HISTOLOGIE

I
1. NEURONUL Reprezinta unitatea morfo-functionala a tesutului nervos si este alcatuit din
pericarion (corp) si prelungiri nervoase (axon si dendrite). Dupa forma, neuronii sunt :
ovalari, sferoidali, fusiformi, piramidali, stelati, poliedrici si neregulati.Dupa dimensiunea
corpului celular, sunt : de talie mare (neuronii din coarnele ventrale ale maduvei spinarii) si de
talie mica (in scoarta cerebeloasa).
Modul de detasare a prelungirilor:
1. unipolari cu o singura prelungire (din retina care nu au axon);2. pseudounipolari cu o
singura prelungire ramificata in una axonala si una dendritica (din ganglionii rahidieni); 3.
bipolari cu axon si dendrita ce se desprind din poli diferiti (din ganglionul Scarpa si
Corti);4. multipolari cu axon si mai multe dendrite (neuronii de asociatie)
Criteriul functional:
1. motori neuronii piriformi din cerebel
2. senzitivi din ganglionii spinali;3. de asociatie reprezinta 99,98% din totalul
neuronilor;4. secretori;5. pigmentari
Influxul nervos circula in sensul : dendrite corp axon.
2. FIBROBLASTUL reprezinta cea mai raspandita celula din tesutul conjunctiv.Isi are
originea in celula mezenchimala (in perioada embrionara), in celula reticulara nediferentiata,
in fibroblastele prexistente (in parturitie), in celula endoteliala.Prezinta un indice de
proliferare ce difera dupa regiunile in care se gaseste putand fi absent in unele situatii
patologice.Poate fi fibroblast activ sau fibrocit cand este in repaus functional.Este putin mobil,
deplasandu-se foarte incet in tesutul conjunctiv.Are o forma alungita, uneori stelata cu
prelungiri fine.Citoplasma este abundenta si bazofila (sintetizeaza precursorii polipetidelor de
colagen, elastina, proteoglicanii) cu picaturi de lipide, micortubuli, microfilamente de actina
(in vindecare acestea sunt dezvoltate si se numesc miofibroblaste).Nucleul prezinta receptori
specifici (cum sunt cei pt insulina).Fibrocitul contine in citoplasma sa autofagolizozomi care
intervin in digestia organitelor de sinteza devenite inutile fibroblastului in repaus.Functia
principala a fibroblastelor consta in sinteza si secretia proteinelor fibroase ale matricei
extracelulare, apoi ele secreta interferon de tip I.Sunt influentate de hormoni.
MASTOCITUL se localizeaza in tesutul conjunctiv de-a lungul vaselor.Sunt mai abundente in
derm, in caile respiratorii, in tesutul conjunctiv al uterului, meningelui.Ia nastere din celula
mezenchimala, desi se considera ca originea lui este in maduva rosie hematogena.Au o forma
ovalara cu nucleu sferic, central, citoplasma cu numeroase granule ce contin numerosi
mediatori chimici : histamina (determina dilatarea vaselor, contractia muschiului neted din
bronhiole), serotonina (rol in vasoconstrictie), heparina (rol de anticoagulant,
antilipemic).Degranularea mastocitara e datorata de caldura, comprimare, etc.

3. NEUTROFILUL sau pseudoeozinofil (pasari) este unul dintre cele mai numeroase
leucocite.Cresterea numarului neutrofilia se intalneste in infectii acute, iar scaderea
numarului -neutropenia- apare in patologia sangelui.
Forma celulei este sferica (la pasari este aciculara) si se modifica prin emiterea de
pseudopode, cand neutrofilele trec prin vase prin diapedeza.Nucleul apare polimorf cu 2-5
lobi legati prin filamente de cromatina (la neutrofilele tinere sunt 1-2 lobi, pt ca la maturitate
sa ajunga la 4-5 lobi, astfel formula Arneth permite aprecierea calitativa a neutrofilelor).La
sexul femel neutrofilele pot prezenta atasat la unul din lobi corpusculul Barr, iar la sexul
mascul corpusculul F.
Citoplasma apare usor acidofila si are organitele comune putin dezvoltate.Insa elementul
structural il reprezinta granulele mici, ingale si clasificate in primare (azurofile) si secundare
(specifice); in functie afinitatea lor la coloranti avem: granule amfofile (se coloreaza in roz),
acidofile (rosu).Granulele azurofile apar numai in primele etape de dezvoltare a neutrofilului
la nivelul maduvei hematogene; contin lizozim si hidrolaze acide.Granulele specifice apar mai
tarziu si cantin lizozim si lactoferin.
Membrana celulara este acoperita de glicocalix, emite frecvente pseudopode, bogate in
microfilamente si microtubuli ce asigura deplasarea neutrofilului (foarte rapida) din sange
catre tesuturi.
Neutrofilele apar in maduva rosie hematogena, dupa care trec in sangele periferic unde raman
6-8 ore, apoi trec in tesuturile conjunctive (2-5 zile) apoi se distrug si sunt fagocitate in
tesuturi (zilnic mor 10 la puterea 11).
Ca si functii ele sunt microfage, fagocitand particule de talie mica, ele ataca primele microbii
la locul de intrare sau invazie transformandu-se in puroi (dostrug bacterii prin continutul lor in
lizozim).
4. EOZINOFILUL este unul dintre cele mai mari granulocite, sunt insa mai putin numeroase
fata de neutrofile (3-15 eozinofile pt 100 leucocite).Cresterea numarului eozinofilie (care
este timo-dependenta, adica in functie de factorii eliberati de limfocite si mastocite) si
scaderea numarului eozinopenie- apar in boli generale ale organismului si sangelui.Au o
forma sferica, cu nucleu bilobat (in desaga).Citoplasma apare intens acidofila, in care sunt
prezente numeroase granule sferice de marime egala (la ecvine sunt foarte mari), fiecare
granula avand o endomembrana periferica, un cristaloid numit internum si o matrice externa
numita externum. Membrana eozinofilului este acoperita de glicoproteine, emite pseudopode
rare si mici cu care eozinofilul se deplaseaza. Formarea eozinofilelor are loc in maduva
hematogena, dintr-o celula precursor (se considera ca apare din aceeasi celula stem
multipotenta care genereaza si neutrofilul).Sunt microfage cu capacitate redusa de fagocitoza.
Sunt capabile sa omoare microorganisme si paraziti, fiind mai numeroase in bolile parazitare,
in infectii si alergii.
BAZOFILUL sunt reduse numeric in sangele circulant.Cresterea si scadere
a numarului de bazofile sunt prezente in bolile generale ale sangelui (numarul este de
asemenea mai crescut la nou-nascuti sau tineret. Forma este sferica, nucleu cu forma
neregulata cu aspect de trefla.Citoplasma este bazofilica si contine putine organite celulare si
glicogen.Granulele pot contine cristale fusiforme raspandite in toata citoplasma, fiind
reprezentate de lizozomi, sau de granule specifice de histamina, heparina sau

serotonina.Membrana bazofilului prezinta receptori pt imunoglobulina E si este acoperita de

glicocalix.Bazofilele iau nastere din maduva rosie hematogena, din aceeasi celula stem
pluripotenta a neutrofilului si eozinofilului, traiesc 8-10 zile dupa care trec in sangele
periferic, de unde ajung in tesuturi.Dupa ce au parasit lumenul vaselor pot genera
mastocite.Au putere redusa de fagocitoza insa pot interveni in stari de soc, stres sau
inflamatorii.
5. Osificarea reprezinta procesul biologic prin care organismul isi construieste tesutul osos, in
timp ce osteogeneza cuprinde totalitatea proceselor de dezvoltare a osului, ca organ.
Osificarea se realizeaza fie in interiorul membranelor conjunctive (osificare desmala), fie in
interiorul unui model cartilaginos (osificare encondrala
Osificarea desmala se realizeaza pe modelul conjunctiv si se intalneste la formarea oaselor
boltii craniene si a unor oase ale fetei.Incepe in foita mezenchimala prin prezenta unor nuclei
de osificare, fibroblastele se transforma in osteoblaste care vor produce si depune oseina catre
centrul acelor nuclei de osificare; astfel se vor forma insule mineralizate largite numite
spiculi.O parte din osteoblaste vor ramane incluse in noul os format pt a se transforma in
osteocite.Primele trabecule osoase vor delimita niste spatii in care vor patrunde vase sangvin
si celule conjunctive, astfel luand nastere maduva osoasa.Peste aceste trabecule se vor dispune
primele lamele osoase, spatiile dintre ele se vor micsora, osul primar devenind acum os
compact, care va fi remodelat si transformat in os spongios secundar.In final oasele craniene
vor fi formate dintr-o lama osoasa spongioasa centrala (diploe) acoperita pe ambele fete de
doua lame osoase compacte.
Osificarea encondrala (sau foetala) este caracteristica oaselor lungi.Se realizeaza pe un model
cartilaginos din care vor rezulta majoritatea oaselor scheletului.Diferenta consta in
trasformare celulelor mezenchimale in condroblaste si apoi in osteocite, aparitia unui strat
condrogenic activ din care se vor diferentia osteoblastele, care la randul lor vor forma un strat
osteogenic cu aspectul unui guler osos periferic.In acest stadiu pericondrul devine periost, iar
lamelele osoase formate vor alcatui osul periostal.Odata cu aparitia osului periostal, apare si
un centru primar de osificare care se hipertrofiaza si apoi degenereaza, in acest loc patrnzand
capilarele sangvine.Doar zona mijlocie a diafizei devine osoasa, extremitatile ei ramanand
cartilaginoase, cresterea in lungime se va datora dezvoltarii condroblastelor, iar cresterea in
grosime aparitiei unor noi lamele oasoase produse de periost.
6. PERICARIONUL Reprezinta un centru trofic, metabolic, receptor si de sinteza al
neuronului.
Membrana neuronului prezinta o bogata activitate a unor enzime (ATP-aza), contine
numeroase glicoproteine (60-60 tipuri) cu rol de receptori specifici.
Nucleul apare neobisnuit de mare, sferic, eucromatic, veziculos.
Organitele citoplasmatice bine evidentiate: reticul endoplasmatic foarte dezvoltat, care
impreuna cu ribozomii liberi apar ca zone intens bazofile numite corpi Nissl (sunt absenti in
axon, locul de detasare a axonului lipsita de corpi Nissl se numeste con de emergenta),
complexul Golgi apare numai in pecarion sub forma de retea perinucleara, mitocondriile sunt
mici si apar mai ales in axon, lizozomii pot fi autolizozomi (implicati in autoreinoinrea
celulara), heterolizozomi (rol in inglobarea mediatorilor chimici) sau corpi reziduali.

Citoplasma este alcatuita din citosol (cu apa) si citosol (proteine insolubile din componenta
neurofilamentelor, neurotubulilor si microfilamentelor de actina).
Incluziunile contine pigment brun-inchis sau negru (necleul motor al vagului, din ganglionii
spinali).
Veziculele sunt implicate in pinocitoza absobitiva, in trasportul unor porteine.
De pericarion se leaga atat dendritele cat si axonul.Dendritele contribuie la sporirea
considerabila a suprafetei receptoare a celulei nervoase.Ele se pot ramifica in ramuri primare,
secundare si tertiare.Pe suprafata lor se gaseste un numar mare de spini si muguri care sunt
locuri de contacte sinaptice.
Axonul este o prelungire mica, se desprinde de pecarion din conul de emergenta, poate
trimite si el colaterale perpendiculare pe traiectul sau numite paraxoni.Trasportul axonal se
efectueaza atat in sens celulifug (spre terminatiile axonale) cat si celulipet (spre pecarion).
7. FIBRELE CONJUNCTIVE FIBRELE DE COLAGEN sunt cele mai raspandite in
organism, apar in toate tipurile de tesut conjunctiv.Sunt grupate in fascicule; in tendoane si
ligamente sunt groase si lungi, in intestin si vase de sange sunt rasucite helicoidal, in cornee
formeaza lamele octogonale.Sunt alcatuite din proteine fibroase (scleroproteine) reprezentate
de molecule de colagen (proces de fibrilogeneza).Confera rezistenta tuturor tesuturilor
conjunctive la tensiune si tractiune, mai ales in ligamente, tendoane, fascii.Datorita lor
tesuturile conjunctive sunt flexibile.Totodata ele limiteaza miscarea tesuturilor si organelor
invecinate si induc agregarea plachetelor sangvine si formarea cheagului.FIBRELE DE
RETICULINA sunt foarte subtiri, ramificate si dispuse in retea, nu se grupeaza in
fascicule.Apar mai ales in organele limfoide, in maduva osoasa, in jurul fibrelor musculare si
in tesutul conjunctiv lax.Se numesc si fibre precolagenice, reticulina fiind formata din colagen
de tip III, proteoglicani si glicoproteine.Sunt sintetizate tot de fibroblaste ca si fibrele de
colagen.Sunt foarte abundente la nou-nascut, la adult devenind fibre de colagen.FIBRELE
ELASTICE sunt mai subtiri ca cele de colagen, se grupeaza in fascicule, se ramifica si se
dispun si in retea.Sun
t rezistente si extensibile si fata de anterioarele sunt omogene.Sunt compuse din proteina
elastina ce cuprinde glicina si prolina.Apar tot din fibroblaste, dar si din celule musculare
netede.Elasticitatea lor descreste odata cu varsta datorita incarcarii cu saruri de Ca si
lipide.Odata distrusa fibra elastica nu se reface ci este inlocuita de o fibra de colagen.Apar
mai ales in artere, coarde vocale, trahee si piele.
8. ERITROCITUL Sau globulele rosii sau hematiile sunt celule anucleate la mamifere si
nucleate la pesti, batracieni, reptile si pasari.Denumirea de eritrotice provine de la eozinofilia
citoplasmei lor. Prezinta o structura adaptata pt trasportul gazelor.Numarul lor pe milimetru
cub variaza in functie de specie ( 7,5 mil suine, 2-4 mil pasari).Cresterea acestui numar se
numeste eritrocitoza, cand are un caracter fiziologic si poliglobului, cand are un caracter
patologic.Diametrul lor este in medie de 7,5mm. Au fragilitate variata, astfel incat in mediu
hipotonic are loc procesul de hemoliza cand din hematie ramane doar membrana celulara
(hematie fantoma), in mediu hipertonic apare ratatinarea hematiei, devenind acantocit.
Eritrocitele manifesta un anumit grad de flexibilitate, ce le permite reducerea diametrului in
capilarele mici.Culoarea lor este rosie, galbena verzuie (in frotiuri necolorate) sau roz in

frotiuri colorate cu M.G. Giemsa ; culoarea scade in intensitate in anemii. Forma hematiilor
normale este de disc biconcav (distocit), dar pot aparea si madificari ale formei
(poikilocitoza). Hematiile apar de timpuriu din celulele mezenchimale din insulele Wolff si
Pander.La adult ele se formeaza in maduva rosie hematogena si traiesc 120-180 de zile (zilnic
0,8 % hematii sunt distruse in splina, ficat, limfonoduli). Hematia adulta, anucleata la
mamifere contine 60% apa, 35 % hemoglobina (care reprezinta o constanta a fiecarei hematiivaloare globulara), protein-enzime, lipide, vitamine.
Functia eritrocitului consta in trasportul de gaze
9. NEVROGLIILE Sunt celulele tesutului nervos, asociate neuronilor, indeplinind roluri de:
protectie si sustinere, nutritie si cuplare metabolica cu neuronii.Sunt mai numeroase decat
neuronii (zece celule nevroglice pt un neuron).Au un volum mult mai redus decat neuronii,
ocupa doar 50 % din volumul tesutului nervos.Ele sunt de fapt omologul tesutului conjunctiv
lax; nu genereaza potential de actiune si nu concura la formarea sinapselor. In SNC exista mai
multe tipuri de nevroglii : macrogliile si oligodendrocitele, microgliile si celulele ependimare.
Astrocitele sunt cele mai mari nevroglii, cu prelungiri numeroase si lungi o parte numite
pediculi vasculari si o alta parte numite piale care separ tesutul conjunctiv al piei
mater.Astrocitele pot fi: protoplasmatice (satelite neuronilor din substanta cenusie) si fibroase
(macroglii caracteristice substantei albe si care intervin in procesul de cicatrizare).
Oligodendrogliile ocupa 75 % din totalul nevrogliilor exostente in SNC, sunt mult mai mici
decat astrocitele, cu prelungiri mai scurte si mai putin numeroase (nu vin in contact cu
capilarele, intre ele se interpun prelungirile astrocitelor).Sunt prezente si in substanta cenusie
(langa pecarioni), dar si in substanta alba, producand mielina.Prezinta miscari intense.
Celulele ependimare intra in alcatuirea endoteliului ce captuseste canalul ependimar.
Microgliile numite si mezoglii, apar ca satelit al neuronilor si al vaselor sanguine.Reprezinta
principalele celule ale sistemului macrofagic din creier. Nevrogliile SCP-ului sunt: celulele
Schwann, celulele satelite din ganglioni, celulele Remak si lemmocitele. Nevrogliile separa
neuronii unii de altii, de vasele sanguine, realizand o izolare electrica, ofera suport si protectie
macanica neuronilor, procura substante nutritive si preiau metabolitii de la neuroni,
fagociteaza elementele neuronale degenerate sau lezate, produc teaca de mielina. Nevrogliile
interactioneaza strans cu neuronii in cursul activitatii sistemului nervos.
10. TESUTURILE CARTILAGINOASE
Isi au originea in tesutul mezenchimal si iau nastere prin diferentierea celulelor
condroblastelor care incep sa sintetizeze si sa secrete matrice in spatiul extracelular.Se
formeaza de asemenea un precartilaj din care se va schita o membrana conjunctivo-vasculara
numita pericondru.
Sunt tesuturi avasculare care se hranesc prin imbibitie.Celulele cartilaginoase numite
condroblaste (cand sunt tinere), la maturitate numindu-se condrocite si dispuse in spatii
(lacune matriceale) numite condroplaste.Condroblastele sunt turtite si mai mici fata de
condrocite.Pe langa aceste celulele mai exista si o matrice cartilaginoasa bogata in
glicozaminoglicani , proteoglicani si fibre de colagen. Fibrele de colagen sunt dispuse printre
condrocite si constituite predominant din colagen de tip II realizand o matrice teritoriala, mai

intens colorata fata de matricea cartilajului.Matricea cartilajului confera rigiditate si

flexibilitate in acelasi timp, acestea fiind diferite in functie de cartilaj.
Pericondrul, formatiunea conjunctiva ce inveleste cartilajul, participa la nutritia si cresterea
acestuia.Contine fibroblaste, fibre de colagen de tip I si vase sangvine, insa nu si vase
limfatice.
Pe masura inaintarii in varsta cartilajul va degenera din cauza scaderii activitatii de sinteza a
condrocitelor.
Tesutul cartilaginos hialin se caracterizeaza prin aspectul sticlos al substantei fundamentale
care este bagata, datorita grupelor izogene si coronare care pot sustine mai multe celule.La
embrion acest tip de tesut cartilaginos constituie in exclusivitate scheletul, iar la adult este
prezent in cartilajele costale, articulare, laringe, trahee, bronhii.
Tesutul cartilaginos elastic se recunoaste prin prezenta unor grupe izogenice mici cu 1-2
celule si numeroase fibre elestice.
Tesutul cartilaginos fibros se caracterizeaza prin reducere substantei fundamentale, care este
partial mascata de abundenta fibrelor de colagen, dispuse in fascicule groase cu aspect
penat.Apare in discurile intervertebrale.
Alte varietati de tesut cartilaginos : catilaj mixt, tesut fibro-hialino-condroid.

II
1. FICATUL Ficatul este o glanda amficrina, hepatocitele elaborand atat bila (ca secretie
externa) cat si unele substante necesare metabolismului intermediar pe care le elibereaza in
sange (ca secretie endocrina).
Ficatul are origine endodermica si prezinta functii multiple intervenind in metabolismul
proteinelor, glucidelor, lipidelor, enzimelor, sarurilor minerale si vitaminelor. Este un organ de
stocaj pt un nr mare de factori activi (vit., hormoni), pt anumiti constituenti celulari (glicogen,
enzime). Ficatul participa la sinteza si inmagazinarea unor proteine plasmatice. Este un
rezervor de sange si un organ de excretie (elimina produsi ai metabolismului intermediar ca
pigmentii biliari, colesterolul si ureea). Reprezinta aprox. 2-3% din greutatea corporala.
Structura histologica a ficatului cuprinde capsula si parenchimul hepatic. Capsula sau tunica
fibroasa delimiteaza ficatul fiind formata din t. conjunctiv fibros in care predomina fibrele de
colagen. Este dublata la exterior de subseroasa si la exterior de seroasa peritoneala. Este mai
groasa la suine si rumegatoarele mari.
Parenchimul hepatic are ca unitate morfofunctionala lobulul hepatic. Acesta are o forma
prismatica cu baza poligonala. Lobulii sunt delimitati complet la suine si rumegatoare sau
incomplet (carnivore, hominide) de t. conjunctiv interlobular ce formeaza stroma perilobulara.
In afara lobulului hepatic clasic, la niv. ficatului se mai descriu doua unitati functionale:
lobulul port si acinul hepatic.
Lobulul hepatic port cuprinde totalitatea unitatilor secretorii care sunt tributare aceluiasi
conduct biliar. Lobulii portatli sunt unitatile cu secretie externa ale ficatului.
Acinul hepatic cuprinde totalitatea hepatocitelor irigate de acelasi vas care isi varsa bila in

acelasi canal biliar. Functiile acinului sunt atat de glanda cu secretie interna cat si de glanda
exocrina a ficatului.
2. TUBUL DIGESTIV Planul general de organizare a peretelui tubului digestiv include 4
tunici: mucoasa, submucoasa, musculara propriu-zisa si tunica externa, reprezentata de
adventice sau seroasa.
Mucoasa este formata din epiteliu, corion (lamina propria) si musculara mucoasei. In
portiunea craniala si la nivelul prestomacelor , epiteliul este stratificat pavimentos iar in
portiunea mijlocie si caudala este simplu prismatic. Corionul contine in principal tesut
conjunctiv, glande si formatiuni limfoide. Musculara mucoasei cuprinde fibre musculare
netede. Tesutul limfoid din corion formeaza sistemul limfoid asociat intestinului.
Submucoasa este formata din t. conjunctiv lax ce cuprinde: un plex submucos (Meissner),
vase sanguine, vase limfatice si uneori glande.
Musculara apare ca o tunica groasa si rezistenta, formata din fibre musculare striate sau din
fibre musculare netede, dispuse in 2 straturi (intre aceste 2 straturi se gaseste plexul nervos
mienteric).
Tunica externa poate fi formata din: tesut conjunctiv lax si se numeste adventice; tesut
mezoteliofasciculat reprezentand portiunile viscerale ale seroaselor.
3. Limba este un organ musculos mobil ce cuprinde in structura sa un schelet, muschi striate,
glande, vase, nervi si mucoasa.Epiteliul mucoasei este stratificat pavimentos moale sau
cheratinizat (la rumegatoare si feline). Corionul mucoasei se densifica concurand la structura
aponevrozei linguale. Mucoasa linguala apare neteda pe fata ventrala a limbii iar pe fata
dorsala prezinta papile linguale. Limba este lipsita de submucoasa.
Papilele linguale sunt formate dintrun ax conjunctiv acoperit de un epiteliu stratificat
pavimentos. Papilele au rol mecanic sau rol gustativ.
papilele filiforme prezinta un epiteliu ce poate fi cheratinizat (la rumegatoare si feline) sau
necheratinizat
papilele fungiforme au aspect de ciuperca; epiteliul lor este mai putin cheratinizat sau
necheratinizat; in epiteliul de pe laturile papilei se pot obs. muguri gustativi
papilele foliate sunt formate din 8-10 pliuri ale mucoasei cu aspect de foi de carte dispuse
perpendicular pe axul limbii; contin rar muguri gustativi
papilele conice sunt prezente la rumegatoare si canide avand aspect conic
papilele circumvalate (sau caliciforme) apar dispuse la baza limbii; sunt inconjurate de un
sant in fundul caruia se deschid glande de tip seros; epiteliul ce delimiteaza santul include
numerosi muguri gustativi
Muschii limbii (intrinseci sau extrinseci) sunt formati din fibre musculare striate.
4. Prestomacele reprezinta cele 3 compartimente neglandulare (rumen, retea, foios) care
impreuna cu cel glandular formeaza stomacul pluricompartimentat la rumegatoare.
Prestomacele au peretele structurat din cele 4 tunici: mucoasa, submucoasa, musculoasa si
seroasa.
Rumenul prez. pe suprafata mucoasei numeroase papile de forme si dimensiuni diferite. In
sacul rumenal ventral papilele sunt mai mari decat in cel dorsal iar la niv. pilierilor sunt mai

reduse. Epiteliul mucoasei din rumen este stratificat pavimentos cornificat fiind mai mare la
animalele crescute in sistem gospodaresc datorita actiunii mecanice a furajelor grosiere. In
grosimea epiteliul s-au evidentiat cel. mucoide ce produc o secretie mucoasa permanenta cu
rol protector. Cel. din stratul germinativ al epiteliului se recunosc prin prezenta a numeroase
mitocondrii ce sunt implicate in transportul ionilor de Ca si Na. Corionul cupr
inde fibre elastice si fibre de colagen. Submucoasa este reprez. de un t. conjunctiv lax cu
numeroase fibre elastice ce permit adaptarea volumetrica. Musculoasa este formata din fibre
musculare netede dispuse intr-un strat extern si unul intern aglomerat la niv. pilierilor. Seroasa
este reprez. de peritoneul visceral zonal.
Reteaua prez. mucoasa accidentata de numeroase pliuri ce se intersecteaza si delimit. cel.
retelei in teritorii cu aspect hexagonal, in fagure de miere. Pe sectiuni ale pliurilor si
papilelor se remarca prez. fibrelor musculare netede dispuse in manunchiuri longitudinale, ce
se continua spre baza cu cele din musculara mucoasei.
Foiosul prez. o mucoasa extrem de cutata ce realizeaza lame pe care se gasesc papile reduse.
In corionul acestor lame se gasesc fibre musculare netede ce realizeaza un strat central si 2
straturi periferice ce se continua in musculara mucoasei.
5. PANCREASUL este o glanda tubulo-acinoasa compusa, de tip seros. Cuprinde in structura
sa: capsula, stroma si parenchimul.Peretii conjunctivo-vasculari trimisi de capsula, formeaza
stroma pancreasului. Acestia impart complet parenchimul in lobi si lobuli.Parenchimul
glandei este reprez. de acinii serosi unitatile morfofunctionale ale pancreasului exocrin, de
insulele Langerhans (realizeaza secretia endocrina), si de canalele pancreatice intrinseci.In
activitatea glandulara a celulei glandulare seroase sunt mai intens solicitate organitele care
intervin in sinteza proteinelor de export: ribozomi, reticul endoplasmic rugos, complexul
Golgi. Nucleul celulei glandulare are o forma neregulata, pe fata externa a membranei
nucleare sunt prezenti numerosi ribozomi, complexul Golgi este f. dezvoltat si inconjurat de
granule de secretie (sau zimogen) delimitate de endomembrane, reticulul endoplasmic
granular apare format din cisterne lungi denumite parazomi.Sucul pancreatic (rezultat din
secretia granulelor de zimogen) este alcalin si contine apa, saruri de Ca si enzime. Aceasta
secretie se produce sub influenta hormonului secretina elaborat de mucoasa duodenala.
Produsul de secretie este exocitat in lumenul acinului care apare marginit de cel.
centroacinoase. Din canalele intralobulare secretia trece in canalele interlobulare. Prin
confluarea canalelor interlobulare rezulta canalele pancreatice colectoare: principal (Wirsung)
si secundar (Santorini).La suine, tunica musculara a peretilor canalelor colectoare este absenta
in canalul Santorini. La rumegatoarele mici este f. dezvoltata.Inervatia pancreasului este
asigurata de fibre excito-secretorii.
6. CANALUL ANALprez. 3 zone: columnara, intermediara si cutanata. Zona columnara anala
se afla in continuarea mucoasei rectale de care este delimitata printr-o linie anorectala.
Mucoasa contine infiltratii limfoide si un plex venos cu caractere erectile. In submucoasa sunt
prezente glande tubulare ramificate, numite glande anale ce sunt glande modificate
sudoripare, ce produc o secretie grasoasa la caine si mucoasa la suine.Zona intermediara se
caracterizeaza printr-un epiteliu stratificat pavimentos de tip moale. Mucoasa nu formeaza
pliuri. In submucoasa se gasesc glandele anale.Zona cutanata prez. un epiteliu stratificat

pavimentos cheratinizat. Cuprinde glande sudoripare si sebacee modificate, denumite glande

circumanale. La jonctiunea dintre zona cutanata si zona intermediara, 2 evaginari laterale ale
mucoasei formeaza sacii anali numai la carnivore si leporide.Sacii anali sunt captusiti de un
epiteliu stratificat pavimentos cheratinizat iar in corionul lor se evidentiaza glande sudoripare
tubulare simple la canide si glande sebacee la felide.In zona anorectala lipsesc musculara
mucoasei si stratul longitudinal extern, iar stratul circular realizeaza sfincterul intern,
continuandu-se in sens caudal cu fibre musculare striate.
7. STRUCTURA VENELORVenele sunt conducte vasculare in care sangele circula cardiopet,
cu o presiune mai joasa decat in artere si cu o viteza mai redusa. peretele venos apare mai
subtire decat peretele arterial si prezinta o tunica interna, o tunica medie si o tunica externa. In
functie de diametrul venelor si histostructura lor se deosebesc: venule, vene mici, vene
mijlocii si vene mari.Venulele se formeaza prin confluarea capilarelor. Peretele venulelor este
mai gros decat al capilarelor fiind format din endoteliu, membrana bazala si t. conjunctiv cu
rare cel. musculare netede. Sub membr. bazala se gaseste un strat subendotelial de fibre
colagene, rare fibroblaste si numeroase pericite. Pe masura ce diametrul venulelor creste se
structureaza venulele musculare. Jonctiunile dintre cel. endoteliale sunt sensibile la actiunea
serotoninei si histaminei care au un rol important in realizarea reactiilor inflamatorii. Venulele
permit un amplu schimb molecular intre sange si t. conjunctive.Venele mici prezinta o tunica
medie formata din 2-4 straturi de celule musculare netede.Venele mijlocii sunt vene fibroase ,
fibroelastice si fibromusculare. Venele mari au media (cel. musculare netede separate de
fascicule de fibre de colagen) mai dezvoltata decat la venele mijlocii dar mai subtire decat la
artere. Limitanta elastica interna apare bine conturata.
Venele mici si mijlocii de la niv. extremitatilor unde circulatia se desfasoara antigravitational
sunt echipate cu valvule care previn refluxul sanguin.
In splina, ficat, suprarenale si piele se intalnesc vene cu structuri speciale. Venele pielii prez.
dispozitive sfinteriforme de reglare a hemodinamicii. Venele solicitate de presiuni ridicate au
peretii mai grosi.
8. GLANDELE SALIVARE sunt glande tubuloacinoase, anexe ale cav. bucale. Dupa aspect
sunt gld. salivare minore si majore. Glandele salivare minore se gasesc in corionul mucoasei
bucale fiind formate din mai multi acini si un canal exterior scurt. Glandele salivare majore isi
dreneaza secretia printr-un canal sau prin mai multe canale proprii. Structura glandelor
salivare cuprinde: capsula, stroma si parenchimul. Capsula contine vase si nervi si apare mai
bine individualizata la niv. parotidelor si maxilarelor. De la niv. capsulei se desprind septe
conjunctive care impart parenchimul in lobi si lobuli. Stroma glandelor cuprinde stroma
perilobulara si stroma periacinoasa. Parenchimul glandelor este format din acini secretori si
din sistemul canaliculelor si canalelor excretoare. Canaliculele au un diametru redus si sunt
reprezentate de cel Pfluger care intervin activ in transportul de ioni si apa, contribuind la
resorbtia apei si la concentrarea salivei.Dupa specificul secretiei lor gld. salivare pot fi:
seroase, mucoase sau mixte. Glandele salivare seroase produc o secretie fluida, lipsita de
mucina, dar continand maltaza, amilaza etc. Parotidele sunt glande seroase prez. la toate
specii
le de animale domestice. Glandele salivare mucoase produc o secretie semivascoasa care

lubrifiaza bolul alimentar in vederea deglutitiei. In aceasta categorie se incadreaza glandele

mandibulare si sublinguale de la carnivore. Glandele mixte sunt formate din acini micsti in
care predomina cel. mucoase.
9. DINTII SI ODONTOGENEZA
Dintii sunt formatiuni dure implantate in alveole ce prezinta 3 portiuni: coroana, gatul si
radacina. Sunt excavati de o cavitate pulpara in care este adapostita pulpa dentara. Cavitatea
pulpara prezinta un orificiu situate in apexul (varful) radacinii prin care patrund in pulpa vase
si nervi. In componenta unui dinte intra formatiuni dure (dentina, smaltul si cementul) si
formatiuni moi (pulpa dentara, ligamentul alveolodentar si gingia).
Dentina sau ivoriul este un tesut conjunctiv calcifiat ce delimiteaza cavitatea pulpara si
canalul radicular formand masa principala a dintelui. Are origine conjunctivo-mezenchimala.
Este primul tesut dur care ia nastere in decursul dezvoltarii dintilor fiind produsa de
osteoblaste. Dentina este un tesut avascular hranindu-se cu ajutorul unui lichid seros numit
limfa dentara.
Smaltul (substanta adamantina) acopera dentina la nivelul coroanei fiind cel mai dur tesut din
organismul animal. Are origine epiteliala. Se uzeaza prin frecare cu el insusi prezentand o
duritate deosebita imprimata de fluorurile de sodiu si potasiu.
Smaltul este format de adamantoblaste. Se comporta ca o membrana semipermeabila cu rol de
bariera (pt microbi).
Cementul acopera radacina dintelui prezentand o structura celulara asemanatoare cu cea a
osului. Cuprinde in structura sa substanta fundamentala si celule, cementocite si
cementoblaste.
Pulpa dentara ocupa camera pulpara fiind de origine mezenchimala. Este bogat vascularizata
si inervata. Cuprinde in structura sa substanta fundamentala, fibre conjunctive si celule.
Celulele sunt reprezentate de odontoblaste si pulpocite (fibrocite).
Ligamentul alveolo-dentar este situat in spatiul dintre cement si alveola dentara.
Gingia reprezinta o modificare adaptativa a mucoasei bucale ce realizeaza un inel in jurul
colului (gatului) dentar prin care dintii sunt fixati in alveole.
Odontogeneza
Dintii sunt formatiuni morfologice cu origine dubla: ectodermica si mezenchimala (dentina,
cementul, pulpa dentara si ligamentul alveolo-dentar).
Epiteliul cavitatii bucale embrio-fetale prolifereaza dand nastere unei creste denumita lama
dentara, aceasta genereaza mugurele dentar. Din clopotul dentar (rezultat in urma
transformarii mugurelui dentar) va rezulta smaltul (organul adamantin). Tesutul mezenchimal
subiacent prolifereaza generand papila dentara. Aceasta produce dentina prin intermediul
odontoblastelor si da nastere pulpei dentare.
Cementul si ligamentul alveolo-dentar se dezvolta din sacul dentar. Portiunea sacului dentar
aflata in contact cu dentina va diferentia cementul iar portiunea exterioara va genera
ligamentul alveolo-dentar.

Inlocuirea dintilor de lapte se datoreaza proceselor osteolitice si de resorbtie osoasa iar pe de

alta parte distrugerii cementului prin actiunea cementoclastelor.
10. MADUVA OSOASA HEMATOGENA
Maduva osoasa hematogena este localizata in areolele oaselor spongioase si in canalul
medular al oaselor lungi. Isi incepe activitatea hemopoietica in perioada embrio-fetala tarzie.
Capsula este reprezentata de endost. Parenchimul sau tesutul mieloid cuprinde grupe de celule
polimorfe si policrome elemente ale seriei eritrocitelor, trombocitelor si granulocitelor.
Populatia celulara a t. mieloid provine din celula stem pluripotenta.
Reteaua vasculara cuprinde:
-capilare tipice (provenite din modificarea arterelor de nutritie ale osului)
-capilare arteriolare (reprezinta portiunea initiala a formatiunilor venoase)
Circulatia medulara se caracterizeaza prin:
-sistem capilar perfect inchis
-lipsa vaselor limfatice
Inervatia este asigurata de fibrele nervoase mielinice (receptori) si amielinice (efectori)
formand retele pericapilare.
Functiile maduvei hematogene:
-organ hematoformator (in perioada embriofetala produce elemente figurate)
-hemoclazie (distruge erotrocitele si leucocitele imbatranite)
-functie metabolica (intervine in metabolismul lipidelor etc.)
-de fagocitoza
-de secretie (produce proteine plasmatice)
In structura maduvei hematogene exista un sistem vascular complex in care sunt prezente
toate tipurile de celule circulante: hematii, granulocite, mononucleare, megacariotice,
limfocite, plasmocite si precursorii lor.

III

11. CELULA TESUTULUI OSOS

Sunt de trei feluri: OSTEOBLASTE, OSTEOCITE si OSTEOCLASTE.
OSTEOBLASTELE se formeaza din celule asemanatoare fibroblastelor, in timp ce
OSTEOCLASTELE deriva din celulele liniei monocit-fagocit.OSTEOBLASTELE sunt
celule formatoare de os, cu nucleu sferic, situat central, 1-2 nucleoli si cu un bogat
echipament enzimatic reprezentat de fosfataza alcalina, ATP-aza si hidrolaze acide; au o
activitate de sinteza, producand oseina in care se vor depune cristale de hidroxiapatita, saruri
minerale.Secreta molecule de colagen de tip I, osteonectina, proteoglicani.Cand s-a inconjurat
de matricea preosoasa, osteoblastul se transforma in OSTEOCIT, ramanand in lacunela
tesutului nou format (in osteoplaste).
OSTEOCITUL reprezinta stadiul final al maturizarii osteoblastelor si este situat in
osteoplaste, care contin o singura celula, deoarece OSTEOCITELE nu se mai divid.Are o

forma turtita, organite citoplasmatice reduse, desi participa activ la schimburile cu peretele
osos inconjurator.Traieste de la cateva zile pana la cateva luni.
OSTEOCLASTUL este de talie mai mare, cu 10-16 nuclei si este situat in lacune de
eroziune.Prezinta un pol activ, o zona citoplasmatica clara si o regiune
bazala.OSTEOCLASTUL resoarbe tesutul osos (osteoliza si osteoclazie) indepartand
surplusul de matrice osoasa mineralizata, urmand o digestie extracelulara a matricei osoase cu
ajutorul hidrolazelor acide.OSTEOCLASTUL se ataseaza la peretele osos cu ajutorul
activitatii contractile permise de prezenta microfilamentelor de actina.
Matricea osoasa este formata din substanta organica ( fibre de colagen de tip I,
glicozaminoglicani, cristale de hidroxiapatita in jurul carora se va forma un strat de hidratare)
si anorganica, in parti egale.
Tesutul osos poate fi de tip haversian sau compact si tesut osos spongios.
12. LIMFOCITELE B
Se caracterizeaza prin capacitatea de a secreta imunoglobuline.Pe suprafata lor prezinta
numeroase microvilozitati ce contin un numar mare de pozitii sau receptori pt antigeni,
existand circa 160 000 de receptori pt o celula.
La mamifere, se formeaza in viata intruterina, in ficat, splina si maduva hematogena, iar
postpartum iau nastere in maduva hematogena; la pasari in bursa lui Fabricius.Ele parasesc
maduva hematogena avand aspect de limfocite mici, imunocompetente, insa marea lor
majoritate migreaza in organele limfoide secundare (splina de ex.).
Principalul rol al limfocitului B consta in realizarea imunitatii unorale a organismului, prin
sinteza de anticorpi (imunoglobuline), dupa contactul cu antigenii.Anticorpii sintetizati sunt
exocitati si depusi fie pe suprafata membranei limfocitului, fie trecuti in sange.Mai au
capacitatea de deveni celule cu memorie, retinand primul lor contact cu antigenii.
In acest fel, imunitatea umorala sau imediata se realizeaza prin sinteza imunoglobulinelor de
catre limfocitele B, trasformate in plasmocite.Stimularea limfocitelor B de catre un antigen,
capabil de a se cupla cu receptorii lor, este ajutata de catre limfocitele T ajutoatoare (helper)
si de macrofage (ele sporesc puterea antigenica, fie prin captarea antigenelor pe suprafata lor,
fie prin fagocitarea unor antigeni, pe care ii plaseaza in citoplasma, ii exociteaza si ii cedeaza
limfocitelor B).
Principalele organe in care limfocitele B devin plasmocite generand imunoglobuline, sunt:
tubul digestiv, maduva hematogena, splina.
Imunoglobulinele (anticorpii) pot actiona in 3 moduri: prin atac direct asupra agentului
invadant, prin activarea complementului care ataca agentul invadator sau prin activarea
imnuglobulinelor de tip E, care se aseaza pe suprafata bazofilelor si mastocitelor si la
contactul cu antigenele se produce degenerarea acestora.
13. LIMFOCITELE T
Sau timodependente, prezinta microtubuli foarte rari si mici, cu putine pozitii antigenice.Pe
suprafata limfocitelor T au fost identificati la soarece mai multe tipuri de antigeni : antigenul
Theta, antigenii TL, antigenii Lyt.Pe baza antigenilor Lyt se pot identifica sublclasele de
limfocite T: ajutatoare (helper), supresoare si ucigase (killer).De asemenea unele limfocite T

de la om au pe suprafata externa receptori pt imunoglobulinele de tip G si de tip M.

Limfocitele T sunt stimulate numai de anumiti antigeni si de unele substante mitogene
nespecifice ( fitohemaglutinia si concanavalina A).
In timpul vietii fetale, limfocitul T se formeaza in aceleasi organe ca si limfocitul B (in
ordinea cronologica: ficat, splina, maduva hematogena), dupa care migreaza in timus, unde se
diferentiaza diferit, in functie de asezarea lor in corticala sau medulara lobulilor timici.Astfel
limfoblastul T din maduva hematogena paraseste maduva hematogena, trecand in sange si
devenind germinoblast T, care se poate reintoarce in maduva sau poate circula liber in sange,
ajungand in timus.In timus, germinoblastul T este educat, insusindu-si informatia antigenica
si mijloacele de lupta.El primeste toti receptorii celulei limfoide T si devine prolimfocit T,
abia apoi la maturitate va deveni limfocit T.
Limfocitul T are o viata mai lunga si este mai numeros in sangele periferic, din care pleaca,
putand reveni oricand.
In urma activarii, limfocitele T vor secreta limfokine, substante proteice care distrug toti antig
enii.In procesul de activare se formeaza clone de celule T, cu aceleasi caractere morfofunctionale.Dintre celulele clonale, numai unele vor actiona prin secretie de limfokine, in timp
ce altele vor redeveni celule cu memorie, circulante.
Limfocitele T helper au pe suprafata lor antigene marker T4 si actioneaza direct sau prin
intermediul unor proteine mesager care vor dirija limfocitele citotoxice, limfocitele ucigase,
limfocitele supresoare etc.
Limfocitele supresoare (T8 ) au rol esential in modelarea raspunsului imun, pt ca limiteaza
gradul in care organismul gazda raspunde dupa stimularea sa de catre un antigen.Exista si
limfocite contrasupresoare care contracareaza activitatea limfocitelor T supresoare.
Limfocitele citotoxice actioneaza direct asupra tintei (realizeaza imunitate celulara).
Limfocitele TA au rol de a amplifica diferentierea limfocitelor killer.
Limfocitele TR participa la reactii de hipersensibilitate intarziata.
Limfocitele citolitice non B si timus independente sunt reprezentate de celulele K care sunt
capabile sa distruga celulele invelita in imunoglobuline, de celulele NK (natural killer) care
sunt capabile sa distruga unele celule tinta ce nu au fost retinute de sistemul imun si de
celulele LAK care sunt limfocite ucigase activate de limfokinele IL-2 si interferonul .
14. MONOCITUL
Sunt celule macrofage ce se gasesc in sangele periferic, reprezentand 8% din elementele
albe.Cresterea numarului-monocitoza- cat si scaderea numarului-monocitopenia- se intalnesc
la boli sangvine sau organice.
Au o forma sferica, insa pot avea si o forma neregulata datorita pseudopodelor pe care le emit
(se deplaseaza mai incet fata de granulocite). Nucleul apare mare, adeseori
reniform.Cromatina are un aranjament particular asemenea unei table se sah.Citoplasma e mai
abundenta decat la limfocit, bazofila, cu organite abundente: lizozomi, ribozomi, REG,
mitocondrii mici, microtubuli si microfilamente; dar si glicogen, lipide, enzime
(peroxidaza).Membrana prezinta numeroase microvilozitati si microvezicule si contine
receptori pt imunoglobuline G.
Apar in maduva hematogena (numar redus) si in organele limfopoietice.Traiesc 20-60 ore in
sangele circulant, apoi trec in tesuturi unde se pot transforma in macrofage.Macrofagele

imbatranite sunt eliminate prin fagocitare de macrofagele active.Ele sunt celule vechi
(ancestrale) care asigura suprareglarea imunologica a organismelor.O data cu macrofacul se
deplaseaza si un limfocit T4 (helper) care activeaza ADN-ul macrofagului si descifreaza
mesajul genetic, apoi cheama un limfocit T8 (supresor) care va activa un limfocit B fabricant
de anticorpi, astfel se realizeaza o reactie imuna mediata umoral sau B dependenta; fara
limfocitul helper este imposibila.
Macrofagele indeplinesc functii de aparare, secretie, interventii imunologice, deci ele
fagociteaza si ultrafagociteaza (bacterii, virusuri, complexe antige-anticorp, eritrocite).Desi
fagociteaza mai incet decat neutrofilele, sunt mai eficiente, pt ca folosesc in distrugere caile
metabolice aerobe.
Un grup particular de macrofage realireaza eritrofagocitoza, si anume fagocitoza eritrocitelor
imbatranite.De asemenea ele pot sintetiza si secreta in jurul lor hidrolaze acide, lizozomi,
interferoni.
In functie de organul in care se gasesc exista : macrofage peritoneale, macrofage ale ficatului
(celule Kupffer), macrofage pulmonare, macrofage alveolare.
15. TROMBOCITELE
Sau plachetele sangvine, sunt celulele mici, nucleate la pasari, la mamifere fiind fragmente
celulare anucleate.
Numarul lor variaza in functie de specie (150 000- 300 000 pe mm cub) , iar cresterea
numarului -trombocitoza cat si scaderea numarului -trombocitopenia- apar in boli ale
sangelui si se rasfrang asupra procesului de coagulare.
La mamifere, membrana trombocitului are o importanta deosebita, este acoperita de un strat
de glicoproteine care permite absorbtia unor proteine plasmatice cu rol deosebit in adeziunea
dintre fibrocit si alte suprafete straine in agregarea trombocitelor.Pe suprafata externa a
membranei se gasesc locusuri specifice pt antigeni cat si pt receptori pt antigenii stimulatori
sau inhibitori ai procesului de agregare plachetara.Totodata aceasta membrana prezinta mici
valuri ondulante si frecvente invaginari de pinocitoza.
Citoplasma prezinta 2 zone: una externa si clara numita hialomer (contine microtubului,
microfilamente, diferite proteine) si una centrala si intunecata numita granulomer (contine
lizozomi, peroxizomi, ribozomi, granule dense).
Trombocitele se formeaza in maduva rosie hematogena, dupa care trec in sangele periferic,
unde traiesc 8-12 zile, apoi vor fi distruse de sistemul macrofag al organismului (mai ales in
splina).
Trombocitele sunt implicate direct in procesul de coagulare a sangelui, participand la
formarea cheagului sangvin, prevenind sau oprind hemoragia.Dupa aderarea la peretele lezat,
ele se grupeaza realizand fenomenul de agregare plachetara (care este facilitata de moleculele
de ADP), apoi acest fenomen este urmat de trombocitoliza in care trombocitul se mareste prin
acumulare de apa, granulomerul dispare si citoplasma devine adiacenta vasului lezat.
Trombocitele mai au si alte functii, intervin in procesele inflamatorii, pot endocita particule
foarte mici (bacterii) pe care
insa nu le omoara, sau si ele pot participa la realizarea reactiilor imune, plachetele sangvine
pot interveni in vindecarea ranilor.

16. TESUTURI CONJUNCTIVE SPECIALE

TESUTUL CONJUNCTIV ELASTIC- predomina fibrele elastice, dispuse grupat si paralele
intre ele si de asemenea in retele; se gasesc si fibroblaste rare si aplatizate; si tesut conjunctiv
lax insa redus.Se poate prezenta sub forma de tesut elastic fibrilar (in lig. cervical, corzile
vocale) sau in tesut lamelar (in tunica mijlocie a arterelor de tip elastic).
TESUTUL CONJUNCTIV RETICULAR- format din celule reticulare ce trimit prelungiri
catre fibrele reticulare, formandu-se asftel o pseudoretea fibrilara si celulara flexibila, in
ochiurile careia se afla lichid tisular si numeroase macrofage active.Poate fi hemohistoblastic
reticulat (unde se produc hematiile, trombocitele, leucocitele granulare si monocitele) sau
tesut limfoid (in organele limfoide).Are rol mecanic, citogenetic, fibrilogenezic si de aparare.
TESUTUL CONJUNCTIV MUCOS- predomina matricea extracelulara, putine fibroblaste si
fibre de colagen.Apare in cordonul ombilical si in pulpa dintilor tineri.
TESUTUL ADIPOS- predomina celulele grase (adipocite/lipocite), fibrele de reticulina,
nervoase si capilarele.Din celule mezenchimale apar lipoblastele (asemanatoare
fibroblastelor) a caror citoplasma este incarcata cu picaturi lipidice care pot fuziona intr-o
bula lipidica unica, care va ocupa cea mai mare parte a matricei celulare, rezultand un adipocit
alb.Se inmultesc pe toata perioada intrauterina, ca postpartum sa se dezvolte prin incarcare
lipidica.Poate fi tesut adipos alb-galben sau tesut adipos brun.Tesutul adipos alb-galben este
cel mai raspandit din organism, este foarte bine vascularizat si inervat de filete nervoase, fiind
sensibil la actiunea unor hormoni precum ACTH-ul, cortizonul.Are culoare alba la suine si
galbena la cabaline.Tesutul adipos brun are un continut bogat in citocrom (care ii da culoare),
este bine reprezentat la fetus si nou-nascut, dar scade odata cu inaintarea in varsta, fiind
inlocuit cu tesut adipos alb.Este bine reprezentat la animalele care hiberneaza fiind denumit
impropiu glanda hibernala.
TESUTUL CONJUNCTIV PIGMENTAR- predomina celulele pigmentare si apare in coroida
si iris, cu rol de ecran ce absoarbe radiatiile calorice si ultraviolete.
17. MACROFAGUL si PLASMOCITUL
MACROFAGUL reprezinta o varietate de celule conjunctive la fel de numeroase ca si
fibroblastele si in orice tip de tesut conjunctiv.Originea lor este in celulele stem din maduva
hematogena (insa ele nu apar in tesutul conjunctiv decat dupa ce acesta a fost vascularizatorigine medulara).In conditii patologice, ele genereaza celule gigante multinucleate (20-50
nuclei).Forma lor este ovala, pot fi foarte mici (15 microni) sau mari (50 microni), cu nucleu
relativ mic, reniform, cu citoplasma abundenta cu numeroase organite celulare (lizozomii dau
aspect spumos) si numeroase microfilamente de actina.Glicocalixul este bine dezvoltat, cu
receptori pt imunoglobulina G, M (poate ajunge si la 8 milioane de receptori).Au mobilitate,
capacitate de fagocitoza (considerat gunoierul tesutului conjunctiv), de secretie, reglare
hematopoeza si in metabolismul lipidic.Pot fi libere (in tesutul conjunctiv lax se numeste
histocit, in cavitatile seroase se numeste pleural, in alveolele pulmonare se numeste alveolar,
in sistemul nervos se numeste microglie) sau fixe (ficat, splina).
PLASMOCITUL apare din limfocitul B (deci apare in tesutul conjunctiv abia dupa
parturitie).Citoplasma este intens bazofila, cu un reticul endoplasmatic rugos foarte dezvoltat
in care se depoziteaza corpusculii Russel.Rolul lui este de a sintetiza si secreta toate tipurile

de imunoglobuline, intervenind activ in toate procesele imunitare.Eliberarea anticorpilor din

plasmocit are loc mult mai rapid decat in cazul altor celule, printr-un proces de clasmatoris
sau microclasmatoris.
18. EPITELII GLANDULARE
Sunt formate din celule secretorii care au proprietatea de a elabora produsi specifici care
parasesc celula.Impreuna cu tesutul conjunctiv, vase de sange si tesuturi nervoase participa la
formarea unor glande: EXOCRINE (cu canal de excretie si produs de secretie eliminat la
suprafata organismului sau in lumenul unor organe ce comunica cu exteriorul), ENDOCRINE
(lipsite de canal de excretie si cu produs eliminat in mediul intern- sange /limfa),
AMFICRINE (cu excretie si interna si externa) si MIXTE (cu celule cu secretie interna).
Glandele exocrine pot fi : simple (un canal neramificat) sau compuse (sisteme de canale
ramificate).Dupa forma unitatilor excretorii pot fi : tubulare simple (gl. sudoripara)/ tubulare
ramificate, acinoase (gl. salivara), alveolare, tubularo-alveolare.Dupa tipul produsului de
excretie pot fi : seroase (secretii apoase bogate in enzime si nucleu mare sferoidal), mucoase
(secretii cu mucus si nucleu mic aplatizat), mixte sero-mucoase (acini micsti).Dupa
mecanismul de secretie pot fi : merocrine (elimina prin exocitoza sau difuziune)-gl. salivara,
holocrine (un singur ciclu secretor dupa care mor)-gl. sebacee, apocrine (dupa un ciclu se
reinnoieste)-gl. mamara.
Glandele endocrine produc hormoni care sunt eliberati direct in sange.Acestia au efecte
stimulatorii sau inhibatorii asupra celulelor tinta.Si ficatul este o glanda endocrina, dar nu
elimina hormoni, ci substante folositoare organismului.Glandele endocrine pot avea o
structura cordonala (hipofiza, suprareanala), veziculara (tiroida), dispersata (din ovar).
19. EPITELII DE ACOPERIRE
Sunt formate din celule care sunt dispuse in straturi, acoperind suprafata organismului sau
captusesc cavitatile corpului.Sunt simple (unistratificate), stratificate si pseudostratificate.
> UNISTRATIFICATE pot fi dupa forma celulelor: pavimentoase, cuboidale sau
prismatice.Epiteliile simple pavimentoase sunt celule (endoteliale sau mezoteliale) turtite ce
captusesc vasele sangvine/limfatice, formand o bariera activa intre sange si limfa (de
exemplu: epiteliul retelei testiculare, epiteliul alveolar pulmonar).Celulele mezoteliale in
conditii patologice se pot transforma in macrofage.Epiteliile simple cubice sunt celule cubice
care isi pot modifica forma devenind pavimentoase sau prismatice, apar in epiteliul tiroidian,
glande mamare, suprafata ovarului.Epiteliile simple prismatice au celule prismatice asezate pe
un singur rand, pe o membrana bazala si apare in cazul epiteliului mucoasei intestinale, uter,
bronhiole mici.
STRATIFICATE sunt epitelii de protectie pt intreg organismul.Suprafetele uscate sunt
prevazute cu epiteliu stratificat pavimentos keratinizat/cornificat, care apre in epiderm, in
mucoasa bucala/faringiana/esofagiana si e format dintr-o zona profunda (cu 5 straturi) si o
zona keratininzata/cornoasa.Cele 5 straturi ale zonei profunde sunt:
1. stratul bazal (generator/germinativ) cu un singur strat de celule cuboidale/prismatice care
vor da nastere keratinocitelor, care vor ajunge in straturile superficiale.

2. strat intermediar sau Malpighi cu mai multe straturi de celule poliedrice ce vor asigura
rezistenta la solicitarile mecanice.
3. stratul granular cu mai multe randuri de celule pavimentoase ce contin granulatii de
keratohialina.
4. stratul lucid cu mai multe randuri clare cu nuclei in degenerare.
5. stratul cornos cu mai multe randuri de celule cornoase, anucleate, turtie, cu rol in a
cimenta membrana celulara.
PSEUDOSTRATIFICATE cu un singur rand de celule sprijinite pe membrana bazala, cu
inaltimi diferite, cu nuclei dispusi la inaltimi diferite ce vor da impresia de stratificat.Celulele
pot fi bazale, intercalate si superficiale.Apare ca epiteliu pseudostratificat prismatic ciliat in
caile respiratorii sau genitale mascule.
20. MIOFIBRILELE STRIATE
Miofibrilele striate constituie aparatul contractil al fibrei musculare scheletice.Proteinele
contractile din compoztia fibrelor musculare sunt reprezentate de actina si miozina.Fiecare
molecula de actina din microfilament este capabila sa se lege de un cap al moleculei de
miozina.Pe lungimea unui miofilamet de actina se gaseste o prateina-tropomiozina- care va
intari filamentul subtire si va ajuta la realizarea contractiei.Din loc in loc se mai gaseste si o
alta proteina-troponina- care este de 3 feluri : T, C, I.Troponina T este strans legata de
tropomiozina, troponina C leaga ionii de Ca, iar troponina I inhiba interactiunea actinamiozina.
In celulele musculare, actina si miozina intra in alcatuirea unor ultrastructuri stabile, numinte
microfilamente sau miofilamente de actina (600 molecule) si miozina(200
molecule).Miofilamentele se dispun ordonat, paralele intre ele si formeaza miofibrilele.Cea
mai precisa organizare si dispunere a moleculelor de actina si miozina se intaleneste in
miofibrilele muschiului striat care sunt orientate paralele cu axul mare al fibrei
musculare.Organizare stricta este mentinuta de o banda sau strie Z care este o zona intunecata
intre 2 discuri clare.In structura lor exista si discuri intunecate care la randul lor sunt bisectate
de o strie clara, numita stria H.
Contractia musculara se produce prin glisarea (alunecarea) filamentelor de actina printre cele
de miozina fara a se modifica lungimile lor.Glisarea se datoreaza faptului ca fiecare cap al
moleculelor de miozina paseste in lungul filamentului de actina de pe un monomer pe
urmatorul tragand filamentul de actina pas cu pas.Contractia muschiului scheletic se
declanseaza in momentul in care excitarea nervului motoral al muschiului determina aparitia
unui potential de actiune in sarcolema (plasmalema fibrei musculare striate).Semnalul electric
se transmite rapid in jurul fiecarei miofibrile prin tubii transversi ( sau tubii T).In acest fel,
semnalul electric ajunge la reticulul sarcoplasmatic producand eliberarea unei cantati mari de
ioni Ca 2+.Cresterea brusca a concentratiei de ioni de Ca declanseaza contractia miofibrilei
datorita efectului pe care Ca 2+ il produce asupra troponinei si tropomiozinei.
Energia necesara este furnizata de hidroliza ATP-ului, iar deplasarea se face dupa mecanismul
rotii cu clicheti de la ceasornicele mecanice.Relaxarea se produce prin desfacerea simultana
a tuturor puntilor dintre filamentele de actina si miozina.
SARCOMERUL reprezinta unitatea morfo-functionala unei miofibrile cuprins intre 2 strii

Z.Este alcatuit dintr-un citoschelet exosarcomeric si unul endosarcomeric, care au rol

structural, mecanic, reglator al ionilor de Ca, metabolic.

IV

11. COMPLEXUL JUXTAGLOMERULAR

Complexul juxtaglomerular este format din 3 structuri distincte: macula densa, cel.
juxtaglomerulare si lacisul.
Macula densa reprez. o zona diferentiata a epiteliului urinifer. Celule maculei densa prez.
mitocondrii scurte, reticul endoplasmic granular redus si complex Golgi. Membrana bazala
apare intrerupta favorizand astfel contactul cu cel. juxtaglomerulare.
Cel. juxtaglomerulare sunt cel. musculare modificate situate in peretele arteriolei aferente cu
nuclei sferoidali, putine miofilamente si granule de secretie ce contin renina. Limitanta
elastica interna lipseste rezultand astfel contactul direct al cel. juxtaglomerulare cu cel.
endoteliale.
Unele cel. juxtaglomerulare prez. granule numeroase iar altele sunt agranulate in urma
eliminarii reninei.
Cel. juxtaglomerulare produc eritrogenina (indispensabila pt. eritropoieza), prostaglandine,
hipertensinogenul si enzime.
Renina elaborata de aceste celule scade tensiunea transformand angiotensiometrul in
angiotensina.
Lacisul sau insula mezangiala perivasculara este reprezentat de o aglomerare de celule
agranulare cu citoplasma slab colorata, inglobate in substanta fundamentala ce umple spatiul
dintre arteriole, glomerul si macula densa. Citoplasma acestor celule contine microfilamente
de miozina, vezicule de pinocitoza si fagocitoza.
12. STOMACUL LA PASARI
Stomacul la pasari este bicompartimentat fiind format din proventricul (portiunea glandulara)
si ventricul sau pipota (portiunea musculara mecanica).
Proventriculul prez. o mucoasa cutata , ce realizeaza pliuri de inaltimi variate si infundibuli la
baza carora se deschid glandele tubulare simple.
Epiteliul de suprafata este simplu prismatic , inaltimea cel. diminuandu-se spre baza
infundibulilor unde cel. devin cubice. Epiteliul cuprinde cel. elaboratoare de mucus.
In corion, printre glandele mucoasei (glande rugosale) exista infiltratii si noduli limfoizi.
Glandele submucoasei (glandele subrugosale) strabat corionul mucoasei si se deschid la
nivelul unor papile.
Lobii glandulari sunt delimitati de t. conjunctiv f. vascularizat si inervat, cu fibre de colagen,
fibre elastice si cel. conjunctive.
Celule epiteliale ale stomacului glandular au un nucleu situat bazal iar nucleolul este evident.
Celule glandulare secreta acid clorhidric si pepsinogen. Submucoasa este reprez. de o banda

ingusta de t. conjunctiv fibros cu fibre orientate longitudinal.

Musculoasa cuprinde fibre musculare netede intre care se gaseste plexul nervos mienteric.
Seroasa peritoneala acopera stomacul la exterior.
Ventriculul are aspect de lentila biconvexa iar in structura peretelui sau sunt prezente de la
exterior spre lumen: seroasa, stratul aponevrotic, musculoasa, submucoasa, mucoasa si
cuticula.
Seroasa apartine peritoneului visceral.
Stratul aponevrotic cuprinde fibre de colagen paralele dispuse in manunchiuri printre care se
evidentiaza fibroblaste alungite si aplatizate.
Musculoasa apare mai subtire in zona centrala a fetelor laterale si mai groasa in zona
circumferintei organului. Este dispusa pe 3 straturi: oblic intern, circular mijlociu si
longitudinal extern.
Submucoasa cuprinde t. conjunctiv dens, aderent corionului.
Mucoasa apare lipsita de musculatura mucoasei fiinf formata din epiteliu si corion dens.
Cuticula inglobeaza in compozitia sa o matrice proteica si celule descuamate din epiteliul de
suprafata. La microscopul optic apare formata din lamele: unele dispuse paralel cu suprafata
mucoasei, iar altele dispuse perpendicular pe suprafata mucoasei.
13. SPLINA
Originea splinei este mezodermica. Splina este cea mai mare acumulare de t. limfoid din
organism care actioneaza ca un filtru masiv cu rol esential in imunitate si in retinerea
antigenelor straine, a particulelor straine, a resturilor celulare. Este un sediu al raspunsului
imun.
Structura histologica a splinei cuprinde: capsula si parenchimul splenic.
Capsula este formata din t. conjunctiv dens neorientat, cu fibre de colagen, fibre elastice si
cel. musculare. Delimiteaza compartimente intercomunicante in care se gaseste parenchimul
alcatuit din pulpa rosie si pulpa alba.
Pulpa rosie ocupa cea mai mare parte din parenchim fiind formata din cordoane splenice si
sinusuri venoase. In ochiurile structurii de baza a cordoanelor splenice se gasesc toate tipurile
de elemente albe si f. multe hematii. Sinusurile venoase sunt localizate intre cordoanele
splenice. Sinusurile sunt venule postcapilare in care se acumuleaza cea mai mare parte din
sangele care patrunde in splina si contine numeroase cel. fagocitare si producatoare de
anticorpi.
In zona marginala care delimiteaza pulpa rosie de cea alba sunt retinute cele mai multe
antigene provenite din sange (contine limfocite T si B).
Pulpa alba este formata din limfocite si celule inrudite care formeaza teci limfoide
periarteriolare si foliculi sau noduli limfatici. Tecile limfoide sunt mansoane de limfocite ce
dau nastere la arterele pulpei albe. Foliculii splenici primari au forma sferica sau ovalara si se
transforma in foliculi germinali cu centrii germinativi in timpul raspunsului imun.
Splina nu are circulatie limfatica, limfocitele intrand si iesind pe calea circulatiei sangvine
(ciclu ce dureaza aprox. 6 ore timp in care ele traverseaza campurile limfoide ale splinei).
14. BURSA CLOACALA (FABRICIUS)

Bursa cloacala este un organ limfoepitelial specific pasarilor, cu aspect de punga, situat dorsal
de proctodeum, cu care comunica printr-un canal bursal. Acest canal poate fi flancat de 2
formatiuni bursale accesorii. Peretele bursei este format din 3 tunici: seroasa, musculoasa si
mucoasa.
Seroasa este reprezentata de peritoneul local care acopera diverticulul cloacal. Musculoasa
ocupa cea mai mare parte din grosimea peretelui bursal si este form. din fibre musc. netede
dispuse in 2 straturi. Mucoasa apare puternic cutata formand pliuri groase al caror centru este
ocupat de foliculi, iar suprafata pliurilor este acoperita de un epiteliu simplu sau
pseudoprismatic columnar. Acest epiteliu prolifereaza in profunzime, cel. epiteliale
amestecandu-se cu cel. din foliculi.
Foliculii bursali pot avea 2 aspecte: un aspect uniform, la foliculii primari si cu 2 zone,
corticala si medulara la foliculii sec. Foliculii bursali sec. apar dupa stimulari antigenice.
Celulele epiteliale ale foliculilor sec. participa prin activarea limfocitelor la sintetizarea
anticorpilor. Zona corticala apare mai inchisa la culoare cuprinzand numeroase limfocite,
limfoblaste, cel. in mitoza si numeroase macrofage. Zona medulara (mai deschisa la culoare
decat corticala) cuprinde cel. nediferentiate, limfoblaste si limfocite.
Rolul bursei in principal consta in maturarea limfocitelor B care vor secreta anticorpi,
asigurand imunitatea de tip umoral. Desi dupa ecloziune involueaza treptat pana la atrofiere
(la maturitate sexuala), isi mentine functiile prin care sunt maturate cel. b imature aflate in
circulatie. De asemenea bursa produce un factor hormonal, bursopoietina care in vitro induce
diferentierea selectiva a limfocitelor B.
Limfocitele B parasesc bursa prin vasele sangvine care aprovizioneaza foliculii bursali
ajungand in t. limfoide.
15. LIMFONODURILE SAU GANGLIONII LIMFATICI
Limfonodurile sunt organe limfoide secundare cu aspect reniform sau sferoidal. Se gasesc
izolate sau grupate de-a lungul vaselor limfatice. Initial nodulii sunt formati din celule
mezenchimale cu mare potential de diferentiere pt. ca mai apoi sa fie populati cu limfoblasti si
limfocite. in prima faza de organizare nodulul este uniform dar mai tarziu se diferentiaza
medulara de corticala.
Histostructura limfonodurilor cuprinde: capsula si parenchimul ganglionar (cu cele 3 zone:
corticala(cortexul), paracorticala (paracortexul) si medulara). Acestea 2 sunt separate printr-un
sinus subscapular de la care pornesc sinusurile corticale care patrund in parenchimul cortical
continuandu-se cu sinusurile medulare. Sinusurile medulare dreneaza limfa in vasele limfatice
eferente. Limfa patrunde in ganglion prin vase limfatice aferente care strabat capsula si se
deschid in sinusul subscapular. Sinusul subscapular apare ca o retea densa prin care se
filtreaza limfa. In limfonoduri sangele circula in directia opusa limfei. Circulatia prin
limfonod permite unui nr. mare de limfocite sa treaca prin teritoriile specifice unde vor intalni
substante imunogene crescand sansa ca un nr. de limfocite imunocompetente sa intalneasca
antigenul specific si sa reactioneze cu el.
Cortexul contine t. reticuar, limfocite si foliculi primari ce contin limfocite mici. In cursul
raspunsului imun (=actiunea unui stimul antigenic) se transforma in foliculi secundari
caracterizati prin prezenta centrilor germinativi (foliculii cu centrii germinativi situati mai

profund decat acestia s.n. foliculi tertiari), a zonei timus independenta de reactie si de
producere a anticorpilor. Centrii germinativi sunt formati in principal din celule stromale
(reticulare) dendritice. Parenchimul centrilor germinativi cuprinde 2 zone: o zona dens
populata (unde predomina cel. bogate in ribozomi care produc si secreta imunoglob
uline) si alta zona cu celule rare (este indreptata spre sursa de stimulare antigenica). Centrii
germinativi apar si se evidentiaza in functie de intensitatea stimulului antigenic.
Paracortexul apare imprecis delimitat, situat intre corticala si medulara. Cuprinde mase
neregulate de t. limfoid dens. Este o regiune timus-dependenta populata de limfocite T.
Medulara contine t. limfoid dens si este predominant timus-independenta.
Majoritatea speciilor de pasari nu au noduri limfatice, cu exceptia pasarilor acvatice unde
prezinta o forma primitiva de organizare.
16. STOMACUL NECOMPARTIMENTAT
Structura stomacului necompartimentat este adaptata pt. cele 2 functii majore ale sale: de
rezervor (pt. alimente) si de digestie (asigurata de sucul gastric).
Mucoasa gastrica este formata din epiteliu, corion cu glande, musculara mucoasei si infiltratii
limfoide. Prezinta numeroase falduri si pliuri. Cu ajutorul lupei se remarca prez. criptelor (sau
a infundibulilor gastrici) care sunt mai putin adanci in regiunea fundica a mucoasei si mai
adanci in reg. pilorica. Glandele gastrice care se deschid in fundul acestor cripte pot fi:
cardiale, fundice si pilorice. Epiteliul de suprafata al mucoasei care acopera si criptele prez. 2
tipuri de celule: prismatice inalte si bazale. In celulele epiteliale prismatice se remarca nucleii
ovali si dezvoltarea organitelor implicate in realizarea unei secretii glicoproteice. cel.
epiteliale bazale constituie o rezerva pt. celulele epiteliale de suprafata si au capacitatea
secretorie mai redusa. Corionul cuprinde aparatul glandular al stomacului propriu-zis format
din glande cardiale, glande fundice si glande pilorice toate sunt glande merocrine, tubulare
simple ce se deschid la baza infundibulilor gastrici. Glandele fundice sunt cele mai
numeroase, ajung pana la musculatura mucoasei si elaboreaza o parte din mucus, enzime si
ac. clorhidric. Glandele cardiale produc mucus si gastrina. Glandele pilorice sunt formate
predominant din cel. mucoase si produc mucus si cantitati mici de gastrina. Corionul prez. o
zona superficiala formata din t. conjunctiv reticulat si o zona profunda ce cuprinde t.
conjunctiv lax. Corionul este infiltrat cu limfocite, neutrofile, eozinofile, plasmocite si
mastocite. De asemenea sunt preze. vase sanguine si limfatice.
Musculara mucoasei cuprinde 2 straturi de fibre musculare netede: circular intern si
longitudinal extern. Submucoasa contine un t. conjunctiv lax si include plexul nervos
submucos.
Musculoasa este alcatuita din 3 straturi de fibre musculare netede: un strat oblic intern, altul
circular-mijlociu si altul longitudinal-extern. Intre stratul longitudinal si cel circular se gaseste
plexul nervos mienteric (intermuscular). Plexul submucos (ca si cel intermuscular) este
realizat de inervatia stomacului de tip vegetativ.
plexul submucos (Meissner)
plexul intermuscular (Auerbach)
Seroasa este un t. mezotelio-fasciculat ce intra in componenta portiunii viscerale a
peritoneului.

17. INTESTINUL GROS

Intestinul gros reprezinta segmentul tubului digestiv cuprins intre orificiul ileocecal si canalul
anal. Cuprinde: cecumul, colonul si rectul. Se caracterizeaza prin absenta vilozitatilor
intestinale, prin prez. unor glande lungi f. bogate in cel. caliciforme. Formatiunile limfoide
din colon sunt de tipul foliculilor solitari mari ce cuprind si submucoasa. In intesrinul gros se
realizeaza:
-absorbtia electrolitilor, vitaminelor si a apei
-digestia cu ajutorul florei microbiene de fermentatie putrefactie
-sinteza unor vitamine din complexul B si a vitaminei K
-depozitarea temporara a reziduurilor rezultate in urma digestiei si degradarea proteinelor
nedigerate
Peretele intestinului gros este structurat din cele 4 tunici: mucoasa, submucoasa, musculoasa
si seroasa.
Mucoasa prezinta un epiteliu simplu prismatic care se invagineaza in corion si se realizeaza
cripte (glandele Lieberhuhn). Epiteliul mucoasei cuprinde enterocite, cel. caliciforme, cel.
endocrine. Corionul mucoasei este format din t. conjunctiv lax si reticulat, este aproape absent
datorita nr. mare de glande intestinale. Este infiltrat cu neutrofile, eozinofile si macrofage.
Musculara mucoasei este slab reprezentata iar din ea se desprind fibre ascendente care se
infiltreaza printre glande. Stratul muscular circular intern este distribuit continuu iar stratul
longitudinal extern prez. aglomerari longitudinale denumite tenii. Acestea determina formarea
unor segmente sacciforme numite haustre.
Cecumul prez. infiltratii limfoide la ecvine iar la rumegatoare si suine, nodulii limfoizi sunt
prezenti la niv. jonctiunilor ileocecale determinand musculatura sa realizeze un sfincter.
Colonul prez. o mucoasa groasa cu glande Lieberkuhn f. lungi.
Rectul prez. o mucoasa dezvoltata. Glandele Lieberkuhn sunt f. numeroase si formate aproape
exclusiv din cel. caliciforme mucipare.
18. CORDUL
<
span style=font-family: Trebuchet MS,sans-serif;> Cordul este organul motor al
sistemului cardiovascular. Are peretele format din 3 straturi: endocard, miocard si epicard.
Endocardul captuseste cavit. ventriculare si atriale fiind alcatuit dintr-un endoteliu, un strat
subendotelial si un strat mioelastic subendocardic. Endoteliul endocardic este un epiteliu
simplu pavimentos sprijinit pe o membrana bazala fina. Stratul subendotelial cuprinde fibre de
colagen si fibre elastice. Stratul mioelastic cuprinde fibre de colagen, fibre elastice, cel.
adipoase, vase sanguine, vase limfatice si ramificatii ale sist. nodal. Endocardul nu poseda
capilare hranindu-se prin imbibitie. Endocardul participa la formarea valvelor cardiace
atrioventriculare si semilunare ale trunchiului pulmonar.
Inelele cardiace inconjoara orif. atrioventriculare, orif. arterei aorte si orif. arterei pulmonare.
Ele servesc ca pc. de insertie pt. fibrele musculare si cardiace si emit fascicule ce patrund in
septul interventricular.
Miocardul reprez. omologul tunicii vasculare mijlocii la niv. cordului. Este format din fibre

musc. de tip cardiac. Miocardul atrial apare mai subtire decat cel ventricular. In
miocardiocitele atriale se intalnesc granule atriale localizate perinuclear.
Contractiile din timpul revolutiei cardiace sunt induse si coordonate de sistemul
excitoconductor cardiac. Acesta este format din miocite nodale care sunt de 3 tipuri: cel. P,
cel. T si cel. Purkinje. Celulele P indeplinesc functia de pace maker, celulele T au rolul de a
raspandi impulsul produs in cel. P si de a opri accesul impulsurilor ectopice premature. Sist.
excitoconductor cardiac este compus din nodul sinoatrial, fasciculul atrioventricular (His) cu
ramificatiile sale si reteaua subendocardica (Purkinje). Fasciculul atrioventricular se prezinta
ca un cablu format din cel. Purkinje care conduc impulsul.
Epicardul si pericardul reprezinta portiunea viscerala si parietala a seroasei pericardice.
Epicardul este format dintr-un strat de cel. mezoteliale ce produc o redusa cantitate de lichid
pericardic care este deversat in cav. pericardica si favorizeaza miscarile epicardului fata de
pericardul parietal in timpul contractiilor cardiace. Pericardul seros continua apicardul si este
format dintr-un mezoteliu atasat la pericardul fibros.
Irigarea cu sange a cordului este bogata si asigurata de arterele si venele coronare. Din acestea
se desprind ramuri ce formeaza o densa retea de capilare in miocard, in scheletul cardic, in
periferia valvelor cardiace si in epicard. Sangele este colectat de venule si vene cardiace,
ajungand in atriul drept.
Inervatia cordului este de natura vegetativa orto- si parasimpatica.
19. CAPILARELE SANGVINE SI LIMFATICE
Capilarele sunt cele mai subtiri formatiuni vasculare caracterizate prin:
-prezenta unui singur strat de cel. endoteliale cu nuclei aplatizati care proemina in lumen
-prin absenta tunicii medii si a adventitiei
-prin prezenta pericitelor
Capilarele sunt dispuse in interstitii conjunctive unde formeaza retele. Sunt mai numeroase in
muschi, reduse numeric in subst. alba a organelor nervoase si lipsesc in cornee,epitelii si
cartilaje. Structura peretelui capilar include: endoteliul, membr. bazala si pericitele.
Endoteliul este format din cel. endoteliale (endoteliocite) cu nuclei hipercromatici.
Endoteliocitele sunt nefenestrate si fenestrate (prez. fenestratii circulare sau pori astupati de
diafragme monostratificate).
Membr. bazala si endoteliul realizeaza o bariera biologica f. importanta in realizarea
schimburilor dintre capilare si tesuturi.
Pericitele sunt cel. musculare asociate capilarelor , avand o membrana bazala comuna cu
endoteliocitele care intra usor in mitoza si se deplaseaza in jurul capilarelor. Pop. de pericite
sunt grupuri de cel. mezenchimale embrionare din adventitia arterelor si venelor mici (la
animalele adulte).
Rolul capilarelor consta in principal in realizarea microcirculatiei fiind implicate in
desfasurarea schimbului de gaze, fluide, subst. nutritive si produse metabolice inutilizabile.
Capilarele tipice (cu endoteliu continuu) sunt cele mai raspandite din organism (muschi,
pulmoni, S.N.). Au peretele format din endoteliu si periteliu. Endoteliocitele sunt nefenestrate
si form. intre ele complexe joctionale.
Capilarele fenestrate sunt prez. in intestinul subtire, glandele endocrine si rinichi. Fenestratiile

apar ca pori ce traverseaza unele portiuni din citoplasma cel. endoteliale. Permeabilitatea
capilarelor fenestrate este mult mai mare decat a capilarelor cu endoteliu continuu. Membr.
bazala apare continua trecand peste fenestratii.
Capilarele sinusoide sunt neregulate ca forma cu lumenul mai larg decat al capilarelor
fenestrate. In glomul carotic si in glomul aortic, capilarele sinusoide au endoteliul fenestrat iar
membr. bazala este fina. In ficat sunt mai largi cu o membr. bazala discontinua. In endoteliu
sunt prez. macrofage hepatice denumite celule Kupffer. In maduva osoasa, splina, limfonoduri
si nodurile hemale sunt prez. capilare cu aspect de sinusuri cu o membr. bazala discontinua.
20. CAVITATEA BUCALA
Gura cuprinde totalitatea formatiunilor ce delimi. cavitatea bucala ca prima portiune a tubului
digestiv, reprez. de buze, obraji, limba si dinti. In c
av. bucala se deschid ca anexe glandele salivare.
Buzele delimit. orif. bucal si cuprind in structura lor pielea, stratul musculo-aponevroticoconjunctiv si mucoasa.
Pielea acopera fata externa a buzei, aparand fina si elastica. Este formata din epiteliu
stratificat pavimentos cornos, derm si hipoderm. In derm si hipoderm sunt prez. foliculi pilosi,
gld. sebacee si gld. sudoripare.
Stratul musculo-aponevrotic cuprinde fibrele musculare striate. Mucoasa labiala continua
pielea la niv. unei linii intermediare cutomucoase fiind formata din epiteliu si corion. Epiteliul
este stratificat pavimentos, cheratinizat la cabaline si rumegatoare iar la suine si carnivore este
necheratinizat. Corionul mucoasei labiale cuprinde t. conjunctiv lax si numeroase gld.
tubuloacinoase, mucoase sau seroase.
Obrajii delimiteaza cav. bucala pe partile ei laterale si au in structura lor pielea, stratul
muscular si mucoasa. Pielea acopera fata cutanata. Stratul muscular cuprinde muschii striati
zonali. Mucoasa prez. un epiteliu stratificat pavimentos.
Tavanul cav. bucale format din palatul dur si palatul moale este captusit de o mucoasa formata
dintr-un epiteliu stratificat pavimentos cheratinizat si din corion.
Corionul mucoasei cuprinde numeroase glande palatine tubulo-acinoase si noduli limfoizi
care structureaza amigdala palatina. In structura valului palatin mai intalnim o lama tendomusculara.
V

21. STRUCTURA ARTERELOR

Arterele sunt conducte sanguine cu peretele mai gros decat al capilarelor, cu lumen larg si
contur regulat, in care sangele circula cardiofug. Au ca functie principala distribuirea sangelui
de la cord pana la retelele capilare din tot corpul. La fiecare sistola ventriculara sangele este
impins in artere cauzand dilatarea peretilor arteriali. Peretele vaselor arteriale prez. fibre
elastice (dilatarea si revenirea peretilor arteriali este datorata acestora) si cel. musculare
netede. Se disting mai multe tipuri de vase arteriale: artere elastice (aorta, carotida comuna,
arterele pulmonare), arterele musculare, arterele mixte si arterele convulute. Cantitatea de t.
elastic descreste o data cu diametrul arterei, in timp ce leiocitele devin mai numeroase.
Arterele se termina prin arteriole care ajung la retelele de capilare.

Arterele elastice au tunica medie form. din fibre elastice, grupate in lame continue sau
fenestrate, solidarizate intre ele printr-un sistem de fibre elastice subtiri si oblice. Intre lamele
elastice sunt prez. fibroblaste si cel. musculare netede (produc fibrele extracelulare si o subst.
fundamentala bogata in glicozaminoglicani sulfatati). Tunica interna apare mai groasa decat la
alte tipuri de formatiuni arteriale. Endoteliul se sprijina pe o fina membr. bazala si pe un strat
subendotelial ce cuprinde t. conjunctiv, fibroblaste si rare cel. al caror aspect ultrastructural
seamana cu al cel. musculare netede, fiind numite celule miointimale (ingrosand intima ele
constituie pc. de pornire in evolutia leziunilor din ateroscleroza). Stratul subendotelial este
lipsit de irigatie, hranirea realizandu-se prin difuzie si transport transendotelial. Tunica externa
sau adventicea este formata din fibre de colagen, putine fibre elastice si fibroblaste. Adventitia
mai cuprinde vasa vasorum, nervi si vase limfatice ce patrund in patura externa a tunicii
medii. Arterele carotida, femurala, vertebrala si altele sunt elastice la origine si devin graduat
artere de tip muscular.
Arterele musculare au ca structura predominanta a peretelui tunica medie (leiocite). Cele 2
limitante elastice apar bogate in glicozaminoglicani. Cea externa apare adesea discontinua sau
lipseste in arterele musculare mici. Adventicea cuprinde multe fibre elastice si de colagen,
fibroblaste, vasa vasorum, limfocite si nervi vasorum.
Arteriolele sunt formatiuni arteriale cu lumenul mai redus decat al arterelor musculare mici.
Peretele arteriolelor cuprinde intima, limitanta elastica interna, media si adventicea.
Arteriolele mici au un singur strat de fibre musc. netede, fiind lipsite aproape complet de fibre
elastice. Nu prez. strat subendotelial. Arteriolele mici se continua fie cu capilare, fie cu
metarteriole (vase mai inguste decat arteriolele).
Arteriolele speciale sunt reprez. de arteriolele cu perinuta din rinichi si gld. tiroida.
22. INTESTINUL SUBTIRE
Instestinul subtire este segmentul tubului digestiv in care au loc cele mai importante procese
ale digestiei si absorbtiei. Prez. 3 portiuni: duoden, jejun si ileon, avand peretele structurat in
4 tunici: mucoasa, submucoasa, musculoasa si seroasa.
Mucoasa intestinala este prevazuta cu pliuri circulare, vilozitati intestinale, microvilozitati si
glandele din corion. Pliurile circulare au aspect de semiluna. In structura lor sunt prez. toate
structurile mucoasei si submucoasei dispuse in jurul unui ax central, format din submucoasa.
Sunt dezvoltate in portiunea distala a duodenului si proximala a jejunului. Vilozitatile
intestinale au aspect digitiform si foliac. In totalitatea lor confera un aspect catifelat mucoasei.
In structura lor intra epiteliu (cel. absorbitive, caliciforme si argentafine) si corion. Cel.
caliciforme au aspect de cupa sau butoias cand sunt pline cu mucus, prezentand o portiune
apicala dezvoltata si o baza stramta. Nucleul este impins in jumatatea bazala celulei. La polul
apical prez. microvili care dispar atunci cand celula se umple cu secretie. Corionul
vilozitatilor este format din t. conjunctiv in care se remarca fibre de reticulina. Corionul
cuprinde si muschiul vilozitatii (Brucke) format din cel. musculare netede. Acesta confera
propr. contractile, miscari de pendulare, scurtare si extensie. Glandele intestinale au aspect de
gld. tubulare drepte, cu lumen stramt, se deschid la baza vilozitatilor intestinale sau in spatiul
dintre ele. Cuprind in structura lor cel. caliciforme, enterocite, cel. argentafine (elaboreaza
serotonina si bradichinina), cel. Paneth si cel. nediferentiate. Celulele Paneth secreta

numeroase enzime care degradeaza compusii nutritivi din chimul gastric (lipaze, amilaze,
nucleaze etc.), fagociteaza si digera cu ajutorul lizozo
milor microorganisme din lumenul glandei. Glandele duodenale-Brunner sunt prezente in
submucoasa duodenului si la niv. regiunii pilorice a stomacului. Sunt gld. tubulo-alveolare
puternic ramificate formate din cel. mucoase. Secretia glandelor duodenale este predominant
mucoida si alcalina. Pe toata lungimea intestinului, in corion sunt prezente numeroase
limfocite dispuse difuz sau aglomerate in noduli. Totalitatea formatiunilor limfoide din corion
formeaza impreuna cu eozinocitele si macrofagele o bariera de aparare impotriva invaziei
microorganismelor din intestin. Musculara mucoasei cuprinde 2 straturi de fibre musculare
netede. Submucoasa intestinala apare relativ groasa fiind alcatuita din t. conjunctiv lax f.
vascularizat si inervat de plexul Meissner. Glandele duodenale pot fi mucoase, mixte si
seroase (cand sunt seroase produc enzime similare cu cele produse de cel. Paneth).
Musculoasa intestinului cuprinde 2 straturi de muschi: unul circular intern si altul longitudinal
extern, intre care se evidentiaza plexul nervos mienteric ce cuprinde microganglioni nervosi.
Musculoasa asigura realizarea peristaltismului (ce propulseaza continutul intestinal) si a
miscarilor de pendulare. Seroasa cuprinde t. conjuctiv mezotelial peritoneal. In ea sunt
prezente numeroase ramuri vasculare, nervoase si paniculi adiposi.
23. RINICHII STRUCTURA SI ULTRASTRUCTURA
Rinichiul este un organ pereche care cuprinde in structura sa capsula si parenchimul renal.
Capsula renala se prez. ca o formatiune fibroasa usor detasabila, subtire si translucida, care
adera la parenchim printr-o multime de fine travei conjunctivo-vasculare. Capsula prez. un
strat extern dens cu fibre de colagen, fibre elastice si un strat inetrn format din t. conjunctiv
lax. La toate speciile capsula este invelita de o capsula adipoasa mai abundenta la nivelul
hilului. Stroma renala este mult redusa si curprinde t. conjunctiv lax. Parenchimul renal prez.
pe sectiune medio-sagitala 2 zone: medulara si corticala. Zona medulara are un aspect striat si
este constituita din una sau mai multe structuri piramidale (piramide Malpighi). Piramida
renala prez. aspect striat dat. numeroaselor vase si a conductelor papilare. Varful fiecarei
piramide renale sau a 2-3 piramide proemina in sinusul renal, formand o papila renala. De pe
baza piramidelor se detaseaza spre corticala 400-500 prelungiri conice ce reprez. piramidele
corticale (Ferrein). Zona corticala (cortexul renal) inconjoara la periferie zona medulara.
Cortexul prez. urmatoarele zone:
-o zona subcapsulara
-o zona labirintica (care inconjoara fiecare piramida corticala)
-coloanele renale
Un lob renal cuprinde parenchimul renal, reprez. de o piramida renala impreuna cu piramidele
corticale de pe baza sa si cu subst. corticala.
Corpusculul renal (Malpighi) este situat in corticala rinichiului si in coloanele renale. Este
relativ sferoidal si prez. 2 poli: unul vascular (prin care patrunde arteriola aferenta si iese
arteriola eferenta) si un pol urinar. Structura fiecarui corpuscul renal include un glomerul
capilar format din capilare fenestrate ce realizeaza o retea interpusa intre arteriola aferenta si
cea eferenta. Capilarele glomerulare sunt despartite intre ele prin spatii intercapilare in care
este prez. t. conjunctiv (mezangiu) cu rol de stroma glomerulara. Mezangiul este form. dintr-o

matrice mucopoliglucidica, cel. mezangiale si o retea de fibrile de colagen. Capsula

glomerulului delimit. glomerulul fiind formata din 2 foite: una parietala externa si una
viscerala interna. Intre cele 2 foite se delimit. lumenul spatiului capsular, in care se
acumuleaza filtratul glomerular.
Nefronul reprez. unitatea morfofunctionala a rinichiului, aflata in rel. functionala cu reteaua
de capilare a corpusculului renal. Se considera ca un nefron are 6 portiuni: (1) tubul contort
proximal si (2) tubul contort distal -> situati in corticala si in vecinatatea corpusculilor renali;
(3) tubul drept proximal, (4) tubul atenuat si (5) tubul drept distal -> formeaza ansa
nefronului; (6) capsula glomerulului. Tubii colectori renali sunt considerati ca portiuni ale
unui sistem intrarenal de conducte care colecteaza, concentreaza si transporta urina.
24. CAILE URINARE
Caile urinare sunt reprez. de calice, bazinet, uretere, vezica urinara si uretra. Cu exceptia
uretrei, au peretele constituit din cele 3 tunici: mucoasa, musculoasa, adventice (seroasa).
Calicele si bazinetul prez. o mucoasa cu un epiteliu de tranzitie subtire, dispus pe o membr.
bazala f. fina. Corionul mucoasei, format din t. conjunctiv elastic apare mai subtire in calice si
mai gors in bazinet. Contine plexuri vasculare si infiltratii limfoide. Mucoasa bazinetului
imbraca fiecare papila renala, formand calicele mici care conflueaza cate 3-5 formand calicele
mari care la randul lor se deschid intr-un spatiu comun ce se continua cu ureterul. Musculara
calicelui si bazinetului cuprinde fibre musculare netede ale caror contractii participa la
evacuarea urinei din rinichi mulgand papilele renale.
Ureterul conduce urina de la bazinet la vezica urinara, prezentand o mucoasa plisata formata
din epiteliu si corion. Epiteliul este de tip tranzitional cu 5-6 straturi de celule. Corionul apare
mai dens spre epiteliu si mai lax spre musculara. Musculara ureterului apare mai groasa
prezentand 3 straturi: longitudinala interna, longitudinala externa ci circulara. Aceasta
dispunere permite efectuarea de contractii peristaltice ce imping urina spre vezica urinara. La
deschiderea ureterului in vezica se realizeaza un dispozitiv care previne refluxul urinei atunci
cand vezica este plina. Seroasa peritoneala acopera ureterul pana in apropierea vezicii urinare
unde este inlocuita de adventice.
Vezica urinara reprez. un rezervor unic de colectare a urinei, avand o structura asemanatoare
cu a ureterelor. Corionul este format din t. conjunctiv lax, bogat in fibre elastice. In corion se
obs. noduli limfatici si capilare. Musculara mucoasei apare mai dezvoltata la cabaline unde
cuprinde numeroase fibre musculare netede, inconjurate de t. conjunctiv lax. Intre planurile
musculare sunt prezenti microganglioni vegetativi. Seroasa acopera aproape in totalitate
vezica urinara.
Uretra este un organ tubular care conduce urina din vezica catre exterior unde se deschide prin
orificiul uretral. Uretra masculina prez. 3 portiuni: prostatica, membranoasa si spongioasa.
Portiunea prostatica strabate prostata prezentand un epiteliu tranzitional cu cel. mucoase.
Corionul cuprinde un bogat plex venos, glande coliculare si utriculul prostatic (uterul
masculin). Portiunea membranoasa prez. un epiteliu stratificat sau pseudostratificat columnar
cu un corion foarte dezvoltat. Portiunea spongioasa prez. un epiteliu ce variaza de la stratificat
columnar la pseudostratificat si la stratificat pavimentos spre extremitatea terminala. In
corionul acestei portiuni se gasesc glande uretrale de tip mucos si grupe izolate de fibre

musculare netede. Uretra la femela se prez. ca un conduct scurt, cu peretele format din 4
tunici: mucoasa, submucoasa, musculara si adventice. Lumenul mucoasei uretrei apare stelat.
25. TIMUSUL
Timusul este un organ limfoepitelial ce detine un rol esential in realizarea reactiilor de aparare
imunitare. La exterior are o capsula de t. conjunctiv din care se desprind septuri care impart
parenchimul in mai multi lobuli.
Lobulul timic este unit. morfofunctionala a timusului. Fiecare lobul are o zona corticala mai
inchisa la culoare si o zona medulara centrala, mai deschisa la cul. Zona corticala apare
comuna pt. mai multi lobuli, trecand dintr-un lobul in altul. Cortexul cuprinde populatie densa
de limfocite T, rare cel. epiteliale reticulare dispersate, putine macrofage si limfocite mari.
Cel. epiteliale reticulare sunt stelate, cu nuclei ovali, eucromatici. Se disting mai multe tipuri
de cel. epiteliale timice: cel. doica, cel. epiteliale dendritice din cortexul profund si cel.
epiteliale din medulara. Cel. doica sunt cel. specializate, localizate in stratul epitelial al
cortexului extern. Apar sub forma unor celule care exprima pe suprafata lor antigene de clasa
CMH II. Sunt considerate de unii autori ca avand origine epiteliala si rol in limfopoieza
timica. Cel. epiteliale dendritice delimiteaza spatii pline cu limfocite care se gasesc la limita
dintre corticala si medulara. Pe fata acestor cel. se gasesc mari cantitati de antigene codificate
ale CMH. Cel. epiteliale din medulara au prelungiri lungi care formeaza o retea laxa realizand
un cadru propice pt. maturarea limfocitelor T. Contin pe suprafata lor intreaga gama de
antigene, codificata de genele CMH. Unele din aceste cel. se grupeaza strans si realizeaza
corpusculii HASSAL (distrug limfocitele nematurate corespunzator pt. a deveni
imunocompetente).
Cel. limfoide din linia T (timocitele) formeaza pop. cel. dominanta ocupand reteaua formata
de prelungirile ramificate ale cel. epiteliale. Sunt mult mai numeroase in cortexul timic decat
in medulara.
Rolul timusului consta in participarea la amorsarea cu elemente a sistemului de aparare imuna
de tip celular. Astfel cel. epiteliale din timus furnizeaza seturile diferentiale ale antigenelor
CMH si asigura educatia cel. T pentru recunoasterea componentelor SELF.
26. CAILE RESPIRATORII
Caile respiratorii sunt reprezentate de cav. nazale, nazofaringe, laringe, trahee si bronhii
extrapulmonare.
Cavitatile nazale sunt captusite de o mucoasa formata din epiteliu si corion. Mucoasa cav.
nazale prez. 3 regiuni: vestibulara, respiratorie, olfactiva. Mucoasa regiunii vestibulare are un
epiteliu stratificat pavimentos. Corionul prez. papile inalte, bine vascularizate si cuprinde
numerosi foliculi pilosi, glande sebacee si sudoripare care se deschid la baza perisorilor. La
majoritatea speciilor, in corion exista glande seroase care umecteaza mucoasa prin secretia lor.
Mucoasa regiunii respiratorii prez. un epiteliu pseudostratificat prismatic ciliat bogat in celule
caliciforme. Corionul cuprinde glande tubulo-acinoase seroase si mucoase , infiltratii limfoide
si limfonoduli. In unele regiuni, corionul prez. o retea de capilare foarte bogata, cu aspect de
plex cavernos (la rumegatoare) cu rol in incalzirea aerului inspirat. Aceasta retea este drenata

prin vene cu dispozitive sfincteriforme. Mucoasa care captuseste sinusurile paranazale este
mai saraca in cel. caliciforme.
Nazofaringele este portiunea din faringe cu rol in respiratie. Mucoasa sa prez. epiteliu
pseudostratificat prismatic ciliat cu numeroase cel. caliciforme. In corion limfonodulii
formeaza amigdala nazofaringiana. Musculoasa cuprinde fibre musculare striate scheletice,
care formeaza muschii faringelui.
Laringele se prez. ca un organ tubular cu rol in fonatie si respiratie. Face legatura intre faringe
si trahee. Mucoasa laringelui prez. un epiteliu pseudostratificat prismatic ciliat. Corionul este
bogat in fibre elastice mai ales la nivelul corzilor vocale. Ligamentele vocale sunt formate in
principal din fibre elastice atasate ferm de muschii invecinati. Cartilajele laringiene sunt de tip
hialin si sunt articulate intre ele cu ajutorul unor fibre de colagen sau elastice. Muschii
intrinseci si extrinseci ai laringelui sunt de tip scheletic.
Traheea este un conduct tubular permanent deschis ce face legatura intre laringe si bronhiile
extrapulmonare. Mucoasa traheala prez. un epiteliu pseudostratificat prismatic ciliat constituit
din celule ciliate, cel. caliciforme, cel. neciliate si cel. bazale. Celule neciliate exociteaza spre
lumen glucide complexe. Corionul mucoasei cuprinde t. conjuctiv lax. In corion sunt prezente
glande traheale de tip mucos si seros. Inelele traheale sunt incomplete avand extremitatile
unite prin muschiul traheal format din fibre musculare netede ce se insera pe pericondrul
elastic. Adventicea este formata din t. conjunctiv lax in care sunt prezente elemente limfoide,
vase de sange, vase limfatice si nervi.
Bronhiile extrapulmonare incep la nivelul bifurcatiei traheale si patrund in pulmon la nivelul
hilului, unde se ramifica in bronhiile lobare. Ele prezinta inele cartilaginoase complete si rare
fibre musculare netede.
27. CAILE BILIARE
Canaliculele biliare intralobulare se continua la periferia lobulului cu pasajele Herring , care
la randul lor se varsa in canalele biliare din spatiile Kiernan. Aceste canale sunt denumite
canale biliare interlobulare si au peretele format dintr-un epiteliu simplu cubic sau prismatic,
ce se sprijina pe o membrana bazala. Canalele biliare interlobulare conflueaza si formeaza
canalul hepatic ce paraseste ficatul prin hil.
Canalul hepatic conflueaza cu canalul cistic ce isi are originea in vezica biliara, formandu-se
canalul coledoc. Canalul coledoc se deschide in duoden la nivelul papilei duodenale,
prezentand o ampula dotata cu un sfincter.
Canalele biliare sunt prevazute cu un epiteliu simplu prismatic care pe masura ce se apropie
de duoden, prezinta un platou striat. Epiteliul cuprinde celule caliciforme si cel. mucoase. Sub
epiteliu se gasesc un corion redus su cateva fibre musculare netede.
Canaliculele biliare intralobulare au o dispunere radiara, pornind de la vena centrolobulara
spre periferia lobulului hepatic. Nu au perete propriu, lumenul lor fiind delimitat de
membranele hepatocitelor adiacente. Membranele plasmatice adiacente sunt legate strans prin
zonule ocludens. La periferia lobulului, canaliculele biliare se continua cu canale f. scurte cu
perete propriu format dintr-un epiteliu aplatizat.
Caile biliare intra- si extrahepatice pot prezenta tulburari in procesul de canalizare, care

urmeaza dupa faza de proliferare a mugurilor formatori, marcate prin stenoze sau dilatari. La
nivelul vezicii biliare pot aparea atrezia, dedublarea sau dilatatia congenitala.
28. APARATUL RESPIRATOR LA PASARI
Prezinta particularitati de specie atat la nivelul cailor respiratorii cat si in struct.pulmonilor.
Cav.nazale:cornetul nazal rostral_sit.in regiunea vestibulara a cav.nazale,e intens vascularizat
si acoperit cu un epiteliu stratificat pavimentos cornificat;ce prez un strat bazal cu cel cubice,
usor neregulate.Scheletul cornetului e format din cartilaj hialin.Lamina proprie contine
numeroase vase de sange.cornetul nazal mijlociu_sit.in reg,respiratorie a cav nazale;schelet
cartilag hialin,delimitat de un pericondru ingrosat.Invelit cu o mucoasa de tip respirator,cu un
epiteliu pseudostratificat columnar ciliat cu cel.caliciforme;are o grosime de 20-30,prez cili
evidenti.In mucoasa sunt prezente numeroase glande alveolare mari,cu aspect mucos care se
deschid direct la suprafata epiteliului fara a prezenta canal de excretie.Lamina proprie
cuprinde un tes.conj. bogat in fibre de colagen si elastine,cel.limfoide dispersate uniform.
Cornetul nazal caudal e sitaut in reg.olfactiva a mucoasei nazale.E acoperit de o mucoasa de
tip olfactiv.
Laringele:prez.un schelet cartilaginos care se poate osifica partial;muschii sunt striati,iar
mucoasa prezinta un epiteliu pseudostratificat cu cel.caliciforme si cel.calicifome si
cel.ciliate.
Traheea:formata din 108-126 inele cartilaginoase complete care se articuleaza intre ele, prin
ligamnete interinelare formate din fibre d ecolagen si elastina..Inelele sunt formate din cartilaj
hialin si pot prezneta inele de osificare cu maduva hematogena.Peretele traheal cuprinde in
structura sa mucoasa,tunica fibrocartilaginoasa si adventitia,ce este reprez de tes.conjunctiv
lax.
Pulmonii:la pasari,arborele bronhic nu prezinta canale alveolare,saci alveolari si alveole
pulmonare.Arborele bronhic este compus dintro retea de bronhii intercomunicante.Hematoza
sau schimbul de gaze se realizeaza la nivelul celor mai fine ramificatii ale bronhiilor
intrapulmonare,denumite branhii tertiare.Inainte de a intra in pulmoni,bronhiile prezinta inele
cartilaginoase complete ,dar nesuprapuse partial.Bronhiile primare,stanga si dreapta,rezultate
in urma ramificarii traheii,patrund in pulmon la nivelul hilului,impreuna cu artera si vena
pulmonara.Mucoasa bronhiei prezinta un aspect dantelat datorita cutarii sale si numeroaselor
deschideri ale glandelor la nivelul epiteliului.Glandele alveolare mucoase dispar,fiind
inlocuite de cel.caliciforme.Epiteliul este pseudostratificat prismatic ciliat.Fibrele musculare
sunt dispuse circular,spiralat sau longitudinal,avand raporturi stranse cu fibre elastice ale
corionului.Din bronhiile primare se desprind cele secundare,dispuse in 4 grupe:medio-dorsala,
medio-ventrala,latero-dorsala,latero-ventrala.Prezinta epiteliu simplu columnar ciliat in reg
initiala,care devine simplu pavimentos in reg terminala a bronhiei.Pulmonii la pasare prezinta
un aspect spongios,datorita ramificatiilor bronhiale intrapulmonare.Astfel,fiecare pulmon
contine o bronhie primara,4 bronhii secundare si un nr mare d ebronhii tertiare(parabronhii),
ce realizeaza o retea tubulara intrapulmonara in spatiul dintre mezobronhie si bronhiile
secundare.Impreuna cu tesutul pulmonar adiacent,o parabronhie realizeaza un lobul pulmonar
ce reprezinta unitatea morfofunctionala a pulmonului la pasare.Lobul pulmonar la pasare are
forma hexagonala,p sectiune transeversala,avand in centrul sau o parabronhie ,cu un lumen ce

okupa circa 1/3 din diametrul lobului.Atriile aerine(aerofore)sunt cav cuprinse intre 100-200.
Ele sunt captusite cu epiteliu simplu cubic sau pavimentos,ce contin complx Golgi,R.E rugos,
Peretele atriilor e foarte subtire in zona adiacenta capilarului.La pasari bariera aer
-sange e foarte subtire(1,06),tristratificata si cuprinde epiteliul capilarelor
aerifere,membr.bazala si endoteliul capilar.Sacii aerieni au un perete foarte subtire si reprez o
prelungire in exteriorul pulmonilor a mucoasei mezobranhiilor.In structura sacilor aerieni
intra:un epiteliu simplu cubic ciliat si simplu pavimentos ,o membr.bazala si o lama subtire de
tes.conjunctiv ce contine fibred de colagen si elastice.
29. FARINGELE & ESOFAGUL
Faringele:se prezinta ca un organ musculo-membranos comun aparatului digestiv si
respirator.Are peretele format din mucoasa,submucoasa,musculoasa si adventitie.
Mucoasa:e formata din epiteliu si corion.Epiteliul are un aspect morfologic diferit in functie
de cele 3 zone :un epiteliu srtatificat pavimentos de tip digestiv,
in orofaringe,de epiteliu pseudostratificat ciliat cilindric,in nazofaringe si laringo
faringe.Corionul are structura complexa,fiind relativ tristratificat prezentand stratul superficial
cu numerosi acini glanurari si numeroase elemente limfoide,stratul mijlociu formaT din tes
conj.lax,stratul profund ce cuprinde o retea de fibre elastice.Submucoasa cuprinde tesut
conjunctiv fibros,ce realizeaza o aponevroza pe care se insera muschii faringelui.Advendicea
este reprezentata de tesut conjunctiv lax,periorganic.
Esofagul:este un organ tubular ce realizeaza legatura dintre farinfe si stomac,prezentand 3
portiuni:cervicala,toracala si abdominala.Jonctiunea faringo esofagiana se realizeaza
brusc.Are 4 tunici:mucoasa,submucoasa,
musculoasa,si adventitia(in portiunea cervicala)sau seroasa(in portiunea toracala si
abdominala).Mucoasa esofagiana prezinta piluri longitudinale.Epiteliul esofagian este
stratificat pavimentos,puternic cheratinizat la cabaline,foarte putin cheratinizat la suine si
necheratinizat la carnivore.Corionul bogat in fibre elastice.Musculara mucoaseicuprinde
manunchiuri de fibre de musculare netede dispuse spiralat pe toata lungimea esofagului la
ecvine si rumegatoare.La suine si carnivore formeaza un strat incomplet.Submucoasa
cuprinde tes.conj.lax,cu multe fibre elastice foarte vascularizat si inervat;glande tubuloacinoase(mucoase,simple sau ramificate)denumite si glande submucoase.
Musculoasa propriu zisa apare slab dezvoltata si cuprinde atat fibre musculare striate,cat si
fibre musculare netede.Dispunerea pe 2 straturi(unul circular intern,altul longitudinal
extern)este caracteristica celor 2/3 caudale unde predomina fibre musculare netede.
Advendicea prezenta in portiunea cervicala a esofagului este formata din tes.conjunctiv lax,cu
numeroase formatiuni vasculare,nervoase si limfatice.Seroasa este formata din
tes.mezotelicofasciculat si este prezenta in portiunea intratoracala si intraabdominala a
esofagului.
30 PULMONII reprez. organele esentiale ale ap. respirator la niv. lor avand loc hematoza
(=schimbul de gaze). Cuprind in structura lor: o componenta de conducere formata din ramif.
dicotomica a bronhiilor intrapulmonare; o componenta respiratorie (formata din totalitatea
structurilor implicate direct in procesele de hematoza); pleura viscerala care ii inveleste la

exterior. Componenta de conducere cuprinde totalitatea bronhiilor rezultate in urma

ramificarii bronhiilor primare (bronhii lobare, bronhii segmentare, bronhii interlobulare,
bronhii intralobulare=bronhiole). Bronhiile extralobulare au in structura peretelui lor
mucoasa, tunica musculo-cartilaginoasa si adventitia. Mucoasa bronhiilor prez. pliuri
longitudinale, epiteliul este pseudostratificat prismatic ciliat, corionul este format din t.
conjunctiv lax ce contine fibre elastice, infiltratii limfoide si glande de tip tubulo-acinos
mucos. Tunica musculo-fibro-cartilaginoasa este form. din t. conjunctiv in care predomina
fibrele elastice. Adventitia este reprez. de un t. conjunctiv lax, bogat vascularizat. Bronhiolele
respiratorii se caracterizeaza prin faptul ca prez.deschideri ale alveolelor pulmonare. Epiteliul
este simplu cubic, corionul cuprinde numeroase limfocite si fibroelastice. Bronhiolele resp.
fac parte atat din componenta de conducere cat si din cea respiratorie. Componenta
respiratorie cuprinde canalele alveolare, sacii alveolari si alveolele pulmonare. La nivelul
canalelor alveolare se deschid sacii alveolari si alveolele pulmonare.Canalele alveolare se
continua cu sacii alveolari care au peretii perforati de orif. de deschidere ale alveolelor
pulmonare. Alveolele pulmonare sunt cavitati mici dispuse in jurul sacilor alveolari, a
canalelor alveolare si a bronhiolelor respiratorii. Alveolele sunt separate intre ele prin septe
interalveolare. Epiteliul alveolar cuprinde urmatoarele tipuri de celule: pneumocitul
membranos, pneumocitul granulos, pneumocitul cu margine in perie, macrofagul alveolar.
Capilarele alveolare ocupa 70% din supraf. totala a alveolelor. Pleura pulmonara este reprez.
de portiunea viscerala a seroasei cav. toracice. Cuprinde in structura sa mezoteliul (celule
aplatizate unite prin desmozomi si tesut conjunctiv), stratul subpleural (tesut conjunctiv bogat
in fibre elastice) si limitanta elastica (formata prin condensarea fibrelor elastice la contactul cu
parenchimul pulmonar).

VI

21. FIBRELE MUSCULARE CARDIACE

Tesutul muscular cardiac este format din celule musculare striate (miocardocite) care, in
functie de activitatea pe care o desfasoara, pot fi: celule miocardice lucratoare, cu functia
principala-contractia si celulele nodale, care genereaza si conduc raspunsuri electrice.
Celulele musculare cardiace lucratoare, impreuna cu tesutul conjunctivo-vasculo-nervos,
formeaza miocardul atrial si ventricular.
Miocardocitele lucratoare sau comune au forma cilindroida, ramificata, fiind mai subtiri in
atrii si mai groase in ventricule.In general au un singur nucleu, uneori doi, plasat
central.Miofibrilele prezinta striatii transversale, ce lipsesc in spatiul sarcoplasmatic, unde
sunt vizibile granule de pigment de uzura (lipofuxina).
Miocardocitele lucratoare se anastomozeaza intre ele, formand o retea, in ochiurile careia se
afla tesut conjunctiv redus.
Fibrele musculare cardiace din atrii au aceeasi ultrastructura prezentand in plus, granule
atriale ce contin un factor natriuretic de natura polipeptidica.Acest factor produce diureza,
natriureza si kaliureza masiva, scazand tensiunea arteriala.Au complexul Golgi si reticulul
endoplasmatic rugos mai dezvoltate decat cele din ventricule.Tesutul conjunctiv este mai

redus cantitativ decat in muschii scheletici, fiind limitat la reduse travee conjunctive, cu celule
rare (mastocite, macrofage).El se densifica la nivelul jonctiunii dintre atrii si ventricule, unde
formeaza inelele atrio-ventriculare-aortic si pulmonar.Din ele se desprind fibre conjunctive
care patrund in valvele cardiace.La bovinele de munca, batrane, se pot osifica.
Fibrele musculare cardiace se contracta involuntar, ritmic si permanent pe tot parcursul vietii.
22. FIBRELE MUSCULARE CARDIACE SPECIFICE
Tesutul muscular cardiac este format din celule musculare striate (miocardocite) care, in
functie de activitatea pe care o desfasoara, pot fi: celule miocardice lucratoare, cu functia
principala-contractia si celulele nodale, care genereaza si conduc raspunsuri electrice.
Celulele nodale, numite si excito-conducatoare sunt dispuse in masa miocardului contractil,
alcatuind un nod sinusal, unul atro-ventricular, fasciculul Hiss si reteaua Purkinje.
Celulele nodale sunt specializate, dotate cu proprietatea de autoexcitabilitate si
conductibilitate, fapt ce le permite sa asigure automatismul si conducerea contractiilor
cardiace.Se descriu trei tipuri de celule nodale: celulele P, T si Purkinje.
Celulele P, de forma sferoidala, au citoplasma abundenta, cu aspect clar (se numesc si celule
palide) si nucleu deosebit de mare.Sunt lipsite de sistemul T cu toate ca sarcoplasma lor
prezinta numeroase invaginari de natura pinocitara.Nu au functie contractila, miofibrilele
fiind in numar redus, neordonate.Mitocondriile sunt reduse ca numar.
Celulele T sau de tranzitie au o organizare intermediara intre celulele P si miocardocitele
lucratoare.Astfel contin mai multe miofibrile si mitocondrii.Au rolul de a raspandi impulsul
generat de celulele P si de a opri accesul impulsurilor ectopice primare.Sunt dispuse la
periferia nodulilor.
Celulele Purkinje sunt mai mari decat miocardocitele lucratoare.Au o citoplasma clara cu
numeroase granule de gliogen, un inel de miofibrile situate periferic si un nucleu central.
Tubii T sunt absenti.Celulele Purkinje formeaza corpul principal al fasciculului Hiss.
23. TESUTUL MUSCULAR CARDIAC
Se caracterizeaza printr-un metabolism esentialmente oxidativ.Este foarte bogat in mioglobina
si mitocondrii. Tesutul muscular cardiac este format din celule musculare striate
(miocardocite) care, in functie de activitatea pe care o desfasoara, pot fi: celule miocardice
lucratoare, cu functia principala-contractia si celulele nodale, care genereaza si conduc
raspunsuri electrice.
Miocardul apare format din celule musculare bine individualizate, ce stabilesc intre ele
jonctiuni la nivelul unor discuri intercalare.
Sarcolema (invelisul celular) cuprinde trei componente: plasmalema, lama bazala si lama
reticulara.Plasmalema este trilaminata, prezentand o portiune periferica si una interna care
cuprinde tubii transversali (T); de asemenea prezinta numeroase invaginari, caveole.Lama
bazala se prezinta ca o membrana bazala iar cea reticulara se continua cu spatiul cuprins intre
celulele cardiace.Discul intercalar reprezinta un complex jonctional si are rolul de a asigura
cuplarea functionala electrica a celulelor musculare.Un disc intercalar prezinta zone cu
interdigitatii prevazute cu desmozomi.
Nucleii miocardocitelor lucratoare sunt alungiti, situati central.

Sarcoplasma este mai abundenta decat in fibrele scheletice si cuprinde organite comune,
miofibrile si incluzii.Mitocondriile sunt cele mai numeroase ( 250 miliarde/gram tesut
miocardic), numar ce permite producerea unei mari cantitati de ATP, utilizarea a numeroase
substraturi pt producerea de energie; mitocondriile sunt sensibile la hipoxie, generand
infarctul miocardic acut.Lizozomii primari sunt rari, apar mai mult corpii reziduali sub forma
de granule de lifuscina, iar peroxizomii sunt prezenti la nivelul benzii Z.Incluziile de glicogen
se gasesc in cantitate relativ mare.Miofilamentele sunt mai putin numeroase, dar mai groase si
dispuse uniform.
Contractia se realizeaza in aceleasi etape ca si in muschiul scheletic, pe baza mecanismului
glisarii, insa cantitati mai mari de ATP; o alta particularitate ar fi ca activitatea Ca 2+ -ATPaza este diferita de a mioglobinei din muschii scheletici.
24. TESUTUL MUSCULAR NETED
Este format din celule musculare fusiforme ce se contracta involuntar.Nu formeaza organe
individualizate anatomic, dar participa la formarea tunicilor contractile ale organelor cavitare.
Fibrele musculare netede se grupeaza formand un fascicul, fasciculele se grupeaza formand
straturi longitudinale, circulare sau oblice.Solidarizarea fibrelor musculare netede intr-un
fascicul este realizata de catre elementele conjunctive prezente in spatiul extracelular.O retea
densa de fibre de reticulina inconjoara ca o teaca fiecare fibra musculara.Fibra musculara
neteda este o celula tipica, cu un nucleu alungit dispus central, cu o sarcoplasma cu 2 zone:
una centrala ce cuprinde organitele comune si una periferica cu miofilamente si corpii densi.
Invelisul celular
este format din sarcolema propriu-zisa si membrana bazala care este aproape de doua ori mai
subtire fata de fibra striata.Sarcolema nu emite tubi T, dar prezinta 3 categorii de formatiuni:
caveole, arii dense si jonctiuni intracelulare.Caveolele sunt vezicule, in numar de 150 000 pt
fiecare celula neteda; ariile dense cuprind vinculina necesara filamentelor de actina; joctiunile
intercelulare sunt de tipul adherens, comunicante si apozitii.
Mitocondriile sunt in jur de 5 % din volum, reticulul endoplasmatic neted mai bine dezvoltat,
complex Golgi slab dezvoltat, incluziile de colagen sunt grupate in plaje si reprezinta o
rezerva de energie, corpii densi sunt specifici fibrelor netede insa nu au un rol inca elucidat,
iar filamentele intermediare formeaza o retea citoscheletala.
Aparatul contractil al fibrei musculare netede cuprinde filamente subtiri de actina si miozina;
in fibrele musculare netede nu exista sarcomere si nici benzi Z.
In afara aspectului comun se mai intalnesc leiocite ramificate si celule mioepiteliale.Leiocitele
apar in tunica mijlocie a arterelor iar celulele mioepiteliale apar in peretele acinilor din
glandele exocrine.
Inervatia muschiului neted este realizata de fibre amielinice din sistemul nervos vegetativ,
care contin vezicule cu acetilcolina.
Regenerarea tesutului muscular neted se face pe seama tesutului conjunctiv intramuscular.In
leziuni circumscrise este posibila multiplicarea numerica a fibrelor netede limitrofe.
25. TESUTUL MUSCULAR STRIAT

Formeaza principala componenta structurala a muschilor scheletici (somatici), dar intra si in

alcatuirea musculaturii cavitatii bucale, a faringelui, esofagului, sfincterelor
voluntare.Unitatea structurala a tesutului muscular striat este fibra musculara scheletica sau
miocitul scheletal, de forma cilindrica, cu lungimi deosebit de mari (explica amplitudinea si
viteza mai mare de contractie : se contracta cu frecventa de 100 de ori pe secunda), grosimea
lor este diferita in functie de varsta, tipul de solicitare.
In structura unui muschi, fibrele sunt dispuse paralel intre ele si legate prin tesut conjunctiv,
care formeaza endomisiul (teaca subtire ce inveleste fiecare fibra), perimisiul (inveleste un
fascicul de fibre) si epimisiul (tesut conjunctiv ce inveleste muschiul, ancorandu-l in
fascie).Dispunerea fasciculelor de fibre apara caracteristica pt fiecare muschi, putand sa existe
muschi fusiformi, semipenati, penati, digastrici sau poligastrici.Endomisiul, perimisiul si
epimisiul sunt in continuitate intre ele dar si cu tendoanele, aponevrozele, periostul sau
fasciile.
Desi tesutul conjunctiv ocupa numai 15 % din volumul unui muschi striat, el detine un rol
important, deoarece compartimenteaza muschiul, ceea ce permite contractia independenta a
fasciculelor de fibre (fiecare fibra se contracta dupa legea totul sau nimic).
In structura unei fibre musculare striate scheletice intra invelisul celular (cu sarcolema ce
contine pompele ionice, tubii T si caveolele), nucleii (20-40/cm) si citoplasma (sau
sarcoplasma cu mitocondriile aici numite sarcozomi, necesare pt ATP, numeroase complexe
Golgi, lizozomi pt maturarea carnii, retivcul endoplasmatic neted aici numit sarcoplasmic
foarte abundent si incluziile sarcoplasmice: granule de glicogen si de lipide).
Vascularizatia tesutului muscular scheletic este foarte abundenta (metabolism intens), iar
inervatia este realizata de filete nervoase ce se desprind din ramuri ale nervilor cerebrospinali.
26. SINAPSELE
Sunt structuri specializate, ce realizeaza trasmiterea impulsului nervos de la un neuron la altul,
de la un neuron la un efector sau de la un receptor la un neuron.
Sinapsele pot fi:
Dupa structurile intre care se realizeaza sunt: exodendritice, axosomatice axoaxonice,
dendritodendritice, somatodendritice, somatosomatice.
Dupa aspectul morfologic al terminatie axonale exista terminatii in forma de bulb, clopot, cos,
maciuca.
Dupa mecanismul care sta la baza trasmiterii impulsului la nivelul jonctiunii:
1. sinapse chimice (activitatea lor se bazeaza pe un mediator chimic)
2. sinapse electrice (activitatea lor se bazeaza pe trasmiterea ionilor)
Dupa criteriul fiziologic pot fi excitatorii sau inhibitorii.
Dupa aspectul veziculelor sinaptice pot fi:
1. vezicule sferice cu centrul clar ce contin acetilcolina
2. vezicule sferice mari cu centrul dens ce contin monoamice
3. vezicule sferice mici cu centru dens ce contin noradrenalina, serotonina
4. vezicule ovalare cu centrul clar ce contin neurotrasmitatori inhibitori
Dupa neurotrasmitatorii prezenti in componenta presinaptica sunt: colinergice (acetilcolina),
noradrenergice (noradrenalina), dopaminergice
(dopamina), gabaminergice (GABA), serotoninergice (serotonina).

In structura sinapselor intra o componenta presinaptica (ce contine in butonul presinaptic

vezicule sinaptice clare, zona activa a butonului este reprezentata de membrana presinaptica)
si o componenta postsinaptica, a carei membrane emita in spatiul sinaptic protuberante.
La nivelul sinapselor, tecile se intrerup, insa exista jonctiuni inchise ce vor realiza o
membrana pentalaminara.
Formarea sinapselor sau (sinaptogeneza) cuprinde 4 faze:
1. stabilirea de contacte intre ramificatiile butonale ale axonului si prelungirile neuronului
postsinaptic
2. recunoasterea interneuronala care se realizeaza pe baza specificitatii chimice a unor
glicoproteine ale matricei extracelulare
3. initierea realizarii ingrosarii postsinaptice
4. constituirea sinapsei definitive
Numarul, natura si nivelul de activitate al sinapselor sistemului nervos la mamifere se
modeleaza in functie de solicitari, exista o plasticitate (turnover) a sinapselor al carui ritm
variaza cu varsta (fiind mai activ la tineret).
Trasmiterea influxului nervos se realizeaza prin actiunea mediatorilor chimici (acetilcolina,
noradrenalina) din microveziculele presinaptice.
27. TERMINATIUNI NERVOASE RECEPTOARE
Sau periferice, apartin ramificatiilor dendritice ale neuronilor senzitivi.Ele pot fi libere sau
incapsulate in structuri conjunctive gliale, numite corpusculi senzitivi.
Terminatiile libere sunt ramificatii dendritice in tesutul epitelial, in radacina firului de par, in
peretii vaselor sau in tesutul conjunctiv.In epitelii ele formeaza reteaua Langerhans si ajung la
celulele Merkel, numite epitelioidocite tactile.
Terminatiile incapsulate sau corpusculii senzitivi sunt localizati in tesutul conjunctiv din piele,
in organele interne, muschi, tendoane, etc.Corpusculii senzitivi cuprind in structura lor o
terminatie dendritica fara teaca de mielina, care formeaza capsula.Si pot fi:
1. corpusculii Meissner (tactili), din dermul papilar, corionul mucoasei bucale, lingulae,
palatine si receptioneaza presiunile fine
2. corpusculii Golgi-Mazzoni (bulboizi), din dermul pulpei digitale, organelor genitale si
receptioneaza presiunile medii
3. corpusculii Vater-Paccini (lamelosi), din hipoderm, peritoneu, periost sunt mecanoreceptori
si receptioneaza excitatiile produse de presiuni inalte si vibratii
4. corpusculii Krause (termici pt rece), din derm, receptioneaza excitatiile termice
5. corpusculii Ruffini (termici pt cald), tot din derm
6. corpusculii Hrebst-Grandry, prezenti la pasari in pielea ciocului
7. corpusculii genitali, din dermul penian, labial, clitoridian.
Receptorii sensibilitatii profunde pot fi proprioreceptori, controland pozitia staturii si
miscarile corpului (fusul neuromuscular, fusul neurotendinos), sau pot fi visceroreceptori,
care sunt reprezentati de plexurile nervoase, terminatiile libere din peretii arterelor, venelor si
de glomi care sunt formatiuni chemoreceptoare.

28. FIBRELE NERVOASE

Sunt structuri alcatuite dintr-o componenta neuronala (neuritul), reprezentata de axoni sau
dendrite, si dintr-o componenta nevroglica ce formeaza tecile.Fibrele nervoase se grupeaza
formand fascicule (in creier sau in maduva spinarii) sau nervii periferici (in restul
organismului).
Fibrele nervoase, in functie de topografiai lor pot fi centrale (SNC) sau periferice (SNP), iar
dupa structura lor pot fi mielinice (cu sau fara teaca Schwann) sau amielinice (fara teaca
Schwann sau cu teaca Schwann foarte subtire numite fibre Remak).
Conducerea impulsului nervos este mai rapida in fibrele nervoase cu diametrul mai mare si cu
teaca de mielina mai groasa.Teaca de mielina indeplineste un rol bioizolator electric si
accelereza conducerea impulsului nervos.Pentru a realiza aceeasi viteza de conducere, o fibra
amielinica trebuie sa fie de 4 ori mai groasa.Daca maduva spinarii ai fi alcatuita numai din
fibre amielinice, ea ar trebui sa aiba un diametru de mai multi metri.
Structura unei fibre nervoase mielinice periferice cuprinde:
1. neuritul care este format din : neuroplasma, o membrana plasmatica, mitocondrii,
neurofibrile, microvezicule
2. teaca de mielina care contine o mare cantitate de colesterol, fosfolipide, cerebrozide, o retea
de neuroketina; lipseste in portiunea initiala si terminala o fibrelor nervoase, de asemenea
prezinta discontinuitati in lungul sau, iar la intervale neregulate, strangulatii inelare sau noduli
Ranvier; are rol mecanic (de sustinere) si trofic (hraneste neuritul).
3. teaca Schwann este situata pe partea externa a tecii de mielina, inconjoara fibra nervoasa
trecand peste strangulatiile Ranvier.
4. teaca endoneurala imbraca teaca Schwann si insoteste neuritul pana in apropierea ultimelor
sale ramificatii.
Fibrele nervoase nemielinice sau amielinice sunt prezente si in SNC si in SNP, insa in SNP
toti neuritii sunt inveliti in lame simple, furnizate de celulele Schwann.In realitate fibrele
amielinice prezinta o foarte subtire teaca de mielina si chiar exista si fibre amielinice cu teaca
Schwann, avand o culoare cenusie si sunt numite Remak.
29. DEGENERAREA SI REGENERAREA FIBRELOR NERVOASE
Neuronul se comporta ca o unitate morfofunctionala, in sensul ca orice leziune a
pericarionului produce o degenerescenta a prelungirilor sale, iar leziunile fibrelor nervoase
produc modificari structurale ale pericarionului.
Modificarile pot fi reversibile, cand fibra nervoasa se poate regenera, sau ireversibile, cand se
produce moartea neuronului.
Degenerescenta poate fi secundara sau primara.
Cea secundara se numeste si valeriana.Sectionarea unei fibre nervoase provoasa
degenerescenta fragmentului situat la nivelul sectiunii.In fibrele motorii, fenomenele
degenerative incep la nivelul placii motorii.Fragmentele degenerate ale neuritului si mielinei
sunt fagocitate de catre celulele Schwann si macrofagele din tesutul conjunctiv.Dupa
disparitia neuritului si a tecii de mielina, o parte din celulele Schwann intra in diviziune si

formeaza benzi ingrosate, numite bandelete Bugner, cu rol in regenerarea fibrei nervoase, iar
o alta parte din celulele Schwann se transforma in macrofage.
Cea retrograda cuprinde fenomenele ce se extind de la nivelul leziunii spre
pecarion.Modificarile consta in cromatoliza (disparitia corpilor Nissl), marirea vascozitatii
citoplasmei, deplasarea nucleului cartre dendrite.Aceste modificari pot fi reversibile, neuronul
recapatandu-si structura lui normala.
Regenerarea fibrelor nervoase se produce, in general, numai in nervii periferici si se
realizeaza prin cresterea si alungirea bandeletelor Bugner, dinspre segmentul proximal catre
cel distal.
30. MICROGLIILE
Reprezinta un tip de nevroglie ale SNC-ului, alturi de macroglii, oligodendrocite si celulele
ependimare.Se mai numesc si mezoglii si sunt situate predominant in substanta cenusie, ca
satelit al neuronilor si al vaselor sanguine.Este prezenta si in substanta alba, ca satelit
prefibrilar.
Corpul microgliei este mic, dens si alungit, prelungirile sunt scurte, cu aspect spinos.
Reprezinta 5 % din nevrogliile SNC-ului.
Au origine mezodermica, reprezentand principalele celule ale sistemului mecrofagic din
creier.Se prezinta sub doua forme: ori ca celula amoeboidala, similara morfologic cu
macrofagul, fagocitand neuroni lezati, sau ca celula ramificata, considerata in repaus si cu rol
de aparare (la adult).
Microgliile secreta un polipeptid numit factor de proliferare gliala, care stimuleza
proliferarea astrocitelor si oligodendrocitelor in timpul realizarii cicatricelor gliale.