecvent sau regulat. Activitatile curente reprezinta orice activitati desfagurate de o entitate, ca parte integranta a afacerilor sale, precum si activitafile conexe in care aceasta se angajeaza si care sunt 0 continuare a primelor activitati mentionate, incidente acestora sau care rezulta din acestea. 5,3-Situatia fluxurilor de trezorerie-(numerar) Situatia fluxurilor de numerar prezinta modul in care o entitate genereaza si utilizeaza numerarul si echivalentele de numerar. Ea este prezentata pentru fiecare perioada pentru care sunt prezentate situatiile financiare anuale. Fluxurile de numerar sunt intrarile si iesirile de numerar si echivalente de numacrar. Numerarul cuprinde disponibilitatile banesti si depozitele la vedere, in timp ce echivalentele de numerar sunt investitiile financiare pe termen scurt, extrem de lichide, care sunt usor convertibile in sume cunoscute de numerar si care sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii. Situatia fluxurilor de numerar prezinta fluxurile de numerar ale entitatii din cursul perioadei, clasificate pe activitati de exploatare, de investitie si de finantare. Activitatile de exploatare sunt principalele activitati generatoare de venituri ale intreprinderii, precum si alte activitati care nu sunt activitati de investitie sau financiare. Activitatile de investitie constau in achizitionarea si cedarea de active imobilizate si de alte investitii care nu sunt incluse in echivalente de numerar. Activitatile de finantare sunt activitati care au drept rezultat modificari ale valorii si structurii capitalurilor proprii si imprumuturilor intreprinderii In cadrul fluxurilor de numerar nu intra miscarile intre elemente care constituie numerar sau echivalente de numerar, deoarece aceste componente fac 43CAPITOLUL 8 CONTABILITATEA OPERATIUNILOR DE CAPITAL 8.1. Notiunea de capital, componente si caracteristici Din punet de vedere contabil, capitalul unei intreprinderi este reprezentat de capitalul social al acesteia. Capitalul si rezervele formeaza capitalurile proprii, si reprezinta dreptul actionarilor asupra activelor, dupa deducerea tuturor datoriilor. Capitalurile proprii cuprind: aporturile de capital, primele de capital, rezervele, rezultatul reportat si rezultatul exercitiului financiar. Din punct de vedere financiar, conceptul de capital este sinonim cu activele nete sau cu capitalurile proprii ale intreprinderi Capitalul social al intreprinderii, la un moment dat, este format din: - capitalul subscris si varsat la constituirea intreprinderii, reprezentand produsul dintre numarul de actiuni/parti sociale si valoarea nominala a unei actiuni/parti sociale; - majorarea capitalului prin subscrierea si emisiunea de noi actiuni, incorporarea rezervelor si alte operatiuni, potrivit legii; ~ micsorarea capitalui prin reducerea numarului de actiuni sau parti sociale sau diminuarea valorii nominale a acestora ca urmare a retragerii unor actionari sau asociati, rascumpararea actiunilor, acoperirea pierderilor contabile din anii precedenti sau alte operatiuni, potrivit legii. Primele legate de capital cuprind primele de emisiune, fuziune, aport si de conversie. Prima de emisiune se determina ca diferenta intre pretul de emisiune de noi actiuni sau parti sociale si valoarea nominala a acestora. Prima de fuziune se determina ca diferenta intre valoarea aportului rezultat din fuziune si valoarea cu care a crescut capitalul social al societatii absorbante. Prima de aport se calculeaza ca diferenta intre valoarea bunurilor aportate si valoarea nominala a capitalului social cu care au fost remunerate aceste aporturi Prima de conversie a obligatiunilor in actiuni se calculeaza ca diferenta intre valoarea nominala a obligatiunilor corespunzatoare _imprumuturilor obligatare si valoarea actiunilor emise potrivit prevederilor contractuale, atunci cand valoarea obligatiunilor depaseste valoarea actiunilor corespunzatoare. Rezervele sunt formate din rezervele din reevaluare si alte rezerve. Rezervele din reevaluare sunt formate din plusul sau minusul rezultat din reevaluarea imobilizarilor corporale. Dimnuarea rezervelor din reevaluare poate 81fi efectuata numai in limita soldului creditor existent, aferent imoblizarilor respective. Acest tip de rezerve au ub caracter nedistribuibil. Alte rezerve ce pot fi constituite de intreprindere se refera la: rezerve legale, rezerve statuare sau contractuale si alte rezerve neprevazute de lege sau statutul intreprinderii, Rezervele legale pot fi constituite numai in conditiile prevazute de lege. Rezervele statutare sau contractuale se constituie anual din profitul net al intreprinderii, conform prevederilor din actul constitutiv al acesteia. Alte rezerve neprevazute de lege sau de statut pot fi constituite facultativ pe seama profitului net pentru acoperirea pierderilor contabile sau in alte scopuri, potrivit hotararii adunarii generale a actionarilor sau asociatilor, cu respectarea prevederilor legale Rezultatul (profit sau pierdere) reportat reprezinta rezultatul din contul de profit si pierdere al exercitiului financiar precedent, precum si rezultatul reportat provenit din corectarea erorilor contabile. Rezultatul (profit sau pierdere) exercitiului financiar se determina ca diferenta intre veniturile si cheltuielile exercitiului, Contabilitatea capitalului si rezervelor se tine cu ajutorul clasei | ,,Conturi de capitaluri”. Din cadrul acestei clase fac parte urmatoarele grupe de conturi; = grupa 10 ,,Capital si rezerve”; - grupa 11 ,,Rezultatul reportat”; = grupa 12 ,Rezultatul exercitiului financiar”; - grupa 14 ,Castiguri sau pierderei legate de emiterea, rascumpararea, vanzarea, cedarea cu titlu gratuit sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii”; ~ grupa 15 ,,Provizioane”; = grupa 16 ,,Imprumuturi si datorii asimilate” Din grupa 10 ,,Capital si rezerve” fac parte conturile: = 101 Capital”; - 104 ,,Prime de capital”; - 105 ,,Rezerve din reevaluare”; - 106 ,,Rezerve”; - 107,,Rezerve din conversie”; - 108 ,,Interese care nu controleaza”; = 109 ,,Actiuni proprii”. Functionarea principalelor conturi din grupa 10 ,,Capital si rezerve” va fi prezentata in continuare, in acest capitol, urmand ca despre conturile din grupa 11 ,,Rezultatul reportat” sa revenim si in capitolul 13, in cadrul prezentarii contabilitatii cheltuielilor, veniturilor si rezultatului exercitiului financiar. Principalele operatiuni care se inregistreazd in contabilitate cu privire la majorarea capitalului sunt: subscrierea si emisiunea de noi actiuni, incorporarea rezervelor $i alte operafiuni, potrivit legii Operatiunile care se inregistreaza in contabilitate cu privire la micsorarea capitalului sunt, in principal, urmatoarele: reducerea numarului de actiuni sau 82- erorile de compensare, adica acele erori care constau in inregistrarea in plus sau in minus a unei sume in debitul unui cont cu repetarea aceleiasi erori in creditul altui cont; - erorile de imputare, care constau in inregistrarea unor sume corecte atat in debitul, cat si in creditul unor conturi, care insa nu corespund continutului economic al operatiunii 4.2.|Organizarea si efecturarea inventarierii Una din conditiile fundamentale cerute evidentei contabile este aceea de a reflecta prin datele sale realitatea. Chiar si in cazul respectarii principiului documentarii inregistrarilor contabile, pot apare neconcordante intre datele contabile si realitatea faptica. Cauzele generatoare de diferente intre datele contabile si realitatea faptica (din teren) pot fi: - modificari de volum, greutate etc. pe cale naturala a unor bunuri; ~ sustragerea, furtul sau distrugerea unor bunuri; - greseli in numarare, cantarire, masurare a diferitelor elemente de activ; - greseli de inregistrare etc. In scopul verificarii concordantei datelor contabile cu situatia reala si a desoperirii tuturor abaterilor/neconcordantelor dintre acestea, contabilitatea se serveste de procedeul inventarie Inventarierea reprezinta ansamblul operatiilor prin care se constata existenta tuturor elementelor de activ si de pasiv, cantitativ si valoric sau numai valoric, dupa caz, existente in patrimoniul intreprinderii la data la care aceasta se efectueaza, Inventarierea are ca scop principal stabilirea situatiei reale a patrimoniului intreprinderii si cuprinde toate elementele patrimoniale, precum si bunurile cu orice titlu apatinand altor persoane juridice sau fizice. In general, dupa sfera de cuprindere, inventarierea poate fi a) inventariere generala — cand toate activele si pasivele intreprinderii sunt supuse inventarierii; b) inventariere partiala — cand numai anumite categorii de active si/sau pasive sunt supuse inventarierii Intreprinderile au obligatia sa efectueze inventarierea generala a elementelor de activ si de pasiv in urmatoarele situatii: - la inceputul activitatii (avand ca obiect principal stabilirea si evaluarea elementelor patrimoniale ce constituie aportul in natura); = cel putin o data pe an, de regula cu ocazia incheiereii exercitiului financiar, pe parcursul functionarii lor; - in cazul fuziunii sau incetarii activitatii; - in alte situatii prevazute de lege. 160-In legatura cu efectuarea in bune conditii a operatiunii de inventaricre a patrimoniului, intreprinderile au urmatoarele obligatii principale: a) stabilirea perioadelor in care se realizeaza inventarierea; b) organizarea si numirea persoanelor imputericite sa efectueze inventarierea; c) pregatirea conditiilor necesare efectuarii inventarierii; d) inregistrarea in contabilitate a tuturor operatiilor aferente exrcitiului; e) efectuarea faptica a inventarierii; f) determinarea rezultatelor inventarierii; g) valorificarea rezultatelor inventarierii. Inventarierea in general este o lucrare de amploare care presupune parcurgerea succesiva a mai multor faze. Fazele inventarierii in ordinea succesiunii lor sunt: 1. Pregatirea inventarierii; 2.Constatarea, descrierea si evaluarea elementelor patrimoniale; 3. Stabilirea diferentelor dintre datele inventarierii si cele ale evidentei contabile; 4. Regularizarea plusurilor si minusurilor de inventar. Pregatirea inventarierii presupun executarea a doua categorii de lucrari - lucrari de natura organizatorica (numirea si pregatirea comisiei de inventariere; intocmirea planului de desfasurare a inventarierii; pregatirea gestiunilor si a elementelor patrimoniale in vederea defasurarii in conditii cat mai bune a inventarierii etc.); - lucrari contabile (inregistrarea la zi a tuturor documentelor si verificarea exactitatii inregistrarilor in conturi cu ajutorul balantei de verificare). Constatarea, descrierea si evaluarea elementelor reprezinta inventarierea propriu-zisa. Inventaricrea se efectueaza la locurile de existenta, de depozitare sau pastrare a bunurilor, prin numarare, cantarire, masurare sau prin alte mijloace de determinare a existentei faptice a acestora. Toate bunurile inventariate, grupate pe gestiuni si categorii de bunuri, se inscriu in liste de inventariere, care se semneaza de persoanele imputernicite sa efectueaza inventarierea. Cu ocazia inventarierii, disponibilitatile aflate in conturile de la banci, precum si creantele si obligatiile fata de terti sunt supuse, de regula, verificarii si confirmarii pe baza extraselor de cont sau punctajelor reciproce in functie de necesitati, dupa caz. Pentru toate celelalte elemente patrimoniale, de activ si pasiv, cu ocazia inventarierii se verifica realitatea soldurilor conturilor respective. Pentru bunurile depreciate, inutilizabile sau detetriorate, fara desfacere sau greu vandabile, comers in curs abandonate sau sistate, precum si pentru creantele si obligatiile incerte sau in litigiu se intocmesc, de regula, inventariere separate. inventariate 161aluarea elementelor patrimoniale cu ocazia inventarierii se face asa cum s-a prezentat in capitolul 4. Rezultatele inventarierii elementelor de activ si de pasiv, grupate dupa natura lor, se inscriu in registrul-inventar, care este un document contabil obligatoriu. Elementele de activ si de pasiv inscrise in registrul-inventar au la baza listele de inventariere, procesele-verbale de inventariere si situatiile analitice, dupa caz, care justifica continutul fiecarui post din bilant. Registrul-inventar la data de 31 decembrie.. Nr. | Recapitulatiaelementelor | Valoarea | Valoareade | Diferente din ert. inventariate contabila inventar evaluare (de inregistrat) valoare | Cauzel edit. 1 2 3 4 3 6 Intocmit, Verificat, Stabilirea plusurilor si minusurilor de inventar are loc prin compararea datelor inventarierii cu soldurile corespunzatoare ale conturilor sintetice si analitice. Comisia de inventariere verifica exactitatea lucrarilor de inventariere si consemneaza intr-un proces-verbal concluziile si propunerile facute in urma analizarii cauzelor diferentelor constatate. Procesul verbal al comisiei de inventaricre se aproba de conducatorul intreprinderii pentr a se trece Ja ultima faza a inventarie1 ent Bodularizarea si inregistrarea diferentelor constatate la inve riere Intreprinderea are obligatia inregistrarii in contabilitate atat a plusurilor, cat si a minusurilor constate cu ocazia inventarierii. A. Inregistrarea plusurilor de inventar: a) inregistrarea plusurilor de inventar la imobilizarile necorporale: - imoblizarile necorporale de natura cheltuielilor de dezvoltate: Cheltuieli de dezvoltare” = 4754 ,Plusuri de inventar de natura imobilizarilor” 203, 162- imobilizarilor necorporale constand in programe informatice si alte imobilizari necorporale: 208 Alte imobilizari necorporale’"= 4754 ,Plusuri de inventar de natura imobilizarilor” »b) inregistrarea plusurilor de inventar la imoblizarile coroprale: ~ plusurile de inventar constatate la instalatii tehnice, mijloace de transport, animale si plantatii: 213 ,,Instalatii tehnice, mijloace = 4754 ,,Plusuri de inventar de natura imobilizarilor” de transport, animale si plantati - plusurile de inventar constatate la mobilier, aparatura birotica, echipamente de protectie a valorilor umane si materiale si alte active corporale: 214 ,Mobilier, aparatura birotica = 4754 ,Plusuri de inventar de natura imobilizarilor” echipamente de protectie a valorilor umane si materiale sia altor active coroprale” ©) inregistrarea plusurilor de inventar la stocuri: - la materii prime: 301 ,.Materii prime” = 601 ,,Cheltuieli cu materiile prime” = in mod identic se procedeaza cu plusurile celorlalte tipuri de stocuri de materiale, numai ca in debit vor apare conturile respective de stocuri (302, 303), iar in credit cele de cheltuieli aferente stocurilor in cauza (602, 603). - la produse finite: 345 ,,Produse finite” = 711 ,,Venituri aferente costurilor de produse” - la semifabricate si produse reziduale, in debit apare contul 341 »Semifabricate” si respectiv contul 346 ,,Produse reziduale”, iar in credit la ambele articole contabile apare contul 711 ,Venituri aferente costurilor de produse”. la marfuriz 371 ,Marfuri” = 607 ,Cheltuieli privind marfurile” - la ambalaje: 381 ,Ambalaje” = 608 ,,Cheltuieli privind ambalajele” 163Benregistrarea mipustrilor de inyerifar Activele constate minus in gestiune se scot din evidenta la data constatarii lipsei acestora. a) la imobilizarile corporale scoase din evidenta: - la constructii: % = 212 ,Constructii” 658 Alte cheltuieli de exploatare” 281 ,,Amortizari privind imobilizarile necorporale” In contul 658 ,,Alte cheltuieli de exploatare” se inregistreaza valoarea neamortizata a constructiilor scoase din evidenta, iar in contul 281 ,Amortizari privind imobilizarile necorporale” se inregistreaza amortizarea constructiilor scoase din evidenta. - la celelalte imobilizari corporale articolul contabil are in debit aceleasi conturi ca mai sus, iar in credit apare contul de imobilizari corporale la care se refera scoaterea din evidenta. b) /a stocuri se face prin folosirea articolelor contabile inverse celor aratate pentru plusurile de inventar. In cazul in care se impune imputarea unor bunuri constatate lipsa la inventariere (sau cu alta ocazie) se face si inregistrarea urmatoare: % 758 ,,Alte venituri din exploatare” 4427 ,TVA colectata” 461 ,,Debitori diversi” = In creditul contului 758 ,Alte venituri din exploatare” se inregistreaza costul de achizitie al bunului respectiv la data constatarii pagubei, iar in creditul contului 4427 TVA colectata” se inregistreaza suma rezultata din aplicarea cotei legale de TVA asupra costului de achizitie al bunului respectiv, valabila la data constatarii pagubei. Daca debitorul este un angajat al intreprinderii, atunci in locul contului 461 ,,Debitori diversi” se va folosi contul 428 ,,Alte datorii si creante in legatura cu personalul”. \ |4.4. Intocmirea bilantului contabil = ES LAR T Pe baza registrului-inventar si a balantei de verificare intocmite la 31 decembrie se intocmeste bilantul care face parte din situatiile financiare anuale, ale carui posturi trebuie sa corespunda cu datele inregistrate in contabilitate, puse de acord cu situatia reala a elementelor de activ si de pasiv stabilita pe baza inventarului.Intocmirea propriu-zisa a bilantului presupune centralizarea soldurilor conturilor de la 31 decembrie prin insumare algebrica pe fiecare pozitie de bilant in ordinea indicata de formularul emis de Ministerul Finantelor. Pentru fiecare element de bilant trebuie prezentata si valoarea aferenta elementului corespondent pentru exercitiul financiar precedent. Bilantul prezinta intr-o forma sintetica si generalizata pozitia financiara a intreprinderii, insa informatiile sale sunt limitate tocmai de caracterul lor sintetic si generalizator. Pentru a se prezenta si alte aspecte ale activitatii desfasurate de intreprindere, aceasta are obligatia intocmirii si a unor note explicative la situatiile financiare anuale. Reamintim ca pentru intreprinderile cu un patrimoniu mai consistent (active totale de peste 3.650.000 curo, cifra de afaceri neta de peste 7.300.000 euro — adica dublul activelor — si peste 50 de salariati) situatiile financiare anuale cuprind: - bilantul; - contul de profit sau pierdere; - situatia modificarilor capitalului propriu; - situatia fluxurilor de numerar; = notele explicative la situatiile financiare anuale. In cazul celorlalte intreprinderi decat cele la care s-a facut referire mai sus, se intocmese situatii financiare anuale simplificate care cuprind: - bilant prescurtat; - cont de profit sau pierdere; - note explicative la situatiile financiare anuale simplificate. Notele explicative la situatiile financiare anuale trebuie sa acopere informatii referitoare cel putin la: - activele imobilizate; - provizioane; - repartizarea profitului; - analiza rezultatului din exploatare; - situatia creantelor si datoriilor; - principii, politici si metode contabile; - participatii si surse de finantare; - informatii privind salariatii si membrii organelor de administrare, conducere si de supraveghere; - exemple de calcul si analiza a principalilor indicatori economico- financiari; - alte informatii. Prezentam in continuare modelul pentru trei din aceste note care au Jegatura directa cu bilantul. 165Nota 1 Active imobilizate Denumirea Valoarea bruta ‘Ajustari de valoare clementulu (emortizai si ajustari pentru depreciere sau ide pierdere de valoare) imobilizar | “Soldulla_] Crester | Cedar, | Soldla | Soldla ] Ajustari [ Reducer | Sold la © incepuul | i | tansferur | sfarsitul | inceputul | inregistat | isau | sfarsitul exercitialu isialte | exercitiulu | exerctiulu | eimcursul | reluari | exercitily i financiar reduceri | i financiar | ifinanciar | exercitiuly i financiar i financiar a T z 3 fi 6 7 [E67 Provizioane Denumirea Soldul la ‘Transferuri Sold Ta sfarsitul provizionului inceputul exercitiului exercitiului incont | din cont financiar financiar 0 arene 2 3 4= 12-3 Nota 5 Situatia creantelor si datoriilor Soldul la sfarsitul Termen de lichiditate Creante exercitiului financiar Sub 1 an Peste Lan 0 1=243 2 3 Soldul Ta sfarsital ‘Termen de exigibilitate Creante exercitiului financiar_[“SubTan | 1-Sani__| Peste Sani 0 24344 2 3 4 166