Afectivitatea

1.
2.
3.
4.
5.

Caracterizare generala: definitie, componente, insusiri

Formele afectivitatii: emotii, dispozitii, sentimente, pasiuni
Componentele (laturile) afectivitatii : somatica, cognitiva, expresiva
Cercul emotiilor dupa Robert Plutchik
Patologia afectivitatii : episodul depresiv major, episodul maniacal, atacul de
panica

1. CARACTERIZARE GENERALA
DEFINITIE
Afectivitatea denumeste orice traire subiectiva care reflecta nivelul concordantei,
potrivirea ori nepotrivirea, dintre nevoile, dorintele, asteptarile ori interesele noastre
individuale si ceea ce se intampla in situatia in care ne aflam.
Spre exemplu, daca ne dorim ca propriul nostru copil sa fie un stralucit rezolvitor de
probleme matematice, iar performanta lui scolara la matematica este foarte slaba ori sub
nivelul asteptarilor noastre, felul in care vom resimti in plan subiectiv discrepanta dintre
realitatea perfomantei si asteptarile noastre ar putea fi exprimat ca dezamagire, tristete ori
furie (daca socotim ca profesorul nedreptateste copilul!)
Faptul psihic al afectivitatii este unul dificil de studiat, pe de o parte din cauza
complexitatii interactiunii unor componente foarte diferite intre ele, care sunt manifeste
in momentul trairii afective, pe de alta parte, pentru ca experienta afectiva este una
intima, individualizata, la limita, niciodata comunicabila 100 %.
COMPONENTE
In esenta, trairea unei emotii este experimentata ca suma a mai multe componente ori
laturi, ca o rezultanta a acestora. Astfel, cand ne este frica (emotie), experienta fricii
combina 4 componente diferite:
Componenta somatica raspunsurile organice interne, mai ales cele care implica
sistemul nervos vegetativ (inima bate cu putere, respiratia se accelereaza etc), dar
si componente ale sistemului nervos central
Componenta cognitiva parerile sau interpretarile pe care le aduce in minte o
situatie particulara ( in cazul fricii gandesc, de exemplu, O sa fiu ranit grav )
Componenta mimico-gestuala si posturala expresiile faciale, gesturile si pozitiile
pe care le ia corpul nostru in momentul experimentarii emotiei
Componenta comportamentala reactiile determinate de emotia respectiva (de
exemplu fuga)
In legatura cu aceste componente, cercetarea afectivitatii a fost ghidata de urmatoarele
intrebari esentiale : Care este natura acestor componente? Cum contribuie activarea,
evaluarea cognitiva si expresia la intensitatea experientei afective? Care sunt
componentele care permit diferentierea calitativa a emotiilor?

INSUSIRI
Orice traire afectiva poate fi analizata din perspectiva a cel putin patru insusiri distincte:
a. Intensitatea cat de puternic resimtim o emotie (mania poate fi foarte
intensa - furie, ori mai putin intensa iritare) . Intensitatea unei
experiente afective este data de masura in care ne simtim activ corpul
pe parcursul ei. Asadar, cu cat corpul nostru este mai constient activat,
cu atat interpretam aceasta constientizare ca fiind o traire afectiva mai
intensa
b. Durata perioada de timp in care trairea efectiva persista. Astfel,
unele experiente afective sunt de foarte scurta durata, altele au o durata
care se suprapune cu intreaga viata a unei persoane
c. Mobilitatea (labilitatea) cat de stabila este o traire afectiva din punct
de vedere calitativ ori din punctul de vedere al intensitatii. Astfel, daca
experientele afective isi schimba rapid semnul (de exemplu, de la fricaemotie negativa, se trece rapid la relaxare, care este o emotie pozitiva)
vorbim de o mobilitate ridicata a trairilor afective . Daca, invers, trairile
sunt stabile si nu-si modifica usor semnul (de exemplu continui sa-ti
iubesti copilul chiar daca nu corespunde asteptarilor tale la matematica)
vorbim de o mobilitate foarte scazuta a trairilor afective.
d. Repertoriul expresiv cat de usor se exteriorizeaza o traire afectiva,
cat de usor este descifrabila pentru un observator extern. Unele trairi
emotionale sunt foarte bogate din perspectiva expresivitatii, altele se
lasa greu exteriorizate si descifrate
2. FORMELE AFECTIVITATII: EMOTII, DISPOZITII, SENTIMENTE, PASIUNI
Pe baza insusirilor enumerate anterior la care se adauga nivelul constientizarii si al
intelegerii experientei , psihologii disting intre forme diferite ale vietii afective
EMOTIILE sunt trairi afective de scurta durata, de intensitate mare, foarte mobile si
foarte bogat expresive, care apar de obicei in relatie cu un obiect identificabil (caine ,
spre exemplu)
DISPOZITIILE sunt definite ca trairi afective difuze si generalizate, relativ stabile
(mobilitate moderata asadar), cu o expresivitate nu foarte evidenta, dar usor de identificat
in nota ei dominanta, cu o durata a manifestarii care merge de la moderata la foarte lunga
(depresia). A fi prost ori bine dispus se refera la o experienta subiectiva care nu este
determinata de un anume obiect ori persoana (desi un obiect ori persoana poate fi ocazia
aparitiei dispozitiei) dar care se rasfrange, odata resimtita, asupra oricarui obiect ori
persoana intalnite.
SENTIMENTELE - sunt definite ca trairi afective de intensitate moderata, durata mare
a manifestarii, foarte stabile (mobilitate redusa), cu o expresivitate moderata, adesea
inaparenta . Sentimentele se nasc din emotii care prin repetare isi diminueaza progresiv
intensitatea, ca urmare a unor evaluari/aprecieri fundamentate de valori asumate mai
mult ori mai putin constient (exemplul muzicii este ilustrativ in acest sens: o piesa
muzicala ne poate captiva emotional initial, ulterior, prin reascultari repetate , piesa poate
ajunge sa ne placa ori sa ne displaca pe baza unor evaluri cognitive legata de trasaturile
intrinseci muzicale ale piesei)
PASIUNILE sunt definite ca trairi afective foarte intense, foarte stabile, cu o durata de
manifestare foarte mare si destul de expresive cat sa fie observate de ceilalti relativ usor.

Intr-un sens pasiunile sunt in afara controlului subiectiv, indivizii cuprinsi de o asemenea
experienta afectiva fiind impinsi in directia pe care acestea o imprima vietii.
Dependentele de substante (adictiile) dar si dependentele de anumite activitati
(compunerea unei opere de arta) sunt clasificate in registrul comportamentelor
determinate de pasiuni
3. COMPONENTELE AFECTIVITATII
3.1 Componenta (latura) somatica a afectivitatii
Atunci cand traim o emotie pe care o resimtim intens (furia, de ex) putem
deveni constienti de o serie de modificari ale organismului nostru. Majoritatea
schimbarilor fiziologice care intervin in cursul activarii emotionale este
rezultatul activarii ramurii simpatice a sistemului nervos vegetativ, care
indeobste pregateste organismul pentru confruntarea cu situatii periculoase.
Sistemul nervos simpatic este responsabil pentru urmatoarele schimbari:
cresterea tensiunii arteriale; accelerarea respiratiei; dilatarea pupilelor;
intensificarea transpiratiei si diminuarea secretiilor salivare si mucoase;
cresterea concentratiei de zahar din sange; coagularea sanguina mai rapida in
cazul ranirii; diminuarea motilitatii tractului gastro-intestinal, sangele este
redirectionat de la stomac si intestine, catre creier si musculatura scheletica;
secretia endorfinelor; oripilatie (erectia parului epidermic asa numita piele de
gaina) .
Este evident faptul ca activarea vegetativa contribuie la intensitatea experientei
emotionale. Dar poate contribui si la diferentierea emotiilor? Cercetarile
realizate pentru identificare unor amprente fiziologice de activare specifice unor
tipuri diferite de emotii au inclinat balanta spre un raspuns mai curand negativ.
Asadar, activarea fiziologica singura nu este suficienta pentru a explica de ce
sunt resimtite emotii diferite.
O alta directie de cercetare privind latura somatica a emotiilor este preocupata
de identificarea acelor parti ale creierului responsabile de variate aspecte ale
experientelor afective : recunoasterea emotiilor unei alte persoane, originea
anumitor emotii, diferentierea emotiilor primare si a emotiilor secundare.
Aceste cercetari neuropsihologice subliniaza faptul ca diferitele componente ale
emotiilor sunt relativ clar localizate la nivelul creierului. De exemplu, daca
suntem interesati sa descifram expresia faciala a emotiei unei alte persoane,
emisfera cerebrala dreapta se activeaza in acest scop, pentru procesarea
completa a emotiilor. Daca privim fetele de mai jos (Figura 1), observam ca ele
au expresii de bucurie pe o parte a fetei si de tristete pe cealalta parte a fetei .
Priviti fiecare fata in centrul ei (in zona nasului) si decideti care fata arata mai
vesela si care mai trista? Cei mai multi oameni vad fata (b) ca fiind mai vesela
iar fata (a) ca fiind mai trista. Cea mai probabila explicatie pentru acest
fenomen este legata de faptul ca partea stanga a fiecarei imagini este procesata
in mod primar si fundamental de emisfera dreapta a creierului nostru, la nivelul
acestei emisfere survenind primar recunoasterea expresiilor emotionale. In plus,
emisfera dreapta controleaza jumatatea stanga a fetelor noastre care, astfel, este
considerata ca fiind mult mai emotionala si expresiva.

(a)

( b)
Figura 1

Cele doua emisfere cerebrale par sa joace roluri diferite nu doar in recunoasterea
expresiilor faciale, dar si in experimentarea subiectiva a emotiilor pozitive sau negative.
Regiuni ale emisferei stangi par sa fie specializate in procesarea si producerea unor
emotii pozitive precum bucuria ori fericirea, in timp ce regiuni din emisfera dreapta sunt
specializate in procesarea si producerea emotiilor negative, precum frica ori tristetea..
Distrugerea emisferei stangi tinde sa produca excesiva manie ori depresie; distrugerea
emisferei drepte este asociata cu exprimarea excesiva a maniei ori a rasului necontrolat
3.2 Componenta (latura) cognitiva a emotiilor
Din insasi definitia data afectivitatii reiese ca trairea afectiva a unei situatii este in mare
masura influentata de felul in care interpretam situatia, prin raportare la ansamblul
motivatiei noastre. Daca o situatie este interpretata ca favorabila ori satisfacatoare in
relatie cu nevoile, dorintele, scopurile ori standardele noastre, tendinta este sa simtim
subiectiv situatia ca fiind una pozitiva. Dimpotriva, daca evaluam in mintea noastra
situatia ca impiedicand, ori blocand ansamblul motivelor care ne activeaza, tendinta este
sa simtim aceasta stare de lucruri intr-o forma negativa. Intr-un sens, ceea ce ne spunem
automat in plan mental, intr-o situatie ori alta, este direct raspunzator de modul in care
simtim situatia. De exemplu, un profesor care, inainte de a intra la o clasa, isi zice in
minte acesti oameni nu invata nimic si ma dispretuiesc, va deschide usa clasei si ora de
curs intr-o stare emotionala foarte diferita de un profesor care isi va spune, referitor la
aceeasi clasa, ca este formata din persoane inteligente, dornice sa invete si pline de umor!
Evaluarea cognitiva (ceea ce ne spunem in minte automat despre o persoana, situatie ori
activitate) este factorul cel mai important implicat in diferentierea calitativa a emotiilor.
Asadar, pentru a da cateva exemple posibile, sunt bucuros pentru ca am promovat
examenul si asta inseamna ca pot sa plec in strainatate, sunt furios pentru ca nu am primit
suma de bani promisa la timp si risc sa nu-mi pot plati factura la lumina etc. In general ,

cand numesc si identific astfel emotiile pe care le resimt, exista intotdeauna un pentru
ca.... ce este in general rezultatul evaluarii mentale pe care o dau situatiei.
Una dintre implicatiile identificarii acestei laturi a afectivitatii este aceea ca in spatele
oricarei emotii durabil neplacute, ce produce comportamente deranjante pentru sine ori
pentru altii, se afla o cognitie (gand, evaluare) automata defectuoasa, care daca este
depistata si este adusa in planul constientei, poate fi modificata intr-un sens realist si,
astfel, poate produce o imbunatatire a emotiilor traite.
3.3 Componenta (latura) expresiva a afectivitatii
Cel mai evident loc pentru citit emotiile este fata, ale carei expresii sunt foarte usor
vizibile. Paul Ekman este cercetatorul american care a alocat intreaga sa cariera stiintifica
studiului relatiei dintre expresiile faciale si trairea subiectiva a emotiilor, rezultatele
cercetarii sale fiind utilizate in domenii foarte diferite precum comunicarea publica ori
investigatiile judiciare. Ekman considera ca exista cel putin 6 emotii primare, emotii pe
care toti oamenii le au din nastere si care nu sunt mediate de cognitie. Este vorba despre
bucurie, furie, tristete, dezgust, frica si uimire . Pentru aceste emotii, expresiile faciale
sunt universale, adica se manifesta si pot fi recunoscute in orice cultura indiferent de
gradul ei de civilizatie (fig. 2)

Figura 2 Emotiile primare (Paul Ekman)

Dar repertoriul expresiv este mult mai extins decat cele 6 emotii bazale, asadar
posibilitatile de expresie sunt cu mult mai extinse, dar orice expresie care nu este
corespondentul unei emotii primare este modelata cultural de norme de expresie.
Pe langa functiile de comunicare , expresiile emotionale pot contribui la trairea subiectiva
a unei emotii (feed-backul facial). Ca argument in favoarea acestei idei este faptul ca
oamenii isi pot amplifica trairea emotionala, la nivelul intensitatii, daca isi exagereaza
reactiile faciale la stimuli emotionali.

4. CERCUL EMOTIILOR DUPA ROBERT PLUTCHIK

Psihologul american Robert Plutchik a creat n 1980 "cercul emoiilor", care const din 8
emoii fundamentale (bazale sau primare), emotii pe care le avem din nastere i 8 emoii
complexe, formate din cte dou emoii fundamentale. Emoiile fundamentale pot fi
observate pe cercul al doilea din imagine i incluse n tabelul 1 de mai jos, pe cnd
emoiile complexe sunt cele trecute pe fundal alb in cerc: optimism, dragoste, supunere,
nfiorare, dezaprobare, remucare, dispre i agresivitate (tabelul 2)
Emotie de Baza
Emotia de Baza Opusa
Bucurie
Tristete
Incredere(Acceptare)
Dezgust
Frica
Furie
Surpriza
Anticipare
Tristete
Bucurie
Dezgust
Incredere(Acceptare)
Furie
Frica
Anticipare
Surpriza
Tabelul 1 Emotiile fundamentale (Plutchik)
Emotie Avansata
Optimism
Iubire
Supunere
Venerare
Dezamagire
Remuscare
Dispret
Agresivitate

Compusa din...
Anticipare + Bucurie
Bucurie + Incredere
Incredere + Frica
Frica + Surpiza
Surpiza + Tristete
Tristete + Dezust
Dezgust+ Furie
Furie + Anticipare

Em. Av. Opusa

Dezamagire
Remuscare
Dispret
Agresivitate
Optimism
Iubire
Supunere
Venerare

Tabelul 2 Emotiile complexe (Plutchik)

5. PATOLOGIA AFECTIVITATII

Episodul depresiv major (criterii de diagnostic conform Manualului de

Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale DSM-IV-TR)
A. Cinci (sau mai multe) din urmtoarele simptome au fost prezente n cursul aceleai
perioade de dou sptmni, i reprezint o modificare de la nivelul anterior de
funcionare; cel puin unul din simptome este, fie(1) dispoziie depresiv, fie (2) pierderea
interesului sau plcerii:
1. dispoziie depresiv cea mai mare parte a zilei, aproape n fiecare zi,
indicat fie relatare subiectiv (de ex., se simte trist sau vidat emoional),
fie din observaiile fcute de alii (de ex., pare nlcrimat).
2. interes sau plcere marcat diminuate fa de toate sau aproape toate
activitile, cea mai mare parte a zilei, aproape n fiecare zi (dup cum este
indicat, fie prin relatarea subiectului, fie prin observaii fcute de alii);
3. pierdere semnificativ n greutate, dei nu ine diet, ori luare n greutate
(de ex., o modificare de mai mult de 5% din greutatea corpului ntr-o lun)
ori scdere sau cretere a apetitului aproape n fiecare zi. Not: La copii,
se ia n consideraie incapacitatea de a atinge plusurile ponderale
expectate;
4. insomnie sau hipersomnie n fiecare zi;
7

5. agitaie sau lentoare psihomotorie aproape n fiecare zi (observabil de

ctre alii, nu numai senzaiile subiective de nelinite sau lentoare);
6. fatigabilitate sau lipsa de energie n fiecare zi;
7. sentimente de inutilitate sau de culp excesiv ori inadecvat (care poate fi
delirant) aproape n fiecare zi (nu numai autorepro sau culpabilizare n
legtur cu faptul de a fi bolnav);
8. diminuarea capacitii de a gndi sau de a se concentra ori indecizie
aproape n fiecare zi (fie prin relatrile subiectului, fie observat de alii);
9. gnduri recurente de moarte (nu doar teama de moarte), ideaie suicidar
recurent fr un plan specific sau tentative de suicid sau plan specific de
sinucidere.
B. Simptomele nu satisfac criteriile pentru un episod mixt (maniaco-depresiv).
C. Simptomele cauzeaz o deteriorare semnificativ clinic, n domeniul social,
profesional ori n alte domenii importante de funcionare.
D. Simptomele nu se datoreaz efectelor fiziologice directe ale unei substane (de ex., un
abuz de drog, un medicament) ori ale unei condiii generale medicale (de ex.,
hipotiroidism).
E. Simptomele nu sunt explicate mai bine de doliu, adic, dup pierderea unei fiine
iubite, simptomele persist mai mult de 2 luni ori sunt caracterizate printr-o deteriorare
funcional semnificativ, preocupare morbid de inutilitate, ideaie suicidar, simptome
psihotice sau lentoare psihomotorie.

Episodul maniacal este definit printr-o perioad distinct, de cel puin o

sptmn (fr tratament) n cursul creia exist o dispoziie crescut, expansiv
sau iritabil anormal i persistent . n aceast perioad de perturbare a
dispoziiei apar i alte simptome : stima de sine exagerat, scderea necesarului de
somn, fuga de idei, distractibilitate, hiperactivitate sau agitaie psihomotorie,
implicarea n activiti plcute, cu poteniale consecine nedorite.

Atacul de panica
Pentru diagnosticarea unui atac de panica trebuie sa existe o perioada distincta de frica
sau discomfort intens. Intr-un atac de panica se regasesc patru sau mai multe din
simptomele din lista de mai jos. Simptomele dintr-un atac de panica apar brusc si ating
intensitatea maxima in decurs de pana la 10 minute:
1. palpitatii, batai puternice ale inimii sau puls accelerat;
2. transpiratii;
3. tremuraturi sau tremur al intregului corp;
4. senzatie de lipsa de aer sau de sufocare;
5. senzatia de a se innabusi;
6. durere sau discomfort toracic;
7. greata sau discomfort abdominal;
8. senzatia de ameteala, de instabilitate sau de lesin;
9. derealizare sau depersonalizare;
10. teama de a nu-si pierde controlul sau de a nu innebuni;
11. teama ca va muri;
12.. parestezii (senzatii de amorteala sau intepaturi);
13. valuri de frig sau caldura.