n plan particular, comunicarea verbal, ca i cea nonverbal, ine de o

anumit competen a relaionrii sociale, fiindu-i specific punerea n relaie

a propriului referenial valoric cu un altul diferit cultural, prin decodificare i
recodificare a mesajului cultural.
Pentru a putea ptrunde n semnificaia unui mesaj cultural, diferit de cel
propriu, trebuie s avem noi nine un concept de abiliti
comunicaionale, n funcie de care s decodificm i s recodificm, astfel
nct mesajul negociat de ctre interlocutori s aib un sens mprtit de
toi.
ns, sensul comunicrii apare dintr-o anumit contextualizare spaiotemporal, senzorial, relaional sau/i cultural.
Arta de a influena, (ceea ce se spune are sens n funcie de normele
invocate sau construite n timpul schimbului). Inter-relaionarea dintre
identiti culturale diferite poate avea, n funcie de nsuirea sensului
comunicrii, efectul deschiderii, al reciprocitii, sau efectul ncapsulrii
culturale, specific blocajului comunicaional.
De aceea, semnalele i gesturile verbale/nonverbale trebuie s se ncadreze
ntr-o secven conversaional eficient (cea mai scurt propoziie trebuie
s fie inteligibil/purttoare de sens pentru destinatar).
Din perspectiva situaional, a comunica nseamn : a vorbi, a modula
intonaia, a te comporta ntr-un anumit fel, a adopta mimica, gesturile i
atitudinile corespunztoare, a alege o anumit atitudine, a pregti aciuni
combinate, a elabora dispozitive fizice sau normative, a aciona asupra
elementelor mediului nconjurtor, totul pentru a rezolva, ct mai bine cu
putin, o problem legat de un fapt de via.
Scopurile comunicrii Schimbul de informaii nu este unicul scop al
comunicrii. Psihologia comunicrii ne atrage atenia c, n mod implicit,
oamenii urmresc i alte scopuri atunci cnd comunic: acelea de a-i afirma
statutul de prestigiu, de a se impune n faa altei persoane sau a grupului, de
a primi un rspuns afectiv, de a scpa de plictiseal sau de a fugi de
singurtate, sau pur i simplu de a se auzi vorbind.
n toate aceste cazuri este vorba de satisfacerea unor nevoi sufleteti
profund umane, pe care nu avem dreptul s le dispreuim, ns trebuie s le
cunoatem ct mai bine pentru a putea nelege corect reaciile semenilor
notri.

Printre cele mai frecvente scopuri ale comunicrii se gsesc urmtoarele :

s fim receptai (vzui, auzii, citii);
s fim nelei (mesajul nostru s fie decodificat corect);
s fim acceptai (mesajul nostru s nu fie respins);