DIABETUL INSIPID

Ne-am obisnuit ca bolile sa isi faca simtita prezenta prin

manifestari specifice. Cand insa, ele se manifesta doar
prin exacerbari ale unor gesturi firesti, starnesc mult
mai putine suspiciuni, iar prezentarea la medic se face
de multe ori, tarziu. Acesta este si cazul diabetului
insipid.
Ce este diabetul insipid?
Diabetul insipid se refera la o afectiune endocrina
caracterizata fie prin scaderea sau absenta secretiei
hormonului ADH, fie printr-o secretie normala de ADH,
dar printr-un raspuns scazut al acestuia la nivel renal.
Hormonul ADH este secretat la nivelul hipotalamusului,
dar este depozitat in hipofiza posterioara. Principalele
sale roluri sunt:
- reabsorbtia apei la nivel renal;
- producerea senzatiei de sete;
- scaderea secretiilor digestive;
- scaderea secretiilor salivare.
Asadar, un deficit de ADH, asa cum se intampla si in
diabetul insipid, va determina pierderi semnificative de
apa la nivel renal si evident, tendinta de a le compensa
printr-un aport crescut.
Cauzele diabetului insipid
Diabetul insipid poate fi de cauza neurogena atunci
cand secretia este scazuta, dar si de cauza nefrogena,
cand secretia este normala, dar raspunsul renal este
afectat. Asadar, cauzele diabetului insipid sunt:
1. Diabet insipid de cauza neurogena:
- interventiile pe hipofiza pot determina un diabet
insipid tranzitoriu;
- traumatisme cranio-cerebrale;

tumori hipofizare;
boli sistemice (sarcoidoza , hemopatiile);
encefalitele si meningitele;
diabet insipid idiopatic.

2. Diabet insipid de cauza nefrogena:

- afectari renale (pielonefrite, insuficienta renala
cronica, rinichi polichistic, amiloidoza);
- tulburari electrolitice (deficit de potasiu,
hipercalcemie);
- tratamente cu diferite medicamente (litiu,
amfotericina);
- dieta necorespunzatoare: hipoproteica sau hiposodata;
- diabet insipid congenital;
- diabet insipid familial.
Simptomele diabetului insipid
Diabetul insipid poate debuta brusc sau progresiv si
cuprinde doua simptome cardinale:
- poliuria (urinari frecvente), mai ales nocturna. Urina
este incolora, iar volumul urinar poate depasi chiar
10l/zi.
- polidipsia (ingerarea unor cantitati mari de apa) in
absenta careia pacientul se simte obosit, anxios.
Diagnosticul diabetului insipid
Simptomatologia nespecifica descrisa anterior ridica
suspiciunea diagnosticului de diabet insipid. Pentru
confirmarea lui, sunt necesare o serie de teste:
- determinarea densitatii urinare care in diabetul insipid
este scazuta;
- determinarea osmolaritatii urinare care este si ea
scazuta;
- determinarea osmolaritatii plasmatice care este
crescuta.

Se mai pot efectua o serie de teste pentru a realiza un

diagnostic diferential al diabetului insipid nefrogen de
cel neurogen:

1. Testul restrictiei hidrice:

- presupune masurarea osmolaritatii, densitatii si
volumului urinar din ora in ora, in conditiile restrictiei
aportului hidric;
- se opreste testarea daca pacientul manifesta
deshidratare sau pierde mai mult de 5% din greutatea
initiala;
- testul este pozitiv pentru diabet insipid daca
parametrii urinari raman nemodificati.
2. Testul la ADH:
- se administreaza un antidiuretic nazal;
- in diabetul insipid nefrogen valorile urinare se
normalizeaza;
- in cel de cauza neurogena, parametrii nu se modifica.
3. Testul la nicotina:
- nicotina stimuleaza secretia hipotalamica de ADH.
4. Testul la hidroclorotiazida:
- administrarea de hidroclorotiazida scade diureza in
cazul diabetului insipid nefrogen.
Alte explorari:
- radiografie de craniu fata si profil;
- tomografie computerizata;
- rezonanta magnetica;
- examenul fundului de ochi si a campului vizual.

Tratamentul diabetului insipid

Tratamentul diabetului insipid dispune de mai multe
optiuni:
1. tratamentul etiologic:
- se trateaza cauza diabetului insipid.
2. tratamentul cu hormon de substitutie care se poate
administra:
- parenteral (solutie apoasa de retrohipofiza, solutie
uleioasa 5 UI);
- intranazal (pulbere de retrohipofiza, Diapid, Minirin,
Adiuretin).
3. Alte medicamente:
- diuretice tiazidice in diabetul insipid nefrogen;
- clorpropamida care are insa risc de hipoglicemie;
- clofibrat;
- carbamazepin.
Setea poate parea o stare fiziologica. Orice exacerbare
a starilor fiziologice indica insa o posibila patologie.
Investigarea din timp a simptomelor ofera sansa la un
diagnostic precoce si la un tratament corect