Instantaneu din istoria rezistentei anticomuniste.

Referitor la camarazii legionari, nu pot spune decat ca purtarea lor fata de

mine a fost frateasca. Mi-a venit in ajutor si reputatia mea de evreu osandit
pentru ca a refuzat sa fie martorul acuzarii intr-un proces legionar; oricum, s-au
purtat cu mine impecabil si cu acel spirit de solidaritate de care au dat cu
prisosinta dovada in locul unde multi altii si-au pierdut cumpatul, omenia si
stapanirea de sine.
Nicolae Steinhardt, Jurnalul Fericirii

Pentru ca mai usor renunti la viata cand ai timp indelungat de trait? Pentru ca la
tinerete patimile sunt mai aprinse dar si vigoarea spirituala mai neintinata? Pentru
ca n-au cunoscut ranchiunele, prejudecatile si dusmaniile generatiei mai vechi?
Pentru ca erau mai putin obsedati cu acreli si rabufniri, mai putin incarcati de
anexele trecerii timpului: slutenii, esecuri, dezamagiri, confirmand astfel teoria lui
Robert Brasilach dupa care e bine sa mori inainte de a te fi pangarit mersul
innoroiat al anilor? Nu stiu. Au fost mai buni.
N-a fost camera in care tinerii si mai ales legionarii sa nu-mi vie in ajutor si sa
nu-mi dea cafeaua de dimineata si feliuta bisaptamanala de paine odoare fara
pret pentru un bolnav de intestine in schimbul ciorbei de muraturi putrede, al
fasolei negatite, al cartofilor fierti cu coaja si pamant cu tot ori al verzei crude la
care lighioanele s-ar uita cu sila singurele alimente ce le puteam oferi.
Pana ce si au trecut mai bine de trei ani n-am invatat sa mananc arpacas, ei mau tinut in viata. Si fara a face caz.