Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CONTUZIILE
In functie de intensitate sunt: gradul I, II, III IV. Sunt actiunea agentului traumatic asupra
osului, produse de accidente, loviri, alunecari, etc. si pot fi:
- superficiale – piele, tesut conj, tesut subcutanat, muschi
- profunde – ajung la os, periost -> congestie, durere, schiopatura, uneori hemoragie
pe tot nivelul contuziei
Cand ajung la nivel osos determina periostita si hemoragie subperiostala. Hemoragia trebuie
combatuta in primele zile pt ca poate duce la modificari osoase.
Reparatia osoasa in urma hemoragiei se face astfel: se retrage HEM, ramane fibrina, se
depun saruri de Mg si altele. In urma contuziei, proliferare osoasa mai mare decat contuzia –
compresiune pe tesuturile din jur = durere. Schiopatura e un simptom, nu o boala!
Rarefiere osoasa in primele 15 zile de la producere traumatismului -> duce la exostoze. La cal
exista exostoze localizate:
- scoica = insertia extensorului digital comun pe eminenta piramidala a falangei a treia
- spavan = insertia medie distala a fibularului 3 – aparatul pasiv – pe marele cuneiform
si metatarsul rudimentar 2
In urma microhemoragiilor peste care se formeaza os in exces raman exostozele, cu
localizare fixa si denumire precisa sau in contuzii cu localizare diversa – unde e localizata
contuzia. Semne clinice ale contuziilor: edem, temperatura locala crescuta, durere,
schiopatura.
Contuzia profunda e cauza fracturilor. Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice si
anamnezei. Prognosticul e in functie de intensitate:
- favorabil: contuzii usoare
- moderat sau rezervat in contuzii profunde
- foarte grav in contuzii violente care duc la fracturi
Tratament:
- repaus
- crioterapie – nu se face concomitent cu antiflogistice
- medicatie antiflogistica locala – alcool camforat sau mentolat (congestie)
- badijonari cu solutie
- vezicatie – activeaza puternic circulatia la 10-15 zile dupa
FRACTURILE
Sunt contuzii de gradul III-IV, plagi osoase adica intreruperea traumatica partiala sau totala a
unui os.
Etiologie multipla: traumatisme: accidente rutiere sau casnice, caderi in gol, etc.
Exista cauze:
- determinante (traumatisme)
- favorizante (afectiuni osoase – osteosarcom, periostita, caria osoasa)
- interne (rahitism, demineralizare, contractura musculara supralimitata?)
- externe (traumatisme)
Dupa frecventa pot fi intalnite latoate speciile de animale. Cel mai des intalnite: la nivelul
oaselor lungi pentru ca sunt mai vulnerabile. Oasele scurte sunt mai rezistenta, au maduva
mai mica, osul este spongios. Cele lungi au peretele mai rezistent, insa maduva e inclusa intr-
un canal medular cu putine travei osoase rezistente.
Clasificarea fracturilor:
1. modul de producere
- complete – intereseaza intregul os
- incomplete – intereseaza partial osul
2. clinic
- inchise – focarul de fractura fara continuitate cu exteriorul, pielea este intacta
- deschise – oasele comunica cu exteriorul, sunt brese care se infecteaza repede si
reprezinta urgente; fracturile inchise nu reprezinta urgente si se intervine chirurgical
dupa 3-5 zile de la fractura, trebuie oprita intai hemoragia
3. locul de actiune al agentului traumatic
- directe
- indirecte – la distanta fata de locul de actiune al agentului traumatic
FRACTURI INCOMPLETE
Fisura = continuitate la nivelul osului, compacta osoasa se opreste in grosimea osului si nu
trece de marginea lui
Fractura in lemn verde = ca o creanga subtire elastica care nu se rupe; se desprind niste fasii,
partea concava din interior este intacta; se preteaza la tratament conservator, apare la
animalele tinere
Fractura prin infundare = la oasele late unde exista 2 compacte oasoase – interna si externa
si intre ele exista travei
1. Fisura
Este o fractura partiala care nu intereseaza intregul os. Simptomele sunt: tumefiere calda,
durere, edem, schiopatura de gradul IV.
Se face testul schiopturii, se tine animalul pe cele 2 membre MA sau MP si vezi daca face
sprijin pe cel lovit, daca face sprijin fortat este contuzie, daca nu face deloc este fisura.
Nu apare crepitatie osoasa, nu exista modificari la nivelul razelor osoase – raman in pozitie
anatomica, prognosticul e rezervat pt ca daca nu se intervine la timp, devine fractura
completa.
Tratament: repaus, antiinflamator si pt tesuturile moi. Nu se face analgezie, pentru a ajuta
animalul sa se fereasca in mod natural de miscari bruste.
2. Fractura in lemn verde
Este mai complicata decat fisura, se formeaza pe partea convexa a osului si are aceleasi
simptome, doar ca deformeaza liniile anatomice normale. Durerea se simte mai tare,
prognosticul e rezervat iar diagnosticul de certitudine se pune prin Rx, ca la toate fracturile.
Tratament:
- conservator – bandaj inamovibil, fara miscare in focar, care sa cuprinda cel putin o
articulatie distala si una proximala
- chirurgical – brosa sau tija centromedulara
CALUSUL
Calusarea reprezinta reparatia osoasa. Este intalnit in toate tipurile de solutii de continuitate
ale osului.
Dezideratul in reparatia osoasa: calus cat mai mic si bine organizat pentru o imobilizare
perfecta a focarului de fractura. In timpul reparatiei osoase nu se admite la animale
supliment de calciu, pentru ca se face un calus prea mare.
Stadii de formare a calusului:
1. hemoragie post traumatism
- cand hemoragia se opreste, se formeaza hematomul, fie lanivelul tesuturilor moi (nu
e dorit), fie intre capetele focarului de fractura (aici e binevenit)
- in timpul unei fracturi ale coloanei vertebrale sau care vine in contact cu maduva
rosie hematoformatoare, aceasta se transforma in tesut grasos
2. rarefierea capetelor osoase
- odata cu formarea hematomului incepe si rarefierea osoasa care chiar daca nu se
vede macroscopic, e vizibila la radiografie
3. formarea osului primar
- formarea hematomului tine in jur de 7-14 zile, dupa aceea se deschide, e retrage
hemul, ramane fibrina – calus fibrinos
- daca de deschide hematomul mai devreme, apare hemoragia
4. sudarea fragmentelor osoase = formarea calusului definitiv
- clasificarea calusului definitiv: la animalele tinere, se formeaza intre 6 sapt si 3 luni, la
3 luni se considera incheiat
- la serclaj nu se producere rarefiere osoasa pentru ca se acopera cu periost; la
placute, suruburi, se produce rarefierea osoasa si de asta trebuie scoase implanturile
dupa formarea calusului definitiv, nu lasate in os
Nomenclatura actuala de formare a calusului se refera la stadiul histochimic:
a. calus fibrino-proteic: corespunde cu hemoragia; hematom – dispare hem, ramane
fibrina, se organizeaza si devine fibrozanta, orientata ca fibre in lungimea osului;
dupa 6-10 zile se inlocuieste cu calus fibro-conjunctiv
b. calus conjunctiv: testut conjunctiv
c. calus osos primar: este moale, pentru a deveni un calus fiziologic are nevoie ca in
interiorul lui sa nu existe mobilitate; exista osteoclasete care depun calciu si
osteoblaste care rarefiaza osul; se formeaza in 6 saptamani
d. calus osos definitiv (2-3 luni)
Diferenta intre cel primar si definitiv este ca in cel primar, osul este mai fragil, mai putin
impregnat cu calciu, mai voluminos, dar tesutul Haversian e deja conturat. Fortele mecanice
ale miscarii determina modelarea calusului si nu depaseste grosimea osului initial, iar
circulatia haversiana este reluata ad integrum.
Calusul definitiv e mai mic si mai rezistent. Doar tesutul osos si ficatul se repara ad integrum.
In etapa de calus primar, pH-ul este de 5-7 apoi tinde catre 8 in etapa de calus definitiv.
Factori care intervin in formarea calusului:
- hipofiza
- tiroida
- paratiroidele: cele mai stabile glande dpdv endocrin, comanda reparatia osoasa
- timusul
- vitaminele: A, B1, C, D, PP
Vitamina A stimuleaza formarea capilarelor de la nivelul calusului -> stimuleaza
reimplantarea in nivel haversian a sistemului circulator.
Vitamina B1 e responsabila de enzimele osificarii.
Vitamina PP accelereaza consolidarea formatiunilor osoase.
Vitamina D e responsabila de absorbtia calciului de la nivel intestinal si fixarea lui in oase,
darpentru a-si desfasuramecanismul are nevoie de vitamina C in cantitati infime. Vitamina C
e catalizator in metabolismul calciului.
Vitamina C este o provitamina D aflata in blana animalelor si in prezenta razelor ultraviolete
transforma provitamina D in vitamina D – iau vitamina din blana prin lins.
Vitamina C transforma cocalciferaza in calciferaza – transporta ionul de calciu din intestin in
torentul sanguin. Concentratia serica de calciu determina mictiunea – daca se administreaza
calciu intravenos se va elimina prin urina, in schimb daca se administreaza oral semobilizeaza
in intestin si de acolo in sange.
Se face diagnostic diferential intre osteosarcom si fractura prin Rx – osteosarcomul osteolitic
determina fracturi spontane.
Complicatii:
1. locale: hematom, hemoragie, ruptura de vase sau nervi, compresie medulara
2. generale: soc traumatic, tromboflebita, embolie, hemoragie masiva eventual interna,
infectii (imediate in fractura deschisa, tardiva daca maduva e compromisa pot aparea
focare de infectie cantonate la nivelul maduvei sau postoperatorie)
Tratament: medicamentele cu masa moleculara mai mica intra mai bine in os: peniciline,
cefalosporine
Calusul este de 3 tipuri:
1. exuberant – mai mare ca dimensiuni decat osul initial, poate fi si calus cu sechestru –
pt consolidare calusul se mareste dar ramane un gol in interior unde se pot aduna
secretii si se infecteaza
2. fibros – cand osificarea nu e complete si exista mobilitate in focarul de fractura; se
depune calciu in os la nivelul fracturii dar nu se finalizeaza si ramane focarul mobil; se
poate intalni si daca in focar se interpune tesut moale (fascii, muschi)
3. compresiv – mai mare decat cel normal, compreseaza pe filete nervoase, vase,
musculatura, apare cand nu se scot placutele metalice