PARTEA 1

întrebarea unei eleve:

- Cum sã procedezi ºi care ar trebui sã fie atitudinea dacã nu vrei sã faci ceva
, dar eºti obligat?"
- Deseori sunt întrebat care este deosebirea dintre mândrie ºi trufie? Comportam
entul omului mândru îi apãrã sufletul. Comportamentul omului trufaº îi umileºte
pe alþii.
Comunicarea cu oamenii este un compromis. Pentru a-l înþelege pe cel de alãturi
trebuie sã-þi lezezi într-o mãsurã oarecare interesele personale. Dacã ne sunt l
ezate doar dorinþele noastre sau ambiþiile, putem sã ne supunem unui alt om. Dac
ã suntem obligaþi sã sãvârºim o faptã imoralã care omoarã iubirea din suflet, tr
ebuie sã ripostãm. Dacã, de exemplu, prietenii îl invitã pe un bãiat sã joace fo
tbal iar acesta nu vrea, este admisibil ca acesta sã se învingã pe sine de dragu
l intereselor majoritãþii, dar dacã aceºtia îl obligã sã omoare o pisicã sau sã
fure de dragul distracþiei trebuie sã se opunã. Dacã nu vom apãra iubirea din su
flet chiar printr-un comportament exterior destul de dur, vom deveni în interior
ul nostru robii altora ºi va suferi sufletul nostru, sãnãtatea noastrã ºi soarta
noastrã. Hristos I-a alungat din templu pe cei care fãceau comerþ, ºi a fãcut a
cest lucru pentru salvarea sufletului. Divinul din om nu trebuie sã se contopeas
cã cu viaþa, conºtiinþa ºi dorinþele lui ºi atunci el va simþi deosebirea dintre
umilinþa trupului, umilinþa sufletului ºi umilinþa divinului ºi nu va deveni un
rob care îi urãºte pe toþi sau un stãpân care îi umileºte ºi-i dispreþuieºte pe
toþi. De aceea, în cazul oricãrei umilinþe este important sã pãstrãm Divinul în
sufletul nostru. Nu vã înrãiþi dar, în acelaºi timp, nu permiteþi sã vi se dist
rugã moralitatea.
- Cum sã procedãm ca sã scãpãm de frica de înãlþime? Aproape cã îmi pierd cunoºt
inþa dacã îmi imaginez doar marginea acoperiºului pe care aº sta. Frica
progreseazã.
Frica de înãlþime este frica pentru viaþã ºi pentru viitor. Problemele sexuale i
es la suprafaþa conºtiinþei noastre sub formã de fricã, supãrare, gelozie. Dacã
nu ºtim sã-l iubim pe cel de lângã noi, adicã iubirea noastrã este determinatã d
e condiþii, cerinþe iar ulterior de supãrãri, gelozie, condamnare, atunci aceste
a intensificã ataºamentul nostru de bazele vieþii: instinctul sexual, omul iubit
, copiii, fami- lia. Cu cât mai mult reprimãm iubirea din suflet cu atât mai puþ
inã energie avem ºi cu atât mai mult creºte dependenþa de lumea înconjurãtoare.
Creºte, totodatã, ºi frica de a pierde ceva din toate astea.
Asemenea oameni se tem de înãlþime, singurãtate, întuneric, la vederea sângelui
pot sã-ºi piardã cunoºtinþa. Mulþi dintre ei devin vegetarieni fiindcã, din punc
t de vedere psihologic, nu pot sã suporte moartea animalului. Moartea rudelor ºi
a oamenilor apropiaþi poate fi pentru ei un stres de neînvins, deoarece punctul
de reper din subconºtientul lor este strãmutat de la iubirea Divinã la iubirea
umanã. Care este ieºirea din aceastã situaþie? în primul rând sã ne învãþãm sã i
ubim. Dacã v-a supãrat persoana iubitã, continuaþi sã-1 iubiþi ca pe un frate. D
acã nu puteþi, iubiþi-1 ca pe un fiu. Dacã nu reuºiþi, iubiþi-1 ca pe un pãrinte
. Aceasta vã va ajuta sã vã pãstraþi legãtura cu Dumnezeu. Apoi sã vã îndepãrtaþ
i de fericirea umanã. Trebuie sã te îndepãrtezi în interior de omul cel mai apro
piat, fiindcã unitatea totalã poate fi doar cu Creatorul. Sufleteºte, nu trebuie
sã te ataºezi de nimic. Încã ceva. Dependenþa noastrã este intensificatã ºi de
hranã. De aceea abþinerea periodicã de la mâncare ajutã sufletul sã reducã din a
taºamentul sãu faþã de lume. Consumatorul este dependent iar cel care dãruieºte
este liber. Cu cât mai mult dãruim (nu este obligatoriu sã dãruim bani, ci cãldu
rã sufleteascã, atenþie, grijã faþã de cineva) cu atât mai mult creºte energia n
oastrã ºi cu atât mai micã este dependenþa noastrã faþã de lume. Regulile sunt s
imple - sã le respectãm.
- De ce când mã concentrez gândindu-mã la Dumnezeu încep sã plâng?
- Subconºtientul oricãrei fiinþe depinde de genotipul sãu ºi de structurile de c
âmp în care e conþinutã informaþia chiar dupã moartea trupului. La o schimbare r
adicalã a formelor conþinutul trebuie sã fie stabil, în caz contrar nu va exista
dezvoltare, intervine moartea. Sã admitem cã cu cât este mai puternic sufletul
unui om cu atât este mai mare vitalitatea trupului sãu; cu cât este mai pute
rnicã distrugerea exterioarã, cu atât este mai puternicã aspiraþia cãtre centrul
de stabilitate. În Univers, punctul suprem de stabilitate este ceea ce nu se di
struge niciodatã indiferent de timp. Acesta este Creatorul Universului. Aºadar
, pentru dezvoltarea oricãrui obiect din Univers este necesarã susþinerea stabil
itãþii componentei informaþionale. Acest lucru este imposibil fãrã concentrarea
asupra cauzei primare. Vorbind într-un limbaj mai simplu, fãrã aspiraþie interi
oarã cãtre Dumnezeu dezvoltarea oricãrei fiinþe va fi limitatã extrem de dur ºi
va duce spre moarte.
Când omul moare, se declanºeazã automat mecanismul salvãrii sufletului care se e
xprimã printr-o aspiraþie evidentã sau inconºtientã cãtre Dumnezeu ºi care este
însoþitã de diferite imagini, aceasta depinzând de nivelul de dezvoltare al omul
ui. Dar nu numai în caz de moarte dar ºi în cazul oricãrei pierderi, a pierderii
legãturii cu lumea înconjurãtoare, se include de asemenea acest mecanism ºi fun
cþioneazã pentru salvarea omului. El poate fi atât stopat, cat ºi intensificat.
Încã din antichitate oamenii au observat ºi au explicat acest fenomen. Dacã poþi
sã dãruieºti ceva nesilit de nimeni, nu sã accepþi pur ºi simplu pierderea ci s
ã o provoci tu însuþi, acest fenomen îmbunãtãþeºte destinul ºi sãnãtatea. A apãr
ut noþiunea de jertfã care a devenit unul dintre principalele postulate religioa
se încã în timpurile imemoriale.
Deseori, în timpul ºedinþelor primesc scrisorele de la unele mame, cu urmãtorul
conþinut: în timp ce mã aflam la una dintre conferinþele dumneavoastrã, copilul m
eu, care se afla acasã, a început sã vomite, sã aibã diaree ºi i-a crescut, brus
c, temperatura." Explicaþia este cã, la un nivel subtil, între mamã ºi copil exi
stã o legãturã foarte strânsã. Dacã mama se orienteazã spre iubirea de Dumnezeu,
la copil începe o curãþire intensã care diminueazã ataºamentul ºi dependenþa de
ea. Lacrimile, voma ºi diareea sunt ca o pierdere benevolã a organismului a une
ia dintre pãrþile sale, o jertfã adusã de acesta pentru a simþi iubirea de Dumne
zeu. De aceea, când dumneavoastrã plângeþi, copilul începe sã vomite ºi sã aibã
diaree.
- Fica mea o iubeºte" pe fosta ei colegã de clasã. Ce-i de fãcut, cum s-o ajut?
- Toþi acei care suferã de o orientare sexualã anormalã au probleme serioase în
sfera sexualã a subconºtientului. Am vãzut cã toþi oamenii care au venit la ºedi
nþele mele cu aceastã problemã au o intoleranþã totalã la boalã, stres în relaþi
a cu omul iubit. Pentru ca sã aparã copiii, boala care purificã sufletul trebuie
sã fie mult mai puternicã decât cea pe care o primeºte în timpul vieþii.
Intoleranþa purificãrii provoacã explozia agresivitãþii ºi alte distrugeri. În p
rimele etape suferã trupul, apar bolile fizice ºi neplãceri ale destinului. Dacã
dependenþa de fericirea umanã este mai puternicã, suferã spiritul, conºtiinþa.
Pot sã aparã bolile psihice. În cazul intoleranþei totale începe sã se distrugã
sufletul, adicã se schimbã orientarea sexualã. Subconºtientul refuzã continuarea
vieþii ºi concomitent reduce continuitatea vieþii ºi micºoreazã durerea necesar
ã pentru purificarea sufletului. Aceasta îl ajutã pe individ sã supravieþuiascã,
rãmân însã puþine ºanse pentru supravieþuirea societãþii. Aceste probleme sunt
generate de societate, care îºi educã greºit membrii oferindu-le o concepþie gre
ºitã despre lume, ºi scopuri greºite.
Dacã societatea n-o va învãþa pe femeie sã iubeascã, aceastã societate va suferi
ºi va muri. Progresul tehnico-ºtiinþific poate doar sã accelereze procesul de d
estrãmare a sufletului. Una dintre principalele cauze a apariþiei pe lume a pede
raºtilor ºi a lesbienelor este cã pãrinþii, îndeosebi mamele, nu pot sã se purif
ice înainte de conceperea ºi naºterea copilului. Dacã nu existã o aspiraþie cãtr
e iubirea Divinã deja formatã, dacã nu existã aspiraþia cãtre unitatea cu Creato
rul atunci orice boalã, fie fizicã, fie sufleteascã, devine insuportabilã ºi pen
tru a se vindeca omul este în stare sã omoare izvorul durerii, adicã fie lumea î
nconjurãtoare, fie pe sine.
La majoritatea femeilor, agresivitatea emoþionalã care închide calea cãtre Dumne
zeu se manifestã prin deprimare, nemulþumirea de soartã ºi situaþie, prin lipsa
dorinþei de a trãi. Cu cât mai mult o mamã încearcã sã omoare iubirea din ea, cu
atât mai puþine ºanse are copilul sã înfrunte orice situaþie dureroasã. De obic
ei, pentru a supravieþui în prezent, oamenii îºi distrug viitorul. Creºterea con
siderabilã a numãrului homosexualilor pe mapamond este o dovadã cã lumea noastrã
este bolnavã. Când se îmbolnãveºte sufletul ºi nu aspirã la iubirea de Dumnezeu
care îl poate salva, trupul este condamnat la dezintegrare ºi moarte.
Revedeþi-vã trecutul. Acceptaþi orice durere a trupului ºi a sufletului, orice u
milinþã a fericirii umane ca pe o posibilitate de a dobândi Divinul. ªi atunci c
ând nu numai dumneavoastrã ci ºi sufletul dumneavoastrã va crede acest lucru, ru
gãciunea pentru copil îl va schimba. Nu pun la îndoialã faptul cã pieirea animal
elor ºi a plantelor ºi o posibilã dispariþie a omenirii, adicã suferinþele în pl
an fizic din viitor sunt consecinþele bolii sufletelor noastre în prezent.
Un suflet neputincios ºi golit de iubire nu-i va oferi trupului ºanse de supravi
eþuire. Sãmânþa goalã în interior nu va putea sã dea vlãstari sãnãtoºi. Din cauza
înmulþirii fãrãdelegilor se va rãci în mulþi oameni iubirea", spunea Isus Hrist
os. Deºi lumea moare sub ochii noºtri nu-mi pierd încrederea cã aceastã crizã va
împinge omenirea spre renaºtere ºi salvare. Schimbãrile puternice ºi profunde a
le oricãrui organism viu sunt asemãnãtoare cu moartea ºi de aceea noi întreprind
em ceva concret pentru salvarea noastrã abia atunci când aproape cã nu existã pr
actic ºanse reale de a supravieþui. Dacã doriþi sã vã ajutaþi fiica imaginaþi-vã
procedura morþii dumneavoastrã posibile ºi luaþi-vã rãmas bun de la tot ce vã e
ste scump. Înainte de aceasta învãþaþi-vã sufletul sã iubeascã lumea înconjurãto
are, pe sine ºi destinul oricât de imperfecte ar pãrea sã fie ºi oricâtã durere
v-ar pricinui.
- Se poate sã lucrezi cu sine însuþi în metrou, în autobuz, etc?
- Este mai uºor sã te rogi în timpul postului, izolându-te atât cu trupul cât ºi
cu sufletul. Dacã nu sunteþi irascibil ºi nu aveþi pretenþii când vã calcã cine
va pe picior, când vã împinge sau vã umileºte în transportul în comun, puteþi sã
vã rugaþi.
Am citit cândva despre boala lui Confucius. Discipolii îi spuneau: Roagã-te ºi îþ
i va fi mai bine." Confucius a ridicat din umeri ºi a rãspuns: Mã rog tot timpul.
" în principiu, rugãciunea în transportul în comun poate sã depindã de atitudine
a indulgentã faþã de oameni ºi situaþii care vã deranjeazã. Din punctul meu de v
edere, principalul este sã nu-þi pierzi iubirea faþã de oamenii care nu vã plac
ºi sã încercaþi sã-i reeducaþi þinând seama de faptul cã educaþia unui alt om în
cepe cu autoeducaþia.
- Dacã nu vã place situaþia, trebuie, de asemenea, s-o iubiþi, iar aceasta nu ex
clude acþiunile de schimbare a ei. ªi, iarãºi, nu trebuie sã uitaþi, cauza oricã
rei situaþii se ascunde în starea noastrã emoþionalã de profunzime care interacþ
io-neazã cu aceasta. Tot ce se întâmplã în jurul unui om la cel mai profund nive
l corespunde în totalitate cu starea lui emoþionalã, în jurul nostru nu poate sã
se întâmple nimic agresiv dacã în sufletul nostru nu existã agresivitate. Sufle
tul care a uitat de Dumnezeu ºi a pierdut iubirea se îndreaptã, în mod automat,
spre zgârcenie, invidie, gelozie ºi poate sã comitã în viitor crime împotriva iu
birii ºi a oamenilor. În jurul omului încep a se produce evenimente neplãcute ºi
el neînþelegând cã aceste evenimente sunt generate de sufletul ºi subconºtientu
l sãu începe a se supãra, condamna ºi a urî, amplificând în continuare problemel
e sale. Dacã cineva v-a îmbrâncit sau v-a jignit înseamnã cã sufletului dumneavo
astrã nu-i ajunge puterea sã iubeascã ºi vi se aminteºte de acest lucru. Accepta
þi ce vi se întâmplã ºi zâmbiþi în interiorul dumneavoastrã.
- Unul dintre cunoscuþii mei considerã cã pentru un om credincios primeazã cr
edinþa apoi iubirea.
Dacã nu vom avea credinþã în Dumnezeu nu-l vom putea iubi pe Acel în care nu cre
dem. Vã rugãm sã comentaþi acest punct de vedere.
- Iubirea ca unitate cu Dumnezeu existã întotdeauna în subconºtientul nostru. Or
ientându-ne cãtre iubire ne unim cu întreg Universul ºi abia atunci apare proces
ul cunoaºterii ºi al supravieþuirii. Noþiunea de credinþã a apãrut atunci când o
mul avea un nivel foarte ridicat al conºtiinþei ºi, conform datelor istorice, ac
easta s-a întâmplat relativ nu demult, dacã examinãm istoria apariþiei omului ch
iar de la începuturi.
Chiar dacã un om este departe de religie dar a acceptat iubirea de Dumnezeu, el
poate sã-ºi schimbe concepþia despre lume ºi sistemul de valori. Atunci începe d
ezvoltarea lui ºi supravieþuirea este conºtientizatã.
Frica ºi îndoiala frâneazã iubirea ºi atunci iubirea de Dumnezeu din conºtiinþa
noastrã ºi din straturile exterioare ale subconºtientului slãbeºte. În consecinþ
ã apar bolile, nenorocirile, etc. Credinþa ne ajutã sã ne eliberãm de fricã ºi î
ndoieli, sã depãºim dependenþa de conºtient care, fiind legatã de trup, ne provo
acã îndoiala, frica ºi condamnarea.
Când un om care þine de civilizaþia orientalã îºi frâneazã conºtiinþa în procesu
l meditaþiei sau un om care þine de civilizaþia occidentalã îºi pãstreazã c
redinþa în Dumnezeu indiferent de lipsa de logicã, duritatea ºi st
upiditatea evenimentelor care se deruleazã, atât într-un caz cât ºi în celãlalt
are loc depãºirea dependenþei de conºtiinþã, mai exact de straturile ei exterioa
re, fapt care permite sã simþim unitatea cu Creatorul prin iubirea faþã de El. A
ºadar, apare un paradox: credinþa în Dumnezeu poate fi prima verigã dar poate ºi
a doua. Dacã facem abstracþie de aceste douã momente ºi ne deplasãm la un nivel
mult mai înalt al energiilor, pe planuri mult mai subtile, vom vedea cã nu exis
tã contradicþii. Pe plan exterior credinþa ajutã iubirea prin conºtiinþa care es
te legatã de trup. Pe planurile de profunzime iubirea ajutã credinþa. În stratur
ile cele mai profunde, credinþa ca aspect superior al conºtiinþei ºi iubirea de
Dumnezeu ca aspect superior al sentimentelor devin un tot, un întreg.
- Cum explicaþi cuvintele: totul se iartã cu excepþia pãcatului împotriva
Duhului Sfânt"?
- În clipa de faþã înþeleg în felul urmãtor. O supãrare mare pe alt om ºi neacce
ptarea comportamentului acestuia dau naºtere la supãrare ºi condamnare care se e
xprimã prin emoþii ºi cuvinte. Atât timp cât agresivitatea se aflã în conºtiinþã
ea nu poate sã aibã influenþã asupra sãnãtãþii ºi a destinului. Dacã agresivita
tea pãtrunde în subconºtient, iar aceasta se întâmplã în cazul unei supãrãri de
lungã duratã sau este intensificatã de concepþia greºitã despre lume, sau este a
cumulatã de pãrinþi sau de omul cel mai apropiat în decursul multor ani, ea va r
ãmâne acolo pentru mult timp. Va ieºi doar în caz de moarte, boalã, nenorociri.
În filosofia clasicã indianã despre karma se spune cã omul trebuie sã purifice p
rin suferinþã toate acþiunile sale greºite.
Era adevãrat pentru acel moment istoric, ori energetica omului era mai slabã ºi
posibilitãþile sale de a se schimba erau minime. Pentru a depãºi greºelile sãvâr
ºite de sufletul uman era nevoie de zeci de ani de ascezã, de studierea cãrþilor
sfinte. În religiile de mai târziu a apãrut noþiunea de pocãinþã. Pocãinþa înse
amnã schimbarea atitudinii faþã de lume, a concepþiei faþã de aceasta, iar ca re
zultat schimbarea subconºtientului prin iubirea faþã de Dumnezeu.
Cercetând sute ºi mii de cazuri am observat o particularitate: supãrarea îndelun
gatã pe un vecin poate crea o problemã, dar aceeaºi supãrare îndreptatã cãtre un
grup de oameni uniþi dupã criteriul economic, social, naþional, religios pãtrun
de mult mai adânc ºi se vindecã mult mai greu. Condamnarea frecventã a statului,
societãþii, pãtrunde foarte adânc ºi poate sã genereze cele mai grave boli în c
âteva generaþii chiar pânã la pieirea neamului. Dacã omul crede cã toatã lumea e
ste crudã ºi nedreaptã, agresivitatea în cazul dat atinge cota maximã. Dacã sunt
em nemulþumiþi de starea lucrurilor în lumea înconjurãtoare ºi pe lume însãºi, s
untem nemulþumiþi de Cel care o conduce. Cred cã acesta este pãcatul împotriva S
fântului Duh.
Orice om, chiar cel mai convins ateu, ºtie în subconºtientul sãu cã lumea vãzutã
ºi perceputã de noi este dirijatã de Creator: Ponegrirea Sfântului Duh" este în
esenþã respingerea legilor supreme dupã care se dezvoltã Universul. In acest caz
, agresivitatea pãtrunde atât de adânc în subconºtient încât ºansele de ispãºire
a pãcatelor se apropie de zero. Consecinþa este moartea neamului. Postulatul de
spre inadmisibilitatea pãcatului împotriva Creatorului, respingerea voinþei Lui
existã nu numai în creºtinism ci ºi în iudaism ºi în alte religii.
Trebuie sã înþelegem particularitãþile conºtiinþei ºi subconºtientului.
Pe plan exterior, la nivelul conºtiinþei, conflictul, adicã respingerea situaþi
ei dureroase provoacã acþiunea ºi dezvoltarea. Concurenþa, conflictul, agresivit
atea ca distrugere a legãturilor exterioare care s-au format la nivelul conºtiin
þei este necesarã. Pe plan exterior noi suntem izolaþi ºi de aceea nu ne putem d
ezvolta fãrã conflict. Neacceptarea situaþiei pe plan exterior duce la acþiuni a
ctive pentru schimbarea lumii înconjurãtoare. Pe planurile din profunzime nu mai
 sunt acþiuni active. Acolo poate sã existe agresivitate ca distrugere a legãtur
ilor superioare, totul se desfãºoarã însã sub controlul iubirii care nu-i permit
e sã pãtrundã prea adânc. Pe planurile cele mai profunde, cu cea mai mare încãrc
ãturã energeticã, existã doar iubirea. Acolo lumea este unitarã ºi agresivitatea
este imposibilã.
în cãrþile anterioare am încercat sã explic noþiunea de Sfânta Treime. Astãzi în
þeleg acest lucru în felul urmãtor:
fãrã o iubire continuã cãtre Dumnezeu sunt imposibile supravieþuirea, dezvoltare
a. Creatorul a creat timpul care se împarte în douã curente: lumea vãzutã, mater
ialã, pe care o asociem cu prezentul ºi trecutul ºi lumea nevãzutã, spiritualã,
pe care o asociem cu viitorul. Creatorul se aflã dincolo de limitele timpului ºi
ale lumii vãzute ºi nevãzute. Dacã însã noi vom considera, cã existã Creator nu
mai dincolo de limitele timpului atunci noi trebuie sã presupunem cã în lumea vã
zutã ºi nevãzutã existã ceva diferit de creator, adicã, în final, ajungem la pol
iteism ºi erezie. Cred cã dogma despre Sfânta Treime le permite credincioºilor s
ã simtã în tot ce ne înconjoarã, în lumea vãzutã ºi nevãzutã, prezenþa voinþei D
ivine.
încã odatã despre particularitãþile conºtiinþei ºi ale subconºtientului. Dacã nu
iubim pe cineva la nivelul conºtiinþei rezultã cã vrem sã ne îndepãrtãm de aces
ta, nu vrem sã ne mai întâlnim ºi sã avem ceva în comun. Dacã sentimentul lipsei
de iubire care este supãrare, condamnare, urã, pãtrunde adânc în subconºtient,
logica ar fi urmãtoarea: eu nu iubesc o anumitã persoanã, înseamnã cã este un om
rãu, iar dacã este rãu, nu trebuie sã existe, trebuie sã fie omorât, ºi încep s
ã-1 omor. Existã douã soluþii: fie cã moare persoana respectivã pe care n-o iube
sc, fie cã trebuie sã mor eu.
Subconºtientul nostru se deschide în momentul bolii, al pierderii, stresului, ce
ea ce înseamnã cã emoþia noastrã din acel moment se intensificã de mai multe ori
. În timpul meditaþiei sau al rugãciunii se frâneazã funcþiile organismului, spi
ritului, sufletului iar energia necesarã pentru funcþiile de suprafaþã trece pe
planurile interioare care sunt foarte fine ºi posibilitãþile omului se intensifi
cã. Impulsul distrugãtor se intensificã la fel ca cel creator. Subconºtientul se
deschide mult mai tare când încercãm un sentiment de iubire. Noi ne iubim incon
ºtient pãrinþii care ne-au dat viaþã. Condamnarea, supãrarea, agresivitatea faþã
de ei este de fapt agresivitate faþã de propria noastrã viaþã, faþã de trupul n
ostru. Asemenea oameni nu trãiesc mult. Cred cã una din cauzele longevitãþii din
munþii Caucaz þine de venerarea pãrinþilor ºi a vârstnicilor. Una dintre princi
palele porunci ale iudaismului spune: Cinsteºte-i pe tatãl ºi pe mama ta... ca sã
se lungeascã zilele tale." Aici este indicatã direct legãtura dintre emoþiile o
mului ºi sãnãtatea ºi soarta lui.
Subconºtientul se deschide când ne îndrãgostim de cineva. In perioada pubertãþii
iubirea noastrã formeazã emoþiile viitorilor copii ºi nepoþi. Dacã nu ºtim sã i
ubim, fericirea pentru noi este sã primim cât mai mult, nu sã dãm. O asemenea iu
bire dã naºtere la o mulþime de pretenþii ºi supãrãri, condamnãri ºi depresii. S
upãrãrile ºi pretenþiile sunt semne ale slãbiciunii, ale dependenþei. Dependenþa
naºte agresivitatea. Dacã în aceastã perioadã pãrinþii nu ajutã copilul sã perc
eapã corect lumea, consecinþele se vor resimþi zeci de ani. Prima iubire, cãsãto
ria, graviditatea, naºterea copiilor sunt perioade în care are loc deschiderea s
ubconºtientului. Emoþiile interioare agresive din aceastã perioadã sunt o crimã
împotriva iubirii. ªtim deja ce se întâmplã ulterior.
Sã ne imaginãm o situaþie: un bãieþel s-a obiºnuit sã se supere pe fetiþe apoi,
fiind adolescent, continuã sã se supere pe fete ºi, toate erau bune, dar mai apo
i a întâlnit o fatã pe care a iubit-o dar, din obiºnuinþã, se supãra ºi pe ea. I
ar peste câteva luni s-a îmbolnãvit ºi a murit fiindcã aceasta nu mai era o simp
lã supãrare'ci o încercare de a omorî omul iubit. Lumea vãzutã este dirijatã de
lumea nevãzutã. Când ne supãrãm pe lumea vãzutã care este secundarã, agresivitat
ea nu este atât de puternicã ºi avem ºanse sã ne strecurãm prin uºile care se în
chid. Dacã Cel Care ne dirijeazã ar fi vãzut, supãrãrile pe el nu ne-ar oferi ac
eastã ºansã. Cu toate astea noþiunea de forþe superioare nevãzute care ne dirije
azã poate genera pretenþii faþã de acestea. Trebuie sã reþinem cã pãcatul împotri
va Sfântului Duh" este inadmisibil.
- Explicaþi-ne, vã rog, de ce femeia nu are dreptul sã intre în bisericã în peri
oada ciclului menstrual?
Pentru ca viaþa sã continue trebuie s-o pierdem. Frica de a ne pierde viaþa ne î
nalþã cãtre Dumnezeu ºi în subconºtientul nostru se restabileºte sistemul priori
tãþilor.
Ciclul menstrual înseamnã distrugerea viitoarei vieþi ºi în mãsura în care
în acel moment femeia aspirã cãtre Dumnezeu, pãstreazã iubirea ºi bun
ãtatea în aceeaºi mãsurã se va naºte sãnãtos copilul ei. În perioada ciclului me
nstrual presiunea psihologicã este uriaºã. În subconºtient parcã s-ar produce mo
artea femeii ºi a copilului. Cu cât sufletul femeii este mai dependent de uman c
u atât mai puternice sunt emoþiile provocate de supãrare, irascibilitate, deprim
are. Cu cât pretenþiile faþã de bãrbaþi pãtrund mai mult în subconºtient cu atât
mai dureros este ciclul. În ultima vreme tot mai multe fete suprimã durerile cu
ajutorul medicamentelor, agresivitatea nu mai poate fi stopatã de durere ºi în
subcon-ºtient se produce o intensificare a proceselor negative. Subconºtientul r
eprezintã emoþiile noastre de cea mai mare profunzime care reprezintã totalitate
a câmpurilor subtile. Iar acolo emoþiile noastre ºi emoþiile viitorilor copii fo
rmeazã un întreg. Subconºtientul agresiv al mamei este sufletul agresiv al copil
ului care se va naºte. Iar agresivitatea interioarã este deja boalã, nefericire
ºi moarte.
Am auzit cã în timpul ciclului menstrual se poate intra în bisericã dar nu pot f
i atinse icoanele. Probabil este vorba de faptul cã omul care n-a putut sã învin
gã supãrarea, irascibilitatea sau deprimarea este agresiv faþã de sentimentul iu
birii ºi poate sã se îmbolnãveascã dupã ce intrã în bisericã. Se produce, în fon
d, o curãþire a sufletului, iar dacã omul este lipsit de tãrie poate sã aparã fr
ica ºi îndoiala.
Apropo, mi s-a spus cã în America cea mai micã zgârieturã a copilului îi îngroze
ºte pe pãrinþi. Imediat îi ung cu iod, îi panseazã, etc. Cred cã intoleranþa dur
erii este una dintre cauzele degradãrii masive care a cuprins America în ultima
vreme. În Canada, au introdus nu demult o lege care interzice elevilor sã se joa
ce cu bulgãri de zãpadã fiindcã, în primul rând este dureros ºi poate sã-i traum
atizeze ºi în al doilea rând, umileºte demnitatea ºi drepturile omului. Cultul c
orpului ºi al vieþii duce la distrugerea spiritului care, la rândul sãu, provoac
ã depresia, homosexualitatea, sterilitatea etc. Existenþa cultului filozofiei ºi
al culturii în Grecia Anticã ºi împrumutarea cu succes a filozofiei ºi valorilo
r spirituale din India a dus la înflorirea economiei ºi civilizaþiei. Apoi, cult
ul spiritului a fost înlocuit cu cel al corpului. A început sã ia amploare homos
exualitatea, lãcomia, venerarea frumuseþii trupului ºi a sexualitãþii. Mai apoi
a început distrugerea democraþiei greceºti, întrucât civilizaþia a încetat sã se
mai întãreascã prin culturã ºi spiritualitate, ºi distrugerea civilizaþiei în î
ntregime.
Noi îl descoperim pe Dumnezeu printr-o iubire continuã ºi prin modul de acceptar
e a durerii. Cel care vrea sã fugã de durere fuge în final de iubire. Nu demult,
în Suedia, a avut loc un experiment interesant. Timp de o orã s-a filmat naºter
ea unor copii. La mamele care au nãscut fãrã anestezie, cu durere, copiii aveau
un comportament natural - sugeau la sân. Aproape jumãtate dintre micuþii ale cãr
or mame au nãscut fãrã durere, cu anestezic, au refuzat sã sugã la sân. Pentru s
avanþi acest fapt a rãmas inexplicabil, cu toate cã statistica în Suedia vorbeºt
e despre o legitate extrem de periculoasã: toþi narcomanii au fost nãscuþi de ma
mele lor prin anesteziere. Care este cauza?
Durerea ºi suferinþa ne obligã sã ne înãlþãm cãtre Dumnezeu. Dacã iubirea este p
uþinã, suferinþele duc la autodistrugere sau urã faþã de lume. De aceea, în timp
ul naºterii, suferã mai mult mama decât copilul. Din punct de vedere emoþional m
ama ºi copilul sunt un tot unitar ºi suferinþele ei copilul le percepe ca pe ale
sale. Copilul suferã mai puþin din punct de vedere fizic ºi are mai multe posib
ilitãþi sã se concentreze asupra iubirii. Mama se bucurã de copil, îl iubeºte ºi
totodatã suferã. Copilul primeºte astfel experienþa de a depãºi durerea ºi de a
se îndrepta cãtre iubire. În timpul durerii ºi a umilinþei iubirea umanã se tra
nsformã în iubire Divinã.
Animalele se nasc fãrã prea mari dureri. De ce? Fiindcã nivelul protejãrii vieþi
i ºi de dezvoltare a conºtiinþei este mult mai mic. Animalele sunt gata sã moarã
în orice clipã. Pentru ele concentrarea asupra fericirii ºi asupra vieþii este
mult mai micã.
Cu cât nivelul de dezvoltare al omului este mai ridicat cu atât mai multã durere
fizicã ºi sufleteascã trebuie sã primeascã. Aceastã durere va fi insuportabilã
dacã în sufletul omului nu va creºte iubirea faþã de Dumnezeu. Faptul cã în lume
creºte numãrul narcomanilor este rezultatul idolatrizãrii trupului ºi a vieþii.
Narcomanul nu tolereazã durerea sufleteascã. El simte cã moare. Stresul devine
pentru el un obstacol de neînvins. Pentru a supravieþui trebuie sã-si anihileze
conºtiinþa ºi sentimentele dupã care urmeazã degradarea personalitãþii, et
c. Concluzia este simplã: dacã în momentul disconfortului, a durerii ºi a pr
oblemelor fizice ºi spirituale noi renunþãm la pretenþii în folosul iubirii ºi î
n acelaºi timp ne susþinem cu rugãciuni, ne vom salva nu numai pe noi ci ºi pe c
opiii noºtri ºi pe cei apropiaþi nouã.
- De ce dupã naºtere femeile nu prea au atracþie sexualã, fapt care creeazã mult
e probleme în familie? N-am avut mult timp copii ºi dupã naºterea mult-aºteptatã
am senzaþia cã am rãmas pustie. Sentimentele ºi emoþiile îmi ajung doar pentru
copil. Pentru altceva nu am nici putere nici timp. Spuneþi-mi, vã rog, va trece
aceastã stare cu timpul sau este nevoie sã întreprind ceva ºi în ce direcþie?
- Primesc foarte multe întrebãri de la femei ºi majoritatea þin de problemele re
laþiei cu bãrbaþii, familiei ºi sterilitãþii. Cauzele acestor probleme le explic
astfel. Sufletele noastre se întâlnesc cu mulþi ani înainte de întâlnirea noast
rã fizicã. Am observat, nu o singurã datã, cum interacþioneazã sufletele viitori
lor soþi ºi pãrinþi pe planurile fine. Are loc o educaþie reciprocã. Toate situa
þiile din viitor au loc pe planurile fine. O trãire corectã a acestor situaþii a
sigurã urmaºi sãnãtoºi. Sufletul bãrbatului nu vede cum aratã soþia lui în exter
ior, simte doar calitãþile ei sufleteºti: posibilitatea de a iubi, de a accepta
durerea ºi de a pãstra în acest moment iubirea, capacitatea de a se înfrâna ºi d
e a avea grijã de altcineva, sã dea energie.
Prin atitudinea noastrã faþã de alt om trebuie sã-1 ajutãm sã simtã iubirea faþã
de Dumnezeu. Sufletele noastre comunicã într-un asemenea mod. Dacã ne miºcãm în
tr-un sens greºit, de exemplu ne ataºãm prea tare de unele aspecte ale fericirii
, sufletul omului apropiat ne apãrã, ne opreºte de la fapte necugetate, ne previ
ne asupra unor posibile pericole. Omul care s-a obiºnuit sã accepte voinþa Divin
ã nevãzutã dar atotputernicã, poate sã primeascã aceste semne ºi acest ajutor. A
stfel, sufletele viitorilor noºtri copii ºi a viitorilor iutjiþi pot fi, într-o
anumitã perioadã de timp, îngerii noºtri pãzitori. Dacã nu renunþãm la iubire, l
i se permite sã ne ajute.
De aceea, deseori când se întâlnesc, unii oameni au senzaþia cã se cunosc
de când lumea. Un bãrbat se îndrãgosteºte de o femeie fãrã sã ºtie de
ce. Caracterul, înãlþimea, greutatea, felul cum aratã, vârsta pot sã nu cor
espundã aºteptãrilor lui. Cu toate astea o iubeºte. Dacã logica exterioarã, conº
tiinþa lui s-au obiºnuit sã reprime logica Divinã ºi logica iubirii, analiza, cr
itica ºi pretenþiile pot sã-1 determine sã renunþe la femeia iubitã. În asemenea
cazuri intervine foarte rapid moartea. Este foarte greu sã determini dacã iubeº
ti sau ba o femeie, dacã este aceasta consoarta ta. Poate sã vadã ºi sã ºtie ace
st lucru doar un om în subconºtientul cãruia Divinul este mai important decât um
anul. Deseori un bãrbat pentru care logica, bunãstarea, ambiþia sunt mai presus
decât orice, renunþã la iubire ºi la viitorii copii fãrã sã bãnuiascã mãcar. Urm
eazã destabilizarea destinului, a afacerii, a sãnãtãþii apoi intervine moartea.
Omul care pierde legãtura cu Dumnezeu nu are ºanse de supravieþuire. Dacã va înt
âlni iubirea ºi vor trãi împreunã, el o va omorî, iar dacã se vor despãrþi, se v
a sinucide.
De ce deseori, femeile nu reuºesc în relaþiile cu bãrbaþii? Fiindcã aceste relaþ
ii presupun apariþia familiei, a copiilor. Familia depinde, în primul rând, de f
emeie. Sensul existenþei familiei este apariþia pe lume a copiilor, iar aceºtia
sunt nãscuþi de femeie. Ca sã aparã pe lume sufletele copiilor au nevoie de o ca
ntitate mare de energie maternã. Izvorul principal ºi continuu de energie este u
nitatea cu cauza primarã, iar pentru ca iubirea ºi energia sã ajungã la suflet t
rebuie sã moarã umanul. Ruptura de uman este foarte dureroasã. Cu cât mai micã e
ste dependenþa de lume cu atât mai puþinã este durerea. Cine s-a obiºnuit sã dea
energie, iar aceasta se întâmplã când avem grijã de altcineva, în timpul proces
ului de creaþie, în muncã, acela depinde mai puþin de lume ºi suportã mai uºor d
urerea. Cu alte cuvinte, o mamã muncitoare, bunã ºi grijulie are mai multã energ
ie ºi are mai multe ºanse sã nascã urmaºi sãnãtoºi. În sentimentul iubirii faþã
de alt om se ascunde o cantitate uriaºã de energie, care este în mai multe strat
uri. Existã straturile strategice superioare - iubirea de Dumnezeu, apoi cele st
rategice rãspunzãtoare de supravieþuirea ºi dezvoltarea urmaºilor -iubirea «manã
ºi sentimentele pozitive care o însoþesc Existã sexul, actul inevitabil de cont
inuare a vieþii. Existã relaþiile familiale dintre soþi. Pe lângã toate astea en
ergia se consumã pentru muncã, adaptare socialã ºi pentru interesele personale.
Un om armonios are energie pentru toate. În clipa în care se îngusteazã canalul
de comuniune cu Divinul trebuie sã alegi, iar alegerea trebuie sã fie corectã.
Nu o singurã datã am vãzut cum se îmbolnãveau copiii ale cãror mame erau preocup
ate mai mult de serviciu. Femeia trebuie sã aibã o grijã permanentã de copilul s
ãu pânã în perioada pubertãþii ajutându-1 energetic pe planurile fine. Supraso
licitarea la serviciu, pasiunea pentru sex, supãrarea ºi irascibilitatea
necesitã cantitãþi mari de energie, întrucât rolul femeii constã în continuarea
vieþii, concentrarea subconºtientã asupra sexului, este foarte mare. Dacã sent
imentul sexual care are o energie uriaºã poate fi reþinut pânã la apariþia pe lu
me a copiilor, adicã a avea un comportament conform normelor moralitãþii, atunci
acesta se transformã în planuri strategice superioare ºi permite apariþia pe lu
me a unor urmaºi sãnãtoºi. Pasiunea exageratã pentru sex din timpul graviditãþii
ºi dupã naºtere poate sã înrãutãþeascã destinul ºi sãnãtatea copiilor. Esenþa a
tracþiei sexuale este conceperea copilului care, în aceste cazuri, s-a produs de
ja. Aºadar, pentru ca urmaºii sã supravieþuiascã dupã conceperea lor sentimentul
sexual trebuie sã scadã ºi sã se transforme într-un sentiment de cãldurã, priet
enie ºi iubire. Cu cât sentimentul iubirii de Dumnezeu este mai puternic cu atât
mai uºor are loc procesul de transformare a sentimentului animalic în sentiment
uman. Dacã aceastã transformare nu se produce atunci, pentru salvarea ºi apãrar
ea copiilor se include un mecanism dur: la femeia care nu s-a obiºnuit sã iubeas
cã ºi sã fie prietenã dispare atracþia sexualã iar ea speriindu-se, începe sã al
erge pe la doctori. Întrucât medicina contemporanã susþine cã sexul este întotde
auna benefic ºi trebuie sã fie din abundenþã, medicii depun toate eforturile ca
sã restabileascã ºi sã intensifice atracþia sexualã ca sã salveze, dupã pãrerea
lor, familia, fãrã sã bãnuiascã mãcar cã ajutã astfel femeia sã-ºi omoare copiii
. Dacã femeia consumã mai mult decât poate sã ofere, potenþialul ei energetic es
te foarte mic fãrã sã bãnuiascã mãcar, cu toate cã existã anumite semnale de ala
rmã: supãrarea, deprimarea, frica, gelozia, pãrerea de rãu. Dacã femeia are insu
ficientã energie pentru sine, cu atât mai mult pentru copii, pot apãrea probleme
la conceperea lor, o sterilitate temporarã sau totalã. De aceea, pentru a asigu
ra supravieþuirea copilului, femeia trebuie sã uite dupã naºtere, pentru o vreme
oarecare, de sex, serviciu, probleme. Un soþ deºtept va înþelege ºi va simþi ac
est lucru. Cu cât o femeie are mai puþinã iubire faþã de Dumnezeu cu atât mai pu
þinã cãldurã, atenþie ºi mângâiere îi va acorda soþului oferindu-i tot copilului
. Dar întrucât acesta este un semn al lipsei de armonie, pretenþiile din partea
soþului sunt într-o mãsurã oarecare neîntemeiate. În faþa femeii apare o dilemã
greu de rezolvat: sã uite de copil sau de bãrbat? Dacã îºi va aminti de Dumnezeu
, ea nu va uita nici de unul, nici de celãlalt ºi familia va fi fericitã. Acumul
area iubirii faþã de Dumnezeu este un proces complicat ºi îndelungat. Dacã nu re
uºim deodatã, sã nu ne pierdem speranþa. Vom reuºi dacã nu vom dispera, nu vom p
une la îndoialã ºi nu ne vom lãsa cuprinºi de deprimare. Eliminaþi ceea ce vã in
comodeazã sã iubiþi ºi toate problemele dumneavoastrã care pãreau greu de rezolv
at, care vã închideau viitorul, vor deveni neînsemnate ºi vor rãmâne în trecut.
- Ce pãrere aveþi despre multiplele tehnici de relaxare, hipnozã, autohipnozã ca
re îmbunãtãþesc parþial pãrerea proastã despre sine. Este spre binele omului sau
în detrimentul lui din punct de vedere al legilor Divine?
Dacã omul ºtie cã foarte curând i se va dãrâma casa, se poate comporta în diferi
te moduri. Va urî întreaga lume, soarta sa ºi nu va întreprinde nimic, se va urî
pe sine, va cãdea în depresie ºi iarãºi nu va face nimic, va avea o atitudine a
gresivã faþã de toate ºi va întreprinde ceva pentru salvarea casei sau va accept
a aceasta în interiorul sãu ca un mers al evenimentelor determinat anterior, nu
va regreta, nu se va supãra ºi va depune toate eforturile pentru salvarea casei.
Autoaprecierea exageratã înseamnã încredere absolutã în îndeplinirea dorinþelor
personale la baza cãrora stau emoþiile de tipul eu voi face tot ce vreau, voi co
nstrui orice casã, voi distruge pe oricine îmi stã în cale", care, la înce- put,
provoacã o explozie de energie fiindcã exclude frica ºi îndoiala. Dar pe mãsurã
ce aceastã stare interioarã intrã în conflict cu lumea înconjurãtoare, începe p
rãbuºirea tuturor dorinþelor întrucât omul începe sã distrugã lumea înconjurãtoa
re nu numai în exterior ci ºi în interiorul sãu.
Dacã omul trãieºte incorect, striveºte iubirea în sufletul sãu, viaþa lui începe
sã se ruineze. Mai întâi suferã copiii, viaþa personalã, apoi se dezintegreazã
destinul, îºi pierde serviciul ºi sãnãtatea. În aceastã clipã omul începe sã se
subaprecieze, pune totul la îndoialã, îi este fricã ºi îºi pune singur frâne. În
cercarea de a lupta cu subaprecierea cultivând în suflet agresivitatea, duritate
a pentru a creºte autoaprecierea într-un mod primitiv, duce la boli ºi nenorocir
i.
- Fiul meu este umilit la ºcoalã în permanenþã de toatã lumea. Deºi îl învãþ sã
se apere, el acceptã aceastã situaþie ºi se comportã ca un clovn. Spuneþi-mi dac
ã procedez corect.
Principala apãrare este bunãtatea interioarã. Dumneavoastrã nu l-aþi învãþat deo
camdatã acest lucru.
O femeie mi-a pus, nu demult, o întrebare: cum sã reacþionezi la un comportament
de bãdãran? Sunt dezarmatã în faþa mitocanilor. Nu pot sã le spun nimic. De cât
e ori am încercat sã depãºesc aceastã stare, dar este imposibil!
Pare o situaþie fãrã ieºire dacã nu înþelegem esenþa celor întâmplate ºi înce
rcãm sã luptãm cu problemele interioare, de fapt, cu morile de vânt. Este di
ficil sã observãm emoþiile de mare profunzime care premerg aceastã stare. Pot sã
vã spun ce sentimente vã apar într-un asemenea caz: furie, condamnare, revoltã.
Tocmai acestea vã provoacã aceastã stare. Sã vã explic de ce. Dacã în adâncul s
ufletului se produce o explozie de agresivitate, emoþia agresivã devine necontro
labilã ºi dumneavoastrã puteþi sã-1 omorâþi pentru nimic pe cel care v-a jignit.
Instinctul autoapãrãrii îl imobilizeazã pe omul agresiv ºi îi salveazã viaþa lu
i ºi celor care îl înconjoarã.
Omul agresiv înceteazã sã se dezvolte în interior. El nu ºtie sã se comporte înt
r-un conflict fãrã de care nu existã dezvoltare. Oricât ar pãrea de straniu un b
ãdãran, deºi la suprafaþã este nepoliticos, este bun ºi echilibrat în interior.
Aºadar, doar un om bun în interior poate sã-i opunã rezistenþã. Duritatea exteri
oarã îi este permisã doar celui bun în interior. De aceea prima reacþie de apãra
re împotriva bãdãrãniei ºi a obrãzniciei este sã vã pãstraþi în suflet iubirea º
i bunãtatea. Aceasta creeazã independenþa ºi ne permite sã apreciem corect o sit
uaþie ºi s-o dirijãm cu o duritate dozatã. Un om care condamnã ºi este dur în in
terior devine dependent în interior, iar aceastã dependenþã trece pe plan exteri
or. Este nevoie ºi de bãdãrani ca de niºte sanitari ai pãdurii".
Deseori copiii se portã dur în relaþia cu cei de-o vârstã cu ei dacã simt cã suf
letul acestora este agresiv în interior. Dacã nu învãþãm copilul pe care toþi îl
jignesc sã înveþe sã iubeascã ºi sã ierte, în primul rând prin noi înºine, prin
experienþa noastrã trecutã, ci îl învãþãm sã fie dur ºi sã nu accepte situaþia,
el poate sã-1 omoare pe cel de-o vârstã cu el.
Când psihologii au început sã studieze statistica închisorilor au constatat niºt
e fapte inexplicabile. Toþi ucigaºii, sadicii ºi violatorii din închisori erau c
ei mai umiliþi ºi mai detestaþi oameni în libertate.
Dacã zece cimpanzei, masculi, sunt puºi împreunã într-o cuºcã, se vor comporta î
ntocmai ca prizonierii într-o camerã - se creeazã acelaºi sistem: liderul, ierar
hia, supuºii. Comportamentul criminalului este întoarcerea la formele primitive
de comunicare. Dacã omul nu poate sã se adapteze la nivelurile superioare, el se
întoarce la cele primare, inferioare. La orice nivel existã însã prioritatea le
gilor iubirii. De aceea, ºi la criminali devine lider cel care este bun în inter
ior ºi nu este zgârcit, invidios, nu este dependent de sex. Un om ambiþios care
îi urãºte ºi îi detestã pe alþii, care depinde de dorinþele sale, fapt ce determ
inã apariþia lãcomiei, invidiei ºi a desfrâului sexual, va fi pe ultimul loc ºi
în închisoare. ªi, dimpotrivã, în lumea interlopã, în economie, politicã, lideri
i vor avea calitãþi asemãnãtoare.
în timpul puterii sovietice era permis ca pentru condamnaþi sã se
organizeze raiul pe pãmânt". Conform ideologiei comuniste, trebuiau adunaþi la un
loc cei sãrmani, cei mai umiliþi ºi aceºtia sã creeze societatea idealã. Rezult
atele acestui experiment n-au fost date în presã. Nici teoria socialismului, ni
ci psihologii ºi psihiatrii n-au putut sã explice cele întâmplate. Când cei
mai umili, cei mai degradaþi", adicã cei care erau folosiþi pentru îndepli
nirea necesitãþilor sexuale au fost puºi în aceeaºi zonã de detenþi
e, nivelul cruzimii ºi desfrâului printre aceºti condamnaþi era de c
âteva ori mai mare decât în alte locuri. Au apãrut noi forme de batjocurã, nem
aiîntâlnite pânã atunci.
Când omul înzestrat cu intelect ºi conºtiinþã coboarã la nivelul animalelor, el
devine mult mai agresiv decât acestea fiindcã deosebirea dintre iubirea subconºt
ientã ºi dependenþa de viaþã ºi dorinþe este mult mai mare la oameni.
Supraaprecierea fãrã iubire ne împinge cãtre începutul animalic. La început, îng
ãduinþa prea mare a dorinþelor provoacã supraaprecierea. Ce este magia? Este o r
eligie care ºi-a pierdut credinþa în Dumnezeu. În magie domneºte idolatrizarea d
orinþelor ºi nicidecum iubirea. Am citit de curând un articol în care se anunþa
cã în SUA s-au deschis ºcoli ºi universitãþi de magie. Se mai spunea cã religia
nu-1 ajutã pe om sã aibã încredere în sine, sã ºtie sã se autoapre-cieze, iar ma
gia îi oferã, sub acest aspect, mult mai multe posibilitãþi. Tinerele vrãjitoare
au început sã simtã mai multã încredere în sine ºi independenþã", scria în artic
ol. Aºa e construitã lumea: cu cât suntem mai încrezãtori în fericirea noastrã u
manã cu atât mai mult ne fortificãm ambiþiile ºi pretenþiile noastre ºi cu atât
mai repede ºi mai mari vor fi pierderile noastre. Dacã anumite metode ºi procede
e ne ajutã sã simþim iubirea de Dumnezeu, sã depãºim dependenþa de elementele de
bazã ale vieþii, într-o asemenea situaþie încrederea în noi înºine va veni din e
u-1" nostru Divin ºi va provoca o explozie de energie constructivã, controlatã d
e iubire. Dacã aceste metode ºi procedee ne vor da încredere, putere ºi energie
în detrimentul sufletului ºi al iubirii, urmãrile pot fi dezastruoase.
- Spuneaþi cã iubirea neîtnpãrtãºitã înseamnã crearea în vieþile viitoare
a copiilor cu persoana respectivã. Ce ne puteþi spune despre oamenii cunos-
cuþi, actori, cântãreþi, de care se îndrãgostesc cu miile?
- Noi dorim sã semãnãm cu persoana iubitã fiindcã iubirea este o comuniune, un t
ot al celor care se iubesc.
Pentru a ne uni pe plan extern trebuie sã atragem persoana iubitã ºi s-o facem d
ependentã de noi. Unitatea pe plan fin se atinge prin miºcãri contrarii. Cu cât
mai multã iubire, cãldurã, atenþie, ajutor ºtim sã dãm, cu atât mai uºor vom sim
þi sufletul altui om, vom simþi unitatea totalã cu el. Pe plan fin, noi suntem c
u toþii unitari, dar pentru a simþi aceasta este nevoie de eliminarea unei canti
tãþi mari de energie. Cu cât este mai puþinã energie cu atât mai mult depindem d
e formã, mai dogmatice ne sunt concepþiile ºi cu atât mai staticã ni se pare lum
ea înconjurãtoare. Când ne iubim pãrinþii îi imitãm. Când ne îndrãgostim de cine
va îl imitãm. Aceasta contribuie la dezvoltarea noastrã. Imitarea se transformã
în autoinstruire.
De regulã devin cunoscuþi oamenii armonioºi. Dacã armonia este insuficientã, sla
va, banii, sexul îi omoarã destul de repede. Cel mai mare potenþial de armonie p
oate sã se epuizeze repede dacã lipsesc educaþia ºi concepþia greºitã despre lum
e. Dragostea pentru idolul creat presupune imitarea stãrii lui interioare. Dar º
i imitarea exterioarã poate s-o destrame pe cea interioarã. Cu cât mai puþinã en
ergie au un tânãr sau o tânãrã cu atât mai mult îl imitã pe idolul lor ºi cu atâ
t mai istericã ºi mai lipsitã de raþionament este idolatrizarea lor. Pentru majo
ritatea aceasta constituie o ºcoalã a iubirii: imitarea armoniei sufleteºti, iub
irea fãrã speranþe de reciprocitate.
Copiii se formeazã atunci când între bãrbat ºi femeie existã un schimb reci
proc de energie. Uneori, pentru apariþia pe lume a unui copil armonios es
te suficient un sentiment puternic de iubire fãrã reciprocitate. Sufletul copil
ului poate sã se formeze în decursul mai multor vieþi ºi este necesar sã se stop
eze energiile inferioare ale sexualitãþii ºi sã fie lãsate energiile superioare
ale iubirii. Iubirea neîmpãrtãºitã poate fi pe deoparte un semn al pregãtirii pe
ntru copiii geniali, iar pe de altã parte al purificãrii sufletului dacã depende
nþa subconºtientã de omul iubit, de copii ºi sex depãºeºte nivelul periculos. Sã
nu uitãm ce spunea Napoleon: Nereuºita este mama genialitãþii."
- Este mai uºor sã ierþi jignirea propriei persoane, dar iatã cã de jumãtate de
an nu pot sã iert oamenii care au violat-o pe fata pe care o iubesc. Când s-a în
tâmplat acest lucru nu ne cunoºteam. Ea i-a iertat ºi mã roagã ºi pe mine sã-i i
ert. îmi este foarte greu, am încãrunþit chiar. Ajutaþi-mã, vã rog.
- Ca sã apari pe lume trebuie mai întâi sã mori. In timpul bolii, pierderii.desp
ãrþirii, jignirii are loc un proces asemãnãtor cu moartea. În mãsura în care ne
înãlþãm în acest moment cãtre Dumnezeu, în aceeaºi mãsurã noi ºi copiii noºtri a
vem dreptul la viaþã. Purificarea oamenilor sub aspect material are loc destul d
e repede. Dacã ai pierdut portofelul cu bani ºi ai pãstrat bunãtatea înseamnã cã
nu depinzi de bani.
Pentru ca sã se nascã pruncul, pãrinþii trebuie sã accepte nu numai umilinþa tru
pului ºi a valorilor materiale. E nevoie sã fie umilite manifestãrile superioare
ale spiritului: ordinea, dreptatea, idealurile, sã fie umilit sufletul: iubirea
umanã, moralitatea. Problema constã în faptul cã nu poþi sã le pierzi ca pe un
portmoneu. Blocarea, umilirea sentimentelor superioare are loc în caz de schizof
renie, diabet, cancer, autism, sindromul Dawn, când omul este trãdat, violat, om
orât. Detaºarea de iubirea umanã are loc de asemenea în cazul unei atitudini inc
orecte faþã de noi înºine, în caz de supãrãri ce vin din partea pãrinþilor, trãd
are a oamenilor apropiaþi. Dacã nu ne-am învãþat sã iubim necondiþionat, adicã n
u ºtim sã ne stãpânim pretenþiile, supãrãrile sau deprimãrile, pregãtirea benevo
lã este înlocuitã cu cea forþatã.
Repet încã odatã ceea ce spun mereu la ºedinþe. Cea mai uºoarã purificare vine p
rin intermediul oamenilor, ea umileºte sufletul ºi spiritul ºi este cea mai nepl
ãcutã ºi mai dureroasã. Mult mai durã este purificarea prin intermediul bolilor.
Sufletul suferã mai puþin însã trupul începe sã se dezintegreze. Dacã nu putem
sã acceptãm purificarea faþã de Dumnezeu prin oameni, ni se dau bolile. Dacã nu
acceptãm bolile, ni se dã moartea. Faptul cã iubita dumneavoastrã a fost violatã
este, mai curând, o dovadã cã ea s-a concentrat extrem de mult asupra senzualit
ãþii superioare. Aceasta blocheazã posibilitatea de a avea copii. Dacã dependenþ
a de sentimentele superioare este însoþitã de agresivitate faþã de sine ºi faþã
de bãrbaþi apare un paradox cunoscut: cu cât femeia iubeºte mai mult bãrbatul, c
u atât mai repede acesta va muri. În acest caz agresivitatea interioarã faþã de
bãrbaþi provoacã manifestãri exterioare ale agresivitãþii altor bãrbaþi.
Cândva am încercat sã-1 ajut pe un tânãr care suferea foarte tare de prostatã, i
nflamaþia vezicii urinare ºi dureri puternice în regiunea lombarã. Nici un fel d
e medicamente nu puteau sã-1 ajute. N-am putut nici eu. Pe atunci n-am acordat a
tenþie la povestea soþiei sale - cã un bãrbat a încercat s-o violeze în lift. Câ
nd îºi amintea de cele întâmplate plângea în hohote de furie ºi revoltã. Au trec
ut anii ºi abia acum am înþeles cã ura faþã de orice bãrbat care pãtrunde în int
erior foarte adânc îi omoarã atât pe soþ cât ºi pe violator.
Femeia care nu 1-a iertat în interiorul ei pe violator îi va omorî în fiecare cl
ipã pe soþul ºi pe fiul ei fiindcã, pe planuri fine, noi suntem unitari. Aºadar,
trebuie sã înþelegeþi în primul rând cã situaþia întâmplatã a salvat, probabil,
nu numai viaþa dumneavoastrã ci ºi a copiilor dumneavoastrã. Fata putea sã moar
ã însã moartea i-a fost înlocuitã cu umilinþa fizicã ºi spiritualã. Tangoul se da
nseazã în perechi"- cauza celor întâmplate a fost starea interioarã a fetei ºi a
viitorilor ei copii. De aceea este interzis sã-i condamnãm pe criminali. Pentru
a ierta trebuie sã înþelegem cã nimeni nu este vinovat. El este executorul voin
þei Divine, ca o seringã sau ca un bisturiu în mâinile chirurgului. Asta nu înse
amnã cã un criminal trebuie sã scape nepedepsit. Dacã existã posibilitatea sã fi
e pedepsit, mai exact sã ajutãm sufletul lui blocându-i intenþiile ºi acþiunile
agresive prin detenþie, este obligatoriu sã-i acordãm acest ajutor.
Când ne gândim la viitor putem sã-1 influenþãm. Nu putem sã influenþãm însã trec
utul. În trecut nu existã voinþa umanã, existã doar cea Divinã. Agresivitatea îm
potriva trecutului, regretarea lui, este de fapt agresivitate împotriva voinþei
Divine care se transformã repede în program de autodistrugere: încãrunþire, chel
ire, îmbãtrânire prematurã ºi boli. Boala din sufletele noastre ne împinge la re
gretarea trecutului, la autodistrugere. încercaþi sã transformaþi dist
rugerea în creativitate. Schimbându-ne atitudinea faþã de trecut noi schimbãm tr
ecutul ºi viitorul. Dacã veþi vedea în orice boalã un impuls cãtre iubire ºi cãt
re Dumnezeu, nu veþi omorî viitorii copii, ci îi veþi salva ºi îi veþi dezvolta.
Orice situaþie duce cãtre Dumnezeu, iar aceasta înseamnã cã cea mai absurdã, ce
a mai nedreaptã ºi cea mai îngrozitoare situaþie trebuie sã ne înalþe cãtre iubi
re fiindcã, dupã logica Divinã, este profund justificatã. Prin aceastã
durere Dumnezeu vã dã o cantitate de energie uriaºã pe care puteþi sã o folos
iþi distructiv, omorându-vã copiii ºi autodistrugân-du-vã, dar puteþi sã o folos
iþi ºi pentru salvare ºi creativitate. Pe cât de des se repetã aceastã boalã tot
pe atât de des puteþi sã vã înãlþaþi cãtre Dumnezeu detaºându-vã de tot ceea ce
depindeaþi pânã atunci. Alegerea este a dumneavoastrã.
- Deseori, la televizor, fãcându-se publicitate la articolele de parfumerie, bãr
baþilor li se promite cã dacã le vor folosi vor cuceri femeile fãrã prea mari ef
orturi. Se încalcã într-un asemenea caz legile supreme?
- Omul poate fi ajutat. Ajutorul trebuie îndreptat, în primul rând, cãtre suflet
ul lui. Dacã ne îngrijim mai mult de alþi oameni decât de noi înºine, vom bloca
dezvoltarea lor ºi îi transformãm în consumatori.
Mai întâi, bãrbatul nu trebuie sã cucereascã o femeie, fiindcã o fac articolele
de parfumerie. Apoi, bãrbatul poate sã nu mai fie bãrbat, fiindcã ºi de data ast
a o fac în locul lui articolele de parfumerie. Principiul de funcþionare a telev
iziunii comerciale este satisfacerea dorinþelor ascunse ale telespectatorilor. R
ezultã cã publicitatea este o mãrturie a unor probleme serioase din societatea n
oastrã.
- Cum sã lucrez cu mine ca imaginea urâtului" din lumea înconjurãtoare sã nu mã d
eprime?
Cu cât avem mai puþinã iubire în suflet cu atât avem mai puþinã energie ºi cu at
ât mai staticã este lumea iar conþinutul lumii se închide pentru noi tot mai mul
t iar forma sa umbreºte totul. ªi atunci vrem sã distrugem ceea ce nu ne place.
Un om slab încearcã sã nimiceascã ceea ce nu-i place, unul puternic încearcã sã
schimbe. Dacã nu vã place un om încercaþi sã-l vedeþi în dinamismul dezvoltãrii
sale.
Astãzi este rãu dar mâine va fi mai bun. Întrucât toþi ne întoarcem la Dumnezeu,
sufletul fiecãruia dintre noi va deveni, inevitabil, mai bun. Când acordãm unui
alt om posibilitatea dezvoltãrii sufletului sãu, condamnarea ºi lichidarea sunt
înlocuite cu educaþia ºi ajutorul care nu exclud duritatea. Dacã nu vã place o
situaþie, schimbaþi-o. Dacã nu puteþi s-o schimbaþi în exterior, schimbaþi-o în
interior. Schimbarea interioarã de cea mai mare intensitate a oricãrei situaþii
se produce prin propria noastrã schimbare. Adicã, dacã nu vã convine o situaþie
schimbaþi-o, educaþi-o. Cel slab se agitã, criticã ºi condamnã dar nu face nimic
. Cel puternic este bun în interior ºi întreprinde acþiuni exterioare active pen
tru schimbarea situaþiei. Unul puternic ºi înþelept este stãpân pe situaþie atât
în exterior cât ºi în interior prin propria schimbare. Pentru a schimba o situa
þie trebuie sã nu depinzi de ea. De aceea, un om liniºtit în interior atinge un
scop dorit suficient de repede în cea mai durã ºi mai criticã situaþie. În artel
e marþiale orientale se numeºte starea apei liniºtite". Pentru a le controla treb
uie sã evadaþi dincolo de limitele eului" vostru uman, adicã dincolo de limite
le dorinþelor, conºtiinþei ºi vieþii. Pentru aceastã evadare pot fi folosite teh
nici dure, periculoase pentru viaþã, dar se poate evada ºi prin iubire ºi aspira
þie cãtre Creator. Cu cât este mai mare concentrarea asupra iubirii cu atât mai
puþin e nevoie de tehnicile dure, forþate.
- Poþi sã te purifici într-o viaþã într-atât încât sã nu te mai întinezi vreodat
ã sau oamenii sunt condamnaþi la suferinþe ºi în vieþile urmãtoare?
- Fãrã suferinþe dezvoltarea devine imposibilã. Iubirea Divinã ajunge în lume ºi
se transformã în iubire umanã.Iubirea umanã este timpul. În ea existã diferite
aspecte -senzuale, spirituale ºi materiale. Dacã iubirea Divinã reprezintã rãdã
cinile iar cea umanã este tulpina, celelalte valori sunt ramurile, frunzele ºi r
odul ºi alcãtuiesc fericirea noastrã. Pomul dã roade apoi moare. Din seminþe apa
r iarãºi rãdãcini care ne unesc cu lumea, apoi apar coroana ºi roade-le care sun
t prosperarea ºi fericirea oricãrei fiinþe. Tot ce se întâmplã cu un pom în timp
ul vieþii se comprimã în grãunte. Cu alte cuvinte densitatea informaþiei din grã
unte creºte cu fiecare ciclu. Omul se dezvoltã mai repede decât un copac, de ace
ea procesele suferinþei, adicã a prãbuºirii ataºamen-telor, se produc mai des. C
ând sufletul va cuprinde toate situaþiile posibile din Univers, când prezentul º
i viitorul se vor contopi într-un tot întreg, când densitatea informaþiei se va
apropie de cea primarã, atunci sufletul se va întoarce acolo de unde a apãrut, a
dicã la Creator. Abia atunci unitatea interioarã va deveni permanentã, contin
uã. Atâta timp cât acest lucru nu s-a întâmplat, noi vom iubi, vom primi, vom pi
erde ºi apoi vom suferi cã am pierdut. Este mai dureros sã piardã pentru acel ca
re nu poate primi noul. Cu cât mai puþin aspirãm cãtre iubirea Divinã cu atât ma
i insuportabile ºi mai chinuitoare sunt pentru noi suferinþele, întrucât propor
þiile fericirii umane cresc odatã cu dezvoltarea omenirii aspiraþia cãtre Dumn
ezeu trebuie sã devinã tot mai puternicã ºi mai conºtientã. Aºadar, izbãvirea de
suferinþe constã nu atât în renunþarea la viaþã ºi plãceri cât în posibilitatea
de a iubi ºi a trãi prin iubire.
Puritatea sufleteascã este determinatã de corelaþia dintre iubirea faþã de Dumne
zeu ºi iubirea faþã de viaþã ºi manifestãrile ei.
- Ce pãrere aveþi despre sexul între douã perechi de soþi? Este evoluþia sau deg
radarea societãþii? Poate un om sã se elibereze astfel de sentimentul proprietãþ
ii?
- Evident cã poate. Ce-i drept, dupã principiul: cel mai bun remediu împotriva
mãtreþei este ghilotina". Dacã un om are cangrenã la un picior, acesta trebuie a
mputat ca sã supravieþuiascã organismul. Trupul suferã iar sufletul se purificã.
Dacã dependenþele noastre au depãºit limita periculoasã, adicã limita posibilã,
trebuie tãiatã o parte din suflet. Suferã sufletul - se purificã iubirea cãtre
Dumnezeu.
Când soþii comunicã unul cu altul, energia lor sexualã de bazã trebuie sã se tr
ansforme în aspiraþii spirituale ºi senzuale superioare. Animalicul trebuie sã
se transforme în uman iar umanul în Divin. Dacã nu are loc transformarea în Divi
n, energia se concentreazã pe senzaþiile umane superioare fapt care genereazã ce
a mai mare dependenþã ºi agresivitate. Fãrã dobândirea Divinului, omul revine l
a starea animalicã pentru a supravieþui. Sexul între douã sau mai multe perechi
înseamnã revenirea la starea animalicã.
Acum opt ani am fost într-o þarã occidentalã ºi am fost invitat într-un club und
e vin bãrbaþi ºi femei ca sã-ºi schimbe perechea. Este deosebit de interesant,
îmi spuneau ei, ºi ne descãtuºeazã. Mi se pãrea cã dacã voi merge într-acolo nu
se va întâmpla nimic grav. Pentru orice eventualitate am încercat sã diagnostich
ez ce mi se va întâmpla dupã vizita în acest club. Rezultatul a fost neaºteptat.
Puteam sã încarc un program de autodistrugere de ºapte - opt ori mai mare decât
unul periculos. S-a dovedit cã toleranþa începutului animalic nu numai cã distr
uge sufletul, el omoarã iubirea din suflet. Evident cã refuzul meu a fost catego
ric. Astãzi, în þãrile occidentului, îndeosebi în Germania, sexul mai multor per
echi e în floare ºi ia proporþii tot mai mari. Atitudinea incorectã faþã de aces
t fenomen, adicã popularizarea lui, ameninþã cu niºte procese ireversibile nu nu
mai a urmaºilor ci a întregii societãþi.
Apropo, am avut de curând o discuþie interesantã cu cineva care avea cunoºtinþe
aprofundate de iudaism. Mi-a explicat niºte pasaje din Vechiul Testament pe care
nu le înþelegeam.
Un bãrbat din alt neam, care trãia alãturi de iudei, a violat o tânãrã. Rudele f
etei i-au chemat pe toþi iudeii sã se rãzbune. Pentru neamul vecin, sfârºitul pu
tea sã fie tragic, îl aºtepta rãzbunarea. Reprezentanþii tribului au spus cã sun
t gata sã accepte iudaismul ºi ritualul circumciziei. Iudeii au simulat cã îi ac
ceptã ca pe ai lor ºi îi iartã, iar peste o vreme i-au atacat ºi i-au distrus.
- La prima vedere se pare cã iudeii au procedat perfid ºi imoral, nu-i aºa? - m-
a întrebat interlocutorul meu.
Am afirmat dând din cap.
- Aceasta este o condamnare superficialã. Esenþa iudaismului era respectarea por
uncilor ºi nu urmarea superficialã a datinilor. Dacã un pãgân sãvârºea o crimã î
mpotriva moralitãþii, iudeii trebuiau sã ia o atitudine durã faþã de cele întâmp
late: sã condamne fãptaºul iar în interiorul lor sã se detaºeze de un asemenea c
omportament ºi sã-ºi cearã iertare pentru fapta comisã. Neamul pãgân a acceptat
circumcizia dar n-a luat o atitudine moralã faþã de cele întâmplate, iar aceasta
însemna cã au rãmas pãgâni ºi erau gata, de dragul satisfacerii dorinþelor, sã
invidieze, sã fure, sã ucidã ºi sã violeze, de aceea au trebuit sã moarã.
Ce se întâmplã, însã, astãzi, cu oamenii care, de dragul realizãrii dorinþelor,
a confortului ºi a bunãstãrii omoarã, violeazã, invidiazã ºi pradã. De fapt, ei
omoarã la fel, doar cã mai de sus. Se include programul de autodistrugere care î
i omoarã pe ei ºi pe urmaºi. Cu cât mai mult ne îndepãrtãm de iubire de dragul d
orinþelor noastre, a bunãstãrii sufleteºti, spirituale ºi fizice cu atât mai de
proporþii ºi ireversibil devine programul de autodistrugere care omoarã neamul º
i urmaºii. Am adus mai devreme un exemplu când unui om care a sãvârºit o crimã î
mpotriva iubirii i-au murit toate rudele. Rezultã cã, rudele, chiar dacã nu bãnu
iau mãcar erau gata, în subconºtientul lor, sã sãvârºeascã aceleaºi acþiuni, de
aceea au murit. Dacã vreuna dintre rude ar fi aspirat conºtient cãtre Dumnezeu,
ar fi trecut calea chinuitoare dar binefãcãtoare a schimbãrilor, ar fi supravieþ
uit.
Nu demult am fost rugat sã explic ce înseamnã fraza lui Hristos: Celui care are i
se va da ºi se va înmulþi, celui care nu are i se va lua ºi ce are."
Aceastã frazã nu poate fi înþeleasã din punct de vedere superficial, material. D
acã avem în suflet aspiraþia cãtre Dumnezeu, sufletul nostru se va umple de iubi
re ºi va fi mai bogat, iar aceasta înseamnã cã sãnãtatea ºi destinul vor înflori
de asemenea. Dacã stãm pe loc ºi folosim doar cele acumulate fãrã a dezvolta în
noi Divinul, în situaþia în care în jurul nostru se va produce o crimã împotriv
a iubirii ne vom îmbolnãvi ºi vom muri chiar dacã în exterior pare cã nu am sãvâ
rºit nici un fel de pãcate, adicã ni se va lua totul.
M-am gândit cã destinul unui stat seamãnã cu destinul unui singur om. Comuniºtii
ºi împreunã cu ei majoritatea poporului sovietic erau siguri cã de dragul unei
bunãstãri viitoare ºi a vieþii confortabile pot fi omorâþi mii de oameni nevinov
aþi. Societatea a plãtit aceastã boalã a sufletului cu ºaptezeci de milioane de
morþi. Lichidarea celor care intrau în cel mai mic conflict cu puterea s-a trans
format într-un mod de autodistrugere care a funcþionat zeci de ani. Autodistruge
rea a ispãºit într-o oarecare mãsurã agresivitatea subconºtientã faþã de iubire
a oamenilor sovietici.
Naþional - socialismul german a fost îndreptat împotriva altor rase ºi naþionali
tãþi. Programul de autodistrugere a societãþii germane nu s-a realizat pe plan f
izic, dar aceasta nu înseamnã cã lipsea pe planul subtil. Dacã programul de auto
distrugere nu nimiceºte trupul, nimiceºte sufletul. Deºi Germania a depus efortu
ri uriaºe, în primul rând materiale, pentru compensarea lipsurilor foºtilor deþi
nuþi din lagãrele de concentrare, dar ºi poporului evreu, programul de autodistr
ugere se dezvoltã în continuare. Atunci când se macinã sufletul apar homosexuali
i, perechile sterile ºi cele care preferã sexul în grup, etc. Poate cã Germaniei
îi lipseºte pocãinþa statului, aprecierea moralã a celor întâmplate. Poate cã e
nevoie sã încerce sã înþeleagã care este cauza acestei nenorociri ºi ce ar treb
ui sã facã, cum sã se schimbe ca sã nu se repete în viitor.
- Se întâmplã sã faci o faptã bunã iar peste un timp oarecare ai îndoieli. îþi p
are rãu de bani, de timpul pierdut, etc. De unde apar aceste gânduri trãdãtoare"?
Ce înseamnã o faptã bunã? Este explozia iubirii, adicã a energiei, creaþiei, cre
ativitãþii ºi altruismului. Dacã apa curge izvorând într-un torent neîntrerupt s
e umple bazinul pânã la refuz. Dacã izvorul seacã, apa poate sã curgã îndãrãt. C
u cât senzaþia Divinului din noi devine neîntreruptã, cu atât avem mai multã ene
rgie ºi iubire ºi încetãm sã ne ataºãm de activitatea noastrã. În filozofia indi
anã se spune cã bolile apar din cauza dependenþei
mãrite faþã de lumea exterioarã. Prin urmare, renunþarea la lume ne permite sã s
cãpãm de dependenþe ºi sã ne îmbunãtãþim sãnãtatea. În filosofia indianã, detaºa
rea de rezultatele muncii noastre este unul dintre aspectele principale ale feri
cirii.
Iisus Hristos spunea cã atunci când sãvârºeºti o faptã bunã nu trebuie sã ºtie s
tânga ce face dreapta. Aceasta înseamnã, de asemenea, detaºarea de rezultatele a
ctivitãþii noastre. Chiar ºi aºteptarea laudelor pentru faptele noastre bune est
e tot un fel de dependenþã de rezultate. Mândria pentru cã faci o faptã bunã ne
permite sã aºteptãm recunoºtinþã în viitor ºi sã sperãm la rãsplata de sus. Oric
e aºteptare înseamnã dependenþã. De aceea, când regretãm niºte bani sau timpul p
ierdut înseamnã cã n-am primit rãsplata aºteptatã, cã avem puþinã energie ºi puþ
inã iubire în suflet. Dacã acordãm, continuu, atenþie ºi iubire aproapelui nostr
u, nu înseamnã cã nu trebuie sã-i cerem acelaºi lucru. Trebuie sã-i îndemnãm, pe
riodic, pe prietenii noºtri sã se sacrifice, sã ajute ºi sã aibã grijã de cineva
.
îmi amintesc de o povestire pe care am citit-o pe când aveam cincisprezece ani.
Pe atunci citisem toatã literatura fantasticã pe care o gãsisem prin biblioteci.
Subiectul este urmãtorul. Pe o navã cosmicã ce se îndepãrtase suficient de mult
de Pãmânt au apãrut niºte probleme grave. Era nevoie de un schimb de informaþie
urgent iar pentru transmiterea ei era nevoie de câteva zile. Schimbul reciproc
de semnale ar fi durat luni de zile ºi membrii echipajului puteau sã moarã. Unul
dintre coordonatorii proiectului a avut ideea de a transmite continuu informaþi
a din ambele sensuri iar pe parcurs sã uneascã întrebãrile ºi rãspunsurile. Prob
lema fost rezolvatã în câteva zile. Când a fost întrebat cum de s-a gândit la aº
a ceva, autorul a rãspuns cã astfel comunicã soþia sa cu prietena ei când stau d
e vorbã. Apropo, aceastã schemã stã la baza activitãþii creierului când un grup
de oameni acþioneazã conform regulii: sã nu oprim imaginaþia în nici un caz. Cri
tica, analiza, aprecierea sunt interzise. Aceasta înseamnã cã adevãrata creaþie
începe în clipa când este eliminatã raþiunea sãnãtoasã. Când interacþionãm la ni
velurile de suprafaþã cu o energie scãzutã, situaþia este reglatã de raþiunea sã
nãtoasã, adicã funcþioneazã regulile, principiile, blocarea. Când trecem la conþ
inutul interior ºi nivelul energetic creºte brusc, raþiunea sãnãtoasã cedeazã lo
cul iubirii care trece dincolo de limitele conºtiinþei ºi vieþii. În acest caz r
aþiunea sãnãtoasã nu este decât o parte infimã a iubirii. Probabil, de aceea sfâ
ntul Augustin spunea: "Iubeºte-L pe Dumnezeu ºi poþi sã faci tot ce doreºti."
- Acum câtva timp, fratele meu a devenit un ortodox exagerat. Cu cât mai mult se
roagã ºi merge la bisericã cu atât devine mai dur ºi mai neîmpãcat. Duºmanii lu
i sunt catolicii, iudeii, americanii, evreii, negrii, roºii, albãstriii lista es
te fãrã capãt). Este foarte greu sã te înþelegi cu el ºi este fãrã rost sã-i exp
lici ceva. Veþi spune, probabil, cã trebuie sã mã rog pentru el, dar îmi este fr
icã. Avem acelaºi sânge ºi, probabil, avem programe identice. Poate, oare, rugãc
iunea sã trezeascã în mine negativul care s-ar putea sã fie într-o stare latentã
încã? în ce mãsurã putem sã luãm de la cineva agresivitatea interioarã prin int
ermediul rugãciunii?
- La întrebarea dacã putem sã ne ataºãm de aspiraþia cãtre Dumnezeu dumneavoastr
ã aþi rãspuns cã este imposibil. Cum sã înþelegem, însã, problema fanatismului r
eligios, a atitudinii ireconciliabile dintre confesiunile religioase fiindcã sun
t evidente consecinþele acestor ataºamente?
Aspiraþia cãtre Dumnezeu este ca un sentiment neîntrerupt de iubire faþã de cel
ce stã la baza lumii vãzute ºi nevãzute ºi se aflã dincolo de limitele timpului
ºi ale tuturor lumilor. Într-un cuvânt, aceasta înseamnã posibilitatea de a iubi
lumea cu toate imperfecþiunile ei, a iubi oamenii, a ne iubi pe noi înºine ºi d
estinul nostru oricare ar fi el. Nu trebuie sã confundãm divinul cu religiozitat
ea. Legile religioase ne ajutã sã simþim iubirea faþã de Dumnezeu. Aceste noþiun
i, însã, sunt formulate de om ºi ele pot fi corecte dupã conþinut dar întotdeaun
a vor fi mai puþin corecte dupã formã. Când iubirea din suflet este puþinã se in
tensificã dependenþa de formã ºi dogmele, obiceiurile, ideile, principiile devin
mai importante decât aspiraþia nemijlocitã cãtre Creator. Dacã nu ºtim sã iubim
, energia noastrã nu se consumã pentru dezvoltare ºi esenþã ci pentru formã care
devine, brusc, agresivã ºi deosebirile religioase exterioare devin izvorul fana
tismului. Cu cât mai repede pierdem esenþa (iar esenþa întregului Univers este C
reatorul) cu atât mai mult ne îndreptãm cãtre formã, cãtre fericirea umanã, ºi c
u atât mai agresiv devine sufletul nostru.
Cât priveºte ortodoxia, agresivitatea multor ortodocºi se explicã prin lipsa de
înþelegere. Pentru ei religia este posibilitatea de a se apãra de lumea agresivã
. Ei vor sã fugã, sã se ascundã pe un teritoriu intangibil unde existã doar senz
aþii pozitive, unde conºtiinþa lor ºi sentimentele lor au un confort total. Dar,
pentru a simþi divinul, trebuie sã te simþi neajutorat. Trebuie sã fim gata sã
acceptãm durerea ºi umilinþa care ne ajutã sã renunþãm la uman ºi sã dobândim Di
vinul. Aºteptarea de a primi ceva de la religie ne orienteazã spre întãrirea tru
pului, spiritului ºi a sufletului dar nu spre iubire. Cu cât mai mult dorim sã n
e apãrãm bunãstarea sufleteascã ºi spiritualã cu atât mai mult uitãm de iubire º
i suntem agresivi faþã de tot ceea ce ni se pare periculos.
Am ascultat de curând cuvântarea unui predicator din bisericile nou apãrute. A v
orbit minunat citând în permanenþã Biblia. Dupã temperament ºi aspiraþii îl depã
ºea pe orice preot ortodox. Semãna întocmai cu predicatorii americani. Totul era
conform Bibliei, nici un cuvânt în plus. Simþeam cã nu comenteazã corect Biblia
dar nu înþelegeam ce greºea. Deodatã am înþeles cã a transformat Biblia într-un
narcotic "Dumnezeu vã iubeºte, are grijã de voi, vã apãrã, veniþi la noi ºi veþ
i avea de toate". Emoþiile negative lipseau cu desãvârºire. Când nu ºtim sã depã
ºim situaþiile dureroase nu aveam decât douã cãi: fie sã ne învãþãm sã iubim ºi
aceasta va deveni elementul dezvoltãrii, fie sã fugim, sã ne ascundem de durere
acolo unde ea nu existã. De durerea fizicã putem sã fugim, dar unde sã ne ascund
em de durerea sufleteascã? ªi, atunci, unii dintre noi încearcã sã facã acest lu
cru cu ajutorul alcoolului, al narcoticelor, al cultelor religioase. Insã, relig
ia care promite doar raiul devine un narcotic, iar dacã încetezi sã-1 consumi vi
aþa devine iad. Pentru a pãstra euforia sufleteascã aceºti oameni sunt gata sã j
ertfeascã totul: familia, copiii, casa, armonia sufleteascã... aºa se întâmplã î
n diferite secte care înlocuiesc iubirea de Dumnezeu cu protejarea ºi confortul
sufletului ºi al spiritului care duce la distrugerea lor ulterioarã. Religiile m
ondiale, hinduismul, iudaismul antic, creºtinismul, islamul învaþã altceva. Toto
datã, atitudinea greºitã faþã de ele, cãutarea avantajelor sufleteºti ºi spiritu
ale pot avea consecinþe catastrofale. Cu cât mai puternicã este prezentatã relig
ia în calitate de organizaþie religioasã cu atât mai mult se va contopi cu statu
l, adicã cu puterea ºi banii, ºi cu atât mai multe probleme vor avea credincioºi
i din cauza deplasãrii intereselor de la esenþa religiei la manifestãrile ei for
male.
Din punctul meu de vedere religia trebuie sã fie detaºatã de stat în toate manif
estãrile sale formale ºi sã fie unitarã cu el în iubire ºi moralitate. În þãrile
occidentale religia a fost separatã de stat, de altfel ºi în Rusia. Astfel, sep
arând de stat religia, au separat ºi morala ºi moralitatea care educau la om man
ifestãrile superioare. În consecinþã, oamenii nu mai ºtiu sã iubeascã. La americ
ani iubirea depinde de bani ºi de avantaje. La nemþi - de ordine ºi disciplinã,
la francezi - de sex ºi frumuseþe, la ruºi - de principii ºi idealuri, la evreii
ortodocºi - de canoanele religioase. Dacã depinde de ceva, iubirea dispare, iar
consecinþele le vedem în lumea contemporanã. Confesiunile religioase nu pot sã
se uneascã în iubire, moralã ºi educaþie, singurul punct posibil de contact, iar
încercarea de a se uni în exterior duce la concurenþã agresivã, fiecare dovedin
du-ºi propria dreptate, discreditând concurenþii. Oricum ne vom uni cu toþii. Ex
istã însã iubire benevolã prin moralã ºi iubire de Dumnezeu, dar existã ºi unire
forþatã când totul se aflã la limita pieirii. Pericolul fizic care se aflã în f
aþa noastrã este un mijloc bun de a ne uni. Cu cât mai repede vom conºtientiza p
roporþiile pericolului în care se aflã întreaga omenire cu atât mai mult vor cre
ºte ºansele noastre de a supravieþui.
- Cercetãrile dumneavoastrã sunt foarte profunde, interesante ºi pot fi aplicate
în viaþã. Unele aspecte, din cãrþile dumneavoastrã resping, însã, credincioºii.
Nu puteþi sã editaþi aceleaºi cãrþi omiþând cuvintele "Karma", reîncarnare" etc.
În acest caz numãrul de cititori va fi completat de o armatã întreagã de oameni
profund credincioºi. Cred cã scopul scuzã mijloacele. Aþi putea sã ajutaþi încã
mulþi oameni.
Pentru mine onestitatea este mai importantã decât popularitatea. Apropo, jumãtat
e din omenire recunoaºte noþiunile de Karma ºi reîncarnare. Sunt admise, de asem
enea, de islam ºi iudaism. Când un savant încearcã sã-ºi structureze cercetãrile
de dragul unor idei politice ºi religioase consecinþele nu sunt dintre cele mei
bune. Nu pot sã susþin cã reîncarnarea sufleteascã existã 100%. Pot sã vorbesc
însã, de o probabilitate considerabilã care este confirmatã de cercetãrile mele.
Cât priveºte corelaþia dintre scop ºi mijloace pot sã spun cã dacã scopul scuzã
mijloacele înseamnã cã rezultatul este mai important decât procesul. Dacã rezult
atul devine valoare absolutã atunci poate fi comisã orice crimã de dragul rezult
atului, iar concentrarea absolutã asupra unui scop nu ne permite sã trecem la sc
opuri mult mai înalte ºi se blocheazã dezvoltarea. Esenþa dezvoltãrii constã în
faptul cã atingând un anumit scop ne formãm altul nou. În cele din urmã, scopul
suprem este unitatea cu Dumnezeu. În profunzimea esenþei noastre am atins deja a
cest scop. Întrucât fiecare scop rãmâne în trecut dupã care urmeazã altul, proce
sul de a-L înþelege pe Dumnezeu este mai important decât scopurile momentane. Ac
easta înseamnã cã un comportament moral este mai important decât orice rezultat
oricât de necesar ar fi acesta.
Eu sunt coleric iar în adolescenþã, dacã îmi propuneam un scop, eram fanatic pân
ã îl realizam. În dorinþa de a obþine cât mai repede rezultatele presam timpul.
În clipa când îmi atingeam scopul deveneam pustiu. Ca sã nu cad în disperare ºi
deznãdejde, cãutam un alt scop ºi uitam de toate. Apoi, am conºtientizat cã, în
realitate, nu vedeam prezentul ºi nu-i acordam atenþie fiindcã trãiam doar cu sc
opul, adicã cu viitorul. Eu nu existam nici în prezent dar nici în viitor. Viaþa
a început sã-ºi piardã culoarea ºi sensul. A trebuit sã lucrez cinci ani în con
strucþii, într-o luptã continuã pentru supravieþuire, ca sã înþeleg ºi sã simt c
ã viaþa este minunatã în fiecare clipã, cã scopul principal nu se aflã în viitor
ci în interiorul nostru iar rezultatul multaº-teptat este sã ºtim sã iubim. Pri
ntr-o iubire continuã se desãvârºeºte sufletul nostru.
- Existã situaþii fãrã ieºire?
Am vorbit la una dintre ºedinþele mele despre filmul Titanic". Dupã pãrerea mea
este un film patologic ºi influenþeazã negativ subconºtientul spectatorilor. Am
fost rugat sã explic de ce? Filmul pare sã fie despre iubirea care a învins moar
tea. Pare doar, în realitate este o denaturare totalã. Sã luãm, de exemplu, o pi
cturã. Ea reflectã lumea.
Lumea, însã, este tridimensionalã, iar pictura este bidimensionalã. Aºadar, nu p
oate sã se reflecte în totalitate. Fotografia transmite o percepþie superficial
ã a lumii, iar pictura trebuie sã arate prin formã conþinutul. În conþinut, în e
senþa obiectului, timpul este comprimat ca în grãunte. Este foarte uºor sã deter
minãm dacã pictorul este talentat sau ba. Un pictor fãrã talent copiazã forma ob
iectului ºi nu simte legãturile cauzã ºi efect. Un pictor talentat îºi picteazã
sentimentele. Pentru el fiecare obiect este viu în interior ºi interacþioneazã c
u lumea înconjurãtoare. Acest lanþ de interacþiuni se întinde pe o porþiune mare
de timp. Într-un cuvânt, pentru un pictor adevãrat obiectele de pe pânzã vor fi
pline de miºcare ºi viaþã. El deschide prin intermediul formei ºi conþinutul, i
ar densitatea informaþiei este mult mai ridicatã. Activitatea legãturilor nevãzu
te dintre obiecte este la fel de mare.
Pictura unui artist genial poate sã cuprindã într-un simplu subiect istoria omen
irii. Orice artã descrie subconºtientul prin modele conºtiente, adicã prin obiec
te ºi situaþii, în orice film fãcut cu talent la fel ca în orice picturã, logica
subconºtientului este mai importantã decât conºtiinþa.
Acum douãzeci de ani am frecventat niºte cursuri la institutul teatral. M-a mira
t faptul cã poemul "Evghenii Oneghin" este, în esenþa lui, prozã, iar "Eroul tim
purilor noastre" este poezie. Pentru a înþelege esenþa trebuie sã ne bazãm pe se
ntimente. Acolo timpul curge altfel. În prozã timpul curge continuu. O situaþie
logicã decurge din alta. Proza este ca furnica ce se târãºte pe suprafaþa Pãmânt
ului încercând sã înþeleagã unde se aflã acesta. Poezia este ca un fluture care
zboarã în interiorul Pãmântului atingându-se de unele punctiºoare ale lui. Ca sã
descrie un tablou general furnica trebuie sã uneascã cu precizie toate tablou
rile- verigã. Fluturele, dimpotrivã, trebuie sã distrugã logica pentru a simþi c
e reprezintã globul pãmântesc. Un mod de gândire îl completeazã pe celãlalt.
Aºadar, arta descoperã subconºtientul prin cursul exterior al evenimentelor care
poate avea o structurare strictã ca în majoritatea filmelor, dar poate fi fragm
entat ca în filmele lui Andrei Tarkovski. În orice film, însã, evenimentele sunt
aranjate conform legilor spiritului ºi nicide-cum celor fizice. Filmul "Titanic
" are o logicã contrarie. Mai întâi o iubire copleºitoare, apoi prãbuºirea, dupã
care urmeazã cadavrele, bãtrâna care a pierdut totul ºi povesteºte ultimele ami
ntiri.
Subconºtientul nostru ar structura acest film cu totul altfel. În primul rând, a
r da uitãrii cadavrele, durerea ºi moartea. În al doilea rând, mai întâi s-ar de
rula scenele prãbuºirii vaporului ºi alte situaþii problematice. Ele s-ar fi ame
stecat cu amintirile calde, urmate de explozii ale iubirii care ar deveni mai pr
ofunde ºi ar dura mai mult. In ultimã instanþã s-ar contopi într-o flacãrã unita
rã de continuã iubire trãitã de aceastã femeie. În realitate, orice situaþie duc
e la Dumnezeu ºi esenþa fiecãrei situaþii este un sfârºit fericit.
Dacã aruncãm o sãmânþã în pãmânt, vlãstarul va avea formã ºi logicã exterioarã d
e dezvoltare , dar va trãi ºi se va dezvolta dupã legile spiritului, adicã a unu
i bob de timp comprimat care era în sãmânþã. Orice eveniment care se produce în
jurul nostru se întâmplã mai întâi pe planul fin. Înainte de a se produce evenim
entul existã bobul lui, adicã timpul, în care sunt comprimate viitoarele situaþi
i. De aceea, oricât de logicã ºi de consecventã ar fi lumea înconjurãtoare ea tr
ãieºte dupã legile conþinutului ºi nu ale formei. Spiritul miºcã materia, spunea
u anticii. Materia este, într-un anume fel, spaþiu rãsucit, spun fizicienii cont
emporani. Dacã materia este funcþia spaþiului, ce se aflã atunci la baza spaþiul
ui? Spaþiul se aflã într-o dependenþã directã de noþiunea de miºcare. Dacã miºca
rea s-ar opri, spaþiul ar dispãrea. Orice miºcare presupune cauzã ºi efect. Pote
nþialul dintre cauzã ºi efect se numeºte energie. Noþiunile de "miºcare", "energ
ie", "cauzã ºi efect" sunt semne ale timpului, adicã spaþiul este funcþia timpul
ui. Dacã vom încerca sã ne imaginãm modelul timpului, acesta va semãna cu un ine
l, un cere sau un balon. Noi ieºim dintr-un punct, parcurgem cercul ºi ne întoar
cem în starea iniþialã. Timpul se închide ºi noi ne întoarcem la cauza primarã.
Cu cât suntem mai aproape de planul material cu atât este mai mare diametrul cer
cului-timp. Cu cât mai mult ne adâncim în planurile fine cu atât mai mic devine
cercul pânã ajunge într-un punct. Oricare ar fi raza cercului parcurs de orice s
ituaþie, ea se întoarce pe planul fin în punctul iniþial ºi rãmâne acolo. Aºa se
explicã structura holograficã a Universului. Ceea ce se întâmplã în cercul exte
rior s-a întâmplat deja în cercul cel mai mic.
Pentru un om care trãieºte cu logica de suprafaþã, cu conºtiinþa, sau logica tru
pului ºi a formei, multe situaþii par fãrã ieºire. Dar sã începem de la ceva ele
mentar. Ne naºtem, ne dezvoltãm, avem în faþã tinereþea, frumuseþea, sentimentel
e, aptitudinile, banii, cariera. Apoi, treptat, pierdem totul ireversibil. S-ar
pãrea cã situaþia în esenþa ei este tragicã ºi fãrã ieºire. Dacã ne apropiem puþ
in de logica spiritului începem sã înþelegem cã sufletul trãieºte ºi dupã dezint
egrarea trupului, cã sensul vieþii nu constã atât în întãrirea trupului ºi a bun
ãstãrii materiale cât în bogãþie ºi plinãtate sufleteascã iar îmbãtrânirea ºi mo
artea nu ni se mai par atât de tragice. Cu cât mai mult încercãm sã ajungem la c
onþinut sesizând legãtura universalã dintre evenimente cu atât mai mult înþelege
m noþiunea de veºnicie. Miliarde de situaþii se generalizeazã în milioane, apoi
mii ºi, în ultimã instanþã, într-o singurã situaþie.
Iubirea naºte timpul. Timpul naºte spaþiul. Spaþiul naºte materia. Materia, dezv
oltându-se, mãreºte numãrul legãturilor. Orice legãturã este o situaþie codifica
tã. Cu cât nivelul de dezvoltare a materiei este mai ridicat cu atât mai mult mi
ºcã în jurul sãu spaþiul ºi condenseazã timpul ºi cu atât mai multã iubire se ac
umuleazã în ea, care ulterior se întoarce conþinând în sine spaþiul ºi timpul. S
ituaþiile fãrã ieºire sunt o linie dreaptã cu o rupturã la capãt. În Univers nu
existã linii drepte fiindcã structura timpului este alta. Lobacevski spunea cã l
inia dreaptã este un fragment de cerc cu un diametru nelimitat. Cine crede cã în
lume existã multe situaþii fãrã ieºire îºi limiteazã posibilitãþile de perceper
e ºi de cunoaºtere a lumii. In realitate, sfârºitul fericit a sosit deja, el a s
osit când a apãrut Universul. Ne-a rãmas sã aºteptãm vreo treizeci de miliarde d
e ani ca sã vedem acest lucru pe plan exterior. Principalul este cã vom vedea ºi
vom participa la acest lucru, dacã nu cu forma noastrã atunci cu acea pãrticicã
eternã a Divinitãþii care se aflã mereu în interiorul nostru.
- În popor se spune cã ceea ce vrea femeia vrea ºi Dumnezeu. Cercetãrile dumneav
oastrã demonstreazã cã dorinþele femeii nu întotdeauna sunt armonioase.
Reiese cã înþelepciunea popularã nu are dreptate?
- Încã din copilãrie (am 33 de ani) deseori confund stânga cu dreapta. Înainte d
e a spune unde este stânga trebuie sã mã gândesc. Care este cauza?
Bãrbatul se orienteazã spre ordine, femeia spre haos. Bãrbatul este informaþie,
femeia energie. Pentru a se orienta, bãrbatul include conºtiinþa iar femeia subc
onºtientul. De aceea, deseori, bãrbatul are dreptate dupã formã iar femeia dupã
conþinut. Aceasta înseamnã cã bãrbatul ºi femeia în concepþia lor despre lume, s
e orienteazã dupã diferite fluxuri ale timpului. Pe stratul superior bãrbatul es
te orientat spre viitor, spre spiritualitate, iar femeia spre material, adicã sp
re senzualitate. Pe un strat mult mai profund bãrbatul se concentreazã asupra vi
eþii ºi protejarea ei, asupra conducerii, iar femeia asupra viitorului, asupra c
ontinuãrii vieþii. Dacã femeia ºtie sã iubeascã, ea posedã o intuiþie foarte mar
e ºi dorinþele ei neînþelese, confuze pot sã comporte în ele logica supremã ºi u
n sens important. Conto-pindu-se cu situaþia, depinzând de ea, putem sã pãtrunde
m în tainele existenþei, lucru pe care îl face femeia. Pentru a dirija o situaþi
e trebuie sã ieºim dincolo de limitele ei. Conºtiinþa ºi gândirea depind de viaþ
ã. Ieºirea dincolo de limitele vieþii mãreºte posibilitatea de a conduce. Spre d
eosebire de femeie, bãrbatul are dreptul sã moarã ºi trebuie sã fie gata pentru
aceasta. De aceea el poate avea o gândire sistemicã, de aceea bãrbaþii pot sã aj
ungã mari filosofi ºi conducãtori. Pentru femeie este firesc sã trãiascã dupã in
tuiþie ºi simþuri ºi nu dupã sistem ºi logicã. Când femeia începe sã-ºi suprime
prea tare sentimentele ºi subconºtientul abuzând de logicã, se declanºeazã, meca
nismul salvãrii care blocheazã logica ºi conºtiinþa. În acest caz femeia începe
sã confunde stânga cu dreapta. Aºadar, conºtiinþa femeii va funcþiona bine atunc
i când aceasta va fi secundarã în raport cu subconºtientul.
- Nu o datã auzim spunându-se: am fost la mai multe biserici, la babe, pe la dif
eriþi vindecãtori ºi nu mã ajutã nimic. Boala nu mi-a trecut. Acum nu mai
cred în nimeni ºi în nimic. Poate fi ajutat un asemenea om?
Nu trebuie sã confundãm biserica cu spitalul. Divinul poate fi cunoscut prin iub
ire, o iubire care dãinuie, care ne detaºeazã de fricã, dependenþe, supãrãri ºi
depresii. Când omul merge la bisericã sã primeascã sãnãtate, sã-ºi îmbunãtãþeasc
ã destinul ºi viaþa înseamnã cã are o atitudine de consumator faþã de bisericã.
Omul care vrea doar sã primeascã dar nu ºi sã dea, nu poate fi vindecat. Cel car
e ia - depinde. Cel care depinde -se supãrã. Cel care se supãrã - se îmbolnãveºt
e. Existã o ºtiinþã unicã descoperitã oamenilor de Isus Hristos, dar existã ºi c
oncepþia noastrã despre lume care este primitivã, de consumator care încearcã sã
adapteze creºtinismul la nevoile sale. In Evul Mediu, în biserica catolicã exis
ta
indulgenþa" care ierta viitoarele greºeli pentru bani. Era o denaturare a esenþei
creºtinismului.
Existã adevãrul, dar existã ºi perceperea lui denaturatã. Hristos vindeca pentru
a trezi în oameni iubirea. Fãrã iubire nu existã iertare ºi ispãºirea pãcatelor
. Credinþa ajutã iubirea vindecând frica, îndoiala ºi critica. Dorinþa de a prim
i de la Dumnezeu totul, fãrã muncã, înseamnã Victoria umanului asupra divinului.
Dacã slujitorul bisericii susþine aceastã dorinþã, religia va muri în esenþa ei
continuând sã existe un timp oarecare doar ca formã. Aceastã interpretare greºi
tã a creºtinismului s-a intensificat în doctrina comunismului - "de la fiecare d
upã capacitãþi, fiecãruia dupã necesitãþi". Picanteria situaþiei constã în faptu
l cã marea majoritate are mai multe necesitãþi decât capacitãþi, adicã acordul d
e a munci, a produce ºi a da. De aceea, unui mare numãr de oameni ideile comunis
mului li s-au pãrut atât de bune iar rezultatele au fost atât de groaznice. Încã
din copilãrie am auzit cã, în Uniunea Sovieticã, medicina este fãrã platã, apoi
, spre marea mea mirare, am aflat cã este o minciunã. Adevãrul este cã omul plãt
ea toate serviciile prin buzunarul statului ºi nu direct. O mare parte din acest
e impozite erau furate. Cred cã ideile comuniste cum ar fi unitatea, o societate
moralã, atenþie faþã de copii ºi culturã, se vor realiza indiscutabil. Aceste i
dei nu sunt comuniste, ci manifestarea tendinþei generale spre iubire ºi unitate
.
Din cauza formelor nedezvoltate, metodele de atingere a scopurilor au fost îngro
zitoare. O societate corectã ºi fericitã este o societate sãnãtoasã, iar sãnãtat
ea oricãrui om este, în primul rând, sãnãtatea sufleteascã determinatã de cantit
atea de iubire din suflet. Aºadar dacã dorim sã construim un viitor luminos treb
uie sã vedem, mai întâi, ce oameni vor forma aceastã societate. Ce sã facem ca o
mul sã aibã un suflet sãnãtos? Cum sã se schimbe într-un sens bun. Dacã omul nu
vrea sã se schimbe ºi totodatã vrea sã fie sãnãtos ºi sã reuºeascã, în zadar va
merge pe la biserici, pe la babe ºi vindecãtori. Trebuie sã înþeleagã cã dacã nu
se va ajuta singur, dacã nu-ºi va ajuta sufletul, nimeni nu-1 va putea ajuta. Î
n acest caz, cel mai bun ºi mai activ ajutor vor fi bolile, nenorocirile care îl
vor împinge spre adevãr.
- Sunt cãsãtoritã ºi nu pot sã nu mã gândesc la un alt om. Abia dupã rugãciunile
cãtre Fecioara Mãria pot sã scap de aceste gânduri. Ce sã fac ca sã nu mã gânde
sc la alt bãrbat ºi sã trãiesc cu iubire în familie?
- Cu cât mai mult depinde sufletul de fericirea umanã cu atât mai repede se tran
sformã iubirea în dependenþã, iar o dependenþã puternicã începe sã-1 omoare pe o
mul iubit. In acest caz, pentru a salva soþul ºi copiii, subconºtientul femeii s
e strãmutã la alt bãrbat ºi apare un sentiment puternic dar care comportã o mulþ
ime de probleme, umilinþe, disconfort etc. Aceastã situaþie o vindecã într-o oar
ecare mãsurã pe soþie ºi diminueazã dependenþa de valorile fundamentale.
Sã ne imaginãm o altã situaþie. Soþia are neplãceri ºi se ceartã cu soþul. Se du
ce la psiholog care îi spune cã emoþiile negative din cauza certurilor cu soþul
îi creeazã probleme cu sãnãtatea ºi îmbãtrâneºte prematur. Soluþia este sã-ºi ia
un amant ºi sã facã sex. Soþia se va însenina iar soþul va fi ºi el mulþumit. ª
tiinþa triumfã ºi familia e salvatã. Sã vedem, însã, ce se întâmplã pe planul fi
n. Sã ne imaginãm cã înainte de sarcinã femeia n-a acceptat purificarea datã de
Dumnezeu: supãrãri, depresii, lipsa dorinþei de a trãi. Copilul se va naºte cu p
robleme, dependenþa lui interioarã faþã de viaþã este mare, sufletul este agresi
v. Bolile ºi nenorocirile sunt în preajmã iar mama îºi intensificã, concomitent,
dependenþele sale: va face exces de mâncare gustoasã ºi de dulciuri, va tolera
dorinþele tuturor ºi va continua sã se supere pe soþ. În loc sã-ºi purifice sufl
etul ºi sã depãºeascã dependenþa de uman ea o intensificã. Priveºte, deseori, fi
lme porno în care nu vede altceva decât energie sexualã animalicã. Nici urmã de
trecere pe planurile superioare. Sexul, însã, o face extrem de dependentã de ace
astã lume. Întrucât, pânã la vârsta majoratului între mamã ºi copil existã un pu
ternic schimb de energie, toate acestea trec asupra copilului. Moartea se apropi
e de copii, cu toate cã în exterior, aparent, este o fericire fãrã nori. Mama tr
ãieºte ºi munceºte, se ceartã cu tatãl ºi are grijã de copii. O familie obiºnuit
ã. Unul dintre copii, însã, aproape cã este mort.
întrucât mama este cu ochii prin pãrþi cãutând posibili amanþi preocupatã de sat
isfacerea dorinþelor sale, ea îºi distruge copiii ºi mecanismul salvãrii apare l
a tatã. El îºi pierde brusc interesul pentru sex. Devine irascibil, o umileºte p
e soþie ºi nu-i satisface nici o dorinþã. Încercând în subconºtient s-o smulgã p
e soþie din cercul dependenþelor el salveazã viaþa copiilor. Spiritele se încing
. Începe dezintegrarea familiei. Tocmai în acest moment soþia îºi gãseºte un ama
nt. A fost extrem de norocoasã: este holtei, este frumos ºi sexy. Dacã soþul, do
rind în subconºtient sã salveze copiii, îi lezeazã fericirea, amantul îi oferã d
in plin aceastã fericire. "Dumnezeu mi-a auzit, în sfârºit, rugãciunile, se bucu
rã femeia. Sunt din nou fericitã". Apoi moare soþul, ºi, unul câte unul copiii.
Urmeazã disperarea. "Ce fel de Dumnezeu este dacã mi-a dat puþinã fericire apoi
mi-a luat totul, plânge femeia. Nu mai cred în nici un Dumnezeu", iar ca sã-ºi î
nãbuºe disperarea începe sã bea sau se îmbolnãveºte ºi moare. Am descris un mode
l dupã care trãiesc astãzi majoritatea femeilor. Noi suntem atât de dependenþi d
e aceastã lume, de viaþã ºi bunãstare încât o familie normalã a devenit o excepþ
ie ºi nu o regulã. Pentru femeie, a aºtepta numai sã primeascã ºi sã nu ofere în
schimb mângâiere ºi grijã, este mai periculos decât pentru un bãrbat. Nu-i mai
rãmâne energie pentru copii. Când divinul este adumbrit de uman, acesta din urmã
începe sã se dezintegreze: se înmulþesc divorþurile, chiuretajele, sterilitatea
, bolile. Dacã vom încerca sã simþim în noi divinul, procesele negative pot fi s
topate.
Putem sã-1 cunoaºtem pe Dumnezeu în primul rând printr-o iubire continuã faþã de
el, iar întrucât Dumnezeu se aflã la originea a tot ceea ce existã, noi îl cuno
aºtem printr-o iubire continuã necondiþionatã faþã de lumea înconjurãtoare, faþã
de noi ºi destinele noastre. În al doilea rând, Dumnezeu poate fi cunoscut prin
 durerea trupului, a spiritului ºi a sufletului, adicã prin detaºarea forþatã de
fericirea umanã. Posibilitatea de a accepta durerea ºi a pãstra iubirea faþã de
Dumnezeu, înseamnã a trece corect orice situaþie traumatizantã. Posibilitatea d
e a trece orice stres ne oferã atât sãnãtate fizicã cât ºi sufleteascã. În al tr
eilea rând: putem sã-L cunoaºtem pe Dumnezeu nu numai printr-o detaºare forþatã
ci ºi printr-o restricþie benevolã. Abþinerea periodicã de la sex, mâncare ºi co
municare ne ajutã sã simþim divinul. Nu întâmplãtor, acum 3,5 mii de ani, în iud
aism a fost introdusã noþiunea de sfântul sabat -ziua în care omul nu avea drept
ul sã facã nimic în afarã de rugãciune ºi sã aspire cãtre Dumnezeu. În al patrul
ea rând: Dumnezeu poate fi cunoscut prin oferirea de iubire ºi energie. Cu câ
t mai multã energie dãruim cu atât mai multã primim. Banii sunt de asemenea iubi
re sau, mai bine zis, unul dintre aspectele ei. Cu cât mai mult oferim, muncim,
creãm, iubim ºi avem grijã de cineva, cu atât mai uºor îl vom simþi pe Dumnezeu
în sufletul nostru. Exerciþiile de gimnasticã ne întreþin sãnãtatea fizicã fiind
cã eliminarea energiei la nivelul corpului ajutã, de asemenea, iubirea, dacã, bi
neînþeles, avem o dispoziþie bunã. Sãnãtatea sufletului, însã, depinde de posibi
litãþile noastre de a iubi. Chipul Fecioarei Mãria exprimã puterea de a iubi fii
ndcã nu-i era fricã de umilinþe ºi moarte. Dacã pentru femeie posibilitatea de a
oferi iubire înseamnã fericire care nu poate fi blocatã de logicã, probleme, co
nºtiinþã, supãrãri sau chiar de moarte, ea, întotdeauna, va accepta mai uºor dur
erea ºi îi va fi mai uºor sã se abþinã, sã aibã grijã de cineva.
Pentru o fetiþã de zece - doisprezece ani sexul este desfrâu, depravare. Pentru
ea, energia care trebuie sã contribuie la dezvoltarea structurilor superioare es
te îndreptatã spre începutul animalic. Când va avea douãzeci de ani vom vedea cu
totul altã situaþie. Primãvara, când încep sã se formeze noile noastre dorinþe,
este necesar sã facem o lunã -douã de înfometare pentru sãnãtatea noastrã fizic
ã ºi sufleteascã. În timpul verii, abþinerea de la mâncare este absurdã. Un pom
cu rãdãcinile slabe va supravieþui dacã i se va tãia coroana. Este o nerozie sã
i se frâneze dezvoltarea când i s-au întãrit rãdãcinile. Dacã sufletul are o abu
ndenþã de iubire ºi nu este avar, invidios, gelos, fricos, dacã nu are pãreri de
rãu ºi nu cade în depresii, nu este nevoie de ascetism. Totuºi, nu trebuie sã u
itãm de moralitate. Aceasta ne ajutã sã pãstrãm iubirea nu numai în sufletul nos
tru ci ºi în sufletul altor oameni, de aceea este necesar sã ne abþinem atunci c
ând e posibil sã facem rãu altcuiva. Aºadar, nu vã interzice nimeni sã trãiþi pe
picior mare dacã aveþi iubire în suflet, în caz contrar poate deveni o tragedie
pentru cei din jur ºi pentru dumneavoastrã înºivã. Nu trebuie sã confundãm mora
litatea cu educaþia pe care am primit-o în Uniunea Sovieticã.
Statul are nevoie de un om dependent care este mai uºor de dirijat. De aceea, ed
ucaþia se baza, în primul rând, pe propaganda de a ne înfrâna toate dorinþele ºi
de a ne mulþumi cu puþin ºi nu pe acumularea de iubire în suflet. Socialismul s
-a prãbuºit ºi toþi încearcã sã trãiascã pe picior mare, iar rezultatul este dis
trugerea culturii, falimentul economic ºi degradarea societãþii sub mai multe as
pecte. Activitatea mecanismului social este întotdeauna aceeaºi, atât la oameni
cât ºi la animale. Fluxul de energie se deschide prin umanul superior pe seama a
bþinerii începutului animalic. De aceea, trebuie sã aspirãm, mai întâi, cãtre Di
vin, apoi cãtre uman, ºi, în cele din urmã, cãtre animalic. Nu trebuie, însã, sã
ne dezicem de începutul nostru animalic. El va fi mereu prezent în noi ca
o experienþã a milioanelor ºi miliardelor de ani trecuþi. Nu trebuie, pur ºi
simplu, sã-1 idolatrizãm. De aceea, pe cât este de benefic sã nu împiedicãm aspi
raþiile superioare, pe atât de benefic este sã înfrânãm dorinþele noastre de sup
rafaþã.
PARTEA A DOUA
- Cu cât îmi iubesc soþul mai mult ºi cu cât îl iert mai mult,îi gãsesc scuze, º
i cu cât am mai multã rãbdare cu el, cu atât este mai agresiv. ªi nu numai cu mi
ne ci ºi cu copiii. Ce fac eu incorect?
- Stereotipul sunt reflexele care ne ajutã sã economisim energia ºi sã ne adaptã
m la viaþã. Cu cât mai importantã ºi mai cuprinzãtoare este informaþia cu atât m
ai multe contradicþii exterioare gãsim în ea. Încercarea de a trata superficial
marile adevãruri împarte oamenii în douã tabere: primii iartã, nu se apãrã ºi iu
besc, ceilalþi nu iubesc, nu iartã ºi riposteazã. În cele din urmã se îmbolnãves
c ºi unii ºi alþii.
Dacã soþul v-a pricinuit durere înseamnã cã aveþi o dependenþã interioarã foarte
ridicatã faþã de aceastã lume.
Primordial este sã pãstraþi iubirea faþã de soþ ºi sã-1 iertaþi, adicã sã accept
aþi durerea, sã nu declanºaþi mecanismul omorului emoþional. A-l justifica ºi a
i te supune în totalitate înseamnã sã intensificãm dependenþa de el. Un om care
îi umileºte pe alþii arãtându-ºi superioritatea, fiind mândru de aceasta, este
întotdeauna servil faþã de cei puternici ºi-i aduleazã. Asta înseamnã cã pentru
el iubirea ºi credinþa sunt secundare iar propria viaþã, bunãstarea ºi satisface
rea dorinþelor se aflã pe primul plan. Un om credincios nu depinde niciodatã de
nimic în interiorul lui. Cred cã este una dintre cauzele pentru care puterea sov
ieticã a lichidat preoþimea. De aceea orice om credincios va fi întotdeauna în o
poziþie faþã de putere. Aceasta este condiþia dezvoltãrii puterii ºi a statului.
Puterea întotdeauna este însoþitã de violenþã ºi depinde de fericirea umanã, ia
r funcþionarul de stat înclinã spre imoralitate, adicã spre pierderea realitãþii
ºi a concepþiei corecte despre lume.
Un om care nu depinde de nimic în interiorul lui, aºa cum sunt unii slujitori ai
religiei, unii oameni de culturã ºi artã, poartã în sine posibilitãþi reale de
dezvoltare. Conflictul înseamnã dezvoltare. El existã ºi în familie ºi în stat.
În familie, soþul reprezintã puterea, iar soþia - cultura ºi religia. Dacã relig
ia iubeºte extrem de mult puterea iertându-i totul, punându-se în dependenþã faþ
ã de ea, atunci puterea, în mod normal va deveni durã ºi despoticã. Femeia trebu
ie sã-1 iubeascã pe Dumnezeu mai mult decât pe bãrbat. Dacã bãrbatul umileºte cu
voie sau fãrã voie iubirea umanã a femeii, ea va continua sã-1 iubeascã cu iubi
re Divinã.Dumneavoastrã vã iubiþi copiii oricum ar fi ei, adicã iubirea dumneavo
astrã nu pune condiþii. Totuºi, iertarea nu exclude agresivitatea exterioarã, pe
deapsa. Dacã fiul sau fiica dumneavoastrã nu este cuminte îi spuneþi: "Te iert,
asta înseamnã cã nu mã supãr pe tine, dar va trebui sã te pedepsesc spre binele
tãu". Dacã nu vã veþi pedepsi copilul îndreptãþindu-i orice comportament, atunci
, tolerându-i dorinþele ºi agresivitatea îl veþi transforma în criminal. Crimina
lul trebuie iertat în interior ºi trebuie iubit de asemenea, dar obligatoriu com
portamentul sãu trebuie sã fie evaluat ºi pedepsit.
La multe femei, iubirea pentru soþ se transformã în ataºament. Iubirea este o fo
rþã uriaºã. Prin iubire, sufletul se poate ataºa mortal de viaþã ºi dorinþe fapt
care înrãutãþeºte caracterul ºi mãreºte agresivitatea. Dependenþa interioarã ºi
sclavia amplificã ºi mai mult ataºamentul. În consecinþã, într-o familie soþia
îºi iubeºte soþul, îl îndreptãþeºte ºi se ploconeºte în faþa lui, iar el este un
mitocan, o înºealã ºi îºi bate joc de ea, în altã familie soþia este o mitocanc
ã, nu cedeazã în nici un caz, nu-ºi iubeºte soþul ºi are o atitudine dispreþuito
are, el însã are o atitudine mult mai bunã faþã de ea ºi îi cedeazã în toate. Ap
ropo, conform statisticii, soþiile bãrbaþilor care au succes în bussines, în mar
e majoritate, sunt ticãloase. Acestea fãcându-le viaþa insuportabilã, vindecã su
fletele soþilor lor ºi îi obligã sã-ºi canalizeze toatã energia înspre serviciu.
Conflictul exterior din viaþa de cuplu înseamnã dezvoltare. Pentru a echilibra
dorinþele amândurora este nevoie de un compromis din ambele pãrþi, adicã de o au
topedepsire care nu este posibilã fãrã iubire. Conflictul interior adicã agresiv
itatea emoþionalã dãuneazã sãnãtãþii ºi se agraveazã cu atât mai mult cu cât est
e mai mare dependenþa noastrã de dorinþe ºi viaþã. Aºadar, pentru a construi cor
ect relaþiile familiale, soþia trebuie în primul rând, sã ºtie sã iubeascã. Asta
înseamnã sã nu depindã în interior de soþ ºi sã pãstreze întotdeauna o anumitã
distanþã. Fiecare om trebuie sã fie absolut singur în interior, în sufletul lui
sã fie doar Dumnezeu. Doar atunci nu vom depinde cu sufletul de persoana iubitã.
În al doilea rând, trebuie sã-1 ierte întotdeauna pe soþ ºi sã-1 educe. Educaþi
a înseamnã formarea unor obiceiuri corecte, adicã posibilitatea de a iubi, de a
accepta durerea, de a înfrâna dorinþele, de a avea grijã de alþii. Dacã soþia n-
are aceste calitãþi este imposibil sã-i educe pe soþ ºi pe copii. De aceea educa
þia începe cu autoeducaþia. Apropo, soþul devine deseori agresiv în
raport cu starea emoþionalã negativã a soþiei dacã aceasta încalcã principiile f
undamentale ale dezvoltãrii: nu mai are grijã, în interior, de cei apropiaþi, es
te leneºã, nu dãruieºte energie, nu-ºi înfrâneazã dorinþele sexuale, nu poate s
ã accepte, în interior, situaþiile traumatizante ºi devine prea dependentã. Dac
ã soþia se abate de pe calea cea dreaptã sau începe sã educe greºit copiii, soþu
l poate sã devinã dintr-o datã agresiv iar ea nu poate sã înþeleagã de ce: de iu
bit îl iubeºte ºi copiilor le permite orice, depresia ºi supãrãrile le ascunde f
iindu-i fricã sã fie sincerã, iar soþul ºi copii o iubesc tot mai puþin. Toate a
stea se întâmplã fiindcã trãieºte dupã logica umanã care poate sã contravinã log
icii Divine.
Eu le explic pacienþilor cã, în prima etapã, trebuie sã învãþãm sã acceptãm dure
rea pãstrând iubirea. Pentru aceasta trebuie sã-i iertãm pe alþii ºi sã ne autoe
ducãm. In a doua etapã, trebuie sã învãþãm ca, pãstrând iubirea, sã provocãm dur
ere. Pentru aceasta trebuie nu numai sã-i iertãm pe alþii, dar sã-i ºi educãm. D
acã n-am învãþat sã facem primul lucru, nu vom învãþa sã-1 facem nici pe al doil
ea. Putem sã-i explicãm copilului cã procedeazã greºit. Dacã nu acceptã educaþia
moralã, îl punem la colþ, adicã îi sunt limitate dorinþele ºi îi este umilitã v
iaþa. Dacã nu înþelege nici acum, un pãrinte iubitor poate sã-1 atingã cu cureau
a ceea ce înseamnã lezarea durã a vieþii ºi a dorinþelor.
Cu cât sufletul ni se ataºeazã mai mult de lume ºi uitã de iubire cu atât mai ag
resivi ºi mai bãdãrani devenim. Când sufletul uitã de iubire ºi de unitatea cu D
umnezeu, pe prim plan apar valorile senzoriale, spirituale ºi materiale, iar ind
icatorul fericirii devine nu iubirea ci cantitatea dorinþelor ºi aptitudinilor n
oastre. Unul începe sã se gândeascã doar la sex, al doilea la superioritatea sa
faþã de alþii, al treilea la cât mai mulþi bani ºi la bogãþii.
Toate acestea le vedem cu ochii noºtri la televiziunea rusã care are drept scop,
în primul rând, de a face bani. Iubirea ºi moralitatea ne suprimã dorinþele, de
aceea cu ele nu faci bani atât de repede. Banii se fac mult mai uºor dacã sunt
favorizate dorinþele inferioare. Propaganda cultului sexului, violului ºi banilo
r mutileazã sufletele telespectatorilor, intensificã sclavia ºi dependenþa lor i
nterioarã faþã de uman. Cu cât omul este mai mãrginit cu atât mai uºor este minþ
it ºi i se iau banii. Cred cã foarte curând Rusia va depãºii aceastã tendinþã pe
riculoasã. Astãzi, televiziunea provoacã mult rãu sufletului ceea ce se rãsfrâng
e negativ asupra familiei ºi a educaþiei copiilor. Imoralitatea ce domneºte la t
eleviziune poate sã influenþeze nemijlocit asupra numãrului de chiuretaje ºi div
orþuri în familiile noastre.
Nu trebuie sã cãutãm vinovaþi nici în cazul de faþã fiindcã un surplus de urã ºi
calomnie nu va salva cultura dar acþiunile pentru salvarea sufletelor omeneºti
sunt necesare, în primul rând a propriului suflet.
Cererea dã naºtere la ofertã. Dacã pentru majoritatea sexul animalic, violenþa c
are dã senzaþia superioritãþii, banii ºi bunãstarea materialã vor fi principalel
e aspecte ale fericirii, atunci, cultul începutului animalic ºi depravarea sufle
tului în artã, literaturã ºi televiziune vor fi cu neputinþã de stârpit. În mãsu
ra în care sufletele noastre vor tinde mai mult sã iasã din captivitatea valoril
or umane salvându-se de invidie, aroganþã ºi dorinþe nestãvilite, în aceeaºi mãs
urã vor fi mai curate ºi mai frumoase relaþiile familiale ºi cu lumea înconjurãt
oare.
- Ce credeþi despre operaþiile estetice ºi despre dorinþa de a slãbi ºi de a arã
ta bine?
- Conþinutul determinã forma, iar un conþinut frumos nu devine deodatã o formã f
rumoasã. Amintiþi-vã cum aratã Baba Cloanþa. Are pãrul rãvãºit, este cocoºatã, f
ãrã dinþii din faþã ºi, în acelaºi timp, are niºte colþi mari, buze mari care at
ârnã ºi un nas coroiat. Sunt semnele unei sexualitãþi ridicate, adicã a frumuseþ
ii feminine. Sã vã explic. Pãrul rãvãºit mãreºte senzualitatea femeii, de aceea
femeile cãsãtorite îºi acoperã capul. Evreicele ortodoxe, dupã cãsãtorie, nu a
u dreptul sã-ºi arate pãrul de aceea poartã perucã ºi deseori îºi tund pãrul. ªi
în ortodoxia noastrã un comportament imoral este asociat cu pãrul rãvãºi
t iar femeile pot sã intre în bisericã doar cu capul acoperit. Nasul mare ºi in
cisivii mãriþi sunt semnul unei sexualitãþi mãrite.
Apropo, în multe dintre triburile africane erau omorâþi copiii cu dinþii mari. P
robabil, înþelegem intuitiv cã sexualitatea mãritã duce la pieirea neamului. Înt
rucât dinþii þin de dorinþe, lipsa dinþilor din faþã este dovada unei blocãri du
re a sexualitãþii necontrolate. Oamenii supãrãcioºi nu ºtiu sã
accepte umilirea dorinþelor ºi de aceea au coloana încovoiatã. ªtiþi de ce Baba
Cloanþa zbura? Fiindcã nivelul ridicat al senzualitãþii, proporþia uriaºã a dori
nþelor influenþeazã gravitaþia ºi pot fi cauza multor ciudãþenii. De aceea, de m
ulte ori ciudãþeniile sãvârºite de unii oameni sunt semnele
senzualitãþii necontrolabile ºi îngerul se transformã foarte repede în diavol, s
fântul într-un mag negru, iar chipul minunat al unei femei devine urât ºi respin
gãtor. Nu poþi sã minþi natura. Toate subterfugiile fizice actuale îi fac pe bãr
baþi tot mai indiferenþi faþã de formã ºi sã acorde mai multã atenþie esenþei. C
oncursurile frumuseþii sunt câºtigate nu de frumoasele care îºi demonstreazã doa
r sexualitatea. Sânii de silicon aratã tot mai respingãtor ºi bãrbaþii îºi pierd
atracþia sexualã. Dorinþa femeii de a fi frumoasã ºi graþioasã este fireascã ºi
necesarã, însã, dacã o formã frumoasã nu este încãlzitã de un interior frumos e
a se transformã în manechin. Cine îºi iroseºte energia pentru frumuseþea exterio
arã ºi n-are grijã de cea interioarã poate sã piardã chiar ceea ce îºi doreºte,
cãtre ce aspirã.
- Sunt psiholog. Spuneþi-mi, vã rog, cum sã lucrez cu oamenii ca aceºtia sã nu
devinã dependenþi de mine.
- Fiul meu are trei ani ºi îi place foarte mult sã poarte fuste, cercei etc. ºi
spune cã vrea sã fie tanti.
Sunt psiholog. în ce mãsurã poate sã influenþeze profesia mea sufletul
copilului? Sã-mi abandonez profesia sau poate fi ºi altã cauzã? Deseori si
mt o durere sufleteascã mare. Ajutaþi-mã vã rog.
Oricare ar fi sfatul psihologului pacientul copiazã întotdeauna starea lui inte
rioarã. Dacã vreþi sã ajutaþi pe cineva înseamnã cã ºtiþi mai bine cum trebuie p
rocedat ºi de aceea trebuie sã fiþi demn de urmat. Iar dacã starea dumneavoastrã
este lipsitã de armonie fie cã veþi arunca mizeria asupra pacientului, fie o ve
þi prelua dumneavoastrã, creându-vã probleme. Întrucât în psihologie nu existã n
oþiunea de iubire de Dumnezeu, metodele ajutorului psihologic amintesc tot mai m
ult de magie. Sã admitem cã psihologul trebuie sã ajute la restabilirea echilibr
ului sufletesc, la depãºirea stresului ºi rezolvarea conflictelor. Stresul ºi co
nflictul nu pot fi rezolvate fãrã prioritatea iubirii. Situaþia poate fi amelior
atã doar schimbând accentele. Dacã îþi iubeºti prea mult soþia ºi eºti gelos tre
buie sã te gândeºti doar la serviciu. Dacã suferi prea mult pentru serviciu, gân
deºte-te doar la bani ºi profit. Dacã te gândeºti doar la bani, gãseºte-þi o pre
ocupare fiindcã, dacã dãruieºti energie dezinteresat poþi sã te salvezi. Vezi cã
nu te ajutã, gândeºte-te la soþie ºi la familie. Pentru a ajuta oamenii, psihol
ogii vor trece, mai devreme sau mai târziu, la educarea unor principii morale ca
re ne vor ajuta sã simþim intuitiv superioritatea iubirii faþã de tot ce este om
enesc.
În ultima vreme, în presã apar tot mai multe articole în care este doveditã legã
tura dinte boalã ºi calitãþile sufleteºti ale omului. Un om avar în interior est
e, de regulã, foarte bolnav, iar unul plictisitor trãieºte mai puþin ºi rãceºte
foarte des. Bolnavii de cancer cad în depresie ºi regretã trecutul. Când un psih
olog ajutã un pacient sã-ºi schimbe atitudinea faþã de lume, sã-ºi schimbe carac
terul, el trece de la magie la religie. Aºadar, conducerea va fi înlocuitã cu au
toconducerea. Sarcina principalã a psihologului - a-1 învãþa pe pacient sã se au
toeduce, fapt care micºoreazã numãrul de probleme pe care pacientul le pune invo
luntar pe umerii psihologului.
Pe un plan de suprafaþã noþiunea de fericire depinde nemijlocit de realizarea do
rinþelor - "fericirea înseamnã sã þi se facã hatârul când vrei tu." în ultimã in
stanþã, toate dorinþele noastre se reduc la susþinerea ºi continuarea vieþii. Re
zultã cã problemele din sfera sexualã sunt primare ºi rezolvarea lor permite sol
uþionarea celorlalte, iar imposibilitatea de a trece peste situaþiile stresante
din sfera sexualã dã naºtere la probleme din alte sfere ale vieþii. Sigmund Freu
d, încercând sã reducã orice motivaþie la instinctul sexual, a fãcut o descoperi
re genialã. Starea emoþionalã a omului depinde nemijlocit de bolile lui psihice
ºi fizice. Aceastã dependenþã nu este exterioarã, directã ci interioarã. Tocmai
emoþiile subconºtiente, de profunzime, pot sã deformeze psihicul ºi corpul omulu
i. Nu întâmplãtor în filosofia indianã se susþinea cã energia principala a omulu
i este cea sexualã ºi folosirea ei greºitã provoacã diferite boli ale sufletului
, trupului ºi destinului. Freud a sesizat baza bazelor, însã, fiind închistat în
limitele ºtiinþei, problema a rãmas nerezolvatã. De aceea, psihanaliza ca încer
care de a ajuta sufletul omului a început sã-ºi piardã treptat poziþiile. Orice
psiholog care vrea sã-ºi vindece cu adevãrat pacien- tul, inevitabil, fãrã sã bã
nuiascã asta va trebui sã rezolve în primul rând problemele din sfera sexualã. ª
i dacã psihologul în interiorul lui este necredincios, atunci ajutorul dat pacie
ntului va fi din contul lui. In cele din urmã pot suferi familia, sãnãtatea, psi
hicul ºi destinul psihologului. Psihologii care oferã consultaþii pe probleme de
bussines, situaþii materiale vor avea probleme mai târziu, iar la cei care ofer
ã consultaþii pe probleme de familie, sex, rezultatele negative pot sã aparã mul
t mai repede. Pare-se cã am menþionat deja despre asociaþia psihologilor pentru
care principalele probleme erau cele familiale. "Am avut rezultate uluitoare; sp
unea unul dintre membrii asociaþiei, însã, peste un timp oarecare am divorþat cu
toþii."
Cât priveºte cea de-a doua întrebare, am sunat-o de curând pe autoarea ei care f
recventase ºedinþele mele. Voiam sã aflu dacã s-a schimbat ceva în situaþia ei.
Mi-a spus cã existã schimbãri pozitive. Fiul ei nu mai are tendinþe accentuate d
e schimbare a sexului. El poate deja sã depãºeascã situaþiile traumatizante în c
eea ce priveºte iubirea umanã, sexul, relaþiile.
- Scuzaþi-mã, a spus femeia, el vrea foarte mult sã vã audã vocea.
- Ce mai faci, l-am întrebat, cum te cheamã?
Nu mi-a rãspuns nimic. Probabil voia doar sã-mi audã vocea.
- ªtiþi, mi-a spus femeia, nu are nici patru ani dar mã obligã sã-i pun casetele
dumneavoastrã video ºi se uitã ºi ascultã cu plãcere.
- Minunat, i-am rãspuns eu. Copilul ascultã cu sufletul nu cu conºtiinþa, de ace
ea copilului i se poate vorbi despre Dumnezeu înainte de a-l concepe ºi în timpu
l graviditãþii.
ªtiþi cã existã o frazã: "Educaþia copiilor începe în momentul naºterii pãrinþil
or." Durerea puternicã a sufletului despre care mi-aþi povestit în bileþel este
dovada unor probleme sentimentale, sexuale, nerezolvate.
- Da, îmi este foarte greu sã depãºesc supãrarea, reproºurile la adresa soþului,
mi-a mãrturisit femeia.
- Vor trece cu timpul, i-am spus eu. Cine are o durere sufleteascã mare ºi nu o
poate depãºi din start, dupã pãrerea mea nu este de dorit sã fie psiholog.
- Nu mai sunt psiholog. Acum mã ocup de copiii cu deficienþe comportamentale. N-
o sã-mi facã rãu?
- Dimpotrivã, vã va ajuta. Este mult mai uºor sã iubeºti un copil cu toate neaju
nsurile lui decât un om matur. Când iubim ceea ce nu ne place noi iubim, trecând
dincolo de formã, esenþa a ceea ce se întâmplã, fie o situaþie, fie un om.
în principiu, personalitatea oricãrui om este totalitatea unor situaþii care se
aflã încadrate în emoþii, la nivel genetic ºi de câmp. Iar când iubirea noastrã
nu este frânatã de formã, oricât de neplãcutã ar fi aceasta, înseamnã cã noi iub
im continuu esenþa, adicã în ultimã instanþã pe Dumnezeu, Creatorul Universului.
În acest caz, oricare ar fi profesia noastrã - psiholog, medic, muncitor, profe
sor, noi, ajutându-i pe alþii nu ne vom pricinui rãu nouã înºine. Timpul este mi
ºcare. Dacã nu ne dezvoltãm, ne stingem. Dacã nu ne miºcãm înainte, ne miºcãm în
dãrãt. Dacã nu le arãtãm noi, pacienþilor, calea spre purificare ºi luminare, ei
ne vor aduce doar probleme ºi boli. Trebuie sã înþelegem doar acest lucru ºi sã
tragem concluzia.
- Fiica mea este prietenã de doi ani cu un bãiat.
Idila lor este plinã de asperitãþi. Perioadele de relaþii bune alterneazã cu per
ioade de certuri, reproºuri reciproce, discordii. De curând, dupã o ceartã, fiic
a mea m-a întrebat: "Tatã, într-adevãr aºa este iubirea?" ce i-aþi rãspunde în a
cest caz unei tinere?
I-aº spune: "Fiica mea, este pregãtirea pentru iubire, în iubire învinge acela c
are este pregãtit sã ofere mult mai mult decât sã primeascã." Iubirea devine nef
ericire pentru acela care vrea doar sã primeascã. Supãrãrile, reproºurile, cerin
þele exagerate nu sunt decât consum. Dacã nu-þi place ceva la persoana iubitã, a
jut-o sã se schimbe, educând-o, dar n-o omorî cu supãrãrile. Este inadmisibil s-
o pedepseºti cu supãrãri sau cu lipsa de iubire. Dacã fetei nu-i place prietenul
ei fiindcã este avar, arogant sau gelos, credeþi-mã, în adâncul sufletului ei e
ste la fel. Schimbând lumea noastrã interioarã noi schimbãm lumea interioarã a p
ersoanei iubite. Am primit de curând un bileþel de la un tânãr om de afaceri.
- Sunt falimentar în afaceri. Orice încercare de a schimba situaþia este un eºe
c. Sã rabd, aºa cum mi-aþi spus, sau poate cã îmi mai daþi vre-un sfat?
- Tocmai sã rabzi nu trebuie. Trebuie sã schimbãm în primul rând, nu situaþia ci
pe noi înºine. Dacã dorinþele noastre nu se îndeplinesc înseamnã cã sunt în det
rimentul nostru. Ele devin un prejudiciu atunci când în ele este puþinã iubire.
ªtiþi ce înseamnã depresia? Înseamnã sã nu avem încredere în noi, iar dacã nu av
em aceastã încredere încetãm sã mai întreprindem ceva, nu mai eliminãm energie.
Dacã nu mai oferiþi energie nu veþi primi iubire. De aceea lenea ºi depresia int
eracþioneazã întotdeauna între ele.
Existã o poveste despre douã broaºte care au nimerit într-o oalã cu lapte. Una d
intre ele credea cã nu existã ieºire din situaþie, a cãzut în disperare ºi a mur
it, cea de-a doua a continuat sã se zbatã pânã când a ieºit unt din lapte ºi a p
utut sã sarã din oalã. Cu cât avem mai multã iubire faþã de Dumnezeu cu atât mai
multe încercãri putem sã facem pentru a ne schimba noi ºi lumea înconjurãtoare
ºi cu atât mai multe succese vom obþine. Faraday a fãcut zece mii de
experienþe pentru a descoperi legea inducþiei electromagnetice, legea transformã
rii miºcãrii mecanice în energie electricã. De mii ºi mii de ori i-au fost umili
te dorinþele care înseamnã concentrare asupra vieþii, a bunãstãrii, el a pãstrat
, însã, iubirea, credinþa ºi optimismul, iar când importanþa iubirii continue a
devenit mai presus de viaþã ºi dorinþe, descoperirea s-a fãcut posibilã. Civiliz
aþia contemporanã este imposibilã fãrã energia electricã.
Pentru ca un pom sã nu moarã, bobul trebuie sã fie curat. De aceea orice lucru î
nceput cu iubire ºi optimism are ºanse sã se dezvolte cu succes. Acelaºi lucru s
e întâmplã ºi cu relaþiile. În mãsura în care suntem gata sã ne jertfim, sã avem
grijã de cineva, sã iertãm necazurile pricinuite, în aceeaºi mãsurã relaþiile n
oastre cu cei apropiaþi sunt mai variate ºi mai frumoase. Ca sã primim trebuie m
ai întâi sã dãm ceva mãcar pe planul fin. Aceste adevãruri sunt simple dar pentr
u realizarea lor trebuie sã iubim ºi sã tindem neîncetat sã devenim mai buni - D
upã un efort fizic sau nervos mã dor rinichii.
Investigaþiile nu dovedesc prezenþa pietrelor, iar analiza sângelui dovedeºte un
proces inflamator. Care este cauza?
Efortul fizic ºi psihic este urmat de eliminarea unei cantitãþi mari de energie.
Dacã nu ne ajunge bunãtatea interioarã ºi ne lipseºte sentimentul iubirii, o cã
dere bruscã de energie declanºeazã programul de autodistrugere care este blocat
de durere ºi de procesele inflamatorii. Dacã acest proces nu este stopat începe
distrugerea funcþiilor, procesul inflamator este urmat de formarea pietrelor la
rinichi. Dacã procesul se agraveazã, distrugerea funcþiilor devine organicã apoi
, urmeazã moartea. Cu cât mai mult depindem, în interiorul nostru, de viaþã ºi d
orinþe, cu atât suntem mai fricoºi ºi avem mai multe regrete, supãrãri ºi depres
ii ºi cu atât mai puþinã energie avem care nu poate fi compensatã prin alimente
ºi atunci efortul fizic ºi nervos începe sã ne ruineze sãnãtatea. Apropo, chiar
dacã omul este suficient de armonios, dar timp îndelungat este suprasolicitat de
munca pe care o efectueazã, peste câþiva ani poate sã se îmbolnãveascã foarte g
rav fãrã a face legãturã între boalã ºi evenimentele trecute. Stresul conti-nuu
nedepãºit ne furã din energia finã ºi este urmat nu numai de bolile trupului, ci
poate sã afecteze ºi psihicul ºi destinul. De aceea respectarea legilor element
are: rugãciunea, bunãtatea, abþinerea, etc. creeazã baza care ne ajutã sã suport
ãm suprasolicitarea fãrã consecinþe grave pentru sãnãtate.
- Stimate domnule Lazarev, de mulþi ani trãiesc dupã cãrþile dumneavoastrã. În
ultima vreme mã chinuieºte o dorinþã foarte puternicã: sex, sex ºi iar
sex...Am o vârstã onorabilã - cincizeci de ani. Ce-i de fãcut?
- Energia divinã ajunge la noi din planurile fine. De aceea cu cât renunþãm mai
mult la toate funcþiile de suprafaþã cu atât ne încãrcãm mai mult cu energie. So
mnul este desprinderea de logicã ºi de planurile exterioare. Ieºirea pe planuril
e fine nu numai cã ne încarcã energetic dar ne deschide ºi clarviziunea. Întrucâ
t pe planul fin timpul este comprimat legãturile dintre evenimente se vãd mai bi
ne. Meditaþia permite ieºirea conºtientã pe planuri subtile ºi nu spontanã. Cu t
oate acestea omul primeºte energie ºi extinderea posibilitãþilor are loc în mod
corespunzãtor. Adevãrul este cã dacã avem puþinã iubire în suflet ºi aspirãm de
asemenea puþin cãtre Dumnezeu, pãtrunderea în planurile fine, dezvoltarea senzua
litãþii ºi aptitudinile pentru clarviziune pot provoca probleme grave ale psihic
ului ºi sãnãtãþii.
Aºadar, energia Divinã vine de pe planurile fine ºi se repartizeazã uniform pent
ru toate funcþiile fiecãrei fiinþe: suflet, spirit ºi trup. Energia Divinã se tr
ansformã în energie sexualã, energia conºtiinþei ºi energia corpului. Aceasta es
te, însã, consumarea tacticã, secundarã a energiei. Ea trebuie sã fie consumatã,
în primul rând, pentru asigurarea urmaºilor, adicã scopurilor spirituale suprem
e, strategice, pentru aspiraþia cãtre Dumnezeu. Dacã autoarea întrebãrii sau mam
a ei au avut depresii puternice, lipsa dorinþei de a trãi, supãrãri mari pe tatã
sau pe persoana iubitã, apar un fel de cicatrice pe corpul energetic. În acest
caz energia trece doar prin canalele animalice ºi nu se transformã în energie sp
iritualã ºi apoi în cea Divinã. Astfel, sexualitatea ridicatã este dovada nu a u
nei armonii ºi energii mari ci invers, a imposibilitãþii de a iubi ºi a unor pro
bleme serioase pe planurile fine care duc la degradarea lor.
Exploatarea peste mãsurã a sentimentelor sexuale denotã distrugerea sentimentelo
r supreme care asigurã menþinerea sentimentelor sexuale. Pentru restabilirea ace
stor sentimente supreme trebuie sã pãstrãm iubirea pentru Dumnezeu în clipele de
umilinþã ºi prãbuºire totalã. Adicã sã pãstrãm iubirea faþã de Dumnezeu indifer
ent de ce durere avem în suflet. Dacã acest lucru nu se înfãptuieºte atunci toat
ã energia se concentreazã asupra dorinþei sexuale ºi începe distrugerea ei. Într
-o altã viaþã o asemenea femeie poate fi frigidã. Copii ºi nepoþii ei pot sã fi
fie frigizi fie cã vor avea o altã patologie fizicã sau psihicã: sterilitate, hp
mosexualism etc. Iisus Hristos spunea:"Cine îºi va pierde sufletul de dragul meu
acela îl va câºtiga." Sufletul este totalitatea sentimentelor ºi dorinþelor noa
stre superioare legate de bazele vieþii. Dacã în momentul prãbuºirii sentimentel
or ºi dorinþelor noastre supreme noi pãstrãm iubirea pentru Dumnezeu, adicã pier
dem sufletul nu de dragul banilor ci de dragul iubirii de Dumnezeu se produce nu
degradarea ci renovarea sufletului nostru ºi deschiderea celor mai înalte canal
e strategice. ªi atunci orice energie care trece prin necesitãþile noastre de ba
zã nu le va umfla ºi nu le va distruge ci le va lãsa atât cât le trebuie ºi se v
a îndrepta cãtre sferele superioare ale conºtiinþei ºi sentimentelor salvându-ne
sufletele noastre ºi ale urmaºilor noºtri.
- Sunt în anul patru la institutul de medicinã ºi îmi este foarte greu sã îmbin
informaþia din cãrþile dumneavoastrã cu cea pe care o primim în fiecare zi la in
stitut. Ajutaþi-mã, vã rog, sã înþeleg cum sã îmbin informaþia ºi care dintre el
e este prioritarã?
- Omul este înveliºul fizic, adicã trupul, spiritul sau conºtiinþa, psihicul ºi
sufletul, adicã emoþiile ºi sentimen-tele noastre, ºi anume cele subconºtiente.
Acestea alcãtuiesc grãuntele Divin care, invizibil, este prezent în orice fiinþã
ºi în oricare obiect din Univers. Pentru a vindeca sufletul trebuie sã învãþãm
sã iubim Creatorul. Întrucât medicina contemporanã este lipsitã de suflet, trupu
l este privit ca un mecanism în care se poate rãsuci ceva, se poate tãia sau cor
ecta ºi acesta se va însãnãtoºi. Aceeaºi abordare mecanicã o întâlnim în farmace
uticã: asupra corpului se poate influenþa fiziologic, chimic, prin intermediul d
iferitelor medicamente, a dietei, alimentaþiei, etc. Medicina a considerat întot
deauna conºtiinþa ca fiind o funcþie a corpului ºi pentru a vindeca conºtiinþa t
rebuie acþionat ºi asupra corpului, iar când un medic vede cum bolnavii de schiz
ofrenie se vindecã dupã comunicarea cu preotul ºi dupã multe rugãciuni, îi este
foarte greu sã înþeleagã ºi sã accepte acest lucru, fiindcã, din punct de vedere
al medicinii contemporane acest lucru este imposibil. Cu toate acestea abordare
a mecanicã a avut rezultate, contribuind foarte mult la dezvoltarea medicinii co
ntemporane. Trupul, spiritul ºi sufletul sunt unite între ele la fel ca materia,
spaþiul ºi timpul. Influenþând trupul noi influenþãm inevitabil ºi conºtiinþa º
i emoþiile noastre, iar când abordarea mecanicã este consideratã ca singura posi
bilã pierdem ºansele unei vindecãri reale fiindcã, ajutând trupul pricinuim rãu
sufletului. Trebuie sã înþelegem cã medicina noastrã este doar o parte a cunoºti
nþelor despre om de care dispunem. Ea poate ºi trebuie sã fie utilizatã dar sã n
-o absolutizãm, cu atât mai mult cu cât în ultimul timp se observã o îndepãrtare
considerabilã de la perceperea mecanicã ºi refractarã a omului ca fenomen. Medi
cina ºtie sã vindece concomitent trupul ºi sufletul. Medicii au observat, mai în
tâi, cã vindecând un organ se îmbolnãveºte altul. Astfel, ei au ajuns sã înþelea
gã cã imunitatea scãzutã este cauza îmbolnãvirii generale. În cazul imunitãþii s
cãzute sistemul endocrin nu face faþã ºi întotdeauna vom avea un organ bolnav. D
acã vom vindeca un organ se va îmbolnãvi altul. Pentru a înþelege imunitatea s-a
fãcut legãtura cu emoþiile ºi caracterul omului ºi în consecinþã, a apãrut psih
oterapia ca ºtiinþã pentru care vindecarea bolilor înseamnã a influenþa în primu
l rând, emoþiile omului ºi nu corpul. Aºadar, medicina contemporanã se dezvoltã
cu succes în cunoaºterea ºi perceperea omului interacþionând pe aceastã cale cu
filosofia ºi religia. Acest proces este susþinut de situaþia actualã de pe mapa-
mond. Medici ºi medicamente sunt din plin dar sãnãtatea e tot mai puþinã, ceea c
e nu înseamnã falimentul medicinii contemporane, ci este, de fapt, falimentul ab
ordãrii mecanice, absolutizarea lui. Firmele farmaceutice amintesc tot mai mult
de sindicatele formate de gangsteri. Medicamentele costã tot mai mult, iar efect
ul lor este tot mai superficial. Complicaþiile sunt tot mai frecvente iar consec
inþele sunt tot mai complicate. Aceastã crizã a medicinii contemporane va deveni
, foarte curând, cauza dezvoltãrii ei ulterioare.
- Deseori simt cã mã schimb mult când beau cafea: pot sã lucrez, sã creez, sã ia
u decizii. Fãrã cafea nu pot sã lucrez, sunt mãcinat de îndoieli ºi nu am nici o
dorinþã de a face ceva. Cum influenþeazã, dupã pãrerea dumneavoastrã, stimulato
rii, cum ar fi cafeaua, asupra structurilor de câmp. Cât de gravã este aceastã d
ependenþã?
- Alcoolul, þigãrile, cafeaua, narcoticele stimuleazã eliminarea energiei subtil
e. Schema dopajului este urmãtoarea: dacã omul genereazã formarea energiei mai m
ult sub influenþa stimulatorilor, organismul slãbeºte treptat. Sursa energiei de
vine în acest caz nu iubirea din suflet ci are loc golirea rezervelor strategi
ce de energie sub influenþa stimulatorilor iar consecinþele sunt bolile
ºi intensificarea dependenþei totale. Stimulatorii sunt deosebit de periculoºi p
rimãvara când în subconºtientul nostru se activeazã sentimentul iubirii care ne
oferã o nouã energie ºi ne conecteazã la planurile subtile.
- Împreunã cu soþia frecventãm ºcoala de ºtiinþe parapsihologice ºi oculte. C
unoºtinþele sunt fenomenale, existã, însã, un dar: majoritatea celor
care frecventeazã aceastã ºcoalã pierd posibilitatea de a avea copii. Cum sã ne
protejãm ºi care este cauza?
- Deschiderea celui de-al treilea ochi, clarviziunea în timp ºi spaþiu, descoper
irea aptitudinilor þin de pãtrunderea în planurile fine. Cu cât pãtrundem mai mu
lt în planurile fine cu atât este mai ridicat nivelul renunþãrii la fericirea um
anã. Aceste posibilitãþi ni le oferã iubirea faþã de Dumnezeu.
Dacã aceastã iubire este insuficientã, este nevoie sã ne detaºãm de toate depen
denþele. Nivelul material: mâncarea, banii, serviciul. Nivelul senzorial:
sexul, copii, familia. Întrucât nivelul senzorial se aflã la baza fericirii mate
riale ºi spirituale, pentru a supravieþui, omul care pãtrunde pe planurile fine
trebuie, în primul rând sã piardã, sã-ºi prejudicieze aspectul sãu senzorial.
De aceea, în toate ºcolile mistice, una dintre principalele condiþii de înscri
ere este lipsa familiei, copiilor ºi a sexului.
O pacientã m-a întrebat: frecventam cursurile de meditaþie când, peste o lunã, a
m avut senzaþia unei iubiri uriaºe faþã de lumea întreagã, de unitate totalã cu
ea. Oamenii pãreau sã fie rudele mele apropiate. Acest sentiment de iubire mi-a
umplut toatã fiinþa ºi mã simþeam cea mai fericitã dintre muritori. Peste douã z
ile fiica mea a ajuns la spitalul de psihiatrie unde a stat timp de douã luni. A
re, oare, vreo legãturã cu starea mea?
- Evident cã are, i-am rãspuns eu. Când omul primeºte mai mulþi bani decât i se
cuvine, situaþia creatã începe sã-l
omoare. Fericirea omoarã încet ºi pe neobservate. ªtim cu toþii cã banii nemunci
þi îl corup pe om. Cine vrea sã primeascã bani fãrã sã munceascã, de exemplu sã
câºtige la cazinou sau minþind ºi furând, este deja bolnav. Aþi primit o plãcer
e senzorialã sublimã care n-a fost asiguratã de o cantitate suficientã de iubire
faþã de Dumnezeu, lucru ce putea sã vã coste moartea fiicei. Pentru a putea înc
erca asemenea senzaþii este nevoie de eliminarea unei cantitãþi uriaºe de energi
e pe care n-o aveaþi ºi aþi luat-o de la copilul dumneavoastrã.
Mi-a povestit cineva istoria unei femei care îºi dorea foarte mult un apartament
. Ea citise undeva cã Dumnezeu ascultã întotdeauna rugãciunile noastre ºi dacã n
e rugãm ºi cerem cu insistenþã întotdeauna obþinem ce dorim. S-a rugat doi ani c
erând continuu un apartament. În cele din urmã a cumpãrat apartamentul iar peste
o lunã i-a murit fiul. Aºadar, dacã Dumnezeu nu ne dã ceva, este inutil sã invi
diem pe alþii sau sã disperãm. Trebuie sã visãm la iubire în suflet ºi nu la apa
rtament, trebuie sã facem ordine în sufletul nostru. Dacã nu ne ajunge energie p
entru un apartament mai bun, pentru o maºinã ºi un cont în bancã, dar vrem sã le
avem cu orice preþ, noi vom lua energia necesarã pentru a le avea de la sufletu
l nostru sau de la copiii noºtri distrugându-le sãnãtatea, psihicul ºi caracteru
l.
Deseori mi se pune întrebarea: de ce în Rusia care este atât de bogatã nivelul d
e trai este atât de scãzut? De ce Rusia se aflã pe unul din primele locuri în lu
me în ce priveºte corupþia. Anul trecut, au fost alocaþi doar 100 milioane dolar
i pentru construcþia de avioane. Pentru ºcoli ºi profesori, pentru educaþie, adi
cã pentru viitorul þãrii, au fost alocate niºte rãmãºiþe. Zeci sau chiar sute de
milioane sunt sustrase din economie prin furt ºi neachitarea impozitelor. Am fo
st extrem de mirat când, acum doi ani, am auzit la o întâlnire a Preºedintelui c
u proprietarii companiilor de gaze cã suma pe care aceºtia n-o plãtesc la buget
este mai mare decât bugetul þãrii. Þara degenereazã încet distrugân-du-ºi viitor
ul, ºtiinþa, cultura, moralitatea ºi totul se petrece în prezenþa unor fonduri g
igantice de bani însuºiþi de o mânã de oameni bogaþi ºi imorali. Cel mai simplu
este sã-i învinuim de toate necazurile noastre dar dacã þinem seama cã aceastã s
ituaþie n-a apãrut întâmplãtor vom înþelege foarte repede care este cauza. Tocma
i bogãþiile Rusiei au intensificat atitudinea de consum la nivelul întregii þãri
. Bunurile nemuncite au mãcinat sufletele. Pe acest fond, dezvoltarea conºtiinþe
i religioase avea loc încet ºi superficial. Dupã pãrerea mea, Rusia n-a fost nic
iodatã în esenþa ei creºtinã. Pentru a fi creºtin trebuiesc respectate poruncile
care ajutã sã simþim iubirea faþã de Dumnezeu, sã ne curãþãm sufletele. Sã nu f
uri, sã nu invidiezi, sã nu ucizi, sã nu huleºti, sã nu te închini la bani ºi la
slavã, sunt porunci ale udaismului antic. Nu mai vorbesc despre poruncile lui H
ristos în care altruismul, posibilitatea de a dãrui energie, erija, într-ajutora
rea ºi concentrarea asupra iubirii este cu mult mai mare decât în alte religii.
În secolul al XlX-lea, în Rusia, au apãrut teroriºti, socialiºti, etc. a cãror f
ilosofie excludea noþiunile de iubire ºi moralitate iar societatea rusã n-a luat
nici o atitudine.
îmi amintesc cât de mare mi-a fost mirarea când am citit în "Dialectica naturii"
de F. Engels, fraza urmãtoare: "Nu se poate discuta de moralã ºi moralitate cân
d este vorba de interesele de clasã ale proletariatului." îmi amintesc versurile
poetului rus Nekrasov, un om cu o moralitate decãzutã: "Þine minte, e veºnicia,
când sângele curge ºuvoi." Poetul povesteºte cu extaz cum þãranii au înmormânta
t de viu un neamþ care îi învãþa cum sã munceascã. îmi amintesc fraza lui Makar
Nagulinîi din "Pãmânt desþelenit": "Dacã mi-ar pune în faþã o sutã de femei ºi c
opii, i-aº cosi pe toþi cu mitraliera de dragul revoluþiei mondiale". Imoralitat
ea înseamnã a da prioritate valorilor materiale ºi spirituale faþã de iubire. Or
icare ar fi forma acestor valori - fie viitorul luminos al întregii omeniri câºt
igat pe seama sângelui vãrsat de cei care nu sunt de acord, ca la comuniºti, fie
fericirea personalã pe seama distrugerii þãrii, ca la oligarhia contemporanã, f
ie cele mai sublime ºi mai frumoase senzaþii din timpul meditaþiei - toate omoar
ã sufletul apoi trupul.
- Stimate domnule Lazarev! Am 28 de ani, sunt cãsãtoritã, eu cu soþul ne iubim d
ar nu doresc sã am copii, am o repulsie pentru ei. Ce-i de fãcut?
- Copiii sunt simbolul continuãrii vieþii, familiei, relaþiei, sexului
. Cu cât o femeie depinde mai mult de fericirea familialã cu atât mai multe supã
rãri, gelozie ºi depresie se adunã în subconºtientul ei. Toate acestea trec la c
opii iar copiii intensificã orientarea subconºtientã a pãrinþilor. Când mama sim
te cã sufletele copiilor sunt lipsite de armonie, ea simte în subconºtint cã apa
riþia pe lume a copiilor presupune o purificare. Cu cât mai jalnicã este starea
sufletelor acestor copii cu atât mai dureroasã este purificarea. Bolile, nenoroc
irile, supãrãrile din partea soþului, trãdãrile, divorþul pot preceda conceperea
copilului, pot fi concomitente cu graviditatea sau pot apãrea dupã naºterea cop
iilor. Dacã o asemenea femeie simte cã nu va suporta purificarea ea nu are nici
o ºansã sã aibã copii sãnãtoºi, pierde dorinþa de a avea copii. Doar noi putem s
ã decidem dacã vom avea copii sau ba. Copiii, grija faþã de ei, dragostea faþã d
e ei este o fericire uriaºã. Pentru ei trebuie sã plãtim cu dureri, pierderi ºi
umilinþe dacã nu avem iubire în suflet. Lipsa copiilor ne ajutã sã suportãm mai
uºor încercãrile, purificarea care sunt inevitabile.
Dacã vã lipseºte dorinþa de a avea copii nu trebuie sã vã grãbiþi, trebuie, însã
, sã vã grãbiþi sã vã purificaþi sufletul. Dacã nu ne dezvoltãm, ne degradãm. Mo
dul în care ne vedem noi înºine poate sã se deosebeascã foarte mult de felul cum
aratã sufletele noastre în realitate. Sãnãtatea ºi destinul sunt determinate de
ceea ce avem în adâncul sufletelor noastre, adicã în subconºtient.
Voi expune în continuare istoria vieþii a doi oameni îndrãgostiþi pe care am cit
it-o în presã.
O iubire stranie înainte de a deveni ziarist, singura mea sursã de inspiraþie er
au cazurile de detenþie ºi rezultatele expertizelor medico-legale. Timp de douãz
eci ºi doi de ani am lucrat în procuratura regionalã. Un prieten de-al meu cu ca
re stãteam la o halbã de bere mi-a sugerat sã pun pe hârtie experienþa trãitã de
mine.
Atunci a început totul.
Ceea ce vreau sã propun atenþiei dumneavoastrã nu corespunde cu preocupãrile mel
e. Am fãcut-o la rugãmintea prietenilor mei. Este o poveste aproape irealã, n-am
inventat, însã, nimic. Eroina este o femeie foarte cunoscutã, dar nu-i voi da n
umele adevãrat.
Lena Sidihin venise sã se înscrie la institut dintr-un cãtun din nordul îndepãrt
at. Nu numai cã era frumoasã dar avea ºi o personalitate puternicã ºi chiar din
primul an la facultatea de drept intrigantele institutului au poreclit-o "Vassa
Jeleznova", fãcând aluzii la negustoreasa din literatura clasicã a secolului XX
. Existau foarte mulþi pretendenþi la mâna ºi inima Lenei, ea, însã, rãmânea ind
iferentã. Doi ani mai târziu s-a cãsãtorit, totuºi. Alesul inimii ei a fost un t
ânãr foarte vesel, geologul Serghei, care a plecat, imediat dupã nuntã, pe teren
, pentru 3 ani. În tot acest timp nu i-a trimis soþiei nici un bãnuþ. Da, uitase
m sã vã spun cã rãmãsese însãrcinatã. Uite aºa, prima noapte, ºi a rãmas gravidã
. Da, se poate întâmpla orice. Uneori, viaþa poate sã ofere asemenea cazuri. Toc
mai de aceea nu voi aglomera povestirea mea cu detalii, fiindcã faptele existã d
in abundenþã.
Tatãl ºi-a vãzut fiul pe care îl chema de asemenea Serghei când acesta împlinise
deja trei ani. Geologul a stat cu familia o sãptãmânã ºi a plecat din nou. Pest
e nouã luni Lena a nãscut o fetiþã, Ala, pe care tatãl a sãrutat-o peste un an.
A sãrutat-o ºi pe soþie ºi a spus cã a îndrãgit o altã femeie ºi cã vrea sã plec
e la iubita lui în oraºul Caºin dar nu are bani fiindcã a fost prãdat în tren. L
ena n-a plâns în prezenþa lui, nu i-a cãzut la picioare ºi n-a speculat cu copii
i, i-a dat, în schimb, bani cât a cerut. ªi a plecat, pentru o jumãtate de an. A
poi, a revenit spunându-i cã-ºi recunoaºte greºeala ºi se roagã sã-I ierte. Pest
e o sãptãmânã a venit pe urmele lui fosta lui amantã Olga, o fatã foarte tânãrã,
aproape adolescentã. Soþul fugar s-a ascuns, iar Lena, la rugãmintea lui, a min
þit-o cã a plecat într-o nouã expediþie. În noaptea spre 8 martie, când se întor
cea de la serviciu, Lena a gãsit-o pe Olga spânzuratã în casa scãrii, chiar lâng
ã apartamentul ei. Lena nu s-a pierdut cu firea, a luat-o pe Olga în casã la ea
ºi a chemat salvarea care a venit peste o orã. Între timp, Olga ºi-a revenit ºi
a plâns în genunchi în faþa salvatoarei ei. Imaginaþi-vã doar cã Lena a tinut-o
în casã pe amanta soþului ei pânã aceasta s-a însãnãtoºit luându-ºi chiar ºi con
cediu de odihnã pentru a o îngriji. Geologul era foarte furios ascunzându-se la
un prieten. Olga s-a însãnãtoºit ºi a plecat acasã, iar fostul amant a cucerit o
altã inimã, de data aceasta a surorii prietenului sãu care îl adãpostise ºi a p
lecat cu ea în Turcia sã se odihneascã. Iubirea lor a durat ºase ani. Copii Lene
i, însã, creºteau iar mama lor a absolvit între timp Academia administrativã, a
doua ei facultate, ºi a ocupat un post important în conducerea unui mare oraº de
pe Volga.
într-o zi seninã de varã s-a întors soþul fãcându-ºi mea culpa ºi Lena 1-a primi
t din nou. Era tãcut, îngândurat ºi foarte critic la adresa lui. Foarte curând î
n casa Lenei au început nenorocirile. Serghei a început sã bea foarte tare, avea
probleme la serviciu, se afla în permanenþã în compania unor oameni decãzuþi. A
încercat sã-1 ajute sã se recupereze, dar în zadar. Aºa au dus-o timp de doi an
i. Mai mult decât atât începuse s-o batã. Într-o searã, fiul lor Serghei, a luat
arma de vânãtoare ºi a þintit în tatãl care bãuse crunt cu un nou prieten. Lena
se afla în preajmã ºi 1-a acoperit cu trupul ei. Glonþul i-a perforat plãmânul
ºi i-a atins o vertebrã. Miliþia, la cererea Lenei, l-a încadrat la articolul -
împuºcare, descãrcare din greºealã, accidentalã a armei. Fiul a fost salvat iar
Lena a fost þintuitã la pat. A paralizat.
S-a întâmplat însã o minune. Soþul ei uºuratic, fie din cauza ºocului, fie din a
ltã cauzã, a început sã aibã grijã de ea, de casã ºi sã munceascã nopþile ca un
condamnat: picta portrete în miniaturã ale unor persoane avute ºi ale unor cadre
administrative pentru banchetele din cabinetele ºefilor. A pictat chiar ºi pent
ru muzeul þinutului natal. A avut trei expoziþii la Moscova. Înainte de a se îns
crie la facultatea de geologie a dorit sã-ºi facã studiile la ºcoala de arte pla
stice "Suricov", decizia, însã, i-a aparþinut tatãlui sãu care era geolog. Dar i
atã cã intr-o situaþie extremã talentul "ascuns" a început sã dea roade.
Foarte curând a cumpãrat o casã în afara oraºului ºi a mutat-o acolo pe soþia lu
i bolnavã. Apoi, a cumpãrat o maºinã "Volga" ºi o purta pe soþie prin cele mai f
rumoase locuri din þarã. În Yalta, a urcat-o pe braþe pe muntele Ai -Petri fãrã
elevator ca sã fie totul cât mai real. "Te iubesc ºi eºti povara mea cea mai scu
mpã," i-a spus Serghei soþiei.
Peste câþiva ani, în epoca unei totale "capitalizãri" a adunat o sumã mare de ba
ni ºi a dus-o pe Lena într-o clinicã foarte scumpã peste hotare ºi, dupã douã op
eraþii foarte dificile, a început sã meargã. Medicii erau uimiþi de tandreþea, g
rija ºi devotamentul "acestui rus" faþã de soþia sa.
Dupã operaþie, timp de douãzeci ºi patru de zile s-au odihnit într-un hotel din
munþi petrecând fiecare searã într- un bar pe malul unui lac ºi, se spune, chiar
ºi dansau, cu toate cã medicii i-au interzis cu stricteþe sã facã eforturi. Pes
te puþin timp s-au întors acasã fericiþi. La aeroport, Serghei ºi-a luat maºina
din parcare ºi s-au îndreptat cãtre oraº. Pe ºosea, în faþa barierei feroviare a
u fost loviþi de un jeep ºi, în plinã vitezã, s-au lovit de un copac. Serghei a
murit pe loc iar Lena a mai trãit o zi. Înainte de moarte Lena ºi-a revenit ºi p
rimele ei cuvinte au fost: "Ce-i cu Serghei?" Când i-au spus cã a murit, a oftat
ºi a zis: "Atunci, totul s-a sfârºit," ºi a închis ochii pentru totdeauna.
F. Zamiatin
Pentru mulþi, aceastã istorie pare ilogicã ºi inexplicabilã. Ea poate fi explica
tã prin câteva fraze. În lumea contemporanã care idolatrizeazã valorile material
e, spirituale ºi sentimentale se degradeazã iubirea. Situaþia este aproape de li
mitã. Pentru a supravieþui, nivelul aspiraþiei cãtre Dumnezeu ºi iubire trebuie
sã fie destul de mare în caz contrar fericirea pentru care se iroseºte energia º
i iubirea începe sã ucidã. Cu cât o femeie este mai frumoasã, mai deºteaptã cu c
ât este mai senzualã ºi are o voinþã ºi un caracter foarte puternice, cu atât va
fi mai cunoscutã, va avea mai multã putere ºi mai mulþi bani, dar va avea cu at
ât mai puþine ºanse de a naºte copii sãnãtoºi fiindcã va fi foarte agresivã în i
nteriorul ei. În acest caz fie cã mor copiii, fie cã soþul o trãdeazã, fie cã es
te un alcoolic ºi are o atitudine durã faþã de ea. Nenorocirile sau bolile ce se
abat asupra unei asemenea femei blocheazã agresivitatea din interiorul ei ºi bã
rbatul poate s-o iubeascã fãrã primejdii, iar dacã se însãnãtoºeºte, concentrare
a asupra fericirii umane va funcþiona ca un detonator al agresivitãþii din subco
nºtient despre care nici nu bãnuieºte. Poate sã intervinã ºi deteriorarea destin
ului, îmbolnãvirea ºi moartea familiei sau dezintegrarea sufletului care este ce
a mai periculoasã, cu toate cã, iniþial, acest proces este foarte lent ºi imperc
eptibil, fiindcã sãnãtatea relativã ºi bunãtatea se pãstreazã un timp oarecare.
Deseori, pentru salvarea iubirii intervine moartea, iubirea, însã, rãmâne.
O pacientã mi-a povestit propria istorie: - Sunt cãsãtoritã de câþiva ani ºi era
m în relaþii foarte bune cu soþul, copii, însã, nu aveam, deºi mi-i doream. Am î
nceput sã mã rog ºi, deodatã, o voce parcã mi-a spus: Curând vei avea un copil".
M-am bucurat destul de mult. A doua zi soþul mi-a declarat cã mã pãrãseºte, fãrã
nici o explicaþie. A urmat un divorþ pripit ºi am rãmas singurã. Odatã, în timp
ce mergeam pe stradã, aceeaºi voce mi-a spus: Fii atentã, în faþa ta se aflã tat
ãl viitorului tãu copil". Am vãzut în faþa mea un bãrbat necunoscut pentru care
nu aveam nici un fel de sentimente. Primul lucru pe care l-am fãcut - m-am întor
s ºi am plecat. Ca sã uit aceastã poveste stresantã am plecat la sanatoriu a dou
a zi. De la aeroport am luat un taxi. Când am ajuns în faþa hotelului ºi am vrut
sã cobor din maºinã cineva mi-a întins mâna. Era bãrbatul de care fugisem. Am f
ãcut cunoºtinþã apoi, totul s-a petrecut ca în vis. îmi pierdusem autocontrolul.
Am petrecut o noapte împreunã, iar dimineaþa mi-am strâns lucrurile ºi m-am înt
ors acasã. Nu l-am mai vãzut niciodatã pe acel bãrbat. Peste vreo lunã ºi jumãta
te am simþit cã sunt însãrcinatã. Graviditatea a decurs fãrã complicaþii, dar în
timpul naºterii a murit copilul. Medicii încercau sã mã ajute eu, însã, simþeam
cã mor. Când au înþeles cã nu mai pot sã mã salveze au trecut la copil ºi încer
cau sã-1 învie. A fost un miracol. Copilul a înviat ºi l-au adus lângã mine. Cân
d a început sã þipe mi-am revenit ºi eu. Peste câteva zile am fost externaþi. Au
trecut mulþi ani de atunci. Fiul meu este sãnãtos, eu, însã, am niºte temeri. V
-aº ruga, dacã puteþi, sã vã uitaþi la câmpurile lui, mi-a zis femeia.
- Câmpurile lui sunt foarte curate, i-am spus eu, iar în preajmã e o patã lumino
asã, îngerul lui pãzitor. Problemele dumneavoastrã parcã ar fi împachetate în câ
mp, deºi este armonios, pot încã sã-i provoace mari neplãceri, înainte de concep
ere sufletul lui era destul de curat ºi plin de iubire.
Astãzi, pentru majoritatea femeilor iubirea s-a transformat în ataºame
nt. Era posibil sã nu puteþi naºte acest copil armonios deoarece câmpurile m
amei si ale copilului trebuie sã coincidã întrucâtva ºi nu atât câmpurile cât
structura lor principalã - orientarea. Dumneavoastrã vã lipsea orientarea cãtre
iubirea de Dumnezeu, de aceea, pe de o parte, aþi primit din timp informaþia ca
o protecþie, pe de altã parte, v-aþi detaºat de dependenþe, dorinþe, destin, ºi,
în ultimã instanþã, de viaþã. Faptul cã amândoi aþi trecut prin moarte a fost s
ingura ºansã sã primiþi porþia de iubire care vã lipsea din cauzã cã eraþi depen
dentã de viaþã. Fiul dum-neavoastrã are un nivel al aptitudinilor foarte ridicat
. Sã nu vã grãbiþi sã le dezvoltaþi, s-ar putea sã muriþi, fie dumneavoastrã, fi
e bãiatul. Învãþaþi-1, mai întâi, sã se roage, sã iubeascã, sã ierte, sã se bucu
re ºi sã aibã grijã de alþii. Sã nu-1 obligaþi sã se dezvolte dar nici sã-1 încu
rcaþi. Atunci totul va fi bine.
îmi mai amintesc o poveste mai tristã. Dãdeam consultaþii la telefon. Unul dintr
e pacienþi era o femeie cu o problemã foarte gravã. Concubinul, o iubea frenetic
ºi avea grijã de ea mai mult decât mulþi soþi oficiali. A nãscut un copil minun
at ºi sãnãtos ºi soþul era fericit. Au trecut câþiva ani, copilul se dezvolta no
rmal, relaþia cu soþul era foarte bunã, ºi femeia a rãmas din nou însãrcinatã. ª
i deodatã, soþul a devenit de nerecunoscut. Insista sã facã chiuretaj. Ea a refu
zat, iar el a ameninþat-o cã-i va omorî pe ea ºi copilul sau se va sinucide. Era
disperatã ºi a venit la mine.
- Am auzit cã vreþi sã vã faceþi chiuretaj - i-am spus eu.
- N-am vrut, dar l-am fãcut - mi-a spus ea.
- De ce aþi hotãrât sã veniþi la mine? - am întrebat-o
- Vroiam sã ºtiu ce s-a întâmplat.
- Mai întâi, de ce aþi fãcut chiuretajul?
- Nu demult, la mama mea a fost în vizitã ucenicul unui sfânt din Caucaz, o cuno
ºtinþã de-a ei. Nimeni nu i-a spus nimic despre mine sau despre mama. Sfântul îi
transmitea prin ucenicul sãu urmãtoarele: Fiica dumneavoastrã este însãrcinatã.
Trebuie sã facã chiuretaj. Dacã nu va face, va paraliza înainte de naºtere. Aces
ta va fi doar începutul unui lung ºir de nenorociri." N-a dat prea multe explica
þii, a continuat femeia. Situaþia este extrem de misterioasã, nimeni
nu poate sã-mi explice, de aceea am apelat la dumneavoastrã.
Mã uit la câmpul copilului mort ºi totul devine clar.
- Nivelul senzualitãþii dumneavoastrã este uriaº. Sunteþi o femeie frumoasã, cu
voinþã, ºi excepþionalã pe toate planurile. Proporþiile planului senzual sunt cu
mult mai mari decât iubirea Divinã. De aceea ºansele primului copil de a se naº
te sãnãtos erau minime. Faptul cã sunteþi o femeie frumoasã, capabilã, cu capaci
tãþi deosebite ºi nu sunteþi cãsãtoritã oficial este pentru dumneavoastrã o mare
umilinþã. Mai mult decât atât, concubinul mai are o femeie. Toate au fost neces
are pentru salvarea copilului.
- Da, aveþi dreptate, a continuat femeia.
- Prezenþa amantei era o umilinþã dublã. Aveþi un intelect ºi o conºtiinþã foa
rte dezvoltate. De aceea, era puþin o singurã umilinþã sentimentalã. Era nevoie
de situaþii care sã umileascã adevãrul, idealurile ºi spiritualitatea dumnea-voa
strã. Acest lucru este evident în cazul primului copil. Situaþia era, însã, dife
ritã când aþi rãmas însãrcinatã cu cel de-al doilea copil. Lipsa cãsãtoriei ofic
iale nu mai era pentru dumneavoastrã o umilinþã, vã obiºnuiserãþi deja. Posibili
tatea apariþiei unei alte femei nu vã mai deranja. Soþul avea grijã de dumneavoa
strã asigurându-vã confortul ºi stabilitatea. Apariþia copilului înseamnã deteri
orarea fericirii în subconºtientul dumneavoastrã, iar dacã nu existã o aspiraþie
continuã cãtre Dumnezeu ºi tendinþa de a vã pune în ordine sufletul, fericirea
umanã, chiar dacã nu este deplinã, vã face dependentã de ea fundamental. Aveþi u
n câmp bioenergetic foarte puternic ºi greºelile ce trec neobservate la o altã f
emeie sunt mortale în cazul dumneavoastrã.
Deseori sunt întrebat: De ce erau omorâþi bãrbaþii în Uniunea Sovieticã?" Cele ma
i luminate minþi ale ºtiinþei, artei ºi economiei erau lichidate cu cruzime. Exp
licaþia este foarte simplã.
Diavolismul înseamnã genialitate fãrã iubire. Când o societate renunþã la iubire
ºi moralitate divinizând bunãstarea ºi dorinþele, aceasta moare. Cu cât liderul
unei asemenea societãþi este mai talentat cu atât mai repede talentul, aptitudi
nile, voinþa ºi energia lui, în lipsa iubirii faþã de Dumnezeu, vor distruge suf
letul, aura ºi viitorul societãþii.
Cel de-al doilea copil avea o proporþie catastrofalã în favoarea conºtiinþei, vo
inþei ºi dorinþelor umane. Cu cât capacitãþile mamei unui asemenea copil sunt ma
i mari, cu atât are mai puþine rezerve de iubire ºi energie, deci cu atât mai mu
lt acest copil va trãi realizând programul de lichidare a iubirii Divine de drag
ul idolatrizãrii fericirii umane.
- Aþi avut noroc, i-am spus eu, cã mi-aþi fãcut cunoscutã aceastã informaþie. Po
ate cã m-aþi ajutat ºi pe mine. Întrucât pentru mine viaþa este o noþiune sfântã
, n-aº fi putut sã vã recomand un chiuretaj. Pentru pãstrarea vieþii copilului a
º fi plãtit probabil, cu propria mea viaþã. În cel mai bun caz, dacã începeaþi s
ã vã rugaþi, aþi fi pierdut sarcina.
Cândva ne vom întoarce cu toþii la Dumnezeu ºi fiecare suflet, mai devreme sau m
ai târziu, va fi curat. De aceea, orice suflet trebuie ajutat sã dobândeascã Div
inul. Sufletul copilului nenãscut suferã. Distrugerea vieþii 1-a purificat într-
o oarecare mãsurã. El poate fi ajutat nu prin încetarea suferinþelor ci prin asp
iraþia cãtre iubire ºi Dumnezeu. Nu trebuie sã vã rugaþi pentru copil, nu veþi p
utea sã-1 salvaþi. Deoarece oricum este în contact cu dumneavoastrã, ajutân-du-v
ã sufletul îl veþi ajuta ºi pe el.
Suntem responsabili pentru fiecare suflet nedesãvârºit care este în legãturã cu
noi, iar dacã nu-1 salvãm, îl omoram cu toate consecinþele de rigoare. De aceea,
cu cât mai intens vom lucra asupra noastrã, cu atât mai mult îi vom ajuta pe to
þi.
Femeia ºi-a luat rãmas bun închizând telefonul, iar eu, nu ºtiu din ce cauzã înc
ep sã-mi amintesc de prima mea consultaþie la telefon.
Era acum zece ani, la New - York. Înainte de aceasta, însã, mi s-a întâmplat un
lucru foarte ciudat. Fiecare consultaþie costa o sutã de dolari dintre care cinc
izeci îi dãdeam firmei care mã invitase, iar cincizeci îmi reveneau mie. Pe atun
ci puteam sã câºtig câteva mii de dolari într-o lunã, ceea ce pentru mine însemn
a foarte mult. Înainte de a pleca la New - York, soþia mi-a cumpãrat cu ultimii
bani o scurtã de piele ca sã arãt mai bine ºi mi-a dat o sutã de dolari în caz c
ã nu mã va aºtepta nimeni.
Iatã-mã ajuns în aeroportul Kennedy. Încercam sã înþeleg cine mã aºteaptã. Peste
o jumãtate de orã eram îngrozit cã nimeni nu venise sã mã întâlneascã. Tocmai î
n acel moment am fost observat de cel care venise dupã mine. S-a dovedit cã nu e
ram îmbrãcat prea bine ºi nu m-a recunoscut. Consultaþiile au decurs excelent ºi
toþi erau mulþumiþi. Speram ca într-o lunã sã câºtig câteva mii de dolari.
Sã vã povestesc însã o situaþie amuzantã. Peste câteva zile s-a apropiat de mine
ºefa firmei care mã invitase ºi-mi zice:
- Lângã New York locuieºte o bãtrânã foarte bogatã care doreºte s-o consultaþi.
- Nici o problemã, i-am rãspuns eu.
- Va gãsi ea vreo sutã de dolari.
- Va gãsi mai mult, - mi-a rãspuns ºefa mea.
- Trebuie sã vã duceþi acasã la ea, pe o insulã. Va trimite elicopterul ei dupã
dumneavoastrã.
- Este o femeie în vârstã, - am zis eu.
- Sunt de acord.
- Existã, însã, o condiþie. Va trebui sã staþi acolo vreo 5-7 zile. Mâncarea, ca
sa ºi tratamentul vor fi asigurate de dumneaei, plus remunerarea.
- Ce va trebui sã fac în acest timp? - am întrebat eu puþin supãrat.
- Este o femeie în vârstã ºi singurã. Veþi râde, veþi discuta ºi o veþi consulta
.
- Nu e profilul meu. O voi consulta pe bãtrânã, aici, pentru o sutã de dolari.
- Ea va plãti treizeci ºi ºapte de mii de dolari. Nu pretind nici un ban. Puteþi
sã-i luaþi pe toþi.
- Apreciez bunãtatea dumneavoastrã, dar rãspunsul meu este nu.
ªefa mea a rãmas foarte miratã.
- Nu înþeleg. Sunteþi atât de categoric.
- O sutã de dolari ºi o aºtept pe bãtrânã aici.
Bãtrâna s-a supãrat ºi n-a mai venit. Vroiam, însã, sã vã povestesc despre prima
mea consultaþie la telefon. Trecuse o sãptãmânã ºi ºefa a venit la mine cu o pr
opunere.
- Vãd cã munciþi din greu. V-am cumpãrat un bilet la Miami. Veþi fi însoþit. Vã
veþi odihni o sãptãmânã dupã care veþi reveni.
- Nu, i-am rãspuns eu. Mã voi plictisi. Sunt o persoanã sociabilã. Sau plecãm cu
toþii, sau rãmânem aici.
Vãzându-i mirarea am continuat:
- Gãsiþi pe cineva care sã plãteascã, pentru opt persoane, drumul ºi ºederea în
Miami, plus 4-5 mii de dolari pentru faptul cã mã voi necãji tolãnindu-mã pe pla
jã. In principiu, glumisem. Peste câteva zile a venit ºefa mea ºi mi-a spus:
- L-am gãsit.
- Va plãti pentru toþi?, m-am mirat eu.
- Exact.
- ªi-mi va plãti mie vreo cinci mii de dolari?
- Bineînþeles. Mai mult decât atât, a adãugat ºefa, dacã
va urma o ameliorare evidentã a sãnãtãþii s-a promis o
primã de câteva mii de dolari.
- Pentru început nu este rãu, i-am rãspuns eu. Când plecãm?
- Peste vreo trei zile. Trebuie sã cumpãr biletele ºi sã rezolv problema cu hote
lul.
Peste câteva zile ºefa a venit din nou.
- Scuzaþi-mã, dar aceastã femeie vrea sã se convingã cã, într-adevãr, sunteþi vi
ndecãtor ºi vizionar.
- În ce mod ar vrea sã se convingã, am întrebat eu.
- Vrea sã vorbeascã cu dumneavoastrã la telefon. Va suna peste o orã.
- Bine, aºtept. A sunat exact peste o orã. Vorbea ruseºte.
- Ce trebuie sã vã spun despre mine?
- Nu trebuie sã-mi spuneþi nimic. Este suficient cã vã
aud vocea. Vã voi spune eu.
Peste zece minute mi-a mulþumit ºi a închis telefonul. Au trecut trei zile. Am î
ntâlnit-o pe ºefã ºi am întrebat-o de plecarea la Miami.
- Femeia, a refuzat, - mi-a rãspuns ea.
- N-a satisfãcut-o nivelul meu?
- Da. A spus cã: "Lazarev mi-a auzit doar vocea ºi mi-a spus mai mult decât ºtie
soþul meu care trãieºte cu mine de douãzeci de ani. " îmi este fricã ºi refuz s
ã vin la consultaþie.
Situaþia era atât de absurdã încât n-am putut sã nu observ un sens suprem. Au tr
ecut anii ºi am înþeles cã nu aveam dreptul sã primesc bani nemunciþi. Destinul
m-a protejat. În fond, i-am respins intuitiv, simþind un mare pericol pentru suf
let ºi viaþã. Fericirea câºtigatã este asiguratã de iubire ºi dãruirea energiei.
Dacã genetic este moºtenit un program al invidiei, lãcomiei, geloziei, a unui co
nsum exagerat, fericirea bruscã ºi din abundenþã poate sã omoare ºi sufletul ºi
trupul.
Am avut noroc în viaþã. Întotdeauna mai mult am pierdut decât am primit. Destinu
l m-a învãþat sã iubesc ºi sã iert mai mult decât sã câºtig bani.
îmi amintesc cum acum treizeci de ani m-am dus sã schiez. împreunã cu noi era o
femeie care ghicea foarte bine în palmã. I-am întins mâna ºi peste câteva minute
am avut un ºoc. Mi-a spus despre caracterul meu, despre toate evenimentele din
viaþa mea pânã în cele mai mici detalii de parcã ar fi trãit lângã mine ani înde
lungaþi.
- Care este viitorul meu ºi câþi copii voi avea?, am întrebat-o eu.
- Nu vei avea copii, mi-a rãspuns ea. Nu-i vãd în palma ta.
Am simþit cã are întrucâtva dreptate. Poate cã a fost primul impuls pentru schim
bãrile din subconºtientul meu sau ale destinului. Astãzi, nu mã mirã când pacien
þii îmi spun cã dupã ce frecventeazã ºedinþele mele sau chiar dupã lectura cãrþi
lor li se schimbã linia destinului din palmã. Singurul lucru pe care l-am înþele
s este cã de mine nu depinde nimic. N-am dreptul sã schimb destinul.
Am dreptul sã ajut oamenii sã-ºi purifice sufletele, restul se hotãrãºte de su
s.
- Ce credeþi despre botez? într-o mãsurã oarecare acesta încalcã intangibilitate
a voinþei omului. Copilul nu poate încã sã facã o alegere, iar pentru el o fac a
lþii. Chiar ºi Iisus Hristos a fost creºtinat abia la treizeci de ani.
- Când învãþãm copilul sã meargã, sã mãnânce, sã vorbeascã, noi facem alegerea p
entru el. Fãrã acesta el nu va supravieþui. Esenþa ritualului botezului este pãs
trarea iubirii faþã de Dumnezeu în momentul bolii, a dezintegrãrii ºi a morþii.
Cu cât mai devreme va învãþa copilul sã iubeascã, cu atât mai sãnãtos va fi sufl
etul lui. Iar dacã pãrinþii au o atitudine corectã faþã de botez, acesta va fi d
e un folos mult mai mare pentru copil. Din timpuri imemoriale, oamenii încercau
sã gãseascã mecanismul transformãrii sufletului ºi al trupului pentru înþelegere
a mult mai amplã a Universului. În multe triburi africane s-a pãstrat pânã în zi
lele noastre ritualul iniþierii când bãieþelul devine adolescent. Aceasta þine d
e învingerea fricii, a durerii, a morþii posibile. Nici o religie nu creeazã leg
i universale, ea doar se iniþiazã în ele ºi ajutã oamenii sã le cunoascã.
- Am cancer la glanda mamarã. în timpul diagnosticului computerizat
mi s-a spus cã ADN-ul meu conþine informaþia potrivit cãreia în neamul meu
au fost cazuri de boli venerice care au fost unul din factorii care au predispuº
i spre oncologie. Care este legãtura dintre bolile venerice ºi oncologie? Ce-
ar trebui sã fac? Sã mã rog pentru tot neamul?
- Sunt expuse la bolile venerice persoanele extrem de supãrãcioase, geloase, car
e sunt concentrate asupra sexului ºi a relaþiilor de familie mai mult decât este
permis. O dependenþã mãritã slãbeºte iubirea ºi provoacã o agresivitate exagera
tã iar în consecinþã scade imunitatea. Cu alte cuvinte, persoana care nu poate s
ã depãºeascã stresul din sfera sexualã este predispus la bolile venerice ºi onco
logice. Când cercetam femei bolnave de cancer, de regulã, la nivelul biocâmpului
îmi apãrea principala cauzã: aceasta era zona genitalã, anume aici începeau der
eglãrile iniþiale urmate de cancerul mamar ºi al altor organe. Mai întâi suprimã
m sentimentul iubirii care provoacã o cãdere a nivelului energetic principal.
Dacã jignim prin cuvinte persoana iubitã putem sã ne alegem cu un cancer la
buze, la limbã sau gingii, iar dacã vom critica în permanenþã ne vom îmbolnãvi d
e hepatitã sau cancer hepatic. Dacã ne vom supãra în permanenþã pe persoana iubi
tã, pe sine ºi pe soartã ne vom îmbolnãvi de cancer la piept, iar dacã vom gândi
agresiv despre cei apropiaþi riscãm un cancer la stomac. Când nu iubim lumea în
conjurãtoare au de suferit plãmânii. La una din lecþiile mele am adus urmãtorul
exemplu. Cumpãrasem un apartament nou ºi dormitorul era de douã ori mai mic decâ
t al celui precedent. Nu-mi plãcea ºi nu puteam sã-1 iubesc. Repulsia era atât d
e puternicã încât peste cinci minute începusem sã tuºesc foarte tare ºi sã mã su
foc. Semãna cu o crizã astmaticã. Eram uluit cât de repede putea sã se rãsfrâng
ã neacceptarea unei situaþii asupra stãrii mele. Dacã nu acceptãm ºi nu iubim t
imp îndelungat o situaþie uitând cã nu este întâmplãtoare ºi este datã de Dumnez
eu, putem sã ne îmbolnãvim de pneumonie, astm, cancer pulmonar. Apropo, cred cã
tuberculoza din puºcãrii înseamnã neacceptarea situaþiei ºi a destinului. Orice
agresivitate emoþionalã se întoarce ca un bumerang
împotriva izvorului sãu.
Programul de autodistrugere loveºte, de obicei, asupra capului, colonului, a pie
lii sau a sistemului uro-genital. Aceasta se întâmplã în cazul când programul ev
olueazã repede ºi este exploziv. Dacã acesta se acumuleazã încet, scade energet
ica organismului ºi imunitatea lui. În consecinþã, suferã locul cel mai slab.
În ultima vreme, se vindecã mult mai greu trichomoniaza, hlamidioza decât sifili
sul sau blenoragia. Aceste boli depind într-o oarecare mãsurã de programul de au
todistrugere ºi de aceea se vindecã mai greu. Dacã sunt vindecate, totuºi, ele s
unt înlocuite de alte boli mult mai grave. Dupã o boalã venericã începe cancerul
. Acest fapt a permis medicinii sã lanseze ipoteza cã hlamidiile pot sã se trans
forme în celule canceroase ºi invers. În realitate, cauza oncologiei este incapa
citatea de a accepta o situaþie traumatizantã, un protest interior continuu împo
triva ei. Protestul interior împotriva oricãrei situaþii este de fapt, împotriva
destinului ºi a voinþei Creatorului. Deseori ne supãrãm pe situaþiile create de
noi înºine.
Odatã, încercam sã ajut o pacientã. îmi spunea cã bunicul ei a fost hipersexual
ºi chiar la o vârstã destul de înaintatã se gândea doar la sex. Era nefericitã î
n viaþa personalã. Pe de o parte aceeaºi concentrare puternicã asupra sexualitãþ
ii, pe de altã parte, soþul care o trãda mereu ªi o contamina cu boli venerice.
În cele din urmã a divorþat.
Aceleaºi probleme le avea ºi fiul ei, haos în viaþa personalã ºi pasiune pentru
automatele de joc. Oricât s-a strãduit sãrmana sã lupte cu aceastã patimã, totul
a fost în zadar. Se supãra pe el , îl condamna, îl certa, cãuta noi metode de a
-1 influenþa. Mai târziu fiul s-a îmbolnãvit ºi a fost internat în spital. Nimer
ise într-un salon unde murise cineva cu acelaºi diagnostic. Dupã internare a ven
it la mine ºi mã implora sã-i salvez fiul. I-am explicat cã imposibilitatea de a
-ºi stãpâni dorinþele sexuale a generat dependenþa de alte dorinþe. Problemele
din sfera noastrã sexualã ajung pe planul exterior ºi unul devine un o
m vrednic, muncitor, altul este pasionat de jocurile de noroc, al treilea începe
sã bea, al patrulea devine un avar patologic etc. I-am explicat, de asemenea,
cã trebuie sã accepte orice supãrare din partea unui bãrbat ca pe o salvare a f
iului ei. Trebuie sã-ºi schimbe atitudinea faþã de sex. Sexul nu este o sursã de
desfãtare ci un mijloc de concepere a copiilor. Sursa desfãtãrii este iubirea.
Avarul o face dependentã de bani, trufaºul de superioritatea sa faþã de alþii º
i aproape toþi o fac dependentã de sex. Iubirea este cea mai mare forþã din Univ
ers. De aceea, tocmai iubirea trebuie îndreptatã, în primul rând, cãtre Dumnezeu
, iar dacã noi o îndreptãm doar spre fericirea umanã, ea plezneºte ca o bulã de
sãpun împreunã cu sãnãtatea ºi viaþa. Când direcþionãm iubirea doar spre
persoana apropiatã aceasta ne loveºte ºi se comportã urât cu noi pentru a suprav
ieþui. Iar dacã ne supãrãm pe persoana apropiatã atunci ºi mai tare ne strãduim
s-o omoram. Nu trebuie sã vã mai supãraþi pe fiu. Cel mai bun ajutor pentru el
este sã lucraþi asupra dumneavoastrã. Gelozia, supãrarea, depresia de pânã la g
raviditate îl fac dependent mortal de dorinþe ºi devine sclavul lor. Nu are nici
o importanþã ce fel de dorinþe sunt acestea: senzuale, sexuale, spirituale sau
materiale. Reproºurile nu pot sã-1 salveze. Salvarea lui este în primul rând iub
irea de Dumnezeu ºi propria schimbare.
Pacienta a înþeles ºi a început sã se roage. Peste câteva zile, medicii i-au spu
s cã s-a întâmplat o minune. Fiul ei s-a însãnãtoºit ºi a fost externat foarte c
urând.
Trebuia sã lucreze asupra ei în continuare dar obiceiurile s-au dovedit a fi mai
 puternice. A început sã se supere iarãºi pe fiu ºi sã-i reproºeze. A hotãrât în
cele din urmã sã meargã la psiholog, hipnotizori ca sã-1 opreascã de la jocuril
e de noroc. Am prevenit-o cã nu e bine, cã totul poate sã se termine rãu pentru
el. N-a vrut sã mã asculte ºi destinul a procedat altfel. Peste câteva luni paci
enta mea a fost operatã de hemoroizi. Operaþia a fost reuºitã ºi problemele fizi
ce au fost anulate. Peste jumãtate de an a fost diagnosticatã cu un cancer la co
lon. A fost din nou operatã ºi de data aceasta cu succes. Peste câtva timp cance
rul a dat metastaze. Peste un an a mai fost odatã operatã, iar peste doi ani a m
urit. Una ºi aceeaºi supãrare poate sã provoace guturai, apoi, sã zicem, bronºit
ã, iar dacã mai dureazã poate provoca o boalã mult mai gravã. Cu cât este mai pu
ternicã supãrarea cu atât mai grave sunt consecinþele. De regulã, cancerul este
o crimã foarte gravã împotriva iubirii. Diabetul ºi bolile cardio-vasculare de a
semenea. De aceea, prima regulã a vindecãrii este eliminarea prin pocãinþã a tut
uror formelor de agresivitate faþã de iubire.
Deseori sunt rugat sã scriu un text concret de pocãinþã. Este imposibil. Dacã aþ
i supãrat pe cineva n-o sã vã cereþi iertare dupã notiþe. N-o sã vã creadã. Aþi
renunþat la iubirea de Dumnezeu, aþi înãbuºit-o cu supãrãri, condamnãri ºi depre
sii. Cereþi-i iertare lui Dumnezeu pentru aceasta. Dacã un timp oarecare vã veþi
gândi doar la Divin ºi veþi renunþa la tot ce dominã sentimentele, conºtiinþa,
trupul dumneavoastrã, vã va fi mai uºor sã depãºiþi orice situaþie traumatizantã
. Prima regula de vindecare este sã vã învãþaþi ca în orice situaþie dureroasã s
ã vã pãstraþi iubirea de Dumnezeu oricât de mult ar suferi trupul, spiritul ºi s
ufletul. Uneori este suficient acest prim pas elementar ca sã ne punem în ordine
din punct de vedere fizic.
Nu demult, au fost la mine douã femei. Una chelise de tot ºi nu-i ajutase nici u
n fel de medicamente, ierburi, vindecãtori. I s-au recomandat cãrþile mele pe ca
re le-a citit ºi a început sã se schimbe. I-a crescut pãrul la loc. Venise la mi
ne fiindcã mai avea o patã la o tâmplã.
- Este un semn cã aþi fãcut doar primul pas, iar ameliorarea stãrii dumneavoastr
ã este doar un avans. Emoþiile noastre subconºtiente au o energie uriaºã ºi se m
anifestã ani în ºir. Rugãciunea nu trebuie sã fie un
medicament. Aºteptarea unui rezultat este deja dependenþã care întotdeauna gener
eazã pretenþii. Iubirea de Dumnezeu ne vindecã sufletul, ea, însã, are ritmul sã
u ºi logica sa supremã ºi nu e de dorit ba chiar este ºi periculos s-o dirijãm.
În principiu, singurul instrument cu care Dumnezeu ne dirijeazã este iubirea. De
aceea, doar acel care s-a rãtãcit serios poate încerca sã dirijeze iubirea, s-o
facã dependentã de ceva. Despre acelaºi lucru i-am vorbit ºi celeilalte femei c
are venea la mine a doua sau a treia oarã. Venise la mine pentru fiica ei. Iniþi
al cântãrea aproximativ 110 kg, avea schizofrenie, diabet, nemaivorbind de bolil
e mai neînsem-nate. Acum slãbise vreo 60 kg, se vindecase de diabet dar mai avea
probleme cu psihicul ºi emoþiile.
- E o problemã de timp, i-am spus eu. Lipsa rãbdãrii, irascibilitatea sunt urmar
e a utilizãrii incorecte a energiei. In orice situaþie stresantã energia se împa
rte în douã torente, într-o situaþie criticã, mortalã aproape toatã energia este
eliminatã pentru necesitãþile trupului. Sentimentul de fricã blocheazã planuril
e fine pentru salvare. Dacã încercãm acest sentiment înainte de situaþia pericul
oasã, el pricinu-ieºte un rãu uriaº sãnãtãþii fiindcã nu permite controlarea sit
uaþiei pe planul fin ºi în primul rând a schimbãrilor noastre de profunzime. Aºa
cum spunea un antrenor: "Frica este un foc. Dacã îl dirijãm, încãlzeºte, dacã n
e supunem lui, ne arde, iar dacã lipseºte cu desãvârºire putem sã îngheþãm."
Emoþia opusã fricii este smerenia. Smerenia ajutã sã canalizãm energia asupra sc
himbãrilor de profunzime ºi nu asupra trupului, asupra luptei exterioare cu situ
aþia. În mãsura în care acceptãm în interior orice situaþie în aceeaºi mãsurã de
vine parte din noi. Schimbându-ne pe noi, schimbãm situaþia. Orice situaþie are
un sens Divin iar în ea se reflectã legile supreme ale Universului. Putem sã lup
tãm în exterior, însã este interzis sã luptãm în interior fiindcã orice situaþie
, pe planul subtil este în legãturã directã cu noi. Încercând sã omoram situaþia
, ne omoram pe noi. ªi, dimpotrivã, schimbându-ne pe noi, schimbãm situaþia. De
aceea, forma supremã a artei rãzboiului este victoria asupra noastrã. Primul pas
este rãbdarea sau posibilitatea de a pãstra energia, de a nu-i permite sã se tr
ansforme în forme primitive de manifestare: fricã, urã, supãrare, acþiuni dure.
Al doilea pas este capacitatea de a canaliza aceastã energie spre propria noastã
schimbare. În aceasta constã smerenia. Mulþi dintre noi confundã rãbdarea cu sm
erenia reducând-o la iresponsabilitate ºi suprimarea dorinþelor. Orice energie t
rebuie sã se transforme, în cele din urmã, în energia iubirii. Nu trebuie sã sup
rimãm ºi sã distrugem dorinþele ºi emoþiile noastre primitive, trebuie sã le can
alizãm spre iubire ºi atunci armonia sufleteascã va deveni fizicã iar bolile vor
rãmâne în amintirea noastrã ca o etapã în educaþia sufletului nostru.
- Spuneaþi odatã cã dezvoltarea fundamentalã a tehnicii s-a produs în zonele nor
dice unde condiþiile dure de viaþã îi obligau sã se dezvolte, sã gândeascã
creator, sã se adapteze. De ce atunci nu toate popoarele nordice au atins un niv
el superior de dezvoltare cum ar fi, de exemplu, eschimoºii?
- Condiþiile prea confortabile frâneazã dezvoltarea la fel ca disconfortul conti
nuu. Îndeplinirea tuturor dorinþelor le omoarã la fel ca suprimarea lor permanen
tã.
Homeostaza, adicã pãstrarea stãrii interioare, se dezvoltã la mãrirea amplitudin
ii oscilaþiilor mediului exterior. O amplitudine prea mare poate sã distrugã via
þa. Acele zone de pe Terra unde oamenii îºi irosesc puterile pentru supravieþuir
ea fizicã ºi nu pot sã se rupã de realitate folosind energia în scopuri strategi
ce nu ne oferã exemple de mare dezvoltare.
în India, o þarã suficient de izolatã, apãratã, care are o climã caldã, existã m
unþii Himalaia cu o climã foarte asprã. Mulþi pustnici, în dorinþa de a evada di
n lumea confortului, plecau în munþi pentru a afla marile adevãruri apoi se înto
rceau ºi le transmiteau oamenilor. Abþinerea continuã poate duce la inaniþie la
fel cum mâncarea din abundenþã duce la boli ºi obezitate. Viaþa este o sinusoidã
, ºi ciclici-tate, abþinere ºi realizare, fie la nivel senzual, spiritual sau ma
terial. Sinusoida înseamnã dezvoltare.
- Susþineþi cã bussines-ul este o artã "militarã," îi atribuiþi aureola bãrbãþi
ei ºi nobleþei. Totuºi, este evident cã bussines-ul, la fel ºi capitalismul în
general, se bazeazã pe individualismul patologic, pe cruzime faþã de alþi
oameni. Ce-i de fãcut? Sã aºteptãm pânã Cel de Sus va salva planeta de ac
est gunoi? Or, dumneavoastrã sunteþi împotriva echitãþii sociale?
- Pentru unii, dreptatea socialã este sã-1 omoare pe cel care nu le place. Metod
a banditeascã de gândire este cea mai primitivã formã de conducere. Cãutarea cel
or vinovaþi este, în primul rând, o rezolvare superficialã a problemei, este lup
ta cu efectul ºi nu cu pricina. În al doilea rând, toatã energia este consumatã
de agresivitate ºi nici o picãturã nu este utilizatã pentru schimbãrile personal
e. Aceastã atitudine faþã de realitate, fie a unui singur om sau a unui stat, cr
eeazã un program de autodistrugere. În Rusia, au cãutat vinovaþi ºi au omorât de
ja în 1917, apoi în anii '30, '40 ºi '50.
Comuniºtii au distrus moralitatea reducând-o la stimulare materiala. Dacã spirit
ul este secundar ºi depinde de materie, gândeau comuniºtii, vom crea o economie
socialistã ºi vom avea o nouã moralitate. Moralitatea, însã, n-a apãrut ºi a înc
eput decãderea economicã. Da, conºtiinþa depinde de timp dar nu într-o mãsurã at
ât de mare. S-a dovedit cã începutul spiritual ºi moral ne ajutã sã renunþãm la
dorinþele momentane ºi sã ne gândim ºi la alþii, sã vedem nu numai prezentul ci
ºi o perspectivã îndepãrtatã. Tocmai aceasta le lipsea conducãtorilor sovietici.
Þara a consumat rezervele sale morale, s-a epuizat sentimentul unitãþii ºi al g
ândirii colective.
Astãzi suntem martorii deºteptãrii poporului. Mulþi se intereseazã de economie º
i politicã. Se formeazã o opinie publicã ce n-a existat altãdatã.
Atitudinea faþã de bogaþi a fost întotdeauna dualã. Pe de o parte, deveneau boga
þi cei mai deºtepþi, mai energici ºi mai talentaþi. Pentru un prost ºi un leneº
este foarte greu sã ajungã bogat. Pe de altã parte, ajungând bogaþi, mulþi decad
în plan spiritual. De ce? Pentru a deveni bogat trebuie sã avem aptitudini, voi
nþã, sã lucrãm câte 15-18 ore pe zi. Acest lucru este posibil pentru un om bun º
i armonios în interior. Când avem suficienþi bani care asigurã toate necesitãþil
e nu mai consumãm energie ºi ne transformãm din donatori în consumatori.
în Rusia mulþi au adunat bogãþii fãrã mari eforturi. De aceea, decãderea moralã
a "ruºilor noi" s-a produs într-un ritm accelerat. Pentru a pãstra sufletul treb
uie sã pãstrãm iubirea ºi sã oferim energie, iar pentru a pãstra iubirea ne ajut
ã moralitatea ºi credinþa în Dumnezeu. Statul, însã, n-a asigurat moralitatea.
Ura faþã de bogaþi ºi cãutarea dreptãþii þine de psihologia consumatorului. Boga
þii trebuiesc protejaþi, pe de o parte, ºi verificaþi ºi limitaþi, pe de altã pa
rte, ajutându-i sã punã pe primul loc interesele statului. Este o lipsã de noble
þe sã împãrþim lumea în oameni sãraci ºi buni ºi bogaþi ºi rãi. Nu trebuie sã pe
rsonificãm problema. Mediul dã naºtere la criminali. Înseamnã cã trebuie nu atât
sã-i pedepsim pe criminali cât sã schimbãm mediul. Pentru a schima mediul trebu
ie sã ne învãþãm sã gândim. Pentru a gândi corect, trebuie sã ne punem în ordine
conºtiinþa ºi sufletul. Aºadar, dacã nu dorim ºi nu putem sã ne schimbãm vom fi
condamnaþi sã cãutãm toatã viaþa vinovaþi ºi sã-i urâm distrugându-ne pe noi ºi
destinul nostru.
Rusia are ,0 energeticã specificã. În Rusia are loc accelerarea tuturor procesel
or pe seama unitãþii a douã contrarii: gândirea accidentalã ºi cea orientalã. De
zvoltarea are loc într-un ritm rapid ºi la fel de rapid are loc degradarea. De a
ceea suntem martorii unor manifestãri spirituale de un nivel foarte ridicat ºi a
unor mari talente ºi în acelaºi timp exemple inimaginabile de trãdare, lãcomie
ºi prostie. Cu cât suntem mai spirituali cu atât vom deveni mai duri dacã ne vom
pierde moralitatea. Oamenii deºtepþi, cu o moralitate foarte înaltã ajung la pu
tere doar când þara se aflã în situaþii catastrofale sau în pericol de moarte. A
stãzi, Rusia se aflã într-o asemenea situaþie.
Ni se pare cã aceasta e politicã sau economie. Comunismul, pentru noi, era, de a
semenea, politicã. In realitate, este vorba de psihologie. Ideea unei societãþi
armonioase ºi fericite nu le aparþine comuniºtilor aceºtia se strãduiau doar sã
gãseascã condiþiile pentru realizarea unui vis. Proprietatea comunã, învãþãtura
materialistã transformã omul într-un mecanism care neagã noþiunea de suflet ºi e
ste de acord cu repartizarea uniformã a tuturor bunurilor etc. Comunismul nu s-a
prãbuºit din cauza greºelilor economice ºi politice. Un om imperfect, mediocru
poate sã primeascã aceleaºi bunuri ca unul talentat, dar cu o singurã condiþie:
sã se dezvolte continuu ºi sã se schimbe în sens pozitiv devenind deºtept, talen
tat ºi cu o moralitate ridicatã. Doar atunci bunurile primite vor fi pentru el u
n avans. Orice copil primeºte de la mama lui mângâiere, lapte indiferent de capa
citãþile lui. În lumea animalã, femela îi striveºte cu capul ei ºi refuzã sã-i h
rãneascã pe puii incapabili sã supravieþuiascã. Aceºtia nu pot sã se schimbe, su
nt deci condamnaþi.
în lumea umanã, orice copil este susþinut ºi protejat. El învinge greutãþile ºi
devine puternic. Tocmai prin aceasta se deosebeºte omul de animal. Încercarea de
asemãnare cu animalele ºi lichidarea celor slabi nu amelioreazã fondul genetic
uman. De aceea, nici în Sparta anticã, unde nou-nãscuþii slabi erau înecaþi, nic
i în Germania fascistã n-a avut loc dezvoltarea civilizaþiei.
Aºadar, un om prost ºi unul deºtept, unul slab ºi altul puternic se pot egala nu
mai în cazul unei conºtiinþe înalte. Comuniºtii doreau sã atingã acest nivel de
conºtiinþã creând stimuli materiali ºi psihologici dar au eºuat. Proprietatea co
munã ºi "repartizarea corectã a bunurilor" i-au istovit pe cei deºtepþi ºi energ
ici ºi le oferea o viaþã confortabilã proºtilor ºi leneºilor. Au fost aplicate v
iolenþa, constrângerea, frica, dar conºtiinþa comunistã n-a mai apãrut. Nici nu
putea sã aparã. Pentru autodesãvârºirea continuã e nevoie de energie, iar energi
a este generatã de iubire. Fãrã iubirea de Dumnezeu rezervele umane se epuizeazã
ºi ele. Existã, însã, o micã nuanþã. Lipsa conºtiinþei comuniste a înmormântat
sistemul din URSS. În China, încã din antichitate, copiilor li se educã dragoste
a de muncã. Este imposibil sã-þi imaginezi un chinez leneº ºi posac. Am primit,
de curând, o întrebare: "Existã vreo legãturã între lene ºi deprimare?" Existã o
legãturã foarte strânsã. Dacã omul nu oferã energie, iubirea pãrãseºte sufletul
ºi apare depresia. Lenea este de douã feluri. Lenea superficialã, când omul nu
vrea sã se transforme în animal de tracþiune, iar pentru a-ºi uºura munca, a inv
entat roaba. Aceastã lene impune transformarea energiei fizice de nivel redus, î
n energie înaltã, spiritualã. Pustnicul poate fi considerat un leneº fiindcã nu
munceºte fizic de dragul binelui comun. Însã lenea consideratã mama tuturor vici
ilor înseamnã lipsa dorinþei de a da energie în general. Totodatã, omul înceteaz
ã de a mai fi donator ºi se transformã în consumator. În acest moment începe deg
enerarea. Dependenþa de mediu e în continuã creºtere. Energia scade, cresc, în s
chimb, agresivitatea, pretenþiile, depresia. De aceea, socialismul ca economie p
lanificatã, ca prioritate a scopurilor strategice, ca stat unde dezvoltarea n-a
fost distrusã în favoarea valorilor materiale s-a pãstrat în China. Astãzi, î
n China, gândirea colectivã demonstreazã prioritatea sa evidentã faþ
ã de lumea occidentalã. Dar, incapacitatea de a asigura dezvoltarea spiritualã n
u este cea mai mare nenorocire a comunismului. A fost greºit impulsul primar. Sc
opul comunismului era de a-1 face fericit pe fiecare. La întrebarea Ce este, însã
fericirea?", comuniºtii rãspundeau foarte simplu: "Fericirea înseamnã bunãstare
materialã repartizatã uniform tuturor". Imperfecþiunea acestei fericiri era sim
þitã chiar de cei neavizaþi. De aceea visul s-a schimbat parþial: "Omul nu trebu
ie sã aibã o fericire materialã particularã. El trebuie sã fie liber, iar toatã
fericirea materialã trebuie sã fie ascunsã în structura de stat."
Prin distrugerea intereselor materiale private se avea în vedere reorientarea ca
rdinalã a omului. Dacã energia nu este orientatã spre material, ea va fi orienta
tã spre spiritual. Trebuie sã recunoaºtem cã spiritualitatea ºi conºtiinþa s-au
dezvoltat, totuºi. Comunismul a fost o încercare de compromis între Divin ºi uma
n. El a încercat sã rupã omul de la interesele sale materiale, dar n-a reuºit sã
-1 direcþioneze cãtre interesele Divine. Occidentul a redus fericirea la aspectu
l material, Orientul - la cel spiritual. Occidentul a renunþat la aspectul spiri
tual, Orientul - la cel material. Comunismul a încercat sã uneascã aceste douã m
oduri de gândire creând un nou model de stare materialã limitatã care ajutã spir
itualul. Existenþa lui a fost fireascã ºi necesarã ca o încercare de dezvoltare
ºi de formare a omului nou. Poate fi fericitã societatea care înþelege cã ferici
rea oricãrui om constã nu numai într-o viaþã materialã îndestulatã ºi în renunþa
rea la spiritualitate. Fericirea este imposibilã fãrã bogãþia sufletului încãlzi
t de iubire, iar posibilitatea de a iubi se obþine prin iubire de Dumnezeu.
încercând sã dezvolte conºtiinþa comunistã cu ajutorul unei concepþii greºite de
spre fericirea umanã ºi vãzând cã nu reuºesc, comuniºtii au început sã lichideze
"materialul uman" inutil din punctul lor de vedere. Lagãrele de concentrare pen
tru "reeducarea celor inconºtienþi" inventate de Dzerjinski ºi Troþki ºi foamea
provocatã artificial, aplicate pentru prima datã de Lenin, au redus numãrul celo
r "inconºtienþi" cu mai bine de 70 milioane de oameni.
Naþional - socialismul, adicã fascismul, a fost mai consecvent în crearea viitor
ului luminos. Viitorul omenirii consta în viitorul anumitor oameni. Aºa cum va f
i un anumit om aºa va fi viitorul societãþii. Fasciºtii au renunþat de la bun în
ceput la posibilitatea schimbãrii, transformãrii ºi dezvoltãrii omului. Ei crede
au cã materialul nu este principal, iar spiritualul - ºi mai puþin important. Ex
emplul suprem de manifestare a spiritualitãþii este India anticã. De acolo a fos
t preluat simbolul svasticii. Schema societãþii pe caste unde unii au dreptul la
toate bunurile iar alþii au dreptul sã fie doar sclavi a fost preluatã de aseme
nea din India.
Pe porþile lagãrului Buhenvald era scris: "Fiecãruia ce-i este dat". Acþionând c
onform acestei scheme, naziºtii nu le permiteau oamenilor sã se schimbe ºi rezol
vau problema întru-un mod radical: "Cine nu corespunde cu idealul de om al viito
rului sã fie lichidat". Pentru a-i face pe toþi fericiþi trebuiesc lichidaþi cei
nefericiþi.
Comunismul a rezolvat aceastã problemã puþin altfel: "Pentru ca toþi nefericiþii
sã se simtã fericiþi, trebuiesc omorâþi cei fericiþi." Ideea comunismului admit
ea, totuºi, reeducarea, schimbarea, conºtiinþa în creºtere a oamenilor, de aceea
socialismul a trãit mai mult. El a fost, totuºi, condamnat, fiindcã impulsul pr
imar a fost nedesãvârºit. A început cel de-al doilea rãzboi mondial care a însem
nat zdruncinarea economiei mondiale ºi milioane ºi milioane de morþi. Era consec
inþa rezolvãrii incorecte a unei "mici" probleme psihologice: cum sã se facã un
om fericit ºi sã fie transformat astfel încât sã devinã armonios ºi sã ofere mai
mult decât consumã?
Popoarele þãrilor occidentale care s-au format pe baza concepþiei creºtine despr
e lume au acumulat energie interioarã ºi au învãþat s-o utilizeze în muncã, disc
iplinã ºi crearea valorilor materiale. În Orient, energia superioarã a fost tran
sformatã în realizãri spirituale. Rusia, care are legãturi cu Orientul, a simþit
 influenþa lui puternicã dar n-a devenit o þarã orientalã. Dupã reformele lui Pe
tru, Rusia s-a întors cãtre Occident dar n-a devenit o þarã occidentalã. Totuºi,
în conºtiinþa Rusiei s-au unit douã stiluri de gândire, uneori distrugându-se r
eciproc, alteori, obþinând cele mai mari rezultate sub aspectele material ºi spi
ritual.
- De curând, la televiziune, s~a dezbãtut problema legalizãrii prostituþiei. Un
birocrat de la o grupare politicã binecunoscutã susþinea cã aceastã legalizare v
a avea efect economic. Banii vor ajunge în visteria statului ºi nu la mafie. Car
e este pãrerea dumneavoastrã?
Exemplul politicianului pentru care principala valoare sunt banii ºi creºterea e
conomicã fie ºi în detrimentul moralitãþii este des întâlnit în Occident. Consec
inþele unei asemenea abordãri vor fi, mai devreme sau mai târziu tragice. Iubire
a ºi moralitatea sunt rãdãcinile noastre. Dacã un om stropeºte coroana pomului º
i nu rãdãcina sau încearcã sã taie rãdãcina ca sã creascã coroana, acesta nu va
fi niciodatã pomicultor. Atitudinea de consum faþã de lume duce la cãderea energ
eticã a sufletului. Când cineva are puþinã energie, nu poate sã se schimbe, sã s
e transforme. Adaptabilitatea la lume scade brusc. El nu poate sã depãºeascã str
esul ºi începe moartea lentã.
La începutul fiecãrei lecþii eu diagnostichez sala dupã doi parametri: cât de pr
egãtitã este sala sã ofere energie ºi cât de pregãtitã este sã consume. Când con
sumul este mult mai mare, omul este deja bolnav. Puteþi sã mã întrebaþi cum rãmâ
ne cu copiii mici care consumã doar? Rãspunsul este simplu. Dezvoltarea, schimba
rea copilului, maturizarea lui înseamnã eliminarea unei cantitãþi uriaºe de ener
gie. Aici consumul este inevitabil. Teatrul, artele trebuie sã fie subve
nþionate de stat. Fãrã susþinerea statului nu pot sã se dezvolte ºtiinþele funda
mentale. Trebuie sã înþelegem cã acolo unde disponibilitatea de a oferi este uri
aºã, dezvoltarea ºi transformarea sunt continue, iar ajutorul material este inev
itabil. Randamentul va fi de zeci, chiar de sute de ori mai mare decât avansul.
Astãzi statul încearcã sã lupte cu consumatorismul trecând totul pe bazã de come
rþ. Este ca ºi cum ai obliga un copil sã alerge dupã câteva ore de la naºterea s
a, iar peste câteva zile sã se alimenteze singur. Când un sfânt mediteazã, se ro
agã, cedând o cantitate uriaºã de energie, pe planul fin el este susþinut de ace
i care muncesc fizic. In cele din urmã, randamentul la nivelurile de suprafaþã s
au de profunzime trebuie sã fie mai mare decât consumul.
Unul dintre indicii dezvoltãrii omului este capacitatea lui de a munci chiar ºi
atunci când cerinþele materiale ºi spirituale sunt, în principiu satisfãcute. Da
cã sãlbaticul a mâncat, el nu va mai munci. Pentru orice animal, condiþia de baz
ã pentru eliminarea energiei sunt frica, setea, foamea sau sentimentul sexual. O
mul, chiar dacã ºi-a satisfãcut dorinþele, continuã sã cedeze energie. Aceasta e
ste dezvoltarea.
Am citit în ziar cã s-a fãcut un sondaj de opinie printre oamenii de afaceri ºi
oamenii care trãiesc din salarii: Aþi continua sã lucraþi dacã aþi primi cinci mi
lioane de dolari?"
Cam 80% dintre oamenii care trãiesc din salarii au rãspuns cã nu ar mai lucra. A
ceasta înseamnã cã degradarea pe fondul bunãstãrii pe ei îi satisface pe deplin.
Printre oamenii de afaceri acest indice era mai scãzut. Totuºi, depãºea 50%. Ce
înseamnã asta? Concluzia este deplorabilã. In societatea noastrã, chiar ºi acei
care s-au obiºnuit sã munceascã rãmân, în esenþã, consumatori. Rezultã cã au pu
þinã energie, iar pentru purificare stresul este insuficient. Putem vorbi despre
boli ºi despre probleme nu numai la aceºti oameni ci la întreaga societate.
Ce este prostituþia? Este dorinþa de a câºtiga bani mai uºor ºi mulþi. Dacã lips
eºte iubirea ºi moralitatea din suflet, este greu sã te abþii de la ispita de a
primi un salariu într-o singurã noapte. De obicei, un om imoral nu se gândeºte c
are vor fi repercusiunile asupra sufletului fiindcã sensibilitatea sufletului sã
u, este scãzutã. Pentru o prostituatã totul se sfârºeºte, de regulã, foarte tris
t. Dacã o asemenea "muncã" îi produce plãcere, concentrarea asupra sexului, adic
ã asupra vieþii ºi a continuãrii ei, amplificã de multe ori dependenþa de ferici
rea umanã nu numai a femeii ci ºi a urmaºilor ei. De aceea copiii au o vitalitat
e scãzutã. Dacã aceastã ocupaþie nu-i produce plãcere ºi-i provoacã emoþii negat
ive, apare agresivitatea din partea clienþilor, încep bolile ºi prãbuºirea desti
nului. Sufletele copiilor se umplu de agresivitate ºi au o vitalitate de asemene
a scãzutã.
Sã vorbim puþin despre clienþii prostituatelor. Energia sexualã trebuie sã se tr
ansforme la orice om în sentiment de iubire. Transformarea energiei sexuale în e
nergie spiritualã este continuã. Cu cât mai mult aspirãm cãtre Dumnezeu cu atât
mai uºoarã este transformarea ºi cu atât mai spirituali devenim, cu atât mai bog
at^este sufletul nostru ºi cu atât suntem mai buni ºi mai talentaþi. Cu cât mai
mult oferim, cu atât mai uºor simþim iubirea ºi cu atât mai uºor energia sexualã
contribuie la dezvoltare. Consumul tinde mai mult spre nivelul animal. Mulþi cã
lugãri de la mãnãstiri ºi doritori de a deveni monahi nu rezistã la aceastã viaþ
ã. Pentru a simþi iubirea de Dumnezeu trebuiesc înfrânate aspiraþiile trupului,
sufletului ºi spiritului. De aceea cãlugãrii fac un legãmânt sã nu facã averi, d
e ascultare ºi puritate moralã. Renunþarea la bani ºi avere frâneazã funcþiile
trupului. Ascultarea înfrâneazã trufia ºi funcþiile spiritului. Puritatea moral
ã înfrâneazã dorinþele arzãtoare ºi funcþiile senzuale ale sufletului. Cea mai g
rea este lupta cu dorinþele arzãtoare. Dacã mecanismul transformãrii ene
rgiei sexuale animalice în energie spiritualã umanã nu este dezvoltat, omul
începe sã-ºi iasã din minþi când este obligat sã-ºi înfrâneze dorinþele arzãtoar
e. Un asemenea om pleacã din mãnãstire. Dar ºi în viaþa socialã îi va fi greu sã
comunice cu femeia fiindcã se va gândi doar la satisfacerea dorinþelor sexuale.
În acest caz el va apela la serviciile prostituatelor.
Dezvoltarea societãþii nu înseamnã crearea confortului pentru oamenii cu o patol
ogie sufleteascã. O societate armonioasã trebuie sã ajute oamenii sã depãºeascã
aceastã patologie. Credinþa în Dumnezeu, orientarea cãtre sentimentele superioar
e, bunãtatea ºi altruismul, abþinerea periodicã de la sex ºi mâncare sunt factor
i care contribuie la corectarea acestei patologii. Dacã o societate pretinde cã
este umanã tolerând patologia sufletului, atunci un om sãnãtos îl va imita pe
cel bolnav ºi îºi va orienta, tot mai puþin, energia cãtre iubirea de Dumnezeu
, sentimentele înãlþãtoare ºi va apela tot mai des la serviciile prostituatelor
. Nu trebuie sã te rogi, nu trebuie sã ai grijã de cineva, se poate sã primeºti
repede ºi fãrã bãtaie de cap plãcerile dorite. Se consumã minimum de energie, ia
r plãcerile fizice sunt la maximum. Apelarea regulatã la serviciile prostituatel
or înseamnã boala sufletului ºi spiritului apoi ºi a trupului. Cu cât mai mulþi
bãrbaþi vor plãti serviciile prostituatelor, cu atât mai multe femei vor porni p
e aceastã cale. In consecinþã - degradeazã societatea. Se legalizeazã prostituþi
a, narcomania ºi alte lucruri imorale ºi periculoase.
Apropo de narcotice. Insuficienþa iubirii din suflet, distrugerea energeticii, a
sentimentelor luminoase, atitudinea de consum faþã de viaþã duc la creºterea pr
ostituþiei. Insuficienþa energiei ºi intoleranþa stresului duc la narcomanie ºi
homosexualitate. În þãrile Europei Occidentale bolile mentale sunt intensificate
ºi nu vindecate. Oamenii care renunþã la iubire nu suportã durerea sufleteascã.
Ei, fie se sinucid, fie cautã moartea inconºtient. Ajutorul principal pentru ac
eºti oameni este în primul rând sã fie învãþaþi sã iubeascã, în al doilea rând,
sã se abþinã de la
sinucidere.
în Olanda, totul s-a rezolvat foarte simplu. Pe lângã noþiunile de libertate, de
mocraþie ºi umanism, au introdus legea care permite sinuciderea - eutanasierea.
Au legalizat, de fapt, narcomania. În Franþa au deschis un post de televiziune p
entru homosexuali. Aceasta înseamnã legalizarea sexului la televizor ºi propagan
da homosexualitãþii. La deschidere a participat ºi ministrul culturii. Poate cã
utilizarea frecventã a cuvintelor umanism", libertate", democraþie", pentru Occiden
t este o minciunã? Despre care umanism poate fi vorba dacã occidentul dezvoltã î
n om tendinþele patologice? Ce fel de democraþie poate sã permitã coruperea sufl
etelor copiilor. Care libertate transformã, treptat, oamenii în animale? Rãspuns
ul este simplu. În Orient, omul este spirit ºi suflet. Trupul este oarecum negli
jat, în Occident, omul este trup ºi toatã democraþia ºi umanismul trebuie sã asi
gure confortul trupului ºi n-are nici o importanþã dacã moare sufletul. Homosexu
alitatea, narcomania ºi sterilitatea care inundã þãrile occidentale sunt conseci
nþele materialismului proferat consecvent de civilizaþia occidentalã.
Existã un lucru mult mai periculos decât minciuna -adevãrul spus pe jumãtate. Ad
evãrurile superficiale sunt mult mai periculoase decât orice rãtãcire. În concep
þia materialistã despre lume existã o raþiune sãnãtoasã care a creat civilizaþia
occidentalã. Este, însã, o jumãtate de adevãr. Faptul cã societatea occidentalã
degenereazã ºi dispare fiind înlocuitã de populaþia arabo-musulmanã, ºi cã în F
ranþa fiecare a doua femeie nu poate avea copii, sunt consecinþa acestei jumãtãþ
i de adevãr.
La începutul cercetãrilor mele credeam cã biocâmpul este totalitatea câmpurilor
fizice care înconjoarã corpul omului. Presupuneam cã odatã cu schimbarea corpulu
i se schimbã ºi structura câmpului. Dacã se îmbolnãveºte un organ, se deformeazã
structura câmpului. Biocâmpul este secundar faþã de organ ºi, în acelaºi timp e
ste primar. Se exclud unul pe celãlalt. Mai târziu am înþeles cã existã diferite
straturi ale câmpurilor. Unele de profunzime, care formeazã corpul ºi determinã
starea lui, ºi altele de suprafaþã, care depind de corp, ºi sunt formate de el.
Un câmp trece în altul. Spiritul devine materie ºi materia devine spirit.
Am observat cã structurile de câmp principale sunt, în esenþã, emoþiile noastre,
cã emoþia este primarã faþã de corp, deºi straturile de suprafaþã ale emoþiilor
depind de corp. Am înþeles cã idealismul ºi materialismul se intersecteazã în i
ubire fiind pãrþi ale unui întreg, iar ciclul de dezvoltare a oricãrei fiinþe în
cepe cu energia ºi iubirea Divinã care se transformã în început spiritual apoi î
n structuri materiale. Energia Divinã vine de pe planurile fine ºi creeazã relig
ia. Religia creeazã cultura, iar cultura - civilizaþia. Dacã civilizaþia nu se î
ntoarce la Dumnezeu ºi la religie, moare. Unul dintre semnele principale ale apu
sului civilizaþiei este creºterea bruscã a homosexualitãþii, adicã primeazã inte
resele trupului în detrimentul sufletului. Sã ne amintim de Sodoma ºi Gomora. Cu
cât mai mult încearcã Europa sã ajute trupul muribund, cu atât mai grave sunt p
roblemele civilizaþiei. Când America încearcã sã salveze civilizaþia cu ajutorul
hegemoniei planetare, iar acesta reprezintã un exemplu clasic al sistemului fãr
ã conexiune inversã, orice om poate înþelege cã þara Soarelui Apune va putea ave
a multe probleme.
Dinozaurii au dispãrut din cauzã cã energia lor principalã era folositã pentru p
uterea fizicã ºi pentru protecþie. Mamiferele slabe, lipsite de apãrare ºi-au co
ncentrat energia asupra conþinutului ºi nu a formei. Dupã cum s-a dovedit deja,
dezvoltarea spiritualã, emoþionalã protejeazã mult mai bine decât orice hainã an
tiglonþ. Apãrarea supremã este sentimentul iubirii faþã de Dumnezeu care ne-a cr
eat ºi care este prezent în fiecare fãrâmã din Univers.
PARTEA A TREIA
- Trebuie, oare, anulatã condamnarea la moarte? în unele dintre statele din SUA
condamnarea la moarte n-afost anulatã.
Cred cã la cum aþi pus întrebarea nu se poate da un rãspuns corect. Sã luãm, de
exemplu, Europa. Ea se mândreºte, de regulã, cu un nivel foarte ridicat de cultu
rã ºi civilizaþie. Culturã înseamnã nu numai teatru sau balet, cultura este ºi e
galitate în faþa legii, ºi furtul minim al funcþionarilor, ºi lipsa de invidie,
trufie ºi bãdãrãnie. Toate acestea înseamnã iubire ºi respect faþã de aproapele
nostru. Este logicã concluzia cã omul, fie el ºi criminal, nu trebuie omorât. Ac
easta corespunde cu morala creºtinã. Poziþia contrarã în aceastã problemã este c
ea a islamului care decurge din legile Coranului: ai furat - trebuie sã þi se ta
ie o mânã, ai omorât - eºti supus execuþiei. În Europa civilizatã demult nu se m
ai executã astrologi ºi vrãjitoare cum se cere în Vechiul Testament, iar crimina
lii continuã sã se înmulþeascã. Acum câþiva ani am fost în Emiratele Arabe ºi am
întrebat pe cineva dacã acolo existã criminalitate.
- Nu, - mi s-a rãspuns.
- Cum adicã? - am întrebat mirat.
- Uite-aºa. Dubai, de exemplu, este cel mai puþin periculos oraº din lume.
- Bine dar altãdatã a existat criminalitate?
- Bineînþeles c-a existat.
- ªi unde a dispãrut?
- Într-o bunã zi emirul a spus: Pe mulþi îi deranjeazã creºterea criminalitãþii.
Cred cã a sosit momentul sã nu mai existe." Peste trei zile criminalitatea a dis
pãrut.
- Foarte ciudat, - am zis eu. - în Europa nu s-ar fi întâmplat aºa ceva.
- În Europa nu existã religie. Creºtinismul este un paravan pentru europeni, - a
spus conlocutorul meu. Aici, oamenii sunt mai credincioºi.
- Care este nivelul de trai la dumneavoastrã.
- Nu este rãu. Salariul mediu este în jur de 2000 de dolari. Conform ordonanþei
emirului, fiecare locuitor primeºte un surplus la salariu ca venitul lunar sã fi
e de 2000 de dolari.
- E comunism adevãrat - am replicat eu.
- În orice caz, conducerea þãrii are grijã de popor.
Pentru ei, valorile morale nu sunt cuvinte goale.
M-am gândit, apoi, cum sã rezolvãm aceastã problemã, în Europa, au fãcut o stati
sticã ºi au înþeles cã introducerea pedepsei cu moartea nu reduce criminalitatea
. În Emiratele Arabe nu s-au preocupat de statisticã. Dacã religia spune cã este
un pãcat sã omori, sã furi, înseamnã cã pãcatul nu trebuie sã existe ºi orice p
edeapsã, în acest caz este justificatã. ªi, criminalitatea a dispãrut.
în Rusia a fost introdus moratoriul pentru pedeapsa cu moartea. A fost înlocuitã
cu închisoarea pe viaþã pentru acei care au puþini bani. Ceilalþi îºi rãscumpãr
ã libertatea foarte repede ºi comit alte infracþiuni fiind convinºi cã în aceast
ã þarã coruptã totul e posibil dacã ai bani.
Acum câþiva ani mergeam în compartiment cu un militar care se întorcea din Cecen
ia.
- În armatã e un dezmãþ total - povestea militarul.
Pentru a face ordine în Cecenia trebuie fãcutã ordine, în primul rând, în armatã
. Aici, cadrele superioare îi trãdeazã pe ofiþeri, iar ofiþerii pe soldaþi. împr
ejurãrile îi determinã sã procedeze astfel. Hoþii ºi trãdãtorii sunt decoraþi
ºi premiaþi. Cei corecþi sunt omorâþi sau li se ridicã gradul
militar. Noi ne jertfim vieþile fãcându-i pe ceceni prizonieri, iar peste douã s
ãptãmâni îi vedem luptând. Ei se rãscumpãrã ºi luptã în continuare. Cecenii trec
liber, înarmaþi fiind, prin orice punct de control. Civilii aºteaptã în rând ia
r militarii ceceni plãtesc 200 de dolari ºi trec. Noi am renunþat sã-i mai facem
prizonieri pe ceceni.
Au trecut mulþi ani dupã aceastã discuþie. Astãzi, armata se regenereazã, noi, î
nsã, nu avem opinie publicã, nu avem legi care. sã-1 influenþeze pe criminalul î
ncepãtor. Eram sigur cã în Rusia este necesarã introducerea pedepsei cu moartea.
Am primit, însã, o scrisoare din închisoare de la un criminal:
- Am organizat ºi am sãvârºit un omor. Sunt condamnat pe viaþã.
Am citit cãrþile dumneavoastrã ºi am devenit alt om. Mi-ar fi imposibil sã comit
o altã crimã.
Dupã aceastã scrisoare am înþeles care e sensul pedepsei cu moartea. Sã-1 ajute
pe om sã nu mai comitã crime. Vorbind într-un limbaj religios, sã nu-i permitã s
ã pãcãtuiascã în continuare. Cu fiecare crimã comisã omul îºi înnegreºte mai mul
t sufletul. Când comite o crimã din lãcomie, omul omoarã ºi iubirea în sufletul
sãu. Un suflet negru intoxicã spaþiul în jurul sãu ºi-i împinge pe alþii la fãrã
delegi ºi la renunþarea la Dumnezeu. Rezultã cã moartea este o binefacere pentru
un asemenea om. Apare întrebarea: de ce Dumnezeu nu-1 pedepseºte pe un asemenea
om? Rãspunsul este simplu. Spre deosebire de judecata umanã, îndeosebi cea rusã
, principiul inevitabilitãþii pedepsei la Judecata Divinã nu funcþioneazã în tot
alitate. Dacã omul comite pãcate mãrunte, ele se transformã, iminent, în altele
mai mari ºi pãtrund adânc în subconºtient ºi devin
convingeri personale. În acest moment începe degenerarea, bolile ºi intervine mo
artea.
Deseori, sunt întrebat unde este dreptatea? De ce pentru greºelile unora rãspund
alþii?
Când ne urcãm în avion îi încredinþãm viaþa pilotului. Pentru greºelile lui rãsp
undem noi, iar pentru moartea noastrã rãspunde el, dacã rãmâne în viaþã. Pedeaps
a principalã pentru un criminal este moartea ºi degenerarea urmaºilor lui.
Aºadar, legile umane - penale, administrative, morale -grãbesc procesul pedepsei
salvând criminalul de degenerare ºi moarte în viitor. Mult mai repede funcþione
azã legea moralã, apoi cea administrativã ºi, în ultimul rând, cea penalã. Toate
, însã, trebuie sã acþioneze pentru salvarea sufletului omului. Rezultã cã pedea
psa cu moartea înseamnã a recunoaºte cã este imposibil ca sufletul criminalului
sã se schimbe. Existenþa lui pe Pãmânt înseamnã omorârea continuã a iubirii din
sufletul sãu. Doar moartea poate sã-1 ajute sã-ºi purifice sufletul, sã stopeze
întinarea în profunzime a subconºtientului. Anularea pedepsei cu moartea este va
labilã când criminalul poate sã se schimbe. Fãrã credinþa în Dumnezeu acest lucr
u este imposibil.
în URSS, închisorile se numeau instituþii de corecþie prin muncã. Corecþia se re
ducea doar la muncã. Astãzi închisoarea înseamnã pedeapsã. Despre corecþie nu vo
rbeºte nimeni. Toþi au înþeles cã nu are rost. Dar au înþeles greºit. Omul poate
ºi trebuie sã se schimbe în sensul bun. Iar când
legislatorii se gândesc doar dacã sã introducã sau sã anuleze pedeapsa cu moarte
a, este dovada cã nu ºtiu sã gândeascã. O gândire superficialã nu va putea nicio
datã sã rezolve o problemã. Dacã nu se creeazã posibilitãþi ca un criminal sã-ºi
purifice ºi sã-ºi salveze sufletul, introducerea sau anularea pedepsei cu moart
ea doar îi vor înrãutãþi situaþia.
Calea occidentalã este umanismul faþã de criminal ºi are ca efect creºterea cont
inuã a criminalitãþii. Calea orientalã este lichidarea oricãrui criminal ºi a cr
iminalitãþii în general. Rezultatele modalitãþii occidentale de abordare au fost
evidente în Germania fascistã. În anii ' 60, în Brazilia trãia un bãtrân pe car
e îl iubeau foarte mult copiii fiindcã îi rãsfãþa cu bomboane. Apoi, când a fost
arestat, s-a aflat cã era un cãlãu fascist binecunoscut care a omorât mii de co
pii pentru experimentele sale. Pentru el, copiii de altã naþionalitate erau crim
inali care nu aveau dreptul la existenþã. Atât calea occidentalã cât ºi cea orie
ntalã sunt condamnate la degenerare. Ele pot sã se uneascã doar în cazul când su
fletul fiecãrui om se va schimba benefic.
Sã vorbim puþin despre psihologia criminalului. Am citit nu demult o scrisoare c
iudatã de la o doamnã:
- Am avut leucemie. Am citit cãrþile dumneavoastrã ºi m-am vindecat. Sunt sãnãto
asã, sunt fericitã, m-am cãsãtorit cu tatãl meu.
I-am examinat câmpul dupã scris ºi am înþeles cã problema e rezolvatã superficia
l. Boala a trecut iar cauza a rãmas. Ce înseamnã incestul? Ce se întâmplã în ace
st caz pe planul fin. În orice religie este un pãcat. În Orient, energia de bazã
a omului este cea sexualã. Ea trebuie irositã câte puþin iar aceasta este o dov
adã a sãnãtãþii. Am ajuns la niºte concluzii similare dar întrucâtva diferite. E
nergia de bazã a omului este curatã fãrã vreo nuanþã. Ea se transformã, în primu
l rând, în energie sexualã de continuare a vieþii, apoi în energie spiritualã, a
dicã a conºtiinþei, mai apoi în energia trupului. Universul este holografic în t
imp ºi spaþiu, adicã, în orice obiect, pe plan subtil, se ascunde întreaga infor
maþie despre Univers, în trecut, prezent ºi viitor. În limbaj religios, Dumnezeu
este prezent, dar nevãzut, în întregul Univers. Aºadar, în fiecare zecime de se
cundã, în noi, se naºte, se dezvoltã, îmbãtrâneºte ºi moare întregul Univers. Es
enþa acestei dezvoltãri este urmãtoarea.
Iubirea divinã creeazã timpul; timpul creeazã spaþiul; spaþiul creeazã materia;
materia, organizându-se, devine tot mai spiritualã creând tot mai multe legãturi
; spiritualitatea se transformã în sentimente supreme care sunt în legãturã cu t
impul, iar sentimentele supreme se transformã în iubire de Dumnezeu. Acest ciclu
se desfãºoarã în noi în fiecare zecime de secundã când energia Divinã ajunge la
noi. Întrucât ea se transformã de la bun început în energie sexualã, o parte di
n ea trebuie restituitã în mod obligatoriu, în caz contrar ea trece treptat, de
la nivelul senzual - temporar la cel spiritual - spaþial, apoi la nivelul materi
al ºi se blocheazã în punctul extrem. Aici începe dezintegrarea. Întoarcere nu e
xistã. Acesta este mecanismul distrugerii Universului, iar omul în sufletul cãru
ia s-a declanºat mecanismul pieirii Universului este expus lichidãrii ºi urmaºii
lui de asemenea, ca purtãtori ai unei tendinþe periculoase.
Aºadar o mare parte, dacã nu cea mai mare din energia sexualã trebuie sã se înto
arcã la Creator. Cum se întâmplã acest lucru? Trebuiesc înfrânte dorinþele sexua
le care lovesc în noi în fiecare zecime de secundã, sã renunþãm la ele pentru un
timp. Trebuie sã separãm sentimentul iubirii de instinctul sexual. Aºa acþionea
zã iubirea pãrinteascã.
Am rãmas uluit când am vãzut ce se întâmplã cu noi când avem emoþii pozitive. To
t ce ne place, chiar ºi în natura moartã, ne provoacã sentimente sexuale. Noi av
em sentimente sexuale subconºtiente ºi faþã de o persoanã care ne place. La supr
afaþã, însã, ele se manifestã însã faþã de o persoanã de sex opus doar în anumit
e perioade. Instinctul sexual faþã de pãrinþi, chiar ºi faþã de pãrintele de sex
opus, este frânat cel mai puternic fiindcã iubirea subconºtientã faþã de pãrinþ
ii care ne-au dat viaþã este uriaºã. Este ºtiinþa despre iubire care ne permite
sã supravieþuim. Ea este fixatã de identitatea geneticã, iar degenerarea fizicã
ce începe odatã cu încãlcarea acestei legi, este doar o dublare a unei degenerãr
i mult mai periculoase a sufletului. Frânarea dorinþelor sexuale faþã de pãrinþi
ºi rudele apropiate este de fapt o profilaxie a crimei. În acest caz codurile p
enal ºi civil nu funcþioneazã. Judecãtorul ºi poliþistul nu pot sã pãtrundã în s
ufletul omului. Aici e valabilã doar legea moralã pe o ºtim cu toþii intuitiv. Î
n ultimele mii de ani, aceastã lege a fost susþinutã de religie. Dacã omul nu po
ate sã-ºi înfrâneze dorinþele sexuale, el nu va putea sã le înfrâneze nici pe ce
lelalte, iar aceasta nu este decât cale deschisã spre criminalitate.
Am citit într-un roman poliþist despre sistemul de selectare a spionilor. Acolo
se spunea cã dacã omul mãnâncã repede ºi se uitã cu invidie în farfuria vecinulu
i, el va vinde ºi va trãda, de aceea trebuie exclus din serviciile secrete. Mi-a
m amintit unul dintre primele teste psihologice din istoria omenirii despre care
am vorbit deja. Pentru a selecta cei mai buni luptãtori, armata era trecutã pri
n pustiu, apoi, soldaþii erau duºi la un râu ºi urmãriþi cum beau apã. Cine se a
runca în apã ºi bea cu lãcomie, ca un animal, nu era un luptãtor bun. Învinge ac
ela care îºi înfrâneazã dorinþele pãstrându-ºi demnitatea umanã. Când energia se
consumã pentru satisfacerea dorinþelor omul devine sclavul lor fiindcã nu are a
lt punct de sprijin. Dorinþele depind de viaþã. Sclavul dorinþelor este sclavul
propriei vieþi. Cine are teamã în permanenþã de viaþa sa este un laº. El va pier
de ºi va trãda în luptã.
Ani de-a rândul am încercat sã înþeleg de ce ne simþim bine când vorbim urât des
pre cineva, sau îl umilim. În cele din urmã am înþeles. Cu cât mai mult îngenunc
hem în faþa vieþii ºi a dorinþelor cu atât mai greu este sã acceptãm umilinþa ºi
atunci îl judecãm pe acel care ne-a supãrat sau ne-a umilit, sau îl urâm. Când
umileºti sau omori o altã viaþã apare bucuria: "Eu trãiesc, pe mine nu mã umileº
te nimeni!" Aºa cum avarul tremurã bucuros la vederea câtorva bãnuþi în plus, la
fel ºi un om dependent de viaþã se bucurã când cineva este furat, îi invidiazã
pe acei care au un trai mai bun ºi simte plãcere când alþii mor iar el rãmâne în
viaþã. Lipsa dorinþei ºi neputinþa de a înfrâna dorinþele, concentrarea asupra
vieþii, ura faþã de cei prin care se provoacã durerea, purificarea, depresia, li
psa dorinþei de a trãi când se prãbuºeºte fericirea, toate astea formeazã viitor
ul criminal. Sufletul fãrã iubire este apt de a comite o crimã, iar modalitatea
de a comite crima o va gãsi oricând.
ªtim cu toþii câþi oameni au omorât comuniºtii. Zeci ºi zeci de milioane. De ce?
Fiindcã la Dumnezeu nu se întorcea nici un dram de energie. Sistemul ideologic
comunist nega noþiunea de moralitate ºi iubire ca început primar. Toatã energia
era pentru un viitor luminos ºi pentru bunãstarea materialã a prezentului. Esenþ
a comunismului constã în divinizarea vieþii ºi a dorinþelor umane, de aceea îi o
mora pe alþii ºi de aceea a fost condamnat.
In una dintre cãlãtoriile mele am fost în vizitã la o familie de oameni în vârst
ã. Erau foarte buni ºi primitori. În timp ce bãtrâna punea masa, un nepoþel de c
âþiva aniºori a cerut ceva ºi nu i-au dat ºi deodatã i-a strigat bunicului: "Am
sã te omor." Nu i-au acordat nici o atenþie.
- Multe poate spune un copil, - a zis bãtrânul. Bunica a hotãrât sã-l corecteze
spunându-i:
- Dragul meu, nu-i frumos sã vorbeºti aºa.
- Am sã te omor ºi pe tine, - a þipat bãieþelul.
- Am sã iau automatul ºi am sã te omor.
Bunica s-a apropiat ºi i-a dat o palmã. Bãieþelul a început sã plângã. In clipa
aceea a intrat tatãl ºi i-a certat pe bunici:
- Îmi bateþi copilul?
Bãtrânii au început sã se justifice. Am încercat sã-i explic eu situaþia.
- Nu se poate sã nu fie pedepsit pentru un asemenea comportament, - i-am spus eu
.
- Pe urmã va fi prea târziu.
Dacã pãrintele nu-ºi va pedepsi copilul agresiv, o va face destinul, mult mai du
r.
Mi s-a pãrut cã tatãl nu m-a înþeles, dar nu mai puteam sã fac nimic altceva. Ap
ropo, eu ºtiam cã nu schimbi copilul pedepsindu-1. Sã-1 opreºti - da, ºi este in
evitabil. Deºi nu înþelege, este deja un criminal. Situaþia era neobiºnuitã ºi a
m hotãrât sã diagnostichez copilul. Câmpul era ambiguu. Pe o parte era armonios,
clar, aproape sclipitor, pe de altã parte, era întinat, agresiv, deformat. Anal
izând dupã tendinþe, cel deformat îl va distruge pe cel curat. Chiar dacã în vii
tor acest copil ar trebui sã comitã crime, el va putea sã se salveze cât timp va
mai fi neîntinat, pur în interior. Când am încercat sã gãsesc cauza am vãzut cã
de vinã era mama. În timpul sarcinii era geloasã pe soþul ei ºi se supãra mereu
pe el. Nu l-am întrebat pe tatãl copilului despre relaþia lui cu soþia în timpu
l sarcinii. Pe planul fin, se vedea suficient de clar cã mama, înainte de sarcin
ã ºi în timpul ei trebuia sã treacã purificarea standard. Dacã nu existã tendinþ
a benevolã spre iubire ºi spre Dumnezeu iar de dragul acestora abþinerea de la d
orinþe care înseamnã viaþã, se declanºeazã mecanismul purificãrii forþate. În lo
c sã accepte durerea ºi necazurile pe un semn al unei situaþii nefavorabile inte
rioare, femeia a început sã se apere cu supãrãri ºi imputãri. În loc sã înmulþea
scã iubirea din suflet, ea a contribuit la împuþinarea ei. Copiii, însã, intensi
ficã emoþiile pãrinþilor.
Starea nefavorabilã pe care i-a transmis-o mama, putea sã-i distrugã copilului t
rupul. Putea sã se nascã foarte bolnav sau sã sufere mai târziu. Aceastã stare p
utea sã fie transmisã spiritului blocându-i aptitudinile sau conºtiinþa. Lovitur
a a fost datã în punctul cel mai vulnerabil: a început dezintegrarea sufletului
ºi a destinului. Sunt foarte multe cazuri în ultimele decenii aºa încât, putem v
orbi, despre o anumitã tendinþã: oamenii depun toate eforturile pentru sãnãtatea
trupului ºi a conºtiinþei uitând de suflet.
Am citit într-un ziar cã justiþia francezã a hotãrât sã-1 deporteze pe un preot
musulman care locuia în Franþa pentru concepþiile lui. Dacã soþia te-a înºelat s
ã n-o loveºti în cap ºi peste faþã ci mai jos de mijloc. Judecãtorul a considera
t cã este o justificare a violenþei faþã de altã persoanã ºi 1-a condamnat la de
portare. Faptul cã soþia permiþându-ºi desfrâul sexual va omorî sufletele propri
ilor copii nu 1-a preocupat pe judecãtor. În Occident, lipseºte noþiunea de prot
ecþie a sufletului ºi a moralitãþii.
Moralitatea este înþeleasã superficial ca o contradicþie între viaþã ºi dorinþe.
Moralitatea ºi iubirea rezultã din noþiunile de viaþã ºi dorinþe, prin urmare d
epind de ele.
Am încercat sã înþeleg cum se formeazã sufletul criminalului. In subconºtientul
nostru, în fiecare secundã se modeleazã diferite situaþii. Întrucât în subconºti
entul nostru principalul este pãstrarea ºi continuarea vieþii, majoritatea situa
þiilor au întotdeauna douã direcþii: întãrirea vieþii ºi distrugerea ei. Procese
le de distrugere sunt necesare la fel ca ºi procesele de creaþie. Distrugerea de
vine creaþie atunci când se aflã sub controlul iubirii. Dacã iubirea este puþinã
, ideea creaþiei degenereazã în ideea pãstrãrii, ºi intangibili-tãþii vieþii ºi
divinizarea ei, iar ideea distrugerii se transformã în ideea suprimãrii vieþii.
Agresivitatea subconºtientã este rezultatul divinizãrii subconºtiente. Dacã ne î
nfrânãm fericirea, plãcerile, aceasta contribuie la mãrirea iubirii în suflet. D
acã frânãm distrugerea, agresivitatea, aceasta contribuie, de asemenea, la mãrir
ea iubirii în suflet. Energia care vine în sufletul nostru se manifestã prin emo
þiile noastre creând situaþii. Dacã am furat, am violat imaginar ºi n-am aprecia
t situaþia din punct de vedere moral, ea se fixeazã în subconºtient. Asemenea si
tuaþii se acumuleazã ºi nivelul lor energetic creºte. Când acesta din urmã ating
e o anumitã limitã, devine imposibilã lupta cu un program care dicteazã comporta
mentul emoþiilor. Omul nu doreºte sã fie criminal, dar concentrarea emoþiilor îl
împinge la furt sau omor.Un cunoscut mi-a povestit o întâmplare interesantã: -
Mi-au prãdat firma, dar înainte de acestea eu am transmis o sumã mare de bani cu
trenul printr-o însoþitoare de vagon. Când au venit sã ia banii a spus cã au fo
st douã persoane care i-au luat ºi le-a descris. S-a purtat frumos ºi a fost imp
osibil sã fie suspectatã. Proprietarul banilor a fost la o clarvãzãtoare care i-
a spus cã banii sunt la însoþitoarea de vagon. In ultima clipã i-a transmis unui
apropiat de-al ei. Însoþitoarea de vagon ºi-a dat demisia ºi n-a mai întors ban
ii. Mi-aþi spus cã vina e în mine. De atunci totul se nãruieºte oricât aº încerc
a sã mã schimb. Mi-a dispãrut o sumã mare de bani. Puteau sã-i fure doar câþiva
oameni. O bãnuiam pe o femeie. Am hotãrât sã apelez din nou la vizionarã.
- Un bãrbat a furat banii, - mi-a spus femeia ºi l-a descris pe bãrbat.
Am înþeles despre cine era vorba.
- Deºi are multe probleme, femeia la care te-ai gândit n-a furat, - a adãugat vi
zionara.
- M-am întors acasã, - a continuat conlocutorul meu, l-am chemat pe bãrbatul în
cauzã, am vorbit cu el între patru ochi, ºi a recunoscut. Apropo, era singurul a
teu la firma mea. Mai exact, necredincios.
- Da, pentru credincioºi este mult mai greu sã fure, - am confirmat eu.
Eram sã uit, - ºi-a amintit bãrbatul - vizionara mi-a spus: "Vei mai avea proble
me cu banii, dar, la mine, sã nu mai vii. Cauza e în tine." L-am iertat pe acel
om ºi nu l-am concediat. A trecut o jumãtate de an ºi a furat din nou. O sumã nu
prea mare. L-am chemat ºi i-am spus: "Te-am iertat, te-am crezut, þi-am oferit
posibilitatea sã te corectezi. De ce m-ai minþit?" când m-a furat prima datã nic
i nu l-am bãnuit mãcar. Este un om foarte deºtept, sufletist, însã, necredincios
. Soþia mi-a spus de la început cã este el. ªtiþi ce mi-a rãspuns? "înþeleg cã n
u trebuie sã fur, cã îmi tai craca de sub picioare, simt, însã, cã nu mã pot abþ
ine. " l-am iertat, am procedat creºtineºte. Acum nu ºtiu cum sã procedez. Am ri
dicat din umeri.
- Probabil trebuie sã-l concediez?
- Iubirea nu exclude pedeapsa. Nu v-aþi gândit cã a furat ca sã fie concediat.
- Interesant, - a cãzut pe gânduri bãrbatul.
- I-aþi oferit posibilitatea sã se schimbe la exterior, dar este foarte greu dac
ã nu existã schimbãri din interior. Este imposibil sã te schimbi fãrã iubirea de
Dumnezeu. Adevãrul este cã, dacã în decursul multor vieþi îþi înfrânezi dorinþe
le, dacã pãstrezi bunãtatea în momentul durerii, morþii ºi a
pierderii, punctul de sprijin poate fi trecut, intuitiv, dincolo de limitele vie
þii ºi ale dorinþelor. Poþi sã te schimbi atât de mult, încât sã nu mai fii crim
inal dar sã purifici sufletul în totalitate este imposibil.
De aceea un om necredincios îºi vindecã sufletul prin dureri ºi pierderi ºi nu p
rin iubire ºi înfrânare. Când un asemenea om simte cã sufletul lui începe sã mo
arã el comite o crimã dorind, în subconºtient, sã fie pedepsit. Aceastã durere î
i vindecã sufletul. Iertarea presupune schimbãri în profunzime. Dacã dumneavoast
rã iertaþi, nu cereþi schimbãri ºi lãsaþi crima nepedepsitã, îi pricinuiþi rãu s
ufletului omului respectiv ºi el se va rãzbuna. Dumnezeu vã va pedepsi de asemen
ea. De multe ori copiii special fac anumite lucruri, pentru a fi pedepsiþi. Copi
lul se poartã urât pentru ca pãrinþii sã-1 dojeneascã. Durerea provocatã de pãri
nþi din iubire educã ºi purificã sufletul.
- Eu nu sunt de pãrere cã trebuie sã batem copiii, - i-am spus conlocutorului me
u. Bãtaia nu este necesarã dacã învãþãm copilul sã iubeascã ºi sã se înfrâneze.
- Este foarte interesant. În copilãrie când se întâmpla sã mã batã tata, mi se f
ãcea mai uºor pe suflet ºi mi se lumina faþa. Evident cã atunci când ºtiam de ce
mã bate, de exemplu, când mai cã n-am incendiat ºcoala. Când simþeam cã sunt pe
depsit pe nedrept, mã supãram.
Noþiunea de dreptate este relativã - am adãugat eu.
Deseori pentru om dreptatea este ceea ce corespunde dorinþelor lui. O
cunoºtinþã de-a mea a avut o problemã foarte gravã, în copilãrie care putea sã
se soldeze cu moartea. Dacã cineva nu-i îndeplinea dorinþele, începea sã str
ige ºi sã plângã aºa încât se sufoca, se învineþea apoi nu mai putea sã respire.
De câteva ori era cât pe-aci sã moarã ºi pãrinþii au apelat la medici. Hipnozã,
medicamente, bãi, etc.
totul era în zadar. Li s-a propus sã se adreseze unui medic în vârstã, foarte în
þelept. Acesta le-a recomandat o reþetã foarte simplã: "Data viitoare, când înce
pe sã se sufoce ºi sã se învineþeascã, mângâiaþi-1 bine cu o curea, fãrã rãutate
, dar fãrã milã." Ce erau sã-i facã? L-au mângâiat" ºi totul s-a terminat. Nu s-a
mai sufocat, nu s-a mai învineþit niciodatã. Astãzi, oamenii cred în Dumnezeu f
ormal, fãrã convingere, cã dã bine. Religia s-a redus la respectarea unor tradiþ
ii ºi obiceiuri neînþelese.
Am fost de curând în Europa ºi am intrat într-o bisericã catolicã. M-am apropiat
de locul unde se aprind lumânãrile. Am introdus câteva monede ºi s-au aprins câ
teva lumânãri electrice pentru câteva minute. S-a pierdut esenþa ritualului. Plã
teºte bani ºi Dumnezeu te va izbãvi de pãcate - este tot ce-a rãmas. Care este s
ensul aprinderii lumânãrii în faþa icoanei? Cu cât existã mai mult Divin în dori
nþele noastre, adicã mai multã iubire ºi mai puþinã lãcomie, cu atât existã mai
multe ºanse ca acestea sã se îndeplineascã. Dacã nu vrem sã ne schimbãm dar apel
ãm la Dumnezeu pentru întãrirea vieþii ºi realizarea dorinþelor noastre, este de
ja magie. Dacã aceste dorinþe sunt în detrimentul altora, este magie neagrã. Atu
nci când lãcomia învinge, este o viitoare boalã. Focul este simbolul distrugerii
vieþii ºi a dorinþelor. Când aprindem o lumânare, renunþãm în subconºtientul no
stru la lãcomie ºi ne este mai uºor sã ne îndreptãm cãtre iubire ca la un bun su
prem pe care îl primim de la Dumnezeu. Esenþa icoanei este victoria iubirii Divi
ne asupra vieþii ºi a dorinþelor. Ceea ce am vãzut în biserica catolicã semãna c
u victoria banilor.
Pierderea continuã de iubire în lumea contemporanã dã naºtere la criminalitate.
Sã analizãm, acum, problema narcomaniei. Pe de o parte, existã tot mai multe vic
time, adicã acele persoane care au puþinã iubire în suflet ºi nu pot sa depãºeas
cã stresul iar pe de altã parte sunt criminalii care îi aprovizioneazã cu narcot
ice. Dar, lupta cu narcomania cu ajutorul forþei este condamnatã la eºec. În lum
e se confiscã doar 10 % din narcotice. Aceasta nu înseamnã cã trebuie sã se renu
nþe la pedepsirea vinovaþilor sau sã înceteze lupta împotriva crimelor. Profilax
ia doar la nivelul corpului nu va fi niciodatã eficace, trebuie sã se înceapã cu
profilaxia sufletului. Comunitatea internaþionalã, îndeosebi din þãrile occiden
tale, este convinsã cã criminalitatea este o acþiune fizicã care ameninþã viaþa,
sãnãtatea ºi averea omului. Justiþia contemporanã are rãdãcini în dreptul roman
. A fost foarte bine gândit. Cu toate acestea, Imperiul Roman s-a prãbuºit din c
auza imoralitãþii. Nici un fel de legi n-au putut sã-1 salveze de la pieire. Pe
atunci, noþiunea de apãrare ºi salvare a sufletului era inferioarã, noþiunii de
apãrare ºi salvare a trupului. De aceea observãm cã în þãrile occidentale, cu câ
t este mai durã disciplina, cu atât mai puternic energia distrugãtoare va trece
de pe planurile exterioare ºi se va îndrepta tot mai adânc pe cele interioare, d
istrugând conºtiinþele ºi sufletele oamenilor, ceea ce se ºi întâmplã astãzi. În
consecinþã, iau proporþii homosexualitatea, perversitãþile, numãrul copiilor cu
afecþiuni psihice, sterilitatea femeilor. Toate acestea pot fi rezultatul apãrã
rii exagerate a trupului în detrimentul conºtiinþei ºi al sufletului. Medicina c
ontemporanã având grijã doar de trup poate sã contribuie la dezintegrarea lui. D
e aceea n-are rost sã rezolvãm problema criminalitãþii prin intensificarea pedep
sei criminalului sau prin îmblânzirea ºi eliminarea ei. În primul rând, criminal
ul trebuie ajutat sã se schimbe. Mãsurile drastice sunt numai primul pas spre sc
himbare. Mai întâi durerea ºi înfrânareai urmatã apoi de iubire ºi abþinere bene
volã. Dacã cineva ne-a prãdat, cauza celor întâmplate se ascunde în primul rând,
în sufletul nostru. Înseamnã cã primul ajutor pe care îl putem oferi unui crimi
nal este: capacitatea noastrã de a iubi ºi, prin iubirea continuã faþã de Dumnez
eu, a avea grijã permanentã de sufletele noastre dezvoltându-le ºi îndreptându-l
e într-o direcþie corectã.
- Este posibilã renaºterea fascismului în Rusia?
- Cred cã întrebarea ar trebui sã sune altfel: ce contribuie la apariþia fasci
smului în Rusia ºi care sunt condiþiile care ar determina dezvoltarea lui?
- Apropo, astã noapte, 28 decembrie, mã gândeam dacã sã rãspund sau ba la aceast
ã întrebare. Dimineaþã, am vãzut pe uºa de la intrare cã cineva desenase cu cret
a svastica fascistã. Acesta este rãspunsul: este posibilã renaºterea fascismu
lui. Nimic nu este întâmplãtor. Este un semn destul de alarmant. Oamenii cu o gâ
ndire sãnãtoasã deja ajung la concluzii corecte. Ideile lor se fac auzite în pr
esã ºi la televiziune. Cauza apariþiei fascismului este inactivitatea puterii. D
acã aceasta nu poate sã apere poporul, el încearcã sã se apere singur. Evident c
ã forma de apãrare este foarte primitivã. Acest primitivism care debordeazã ca o
furie oarbã devine cu timpul foarte periculos. Astãzi, vedem la televizor emisi
uni care descriu cum capetele rase" (Skin-head) omoarã oameni de altã naþionalita
te decât cea rusã urmate de o frazã standard: a fost deschis un proces penal, vor
fi judecaþi conform articolului ...". Ce înseamnã asta? înseamnã slãbiciunea pu
terii. Pentru a lupta cu un fenomen oarecare trebuie sã i se facã o apreciere co
rectã. Încercarea de a aprecia miºcarea skinhead doar de pe poziþii penale este
unilateralã ºi incorectã.
Teroriºtii ºi narodniciºtii din Rusia þaristã erau percepuþi de putere doar din
punct de vedere penal contrapu-nându-le puterea întregului aparat de stat. Prior
itatea acestui aspect era incontestabilã. Puterea s-a liniºtit. A fost o miºcare
politicã ºi tocmai sub acest aspect bolºevicii au avut o prioritate evidentã. R
egimul þarist rigid ºi conservator n-a avut ce sã opunã bolºevicilor. De aceea þ
arismul a fost condamnat. Criminalul acþioneazã în interesele sale personale, po
liticianul - în interesele unui grup mare de oameni. Tocmai în aceasta constã pu
terea lui. Politicianul trebuie sã adune energiile poporului, sã le canalizeze s
pre anumite scopuri demonstrându-ºi programul sãu, apoi sã obþinã putere pentru
realizarea ideilor sale. Cu cât este mai mare nemulþumirea unui grup de oameni s
au a întregului popor faþã de o anumitã situaþie, cu atât mai mult prosperã part
idele politice.
La începutul secolului XX, Germania a pierdut primul rãzboi mondial. Orice stres
ºi pierdere provoacã eliminarea unei cantitãþi uriaºe de energie. Problema cons
tã în modul în care sã fie folositã ºi canalizatã. Metoda cea mai primitivã dar
ºi cea mai frecvent folositã este de a gãsi vinovaþii ºi de a îndrepta ura împot
riva lor. Deseori se întâmplã cã puterea, pentru a scãpa de furia poporului, înc
earcã sã-i direcþioneze agresivitatea în altã parte. Cu cât mai slabã este puter
ea, cu atât mai activ cautã societatea vinovaþi. Orice nemulþumire, orice revolt
ã a poporului este pregãtirea pentru o încercare unilateralã de a schimba situaþ
ia , dacã puterea nu poate sã facã faþã ºi sã gãseascã o cale de ieºire din impa
s. Aceasta se numeºte formarea legãturii indirecte. Mai repet o datã cã economia
ºi politica sunt doar psihologie. Nimeni nu poate sã supravieþuiascã fãrã mecan
ismul legãturii indirecte. Legãtura indirectã este reacþia organismului la mediu
l înconjurãtor. Pentru a reacþiona trebuie sã modelãm o situaþie ºi s-o apreciem
. Cu cât mai slab este modelul mediului înconjurãtor cu atât mai primitivã va fi
reacþia.
Omul trebuie sã rãspundã la o situaþie dureroasã printr-o acþiune oarecare. Dacã
nu are nici un program, adicã acþiuni consecutive care sã dea rezultate, agresi
vitatea din om cautã ieºire revãrsându-se asupra celor apropiaþi sau asupra sa.
Cum au primit bolºevicii energia poporului? Au gãsit vinovaþi. Aceºtia erau oame
ni bogaþi. Cei sãraci, care erau mai mulþi, trebuiau sã-i învingã pe cei bogaþi,
care erau mai puþini.
Am vãzut nu demult o emisiune despre viaþa animalelor. Era vorba despre manguste
care trãiesc în familii mari, un fel de clanuri fiindcã le este mai uºor sã aib
ã grijã unii de alþii, sã-ºi apere interesele, sã supravieþuiascã. Ca sã nu se c
onfunde cu strãinii, mangustele îºi fac semne cu secreþia glandelor anale. Acest
mod de existenþã, în clanuri, creºte posibilitãþile de apãrare ºi supravieþuire
.
Omul este ºi el un animal. El a existat în componenþa unui clan nu prea mare, tr
ibul, timp de milioane de ani dezvoltându-se astfel conºtiinþa colectivã, vorbir
ea, experienþa colectivã în producerea uneltelor de muncã, a locuinþelor etc. Od
atã cu dezvoltarea societãþii, paralel cu lichidarea reciprocã a clanurilor exis
ta ºi un proces de unificare a clanurilor mari. Unirea clanurilor a fost posibil
ã când au apãrut interesele ºi scopurile comune. Dacã acestea dispãreau, începea
din nou duºmãnia ºi exterminarea reciprocã. Condiþia existenþei clanului este u
nitatea tuturor membrilor care se exprimã prin ajutorul reciproc ºi lupta în com
un împotriva duºmanului. Uniunile dintre clanuri pot sã existe doar atunci când
nivelul unitãþii lor, adicã ajutorul ºi apãrarea reciprocã sunt mai presus decât
nivelul unitãþii unui singur clan.
Orice stat reprezintã o uniune de clanuri. Cu cât statul este mai capabil sã ape
re fiecare cetãþean ºi sã aibã grijã de el, cu atât scade necesitatea unei gândi
ri de clan. Idealul comuniºtilor era distrugerea statului ca aparat al violenþei
. De fapt, era vorba despre revenirea la psihologia clanului. Noþiunea de "condu
cãtor" este specificã doar pentru trib, pentru clan. Comuniºtii au renunþat la r
eligia unitarã, la ideea de Dumnezeu unic ºi au revenit la idolatrie, au început
sã se închine lui Karl Marx, partidului comunist, lui Lenin pe care l-au înmorm
ântat dupã tradiþia pãgânã. Idolatrizarea liderilor politici a fost urmatã de li
chidarea religiilor tradiþionale. Idolatria elementarã, vroia sã distrugã, în pr
imul rând, reprezentanþii altor religii. Erau omorâþi nu numai preoþii ortodocºi
ci ºi cei musulmani ºi catolici. Lichidându-i pe ortodocºi, Uniunea Sovieticã d
evenise un clan puternic, capabil sã-i supunã, sã-i elimine ºi sã-i lichideze pe
toþi ceilalþi. Ideea superioritãþii clanului propriu asupra altui clan a fost u
tilizatã ºi de fasciºti. Aºa a apãrut naþional-socialismul. Care sunt concluziil
e?
Astãzi, conºtiinþa de clan, fie economicã, fie politicã sau religioasã, conduce
spre pieirea inevitabilã. Esenþa conºtiinþei de clan constã în suprimarea ºi lic
hidarea clanurilor concurente ºi nu în unificarea lor. Dacã statul nu este capab
il sã propunã idei, politicã eficace, apãrare ºi siguranþã fiecãruia, un asemene
a stat se va dezintegra mai întâi pe clanuri, apoi în þãri separate. Sau, un cla
n, o naþionalitate vor trebui sã lichideze sau sã provoace degenerarea sau dispa
riþia altor grupuri.
Distrugând statul rus, comuniºtii s-au ciocnit de un haos inimaginabil. Conºtiin
þa poporului a dispãrut ºi a fost nevoie sã fie creatã din nou.
A existat însã principalul - o idee ºi un program care îi unea pe toþi. A exista
t concepþia despre apãrarea poporului sovietic de duºmanii din exterior. A exist
at concepþia, deºi în descreºtere, a grijii faþã de cetãþenii sãi. Existau creºe
ºi grãdiniþe de copii, instruirea ºi medicina gratuite. De aceea statul a putut
sã supravieþuiascã, sã se reunifice. NEP (noua politicã economicã) a distrus id
eea unitãþii. Au dispãrut scopurile comune. Fiecare miza doar pe propriile puter
i.
A început formarea rapidã a clanurilor economice ºi politice. A apãrut pericolul
dezintegrãrii statului. Acest proces a fost stopat în anul 1929. ªtim cu toþii
ce s-a întâmplat în continuare. Ideea comunismului nu s-a consolidat. Credinþa î
ntr-un viitor luminos a început sã slãbeascã. Unirea clanurilor concurente care
începuserã sã se înmulþeascã extrem de repede a fost posibilã printr-un pericol
care îi ameninþa pe toþi ºi o disciplinã de fier care i-a lichidat pe liderii or
icãrei grupãri. Pe parcursul existenþei sale Uniunea Sovieticã îºi gãsea noi duº
mani ºi se unifica în interior pentru a lupta cu ei. Când dupã întâlnirile lui G
orbaciov cu Regan s-a vãzut cã nu existã duºmani externi, s-a intensificat tendi
nþa de dezintegrare a societãþii pe fundalul lipsei scopurilor comune. Gorbaciov
a încercat sã salveze situaþia promiþând fiecãruia apartamente pânã în anul 200
0. Introducerea legii anti-alcoolice care a distrus reforma a fost o încercare d
e unificare spiritualã a þãrii. Situaþia nu s-a schimbat iar puterea agoniza. Ea
nu putea sã apere interesele cetãþenilor sãi.
Nemþii au fost consternaþi când Gorbaciov a scos armatele de pe teritoriul Germa
niei Democrate fãrã a pretinde ceva în schimb. Putea sã primeascã zeci 'de milio
ane de dolari drept compensaþie ºi sã-i utilizeze pentru dezvoltarea þãrii sale
ºi a cetãþenilor ei. Mai mult decât atât, giganticul potenþial militar al Uniuni
i Sovietice a fost furat. Conducãtorul statului, introducând legea antialcoolicã
, a creat mafia, deºi ºtia cã o asemenea mafie a existat la începutul anilor '30
, în America. Risipind bogãþii uriaºe, conducãtorul statului consolida grupãrile
mafiote ºi clanurile criminale. Care este cauza? Nu ºtia ce sã facã. Nu avea ni
ci scopuri, nici un program concret. Statul murea. Pentru salvarea lui era nevoi
e de reforme. Nu ºtia, însã, care ar trebui sã fie esenþa acestor reforme. Rãmân
ea o singurã soluþie - sã susþinã Occidentul. Stereotipurile ºi condiþiile sovie
tice n-au elaborat un mecanism efectiv de legãturã indirectã. Liderii politici m
arcanþi sovietici au pierdut contactul cu situaþia realã din þarã ºi s-au dezobi
ºnuit sã acþioneze adecvat unei situaþii dificile.
Îmi amintesc cã la începutul anilor '80 un economist îmi spunea: "Biroul politic
a hotãrât în cele din urmã sã se intereseze ce se întâmplã cu þara. Ne-au între
bat referitor la sfera economiei. Am înþeles cã la conducere se aflã niºte bãtrâ
ni fãrã putere de aceea am înflorit totul ºi le-am trimis un raport. Au tãcut ti
mp de trei zile, apoi au sunat ºi ne-au întrebat: "Este într-adevãr situaþia þãr
ii atât de catastrofalã?" De ce, totuºi, conducerea þãrii pierduse capacitatea d
e a conduce? De ce orice situaþie este privitã unilateral ºi denaturat? Fiindcã
mecanismul aprecierii corecte este alcãtuit din mai multe planuri: religios, fil
ozofic, politic, economic. Trei nivele superioare de apreciere a situaþiei au fo
st lichidate de doctrina comunistã. O apreciere corectã ºi exactã a situaþiei nu
putea sã existe, în principiu, deoarece conducerea þãrii cu trecerea timpului a
început sã sufere de o paralizie generalã atât la nivelul de înþelegere a situa
þiei cât ºi la cel de conducere ºi gestionare a ei. Reformând statul, conducãtor
ul singur 1-a ºi distrus.
Ce aveau urmaºii democraþi? Aveau scopuri, programe? Da, aveau, dar nu aveau pop
orul, nu-1 apãrau. Exista un singur scop - detronarea fostului regim ºi cucerire
a puterii. Rezolvarea principalelor probleme de supravieþuire ºi dezvoltare se r
educea la o singurã formulã: imitarea Occidentului ºi împrumutarea metodelor eco
nomice ºi politice. Þara s-a împãrþit în clanuri ºi foºtii comuniºti cereau din
nou decentralizarea puterii. Economia a început sã se învioreze puþin dar politi
ca ºi ideologia piereau. Þara se prãbuºea dar revenirea la comunismul de rãzboi
ºi disciplina de fier care sã uneascã societate era imposibilã.
Totul a revenit la formele primare de evoluþie: triburi separate, grupãri; clanu
rile cucereau noi zone de influenþã economicã. Cele mai puternice clanuri s-au g
rupat în jurul puterii care se mai menþinea pe vechile, structuri de stat. Evide
nt cã cel mai puternic trebuia sã fie clanul preºedintelui. A apãrut, însã, o pr
oblemã. S-a dovedit cã în condiþiile în care, pe de o parte, erau promise libert
ãþi democratice, iar, pe de altã parte, lipseau interesele unificatoare ºi struc
turile puterii erau distruse, era aproape imposibilã pãstrarea statului ºi a ord
inii. Toþi scuipau pe preºedinte ºi democraþia lui.
Dar sã ne abatem puþin de la acest subiect. Eram la odihnã în Crimeea ºi stãteam
de vorbã cu un cunoscut de-al meu.
- Prietenul meu are probleme cu sãnãtatea. Aþi putea sã-l ajutaþi cumva?
- Cu ce se ocupã? - l-am întrebat eu.
- Cu afacerile. La început avea vreo 2-3 buticuri ºi vânzãtori angajaþi. Fãcea t
otul singur. Astãzi are 15 buticuri ºi munceºte la fel, singur. Este suprasolici
tat dar nu poate sã schimbe situaþia.
Nimeni nu-l va putea ajuta, - i-am rãspuns eu.
- Cum sã-l ajute medicii sau vindecãtorii dacã este mereu suprasolicitat autodis
trugându-se. Este un caz mortal. Pentru a-ºi salva stãpânul prostãnac",organismu
l începe sã creeze boli ºi sã se împotriveascã sã fie vindecate. Iar dacã stãpân
ul nu-ºi schimbã comportamentul, organismul va inventa o boalã care nu-i va perm
ite sã facã afaceri. O boalã incurabilã va fi salvarea vieþii lui.
- Ce-ar trebui sã facã?
- Sã-ºi schimbe concepþia.
- N-am înþeles.
- Concepþia este un mod de a gândi, aprecieri ºi reacþii la mediul înconjurãtor.

Un mic bussinesman trãieºte în limitele unei singure concepþii.

Un mare bussinesman trebuie sã aibã o altã concepþie. E ceva asemãnãtor cu prin
cipiul de funcþionare a cutiei de vitezã la automobil.
Poþi sã te miºti din loc la prima vitezã, iar dacã vrem s-o mãrim, trecem la alt
a mult mai mare. La fel e ºi în afaceri.
Capacitatea de a trece la o vitezã mult mai mare înseamnã sã-þi pãstrezi sãn
ãtatea ºi sã supravieþuieºti. Un mare bussinesman are gândire de psiholog
ºi politician ºi nu de muncitor. Trebuie sã gãseascã un adjunct priceput ºi sã-
l conducã iscusit. De aceea, dacã un bussinesman vrea sã se
dezvolte din punct de vedere economic, el trebuie sã se dezvolte spiritual sau s
ã aibã din timp un asemenea potenþial. Banii puþini sunt bani, banii mulþi îns
eamnã economie, banii foarte mulþi înseamnã politicã.
În anii '90, fiecare escroc ºcolit vroia sã devinã bussinesman, fiecare bussines
man deºtept vroia sã devinã politician, fiecare politician cu perspicacitate era
nevoit sã studieze psihologia ºi filosofia. În toate timpurile, filosofii înþel
egeau cã este imposibil sã cunoºti lumea doar în limitele logicii umane ºi a cer
inþelor umane. Filosofii tindeau spre misticã, mistica spre religie. Întotdeauna
a existat un proces invers. Religia crea filosofia, filosofia educa politicieni
i, politicienii alegeau bussinesman-ii de perspectivã, marii bussinesman-i îi în
vãþau sã munceascã pe cei mici. Dezvoltarea presupune douã curente de energie si
tuate unul în întâmpinarea altuia.
Sã revenim la situaþia politicã actualã. Dezvoltarea legãturii indirecte la oric
are organism înseamnã dezvoltarea senzualitãþii care cuprinde un volum tot mai m
are de timp ºi spaþiu. Cu cât mai voluminos ºi mai clar ne imaginãm un proces pe
riculos pentru noi cu atât mai mari sunt ºansele ca sã-1 dirijãm ºi, prin urmare
, sã supravieþuim. Imaginaþi-vã cã aþi agãþat o cratiþã de pe o poliþã care a cã
zut ºi v-a lovit dureros peste picior. Dacã vom reacþiona doar la nivelul corpul
ui, vom înjura ºi o vom arunca. Prima reacþie primitivã este sã lichidãm izvorul
durerii. Un nivel superior al legãturii indirecte presupune urmãtoarea reacþie.
Sã nu aruncãm cratiþa revãrsându-ne asupra ei furia ci s-o ridicãm ºi s-o punem
la locul ei astfel încât sã nu mai cadã. Un nivel ºi mai înalt al reacþiei este
sã mutãm poliþa în alt loc sau sã cumpãrãm un dulap care sã excludã accidentele
. Aºadar, un nivel superior de apãrare presupune un nivel superior de conducere,
ceea ce înseamnã pronosticare, prognozare. În anii '90 deveneau bancheri cei cu
studii de matematicã, sau fizicã, deoarece erau capabili sã gândeascã abstract
ºi potenþialul spiritual ridicat le mãrea posibilitatea conducerii financiare, e
conomice ºi politice.
îmi amintesc o discuþie cu reprezentantul unei bãnci care avea probleme. Situaþi
a era criticã. Banca putea fi închisã, iar câþiva colaboratori riscau sã fie bãg
aþi în închisoare. I-am explicat cã e vorba de o luptã politicã. Partidele au ne
voie de bani. Ca sã aibã bani, bolºevicii prãdau bãncile. Aceastã metodã de susþ
inere a partidelor politice este valabilã ºi astãzi. Veþi fi nevoiþi sã daþi ban
i. Daþi vina pe un singur om ºi concediaþi-1 pentru un an. Vor lua banii, situaþ
ia va reveni la normal iar omul se va întoarce la serviciu. Aceºti bancheri avea
u, însã, probleme cu gândirea analiticã. N-au înþeles propunerea mea. Au furat b
ani ºi câþiva oameni nevinovaþi au nimerit la închisoare. Iatã de ce un mare bus
sinesman, cu atât mai mult un politician trebuie sã gândeascã abstract, în persp
ectivã.
Ce se întâmplã astãzi pe arena politicã a Rusiei? Nu existã nici un partid polit
ic cu un program mai mult sau mai puþin raþional. De ce? Fiindcã gândirea strate
gicã, realã a fost întotdeauna educatã de religie ºi filosofic Nu întâmplãtor Al
exandru Macedon îl avea învãþãtor pe Aristotel. Pentru a supravieþui ºi a ne ada
pta la o situaþie dureroasã nu trebuie sã reacþionãm doar la nivelul corpului. R
eacþia trebuie sã aibã loc ºi la nivelul spiritului, sufletului ºi al structuril
or care trec dincolo de limitele vieþii ºi dorinþelor. Astfel, noi vom putea sã
vedem dincolo de o situaþie simplã un sens profund, vom putea sã reacþionãm la c
auzã ºi nu la efect ºi vom putea sã le influenþãm în mod corespunzãtor.
în URSS, pe parcursul mai multor decenii au fost suprimaþi ºi lichidaþi lideri r
eligioºi, filosofi, politicieni. Lipsa gândirii strategice se simte ºi astãzi. P
oliticienii cautã rãul unii în ceilalþi. Scot mizeria la suprafaþã dar nu pot sã
rãspundã la întrebarea principalã: cum sã se asigure unitatea statului? Nu numa
i unitatea politicã ºi economicã ci, în primul rând, cea spiritualã. În jurul cã
ror valori sã se uneascã? Care valori sã le apere? Ce sã protejeze în primul rân
d? Chiar ºi în lipsa totalã de idei care se formeazã pe baza unor concepþii reli
gioase ºi filosofice despre lume, þara iese treptat din situaþia catastrofalã. T
otuºi, spontaneitatea nu oferã nici un fel de garanþii pentru viitor. Orice rezu
ltate în economie, politicã ºi culturã pot sã disparã într-un timp record dacã p
uterea nu va învãþa sã gândeascã, adicã sã reacþioneze la situaþia apãrutã. Miºc
area Skinhead se aflã în creºtere ºi reprezintã una din formele ascunse ale nemu
lþumirii faþã de o situaþie. Dacã aceastã energie va creºte ºi puterea nu va fi
în stare rezolve problema cu mijloace politice situaþia poate sã iasã de sub con
trol.
Astãzi, în presã ºi la televizor se discutã în permanenþã despre privatizarea tâ
lhãreascã din anii '90. Proprietatea de stat este a poporului. Dacã cineva o fur
ã, o furã de la popor. E deja o situaþie penalã. Poporul înþelege cã a fost prãd
at. Revolta ascunsã creºte ºi apare o dilemã de nerezolvat. Dacã nu vor fi anali
zate rezultatele privatizãrii, poporul minþit va acumula urã ºi o va revãrsa în
formele cele mai distrugãtoare. Dupã cum s-a menþionat în unul din ziarele noast
re, dacã vom reanaliza privatizarea vor suferi, în primul rând cei care au contr
ibuit la jefuirea ei iar acum se aflã la putere. Situaþia este fãrã ieºire dacã
nu ºtim sã gândim, dar avem oameni care ºtiu sã gândeascã ºi au propus deja niºt
e posibile variante:
1) Atunci au furat iotul, dar nu trebuiesc judecaþi funcþionarii de stat, nu
trebuie intentate procese penale, ci sã redea statului întreprinderile cumpãrate
pe un preþ de nimic.
2) De lãsat oligarhilor (persoane cu averi foarte mari) tot ce-au furat dar sã f
ie obligaþi sã plãteascã valoarea realã a bogãþiilor furate. Sã li se acorde un
timp real de platã.
3) Comuniºtii pot sã renunþe la trecutul lor sângeros, sã promitã o presã indepe
ndentã, sã recunoascã credinþa în Dumnezeu, dreptul la proprietatea privatã, cã
vor transforma principalele bogãþii ale þãrii în bogãþii de stat. În consecinþã,
revolta maselor se va revãrsa în votul general pentru
comuniºti sau tineretul va intensifica starea pãrinþilor induºi în eroare ºi vor
începe sã omoare ºi sã distrugã totul în jur aºa cum procedeazã tinerii naþiona
l-bolºevici sau skinhead-ii (Capetele rase).
Incapacitatea puterii de a unifica þara la toate nivelurile, nedorinþa de a avea
grijã de cetãþenii ei, de a reacþiona la timp, filosofic ºi politic la cele înt
âmplate pot provoca explozia tendinþelor fasciste. Acesta este doar începutul. T
eritoriul Rusiei este un poligon pentru viitoarele evenimente mondiale. Dacã ome
nirea nu va gãsi putere sã gãseascã scopuri comune care s-o uneascã, conºtiinþa
de clan care se intensificã va distruge lumea firavã ºi civilizaþia. Este o prob
lemã a zilei de mâine. Astãzi, Rusia trebuie sã înveþe sã gândeascã, sã se uneas
cã prin spiritualitate ºi moralitate pentru propria salvare ºi a omenirii întreg
i.
- Unii spun cã totul este predestinat, cã în toate este voia lui Dumnezeu. Alþii
spun cã totul poate fi schimbat, se poate influenþa viitorul dar nu numai al tã
u ci ºi al altora, cã lumea seamãnã cu un joc foarte complicat la computer. Pute
þi sã ne explicaþi puþin ce se întâmplã cu noi ºi în jurul nostru?
Daþi-i drumul unei libãrci într-o camerã goalã ºi veþi vedea cã e foarte greu s
ã-i numãraþi miºcãrile. Dacã în camerã nu existã gãuri, puteþi fi încredinþat cã
miºcãrile ei vor fi limitate la spaþiul din camerã. Dacã vom pune o farfurioarã
cu apã, miºcãrile libãrcii pot fi ghicite. Setea o va duce spre farfurioarã. Vo
rbind despre faptul cã oamenii sunt dirijaþi, noi subînþelegem cã dirijarea are
loc din exterior, adicã sunt forþaþi ºi dorinþele umane sunt limitate. Se poat
e dirija ºi din exterior prin dorinþe. Dacã vom ºti dorinþele omului, putem sã g
hicim conduita lui ºi sã începem sã-1 dirijãm. "Cãutaþi-1 pe cel care are de câº
tigat" - este una din metodele principale de descoperire a crimei. De aceea când
unii spun cã nu au o voinþã realã, iar, alþii spun cã fac ce vor, ºi unii ºi al
þii au dreptate. Adevãrul este specific pentru fiecare situaþie.
Pe plan exterior, putem vorbi de întâmplãri, de libertatea voinþei. Pe planul fi
n, toate evenimentele s-au produs deja. Cu cât sunt mai fine planurile cu atât m
ai multe evenimente ale viitorului s-au produs deja. Întregul Univers ºi-a înche
iat deja ciclul ºi s-a întors în punctul care se apropie de cauza primarã. In pl
anurile de suprafaþã noi putem vorbi de întâmplare, de libertatea voinþei. În pl
anul subtil toate evenimentele deja s-au petrecut. ªi cu cât planurile sunt mai
subtile, adicã cu cât sunt mai aproape de cauza primordialã, cu atât mai multe e
venimente din viitor deja s-au petrecut. In punctul care se apropie de cauza pri
mordialã tot universul deja a terminat ciclul ºi s-a întors, în planurile de ext
erior existã noþiunile de întâmplare, libertate a voinþei ºi este posibil confli
ctul dintre dorinþele omului ºi voinþa Divinã care se manifestã în felul urmãtor
.
Dumnezeu ne dirijeazã prin iubire. Dacã ne conducem dupã acest sentiment fãrã sã
-1 dirijãm, nu renunþãm la el ºi nu-1 suprimãm, atunci nu numai subconºtientul n
ostru ci ºi conºtiinþa ºi voinþa se apropie de Divin ºi înþeleg legile Universul
ui. În iubirea Divinã este ascunsã toatã informaþia despre Univers ºi toate legi
le lui. Dorinþele noastre de suprafaþã sunt în legãturã cu trupul nostru ºi locu
l de trai. Ele depind de mediu, iar când le absolutizãm, noi punem o pãrticicã i
nfimã mai presus de întreg. Întrucât, pe planul fin, emoþiile noastre depind de
spaþiu ºi timp ºi se rãspândesc în întregul Univers, divinizarea lor încalcã pri
ncipiul unitãþii Universului ºi se declanºeazã mecanismul apãrãrii ºi corectãrii
iar noi suferim de o anumitã boalã ce þine de o anumitã încãlcare.
Fiindcã ne orientãm mai întâi cu sufletul apoi cu conºtiinþa ºi în cele din urmã
cu trupul, se îmbolnãveºte, în primul rând, sufletul care pierde iubirea. Este
procesul cel mai periculos ºi cel mai puþin vizibil. Apoi se îmbolnãvesc conºtii
nþa ºi trupul. Suferinþele trupului purificã sufletul, de aceea, pe planul fin,
un invalid ºi un om sãnãtos pot sã arate absolut contrar. De ce, când omul moare
, viaþa îi trece ca un film prin faþa ochilor? De ce muribunzii devin, de regulã
, mai buni? De ce oamenii care au trecut prin moartea clinicã au aptitudini supr
anaturale? Fiindcã moartea întrerupe contactul cu straturile de suprafaþã ale co
nºtiinþei ºi emoþiilor. Eul interior al omului trece pe planurile fine unde timp
ul este comprimat ºi într-o secundã se poate vedea mai mult decât vedem timp de
ani de zile într-o viaþã obiºnuitã. Trupul, care intensificã egoismul, lãcomia,
invidia, gelozia, trece pe planul doi ºi ne este mai uºor sã simþim iubirea.
De ce înainte de moarte oamenii se spovedesc ºi îºi cer iertare? Fiindcã, dacã o
mul moare supãrat sufletul lui va pãtrunde foarte greu pe planurile fine.
M-am uitat ce se întâmplã cu sufletul dupã moarte. Mai întâi ajunge în lumea de
dincolo unde trece printr-un proces de pregãtire. Aceasta se întâmplã în cele pa
truzeci de zile de dupã moarte. Sufletele sinucigaºilor ºi ale altor oameni care
au sãvârºit crime împotriva iubirii nu pot sã pãtrundã nici chiar în lumea de d
incolo. Ele nu se mai aflã pe Pãmânt, dar nu pot sã pãtrundã nici pe planurile f
ine. Dacã un asemenea suflet va fi zãmislit, acest copil nu va putea sã se nascã
. Când sufletul pãtrunde în lumea de dincolo are loc stratificarea în continuare
a emoþiilor ce þin de viaþa anterioarã. Cu cât sufletul celui mort are mai mult
ã iubire de Dumnezeu cu atât mai rapid este procesul de transformare. În aceste
clipe omul poate sã vadã orice. Conºtiinþa ºi imaginaþia lui care se pãstreazã p
ot sã-i ofere diferite imagini. Aflându-se în lumea de dincolo, sufletele vãd vi
itorul celor apropiaþi, al rudelor, uneori se strãduiesc sã-i ajute, sã-i anunþe
de apropierea pericolelor apãrându-le în somn. Aflându-se un timp oarecare în l
umea de dincolo, sufletele curate trec în alte lumi. Cu cât mai multã iubire exi
stã în suflet, cu cât este mai curat, cu atât mai mare este numãrul lumilor prin
care trece. Când un astfel de suflet se reîncarneazã pe pãmânt sau pe alte plan
ete, se naºte un om talentat sau genial. Deºi nu bãnuieºte mãcar, acesta este un
clarvãzãtor de nivel superior.
Am vãzut în timpul diagnosticãrii magilor ºi astrologilor cã aceºtia sunt conect
aþi la lumea de dincolo. Sfinþii erau conectaþi la alte lumi iar informaþia pe c
are o primeau era mai curatã, mai amplã ºi mai exactã. În principiu, pentru om,
alegerea principalã în orice situaþie este sã urmeze iubirea sau sã renunþe la e
a. Aceastã alegere este determinatã, într-o mãsurã considerabilã de emoþiile pãr
inþilor formate într-o viaþã anterioarã dar ºi de educaþia lui actualã, de modul
de trai, de comportament. Dacã þinem seama de toate astea, ajungem la concluzia
cã nu mai are de ales. Locul de trai, trecut ºi actual, determinã în totalitate
emoþiile ºi hotãrârea lui. Omul poate sã scape din mrejele destinului doar prin
iubirea de Dumnezeu. ªi atunci, se întâmplã un miracol. Educaþia, modul de viaþ
ã, genele, care au format emoþiile ºi au provocat o boalã grea ce nu oferã ºanse
de supravieþuire îºi pierd puterea de dominaþie asupra omului. El se schimbã în
interior ºi bolile dispar. Deseori, o astfel de transformare puternicã se solde
azã cu moartea, Dar în cazul exploziei unei cantitãþi mari de iubire purificã ºi
salveazã. Cine ºtie sã iubeascã va fi sãnãtos ºi i se va permite realizarea ori
cãror dorinþe. Asemenea oameni au dreptul la libertatea voinþei.
- Din an în an se repetã aceeaºi situaþie: am bãrbat, n-am bani, am bani, n-am b
ãrbat. Ajutaþi-mã, vã rog sã înþeleg ce se întâmplã?
Banii înseamnã îndeplinirea dorinþelor. Comunicarea cu un bãrbat înseamnã de ase
menea, îndeplinirea dorinþelor. Dorinþele consumã multã energie. Dacã în suflet
existã puþinã iubire, eºti nevoit sã alegi. La începutul activitãþii mele am obs
ervat un lucru ciudat la sportivi. Un sportiv dacã obþine victorii, încep proble
mele în viaþa personalã.
Trece un timp în care se roagã, se elibereazã de supãrãrile fatã de femei, viaþa
personalã revine la normal, încep, însã, nereuºitele în sport, care se þin lanþ
. Am înþeles cã existã o oarecare legãturã între gelozie ºi trufie. Conºtiinþa º
i dorinþa trec din una în alta, iar dacã existã o dependenþã de profunzime, prob
lema va trece de la gelozie la trufie. Vor suferi fie familia, fie serviciul sau
destinul. Apoi, am ajuns la urmãtoarea concluzie: ceea ce numeam cândva depende
nþe, ataºamente, astãzi poate fi numit altfel - insuficienþã de iubire ºi energi
e.
Cândva le spuneam tuturor: "Trebuie sã pãstraþi iubirea în suflet." Mã refeream
la faptul cã pentru a pãstra iubirea nu trebuie s-o suprimãm cu urã, supãrãri, f
ricã, depresie, regrete. A trecut o etapã ºi astãzi spun: "Dacã aþi învãþat sã p
ãstraþi iubirea, învãþaþi s-o oferiþi. Cu cât mai mult oferim cu atât mai mult p
rimim." în acest caz, noþiunea de ataºament îºi pierde sensul. Omul care iubeºte
dezinteresat nu depinde de nimic.
Altãdatã aº fi spus cã ataºamentul de bãrbaþi se intensificã dublu când apar ban
ii. Creºte agresivitatea ºi trebuie sã pierzi ceva. Astãzi voi spune cã: "Incapa
citatea de a iubi transformã iubirea în ataºament iar ataºamentul ne obligã sã u
itãm de Dumnezeu. Rezultã cã ataºamentul trebuie sã fie mai mic." Capacitatea no
astrã de a iubi se dezvoltã prin conºtiinþa religioasã care ne ajutã sã simþim i
ubirea faþã de Dumnezeu. Atitudinea noastrã faþã de Dumnezeu este arbitrul princ
ipal ce decide dacã vom fi fericiþi sau ba. Cu cât mai avide sunt rugãciunile no
astre, cu cât cerem mai mulþi bani, bunãstare, îndeplinirea dorinþelor, sãnãtate
cu atât mai adânc toate astea pãtrund în subconºtientul nostru. Comunicarea cu
oamenii formeazã emoþiile noastre de suprafaþã. Când apelãm la Dumnezeu se desch
id . profunzimile sacre ale subconºtientului care vor forma sufletul nostru ºi s
ufletele urmaºilor noºtri. Rezultã cã o rugãciune avidã ne omoarã sufletul ºi ne
fericeºte urmaºii noºtri. De aceea existã ateii. Decât sã te rogi la Dumnezeu cu
aviditate, mai bine sã nu ºtii nimic despre El. Am consultat o femeie prin tele
fon care mi-a spus:
- Am probleme cu fiica mea. Nu vrea sã comunice cu mine.
- Problemele sunt în primul rând ale dumneavoastrã.
Femeia m-a întrerupt zicându-mi:
- Veþi vorbi cu fiica mea?
- Da, voi vorbi, dar aº vrea, mai întâi, sã vorbim despre problemele dumneavoast
rã.
M-a întrerupt din nou:
- Da, da, vã ascult!
- Dumneavoastrã aproape cã nu acceptaþi situaþiile traumatizante. Aceasta se
întâmpla...
M-a întrerupt a treia oarã:
- Cum rãmâne cu fiica mea?
- Situaþia fiicei e mai gravã decât a dumneavoastrã. În timpul discuþiei, femeia
m-a întrerupt de vreo cincisprezece ori.
- Dumneavoastrã mã presaþi în permanenþã, i-am spus eu. Mã întrerupeþi în perman
enþã. Nu ºtiþi sã vã învingeþi dorinþele. Cum sã vã ajutaþi fiica dacã sunteþi
sclava trupului ºi a dorinþelor dumneavoastrã?
Îi este greu, dar se strãduieºte sã se abþinã. Încep sã vorbesc cu fiica. Suflet
ul ei este plin de nemulþumire.
- Mai întâi, trebuie sã îndepãrtaþi prin rugãciune nemulþumirea de sine ºi des
tin. Rugaþi-vã lui Dumnezeu ºi îndepãrtaþi pretenþiile.
- Eu nu cred în Dumnezeu, - mi-a rãspuns fiica.
- Când am citit cãrþile dumneavoastrã, credeam, dar când am încercat sã mã sc
himb, n-am reuºit.
- Am sã vã explic altfel. Vreþi sã fiþi fericitã?
- Da.
- La baza oricãrei fericiri se aflã sentimentul iubirii. Dacã doriþi sã fiþi fer
icitã renunþaþi la ceea ce vã încurcã sã iubiþi: supãrarea pe sine ºi pretenþiil
e faþã de mamã. Nu existã iubire fãrã durere. Dacã fugiþi de durere, fugiþi de i
ubire. În fiecare zi convingeþi-vã sufletul cã trebuie sã
iubeascã, sã ierte, sã fie grijuliu.
- Nu reuºesc sã fac acest lucru, a rãspuns fata. Aºa suntem noi. Vrem salariu, d
ar sã nu muncim.
Viaþa este, însã, altfel. îl cunoaºtem pe Dumnezeu prin iubire. Pentru a simþi i
ubirea, trebuie sã oferim mult ºi dezinteresat. În filosofia indianã, aceasta în
seamnã sã nu te ataºezi afectiv de rezultat. Când ne rugãm doar pentru sãnãtate,
vom avea, în cel mai bun caz, rezultate neînsemnate fiindcã nu vom simþi iubire
a.
Am început cercetãrile mele doar ca savant. ªtiinþa este o ocupaþie consumatoare
ºi este îndreptatã spre îndeplinirea dorinþelor noastre. De aceea, ºtiinþa fãrã
religie corupe omul pe neobservate ºi-1 obligã sã supunã iubirea dorinþelor. Mu
lþi, citind cãrþile mele, au vãzut în ele doar posibilitatea unei vindecãri uºoa
re ºi rapide prin rugãciune, ceea ce le permite ºi sã facã economii, renunþând l
a medicamente. Cu cât înaintam în cercetãrile mele înþelegeam tot mai mult cât d
e periculoasã este atitudinea avidã faþã de Dumnezeu. Am vãzut cât este de greu
sã uneºti ºtiinþa cu religia. Insesizabil, pe ascuns, avid, umanul începe sã d
omine treptat ºi pe neobservate Divinul. ªtiinþa începe sã înghitã religia. Pent
ru ca acest lucru sã nu se întâmple trebuie sã ne purificãm în permanenþã suflet
ul, sã luptãm cu lãcomia ºi sã ne miºcãm continuu cãtre iubire ºi Dumnezeu. Iubi
rea de Dumnezeu ne oferã viaþã, fericire senzualã, sãnãtate, bani, bunãstar
e. Când ne adresãm lui Dumnezeu trebuie sã uitãm de interesele trupului, spiritu
lui ºi sufletului. Trebuie sã ne intereseze doar iubirea, iar pentru a pãstra ac
eastã dezinteresare trebuie sã ne înfrânãm pentru un timp oarecare dorinþele spi
ritului ºi ale trupului. De aceea mulþi deveneau pustnici ºi se refugiau prin mã
nãstiri. Dacã omul nu poate sã apeleze dezinteresat la Dumnezeu, trebuie sã se î
nveþe, mai întâi, sã-ºi înfrâneze dorinþele începând cu trupul - sã se abþinã de
la mâncare, sã posteascã, sã flãmânzeascã. Sã înfrâneze dorinþele spiritului: s
ã nu se surmeneze prin muncã, sã renunþe la televizor, sã se izoleze, sã stopeze
conºtiinþa, sã nu se irite ºi sã nu judece. Sã înfrâneze dorinþele sufletului:
sã se abþinã de la dorinþele sexuale, sã depãºeascã frica ºi regretul, sã nu se
grãbeascã.
"Credinþa fãrã fapte este moartã" - se spune în Biblie. Dacã omul face abuz de m
âncare, judecã ºi se grãbeºte, dacã este avar, irascibil ºi gelos, rugãciunea lu
i va fi în zadar. Dacã va începe sã se roage cu râvnã, aspirând spre iubire ºi D
umnezeu, poate sã se îmbolnãveascã ºi sã moarã. Renunþarea la dependenþe poate f
i prea grea pentru el. Nu oricine poate ajunge la o rugãciune adevãratã. Probabi
l de aceea Hristos le spunea ucenicilor sãi cã vor putea sã simtã iubirea de Dum
nezeu doar prin El. Valorile spirituale pot sã închidã mult mai dur calea spre i
ubire decât valorile materiale.
Perceperea iubirii de Dumnezeu este un proces complicat ºi îndelungat care decur
ge foarte greu, se dezvoltã ºi se perfecþioneazã. Capacitatea de a iubi se câºti
gã de-a lungul anilor, a deceniilor sau a întregii vieþi. Despre aceasta a vorbi
t Hristos în parabola despre fecioare ºi candele. Trebuie sã ne pregãtim din tim
p pentru a fi supuºi încercãrii dacã suntem capabili sã iubim. Când vom cunoaºte
iubirea divinã va fi deja târziu sã ne cãim ºi sã cerem: Creatorule, eu am pãcãt
uit - iartã-mã!". In mãsura în care învãþãm în fiecare zi sã iubim dezinteresat,
în aceeaºi mãsurã depãºim dependenþa de dorinþeie trupului, spiritului ºi sufle
tului ºi, în aceeaºi mãsurã, rugãciunea adresatã lui Dumnezeu ne va influenþa po
zitiv pe noi ºi urmaºii noºtri.
Astãzi este 30 decembrie. Nimeni n-a mai desenat svastica pe uºa mea. Asemenea s
emne anunþa prezenþa unor situaþii critice în stat. Când þara slãbeºte cu duhul,
mulþi oameni încep sã se urascã unii pe alþii ºi cautã orice mijloc pentru a-ºi
manifesta nemulþumirea. Odatã cu alegerea unui nou preºedinte, Rusia a început
sã-ºi revinã nu numai din punct de vedere economic. Pentru Rusia au apãrut persp
ective de supravieþuire. Existã asemenea perspective pentru întreaga omenire? în
lume dominã aceeaºi moralã de stat-clan ca în Rusia, acelaºi cult al banilor, a
ceeaºi tendinþã de lichidare a culturii ºi moralitãþii. Lumea a devenit idolatrã
. Pentru marea majoritate, religia s-a transformat într-un ritual frumos, într-o
formalitate lipsitã de sens.
Epoca socialismului s-a încheiat. Poporul a respirat uºurat. S-a sfârºit cu omor
urile, arestãrile, condamnãrile politice. Cuvântul nu mai este suprimat. A încep
ut o altã perioadã. Poporul este preocupat de stabilitate ºi ordine. Rusia va în
cepe sã se dezvolte ca o þarã occidentalã. Ce rãu e în asta? ªi ce dacã va fi sc
himbatã cultura rusã cu cea occidentalã de masã ? De ce þara este atât de bolnav
ã? Poate cã Rusia are destinul sãu? De ce în momentul când Rusia a pornit pe cal
ea orientalã au înflorit cultura ºi moralitatea? De ce atunci când a încercat sã
trãiascã doar ca în occident a început sã moarã, sã se dezintegreze? Cred cã ex
plicaþia trebuie cãutatã, în primul rând, în filosofie ºi psihologie. Dezvoltare
a înseamnã energie. Energia presupune deosebirea dinte potenþiale. Principala su
rsã de energie este timpul- Principala deosebire dintre potenþiale este trecutul
ºi viitorul, cauza ºi efectul. Dezvoltarea a tot ce este viu pe Pãmânt ar fi fo
st imposibilã fãrã interacþiunea cu douã curente ale timpului fãrã lupta dintre
începuturile masculin
ºi feminin.
Începutul masculin reprezintã lumea nevãzutã care þine de viitor. Începutul femi
nin reprezintã lumea materialã care þine de trecut ºi prezent. Începutul masculi
n este agresiv faþã de trup, dar are grijã de suflet. Începutul feminin are grij
ã de trup ºi este agresiv faþã de spirit. Începutul masculin frâneazã dezvoltare
a trupului, a materiei ºi civilizaþiei. Începutul feminin are energie dar ea tra
nsfor-mându-se în valori materiale, stoarce structurile spirituale. Civilizaþia
se naºte ºi se dezvoltã ca început masculin dar prosperã ºi moare ca început fem
inin.
Lumea se împarte în Occident ºi Orient. Aceste sunt douã stiluri de gândire care
nu pot fi unite în exterior. În gândirea orientalã, întregul sau începutul spir
itual se descompune în pãrþi separate devenind material. În gândirea occidentalã
, întregul spiritual se compune din anumite unitãþi materiale. Occidentul democr
atic ºi Orientul despotic. În Orient, conducerea se efectueazã preponderent de l
a vârf, în Occident - de jos. În realitate Orientul ºi Occidentul au fost întotd
eauna unitare dar nu numai din cauzã cã popoarele ºi culturile au interacþionat
între ele. Sufletele celor care au trãit în Orient se reîncarnau în Occident ºi
invers. De aceea cultura occidentalã a avut întotdeauna un potenþial spiritual a
scuns susþinut de creºtinism. Civilizaþia materialã este imposibilã fãrã prezenþ
a stratului spiritual anterior. Interacþiunea curenþilor energetici ai celor doi
poli, occidental ºi oriental, ai planetei a permis dezvoltarea omenirii. Proces
ul de transformare a unui tip în altul era intensificat în punctele de frontierã
. Civilizaþiile din zonele de mijloc le depãºesc pe celelalte în dezvoltarea l
or. Babilonul antic, Mesopotamia, Asiria, Egiptul, Grecia anticã, Roma a
nticã, au fost locurile de contact a douã curente. În aceste locuri, trecerea sp
iritualului în material ºi invers era mult mai intensã. Orientul ascetic care re
nunþa la trup se unea cu Occidentul plin de viaþã, imoral ºi lipsit de spiritual
itate. Poruncile morale interacþionau cu viaþa de zi cu zi influenþând starea st
atului. Legile Divine expuse sub forma unor prescripþii morale sunt valabile nu
numai pentru fiecare om în parte ci ºi pentru toate popoarele. Anticii înþelegea
u acest lucru. Un om imoral se îmbolnãveºte ºi moare. Dacã nu are grijã de sufle
t, trupul sãu este condamnat la suferinþã. Despre aceasta au vorbit mi
sticii, filosofii din India Anticã ºi Orientul Apropiat. Evident cã omul trebui
e sã aibã grijã de trupul sãu. Dacã nu se va îngriji ºi de suflet, nu-ºi va salv
a trupul oricât de puternic ar fi ºi oricâtã hranã i-ar da. Religiile mondiale s
pun cã omul trebuie sã-ºi îngrijeascã în primul rând sufletul. Acest model de co
mportament a pãtruns în conºtiinþa ºi subconºtientul oamenilor ºi a fost impulsu
l unei dezvoltãri ºi al unei armonii ulterioare. În ultimii douã mii de ani omen
irea s-a dezvoltat într-un ritm nemaivãzut. Schimbarea celor douã curente ale om
enirii pe Pãmânt avea loc cu aceeaºi vitezã. De aceea s-a produs o rupturã exter
ioarã între culturile Occidentului ºi Orientului. Occidentul care s-a dezvoltat
cu paºi uriaºi în ultimele sute de ani n-a reuºit sã se inspire din moralitatea
ºi spiritualitatea Orientului. Trupul a uitat de sufletul sãu fapt ce ameninþa c
u pieirea întregii omeniri.
Tocmai aceasta, dupã toate probabilitãþile, a fost impulsul principal al apariþi
ei comunismului ºi a unei noi orânduiri sociale unde începutul moral ºi spiritua
l era mai important decât cel material. Unul dintre principalele impulsuri subco
nºtiente ale comunismului era sã supunã trupul spiritului. De aici a început eco
nomia planificatã, gândirea strategicã, codul moral al constructorului comunismu
lui. Creºtinismul slãbea ºi nu mai putea sã facã faþã scopului sãu de educaþie m
oralã ºi salvare a sufletelor. Aspiraþia spre consum a majoritãþii popoarelor nu
mai putea fi stãpânitã ºi în Europa au apãrut ºi au prins rãdãcini ideile comun
ismului. Impulsul subconºtient spre comunism în executare europeanã a apãrut ca
ideea de egalitate, fraternitate ºi fericire generalã.
La sfârºitul sec. XX s-a prãbuºit socialismul. Omenirea a ajuns din nou pe muchi
a prãpastiei. Locul lui 1-a ocupat islamul care s-a rãspândit foarte repede ºi p
e teritoriul Europei. Astãzi, islamul reprezintã Orientul înverºunat care neagã
vehement psihologia occidentalã. SUA reprezintã Occidentul intransigent. Ele nu
au puncte de contact. Dacã vom analiza din punct de vedere economic ºi politic,
este logic ca SUA, cu potenþialul ei economic, sã învingã repede islamul împreun
ã cu þãrile arabe. Poate cã un economist sau politician vor spune cã aceasta va
fi garanþia stabilitãþii, a lipsei terorismului ºi a prosperãrii omenirii. Pentr
u un filosof, victoria SUA înseamnã moartea civilizaþiei. Lumea cu un singur pol
nu are energie pentru dezvoltare.
Principalul oponent al SUA este consideratã, astãzi, China. Este adevãrat din pu
nct de vedere economic. China este o þarã ce se dezvoltã cu paºi rapizi care va
ajunge ºi va depãºi SUA. Este un antagonism economic evident. Nu existã, însã, c
ontradicþii politice. China este o þarã orientalã care viseazã sã devinã occiden
talã. Tineretul chinez gândeºte occidental. Femeile chineze vor emancipare. Deoc
amdatã, China ºi India sunt în exterior þãri orientale, în interior, însã, devin
, tot mai rapid, occidentale. Rezultã cã islamul trebuie susþinut de sus pentru
ca omenirea sã supravieþuiascã. Este interesant cum se întâmplã acest lucru pe p
lan exterior. SUA pot sã atace orice þarã arabã. În principiu, acest lucru se po
ate obþine ºi prin subjugare economicã ºi politicã.Este mai problematic sã atace
Franþa sau Germania. Astãzi, fiecare al doilea elev din clasa întâi este de pro
venienþã arabã ºi de credinþã islamicã. Opoziþia gândirii occidentale se dezvolt
ã chiar pe teritoriul þãrilor occidentale. Aºadar, dacã va învinge gândirea occi
dentalã lumea va pieri, iar dacã va învinge cea orientalã, lumea va pieri de ase
menea. Politica teroriºtilor islamici este o dovadã în acest sens.
Sã vorbim acum despre misterul sufletului rus. Rusia este orientalã ºi occidenta
lã în acelaºi timp. Da, socialismul chinez uneºte modelul oriental ºi cel occide
ntal, dar, acest fenomen este spontan, temporar. China devine tot mai occidental
ã ºi se simte minunat. Rusia a încercat sã imite în toate Occidentul ºi s-a înºe
lat. A apãrut urmãtoarea maximã: "Salvaþi sufletele noastre." Calea orientalã s-
a dovedit insuficientã pentru Rusia. Socialismul s-a prãbuºit. Calea occidentalã
s-a dovedit a fi ºi mai nefolositoare. Rusia va trebui sã uneascã idealismul ºi
materialismul, religia ºi ºtiinþa, concepþiile despre lume orientalã ºi occiden
talã. În caz contrar, Rusia se va prãbuºi.
De douã sute de ani existã SUA care s-a supranumit þara fãgãduinþei, a democraþi
ei ºi a libertãþii. Este întruchiparea gândirii occidentale. Doar la 90 km dista
nþã se aflã insula Libertãþii în frunte cu de neînlocuitul Fidel Casstro. Este v
orba de Cuba, bastionul civilizaþiei orientale. Este singura þarã din lume unde
nu existã proprietate privatã asupra mijloacelor de producþie, unde s-a pãstrat
prioritatea valorilor morale faþã de setea de profit. Am scris cã prãbuºirea soc
ialismului a lovit mult mai crunt America. Este un lucru evident. America a pier
dut energetic ºi spiritual, dar a câºtigat din punct de vedere economic ºi polit
ic.
Pentru serviciile FBI - (Biroul Federal de Investigaþii al SUA) este extrem de s
implu sã lichideze orice om de pe planetã. Dacã n-o fac din prima încercare, vor
întreprinde o a douã ºi o a treia. Au încercat de 637 de ori sã-1 omoare pe F.C
asstro, dar n-au reuºit. Casstro i-a spus uneia dintre amantele sale: "Este impo
sibil sã mã omoare." America doreºte deliberat moartea lui Casstro, iar în subco
nºtient îi doreºte o viaþã lungã ºi multã sãnãtate. Cuba, o þarã neînsemnatã ter
itorial ºi infimã din punct de vedere material are o energeticã ºi o importanþã
uriaºe. Nu întâmplãtor acolo existã, în anumite ramuri, cea mai bunã medicinã di
n lume. Nu se ºtie cât va mai putea sã reziste acest echilibru fragil. Deocamdat
ã funcþioneazã pentru salvarea civilizaþiei.
Aºadar, o parte minusculã poate fi prin energetica ei mult mai puternicã decât u
na uriaºã care este slabã spiritual. La o emisiune televizatã, un savant a fost
întrebat: "Credeþi în sfârºitul lumii? Omenirea poate sã provoace, prin acþiunil
e sale, pieirea planetei?" savantul a rãspuns:
- Este o grandomanie sã atribui omenirii asemenea posibilitãþi. Ea este mult mai
micã comparativ cu masa ºi proporþiile planetei noastre.
Dacã þinem seama de legile fizice ºi materiale, are perfectã dreptate. Sã încerc
ãm sã analizãm aceastã problema din alt unghi. Sã admitem cã un om este infectat
cu ciumã sau holerã. Masa microbilor este mult mai micã comparativ cu cea a omu
lui, dar microbii nu mor. De ce? Fiindcã microbii atacã funcþiile principale ale
organismului care þin de energetica planurilor fine ºi nu masa. Dacã omul slãbe
ºte energetic, îi scade imunitatea ºi infecþia reapare sau vine alta din exterio
r.
Ieri am fost anunþat despre numãrul morþilor în urma cutremurului de duminicã
din Asia de Sud-Est. Acum câteva zile cifra morþilor era de 12,5 mii. Ieri a
fost precizatã: mai mult de 125 mii. Totuºi, poate oare omul sã influenþeze star
ea planetei? Religiile mondiale spun cã este posibil. Am discutat nu demult cu o
femeie care cunoaºte iudaismul. Conform credinþei evreilor, dacã nu se vor ruga
, în lume vor avea loc catastrofe în cele mai diferite locuri. Acum câteva zile
am auzit o pãrere similarã. S-a dovedit cã aceastã idee a fost lansatã cu câteva
decenii în urmã de un cunoscut savant rus: dacã în bisericile ortodoxe nu se vo
r mai face rugãciuni atunci va exploda planeta. Ceea ce este mai interesant est
e cã ºi eu am ajuns la aceeaºi concluzie. Sã începem cu niºte simple experienþe.
Savanþii francezi au scos niºte moluºte din scoici ºi le-au pus în apã distilat
ã unde lipseºte calciul, dar înveliºul de protecþie a apãrut din nou. Concluzia
este una singurã. În organismul viu are loc o dezintegrare termonuclearã. La niv
elul fizic exterior este urmat de eliminarea unei cantitãþi de energie uriaºã. P
e planurile energetice fine acest proces este invizibil ºi nu este dureros. Care
este concluzia? Energia principalã a Universului se aflã pe planurile energetic
e fine prin care se regleazã toate procesele din Univers. Orice fiinþã vie are a
cces la aceste planuri ºi poate sã aibã influenþã asupra lor. Dar influenþele sp
ontane sunt slabe ºi de aceea nu sunt periculoase. Totul constã în faptul cã imp
ulsurile energetice ale omenirii nu mai sunt haotice. In ultima vreme oamenii au
început sã observe cã manifestãrile urii umane de proporþii ºi cutremurele coin
cid într-un mod straniu, dar nu atât acþiunile agresive ºi omorurile cât emoþiil
e agresive coincid cu cutremurele.
Agresiunile fizice, chiar ºi una precum explozia atomicã, nu sunt periculoase pe
ntru Pãmânt. Asemenea acþiuni sunt de proporþii microscopice. Funcþiile corpului
ceresc pe care trãim depind de curenþii de energie din interiorul planetei. Dup
ã toate probabilitãþile, energia negativã a omenirii, unindu-se într-un singur c
urent poate deveni un pericol fundamental pentru planeta noastrã. Totuºi, ura nu
pãtrunde atât de adânc în energetica planetei. Existã, oare, ceva mai periculos
decât ura? Existã. Existã depresia sau programul de autodistrugere. Deºi masa o
menirii este minusculã, programul de autodistrugere poate sã distrugã planeta da
cã va pãtrunde mai adânc decât limita permisã. Cum este posibil? Dacã într-o per
soanã oarecare mecanismul autodistrugerii depãºeºte limita permisã, se distr
ug curenþii energetici ºi funcþiile fiziologice ºi organismul moare. Principiul
unitãþii stã la baza existenþei Universului. Am descris o situaþie când un singu
r om comite o crimã împotriva iubirii ºi îi moare tot neamul. Rudele sunt unitar
e pe planul fin. Dacã vom pãtrunde în planurile fine, vom vedea cã omenirea este
unitarã. Fiecare dintre noi este rãspunzãtor de întreaga omenire. Pe un plan ma
i fin putem vedea unitatea a tot ce este viu, iar pe altul ºi mai fin nu mai exi
stã deosebire între materia vie ºi cea moartã. Se pare cã e o adâncime imensã da
r oricât ar pãrea de straniu omul are acces la aceastã adâncime. Dovadã este fen
omenul materializãrii obiectelor. Rezultã cã omul poate sã influenþeze curentele
energetice care determinã starea ºi integritatea planetei. Programul de autodis
trugere, a urii faþã de sine ajunge în interiorul sufletului. Ce provoacã acest
program?
Am fost de curând în Israel. Într-un ziar de limbã rusã am citit despre prorocul
Isaia. Evenimentele au avut loc acum câteva mii de ani. Prorocul îi spunea împã
ratului: "Dacã vei comite fãrãdelegi ºi crime împotriva iubirii, Dumnezeu te va
pedepsi ºi va fi un cutremur care te va distruge pe tine, neamul tãu ºi palatul
împreunã cu oraºul." Se mai spunea cã palatul era din fildeº. Savanþii contempor
ani credeau cã este imposibil sã construieºti un asemenea palat, de asemenea nu
credeau nici în celelalte lucruri. De curând, în timpul sãpãturilor, au descoper
it urmele cutremurului ºi ruinele palatului. Era din cãrãmidã obiºnuitã acoperit
ã cu plãcuþe de fildeº, de aceea crea impresia cã palatul era cioplit doar din f
ildeº.
în învãþãtura budistã despre karma se spune cã existã un letopiseþ universal und
e este înregistrat tot ce a fost creat - cronica Akasha. Nici o faptã sãvârºitã
de om nu dispare fãrã urmã în vâltoarea timpului - totul se înregistreazã. Pentr
u fiecare faptã a sa omul este fie rãsplãtit fie pedepsit. Omul este în primul r
ând suflet apoi trup. Faptele sãvârºite spre binele sufletului ºi unitatea lui c
u Creatorul îmbunãtãþesc karma. Faptele sãvârºite doar spre binele trupului în d
etrimentul sufletului se transformã în greºeli ºi crime. Pedeapsa este iminentã.
Legãtura dintre comportamentul omului, destinul ºi sãnãtatea lui o gãsim în toa
te religiile mondiale. Iudaismul abordeazã altfel aceastã temã.
Am fost în repetate rânduri în Israel ºi de fiecare datã am observat cã deasupra
fiecãrei uºi este fixatã o cutie numitã mezuza în interiorul cãreia se aflã un
fragment din Tora scris de mâna. Este un citat din Vechiul Testament. Starea în
care omul intrã în casã va determina energetica încãperii. Dacã în acea clipã se
va gândi la Dumnezeu, ºederea lui într-o asemenea casã îi va ajuta sã aibã grij
ã de suflet. Icoanele ortodoxe au aceeaºi funcþie. Nu cunoºteam textul din mezuz
a, l-am aflat de curând ºi am rãmas uluit. Traducerea este urmãtoarea: "Dacã pop
orul Israelului va îndeplini poruncile Mele, ploaia va veni la timp." Este echiv
alentul karmei colective, adicã legãtura dintre moralitate ºi soarta poporului,
aºadar, ºi a omenirii. Învãþãtura lui Hristos: "Nu vã faceþi griji pentru ziua d
e mâine...omul trãieºte nu doar cu pâine." atenþioneazã cã a uita de suflet, a o
ierde iubirea ºi moralitatea este un pericol nu numai pentru sãnãtate ºi destinu
l unui singur om dar ºi pentru existenþa planetei. Toate astea erau actuale ºi a
cum 2000 de ani. Încã de atunci omenirea îºi strãmutase grija de la suflet la tr
up.
Mâine este 31 decembrie. Ne vom lua rãmas bun de la anul vechi ºi de la lumea ve
che. Vom întâlni un An Nou ºi o Lume Nouã. Vom putea, oare, sã ne schimbãm ºi sã
supravieþuim într-o Lume Nouã? Cine ºtie...
PARTEA A PATRA
Au trecut câteva zile dupã Anul Nou. Rãsfoind corespondenþa am gãsit o felicitar
e cu ocazia Anului Nou ºi o propunere despre crearea unui forum pe internet: "în
noaptea de Anul Nou ne vom întâlni cu prietenii ºi rudele ºi ne vom aminti desp
re cele mai importante evenimente ale anului trecut. Pentru unii dintre noi aces
te evenimente înseamnã a te înþelege pe tine, a înþelege lumea, a înþelege desti
nul ºi a obþine un punct de sprijin în viaþã..."
Noi, participanþii la forum - ortodocºi, budiºti, catolici, luterani, atei, musu
lmani, ezoteriºti, filosofi, yoghini, compozitori, studenþi, pãrinþi, holtei, ru
ºi, americani, osetini, evrei, uzbeci... dorim sã vã facem cadou cu prilejul Anu
lui Nou un nou forum care sã corespundã cerinþelor contemporane...
Ne strãduim sã-i primim la acest forum cu toatã iubirea ºi fãrã agresivitate pe
huligani, înþelegând cã prezenþa lor este un indicator al stãrii sufletelor noas
tre, cã este o posibilitate de a ne schimba deºi huliganismul poate fi eliminat
parþial cu ajutorul sistemului anti înjurãturi pe net ºi moderaþiei. Ne-ar fi de
mare folos pãrerea dumneavoastrã în aceastã problemã fiindcã, pe de o parte, es
te o posibilitate de a ne schimba, iar, pe de altã parte înseamnã distrugerea un
or condiþii pentru discutarea unor probleme serioase.
Cred cã îºi fac un cadou în primul rând lor ºi nu mie. Deºi sunt necesare, eu nu
particip la forumuri, ele creeazã o conexiune inversã pe care cartea n-o creeaz
ã. Am renunþat sã mai rãspund la întrebãri prin poºta electronicã fiindcã pe oam
eni îi intereseazã mai mult telefonul de la biroul meu, posibilitatea de a se în
scrie la ºedinþe ºi achiziþionarea casetelor video dar nu apeleazã aproape deloc
 la rubricile create în mod special pe internet. îmi pun de multe ori aceeaºi în
trebare fãrã sã citeascã rãspunsurile mele. Nu existã comunicare. Majoritatea vo
r sã primeascã ºi puþini sunt cei care vor sã ofere. Aceasta e particularitatea
gândirii noastre. Vrem sã primim ajutor dar nu ne învãþãm sã-i ajutãm pe alþii.
Dacã în interiorul nostru este blocatã eliminarea energiei este imposibil sã fim
ajutaþi. Am vorbit în una dintre cãrþile mele despre o oaie care moare dar, adu
cându-i mielul de la o altã oaie, are grijã de el, eliminã o cantitate uriaºã de
energie, grijã ºi iubire, ºi depãºeºte astfel suferinþa mortalã. De aceea aº vr
ea sã mã adresez cititorilor de pe internet. Doriþi sã vã însãnãtoºiþi ºi sã vã
rezolvaþi problemele? Sã nu aºteptaþi ajutor, ajutaþi-vã singuri. Cu cât mai puþ
in vã veþi gândi în aceastã clipã la dumneavoastrã, cu atât mai sãnãtoºi veþi fi
. îmi amintesc situaþia prin care am trecut. Diagnosticul meu - cancer cu metast
azã. Nu aveam nici o ºansã sã supravieþuiesc. Revenisem din Soci în Piter cu o r
ecomandare la institutul de ontologie. În acel moment m-a sunat una dintre pacie
ntele mele.
ªtiþi, am o problemã îngrozitoare. Doar dumneavoastrã puteþi sã mã ajutaþi, - îm
i spunea plângând. Vã rog sã veniþi în staþia de metrou "Institutul Tehnologic".
M-am dus ºi timp de o orã am ascultat povestea ei.
- Am o stare îngrozitoare, mi-am pierdut sensul vieþii, nu mai vreau sã trãiesc.
Mã uitam la ea de parcã eram în altã lume.
- Spuneþi-mi concret ce s-a întâmplat?
- ªtiþi, ºeful meu nu mã preþuieºte, mã ºicaneazã la fiecare pas. S-a creat o si
tuaþie fãrã ieºire. O fracþiune de secundã m-am gândit: "Ce-ar fi sã ne schimbãm
locurile pentru o clipã."
- Va trece un timp ºi veþi uita de acest necaz. Când o problemã vine din viitor
ni se pare uriaºã, iar când peste un timp oarecare o privim în trecut, ni se par
e minusculã.
Credeþi-mã, nu este cel mai mare necaz. S-a uitat la mine ºi a zâmbit.
- Aþi avut o puternicã influenþã pozitivã asupra mea.
Mã simt mult mai bine, - ºi, mai ºoptind câteva vorbe, a dispãrut în mulþime. Eu
, însã, mã gândeam cât este de bine ca într-o situaþie ca a mea sã poþi sã ajuþi
pe cineva. Cine tje poate cã aceastã situaþie creatã de a ajuta pe cineva, eu f
iind într-o stare catastrofalã, m-a ajutat s-o transform într-o situaþie neplãcu
tã cu care poþi sã te lupþi.
Am îndeplinit intuitiv cele patru reguli care te ajutã sã simþi Divinul ºi contr
ibuie la însãnãtoºire.
Unu: am eliminat tot ce mã încurca sã iubesc, în primul rând frica pentr
u viaþa mea. Am încetat sã mai contez pe medicinã ºi în general sã mai contez pe
ceva, dar am continuat sã lupt, iar obiectivul salvãrii mele era sufletul ºi nu
trupul. Am citit Biblia ºi am gãsit acolo cuvântul "Iubire." ºi l-am urmat intu
itiv.
Doi: Nu-mi mai era fricã de durere ºi probleme, fiindcã þineau de trupul
meu. Ele au devenit minuscule.
Trei: Am stopat toate dorinþele ºi scopurile, adicã abstinenþã totalã.
Patru: Am început sã caut posibilitãþi de a ajuta familia care, dupã moa
rtea mea, ar fi rãmas fãrã mijloace de existenþã. N-am renunþat la ajutorul acor
dat altora. Aceasta a diminuat dependenþa mea de viaþã ºi sãnãtate.
în Vechiul Testament se spune: Sã nu primeºti daruri întrucât îi orbesc pe cei ca
re vãd." Omul care s-a obiºnuit doar sã primeascã - slãbeºte. Slãbeºte, în primu
l rând sufletul. Este greu sã credem, dar tocmai aceste nuanþe ale senzaþiilor d
eterminã sãnãtatea noastrã ºi posibilitatea pieirii sau a supravieþuirii civiliz
aþiei noastre.
Dacã pentru un om fericirea supremã este doar sã primeascã, este bolnav. Boala s
e va ascunde în trupul, în conºtiinþa ºi în sufletul lui, ea nu va putea fi vind
ecatã.
Am încetat sã mai rãspund la întrebãrile de pe internet ca sã nu susþin aceastã
tendinþã. Rubrica "Schimb de experienþã nu mai existã. Câþiva oameni m-au ajutat
cu o nouã informaþie de care aveam nevoie. Aproximativ zece mii de oameni vroia
u sã îi ajut, personal. Este foarte bine cã mi-am schimbat pãrerea cu privire la
aceastã problemã. Altãdatã aº fi spus: "Un om bolnav este un consumator. La niv
el fizic înseamnã lãcomie, la nivel spiritual - invidie ºi condamnare, iar la ni
velul sufletului - gelozie." Dacã este un consumator, n-ai ce sã discuþi cu el.
Astãzi, vãd altfel aceastã problemã. Boala sau consumul este incapacitatea de a
gândi corect. Rezultã cã trebuie sã ajutãm omul sã se schimbe pozitiv. Sunt nece
sare metode noi care sã-1 ajute sã ofere ºi sã iubeascã.
Comunicarea înseamnã educaþie. Dacã nu vã place ceva în om, ajutaþi-1 sã se schi
mbe. Dacã nu vã place ceva în lumea înconjurãtoare, ajutaþi-o sã se schimbe. Sup
ãrarea, condamnarea ºi cãutarea celor vinovaþi înseamnã blocarea energiei iubiri
i sau imposibilitatea de a ne schimba. La orice boalã sau problemã trebuie sã rã
spundem cu energie creatoare. Întrucât energia vine din iubire Divinã, la orice
boalã, pierdere sau supãrare trebuie sã rãspundem în mod reflex cu iubire. ªi at
unci va dispãrea pãrerea noastrã despre un om rãu, pãgubos. In faþa noastrã se v
a afla un om care n- a putut sã se schimbe ºi sã-ºi punã în ordine sufletul. Ace
asta înseamnã capacitatea de a gândi corect, îmi amintesc cã cineva mi-a pus o î
ntrebare.
- Cum sã procedezi cu un om care te-a trãdat?
- Înlocuiþi cuvântul "trãdat" cu "vindecat" ºi problema care pare de nerezolvat
va dispãrea. Aþi idolatrizat umanul ºi de sus vi s-a trimis purificarea. Capacit
atea de a gândi este determinatã de mãsura în care putem sã ne schimbãm. Pentru
aceste schimbãri este nevoie de energie pe care o primim de la Dumnezeu prin iub
ire. Cu cât avem mai multã iubire de Dumnezeu, cu atât avem mai multã energie în
suflet cu atât mai mult ne schimbãm, iar prin noi schimbãm
lumea înconjurãtoare. Rezultã cã prima regulã este sã nu blocãm iubirea Divinã p
rin supãrãri, condamnãri, fricã ºi regrete. Cea de-a doua regulã este: sã ajutãm
iubirea prin înfrânarea începutului animalic ºi activizarea sentimentelor super
ioare. Chiar ºi munca fizicã, sportul ne ajutã în acest sens nemaivorbind de act
ivitatea intensã a conºtiinþei ºi a sentimentelor noastre.
O cunoºtinþã de-a mea me-a povestit o istorioarã interesantã. La un congres un n
ou venit s-a exprimat indecent la adresa ei.
- Nu i-am rãspuns nimic, - spunea ea.
- În acel moment am început sã mã rog. Persoana respectivã a dispãrut ºi n-a mai
venit la congres.
Când cineva se concentreazã asupra iubirii este foarte periculos sã fii agresiv
faþã de el. Orice vietate simte acest lucru.
înjurãtura de mamã înseamnã jignirea sentimentelor supreme. Dacã cineva din prea
jmã începe sã înjure de mamã, înseamnã cã ºi dumneavoastrã aveþi o vinã oarecare
, înseamnã cã principiile ºi idealurile dumneavoastrã se aflã pe prim plan, iar
sufletul a uitat de iubire. Când omul se aflã într-o situaþie criticã, mortalã,
nu se deosebeºte prin nimic de animale. Prima reacþie este sã se apere, sã se as
cundã, sau sã imobilizeze inamicul, iar când nu existã nici un pericol pentru vi
aþã, omul poate ºi trebuie sã se comporte altfel. Cu cât manifestã mai puþinã ag
resivitate cu atât este mai înþelept comportamentul lui. Cred cã cel mai bun luc
ru la forum - pe chat este sã stabiliþi o anumitã perioadã de repaus faþã de cei
care înjurã.
La una dintre lecþii o doamnã m-a întrebat cum sã se roage dacã situaþia din fam
ilie nu-i permite sã facã acest lucru. Soþul este agresiv, are mult de lucru pri
n casã, copiii o încurcã.
De ce a apãrut aceastã problemã? Fiindcã nu înþelegea rostul rugãciunii. Pentru
cã rugãciunea era un ritual superficial pentru care sunt necesare izolarea, lini
ºtea, confortul sufletesc. Rugãciunea este pentru a simþi iubirea. Dacã la încep
ut omul are nevoie de izolare, mai târziu el poate sã se roage în orice condiþii
. Dacã veþi continua sã iubiþi omul care v-a supãrat, dacã vã pãstraþi bunãstare
a fleteascã în cele mai grele condiþii, deja vã rugaþi. Dacã ntimentele dumneavo
astrã de iubire, bunãtate, dãruire, depind mai puþin de durere, de pierdere sau
supãrare, cu atât mai curatã va fi rugãciunea.
Care ar trebui sã fie atitudinea faþã de cineva care înjurã? Ca faþã de un om ca
re are puþinã iubire în suflet. El simte pericolul idolatrizãrii sentimentelor s
uperioare ºi încearcã sã se salveze într-un mod primitiv. Înseamnã cã în orice î
njurãturã ºi mitocãnie existã un sens. Orice mitocan ºi înjurãtor de mamã are ne
voie de ajutorul nostru la fel ca cineva cu trupul bolnav. Atitudinea corectã fa
þã de orice situaþie o schimbã din interior apoi ºi în exterior.
Ce înseamnã, astãzi, o concepþie corectã despre lume? în lume vor exista întotde
auna douã tipuri contrare de gândire. Conºtiinþa noastrã se dezvoltã ºi are nevo
ie de contradicþii ºi contrarii. Occidentul ateu ºi Orientul mistic au provocat
dezvoltarea gândirii ºi perceperea religioasã ºi ºtiinþificã a lumii. În ºtiinþã
, omul este centrul, în religie -periferia. Religia ºi ºtiinþa erau de neunit. Î
n cazul unirii, ori câºtiga una ori se autodistrugeau reciproc. În India existã
o maximã: "Nu existã oameni, existã idei."
Cândva, unii oameni trãiau doar cu banii, cu bucuria materialã ºi se simþeau min
unat. Alþii renunþau la toate ºi susþineau cã doar ei sunt fericiþi cu adevãrat.
Ei nu se încurcau unii pe alþii ci se completau creând o armonie. Pentru a înþe
lege dreptatea unora ºi a altora trebuie sã ieºim la nivelul unde logica trupulu
i cu idolatrizarea valorilor materiale ºi logica spiritului cu idolatrizarea ide
ii, reprezintã un tot întreg. Este nivelul unde trupul, spiritul ºi sufletul sun
t o substanþã unitarã. Este nivelul Divin. Pentru a ajunge la acest nivel trebui
e sã avem o capacitate mult mai mare de a iubi. Prin iubirea de Dumnezeu putem v
edea unitatea oricãror contrarii. Dacã nu este suficientã iubire, ambele moduri
de gândire tind sã se distrugã reciproc.
Modul de gândire occidental a dezvoltat civilizaþia. Dacã mobilul principal pent
ru construirea unei fabrici, a magazinelor, pentru producerea de mãrfuri, este p
rofitul, efectul va fi extraordinar, se va elimina o cantitate uriaºã de energie
ºi va exista o diversitate a formelor. Socialismul a demonstrat cã economia nu
poate fi construitã fãrã stimulente materiale. Civilizaþia nu poate sã se dezvol
te fãrã bani, fãrã recompense materiale ºi fãrã avantaje economice. Când acelaºi
principiu este mutat din sfera materialã în cea spiritualã au loc schimbãri cat
astrofale. Spiritualitatea ºi cultu nu se mai dezvoltã ci degenereazã vertiginos
. De ce? Fiin cã spiritualitatea este o noþiune strategicã iar atitudinea de sco
ate un câºtig imediat din culturã ºi spiritualitate înseam nã lichidarea acestor
a. Acest proces are loc astãzi în Ruºi Se propune ca teatrele sã se autofinanþez
e. Înseamnã c teatrul trebuie sã degenereze ca sã câºtige bani. Bâlciul º teatru
l de mãscãrici au fost unitare cu publicul ºi aveau legãturã indirectã , dar nu
puteau sã se dezvolte. Când teatrul nu depinde economic de spectator, moare, iar
când depinde în totalitate de aceasta, nu se dezvoltã. Astãzi, la televiziunea
rusã, timpul de emisie este ocupat de programe comerciale al cãror scop este de
a face bani. Este mai uºor sã iei bani de la un prost decât de la un deºtept. Da
cã vom tolera cele mai primitive dorinþe ale telespectatorilor, nrostindu-i conº
tient, banii se întorc mult mai repede. Rezultã cã televiziunea contemporanã, pe
ntru a face bani, trebuie sã distrugã, cu voie sau fãrã voie, cultura ºi spiritu
alitatea poporului. Dacã într-o librãrie, cumpãrãtorul poate sã-ºi aleagã o cart
e bunã, la televiziune existã tot mai puþine posibilitãþi de a face o alegere. C
ultura de stradã, comercialã nu susþine cauzele superioare, strategice, spiritua
le. In clipa în care religia începe sã facã comerþ, iubirea ºi credinþa dispar p
e neobservate, iar în locul lor rãmân obiceiurile, economia ºi politica. Comerþu
l este permis pânã la o anumitã limitã. Iubirea ºi moralitatea trebuie sã susþin
ã comerþul ºi nu invers. Cultura trebuie sã fie comercialã de asemenea pânã la o
anumitã limitã, altfel, degenereazã.
Economia trebuie sã fie comercialã dar asta nu înseamnã cã trebuie sã fie lipsit
ã de moralitate ºi de noþiuni strategice. Astãzi, de exemplu, industria alimenta
rã occidentalã omoarã oamenii prin provocarea unui numãr uriaº de boli. Medicina
este preocupatã de vânzarea medicamentelor ºi de profitul comercial ºi nu de în
sãnãtoºirea oamenilor. Douã contrarii nu se unesc.
Proporþiile uriaºe ale prioritãþii banilor asupra moralitãþii ameninþã existenþa
civilizaþiei contemporane.
Când banii devin valoarea principalã, adicã învinge modul materialist de gândire
, sufletul începe sã moarã. Mai mult decât atât, orice om cu o conduitã moralã,
deºtept, cu spirit de previziune va fi întotdeauna un pericol pentru cei care vo
r sã câºtige bani cu orice preþ. Sã ne imaginãm cã cineva a cumpãrat un canal de
televiziune ca sã câºtige bani. Înseamnã cã trebuie sã elaboreze o anumitã sche
mã ºi sã subordoneze totul scopului principal de a face bani. Deodatã, unul dint
re angajaþi declarã cã existã scopuri mult mai importante cum ar fi interesele p
oporului ºi ale statului, apãrarea principiilor morale ºi religioase. Proprietar
ul, însã, nu are nevoie de aºa ceva ºi îl concediazã imediat pe angajatul în cau
zã. Dar iatã cã începe povestea". Poporul priveºte la televizor cu satisfacþie ºi
înghite orice publicitate. Cu cât mai multe emoþii pozitive primesc telespectat
orii cu atât mai mulþi bani plãtesc dupã care vine raiul. Oamenii se uitã la tel
evizor ºi li se îndeplinesc dorinþele. Ce urmeazã?
îmi amintesc cerul sclipitor de albastru de deasupra Mãrii Moarte. Eram pentru p
rima datã pe acele locuri. Pe o tãbliþã era scris "Sodoma." Este numele unuia di
ntre cele douã oraºe biblice de tristã amintire Sodoma ºi Gomora. Emoþiile omulu
i sunt în legãturã cu destinul lui. Destinul unui popor este de asemenea legat d
e emoþiile lui, adicã de religiozitate, moralitate ºi culturã. Oamenii sunt o pa
rte a Pãmântului. Rãdãcinile, tulpina ºi coroana copacului formeazã un
tot întreg. Un tot întreg formeazã ºi Pãmântul cu tot ce se aflã pe el. Aceastã
unitate este, în primul rând, informaþionalã, de aceea starea informaþionalã a
unui grup de oameni poate sã influenþeze starea Pãmântului. Existã o ipotezã cã
în sistemul nostru Solar a mai existat o planetã care a explodat nu se ºtie din
ce cauzã. Aceastã ipotezã a apãrut din cauzã cã în locul presupusei orbite poate
fi observat un brâu de asteroizi care ar fi apãrut în urma exploziei. Aceastã p
lanetã se numea Faeton. Poate cã a explodat, în primul rând, din cauza situaþiei
informaþionale foarte proaste? încerc sã înþeleg cum arãtau oamenii din Sodoma
ºi Gomora. Mâncare din abundenþã, agresivitate, atitudine rãuvoitoare faþã de no
ii veniþi, satisfacerea tuturor dorinþelor, concentrare asupra plãcerilor, adicã
, dacã vreau sã savurez plãcere, fie mâncare, sex, sau bunãstare, nimeni ºi nimi
c nu mã poate opri. Au fost spulberate noþiunile de înfrânare, iubire, moralitat
e, credinþa în Dumnezeu. În principiu a fost o concentrare asupra principalelor
funcþii vitale, a divinizãrii vieþii ºi a continuitãþii ei.
Orice obiect din Univers se dezvoltã dupã principiul unitãþii care poartã în el
cauza primarã ce uneºte întregul Univers ºi îl reduce la un singur punct. Dacã e
nergetica unei stele este orientatã doar spre nevoile ei ºi nu spre asigurarea u
nitãþii cu cauza primarã, steaua explodeazã. Dacã energetica planetei se închide
în sine, se declanºeazã programul de autodistrugere ca mecanism de salvare a Un
iversului, iar Planeta moare. Cu cât este mai mare energetica unui grup de oamen
i, cu atât mai repede se dezvoltã programul de autodistrugere dacã aceºtia renun
þã la iubire de dragul dorinþelor lor. Cu cât este mai puternicã idolatrizarea v
ieþii, cu atât mai tare se distruge viaþa ºi încep bolile, femeile nu mai pot sã
nascã, încep seceta ºi inundaþiile. Toate religiile remarcã legãtura energeticã
dintre emoþiile omului ºi fenomenele naturii. Eu am vãzut aceastã legãturã la P
aris, în ajunul anului 2000. De ce a început uraganul dupã Crãciun? De ce au fos
t afectate cele mai bogate regiuni? De ce a fãcut pagube uriaºe chiar în ajunul
anului 2000? Am vãzut copaci de o sutã de ani scoºi din pãmânt cu tot cu rãdãcin
i. Au fost ºi alte uragane mult mai puternice dar tocmai acesta a smuls copacii
din pãmânt. Apoi am înþeles. In ortodoxie, sãrbãtoarea principalã este Pastele,
adicã descoperirea Divinului prin moarte, pierderea umanului. În catolicism, sãr
bãtoarea principalã este naºterea lui Hristos. Înseamnã cã dupã Crãciunul catoli
c, în subconºtientul a milioane de oameni s-a produs concentrarea asupra vieþii,
idolatrizarea ei, dupã care, s-a declanºat programul autodistrugerii.
Ceea ce s-a întâmplat înainte de Anul Nou în sudul Asiei se aseamãnã cu cele înt
âmplate la Paris. Primele zile dupã Crãciunul catolic. Un numãr uriaº de turiºti
s-au adunat într-un anumit loc pentru îndeplinirea dorinþelor. Asia de sud-est
se aflã în zona dolarului. Înseamnã cã pentru majoritatea turiºtilor europeni va
canþa de Anul Nou a costat de douã ori mai ieftin. Apropo, tocmai Thailanda n-a
dat dovadã niciodatã de moralitate în oferirea diferitelor servicii. Atmosfera e
ste izbitor de asemãnãtoare cu cea care domnea cândva pe locul mãrii Moarte. Ome
nirea se unificã astãzi vertiginos. Ce se va întâmpla cu planeta când asemenea e
moþii vor cuprinde nu doar câteva milioane de oameni ci întreaga populaþie? în B
iblie gãsim o descriere aproximativã.
Privesc prin geam la Peterburgul acoperit de zãpadã. Mã gândesc la o nouã versiu
ne. Dacã se va adeveri sau ba o va dovedi timpul. Sunt convins cã lumea, în cel
mai apropiat timp, trebuie sã se schimbe. Trebuie sã ne schimbãm, în primul rând
, noi. Noi suntem ceea ce gândim ºi simþim. De modul în care vom simþi ºi vom gâ
ndi depinde destinul întregii planete.
- Serghei Nicolaevici, aþi scris cã pentru un animal, stãpânul este ca un Dumnez
eu. De multe ori se întâmplã cã animalul îºi schimbã atitudinea faþã de stãpân.
Care este greºeala stãpânului?
Am sã vã explic prin câteva exemple.
Primul. O femeie trãia în pace ºi liniºte împreunã cu pisica ºi câinele ei. Pisi
ca era frumoasã, de rasã, ºi toþi o iubeau ca pe un copil. Pe câine, nu-1 iubeau
la fel de mult. Stãpâna hrãnea, în primul rând, pisica cu ce avea mai bun, apoi
hrãnea câinele. Odatã, când i-a chemat la mâncare, a yenit întâi câinele iar pi
sica a întârziat. Stãpâna a hrãnit t câinele. Pisica a vãzut, s-a înfuriat ºi
ºi-a înfipt colþii în mâna femeii, i-a muºcat apoi palma pânã la os, i-a rupt t
endoanele, nervii ºi cu mare greutate a smuls-o. Femeia a fost operatã, dar a rã
mas invalidã pentru tot restul vieþii. Degetele de la mâna dreaptã au rãmas imob
ilizate.
Al doilea exemplu. Un bãrbat avea un câine ºi îl iubea foarte mult. Câinele era
gelos pe stãpân. Odatã a venit în vizitã nepoþica de care îi era foarte dor. Fet
iþa 1-a cuprins de gât ºi a început sã-1 sãrute. Câinele s-a aruncat la fetiþã º
i ºi-a înfipt colþii în gâtul ei. Au încercat sã-i descleºteze dinþii dar nu au
putut. Au omorât câinele, dar era prea târziu. îi spãrsese deja vertebra cervica
lã ºi fetiþa a murit.
Al treilea exemplu. Un câine lup german îºi iubea foarte mult stãpânul dar nu pu
tea suferi oamenii beþi. Odatã stãpânul a venit acasã beat ºi câinele 1-a muºcat
atât de tare cã a fost nevoit sã apeleze la chirurg.
Credeþi cã oamenii nu procedeazã la fel? In majoritatea cazurilor o fac pe neobs
ervate. Schizofrenia, cancerul, diabetul, homosexualitatea, moartea prematurã su
nt urmãri ale disfuncþiei planului energetic informaþional. O femeie trufaºã, ir
ascibilã, neechilibratã se omoarã nu numai pe sine, dar ºi copiii, ºi soþul. O f
emeie educatã greºit înseamnã copii mutilaþi ºi o societate muribundã. De ce cre
deþi cã existã, astãzi, un numãr uriaº de divorþuri ºi cãsãtorii civile? Când su
fletul uitã de Dumnezeu, energia iubirii care este uriaºã, tinde sã se uneascã c
u sufletul persoanei iubite. Dar în locul unui þesut moale, armonios, apare o ci
catrice. Cea mai micã schimbare într-un suflet este perceputã de celãlalt Ca o t
rãdare ºi provoacã o durere inimaginabilã. Este imposibil sã reziºti. Apare dori
nþa, greu de evitat, de a omorî persoana iubitã sau de a te sinucide.
Omenirea nu mai ºtie sã iubeascã. Cu cât mai puternice sunt sentimentele noastre
ºi cu cât mai mare este iubirea noastrã cu atât mai mari sunt dezastrele pricin
uite de ea. Iubirea se transformã foarte repede în patimã, iar patima în depende
nþã, dependenþa în urã, iar ura în crimã. Pentru a supravieþui, omul trebuie sã
micºoreze cantitatea de energie ºi de iubire din sufletul sãu. Este mecanismul s
ubconºtient al supravieþuirii. Savanþii nu pot sã înþeleagã cum a apãrut sindrom
ul oboselii cronice. De ce oamenii îºi pierd interesul pentru viaþã? De ce în ul
timii 50 de ani, la bãrbaþi s-a micºorat de douã ori cantitatea lichidului semin
al? De ce degenereazã bãrbaþii?
Astãzi, este foarte modern stilul de îmbrãcãminte unisex. Femeile îºi pierd femi
nitatea, iar bãrbaþii se poartã ca femeile. Arta ºi moda susþin ºi dezvoltã acea
stã tendinþã. Care este cauza? Deosebirea dintre bãrbat ºi femeie este potenþial
ul energetic care asigurã energia sexualã, posibilitãþile creatoare. Cu cât este
mai micã deosebirea dintre bãrbat ºi femeie cu atât e mai puþinã energia orient
atã de la unul spre celãlalt, are loc degenerarea amândurora. Femeile bãrbãtoase
, înseamnã nu numai sterilitate ci ºi copii bolnavi, agresivi faþã de lumea înco
njurãtoare.
Am fost rugat sã comentez un articol de ziar despre moartea a doi soþi despre ca
re am vorbit la începutul cãrþii.
- De obicei, explicaþi totul prin exemple, descifraþi fiecare situaþie iar aici
v-aþi rezumat la niºte fraze generale, - mi-a replicat conlocutorul meu. Este gr
eu de înþeles de ce au murit. De ce bea atât de tare soþul acestei femei? De ce
ea 1-a iubit dacã el nu venea acasã cu anii?
Am ridicat din umeri. Straniu, m-am gândit eu, - totul este clar. În principiu,
aceastã întâmplare descrie starea civilizaþiei actuale. Civilizaþia se naºte ca
început masculin ºi moare ca unul feminin. Începutul masculin neagã începutul fe
minin. Începutul feminin este simbolul vieþii, continuarea ei. La apariþia civil
izaþiei trebuie sã existe o concentrare minimã asupra vieþii care îi oferã un po
tenþial energetic maxim.
Dacã vorbim de formarea civilizaþiei contemporane, cred cã trebuie sã ne întoarc
em în India de acum 7-8 mii de ani. Ideea renunþãrii absolute la lume ºi la viaþ
ã a permis crearea unui potenþial energetic necesar pentru apariþia religiilor m
ondiale, a culturilor ºi a civilizaþiei contemporane. Cu cât mai mult triumfã în
ceputul feminin, cu atât mai multã energie masculinã se eliminã. Este un semn cã
energia civilizaþiei este pe sfârºite. Civilizaþia actualã moare. Are loc un pr
oces firesc.
Este adevãrat cã, pe de o parte civilizaþiile au murit ºi altã datã, iar oamenii
au continuat sã trãiascã aºa cã existã motive sã fim optimiºti, însã, noþiunile
"omenirea actualã" ºi "civilizaþia contemporanã" s-au contopit ºi, probabil, de
stinele lor de asemenea. De aceea existã motive ºi pentru alarmã. Pe de altã par
te, faptul cã civilizaþia moare nu exclude posibilitatea degenerãrii. Mecanismel
e acestei degenerãri trebuie sã existe. Dar prorocii ºi clarvãzãtorii nu vorbesc
despre pieirea omenirii. Dupã datele mele încordarea trebuia sã se termine, mai
mult sau mai puþin, cãtre anul 2002. Începe o nouã fazã de dezvoltare. Calendar
ul poporului antic maya se sfârºeºte cu anul 2012, deºi erau niºte astronomi ºi
astrologi excelenþi nu este exclus sã le fi fost închisã informaþia referitoare
la omenirea din noua erã. Sã revenim la articolul din ziar.
- ªtiþi, povestea celor doi oameni îndrãgostiþi seamãnã cu o piesã, - i-am spus
eu conlocutorului meu. Viaþa noastrã este un teatru, spunea Shakespeare. În fiec
are piesã existã un punct culminant. Ce credeþi, care este punctul culminant din
aceastã poveste?
- Moartea soþiei? - a presupus conlocutorul meu.
Nu. Punctul culminant presupune descoperirea esenþei spectacolului care constã î
n faptul cã fiul încearcã sã-ºi omoare tatãl. Fiþi atent, el nu 1-a lovit, n-a c
hemat miliþia.
Dacã fiul a încercat sã-ºi omoare tatãl, în sufletul lui l-a ucis deja. Nu ºtiu
de ce, agresivitatea cea mai mare se adunã in copii atunci când îºi urãsc tatãl
ºi nu mama. Este cea mai periculoasã. ªtiþi, am înþeles un lucru. În subconºtien
tul nostru, mama este simbolul vieþii ºi agresivitatea faþã de mamã ne va distru
ge viaþa ºi sãnãtatea fizicã. Agresivitatea *aþã de tatã ne va distruge lumea sp
iritualã care înseamnã, deja, diavolism. Pare-se cã am amintit în una dintre cãr
þile mele despre semnul satanist. Mi 1-a adus un miliþian ºi a spus cã 1-a luat
de la un tip cu un comportament patologic. Dacã o hârtie cu un asemenea semn va
fi strecuratã într-o casã, oamenii care trãiesc în ea se vor îmbolnãvi ºi vor mu
ri. Când am descifrat acest semn am descoperit o agresivitate uriaºã
faþã de tatã. Agresivitatea faþã de începutul feminin este superficia
lã, iar faþã de începutul masculin pãtrunde în straturile mult mai fine ºi omoar
ã nu numai sufletul ci ºi trupul. Dacã te îndrãgosteºti de o femeie ºi striveºti
iubirea faþã de ea, agresivitatea poate pãtrunde la orice nivel, dar asta este
deja o altã discuþie.
înainte de zãmislire ºi în timpul graviditãþii, emoþiile mamei formeazã conc
epþia despre lume ºi caracterul viitorului copil. Dacã mama are depresii
, pretenþii faþã de sine ºi faþã de destin, acest program de autodistrugere se v
a intensifica în copil. Dacã mama are o dependenþã mãritã, ambiþii care sunt amp
lificate de un caracter puternic, voinþã, studii ºi educaþie, ea nu va putea sã
accepte o purificare inevitabilã prin soþul ei. Cu cât mai spiritualizatã este
aceastã femeie cu atât mai dur îºi va omorî soþul la un nivel foarte fin. Dacã s
oþia este agresivã faþã de soþ, va suferi sufletul copilului ºi nu trupul lui. Î
n subconºtientul nostru, iubirea de Dumnezeu ºi iubirea de tatã su
nt foarte asemãnãtoare. Deºi vor merge la bisericã ºi se vor numi creºtini, mu
sulmani, etc, copiii nãscuþi de o mamã agresiva vor fi în esenþa lor atei. Într-
o familie unde copilul are un program de distrugere a tatãlui iar mama de distru
gere a soþului, bãrbatul se aflã într-o situaþie fãrã ieºire dacã îºi iubeºte so
þia. Dacã divorþeazã, înseamnã cã a trãdat iubirea ºi va muri. Dacã rãmâne în fa
milie, îl vor omorî. Faptul cã tatãl 1-a obligat pe eroul povestirii sã devinã g
eolog ºi nu pictor a fost o previziune subconºtientã a viitoarei situaþii. Profe
sia de geolog i-a permis sã rãmânã sufleteºte împreunã cu iubita lui, dar sã se
îndepãrteze fizic de ea ºi sã blocheze dependenþa ºi agresivitatea. Cu cât este
mai puternicã voinþa unui om, cu atât mai greu va accepta voinþa Divinã. Apelãm
la Dumnezeu când suntem slabi ºi neajutoraþi. De aceea, o femeie trufaºã ºi cu v
oinþã puternicã are puþine ºanse de a naºte copii sãnãtoºi, cu atât mai mult dac
ã are studii superioare. Este o excepþie dacã este credincioasã sau s-a nãscut î
ntr-o familie de credincioºi.
Apropo, nu întâmplãtor biserica din sec. al XlX-lea interzicea femeilor sã facã
studii. Sofia Kovalevski, de exemplu, a fost nevoitã sã facã o cãsãtorie fictivã
ºi sã plece peste hotare ca sã studieze. Multe femei emancipate au declarat cã
sunt un misogin ºi au renunþat sã citeascã lucrãrile mele. Ele cred cã pãrerea m
ea este ca femeia sã fie umilitã, sã nu facã studii, sã fie lipsitã de drepturi.
Nu-i adevãrat. Eu le spun femeilor sã iubeascã. Am descris mecanismul purificãr
ii forþate a sufletului. Dacã sunteþi capabil sã-1 purificaþi benevol, veþi pute
a sã vã bucuraþi, sã naºteþi copii. Majoritatea femeilor nu acceptã purificarea
forþatã ºi nu pot, dar nici nu vor, sã-ºi punã în ordine sufletul benevol, ºi
atunci, natura revine la purificarea forþatã, de data asta, însã, prin boli sa
u moarte.
- ªtiþi cum a apãrut ºi a supravieþuit Israelul? - am întrebat eu pe cineva. Nic
i un rãspuns.
- Prima idee îi aparþine lui Einstein, apoi Stalin, ONU ºi în cele din urmã izra
eliþii. Dar ce a urmat? De ce URSS iar astãzi Rusia au o atitudine rece, distant
ã, faþã de Israel?
- Presa n-a scris niciodatã despre acest lucru, - a constatat interlocutorul m
eu. Nimeni n-a spus nici un cuvânt.
- Uite ce a urmat apoi, Arabii au hotãrât sã lichideze Israelul. Ar fi reuºit da
cã Stalin nu dota cu armament mica armata israelianã. Scopul era sã þinã sub con
trol Orientul Apropiat ºi sã-ºi realizeze programul politic ºi economic. Israelu
l n-a avut încotro ºi a acceptat ideile socialismului.
Aºa au apãrut un fel de colhozuri (kibutzuri) care existã pânã astãzi în Israel.
Apoi, vãzând ce se întâmplã în URSS, Israelul a înþeles cã socialismul este con
damnat ºi a trecut de partea Americii. Iar URSS s-a îndepãrtat ºi ea de Israel º
i a început relaþiile de prietenie cu palestinienii, arabii ºi
egiptenii.
De ce vã spun toate astea? Fiindcã, trecând de partea Americii, Israelul a câºti
gat din punct de vedere economic, dar a pierdut în plan spiritual ºi strategic.
Orientarea cãtre Occident a influenþat negativ energetica Israelului care a prel
uat sistemul educaþional de la americani. Femeile din Israel au o independenþã t
otalã ºi au de toate mai mult decât este necesar. Am simþit acest lucru pe piele
a mea. Mã aflam în restaurantul unui hotel pe malul mãrii Moarte. Am vãzut, la u
n moment dat, cã spre mine se îndreaptã o femeie cu un platou plin ochi cu mânca
re. Venea ca un tractor dându-mi de înþeles cã trebuie sã-i fac loc. La un metru
jumãtate era un spaþiu liber printre mese dar a preferat sã nu ocoleascã mesele
. M-am ridicat, m-am lipit de masã, ºi i-am dat voie sã treacã. Avea un comporta
ment social ºi nu personal. Am aflat mai târziu cã femeile din Israel se bucurã
de toate drepturile. Statul are cultul femeii. 80% dintre bãrbaþii izraeliþi car
e stau în închisoare se aflã acolo în urma denunþurilor soþiilor.
îmi amintesc de o pacientã din Israel care mi-a povesti despre situaþia grea din
familia fratelui ei. Soþia acestuia avea un comportament urât ºi îi jignea pe t
oþi.
- De ce îi permite? - am întrebat-o eu.
- A sãrit la el cu cuþitul ºi a vrut sã-l omoare. Îi este fricã.
- De ce n-a chemat poliþia?
- Dacã ar fi chemat poliþia, ar fi declarat cã a fost agresatã de soþ ºi s-a apã
rat. El ar fi stat câþiva ani în puºcãrie. Asta e situaþia la noi în Israel.
Dar nu e totul. În Israel, la fel ca în SUA, existã o grijã totalã faþã de trupu
l fizic al copilului ºi o ignoranþã totalã a componentei moral-spirituale. Este
interzis sã pedepseºti copilul. Televiziunea de limbã rusã din Israel a arãtat u
n profesor mutilat ºi rãmas fãrã dinþi. În pauza dintre ore le-a fãcut observaþi
e elevilor care fumau. Dupã lecþii, l-au bãtut cu niºte vergi de metal ºi l-au s
chilodit. Erau niºte adolescenþi între 12-14 ani. Nici un trecãtor n-a luat atit
udine. Toþi ºtiu: dacã te atingi de vreun copil, nimereºti la închisoare. Profes
orul a declarat cã va pleca pentru totdeauna din învãþãmânt. Pe copii nu numai c
ã nu i-au pedepsit, nici nu i-au certat mãcar. Ei au rãmas în aceeaºi ºcoalã. Un
a dintre poruncile principale ale Talmudului spune: "Sã nu-þi faci idoli." Cred,
oare, în Dumnezeu izraeliþii? Probabil. Statul, însã, dupã toate probabilitãþil
e, nu crede.
Dacã vã imaginaþi cã aceasta este limita idolatrizãrii începutului feminin, vã î
nºelaþi. În America, un artist suficient de cunoscut a fost vizitat la hotel de
o adolescentã, fanã a lui. A dormit cu el din proprie dorinþã, apoi, probabil n-
a acceptat ºantajul ei ºi ea a chemat poliþia. Acum se aflã în faþa unei dileme:
închisoare pe viaþã sau 25 de ani de închisoare. Judecata sãnãtoasã nu funcþion
eazã. Justiþia apãrã drepturile femeii.
Dar iatã ºi un alt caz. O femeie a dormit cu un hocheist iar prezervativul cu sp
ermã 1-a pãstrat în frigider ºi 1-a fãcut cadou prietenei sale de ziua acesteia
de naºtere. Prietena a fãcut fertilizare artificialã, iar când a nãscut copilul
a cerut pensie alimentarã. Expertiza geneticã a determinat paternitatea. Hocheis
tul a fost obligat sã-i dea unei femei pe care n-a vãzut-o niciodatã jumãtate di
n salariu. America este o tarã destul de durã ºi moralã, dar concepþia ei despre
fericirea umanã ºi noþiunea de moralitate se reduce la apãrarea bunãstãrii ºi a
vieþii omului ºi nu la apãrarea Divinului din om ºi a sentimentului iubirii. De
aceea, pe de o parte, geamurile ºcolilor americane sunt acoperite cu o plasã ap
oi cu zãbrele, iar, pe de altã parte, copiilor li se permite sã-ºi violeze sufle
tele cu o sexualitate nepotolitã.
O doamnã mi-a povestit cum copiii ei s-au odihnit într-o tabãrã din America. "Ta
bãra era curatã, plãcutã, era pur ºi simplu minunatã. Puteam doar sã visez la o
asemenea tabãrã la noi, în Rusia. M-am dus sã vizitez copiii peste vreo zece zil
e. Arãtau destul de prost, plângeau ºi-mi spuneau: "Totul e în regulã, mamã". Am
vãzut cã se întâmplã ceva ºi am hotãrât sã-i iau acasã. Educatorul nu vroia sã
mi-i dea nici în ruptul capului. Imaginaþi-vã cã nu vroia sã-mi dea propriii mei
copii. M-am adresat la poliþie, dar administraþia nu vroia sã-mi dea copiii. Mi
-au povestit, apoi, despre ce era vorba. Acolo toþi copiii începând cu vârsta de
12 ani fãceau sex. Sã nu dea Dumnezeu ca un om matur sã facã sex cu un copil, d
ar copiii între ei, poftim, cât le place. Copiilor mei le-au spus cã-i vor viola
ºi-i vor omorî dacã vor spune. N-am înþeles de la bun început de ce nu voiau sã
-mi dea copiii. Oricum i-aº fi luat când expira termenul. Apoi am înþeles. Pentr
u ceilalþi copii ei erau strãini. Trebuiau sã-i facã sã semene cu ceilalþi."
Dacã un om se frânge moraliceºte în interior, el nu se va mai împotrivi mediul
ui ºi va accepta repede orice condiþii. Ce se întâmpla în lagãrele fasciste
? Dacã cineva nu auzea comanda, era obligat sã-ºi sape mormântul, apoi sã se aºe
ze în el. Era chemat din rând un alt om care era obligat sã-1 îngroape de viu. D
acã refuza li se ordona sã îºi schimbe locurile. Primul trebuia sã îl îngroapfe
de al doilea ºi dacã accepta devenea sclav. îºi pierdea eul sãu individual ºi tr
ãia doar cu interesele trupului. Fiindu-i fricã pentru viaþa sa el era gata în f
iecare clipã sã se linguºeascã ºi sã trãdeze. Dacã cei care stãteau în rând alãt
uri de el acceptau în interior comportamentul lui, renunþau ºi ei la suflet. Ase
menea oameni sunt manevraþi foarte uºor.
Orice stat este un aparat de conducere ºi subordonare. Orice stat care tinde sã
subordoneze va face oamenii sãi dependenþi de bunãstare, confort ºi stabilitatea
vieþii. Un asemenea stat va tinde întotdeauna, involuntar, spre imoralitate, li
chidarea iubirii apoi, spre autodistrugere. Concluzia este simplã. Dacã opinia p
ublicã, reprezentanþii religiei, culturii nu se aflã în opoziþie spiritualã ºi m
oralã faþã de stat, un asemenea stat ºi o asemenea civilizaþie au puþine ºanse d
e a supravieþui. Doar iubirea de Dumnezeu poate sã salveze de la moarte începutu
l feminin regenerând prin sine impulsul masculin atrofiat ºi sã creeze din nou a
rmonia dezvoltãrii.
La una dintre lecþii am amintit de o operã genialã a lui Shakespeare "Romeo ºi J
ulieta." Punctul culminant al acestei opere este moartea eroilor. M-am gândit mu
lt la sensul ultimei fraze: "Nu existã poveste mai tristã în lume, decât cea a l
ui Romeo ºi a Julietei." Toatã viaþa mi s-a bãgat în cap cã sensul acestei fraze
 este urmãtorul: "Vã imaginaþi ce iubire! Ce putere are iubirea! Ei n-au vrut sã
trãiascã unul fãrã celãlalt." Dar de ce aceastã poveste este cea mai tristã? Fi
indcã doi tineri se iubeau ºi totul s-a sfârºit atât de nedrept. Dacã li s-a lua
t cea mai mare fericire -iubirea - înseamnã cã va fi ºi cea mai mare tristeþe. A
fost, de fapt, o chemare la imitarea unei iubiri atât de mari ºi puternice ºi l
a fapte asemãnãtoare. Toate astea se numeau artã ºi eu în interiorul meu imitam
eroii lui Shakespeare neînþelegând cã îmi mutileazã sufletul, îmi distruge sãnãt
atea ºi destinul. Apoi am aflat cã una dintre actriþele care au jucat rolul Juli
etei a fost internatã în spital dupã o depresie foarte grea. Arta, dimpotrivã, t
rebuie sã purifice sufletul, sã provoace catarsisul. Unde este atunci, explozia
luminãrii spirituale?
Simþeam cã ceva nu este în regulã, dar nu înþelegeam ce anume? Astãzi înþeleg cã
cea mai mare tragedie ºi cea mai mare tristeþe din lume este renunþarea la iubi
rea de Dumnezeu. Este pierderea iubirii Divine. Cea mai mare ispitã care te face
sã uiþi de Dumnezeu ºi sã renunþi la iubirea Divinã este iubirea umanã. Dumneze
u ne-a dat viaþã. Când nu putem sã acceptãm prãbuºirea iubirii umane ªi ne distr
ugem viaþa ºi omoram iubirea de Dumnezeu, este cea mai tristã poveste din lume.
Orice spectacol trebuie sã provoace catarsisul. Aceasta înseamnã victori
a iubirii
Divine asupra vieþii ºi a iubirii umane. Grecii antici simþeau acest lucru ºi de
aceea tragedia era genul preferat de ei.
Iniþierea mea în dramaturgia contemporanã a fost lamentabilã. Aflându-ne la Mosc
ova, eu ºi soþia am fost la un spectacol cu o mare prizã la public. Unul dintre
rolurile principale era jucat de un artist cunoscut, talentat ºi cu o plasticita
te excelentã. Puþin umor, câteva situaþii comice ºi ^câteva conflicte de efect.
Era imposibil de înþeles care este cauza conflictului ºi care este sensul specta
colului. Actorii se miºcau pur ºi simplu, în scenã ºi declamau textul. Pe nimeni
nu interesa cã planul textual nu funcþioneazã ºi nu existã construcþie emoþiona
lã. Despre toate acestea scria cândva Tovstonogov. S-ar pãrea cã nici regizorul
nu ºtia care este senul piesei, ideea, însã a fost minunatã. Fãrã conflict nu ex
istã dezvoltare, iar în piesã conflictul este excepþional.
Un bãtrânel bogat are bani, înseamnã cã are ºi putere. Ii dirijeazã pe toþi ºi t
oþi i se subordoneazã. Evident cã rezolvã problema aºa cum doreºte. Cine cu cine
sã se însoare ºi cine cu cine sã se mãrite. Aici, însã, în mecanismul uman foar
te bine utilizat intervine voinþa supremã care se numeºte iubire. Construcþia lã
satã în uitare se ruineazã. Punctul culminant trebuie sã se producã în clipa cân
d unul dintre eroii principali conºtientizeazã nimicnicia banilor ºi a bunãstãri
i în comparaþie cu sentimentul iubirii. Eroul face o alegere corectã. Lucrul cel
mai interesant este cã bãtrânul investit cu putere ºi având mulþi bani, îi cede
azã dar nu suportã catarsisul ºi moare. În aceastã moarte trebuie sã vedem învie
rea sufletului ºi bucuria salvãrii iubirii. Am înþeles toate astea dupã spectaco
l. Stând în salã ºi urmãrind artiºtii care declamau plictisiþi textul fãrã sã ºt
ie de ce fac asta, am cãzut în depresie.
Punctul culminant în acest spectacol a fost în clipa când am alergat pânã la buf
et. Catarsisul l-am simþit când în loc de 250 ml de coniac am dat pe gât din gre
ºealã 350. În schimb, am revenit în salã liniºtit ºi am privit liniºtit cea de-a
doua parte a spectacolului. Soþia nu mai era nevoitã sã mã convingã sã nu plec.
Dupã ce am trecut pe la bufet, impresia generalã despre spectacol a fost accept
abilã.
A doua oarã am fost la teatru la Peterburg când soþia a hotãrât sã mã iniþieze î
n cultura teatralã.
- Ajunge estradã cu chiloþi care cântã ºi striptis care þipã. Am sã te iniþiez î
n arta adevãratã.
Am accepta cu smerenie. ªi iatã-ne în unul dintre teatrele de elitã. O salã nu p
rea mare ºi plãcutã. Mã uit în toate pãrþile. îmi place. Sunt aici pentru prima
datã ºi îmi place. Ne aflãm în primul rând.
Spectacolul începe. Lumina se stinge treptat. Pe scenã apare eroul principal. Si
ngurul, pe tot parcursul spectacolului. Este un artist tânãr ºi foarte cunoscut.
A ieºit in avanscenã, a fãcut câteva miºcãri ºi a amuþit. A tãcut vreo zece min
ute, sala chicotea ºi aºtepta. Apoi a început sã vorbeascã. Mai bine continua sã
 tacã. A fost un monolog insuportabil - pãtimaº, temperamental ºi fãrã
sens.
Conflictul trebuie sã existe chiar ºi în monolog, doar atunci este interesant. C
um ar trebui sã fie? Sã admitem cã un om îºi expune punctul de vedere dar nu are
o singurã pãrere, ea se împarte în douã pãreri contrarii. El simte cã amândouã
sunt corecte ºi oscileazã între ele, dar cu cât este mai dur conflictul ºi mai i
ntransigente pãrerile cu atât mai interesant va fi monologul cire trebuie sã se
sfârºeascã prin unificarea lor, adicã prin explozia iubirii ºi a catarsisului.
Regizorul a avut-o idee originalã. Monologul, practic, n-a existat. Douãzeci de
minute de învinuiri, supãrãri ºi pretenþii la adresa cuiva de sus. Uitându-mã la
scenã încercam un singur sentiment - o stimã uriaºã faþã de artist care a putut
sã memoreze un text dezlânat ºi nespus de mare ºi apoi, sã-1 declame eroic. Înc
epuse sã mã doarã capul. Poate cã era un spectacol bun dar nu l-am înþeles. Erou
l a început pe neaºteptate sã alerge dintr-un capãt al scenei în celãlalt lovind
cu putere în marginea scenei. Soþia îmi fãcea semn cã ar trebui sã plecãm. Am s
usþinut pãrerea ei cu toate cã nu ajunsesem la catarsis. Ne-am strecurat prin în
tunericul din salã spre ieºire dar am ratat din greºealã trecerea dintre rânduri
, am ajuns pânã la peretele din pavele de lemn apoi, gâfâind, ne-am întors spre
ieºire. Zburând pe scãri ºi alergând spre ieºire n-am observat panta abruptã ºi
am ajuns de-a berbeleacul în coridor. Aºadar, punctul culminant l-am trecut, cat
arsisul l-am simþit atunci când mi-am lovit toate coastele de scãri, dar, am rez
istat, totuºi.
- Nu v-a plãcut? - a întrebat controloarea de la intrare.
- Suntem diletanþi în teatru, - i-am rãspuns eu. Nu suportãm o dozã mare de artã
.
Când i-am povesti unei prietene, ea a dat din mânã ºi a zis: "Aþi avut noroc. Am
fost acum trei ani la spectacolul unui regizor foarte la modã ºi extravagant. M
-am sãturat atât de tare cã nici astãzi nu mai merg la teatru."
Dar sã revenim la bileþelul despre animale. Am fost într-o toamnã cu soþia în So
ci. Am hotãrât sã intrãm într-o berãrie. îmi permit uneori sã beau bere la halbã
, este mai puþin nocivã pentru sãnãtate. Am cerut un pui la rotisor, haciapuri n
ucºoare etc. S-a apropiat o pisicã ºi a început sã miaune cerând de mâncare. I-a
m dat câteva bucãþele, el a prins curaj, s-a urcat lângã mine ºi a vrut sã se li
nguºeascã. Am lovit cu palma peste scaun ºi am strigat: "Câþ!"
- De ce ai alungat-o? - s-a mirat soþia. - mai întâi îi dai
de mâncare iar acum o alungi?
- Intre om ºi animal trebuie respectatã distanþa. îþi aminteºti ce spunea Saint
Exupery: "Purtãm rãspunderea pentru acei pe care i-am învãþat." Dacã începeam sã
-l mângâi, emoþia ar fi continuat ºi ar fi trebuit sã-1 iau cu mine. Dacã îl lãs
am ºi plecam, ar fi fost într-o oarecare mãsurã trãdare.
încã o situaþie. Am fost într-o varã în vizitã la niºte pneteni. S-a apropiat de
mine un câine ºi a pus capul pe genunchi. L-am mângâiat. Avea o blanã neobiºnui
t de mãtãsoasã. Era foarte prietenos. La un moment dat am simþit cã trebuie sã m
ã retrag ºi sã alung câinele. Începeam sã devin dependent de el în interior iar
aceasta distruge sufletul.. Probabil, aceasta vine de sus ca sã ne amintim de Du
mnezeu. Cu cât existã mai puþinã iubire de Dumnezeu, cu atât e\nai mare pericolu
l ca sufletele sã depindã unul de altul ºi cu atât este mai mic sentimentul iubi
rii dintre oameni. Dacã nu respectãm aceastã tehnicã a securitãþii, sufletele se
contopesc atât de mult unul de altul încât: un pas la stânga, un pas la dreapta
- moarte. Nu conteazã pe cine leagã aceste relaþii, oameni sau animale. Nimerim
în situaþii fãrã ieºire: dacã oferim prea puþinã iubire - slãbim -ne îmbolnãvim
ºi degenerãm. Dacã oferim prea multã iubire - devenim dependenþi, urâm, ne îmbo
lnãvim ºi murim.
De ce populaþia ruralã este mai sãnãtoasã sufleteºte decât cea urbanã? Fiindcã m
uncesc în permanenþã, iar munca îl face pe om mai bun, cresc vite pe care toamna
trebuie sã le taie. Aºadar trebuie sã pãstrãm o distanþã faþã de orice animal º
i sã nu devenim dependenþi de el. Întrucât omul este o fiinþã integrã atitudinea
lui faþã de vieþuitoare este, se asemenea, integrã. Care va fi atitudinea noast
rã faþã de oameni, aceeaºi va fi ºi faþã de animale.
Cum apar criminalii? Uitând de Dumnezeu ºi de iubire, pãrinþii dau frâu liber em
oþiilor ºi sufletele lor devin dependente unul faþã de altul. În interiorul sãu,
orice om trebuie sã fie singur ºi atunci, pentru depãºirea acestei singurãtãþi
el va tinde spre unitatea cu Dumnezeu. Dacã singurãtatea interioarã nu existã, o
mul trebuie sã devinã singur în exterior. De aceea oamenii plecau în mãnãstiri,
deveneau schimnici, fãceau legãmântul tãcerii. Dacã pentru noi fericirea supremã
este unitatea interioarã cu persoana iubitã, aceastã concepþie despre lume va d
uce la singurãtatea exterioarã. Vor urma trãdãrile, divorþurile etc. Dar aceasta
nu este cel mai groaznic. Copiii unor asemenea pãrinþi, sunt lipsiþi de imunita
te sufleteascã. La cele mai neînsemnate sentimente faþã de altã persoanã suflete
le lor se contopesc. ªi cât ne-ar pãrea de straniu, pentru salvarea sufletului s
ãu omul devine criminal. El simte, pe de o parte, cã nu poate sã iubeascã alþi o
ameni, un lucru foarte periculos pentru el, iar, pe de altã parte, simte cã cea
mai bunã atitudine faþã de alt om este ca faþã de un tãuraº care trebuie tãiat t
oamna fãrã sentimente ºi excese emoþionale.
Ne amintim cu toþii maxima lui Iisus Hristos: "Iubeºte-1 pe aproapele tãu ca pe
tine însuþi" ºi ne strãduim s-o urmãm. În primul rând, a fost spusã înainte de H
ristos. Dacã vom citi Vechiul Testament ne vom convinge de acest lucru. În al do
ilea rând, amintindu-ne de porunca lui Hristos despre iubirea unuia faþã de celã
lalt, am uitat de o altã maximã:"Duºmanii omului sunt cei apropiaþi, familia lui
." Tocmai oamenii apropiaþi, devenind ataºaþi cu sufletele de noi, ne omoarã, ob
ligându-ne sã uitãm de Dumnezeu ºi sã pierdem sentimentul iubirii care ne uneºte
cu El. Noi nu ºtim sã gândim. Noi, când gândim, categorisim lucrurile ca fiind
bune sau rele de dreapta sau de stânga Este greu sã înþelegem cã rudele pot fi u
n bine uriaº pentru noi ºi în acelaºi timp un pericol uriaº pentru suflet
ele noastre. Socialismul ne-a dezvãþat sã gândim dialectic. Orice religie, îns
ã, îmbinând interesele Divinului ºi umanului, ne ajutã sã gândim dialectic. Un a
semenea gânditor a fost Iisus Hristos. Cu mult înainte de Hristos, au
existat exemple excepþionale de gândire armonioasã atât în iudaism cât ºi în
filosofia indianã. Acum câþiva ani, am aflat cu mirare cã în filosofia indianã
existã noþiunea virtute cu soþ. Virtutea nu poate sã existe de una singurã. Ea t
rebuie echilibratã de opusul ei. Un om generos poate sã devinã un risipitor. De
aceea, generozitatea trebuie echilibratã de economie, curajul de preca
uþie, iubirea de eschivare, bunãtatea de severitate, sociabilitatea de însingura
re, etc.
In raport cu progresul tehnic de astãzi noi ne considerãm niºte oameni civilizaþ
i ºi înþelepþi. In realitate, abia învãþãm sã gândim ºi nu întotdeauna reuºim. C
e este mintea? Este gândirea abstractã. Pentru a face abstracþie de scaunul pe c
are stãm, trebuie sã creãm noþiunea de scaun", iar pentru aceasta trebuie sã ne d
etaºãm de dependenþa de scaunul concret, dar sã pãstrãm legãtura cu esenþa lui.
Pentru a rupe legãturile exterioare, avem nevoie de priceperea de a accepta dure
rea, de a ne stãpâni dependenþele ºi dorinþele, de a renunþa la legãturi inclusi
v la viaþã. Pentru a pãstra unitatea cu esenþa fenomenului sau obiectului avem n
evoie de sentimentul iubirii. Rezultã cã sentimentele superioare, dezvoltarea co
nºtiinþei sunt imposibile f3! iubirea de Dumnezeu, fiindcã, doar ea ne oferã pos
ibilitat sã rupem legãturile exterioare, sã ne îndepãrtãm de fiinþa iubitã pãstr
ând iubirea faþã de ea ca manifestare a Divinului. Nu este întru totul corectã v
orba: "pentru animal stãpânul este Dumnezeul lui." Animalul învaþã de la stãpân,
imitã emoþiile lui. De ce oamenii þin animale? Orice comunicare cu alt om este
întotdeauna un conflict, adicã stres ºi durere, pretenþii ºi supãrãri. Ce fel de
pretenþii ºi supãrãri putem sã avem faþã de un animal? De aceea, comunicarea cu
animalele ne ajutã sã iubim dezinteresat. Oamenii de creaþie, de exemplu, au de
seori, o oarecare pasiune. De ce? Fiindcã cedeazã o cantitate uriaºã, scopul est
e bucuria, plãcerea iar compensarea este minimã. De aceea problemele strategice
superioare care devin apoi vitale, se manifestã, întâi, ca o distracþie sau pasi
une inofensivã, iar comunicarea cu animalele poate sã influenþeze pozitiv sãnãta
tea. Apropo, specialiºtii au observat la copiii cu deficienþe fizice ºi psihice
cã se simt mult mai bine când îngrijesc animalele ºi comunicã cu ele. Atunci cân
d animalele se transformã într-un narcotic ce ne permite sã fugim de stres ºi su
ferinþe orientându-ne pe noi ºi pe ele doar cãtre emoþii pozitive, orice situaþi
e dureroasã se amplificã nespus de mult. Orice* plãcere poate deveni un narcotic
. Dacã uitãm de iubirea de Dumnezeu, sexul ºi iubirea umanã pot sã devinã cel ma
i puternic narcotic.
Ce-ar fi dacã planeta ar reacþiona la energetica noastrã? In America n-a fost
ratificatã legea despre legalizarea emigranþilor. Dacã va fi aprobatã, circa
15 milioane de oameni se vor concentra asupra fericirii umane. Cine te poate sa
lva de fericirea care a devenit periculoasã? Nici codul penal, nici constituþia.
Poate salva concepþia care se aflã la baza acestor legi, perceperea filosoficã
ºi religioasã a lumii. În Europa ºi America, aceastã concepþie este concentratã
asupra bunãstãrii. De aceea soseºte timpul când este periculos sã te bucuri.
Pânã nu demult, în Rusia exista o singurã concepþie -îmbogãþirea care s-a schimb
at, apoi, cu salvarea þãrii. Care este urmãtoarea? Poate cã oamenii bogaþi ºi en
ergici nu vor porni pe calea americanã ºi vor apãrea noi Tretiakovi, Mamontovi,
Morozovi, Orlovi. Graþie acestora au devenit cunoscuþi mulþi pictori francezi. M
ulþi negustori ºi fabricanþi ruºi au investit foarte mulþi bani în dezvoltarea c
ulturii ºi artei. În Rusia prerevoluþionarã începuse sã se formeze concepþia des
pre grija pentru suflet ºi nu numai pentru pâinea cea de toate zilele. Cred cã v
a trece un timp ºi toate vor reveni la locul lor. Afacerile care au nevoie de mu
ltã energie, isteþime, intuiþie, inteligenþã, un nou mod de a gândi vor trece în
mâinile proprietarilor privaþi. Bussinesul materiei prime care aduce venituri u
riaºe cu cheltuieli minime va ajunge în mâinile statului. El trebuie sã creeze c
ondiþii pentru cei deºtepþi ºi energici pentru o creaþie continuã. Atunci, bogaþ
ii nu-ºi vor pierde minþile de atâþia bani care le-au blocat evoluþia. În princi
piu, un om bogat este un cal de tracþiune care este primul ºi trage dupã el toat
ã þara. El are o singurã concepþie - sã facã bani. El tinde, în subconºtientul s
ãu, sã ofere continuu energie care înseamnã dezvoltare ºi perceperea Divinului.
Banii sunt doar un prilej, de aceea un om bogat care a atins o anumitã stare, ti
nde reflexiv spre politicã. Deºi ar putea sã-1 coste libertatea ºi viaþa.
în realitate, cu cât un om oferã mai multã energie ºi se dezvoltã, cu atât mai p
ericuloasã este oprirea. De aceea negustorii ruºi adunând capitaluri uriaºe voia
u sã ajungã nu numai în politicã. Cea mai mare galerie de artã din lume a fost c
reatã de Tretiakov. Se pricepea la artã ca cel mai bun specialist. Cumpãrând vre
un tablou de la vreun pictor, acela devenea cunoscut. Tretiakov a lãsat prin tes
tament galeria statului, iar poporul s-o viziteze gratuit. Dacã ar apãrea astãzi
, în Rusia, o concepþie care ar prevedea dezvoltarea nu numai prin bani ºi polit
icã, atunci acei care astãzi, inconºtient suprimã moralitatea, spiritualitatea,
ºi iubirea le vor salva ºi le vor dezvolta. ªi atunci arta ºi cultura, rãmânând
comerciale, vor fi orientate, în primul rând, spre salvarea sufletului ºi nu a t
rupului. Dar pentru aceasta este nevoie de o nouã gândire.
ªtiinþa trebuie sã se uneascã cu religia. De ce religia, în trecut, interzicea a
utopsia? Fiindcã se considera cã omul este o fiinþã Divinã iar ºtiinþa nu are ce
cãuta acolo altfel s-ar fi pierdut credinþa în Dumnezeu, iar odatã ce pãmântul
este creat de Dumnezeu nu poate fi considerat un balon care atârnã în gol ºi nu
pot fi calculate orbitele planetelor. Dacã planetele sunt dirijate de legea atra
cþiei, legea inerþiei, nu rãmâne loc pentru Dumnezeu. Astãzi, ºtiinþa ºtie foart
e multe despre trupul omului, dar a început sã cunoascã ºi sufletul care a fost
întotdeauna o prerogativã a religiei. Aici apare o altã situaþie. Pe cât de uºor
a cercetat ºtiinþa planurile materiale, obiceiurile fizice fãrã a colabora cu r
eligia, pe atât de repede s-a ciocnit de o logicã de alt ordin la studierea plan
urilor fine. Savanþii au ajuns la concluzia reprezentanþilor religiei: ºtiinþa t
inde spre religie ºi religia spre ºtiinþã. Voi explica printr-un exemplu.
Dupã consultaþie, un bãrbat mi-a pus în faþã douã pungi de polietilenã.
- Aþi putea sã testaþi conþinutul pungilor? m-a întrebat el.
- Evident cã pot. De ce ar trebui s-o fac?
- Vã explic mai târziu.
- Bine, am zis eu.
- Ce se aflã în pungi?
- Soia. Nu vã spun nimic mai mult.
- Fie. Energetica celor aflate în prima pungã este neutrã, în cea de-a doua, niv
elul concentrãrii asupra dorinþelor este de 7-8 ori mai mare decât cel critic.
- N-am înþeles, s-a încruntat a mirare bãrbatul.
- Este o încãrcãturã informaþionalã. Bãrbaþilor care consumã soia din a d
oua .pungã le scade potenþa ºi imunitatea, dar le creºte agresivitatea.
Femeile pot deveni sterile, pot sã se îmbolnãveascã de cancer, iar în familie ap
ar mereu certuri ºi divorþuri.
- Hrana poate sã distrugã soarta ºi sãnãtatea oamenilor?
- Exact, - am confirmat eu. În aceastã pungã se aflã soia modificatã genetic.
- Rezultã cã poporul care va consuma asemenea produse va dispare de pe faþa pãmâ
ntului?
- Totul e posibil.
- Aº vrea sã ºtiu cum sunt alte produse modificate genetic.
- La fel de groaznice.
- Care este cauza? - s-a interesat pacientul.
- Probabil, o schimbare prea rapidã, dar, mai curând, influenþa emoþiilor omului
.
- În ce mod?
- ADN-ul este legat de planurile subtile pe care le putem numi suflet.
ADN-ul este dublarea materialã a unei structuri de câmp mult mai puternice în ca
re se imprimã toate etapele de existenþã ale subiectului, în esenþã este sufletu
l.
Este foarte periculos sã intervii în sufletul altui om. Poate sã facã acest lucr
u doar un sfânt. Alþi oameni pot sã provoace cel mai mare rãu, ceea ce se întâmp
lã cu vindecãtorii de astãzi a cãror concepþie este întoarsã pe dos. Aceºtia gân
desc la fel ca medicii. Dacã nu obþin un efect rapid, de suprafaþã, nu primesc b
ani. De aceea, energetica lor se concentreazã asupra sãnãtãþii fizice a pacien
tului provocând un mare rãu sufletului. Este psihologia materialistului care acþ
ioneazã mortal asupra planurilor fine. Când un vindecãtor dependent bani, dorinþ
e, viaþã, vindecã un singur om nu este cel mai mare rãu, dar când un savant cu a
semenea probleme creeazã noi produse alimentare, murdãria sufletului lui va fi c
onsumatã de milioane de oameni. Astãzi, orice savant fãrã noþiunile religioase d
e moralitate ºi curãþenie sufleteascã devine un potenþial ucigaº al omenirii.
- Este îngrozitor, spune uluit bãrbatul.
- Oare nu cunoaºte nimeni acest mecanism?
- Este cunoscut de mii de ani. De ce nu se poate sã amestecãm laptele cu carnea.
In cea de-a patra carte eu am greºit locul cãrnii cu cel al laptelui. Timp de º
ase ore dupã ce am mâncat carne nu este indicat sã consumãm lactate. Am înþeles,
totuºi, esenþa fãrã diagnosticare. În subconºtientul nostru, carnea este legatã
de mecanismul morþii, iar laptele înseamnã viaþã ºi iubire. Când consumãm carne
, pe planul fin are loc oprimarea vieþii, a sexualitãþii ºi a iubirii umane. D
e aceea oamenii geloºi, dependenþi de viaþã, sexualitate consumã foarte
multe produse din carne.
Aceasta le permite sã se echilibreze. De ce unii sugari renunþã la sân? Da
cã mama este sexy ºi supãrãcioasã, geloasã, laptele ei amplificã dependenþ
a copilului de viaþã,
mãreºte agresivitatea, ºi se îmbolnãveºte.
Ce se întâmplã cu energetica unui om care dupã ce consumã carne, bea lapte. Mai
întâi se declanºeazã programele de suprimare ºi distrugere a energiei sexuale, i
ar dupã ce bea lapte, se intensificã concentrarea asupra vieþii ºi a energiei se
xuale, aceasta, însã, se distruge foarte repede. Acest mod de alimentare provoac
ã impotenþa sau va avea
probleme sexuale. Vorba e cã energia sexualã, energia creatoare, energia vieþii
ºi a imunitãþii sunt varietãþi ale energiei fine unitare. Rezultã cã un om care
consumã carne ºi bea lapte riscã sã-ºi piardã aptitudinile creatoare ºi, în cele
din urmã, destinul. Concluzia este simplã. Majoritatea produselor contemporane
distrug omul energetic ºi informaþional.
Sã luãm, de exemplu, berea. Multe boli se vindecã cu drojdia de bere. De ce? Fii
ndcã acolo, la fel ca în boabele încolþite, are loc explozia energiei vieþii. Eu
, când beau bere, îmi dereglez intestinele. Odatã, aflându-mã în Cehia, am bãut
bere la halbã ºi am rãmas mirat cã nu mi s-a întâmplat nimic. Am diagnosticat de
ce berea la sticlã, din Rusia, este pentru mine ca otrava. Este influenþa conse
rvan-þilor. Ei omoarã energia sexualã ºi viaþa. Berea, în sine, declanºeazã prog
ramul contrariu.
Impotenþa înseamnã distrugerea familiei, pierderea aptitudinilor creatoare, înse
amnã criza statului. Savanþii au observat demult cã berea provoacã impotenþa ºi
bolile cardio-vasculare, dar industria de bere, multimiliardarã, ascunde aceastã
informaþie.
Bussines-ul omoarã sufletul, ºtiinþa omoarã religia. Faptul cã animalele ºi pãsã
rile sunt hrãnite cu hormoni pentru a creºte mai repede ºi, concomitent, li se i
ntroduc antibiotice, fiindcã, în urma unei asemenea alimentaþii le scade imunit
atea, nu. trece fãrã urme pentru locuitorii
Europei occidentale ºi pentru acei care consumã produsele importate de acolo. Cr
edeþi cã am fãcut întâmplãtor legãtura între alimentele de proastã calitate ºi
homosexualitate? Imaginaþi-vã cã un om consumã carne de pasãre sau vitã importat
ã din occident. Este plinã de hormoni care intensificã concentrar
ea asupra dorinþelor ºi a energiei sexuale, iar antibioticele o distrug. Om
ul consumã acest produs ºi îºi distruge rezervele de energie sexualã, care nu va
mai fi suficientã pentru naºterea urmaºilor. Dacã urmaºii se vor naºte, totuºi,
vor muri pãrinþii. Moartea pãrinþilor le poate salva viaþa, iar dacã nu este su
ficientã nici aceasta, se schimbã orientarea sexualã.
-Nu se leagã, - intervine interlocutorul meu. În show-bussines existã foarte mul
þi homosexuali, fapt care contrazice concluziile dumneavoastrã.
-Dimpotrivã, le confirmã. Scena ºi podiumul necesitã un consum uriaº de energie
psihicã, iar dacã iubirea nu este suficientã, este luatã din altã parte. Cândva,
subconºtientul omului gândea astfel: pentru crearea unei opere inspirate este n
evoie de eliminarea unei cantitãþi mari de energie ºi este periculos. De dragul
sufletului, voi pãstra aptitudinile, adicã iubirea trebuie sã fie mai importantã
decât succesele creatoare, decât gelozia, popularitatea etc. Concepþia contempo
ranã a societãþii consolidatã de moravuri permite orice compromis de dragul succ
esului. Are loc distrugerea planurilor fine, adicã a sufletului. În acest caz în
cepe furtul din planurile strategice care asigurã supravieþuirea. O
energie suplimentarã poate fi primitã prin sex, unde eliminarea energiei este sp
ontanã, prin alcool, narcotice ºi distrugerea urmaºilor. Aceastã energie nu este
creatoare ci distrugãtoare.
Am vãzut la televizor un idol al tineretului nostru. Pe tricoul lui era scris: "
Rock, sex, drog". Trebuia sã scrie homosexual. În ultima vreme, aceste noþiuni s
e unesc tot mai mult între ele.
- De ce în iudaism este interzisã utilizarea sângelui de animale în mâncare? Put
eþi sã explicaþi din punct de vedere al cercetãrilor dumneavoastrã?
- Evident. Dar mai întâi am sã vã povestesc o micã întâmplare. Într-o bunã zi, u
n cunoscut de-al meu radioelectronist mi-a spus: "Am sã vã comunic o informaþie
extraordinarã. Cercetãrile dumneavoastrã sunt aplicate ºi în radio-electronicã.
Imaginaþi-vã o schemã din câteva blocuri unite între ele care au aceeaºi sursã d
e alimentare, un cerc informaþional comun ºi o energie comunã. Dacã le vom uni c
onsecutiv, apoi sã le racordãm la sursa de alimentare apare
un câmp informaþional. Dacã fiecare bloc ar fi racordat la baterii separate nu s
e vor observa nici un fel de perturbaþii informaþionale. Ce se întâmplã? Cer
cul energetic este concomitent ºi informaþional. Noi primim împreunã cu
energia ºi informaþia. Aceastã schemã este specificã ºi pentru oameni ºi s-
ar întâmpla astfel: Când uitã de Dumnezeu oamenii încep sã se bruieze unui pe al
þii ºi apare o perturbare informaþionalã care, intensificându-se distruge sistem
ul."
- Sângele din organism, - am continuat eu, - este ºi el un cerc energetic ºi în
acelaºi timp informaþional. Senzaþia unitãþii, necesarã organismului, este asigu
ratã nu numai de sistemul nervos, dar ºi de sânge. Sângele poartã în el concepþi
a fiinþei vii, orientãrile lui valorice. Acest lucru este menþionat ºi în Noul T
estament unde se spune cã sufletul animalului se aflã în sângele lui. Astfel, co
nsumând carnea, omul trebuie sã primeascã maximum de energie ºi minimum de infor
maþie. În iudaism este interzis sã se consume carnea animalelor de pradã, a pãsã
rilor ºi animalelor care se hrãnesc cu hoituri, fiindcã devorarea cadavrelor ºi
agresivitatea sunt permise animalelor dar pentru om pot avea consecinþe grave. L
a un moment dat am observat cã am probleme cu gingiile când mãnânc prea des slãn
inã. Aceasta înseamnã cã mã concentrez asupra dorinþelor. Slãnina de casã este a
unui animal omnivor, care nu-ºi înfrâneazã dorinþele. Purceluºii pot sã-i mãnân
ce pe confraþii lor morþi. împreunã cu resturile de mâncare ale oamenilor porcii
mãnâncã ºi murdãria
informaþionalã.
Apropo, de ce peºtele de mare este mai scump decât cel din crescãtoriile de peºt
e? Un gurmand va spune cã este mai gustos, ºi are dreptate. Peºtele de mare nu n
umai cã este mai gustos, este mai curat informaþional, adicã este mai sãnãtos.
- ªtiþi care apã este cea mai bunã? - l-am întrebat pe conlocutorul meu, - cea c
are e curatã informaþional. Dacã m
sticla în care turnãm apã a fost altceva, apa nu va mai fi curatã informaþional.
De ce o parte din vin trebuie sã-1 turnãm în pãmânt ºi sã ardem o bucãþicã de p
âine? înseamnã distrugerea dorinþelor ºi a vieþii, înseamnã jertfa informaþional
ã care îmbunãtãþeºte componenta informaþionalã a produsului. De ce mâncarea cura
tã informaþional trebuie pregãtitã de un evreu? Fiindcã se presupune cã acesta v
a fi un om echilibrat sufleteºte. De ce, bãrbaþii sunt cei mai buni bucãtari? Fi
indcã depind mai puþin de dorinþe ºi de viaþã.
Cineva mi-a povestit o întâmplare interesantã. Amicul sãu avea în jur de zece re
staurante - "Vã imaginaþi, - îmi spunea - cum deschide un restaurant - lumea dã
nãvalã. Câºtigul este maxim. Mai întâi îºi acoperã cheltuielile, apoi datoriile,
apoi, când începe sã lucreze pentru sine lumea dispare. Aceiaºi bucãtari, aceea
ºi calitate a bucatelor, iar clienþii lipsesc."
- Dupã o situaþie catastrofalã ecologicã, - am continuat eu discuþia, - noi vorb
im despre pãdurile care mor, despre râurile infectate, despre animalele bolnave
etc. Nu spunem, însã, cã întinarea sufletelor noastre, inclusiv cu mâncare este
mult mai periculoasã. Dacã ºtiinþa va continua sã aibã o atitudine imoralã faþã
de noile domenii, consecinþele vor fi îngrozitoare. ªtiinþa ºi medicina de astãz
i vor sã ne opereze ªi sã ne însãnãtoºeascã sufletele ca ºi trupul dar nu înþele
g cã sufletul existã dupã alte legi.
- Poate cã e mai bine sã renunþãm la carne ºi la peºte ºi sã devenim vegetarieni
?
- Cred cã este timpul sã renunþãm la modelul de gândire care împarte lumea în bi
ne ºi în rãu. Nu existã situaþii bune ºi rele, existã situaþii legitime. Într-un
caz vegetarianismul poate fi benefic, în alt caz - malefic. Am sã vã explic pri
n povestea unui bussines-man vegetarian pe care îl preocupã
filosofia orientalã. Este o persoanã delicatã ºi spiritualizatã.
"Unul dintre angajaþii mei, - povestea aceasta, - era nefericit în dragoste ºi a
încercat sã se sinucidã. Probabil cã era foarte gelos ºi supãrãcios. Dar, a sup
ravieþuit. Dupã aceastã întâmplare s-a fãcut adept al lui Krishna. Nu consuma ca
rne, a renunþat la toate în interior ºi era fericit. Apoi, s-a îndrãgostit din n
ou. La început era bine, însã, la un moment dat, au început certurile. A suporta
t foarte greu cele întâmplate, iar peste un timp, nu se ºtie de ce, a murit. Se
presupune cã s-a sinucis. În locul lui am angajat un alt om care consuma carne î
n cantitãþi uriaºe. Tot timpul mesteca ceva. Era preocupat doar de interesele sa
le. Deodatã, a început sã cearã mãrirea salariului. I-am explicat cã trebuie sã
mai munceascã, sã se manifeste prin ceva, apoi vom putea vorbi despre salariu. C
e credeþi cã mi-a rãspuns?: "Mai întâi mãriþi-mi salariul ºi atunci voi lucra."
într-o zi, m-am apropiat de biroul lui ºi am vãzut o funie legatã de veiozã. La
un capãt era agãþat un cartonaº pe care era desenat un ursuleþ cu ºtreangul de g
ât, în ochi avea înfipte ace, iar sub el ardea un rug. L-am întrebat de ce a fãc
ut-o.
ªtiþi ce mi-a rãspuns?: "Am vrut ca ºi la serviciu sã fie la fel de plãcut ca ac
asã." Vã imaginaþi ce atmosferã avea acasã! ªtiu cã nu existã întâmplãri dar nu
pot sã înþeleg de ce un asemenea om a apãrut la firma mea. Mai târziu, s-a îmbol
nãvit ºi a renunþat la serviciu. Aº vrea sã vã întreb dacã apariþia lui la firma
mea are legãturã cu mine sau ba?"
- Evident cã are, - i-am rãspuns eu. Este portretul dumneavoastrã în viitor.
- Dar n-am nimic în comun cu acest om, - s-a mirat businessman-ul.
- Fie. Haideþi sã le luãm pe rând, i-am propus eu.
- Dumneavoastrã nu vã plac florile tãiate?
- Da.
- Nu puteþi sã suportaþi vederea sângelui?
- Da.
- În copilãrie vã era fricã de singurãtate ºi întuneric?
- Da.
- Sã ºtiþi cã aveþi o concentrare mãritã asupra vieþii. Pentru dumneavoastrã, es
te o durere prea mare distrugerea dorinþelor ºi a vieþii. Aþi devenit vegetarian
fiindcã nu puteþi sã acceptaþi moartea unei fiinþe.
- E ceva rãu în asta?
- Este bine atâta timp cât viaþa nu devine mai importantã decât iubirea. Atunci
când valoarea vieþii devine
absolutã, se intensificã brusc teama de a o pierde ºi agresivitatea faþã de acei
care ar putea sã-i pricinuiascã vreun rãu. Când toate astea ajung la o anumitã
limitã, apare reacþia inversã: idolatrizarea vieþii se transformã în urã faþã d
e ea. Apare o necesitate de a distruge greu de suportat. Moartea unei alte fiinþ
e sau suferinþele ei produc plãcere. De aceea vi s-a trimis un asemenea om. S-a
îmbolnãvit ºi a demisionat fiindcã aspiraþia dumneavoastrã cãtre Dumnezeu a elim
inat, într-o oarecare mãsurã idolatrizarea vieþii. Dacã l-aþi fi condamnat pe ac
el om ºi aþi fi fost agresiv faþã de el, aþi fi devenit dependent tot mai mult d
e viaþã, iar el s-ar fi simþit tot mai confortabil. Când un asemenea om începe s
ã se roage, se îmbolnãveºte foarte grav. Boala devine salvarea lui. Viaþa ºi iub
irea stau prea aproape una de alta ºi, omorând viaþa, omoram ºi iubirea.
Cine poate deveni vegetarian fãrã consecinþe periculoase pentru sãnãtate? Omul a
l cãrui suflet tinde cãtre Dumnezeu ºi iubire. Vegetarianismul poate sã intensif
ice brusc energetica planurilor fine dar ºi gelozia, agresivitatea celor care de
pind de viaþã.
Mulþi dintre vegetarieni sunt agresivi în plan spiritual. De aceea un vegetarian
care a trãit toatã viaþa într-o þarã sudicã cu temperaturi foarte ridicate, und
e soarele oferã energia necesarã, poate sã se nascã într-o altã viaþã într-o þar
ã nordicã unde este puþin soare iar pentru întreþinerea vieþii trebuie sã mãnânc
e carne. Dacã, de exemplu, un cãlugãr se concentreazã asupra Divinului, se roagã
eliminând frica, regretele ºi supãrãrile, se va simþi minunat, iar în caz cã es
te nemulþumit de sine ºi se supãrã pe alþii, o dietã riguroasã poate sã-i provoa
ce epuizare ºi sã se îmbolnãveascã. Surplusul de mâncare ne face dependenþi de v
iaþã ºi dorinþe, iar energia de suprafaþã apare nu din mâncare ci de pe planuril
e fine. Aºadar, cu cât ne dezvoltãm mai mult, cu atât vom mânca nu numai carne c
i ºi alte produse.
Apropo, în ultima vreme, oamenii au observat în ei niºte schimbãri neobiºnuite.
Au început sã mãnânce mai puþin ºi sã nu mai consume bãuturi alcoolice. Am încer
cat sã mã urmãresc pe mine ºi am constatat cã nu vroiam sã mãnânc la prânz, renu
nþam la cina pe care altãdatã o savuram. Înseamnã cã stomacul meu ºtia ce se va
întâmpla. Dacã toatã lumea a început sã mãnânce mai puþin existã o singurã concl
uzie. Nu ne ajunge energie finã necesarã pentru adaptarea la noile condiþii. Pen
tru a supravieþui, trebuie sã ne schimbãm nu numai emoþiile ºi modul de gândire
ci ºi modul de viaþã.
în timpul cutremurului in Asia de Sud-Est, din anul 2004, n-a pierit nici un ani
mal. P te cã în plan informaþional sufletele animalelor erau ma curate decât ale
oamenilor? Ne-am obiºnuit sã credem cã dezvoltarea este doar bine. Abia de curâ
nd am observat cã dezvoltarea are loc în detrimentul sufletului, cã este o sinuc
idere treptatã. Acuma este clar de ce a fost pedepsit Prometeu care a dãruit oam
enilor focul. Focul înseamnã cãldurã, confort, bunãstare. De ce vulturul îi devo
ra tocmai ficatul? Acesta este organul care simte cel mai bine viitorul. Sensul
legendei este urmãtorul. Omul care a uitat de suflet de dragul confortului trupe
sc ºi al bunãstãrii, nu are viitor. Viitorul lui suferã ºi se dezintegreazã. Gri
ja de suflet înseamnã grija de viitoarea supravieþuire. Conºtiinþa ºi moralitate
a sunt noþiuni strategice. Ne-a rãmas foarte puþin ca sã înþelegem acest lucru.
ÎNCHEIERE
Revelionul l-am sãrbãtorit într-un restaurant. S-a spus ºi un toast pentru anul
cocoºului ºi pentru calitãþile lui: curaj, perseverenþã, energie, ºi ca acestea
sã se întruchipeze în noi. Nu m-am putut abþine ºi am rostit ºi al doilea toast:
"ªtiþi ce mã impresioneazã la cocoº? Aleargã sãrmanele gãini flãmânde, iar împr
eunã cu ele ºeful lor. Se vede cã sunt flãmânde. Le arunci o bucãþicã de pâine º
i oricât de mult ar vrea cocoºul sã mãnânce, le oferã gãinilor în primul rând. A
ceastã cumpãtare în dorinþele sale îi permite nu numai sã dirijeze gãinile dar º
i sã asigure sãnãtatea urmaºilor.
Apropo, ºtiþi când se taie cocoºul la þarã?, - toþi mã pri-veau întrebãtori. - P
rimul semn cã trebuie tãiat cocoºul, este când a început sã mãnânce din faþa gãi
nilor. De aceea ridic acest pahar pentru ca destinul sã fie cu noi binevoitor, i
ar noi sã fim mai demni."
Au urmat ºi alte toasturi. Cineva a spus unul neobiºnuit: "Când ne comportãm cor
ect, când ne jertfim, când suntem grijulii ºi ne rugãm, sperãm ca Dumnezeu sã ne
audã, mai devreme sau mai târziu, ºi dacã nu peste 10-20 de ani atunci mãcar în
lumea de dincolo. Sã bem pentru ca, sãvârºind fapte bune, s-o facem dezinteresa
t"
Nu m-am abþinut ºi am strigat: "E adevãrat cã trebuie sã fim dezinteresaþi, fiin
dcã suntem_rãsplãtiþi instantaneu. Atunci când iubim, ne jertfim, ne abþinem pe
planul fin noi deja suntem rãsplãtiþi, doar cã nu ºtim asta. În acel moment noi
atingem Divinul ºi simþim unitatea cu El. Poate sã existe oare o rãsplatã mai ma
re?"
Toþi se bucurã, danseazã, iar eu mã gândesc cum va fi acest an pentru planeta Pã
mânt? Gum va fi pentru Rusia care are multe probleme? Acum 15 ani, Rusia se afla
în comuna primitivã. Între anii 1995-2000 - epoca sclavagismului dezvoltat. Înc
epând cu anul 2000 Rusia a trecut la feudalism, iar în anul 2004 a înaintat spre
Capitalism. In ritmul ãsta cred cã peste vreo cinci ani Rusia va ajunge în viit
orul luminos. Dar oricare ar fi acest viitor, principala noastrã grijã trebuie s
ã fie pãstrarea iubirii, a bunãtãþii ºi a optimismului.