De Ashley Crossman

Actualizat la 15 octombrie 2019

Teoria critică este o teorie socială orientată spre criticarea și schimbarea societății în ansamblu. Se
diferențiază de teoria tradițională, care se concentrează doar pe înțelegerea sau explicarea
societății. Teoriile critice își propun să sapă sub suprafața vieții sociale și să descopere ipotezele care
feresc ființele umane de o înțelegere deplină și adevărată a modului în care funcționează lumea.

Teoria critică a ieșit din tradiția marxistă și a fost dezvoltată de un grup de sociologi de la
Universitatea din Frankfurt din Germania care se numeau „Școala de la Frankfurt” .

Istorie și prezentare generală

Teoria critică așa cum este cunoscută astăzi poate fi trasată la criticile lui Marx asupra economiei și
societății. Este inspirat în mare măsură de formularea teoretică a lui Marx a relației dintre baza
economică și suprastructura ideologică și se concentrează asupra modului în care funcționează
puterea și dominația.

Urmând urmele critice ale lui Marx, maghiarul György Lukács și italianul Antonio Gramsci au
dezvoltat teorii care au explorat laturile culturale și ideologice ale puterii și ale dominației. Atât
Lukács, cât și Gramsci și-au concentrat critica asupra forțelor sociale care împiedică oamenii să
înțeleagă modul în care puterea le afectează viața.

La scurt timp după ce Lukács și Gramsci și-au publicat ideile, Institutul de Cercetări Sociale a fost
fondat la Universitatea din Frankfurt, iar Școala de teoretici critici din Frankfurt a luat forma.
Lucrarea membrilor școlii din Frankfurt, inclusiv Max Horkheimer, Theodor Adorno, Erich Fromm,
Walter Benjamin, Jürgen Habermas și Herbert Marcuse, este considerată inima teoriei critice.

La fel ca Lukács și Gramsci, acești teoreticieni s-au concentrat pe ideologie și forțe culturale ca
facilitatori ai dominației și barierelor în calea libertății. Politica și structurile economice
contemporane din acea vreme le-au influențat foarte mult gândirea și scrierea, așa cum au trăit în
timpul apogeului socialismului național. Aceasta a inclus ascensiunea regimului nazist, capitalismul
de stat și răspândirea culturii produse în masă .

Scopul teoriei critice

Max Horkheimer a definit teoria critică în cartea Teoria tradițională și critică. În această lucrare,
Horkheimer a afirmat că o teorie critică trebuie să facă două lucruri importante: trebuie să dea
socoteală societății într-un context istoric și ar trebui să caute să ofere o critică solidă și holistică prin
încorporarea ideilor din toate științele sociale.

Mai mult, Horkheimer a afirmat că o teorie poate fi considerată o adevărată teorie critică numai
dacă este explicativă, practică și normativă. Teoria trebuie să explice în mod adecvat problemele
sociale care există, să ofere soluții practice pentru cum să răspundă la acestea și să respecte normele
de critică stabilite de domeniu.

Horkheimer i-a condamnat pe teoreticienii „tradiționali” pentru producerea de lucrări care nu

reușesc să pună la îndoială puterea, dominația și statu quo-ul. El a extins asupra criticii lui Gramsci
asupra rolului intelectualilor în procesele de dominare.

Texte cheie

Textele asociate cu Școala de la Frankfurt și-au concentrat critica asupra centralizării controlului
economic, social și politic care se transpira în jurul lor. Textele cheie din această perioadă includ:

Teoria critică și tradițională (Horkheimer)

Dialectica iluminismului (Adorno și Horkheimer)

Cunoștințe și interese umane (Habermas)

Transformarea structurală a sferei publice (Habermas)

Om unidimensional (Marcuse)

Opera de artă în epoca reproducerii mecanice (Benjamin)

Teoria critică astăzi

De-a lungul anilor, mulți oameni de știință sociali și filozofi care au crescut la fața locului după Școala
de la Frankfurt au adoptat obiectivele și principiile teoriei critice. Putem recunoaște teoria critică
astăzi în multe teorii feministe și abordări ale conducerii științelor sociale. Se găsește, de asemenea,
în teoria critică a rasei , teoria culturală, genul și teoria queer, precum și în teoria media și în studiile
media.

Actualizat de Nicki Lisa Cole, dr.