Sunteți pe pagina 1din 24

Reper de viaþã creºtinã

CALEA %NVIERII SPERAN[EI -


MEMORIE, IDENTITATE {I MISIUNE CRE{TIN~
SCRISOAREA PASTORALÃ a PS Florentin CRIHÃLMEANU, Episcop greco-catolic român, Eparh de Cluj-Gherla,
la mãrita Sãrbãtoare a Învierii din morþi a Domnului ºi Dumnezeului ºi Mântuitorului nostru Isus Hristos

Florentin, prin harul ºi mila Bunului Dumnezeu, Episcop de Se spune cã cei doi erau în drum spre un sat numit Emaus.
Cluj-Gherla, Onoratului cler împreunã slujitor ºi iubitor de Localizarea acestui sat rãmâne ºi astãzi încã mult
Dumnezeu, cuvioaselor persoane consacrate împreunã controversatã (Amwas, El Qubeibeh, Beit Misseh, Abu Gosh).
rugãtoare, iubiþilor credincioºi greco-catolici ºi tuturor creºtinilor Dar ºi faptul acesta ne poate oferi o semnificaþie spiritualã, cãci,
iubitori de Dumnezeu, oriunde în lume creºtinii se aflã în pelerinaj, Isus este alãturi de
«Binecuvântat fie Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Isus ei în deznãdejde, pentru a le arãta calea învierii speranþei, spre
Hristos, care dupã mare mila Sa, prin învierea lui Isus Hristos a redescoperi prezenþa Sa, a Celui înviat, în viaþa lor.
din morþi, ne-a nãscut din nou, spre speranþã vie, spre Cei doi coboarã de la Ierusalim abãtuþi, triºti, deznãdãjduiþi,
moºtenire nestricatã ºi neîntinatã ºi nepieritoare, pãstratã în descurajaþi. Un drum pe care îl parcurg lent, întrebându-se ºi
ceruri pentru voi…» (1Pt 1,3.4). discutând despre întâmplãrile ultimelor zile: patimile ºi moartea
lui Isus. Deºi totul pare cã s-a încheiat, sufletele lor nu sunt încã
Iubiþi credincioºi, împãcate cu acest gând al morþii, care a rãmas adânc întipãrit
Viaþa noastrã, pelerinajul nostru pãmântesc ar trebui sã fie, în «ochii minþii lor». Sunt atât de pãtrunºi de subiectul
în mod simbolic, un drum de reîntoarcere la rai, la acea conversaþiei încât nici nu observã cum, pe drum, li s-a alãturat
comuniune pe care dintru începuturi Adam o avea cu un alt drumeþ. E chiar Isus, ne spune autorul Evangheliei, dar
Dumnezeu. Uneori însã, dificultãþile vieþii, neglijenþa, uitarea ºi pentru ei e încã un strãin. Nu-L pot recunoaºte pentru cã «ochii
pãcatul ne fac sã ne abatem de la drumul credinþei, ºi treptat sã lor erau þinuþi» (Lc 24,16).
pierdem din vedere importanþa acestui drum. Sãrbãtoarea Paradoxal, Isus este alãturi de ucenicii Sãi chiar ºi atunci
Învierii din morþi a Domnului nostru Isus Hristos este pentru noi, când aceºtia întorc spatele Ierusalimului, oraº al suferinþei ºi
creºtinii, ocazia cea mai potrivitã pentru a ne opri sã meditãm morþii. Isus este alãturi de ei chiar ºi acum când îl vãd, dar nu îl
asupra drumului nostru spiritual ºi a rememora identitatea recunosc. Pare cã se lasã condus de ei pe drum dar, de fapt,
noastrã creºtinã, pentru a putea înþelege mai bine rolul nostru El îi conduce pe un itinerar spiritual. Spune Sf. Augustin
în Planul divin, dar ºi în societatea în care trãim. Sãrbãtoarea (Discursuri 236A): «Cel care a acceptat sã devinã însoþitorul
Învierii trebuie sã fie pentru fiecare creºtin sãrbãtoarea reînnoirii vostru pe cale, s-a fãcut pentru voi Calea».
speranþei, a reînvierii la viaþa de credinþã ºi a regenerãrii Strãinul pare cã vrea sã intre în vorbã iar ei se opresc uimiþi
legãturii noastre de iubire cu Cel care prin moartea ºi învierea ºi întristaþi ºi îi explicã. Acela în care crezuserã, Isus
Sa ne-a mântuit. Nazarineanul, Proorocul puternic în faptã ºi cuvânt, fusese
Vã invit sã privim drumul nostru spiritual meditând asupra osândit la moarte ºi rãstignit, de cãtre arhierei ºi mai-marii
fragmentului evanghelic de la Luca 24,13-35, cu cei doi ucenici poporului (cfr Lc 24,19-20). În continuare, ei exprimã ºi idealul,
ai lui Isus în drum spre Emaus. Ei parcurg agale drumul de la speranþa lor trecutã: «nãdãjduiam cã El este Cel ce avea sã
Ierusalim spre Emaus, discutând despre cele întâmplate în izbãveascã pe Israel» (Lc 24,21). «O, ucenicilor, – li se
zilele precedente. Un strãin se apropie pe cale ºi, dupã ce îi adreseazã retoric Sf. Augustin (Discursuri 235) – aþi nãdãjduit,
ascultã, parcurge împreunã cu ei un drum. E un drum spiritual, deci acum nu mai nãdãjduiþi. Iatã, Hristos e viu, dar în voi a
care schimbã cursul vieþii lor ºi le oferã o nouã speranþã ce va murit speranþa. Într-adevãr Hristos e viu, dar acest Hristos viu
lumina calea întregului lor pelerinaj pãmântesc. Dupã acest gãseºte sufletele ucenicilor moarte». Aceasta e problema celor
drum cu Isus, cei doi se întorc imediat la Ierusalim, cu suflete doi ucenici: în sufletele lor e moartã speranþa învierii. Nu mai
pline de bucuria speranþei, pentru a mãrturisi ºi celorlalþi cã au fundamentul, motivaþia credinþei ºi, ca urmare, vor sã fugã,
L-au vãzut pe Domnul înviat. sã se desprindã de un trecut pe care nu îl înþeleg, sã-l ºteargã
Sã parcurgem, deci, ºi noi acest drum cu Isus ºi ucenicii din memoria lor.
Sãi, pentru ca pãtrunºi de lumina Cuvântului sã redescoperim Sunt atât de fixaþi pe imaginea morþii, încât nu pot accepta
identitatea noastrã ºi sã înþelegem misiunea noastrã. Astfel, sã nici mãcar semnele învierii. Nu mai conteazã acum nici
devenim ºi noi martori ai speranþei învierii în lume ºi sã putem mormântul gol, nici mãrturia apostolilor sau a femeilor
rãspunde cu credinþã ºi cu evlavie tuturor celor ce ne salutã cu mironosiþe, nici vestea îngereascã, toate sunt pentru ei poveºti.
tradiþionalul salut creºtinesc pascal: «Cu adevãrat Domnul a Pe El nimeni nu L-a mai vãzut viu, ca urmare înseamnã cã nu
înviat!» (cfr Lc 24,34). mai existã. Poate dacã ei L-ar fi vãzut cu ochii lor, ar fi crezut.
Ne vom folosi în meditaþia noastrã ºi de scrierile Sf. Neîncrederea lor, criza credinþei, provine din moartea speranþei
Augustin, precum ºi de ultima Scrisoare enciclicã a Sf. Pãrinte în sufletele lor. Murind speranþa, a murit ºi credinþa care era
Papa Benedict al XVI-lea, «Spe salvi», despre speranþa motivatã de aceastã speranþã. Ca urmare, ei cautã acum noi
creºtinã. orizonturi de speranþã, se întorc la casele lor, la munca lor de
mai înainte de a fi fost ucenici.
1. ASCULTAREA CUVÂNTULUI TREZEªTE SPERANÞA Din spusele lor, observãm cã au reþinut doar aspectele
(APRINDE SUFLETELE). MEMORIE. umane ale vieþii Domnului. Pentru ei, Isus este doar
«Nu trebuia, oare, ca Hristos sã pãtimeascã Nazarineanul, Profetul puternic prin fapte ºi cuvânt, asemenea
acestea ºi sã intre în slava Sa?» (Lc 24,26). lui Moise (Fapte 7,22), Eliberatorul lui Israel, omul speranþelor,
dar care acum murise rãstignit. Dacã L-ar vedea în trup viu,
A treia zi dupã rãstignirea lui Isus, într-o zi de duminicã (cfr poate cã ar crede. Gândesc ºi judecã totul doar la nivel uman.
Lc 24,1.13), doi cãlãtori se întorc de la Ierusalim ºi se îndreaptã Dar El merge chiar acum viu alãturi de ei. «ªi-au pierdut
spre un sat aflat la circa douã ore de mers distanþã. Cei doi credinþa ºi speranþa: chiar mergând alãturi de un om viu, ei erau
fãceau parte din grupul celor 70 de ucenici care L-au însoþit pe cei morþi. Mergeau morþi, însoþiþi de Viaþa însãºi!», explicã Sf.
Domnul ºi pe apostoli. Augustin (Discursuri 235).
Textul precizeazã doar numele unuia dintre ei: Cleopa. Strãinul îi ascultã cu rãbdare, cu înþelegere, dar ºi cu
Celãlalt ar putea sã fie Luca (autorul textului evanghelic) sau întristare. Le cere sã se desprindã de judecata pur umanã ºi
Simon (nu Petru, ci unul dintre cei 70 – Sf. Chiril din Alexandria) sã-ºi reaminteascã cuvintele Scripturii. Sã treacã dincolo de
sau Ammaus (dupã unele manuscrise – Sf. Ambrozie) sau aparenþe, sã aibã curajul sã spere dincolo de ceea ce vãd sau
tocmai pentru cã nu poartã un nume, ar putea fi oricare dintre aud, sã creadã Cuvântul Scripturilor. Pe plan spiritual, le cere
noi, cititorii acestui fragment. sã-ºi deschidã inimile sã primeascã Cuvântul ºi astfel sã

2 Via]a Cre}tin@ nr. 4/2008


Reper de viaþã creºtinã

trezeascã speranþa din sufletele lor. Aceasta presupune o 2. CELEBRAREA MISTERULUI CONFIRMÃ SPERANÞA
schimbare de mentalitate. (DEZVÃLUIE PREZENÞA). IDENTITATE.
Strãinul devine acum Învãþãtor. Dupã ce mai întâi i-a «ªi când a stat împreunã cu ei la masã, luând El pâinea, a
ascultat, El va sãdi în locul opiniilor personale Cuvântul sfintelor binecuvântat ºi, frângând, le-a dat lor» (Lc 24,30).
Scripturi. Cateheza Sa începe cu explicarea Scripturilor, astfel
încât sã-L recunoascã pe Hristos chiar din punctul în care se Pe drum, inimile ucenicilor vibreazã la auzul Cuvântu-
îndepãrtaserã de El (cfr Sf. Augustin, Discursuri 236). Isus îi lui-Viaþã, «focul Iubirii» se reaprinde în sufletele lor. Simt parcã
învaþã sã citeascã tocmai aceste fapte care îi scandalizeazã la o legãturã nevãzutã ce îi atrage spre acest Necunoscut.
lumina speranþei. Strãinul-Învãþãtor se face cã merge mai departe, dar de fapt
Dacã tocmai în moarte e cheia învierii? Dacã ceea ce pãrea vrea doar ca ei sã conºtientizeze aceastã legãtura ce s-a
un final, o încheiere, un faliment total, este de fapt un nou restabilit prin forþa cuvântului primit. Chiar dacã ochii fizici încã
început? Oare nu aºa ar fi trebuit sã se întâmple? «Nu trebuia, nu l-au recunoscut, sufletele lor l-au recunoscut ºi doresc sã
oare, ca Hristos sã pãtimeascã acestea ºi sã intre în slava rãmânã cu El. Astfel, dorinþa comuniunii izbucneºte de pe
Sa?» (Lc 24,26). buzele lor: «Rãmâi cu noi cã este spre searã ºi s-a plecat ziua»
De aceea, Isus începe sã le tâlcuiascã Scripturile de la (Lc 24,29). Cuvântul a reactivat memoria iar memoria reînvie
momentul ce va rãmâne «alfa ºi omega», începutul ºi sfârºitul, dorinþa prezenþei în sufletele lor.
evenimentul morþii ºi Învierii Sale. «ªi-au pierdut speranþa Acum, dupã acest drum parcurs împreunã, Isus îi conduce
pentru cã L-au vãzut mort. El, dimpotrivã, le explicã Scripturile mai departe, de pe drum, înãuntrul casei. Pe plan spiritual este
astfel încât sã înþeleagã cã dacã nu ar fi murit, atunci nu ar fi calea de la Cuvântul Scripturii spre Misterul revelaþiei prezenþei
putut sã fie Hristos » (Sf. Augustin, Discursuri 236). Sale. Cuvântul ascultat aprinde sufletele fãrã a dezvãlui
Astfel, Isus îi ajutã sã înþeleagã cã, dincolo de priceperea ºi prezenþa, acum însã a sosit ceasul în care El va celebra
calculele raþiunii umane, existã un alt plan, care este mai Misterul cuvântului care devine prezenþã realã. Isus reînnoieºte
presus de acestea. Este Planul divin ce nu poate fi înþeles gestul prin excelenþã, gestul Cinei de tainã, gestul menit sã
decât cu ochii credinþei larg deschiºi, la lumina harului rãmânã «izvor ºi culme» (fons et culmen – LG 14) a harului
speranþei. prezenþei Sale chiar ºi dupã Învierea ºi Înãlþarea sa.
Împotriva concepþiilor lumeºti, care aºteaptã mereu «…luând El pâinea, a binecuvântat ºi frângând, le-o dãdea
schimbãri spectaculoase ale societãþii exterioare, Isus aratã cã lor» (Lc 24,30). Imperfectul «o dãdea lor» subliniazã faptul cã
pentru a schimba lumea, trebuie pornit de la schimbarea este vorba de o acþiune începutã în trecut dar care continuã ºi
interioarã a gândului (meta-noeo), schimbarea «lumii noastre» în prezent. Este acþiune de dãruire, de oferire a lui Isus.
interioare, a propriei scãri de valori (cfr. Spe salvi, n.4). Este momentul central ºi cel mai important al fragmentului.
Imaginea tulburãtoare a morþii Sale pe cruce a produs Isus ia pâinea, binecuvânteazã, o frânge ºi în timp ce le-o
ucenicilor o amnezie, o pierdere a memoriei. Au uitat cuvintele dãdea lor ochii se deschid, îl recunosc, dar El se face nevãzut,
profeþilor din vechile Scripturi ºi chiar cuvântul prin care El dispare vãzului lor. Cu alte cuvinte, în timp ce El oferã pâinea
Însuºi le dezvãluise lor cu exactitate Planul divin: «Iatã, ne suim frântã apostolilor, în momentul în care ei ating pâinea devenitã
la Ierusalim ºi se vor împlini toate cele scrise prin prooroci Trup, Trupul fizic dispare.
despre Fiul Omului. Cãci va fi dat pãgânilor ºi va fi batjocorit ºi Paradoxal, ochii se deschid în faþa absenþei… Este o
va fi ocãrât ºi scuipat. ªi, dupã ce Îl vor biciui, Îl vor ucide; iar a absenþã plinã de prezenþa realã dar sub o altã formã.
treia zi va învia» (Lc 18,31-34). Ucenicii au o revelaþie fulgerãtoare prin care înþeleg cã de
Ne întrebãm: dacã Isus le vorbeºte atât de limpede acum înainte, chiar dacã nu-L vor mai putea percepe fizic
spunându-le ce va urma sã se întâmple, de ce unii dintre alãturi de ei, El va rãmâne prezent spiritual în sufletele lor. Isus
ucenici s-au tulburat iar alþii s-au întors deznãdãjduiþi spre casa nu mai este cu ei pentru cã acum este în ei. De-acum înainte
sau munca lor de mai înainte? De ce nu au reþinut ºi cuvântul misterul prezenþei a pãtruns în sufletele lor.
despre Înviere? Ne explicã evanghelistul Luca: «Ei nu au «Domnul Isus (…), dupã ce a fost recunoscut, nu se mai
înþeles nimic din acestea, cãci cuvântul acesta era ascuns lasã vãzut, se îndepãrteazã trupeºte de aceia care deja îl ºtiau
pentru ei ºi nu înþelegeau cele spuse» (Lc 18,34). Deci, ochii lor alãturi de ei prin credinþã» (cfr Sf. Augustin, Discursuri 235).
erau þinuþi ca sã nu-L recunoascã iar cuvântul lui Isus era Isus nu a plecat, ci a rãmas prezent, dar sub o altã formã
ascuns pentru ei. Se pare cã era o situaþie în care ar fi fost dificil perceptibilã, doar cu ochii credinþei larg deschiºi. «Absenþa
pentru ucenici sã poatã percepe prezenþa divinã alãturi de ei. Domnului nu e absenþã. Trebuie sã crezi ºi Cel pe care nu-L
Dar oare nu se întâmplã adeseori ºi cu noi astãzi la fel? vezi este cu tine» (Sf. Augustin, Discursuri 235).
Oare obstacolul credinþei nu este chiar în noi? Este încã de la Isus dispare pentru cã nu doreºte ca ei sã se ataºeze în
primul pãcat al lui Adam semnul înclinãrii constante a omului mod sensibil, fizic de El. de îndatã ce ochii credinþei s-au
spre rãu, este orbirea ºi amnezia cauzate de pãcat. deschis ei trebuie sã urmeze drumul credinþei chiar în absenþa
De câte ori nu se adevereºte ºi cu noi cuvântul proorocului Lui fizicã. «Acum ucenicii nu mai vãd chipul Sãu de frate pentru
Isaia: «Cu urechile veþi auzi, dar nu veþi înþelege, ºi cu ochii vã cã El a devenit chipul lor, transformându-i în fii ai Tatãlui»
veþi uita, dar nu veþi vedea» (Is 6,9b). De câte ori Cuvântul (Silvano Fausti).
Scripturii pe care-l ascultãm sau îl citim, trece pe lângã noi, nu Cu ochii minþii larg deschiºi, ei conºtientizeazã abia acum
ne atinge sufletele, viaþa noastrã de credinþã. Este Cuvântul inimile lor aprinse de iubirea Celui care le vorbea pe cale.
dãtãtor de viaþã, Cuvântul prin care Dumnezeu a creat toate Recapituleazã acum trecutul ºi îl recitesc într-o nouã luminã, în
cele vãzute ºi nevãzute, Cuvântul care pronunþat de preot face lumina credinþei în Cel înviat. Când te apropii de luminã, spune
ca harul sã devinã lucrãtor în Sfintele taine, oriunde ºi oricând, Mons. Vladimir Ghika, atunci mergi cu umbra în spate, iar când
dar care pentru noi rãmâne fãrã efect din cauza împietririi te depãrtezi de luminã mergi cu umbra în faþã.
inimilor noastre. Dupã ce ºi-au reamintit cuvintele Scripturii au primit o nouã
Trebuie sã ºtim cã existã un univers spiritual interior în care, speranþã, iar acum celebrarea Misterului prezenþei, vederea
prin natura umanã ºi lucrarea Harului, sunt prezente în sufletele Celui înviat a trezit în suflete certitudinea credinþei. Pentru ei
noastre credinþa ºi speranþa, dar acestea trebuie doar Isus nu mai este doar Cel mort, ci este Cel mort ºi înviat, Cel
«activate» (cfr Spe salvi, n.7). care a biruit moartea. Ucenicii au acum o nouã revelaþie la
Sã ne propunem sã ascultãm Cuvântul divin cu inimile larg lumina acestui adevãr. Dacã Maestrul e viu înseamnã cã ei
deschise, pentru ca sã poatã pãtrunde ºi da o nouã suflare de sunt încã ucenicii Lui. Prezenþa euharisticã a reînviat credinþa ºi
speranþã sufletelor noastre. Precum natura sub razele speranþa moartã din sufletele lor ºi le-a reamintit identitatea lor:
mângâietoare ale soarelui primãvãratic se trezeºte ºi primeºte au fost ºi au rãmas ucenicii lui Isus.
o nouã suflare de viaþã, la fel Cuvântul lui Dumnezeu trebuie sã Îl vor putea percepe fizic doar atunci când vor repeta
ne reaminteascã Planul divin de mântuire pe care Domnul îl are gesturile ºi cuvintele care de la Cina cea de tainã au rãmas ca
cu fiecare dintre noi ºi sã ne dea un nou elan pe calea învierii sigiliu al prezenþei Sale în absenþã.
speranþei în sufletele noastre. «Dacã tu, oricine ai fi, din rândul credincioºilor, nu porþi
Criza actualã a credinþei, explicã Pontiful roman, este de degeaba numele de creºtin, dacã nu intri în Bisericã fãrã motiv,
fapt o crizã a speranþei care trebuie sã motiveze credinþa dacã ai învãþat sã asculþi Cuvântul lui Dumnezeu cu fricã ºi
noastrã (cfr. Spe salvi, n.17). speranþã, atunci frângerea pâinii va fi consolarea ta», ne spune
Sf. Augustin (Discursuri 235).

Via]a Cre}tin@ nr. 4/2008 3


Reper de viaþã creºtinã

Momentul revelaþiei prezenþei lui Isus se petrece la aceastã convertire? Întâlnirea cu Isus, Strãinul care-i însoþise
frângerea pâinii. Iatã ºi pentru noi, cei care de multe ori în de-a lungul întregului drum, îi conduce de la deznãdejdea din
pelerinajul nostru pãmântesc nu-L recunoaºtem pe Cel care ne Vinerea mare, prin Cuvântul Scripturilor ºi a gestului Cinei
stã alãturi, cât este de important sã participãm activ la Sf. euharistice, spre bucuria speranþei regãsite în Duminica Învierii.
Liturghie ºi sã ne cuminecãm cu vrednicie, pentru întãrirea Acest drum reprezintã simbolic calea convertirii de la pãcat
identitãþii noastre creºtine. Sã ne întrebãm cum participãm la la viaþa de har, drumul spiritual pe care ºi noi suntem chemaþi
Sf. Liturghie? Este doar un act de prezenþã, o asistenþã, sau sã-l parcurgem în timpul Postului Mare ºi ori de câte ori, în
este o participare efectivã la reînnoirea misterelor vieþii publice drumul pelerinajului nostru pãmântesc, suntem întristaþi sau
a Mântuitorului. Prin ce rugãciuni ºi acþiuni de pietate încercãm deznãdãjduiþi.
sã-ne întãrim identitatea creºtinã? Suntem cu adevãrat Este ºi drumul pe care zilnic ne conduce Sf. Liturghie: de la
«oameni euharistici» (Papa Ioan Paul al II-lea), adicã persoane ascultarea Cuvântului, pentru reactivarea memoriei (ce trebuie
care pun în centrul vieþii de credinþã Taina Euharistiei? sã ºtim?), prin celebrarea Misterului Cuvântului, pentru
Rugãciunea personalã, liturgicã ºi comunitarã lãrgeºte reînnoirea identitãþii creºtine (cine suntem?), la trãirea
sufletul ºi îl face sã devinã capabil de a primi mai mult, de a se Cuvântului, pentru împlinirea misiunii creºtine faþã de
deschide mai mult spre iubirea divinã ºi, implicit, spre slujirea aproapele (ce trebuie sã facem?).
oamenilor, devenind astfel izvor de speranþã ºi credinþã pentru Este drumul catehetic ºi liturgic pe care Isus doreºte sã-l
ceilalþi (cfr. Spe salvi, n.34). facã acum împreunã cu noi. Am parcurs drumul Postului, am
ascultat lecturile proorocilor Vechiului Testament, am ascultat
lecturile Evangheliilor patimilor, ne-am reactivat în suflete
3. TRÃIREA PREZENÞEI TRANSFORMÃ ÎN MARTORI AI memoria Cuvântului Scripturii ºi ne-am mirat cât de mult am
SPERANÞEI ÎNVIERII (REÎNTOARCE ÎN COMUNIUNE). uitat aceste cuvinte! Apoi, treptat, ne-am apropiat de Masa
MISIUNE. euharisticã a sãrbãtorii, L-am redescoperit pe Hristos prezent în
«ªi în ceasul acela sculându-se s-au întors la Ierusalim ºi au sufletele noastre ºi am conºtientizat identitatea noastrã. Ne-am
gãsit adunaþi pe cei unsprezece» (Lc 24,33). reamintit cã suntem creºtini botezaþi ºi purtãm numele Celui
care pentru noi a murit ºi a înviat. Astfel, cu sufletele aprinse ºi
Acum ucenicii îºi dau seama cã ochii lor au fost þinuþi de o cu dorinþa de a fi de folos comunitãþii, nu ne mai rãmâne decât
forþã interioarã, de nepriceperea ºi zãbovirea inimilor lor, de sã rãspundem la ultima întrebare pe care ucenicii ºi-au pus-o:
neîncrederea în Cuvântul Scripturilor, de orbirea lor ce trebuie sã facem? Iar rãspunsul trebuie sã-l ofere fiecare
sufleteascã. dintre noi, practic, prin propria viaþã!
Cu inimile aprinse de Cuvântul Scripturii, cu sufletele pline «Credinþa noastrã este viaþa noastrã», spunea eminentul
de prezenþa vie a Celui Înviat, ucenicii îºi redescoperã Cardinal Iuliu Hossu de pie memorie. Dar oare credinþa noastrã
identitatea, refac legãtura iubirii (Io 13,35) ºi a caritãþii fraterne se reflectã în viaþa noastrã?
care îi leagã de comunitatea pe care o pãrãsiserã. Sã ne deschidem sufletele, ne invitã Papa Benedict al
Memoria fiindu-le reactivatã, ei înþeleg prezenþa vie a lui XVI-lea, ºi astfel lumea se va deschide pentru a permite
Isus în Euharistie. Domnul, Maestrul, Învãþãtorul e viu, e alãturi intrarea lui Dumnezeu în istoria umanã. Ne întrebãm cum?
de ei, deci misiunea lor nu s-a încheiat ci, dimpotrivã, abia Eliberând viaþa noastrã de rãu, de mediocritate, lumea devine
acum începe ºi decurge firesc. Ei înþeleg cã locul lor nu este mai bunã cu o persoanã (noi înºine), astfel devenim izvor de
acolo, la Emaus, ci este alãturi de ceilalþi în comunitatea speranþã pentru noi ºi pentru ceilalþi (cfr. Spe salvi, n.35). Aici
apostolicã din Ierusalim. Speranþa a reînviat în sufletele lor, trebuie subliniatã importanþa misiunii persoanelor consacrate
sunt ºi ei martori ai Învierii Domnului, ca urmare trebuie acum pentru Bisericã ºi pentru întreaga lume, cãci ei sunt «cei puþini
sã se întoarcã ºi sã vesteascã imediat ºi celorlalþi bucuria ce care pot schimba lumea din interior» (cfr. Spe salvi, n.15 –
înflãcãreazã inimile lor. Sf. Bernard).
«Fiþi arzãtori, aprinºi de focul caritãþii (…), acest foc vã va Sã reînviem cât mai des prezenþa lui Hristos în memoria
îndrepta spre înalt, vã va ridica spre cer» (Sf. Augustin, sufletelor noastre, prin citirea, ascultarea ºi meditarea
Discursuri 234). Cuvântului, pentru a ne aduce aminte cã suntem creºtini
Speranþa vie conferã detaºarea libertãþii interioare ºi zelul botezaþi iar prin celebrarea liturgicã a Cuvântului, împãrtãºirea
de a persevera în cele sfinte, cu bucurie. Un suflu nou care euharisticã ºi mãrturisire (spovadã) sã reînnoim identitatea
regenereazã, susþine ºi alimenteazã edificiul credinþei (cfr. Spe noastrã creºtinã ºi apoi sã ducem ºi altora speranþa reînnoirii
salvi n.10). sufleteºti. Astfel vom deveni martori ai reînvierii speranþei în
Cei doi se întorc «în ceasul acela», primesc mãrturia lume ºi vom putem invita ºi pe ceilalþi creºtini sã urmeze
celorlalþi ºi le istorisesc drumul pe care l-au parcurs cu Isus, aceastã cale a învierii speranþei, împreunã cu Isus.
cum i-a condus pe cale ºi cum l-au recunoscut la «frângerea «Iar Dumnezeul speranþei sã vã umple pe voi de toatã
pâinii». Mãrturisesc cu toþii, într-o inimã ºi-un glas, în bucuria ºi pacea în credinþã, ca sã prisoseascã speranþa
comuniunea bucuriei speranþei ºi a credinþei reînnoite: voastrã, prin puterea Spiritului Sfânt» (Rom 15,13).
«Domnul a înviat cu adevãrat!» (cfr Lc 24, 34). Vã doresc o reînviere a memoriei creºtine, o reînnoire a
Adevãrata misiune a creºtinului nu se poate opri la propria speranþei, credinþei ºi identitãþii euharistice în suflete, astfel
persoanã, ci trebuie sã se extindã asupra comunitãþii. încât sã întãrim comuniunea în iubire cu El ºi cu fraþii noºtri în
Existenþele noastre sunt în profundã comuniune. Nimeni nu credinþã iar la timpul rânduit sã ne-nvrednicim a participa cu
trãieºte, nu pãcãtuieºte ºi nu se mântuieºte singur, explicã bucurie la Cina ospãþului veºnic de-a dreapta gloriei cereºti a
Pontiful roman Benedict al XVI-lea, existã o interacþiune în rãu Tatãlui, împreunã cu Fiul Sãu, Domnul nostru Isus Hristos
ca ºi în bine, de aceea speranþa noastrã trebuie sã fie speranþã Înviat, în iubirea Spiritul Sfânt. Amin!
pentru ceilalþi (cfr Spe salvi, n.48). În viaþa practicã credinþa Hristos a Înviat!
creºtinã ne învaþã ºi trezeºte în noi capacitatea de a suferi
pentru celãlalt, pentru adevãr, dreptate ºi iubire (cfr Spe salvi, † FLORENTIN
n.39). Episcop de Cluj-Gherla

Iubiþi credincioºi,
Am meditat asupra drumului ucenicilor de la Ierusalim spre Datã în Cluj-Napoca, din noua reºedinþã episcopalã, la
Emaus ºi-apoi din nou la Ierusalim. Este un drum pe care ei îl Marea Sãrbãtoare a Învierii din morþi a Domnului ºi
parcurg de douã ori în aceeaºi zi, dar cu atitudini spirituale total Dumnezeului ºi Mântuitorului nostru Isus Hristos, Anul
diferite. Drumul de la Ierusalim la Emaus este drumul tristeþii ºi Domnului 2008, la 307 ani de la Sfânta Unire cu Biserica
al deznãdejdii, o fugã de Ierusalimul rãstignirii, un drum parcurs Romei, în al IV-lea an de pontificat al Sf. Pãrinte Papa Benedict
agale cu imaginea morþii în faþã. Drumul de la Emaus la al XVI-lea, în al XII-lea an al episcopatului ºi al VI-lea an în
Ierusalim este, dimpotrivã, un drum al bucuriei, al speranþei tronul acestei eparhii, anul împlinirii a 155 de ani de la
reînnoite, care dã aripi, o fugã cu suflete aprinse spre întemeierea binecuvântatei Eparhii de Cluj-Gherla.
comunitate, un drum parcurs în grabã cu prezenþa Celui înviat
în suflete ºi mesajul învierii speranþei pe buze. Cum s-a produs

4 Via]a Cre}tin@ nr. 4/2008


Reper de viaþã creºtinã

MARE {I M#NG#IETOARE
ESTE TAINA SPOVEZII
Pentru ca bucuria revãrsatã de misterul Învierii scurge din viaþa divinã, este lumina care strãluceºte
Domnului sã fie deplinã, creºtinul trebuie sã peste întreaga lucrare a mâinilor lui Dumnezeu.
experimenteze iertarea Tatãlui. Astfel se sãvârºeºte Creºtinul este chemat sã experimenteze
împãcarea dintre Dumnezeu ºi om, realitate care se milostivirea divinã, întâlnindu-L pe Dumnezeu în
împlineºte prin minunata tainã a spovezii, oferitã de sacramenul spovezii, unde el primeºte iertarea ºi este
Dumnezeu în administrarea Bisericii. Aceastã tainã de învãluit din nou în iubirea divinã. Prin binecuvântarea
nepreþuit trebuie sã fie revalorizatã, scoþând în evidenþã de dezlegare pe care o dã preotul în numele lui Hristos,
ceea ce este mai important. În acest sens, Sfântul milostivirea divinã ºterge pãcatul, conferã darul iertãrii
Pãrinte Papa Benedict al XVI-lea spune cã „elementul ºi reînnoieºte viaþa divinã în suflet. În felul acesta, omul
esenþial al spovezii este adesea neglijat sau chiar uitat”. este reîmpãcat cu Dumnezeu, o reîmpãcare care
De asemenea, el precizeazã cã „atunci când insistãm reînnoadã prietenia cu El ºi care aduce cu sine pacea
doar pe acuzarea pãcatelor, lucru care trebuie sã se ºi liniºtea conºtiinþei, însoþite de o adevãratã mângâiere
facã, cãci este un element important al spovezii, riscãm spiritualã. Împãcându-se cu Dumnezeu, omul se
sã punem pe locul doi ceea ce este de fapt esenþial, împacã ºi cu Biserica, ºi cu sine însuºi. Dacã prin pãcat
adicã întâlnirea personalã cu Dumnezeu, Tatãl bun ºi s-a ºtirbit sau chiar s-a rupt comuniunea frãþeascã, prin
milostiv”[1]. Spovada este, deci, înainte de toate, o spovadã ea se reface. Astfel, pãcãtosul iertat reintrã în
„întâlnire cu Dumnezeu care comuniunea sfinþilor ºi
ne iubeºte..., este o tainã beneficiazã de schimbul de
care rãspunde nevoilor bunuri spirituale dintre
omului de astãzi, cãci el nu membrele vii ale Trupului lui
poate trãi fãrã milã ºi Hristos.
iubire... Prin spovadã, omul Împãcarea cu Dumne-
îºi deschide inima spre zeu, cu Biserica ºi cu sine
slujitorii lui Dumnezeu, care însuºi aduce, la rându-i,
în acel moment îl reprezintã bucuria interioarã, bucurie
pe Hristos, pe acest Hristos care este, de fapt, rodul iubirii
care mã ascultã, mã regãsite, a iubirii fiului care
încurajeazã ºi îmi spune: ºi-a regãsit tatãl. Psalmul 31
Ridicã-te ºi umblã!”[2]. pune în luminã relaþia dintre
Sfântul Pavel se adre- împãcare ºi bucurie. Acest
seazã corintenilor ºi nouã tuturor, spunând: „Vã psalm este un cântec de mulþumire al omului pãcãtos,
rugãm, în numele lui Hristos, împãcaþi-vã cu care primeºte iertarea lui Dumnezeu. „Fericit cel cãruia
Dumnezeu” (2 Cor 5,20). Este o chemare care se i s-au iertat fãrãdelegile ºi cãruia i s-au acoperit
adreseazã tuturor oamenilor, cãci toþi sunt pãcãtoºi, iar pãcatele./ Fericit bãrbatul cãruia nu-i va socoti Domnul
fundamentul acestei chemãri este milostivirea divinã. pãcatul” (Ps 31, 1-2). Experimentarea bucuriei
Despre milostivirea divinã se poate spune cã este împãcãrii îl conduce pe creºtin sã trãiascã o viaþã nouã.
expresia iubirii Tatãlui în faþa mizeriei umane. Prin Este vorba de o viaþã trãitã cu Hristos ºi asemenea vieþii
milostivirea divinã, Dumnezeu îºi exprimã iubirea faþã lui Hristos. Pentru aceasta, Spiritul Sfânt vine în ajutor
de creatura sa rãzvrãtitã, acordându-i neîncetat, pânã slãbiciunii umane ºi, în calitatea Sa de cãlãuzã
în momentul morþii, posibilitatea împãcãrii. Ea este, interioarã, îl va educa treptat pe creºtin la practicarea
deci, focul iubirii divine, care arde mizeria omului ºi, curãþiei inimii, cãci doar din inima curatã pãcatul este cu
purificându-l, îi comunicã viaþa divinã ºi pacea adevãrat alungat. Astfel, creºtinul trãieºte o adevãratã
interioarã. viaþã filialã, prin care el dã mãrturie de „minunãþiile Celui
În faþa acestei splendori a milostivirii divine, care ne-a fãcut sã trecem din întuneric la admirabila Sa
sfinþii s-au minunat ºi au exprimat în rugãciune luminã” (1 Pt 2,9). Aceastã mãrturie exprimã ºi
profunzimea acestui atribut divin, din care s-a nãscut realizeazã mulþumirea pãcãtosului iertat în faþa Tatãlui
taina spovezii. Sfânta Ecaterina de Siena aduce ceresc, pentru acest minunat sacrament al milostivirii
profunde elogii milostivirii lui Dumnezeu, spunând: „Prin Sale, pe care, prin Bisericã, El ni-l oferã tuturor, în
milostivirea Ta, Pãrinte veºnic, Tu ne-ai creat; prin numele iubirii Sale.
milostivirea Ta am fost re-creaþi în sângele Fiului Tãu...
Datoritã milostivirii Tale, Fiul Tãu s-a întins pe Cruce,... Pr. Anton CRIªAN,
ºi-acolo El a învins moartea... Milostivirea Ta dã viaþã; Vicar cu preoþii ºi persoanele consacrate
ea dã acea lumina care permite fiecãrei creaturi sã-Þi
cunoascã blândeþea ºi disponibilitatea infinitã de a Note:
ierta... Datoritã milostivirii Tale, nebun de iubire, Tu ai 1. Dintr-un cuvânt adresat la începutul lunii martie 2008
vrut sã fii mereu alãturi de creaturile tale... O, participanþilor la un curs organizat de Tribunalul
milostivire! Inima-mi se pierde-n Tine! În orice parte Penitenþeriei Apostolice.
se-ntoarce ºi priveºte spiritul meu, el nu percepe decât 2. Din mesajul adresat tinerilor cu ocazia Zilei Mondiale
milostivire...”[3]. În ochii acestei minunate sfinte, a Tineretului – Ziua Floriilor 2008.
milostivirea este omniprezentã, totul este milostivire. 3. Ecaterina de Siena, Cartea Dialogurilor, cap. 30, pp
Pentru ea, milostivirea este puterea creatoare care se 111-112.

Via]a Cre}tin@ nr. 4/2008 5


Din viaþa Eparhiei

Sfântul Iosif -
Patron al Eparhiei de Cluj-Gherla
Sfântul Iosif, Logodnicul culturã pentru Eparhia de
Preasfintei Fecioare Maria, Cluj-Gherla. Se poate spu-
Patron al familiei, Patron al ne cã aceastã capelã ºi-a
Bisericii Universale, Patron împlinit misiunea în anul
al Europei, ºi pentru credin- care a trecut, dar, drumul
cioºii greco-catolici Patron este abia la început. Existã
al Eparhiei de Cluj-Gherla, speranþa de a se face noi
este pomenit în calendarul paºi, prin binecuvântarea
liturgic la data de 19 martie, sãlii de conferinþe (care
zi celebratã în Eparhia de este situatã simetric faþã de
Cluj-Gherla ca Sãrbãtoare capelã) ºi, mai ales, stabi-
de Poruncã. Decretul prin lirea unui proiect pentru a
care s-a hotãrât aceastã se continua lucrãrile pe
completare a calendarului verticalã. O altã intenþie
liturgic a fost emis de cãtre exprimatã în cadrul cele-
Episcopul Eparhial Florentin Crihãlmeanu, la 16 brãrii a fost aceea de a se dedica viitoarea
martie 2003, cu aprobarea Prefectului Congregaþiei catedralã greco-catolicã martirilor pentru credinþã ai
pentru Bisericile Orientale. Aceastã decizie s-a luat secolului XX, aceasta din dorinþa de a nu face
þinând cont de faptul cã „Sfântul Iosif (…) a devenit niciun fel de discriminãri între cei care au mãrturisit
încã din anul 1856 Patron al Eparhiei de adevãrata credinþã în timpul regimului de tristã
Cluj-Gherla (pe acea vreme de Gherla), prin memorie; mãcar aici, în bisericã, sã fie alãturi, aºa
hotãrârea primului Episcop al ei, Ioan Alexi cum au fost ºi în închisori, de multe ori, catolici,
(1856-1862)”. ortodocºi, protestanþi, chiar ºi evrei, oameni de
La Sãrbãtoarea Sfântului Iosif, miercuri, 19 diferite naþionalitãþi, trãitori pe teritoriul României.
martie a.c., s-a împlinit un an de la binecuvântarea Pentru a se rememora ceea ce s-a trãit vreme
noii capele „Sfântul Iosif” (în 18 martie 2007), de un an în acest loc aflat sub protecþia Sfântului
moment aniversar marcat prin celebrarea Sfintei Iosif, la finalul Sfintei Jertfe Liturgice a avut loc o
Liturghii Arhiereºti în incinta capelei. Cu acest prilej, proiecþie de imagini din viaþa capelei ºi a parohiei,
de la ora 9.00, Preasfinþia Sa Florentin, însoþit de într-un grupaj realizat de Codruþa Fernea,
preoþi ºi credincioºi din parohiile clujene, au fost preºedintã ASTRU. Astfel, pe acordurile mini-
primiþi de cãtre credincioºii parohiei „Andrei concertului oferit de membrii corului Jubilate, s-au
Mureºanu”, de pãrintele paroh Mircea Marþian ºi de derulat imagini de la numeroasele programe
vicarul parohiei, pr. Titus Sas, în spaþiul care a prins desfãºurate în spaþiul primitor ºi plin de luminã,
viaþã în mijlocul zidurilor de beton din Piaþa Cipariu, spaþiu în care ºi-au dat mâna, ca organizatori,
ce constituie structura de bazã a viitoarei catedrale parohia “Andrei Mureºanu”, împreunã cu membrii
greco-catolice clujene. asociaþiilor ASTRU, AGRU, Departamentul de
Rãspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Catehezã al Episcopiei, dar ºi alte organizaþii din
cãtre corul Jubilate, dirijat de Mihaela Ceºa-Goje, cadrul Eparhiei de Cluj-Gherla.
formaþie muzicalã nãscutã odatã cu inaugurarea Sãrbãtoarea “Sfântului Iosif” a fost în mod
noii capele ºi prezentã, spre a încununa prin cânt deosebit pentru credincioºii Eparhiei de Cluj-Gherla
rugãciunea, la toate celebrãrile liturgice din o invitaþie la rugãciune, urmând exemplul aceluia
duminici ºi sãrbãtori. care I-a primit în grija sa pe Fiul lui Dumnezeu ºi pe
În cuvântul de învãþãturã, Preasfinþia Sa Preasfânta Sa Mamã, Maria: “Sã-L rugãm pe bunul
Florentin a prezentat credincioºilor viaþa Sfântului Dumnezeu sã putem urma exemplul credinþei lui
Iosif, acela despre care Pãrinþii Bisericii spun cã Iosif, exemplul credinþei asumate, pe care se poate
este „icoanã vie a vieþii de sfinþenie, oglindã a clãdi apoi o viaþã în ascultare faþã de Dumnezeu,
virtuþilor”, rememorând, totodatã, drumul spiritual astfel încât încercãrile grele, dificultãþile, momentele
de un an în Capela „Sfântul Iosif”, un an de când de tulburare ale vieþii sã nu ne zdruncine stânca
s-au împlinit toate cele rânduite pentru ca acest loc credinþei. Sã-i cerem Patronului Bisericii Universale
sã devinã un punct liturgic, un loc de rugãciune. ºi Patronului Eparhiei noastre sã ne mijloceascã
S-a arãtat faptul cã sfinþirea capelei cu hramul harul de a creºte ºi de a ne întãri, de a rãmâne
“Sfântul Iosif” a fost un moment de progres, a fost o statornici în mãrturisirea credinþei noastre, pânã la
nouã treaptã urcatã în dezvoltarea Eparhiei. Astfel, moarte. Iar Sfântul Iosif, icoana sfinþeniei, pilda
dacã pânã atunci se vorbea despre fundamentul dreptãþii ºi oglinda virtuþilor, sã ne mijloceascã harul
unei clãdiri începute ºi neterminate, de atunci se unei vieþi în sfinþenie, pãzind poruncile divine, din
vorbeºte despre capela “Sfântul Iosif” ca ºi despre iubire faþã de Dumnezeu, ºi fãcând fapte de
o flacãrã aprinsã, o oazã de rugãciune, un loc de caritate, din iubire faþã de aproapele.”

6 Via]a Cre}tin@ nr. 4/2008


Din viaþa Eparhiei

Vizit@ pastoral@ în parohia “Buna Vestire”


din cartierul clujean M@r@}ti
Parohia greco-catolicã "Buna Vestire", situatã în sã ne gândim la zecile ºi zecile de miliarde de oameni
cartierul Mãrãºti din Cluj-Napoca, a serbat duminicã, care vor exista dupã dispariþia noastrã de pe acest
30 martie a.c., hramul bisericii parohiale ce se pãmânt, dacã Domnul va binevoi. Iatã ce înseamnã
construieºte pe str. Cãlan f.n. Cu acest prilej, actul Rãscumpãrãrii: a putea purta toate aceste
Preasfinþia Sa Florentin Crihãlmeanu a celebrat pãcate, care mai pot fi înmulþite cu cifra pãcatelor
Sfânta Liturghie în capela din demisolul bisericii, dând noastre ºi cu toate pãcatele omenirii – fiecare dintre
curs invitaþiei pr. paroh Grigore Ciupe ºi credincioºilor aceºti oameni, sute de miliarde, au, la rândul lor, mii
parohiei. sau milioane de pãcate. Iatã de ce a fost nevoie de o
La masa altarului au concelebrat ºapte preoþi, astfel de moarte pe lemnul Crucii. (…) Vã daþi seama
prezenþi pentru a sãrbãtori împreunã cu comunitatea de încãrcarea psihologicã, la nivel mental, a unei
din Mãrãºti o veste bunã, aceea a împlinirii unui persoane care se simte încãrcatã de toate aceste
frumos drum de jertfã ºi rugãciune prin care, în pãcate. Încercaþi sã alãturaþi, la durerea fizicã, la
curând, o nouã bisericã greco-catolicã va putea fi batjocurã, la pãlmuire, ºi aceastã torturã interioarã,
finalizatã ºi sfinþitã în Cluj-Napoca. Prima Sfântã mentalã, sufleteascã. Dumnezeu fiind, este pus în faþa
Liturghie Arhiereascã, celebratã împreunã cu creaþiei mâinilor Sale. Dumnezeu, în faþa omului creat
credincioºii parohiei nou-înfiinþate, a avut loc în anul de El dupã chip ºi asemãnare, Dumnezeu cel întreit
jubiliar 2000, într-o casã improvizatã de lemn, ce se Sfânt, în faþa omului pervertit de pãcat.
aflã ºi în prezent lângã biserica în construcþie. Mai Iatã care este rolul Crucii, iatã importanþa Crucii,
târziu, începând cu anul 2002, a început construirea iatã de ce noi, creºtinii, ne începem ziua sub semnul
noii biserici, actualmente fiind finalizatã ºi datã în Crucii ºi ne-o încheiem sub semnul Crucii. Ne
folosinþã capela de la demisol. începem viaþa sub semnul Crucii, prin Botez, ºi ne-o
În cea de-a III-a duminicã a Postului cel Mare ºi încheiem sub semnul Crucii, prin dezlegarea de
Sfânt, la jumãtatea drumului de pregãtire pentru pãcate pe care o primim la înmormântare. Semnul
Sãrbãtoarea Învierii, Biserica propune o staþiune la Crucii este, de fapt, toiagul nostru de sprijin în acest
umbra Crucii: închinarea la Sfânta Cruce. Despre pelerinaj pãmântesc. Semnul Crucii este semnul pe
Cruce a meditat PS Florentin la predica de la Sfânta care fiecare dintre noi trebuie sã-l purtãm în sufletele
Liturghie, arãtând cã acest instrument de torturã are noastre."
origini asiriene, foarte În încheierea sãrbãtorii
îndepãrtate în timp: "Cru- din cartierul clujean Mãrãºti,
cea, ca instrument de tor- pr. paroh Grigore Ciupe a
turã, este într-adevãr adresat Episcopului ºi
înfricoºãtor. Prizonierul sau invitaþilor un cuvânt de
cel osândit la moarte prin mulþumire, care a inclus ºi o
rãstignire, moare prin descriere a "Cãii Crucii"
sufocare, deºi, paradoxal, strãbãtutã pânã aici în
nimeni nu-i ia oxigenul, nu lucrarea de ridicare a
existã aparent nicio con- bisericii, lucrare ce s-a
strângere exterioarã, dar desfãºurat prin ajutor
moare sub efectul greutãþii financiar oferit de diverse
trupului, moare pentru cã surse, mai ales organizaþiile
nu mai poate expira aerul Kirche in not ºi Renovabis,
pe care l-a inspirat. Este o dar ºi de Guvernul Româ-
moarte într-adevãr chinu- niei – prin contribuþia d-lui
itoare, o moarte care dureazã ore în ºir, o moarte care, deputat Horea Uioreanu, credincios greco-catolic,
pentru cei care ºtiau ce înseamnã, este îngrozitoare. prezent la celebrare – sprijin substanþial, care va grãbi
Aceasta este moartea pe care Dumnezeu a pregãtit-o momentul sfinþirii lãcaºului de cult cu hramul "Buna
pentru Fiul Sãu." Vestire".
Preasfinþia Sa a explicat, în continuare, motivul Preasfinþia Sa Florentin a reamintit despre
pentru care Dumnezeu l-a scãpat pe fiul lui Isac de la aniversarea, în acea zi de duminicã, a Înalt Preasfinþiei
moarte, dar pe Fiul Sãu iubit nu L-a scãpat: "Pentru cã Sale George Guþiu, Arhiepiscop Ad Personam, la
Dumnezeu a dorit ca Fiul Sãu sã ia asupra Sa toate împlinirea frumoasei vârste de 84 de ani. Preasfinþia
pãcatele lumii, dintotdeauna ºi de pretutindeni. Sa a fãcut un îndemn la rugãciune pentru cel care a
Acestea nu sunt puþine. Dacã planeta noastrã condus Eparhia de Cluj-Gherla între anii 1990-2002,
depãºeºte astãzi 6 miliarde de oameni, gândiþi-vã la în lumina libertãþii dobânditã prin jertfa crucii anilor de
pãcatele tuturor acestor oameni, dar gândiþi-vã ºi la închisoare.
pãcatele zecilor ºi zecilor de miliarde care au existat Grupaj realizat de
mai înainte de toþi cei care vieþuim acum pe pãmânt, ºi Biroul de presã

Via]a Cre}tin@ nr. 4/2008 7


Adev@ruri de credin]@

Învierea lui Hristos


{i î n v i e r e a n o a s t r ~
„Veniþi de luaþi luminã” – aceasta este prima dragã inimã la atât de frumoasa slujbã a Învierii, dar
chemare a preotului în noaptea sfântã a Învierii lui nu înþelegem prea bine ce se cântã la stranã ºi nici nu
Hristos. La început, o singurã flacãrã aprinsã, din reuºim sã continuãm meditaþia pe tema Învierii pe
care se va rãspândi apoi lumina focului pentru toatã care am reuºit, poate, sã o iniþiem în bisericã.
mulþimea de credincioºi cuprinsã încã de întuneric. O Suficiente motive pentru a ne opri din alergarea
flacãrã neînsemnatã în comparaþie cu puterea nopþii, stresantã a zilelor noastre, cu care suntem obiºnuiþi,
dar din care, însã, toate se vor lumina, zãdãrnicind ºi a cãuta însemnãtatea acestui eveniment
negrul greu al întunericului. Aceastã primã fundamental al istoriei mântuirii noastre: Învierea
procesiune din rânduiala slujbei de Înviere exprimã Mântuitorului Isus Hristos.
simbolic esenþa Sãrbãtorii. Mântuitorul Hristos
cheamã întregul neam omenesc spre lumina Crucii ºi
Învierii Sale, din care luând va avea parte de viaþã Învierea lui Hristos –
veºnicã luminatã, trecând astfel de la moartea nopþii
la viaþa zilei celei fãrã de apus. fundamentul credinþei noastre
Episcopi, preoþi, diaconi, credincioºi mai mult sau
mai puþin practicanþi, toatã suflarea Sfântul Pavel le scrie corintenilor, pe
creºtinã serbeazã cu emoþie marea aceastã temã, un cuvânt lãmuritor:
sãrbãtoare în Învierii lui Hristos din „Dacã nu existã înviere a morþilor,
morþi. Cu toþii aºteptãm în liniºte atunci nici Hristos n-a înviat.
chemarea episcopului sau a Iar dacã Hristos n-a înviat,
preotului rânduit spre lumi- atunci zadarnicã este
nã, dupã care, înghe- propovãduirea noastrã,
suindu-ne, ajungem într-un zadarnicã e ºi credinþa
final sã aprindem fitilul voastrã […] Dar, nu!:
lumânãrii pe care o þinem Hristos a înviat, pârgã
tremurând în mânã, cu celor adormiþi” (1 Cor
gândul ca nu cumva sã 15, 13;14;20).
se stingã cât timp
dureazã tradiþionalul Sfintele Evanghelii
înconjur al bisericii. prezintã, împreunã cu
Ascultãm rãbdãtori Ca- viaþa, opera ºi persoana
nonul Învierii, o capodo- Fiului lui Dumnezeu
perã teologicã, aºteptând Întrupat, ºi parcursul de
sfârºitul fiecãrei cântãri credinþã pe care l-au
pentru a putea intona cu urmat apostolii ºi cei
întreaga adunare imnul împreunã cu ei: adicã
Învierii : „Hristos a înviat din morþi, cu moartea pe recunoaºterea în persoana acestui om, Isus, pe
moarte cãlcând, ºi celor din morminte viaþã dãruin- trimisul lui Dumnezeu, Mesia, Hristos. Este un fapt
du-le”. Dupã predicã ºi urãrile cuvenite de la sfârºitul cunoscut cã ceea ce a fãcut posibilã aceastã
slujbei, urmeazã o altã parte frumoasã, chiar dacã nu fundamentare a credinþei celor ce l-au urmat pe Isus
fãrã obiºnuita îmbulzealã, luarea „paºtilor”, adicã a a fost tocmai evenimentul luminos al Învierii Sale din
bucãþelelor de pâine înmuiate în vin ºi binecuvântate, morþi. Numai plecând de aici, toatã lucrarea
servite, mai nou, nu în cãniþa adusã cu grijã de acasã rãscumpãrãtoare a lui Isus Hristos capãtã deplina
de fiecare credincios, ci în pahare de plastic acoperite sa valenþã ºi înþelegere. De altfel, la aceeaºi luminã
ºi inscripþionate corespunzãtor. a Învierii au fost scrise ºi cãrþile Noului Testament.
Catehismul Bisericii Catolice (CBC) subliniazã astfel
Cuprinºi de febra Sãrbãtorii, se întâmplã sã aceste adevãruri de credinþã: „Adevãrul dumnezeirii
trecem pe lângã semnificaþia profundã a Învierii lui lui Isus este confirmat de Învierea lui. El spusese:
Hristos ºi, mai ales, pe lângã consecinþele acestui «Când veþi înãlþa pe Fiul Omului, atunci veþi
eveniment pentru viaþa noastrã de creºtini. Purtaþi de cunoaºte cã Eu sunt» (In 8, 28). Învierea Celui
frumoasa melodie a imnului Învierii, uitãm, poate, sã rãstignit a demonstrat cã El este cu adevãrat «Eu
meditãm asupra conþinutului acestuia. Participãm cu sunt», Fiul lui Dumnezeu ºi Dumnezeu însuºi” (n.
653).

8 Via]a Cre}tin@ nr. 4/2008


Adev@ruri de credin]@
Prin urmare, ceea ce stã la Duminica – ziua
baza credinþei noastre este
evenimentul real al Învierii lui celebrãrii Învierii
Hristos, prin care, retroactiv, Domnului
întregul parcurs pãmântesc al
lui Isus se lumineazã ºi se
împlineºte. Mai mult decât atât,
existenþa noastrã pãmânteascã „Aceastã aleasã ºi sfântã zi,
dobândeºte o deschidere ºi un cea dintâi a sãptãmânii, împã-
sens supranatural: crezând ºi rãteasã ºi doamnã, praznic al
împlinind voinþa lui Hristos praznicelor este, ºi sãrbãtoare a
Dumnezeu, avem asigurarea sãrbãtorilor, în care binecu-
cã, trecând prin moarte, vom ºi vântãm pe Hristos în veci”
învia împreunã cu El. (Canonul Învierii, Cântarea a
8-a, Irmos). O frumoasã
cântare, ce exprimã cu foarte
mare profunzime importanþa
Învierea noastrã zile Învierii Domnului, prima ºi
prin Învierea lui cea mai aleasã zi a sãptãmânii,
dedicatã întru totul preamãririi
Hristos Isus lui Dumnezeu, care prin Fiul
Sãu Unic, Isus Hristos, a adus mântuire întregului
neam omenesc.
Sfântul Pavel accentueazã în mai multe rânduri
credinþa primilor creºtini, rãmasã neclintitã de-a Duminica (dies dominica = ziua Domnului), fiind
lungul veacurilor, conform cãreia, prin moarte ºi «prima zi» a sãptãmânii, ziua Învierii Domnului,
Înviere, Isus ne-a trecut ºi pe noi de la moarte la aminteºte prima creaþie. Dar este ºi «a opta zi», cea
viaþã: „Cãci, precum toþi mor în Adam, tot astfel toþi care urmeazã dupã sabat, ºi semnificã noua creaþie
vor fi înviaþi în Hristos” (1 Cor 15, 22). În El, creºtinii inauguratã de Învierea lui Hristos.
gustã „cuvântul cel bun al lui Dumnezeu ºi puterile
veacului ce va sã vinã” (Evr 6, 5). Prin moartea lui Legea Domnului ºi porunca Bisericii prescriu
Hristos, cei ce-L urmeazã sunt atraºi la viaþa foarte limpede cã „Duminica ºi în celelalte sãrbãtori
dumnezeiascã, „pentru ca cei ce viazã sã nu mai de poruncã, credincioºii sunt obligaþi sã participe la
vieze loruºi, ci Acelui Care pentru ei a murit ºi a Liturghie” (CBC, n. 2180). Aceastã obligativitate
înviat” (2 Cor 5, 15). decurge din însemnãtatea evenimentului celebrat
pentru viaþa de credinþã ºi din cinstirea care i se
Un aspect important ce trebuie subliniat aici este cuvine lui Dumnezeu. De aceea, credincioºii se vor
faptul cã învierea priveºte persoana umanã în abþine, în aceste zile, de la orice fel de munci sau
întregime: suflet ºi trup. Hristos a înviat în propriul activitãþi care îi împiedicã sã aducã cultul cuvenit lui
Sãu Trup: „Vedeþi mâinile Mele ºi picioarele Mele, cã Dumnezeu.
Eu Însumi sunt; pipãiþi-Mã ºi vedeþi cã duhul nu are
carne ºi oase aºa cum Mã vedeþi pe mine cã am” Aceastã îndatorire este, din pãcate, tot mai mult
(Lc 24, 39). Prin Hristos, ºi noi vom învia cu sufletul ignoratã de omul zilelor noastre. Sfinþirea duminicii
nostru ºi cu trupul nostru, dar acesta din urmã va fi este tot mai mult înlocuitã cu tendinþe la modã, dar
transfigurat în trup spiritual, adicã un trup impregnat goale de însemnãtate spiritualã: ieºitul în baruri sau
în întregime de Spiritul Sfânt (cf. Rm 8, 11). Referitor la cumpãrãturi, izolare în faþa televizorului etc.
la cine sunt cei ce vor învia, trebuie spus cã toþi Aprofundarea reînnoitã a sensului Învierii lui Hristos
oamenii care au murit vor învia. Evanghelistul Ioan are drept consecinþã trãirea creºtineascã a
ne spune cã „cei ce au fãcut cele bune vor ieºi spre însemnãtãþii zilei de duminicã, zi ce ne oferã tuturor
învierea vieþii, iar cei ce au fãcut cele rele, spre un timp de odihnã ºi rãgaz necesar cultivãrii vieþii
învierea osândei” (5, 29). Ceea ce determinã religioase, sociale ºi culturale.
aceastã diferenþiere este tocmai urmarea sau
refuzul lui Hristos pe parcursul acestei vieþi Pentru a încheia, nimic nu este mai potrivit decât
pãmânteºti finite. imnul care, atât de frumos, rãsunã în noaptea Sfintei
Învieri: „Hristos a înviat din morþi, cu moartea pe
Chiar dacã este adevãrat cã, în mod definitiv, moarte cãlcând, ºi celor din morminte viaþã
învierea morþilor va fi în „ziua cea de apoi”, adicã la dãruindu-le. ªi nouã ne-a dãruit viaþã veºnicã.
sfârºitul lumii, nu trebuie uitat cã, într-un anume fel, Închinãmu-ne Învierii Lui celei de a treia zi”.
suntem deja înviaþi cu Hristos. „Uniþi cu Hristos prin
Botez, credincioºii participã deja realmente la viaþa
cereascã a lui Hristos cel înviat, dar aceastã viaþã Pr. Dc. Daniel AVRAM
rãmâne «ascunsã cu Hristos Dumnezeu» (Col 3, 3)”
(CBC, n. 1003).

Via]a Cre}tin@ nr. 4/2008 9


Creºtinul azi

Imn de glorie Biruitorului morþii


Troparul Învierii Domnului
Hristos a înviat din morþi, cu moartea pe moarte lui Hristos constã în conºtiinþa cã, prin moarte ºi
cãlcând, ºi celor din morminte viaþã dãruindu-le. înviere, Isus Hristos a biruit în trup pãcatul ºi
Sunt cuvintele Troparului Învierii Domnului, consecinþele acestuia; cã planul lui Dumnezeu de
Dumnezeului ºi Mântuitorului nostru Isus Hristos, a a-l face fericit pe om continuã sã se împlineascã;
imnului de glorie ce-l cântãm Biruitorului morþii. Este falimentul experimentat de om în slãbiciunea lui nu
o frazã ce condenseazã în ea esenþa teologicã a numai cã nu-i este fatal, dar, aºezat în mâinile lui
evenimentului ºi sãrbãtorii Învierii Domnului. Iatã un Dumnezeu, devine mijloc de mântuire; cã, prin
posibil mod de lecturã al acestui imn. vechiul pãcat, n-am pierdut nimic din ceea ce
Dumnezeu gândise ºi pregãtise pentru noi: accesul
„Hristos...” Cine este acest înviat din morþi? la comuniunea cu Treimea Preasfântã în veºnicie.
Cuvântul, care pe când lumea a primit începutul era Acest mesaj al biruinþei luminii asupra
la Dumnezeu, care întunericului, bunãtãþii
este Dumnezeu; a asupra urii, vieþii
doua persoanã din asupra morþii, ne
Sfânta Treime; Cu- invitã sã integrãm tot
vântul lui Dumnezeu ce avem, suntem ºi
cel unit ipostatic cu iubim în planul de
natura umanã în mântuire al lui
Hristos; Cel uns, Cel Dumnezeu: pãcatul
investit de Tatãl; spre iertare, slãbi-
Mesia cel promis ºi ciunea spre umilinþã,
aºteptat; Fiul lui încredere ºi apel la
Dumnezeu întrupat atotputerea bunãtãþii
din Fecioara Maria divine, iar bucuriile
prin lucrarea Spiritului spre a-i mulþumi. În
Sfânt; evreul Isus din viaþa noastrã deplin
neamul lui David. umanã, Dumnezeu
Credinþa în dubla vrea sã locuiascã ºi
naturã, umanã ºi sã fie prezent atât în
divinã, a lui Isus dificultãþi ºi suferinþe,
Hristos, este indis- cât ºi în bucurii, în
pensabil legatã de bucuria întâlnirii cu cei
calitatea lui de Rãscumpãrãtor. Dacã El n-ar fi fost dragi nouã ºi în cea a mesei bogate a acestor sfinte
Dumnezeu adevãrat, n-ar fi avut capacitatea de a ne zile. Deoarece, prin întrupare ºi înviere, Hristos vrea
salva, iar dacã n-ar fi fost om deplin, n-ar fi realizat sã divinizeze viaþa noastrã în toate aspectele ei.
opera rãscumpãrãrii în numele nostru. Iatã, deci,
identitatea Celui înviat, Isus Hristos e deopotrivã om „a înviat ...din morþi...” Isus Hristos, condamnat
ºi Dumnezeu adevãrat. de procuratorul Pilat din Pont, a murit pe cruce
(foarte probabil) vineri, 7 aprilie, anul 30 e.n., la
„...a înviat...” Trebuie precizat cã învierea lui Ierusalim, în urma suplicilor la care a fost supus.
Hristos este diferitã de orice resuscitare sau Moartea Lui a fost autentificatã de corpul de
reanimare – prin care sunt redate unui organism execuþie roman ºi El a fost înmormântat. Deci, mort
încã viabil funcþiile vitale, respiraþie ºi puls – fiind, a înviat dintre cei morþi.
deoarece în cazul lui Isus este vorba de o moarte
realã. Învierea lui Hristos Isus este substanþial „a înviat ...cu moartea pe moarte cãlcând...”
diferitã de orice înviere din morþi realizatã de El sau Avem aici douã sensuri ale morþii: moartea Lui ºi
de alþii cãrora li s-a dat aceastã putere, deoarece toþi moartea noastrã. Prima moarte, capabilã sã o calce,
aceºtia au reprimit viaþa naturalã pe care, mai târziu, sã o desfiinþeze pe cea de-a doua, este moartea
au pierdut-o murind din nou. Noi ºtim cã Hristos «cel realã, dar liberã a Fiului lui Dumnezeu. Viaþa Mea
înviat din morþi nu mai moare, moartea nu mai are «nimeni n-o ia de la Mine, ci Eu o dau de la Mine
nicio putere asupra Lui» (Romani 6, 9), El este înviat însumi. Am putere sã o dau ºi am putere sã o iau din
cu trup glorificat ºi nemuritor. nou» (Ioan 10, 18). Actul morþii lui Isus Hristos nu
Centralitatea mesajului pe care-l aduce învierea numai cã nu este o sinucidere – datoritã faptului cã

10 Via]a Cre}tin@ nr. 4/2008


Creºtinul azi
putea sã o evite, ºi Dumnezeu fiind, sã practice un „...dãruindu-le.” Nu las nesubliniat aspectul
alt mod de rãscumpãrare, mai blând în suferinþã gratuitãþii darului vieþii pe care o primim. Nu numai
pentru trupul sãu sfânt – dar modalitatea cã noi nu putem contribui cu nimic pentru a ne
rãscumpãrãrii prin cruce, aleasã liber de Hristos, merita viaþa supranaturalã, fericirea veºnicã –
este o contribuþie, o ofertã de sine adusã nouã, putem doar sã nu o refuzãm, sã o acceptãm, sã ne
oamenilor; este o modalitate prin care, în Hristos, deschidem ei – însã acest dar a lui Dumnezeu este
Dumnezeu se asociazã deplin umanitãþii suferind în un act ce porneºte dintr-o absolutã libertate, în care
trup, experimentând pânã la paroxism ceea ce nu existã nicio necesitate, ºi dintr-o bunãtate
experimenteazã creatura umanã în urma pãcatului: expansivã a lui Dumnezeu faþã de noi.
suferinþã ºi moarte. Tocmai aceastã calitate a ofertei Iatã esenþa credinþei noastre în învierea lui
conºtiente, voluntare ºi intenþionate prin cruce, unitã Hristos, iatã motivul speranþei ºi al bucuriei noastre
cu atotputerea lui Dumnezeu, calcã distrugând creºtine. Tuturor, sãrbãtori fericite! Hristos a înviat
moartea pãcatului. De aici sfântul rod al iertãrii cu adevãrat!
noastre ce-l primim în botez ºi mãrturisire.
„...pe moarte cãlcând...” A doua moarte, cea pe Pr. Cãlin BOT
care moartea lui Hristos o calcã, o desfiinþeazã, o
biruieºte prin cruce, este moartea noastrã, moartea
adusã de pãcat, cea care ne desparte de
Dumnezeu. Dacã moartea pãcatului este distructivã,
moartea lui Hristos are valoarea unei noi creaþii;
dacã moartea pãcatului este o închidere în sine, un
Un dangãt de
egoism autodistrugãtor, moartea lui Hristos este
auto-dãruire. Avem prezent aici misterul prin care cel
clopot strãbate…
Atotputernic coborându-se, micºorându-se ºi
suferind rãul, îl distruge.
Un dangãt de clopot strãbate...
„...celor din morminte...” «Mormintele s-au ªi coruri de îngeri cântând,
deschis ºi multe trupuri ale sfinþilor morþi au înviat ºi,
Minunea divinã vestind:
ieºind din morminte, dupã învierea Lui, au venit în
cetatea sfântã ºi s-au arãtat multora» (Matei 27, Hristos a-nviat din mormânt!
52-53). Avem aici semnul împlinirii planului lui
Dumnezeu pentru om. Prin coborârea lui Hristos la Mãreaþã, iubirea cea sfântã
iad dupã moarte, pentru a-i elibera pe toþi cei ce Învãluie mari bucurii -
aºteptau rãscumpãrarea Lui, El extinde efectul
salvator al pãtimirii sale la toatã umanitatea, întregii Lumini aprinse de cei vii -
istorii. De la Hristos – punctul central al salvãrii – în La-nvierea Sa preasfântã.
urmã pânã la Adam, ºi de la Hristos pânã la ultimul
om care va exista pe pãmânt, tuturor le este oferit Oh, Doamne, cât de fericit
harul mântuirii.
Deschis-ai cerul pentru noi,
„...viaþã dãruindu-le.” Moartea lui Hristos nu este Ai frânt cãlcarea de legi noi,
un spectacol al unei capacitãþi exemplare ºi de Sã fii-n veci Domnul preamãrit.
neîntrecut de a suferi; nici învierea Sa o
demonstraþie a puterii dumnezeieºti care-i serveºte
De-acum eºti pururea cu noi,
Lui. Aºa cum ne-a dãruit viaþa în actul creaþiei, El,
Cuvântul, îºi dãruieºte propria moarte ºi-nviere Slãvit, iubit, mângâietor,
nouã. «În El era viaþa. Toate au luat fiinþã prin El, ºi Ne eºti pe veci Învãþãtor
fãrã El nimic nu a luat fiinþã din ceea ce existã» (Ioan Al vieþii noastre de apoi...
1, 3-4). Creatorul universului ºi al lumii, care a fãcut
tot ce existã cu Cuvântul din nimic, este Cel care
poate ºi redã viaþa creaturilor sale, atât cea naturalã, Un dangãt de clopot strãbate,
cât ºi cea mai presus de fire, supranaturalã. Dupã Minunea divinã-anunþând:
cum Hristos, primul înviat din morþi, nu mai moare, Hristos a-nviat, biruind
la învierea morþilor trupurile noastre vor învia cu Mormânt, moarte ºi pãcate -
mãrire prin puterea lui Dumnezeu ºi, reunindu-se cu
sufletele spirituale, nemuritoare vor fi pentru toatã
veºnicia. Iatã, deci, douã daruri: cel al învierii Un dangãt de clopot strãbate...
trupurilor la sfârºitul timpurilor ºi cel al unei vieþi
supranaturale – «celor ce L-au primit, celor care
cred în numele Lui, le-a dat puterea de a deveni
copii ai lui Dumnezeu» (Ioan 1, 12). Victoria MAN-NICOLAE

Via]a Cre}tin@ nr. 4/2008 11


Biserica }i societatea

V ia Crucis
pelerinaj ºi a lãsat descrierea Locurilor Sfinte ºi a
practicilor evlavioase obiºnuite atunci. În colecþia
Biblioteca AGRU se gãseºte acest "document",
datoritã profesoarei Cornelia Friºan.
Se pãstreazã ºi alte formule, lãsate de Sf. Bernard
(†1153), Sf. Francisc (†1126) ºi Sf. Bonaventura
(†1274). Cu vremea s-au încetãþenit "staþiunile", care
ºi azi se pãstreazã: unele menþionate de textele
biblice, altele preluate din tradiþie (cãderile lui Isus,
intervenþia Veronicãi).
Forma actualã, cu 14 staþiuni, s-a consolidat în
Spania, iar apoi a trecut ºi-n Italia; a fost definitivatã
de San Leonardo da Porto Maurizio (†1751) ºi
adoptatã în ceremonialul Jubileului din 1750, la
Coloseum; era prezent Marele Inochentie (†1768),
militari transilvãneni aflaþi la Roma ºi primii clerici
români greco-catolici.
Deci, îl însoþim pe Hristos de la agonia din
Getsemani, la judecata lui Pilat, biciuire, rãstignire
între tâlhari, moartea ºi aºezarea în mormânt. Mutã,
dar sfâºietoare e durerea Mariei, pãrtaºã ºi Ea la
rãscumpãrarea noastrã.
Sãptãmâna Patimilor este dominatã de aceastã
Printre cele mai iubite practici religioase ale
tragedie cristicã, eliberatoarea noastrã de pãcat prin
Occidentului este Calea Crucii, însoþirea lui Isus în
iubirea lui Isus ºi solidaritatea Sa cu noi.
itinerarul Sãu ultim, din suferinþã în suferinþã, pânã la
Dar nu moartea e finalul Cãii Crucii, ci Învierea: cu
rãstignire ºi aºezarea în mormânt. Isus ºtia ce îºi
moarte pe moarte cãlcând, Isus a proclamat victoria
asumã, luând asupra Sa rãscumpãrarea pãcatelor
Vieþii asupra Morþii. Aceasta este Ziua pe care a
noastre, precum ºi cã aceasta era posibilitatea sã-i
lãsat-o Domnul, sã ne bucurãm de Paºti! Calea Crucii
înveþe pe cei ce urma sã-i mai întâlneascã.
se încheie la aceastã a cinsprezecea staþiune, cea
Sfânta Euharistie e amintirea sacramentalã a
definitivã! Hristos a înviat!
acestei perioade, iar rememorarea istoricã a locurilor
ºi evenimentelor se pãstreazã prin Via Crucis.
Viorica LASCU
O creºtinã din secolul IV, Egeria, a fãcut acest

Învierea Numai Maica Preacuratã, în vârtejul încercãrii,


Nu ºi-a stins mãcar o clipã sfânta candelã-a sperãrii:
– Va-nvia! – îi spune-o ºoaptã din adâncul inimii
Încleºtarea de pe Cruce fu-ncercarea disperatã ªi, surpând domnia Beznei, jugul Morþii-l va zdrobi!
A Satanei de-a menþine faþa lumii-ntunecatã; – Va-nvia cu strãlucire! – zic ºi frunzele din muguri –,
Iar când Soarele se-ascunse dupã umbra unui nor, Cãci Viaþa nu se stinge nici pe cruce, nici pe ruguri;
El crezu, Întunecatul, c-a ieºit biruitor! – Va-nvia mai plin de slavã! – cântã holda pe ogoare –,
Fariseii sigilarã sub o piatrã primãvara, Ca ºi spicul meu ce creºte din grãuntele ce moare!
Deci putea de-acum sã doarmã, fãrã teamã, toatã þara, – Va-nvia! – rãsunã-n codri mii de pãsãri cu fanfara –,
Mai ales cã stãpânirea, prin strãjeri, i-asiguratã Cãci nu poþi sã þii în lanþuri ferecatã primãvara!
Cã sãmânþa de sub brazdã n-o sã iasã niciodatã... De aceea-n zorii zilei Învierii-nvingãtoare,
Gura dulce ca o ºoaptã ºi duioasã ca o doinã, Când vuia prin aer zvonul rãspândit de Vestitoare,
Ce suna pe mal de ape, pe ogoare ºi pe moinã, Semãnând credinþã-n unii, iar în alþii îndoialã,
Crãinicindu-ºi Vestea bunã ºi trezind din morþi pãmântul, Ea-i cu totul liniºtitã ca statornicã Vestalã...
Astãzi tace-ncãtuºatã ºi-amuþitã ca mormântul! L-a vãzut ºi Ea, – fireºte –, înaintea tuturor,
Glasul limpede ca cerul ºi puternic ca un tunet, Însã tace ºi le-ascultã, fremãtând, solia lor (…)
Ce vibra adânc în Templu ºi în inimi cu rãsunet,
Biciuind trufia beznei, îmbrãcatã-n strai de cleric
Ori în purpurã de rege, azi e stins în întuneric. Nicolae PURA,
Ucenicii se lãsarã pradã fricii ºi durerii, Simfonia Mariei
Iar a treia zi-ºi pierdurã ºi nãdejdea Învierii!

12 Via]a Cre}tin@ nr. 4/2008


Biserica ºi societatea

Prim@vara sufletului
Un sentiment profund omenesc ne îndeamnã ca, pãcatele. Dar El n-a rãmas ca noi, pe pãmânt, ci
de marile sãrbãtori de peste an, ºi mai cu seamã de s-a înãlþat la cer. Puterea Lui de a ierta pãcatele a
Paºti, sã ne îmbrãcãm cu haine dat-o Apostolilor Sãi, îndatã dupã
cât mai frumoase, de multe ori Înviere: "Luaþi Spirit Sfânt! Celor
noi, iar aceastã schimbare de ce le veþi ierta pãcatele, le vor fi
înfãþiºare ne aduce, în mod firesc, iertate; ºi celor ce le veþi þine, vor
o stare pozitivã. fi þinute" (Ioan 20,23). Aºadar,
cea dintâi grijã a Domnului,
aceasta a fost: sã nu ducã cu El
Sfintele Paºti sunt rânduite în puterea de a ierta pãcatele, ci sã
prag de primãvarã, când natura o lase Bisericii Sale. Prin Sfânta
întreagã se reînnoieºte. În grãdini Tainã a Mãrturisirii, Biserica iartã
sau pe câmp se adunã resturile pânã astãzi pãcatele, dupã
vegetale rãmase din toamnã, se porunca Mântuitorului, prin meri-
aprind, astfel ca viaþa nouã, tele Sale ºi cu puterea Sa.
rãscolitã în pãmânt de adierea
primãverii, sã nu fie împiedicatã
în creºterea ei de lucrurile Mântuitorul a venit în lume
moarte, care încep sã putre- pentru ca oamenii sã aibã viaþã;
zeascã. dar, acolo unde este pãcat de
moarte, nu existã viaþã pentru
suflet. Domnul Isus nu are nevoie
Aºa procedeazã ºi Biserica, de credincioºi morþi, ci de
tot în prag de primãvarã, în Postul credincioºi vii – iar pãcatul de
Mare, cu sufletul omului, moarte ucide viaþa spiritualã a
obligându-l pe fiecare creºtin sã sufletului. El a venit sã-l caute ºi
facã o curãþenie radicalã a sã-l afle “pe cel ce era pierdut”,
sufletului sãu, prin porunca: "Sã-þi ºtiind cã nu sãnãtoºilor le trebuie
mãrturiseºti pãcatele tale preo- doctor, ci bolnavilor. El e Pãstorul
tului rânduit ºi, cel puþin o datã pe an, la Paºti, sã te cel bun, care lasã cele nouãzeci ºi nouã de oi în
cumineci". La Învierea Domnului, orice creºtin staul ºi porneºte dupã cea rãtãcitã; aflând-o, o ia pe
adevãrat trebuie sã fie viu cu sufletul, curãþit de umeri ºi se bucurã mai mult decât de cele care nu
pãcate printr-o bunã mãrturisire ºi prin Sfânta s-au rãtãcit. El e Pãrintele cel bun ºi îndurãtor, care
Cuminecare. iese în întâmpinarea fiului rãtãcit ºi varsã lacrimi de
bucurie. Necuprinsã mângâiere va avea Domnul
când, în ziua de Paºti, privind mulþimea din bisericã,
Ochiul Domnului vede toate, pânã ºi gândurile va afla unul sau mai mulþi fii rãtãciþi care, în Postul
noastre cele mai ascunse. Cum s-ar simþi, oare, în Mare, s-au gândit ºi s-au hotãrât sã se întoarcã la
ziua de Paºti, un creºtin foarte frumos îmbrãcat, cu Pãrintele lor, zicând: “Greºit-am la cer ºi înaintea
haine noi, dar care ºtie cã Dumnezeu îl vede putred Ta!”.
pe dinãuntru, cu sufletul plin de toate necurãþiile
unui an? Cu siguranþã, nu se va putea bucura de
Învierea Domnului. Se va gândi cã ºi lui i se Creºtinul ce rãmâne mort sufleteºte chiar ºi în
potrivesc cuvintele Mântuitorului: "Vai, vouã, ziua de Paºti face, pentru el, zadarnice Patimile
fariseilor fãþarnici, cã sunteþi ca mormintele vãruite, Domnului, rãstignirea, îngroparea ºi Învierea Lui. Pe
care pe dinafarã sunt frumoase, iar pe dinãuntru el, rãscumpãrarea Domnului nu-l poate atinge, iar
sunt pline de oasele morþilor ºi de toatã necurãþia" aceasta din vinã proprie, pentru cã nu vrea sã se
(Matei 23,27). foloseascã de mijloacele învierii sufleteºti, de
Sfintele Taine. Ce durere, dar ºi ce ofensã mai mare
îi poate aduce cineva Domnului Isus în ziua Învierii,
Cel mai mare îndemn pentru înnoirea decât aceea de a rãmâne mort cu sufletul, deºi
sufleteascã de Paºti este faptul cã Mântuitorul a Mântuitorul i-a câºtigat, prin jertfa Sa, izvor de apã
venit în lume, a pãtimit, s-a rãstignit, s-a îngropat ºi vie în Sfintele Taine?
a înviat tocmai pentru a face cu putinþã curãþarea
sufletului de pãcate. A iertat oamenilor pãcatele cât
a fost pe pãmânt, iar prin minuni a dovedit cã este Alexandru PINTELEI
Dumnezeu adevãrat ºi cã are putere sã ierte
Via]a Cre}tin@ nr. 4/2008 13
Biserica ºi societatea

Ce ne rezerv@ viitorul?
existenþa nu are niciun sens. Aceasta
însã contrazice rezultatele observaþiei
noastre, care ne spune cã toate câte se
petrec în jurul nostru au un sens, au un
scop. Omul face tot ce face, pentru cã
urmãreºte un scop concret: plãcerea,
sau, într-o formã mai puþin desluºitã,
fericirea. Omul seamãnã sãmânþa, pentru
cã urmãreºte un scop: sã obþinã o recoltã.

Urmând firul acestei gândiri, trebuie sã


admitem cã ºi în spatele fenomenelor
care se petrec în jurul nostru, se ascunde
un scop pe care nu îl putem desluºi la
prima vedere. Vom descoperi cã lumea
din jurul nostru este un imens ceasornic
care funcþioneazã cu o precizie uluitoare,
iar aceastã precizie nu poate fi rodul
hazardului. Nu este un capriciu al
hazardului cã insectele au ºase picioare,
Trãim într-o lume în permanentã schimbare, iar cãci cercetãrile inginereºti au dovedit cã
psihicul nostru este bombardat în continuu de noi ºi vehiculul ideal care sã se poatã deplasa pe orice
noi surprize. Asistãm zilnic la rãsturnãri de valori, la teren, cât de accidentat ar fi, trebuie sã aibã ºase
dispariþia sau naºterea altora noi. Noþiuni familiare, roþi. La fel, numãrul ºi dispoziþia degetelor de la
cu care eram obiºnuiþi, sunt golite de conþinut, sau mâini ºi de la picioare s-a dovedit a fi cel necesar
primesc un conþinut nou. Cea mai afectatã instituþie pentru a ne asigura stabilitatea ºi capacitatea de a
pare a fi cãsãtoria: asistãm la lenta dispariþie a ei ºi apuca. Normal ºi logic este sã credem, aºa cum a
la înlocuirea sa cu “convieþuirea de comun acord”, descoperit-o de altfel însuºi Dumnezeu, cã existã un
fãrã nicio obligaþie. Chiar ºi creºtinismul, ca religie Creator ºi Coordonator Suprem al Creaþiei. Este
revelatã, se pare cã se tinde a fi înlocuit cu un logic ca acest Stãpân absolut sã nu fi creat
creºtinism fãrã Hristos, urmãrindu-se acreditarea Universul ca sã-l lase sã funcþioneze în mod haotic,
ideii cã valorile creºtine pe care e întemeiatã Europa ci sã-i rânduiascã legi care sã-l guverneze, ca sã
de azi sunt rezultatul “spiritului european”, care le-ar ilustreze expresia de admiraþie a Psalmistului:
fi generat ºi fãrã creºtinism. Dacã ar fi adevãratã “Cerurile povestesc mãrirea lui Dumnezeu...” (Ps.
afirmaþia aceasta, de ce civilizaþia greco-romanã nu 18,2). Aºadar, tot Universul, prin existenþa ºi prin
a produs de la sine valorile creºtine: altruismul, perfecþiunea funcþionãri sale, Îl laudã pe Creatorul
iubirea aproapelui, jertfa, iubirea vrãjmaºului? E lui.
suficient sã vedem regresul moral pe care I-a
generat ignorarea creºtinismului în viaþa publicã, Astfel, pentru veºnicia lui Dumnezeu, nici
pentru ca sã ne dãm seama cã, dacã valorile morale perioada de ignorare a existentei Lui nu poate fi
creºtine nu se pot menþine în absenþa decât un scurt rãgaz. Sau poate perioada
creºtinismului, ar fi iluzoriu sã ne imaginãm cã ele ar premergãtoare revenirii lui Isus ? Sã nu uitãm
fi putut fi generate în mod spontan, fãrã el. Ce e însã previziunea îngrijoratã a Lui: “Fiul Omului, când va
ºi mai rãu, mentalitatea societãþii începe sã alunece veni, va mai gãsi credinþã pe pãmânt?” (Lc. 18,8).
spre relativismul moral: se încearcã sã se Nu este datoria noastrã sã ne batem capul când va
acrediteze cã e tot una dacã îþi conduci sau nu viaþa avea loc a doua venire a Mântuitorului, ci sã þinem
dupã niºte principii morale, pentru cã, ºi aºa, ce e treazã credinþa în mijlocul atâtor ispite ºi încercãri,
bine sau util pentru unul, e rãu sau dãunãtor pentru având speranþa neclintitã cã “acela care va rãbda
celãlalt. Chiar ºi creºtinismul este acuzat cã pânã la sfârºit, se va mântui” (Mt. 10,22).
introduce idei discriminatorii în mentalitatea
omenirii, deoarece propovãduieºte existenta unei Sã fim, aºadar, liniºtiþi: lumea nu poate evolua
Fiinþe Supreme, care aºteaptã de la noi un anumit decât spre biruinþa finalã a lui Dumnezeu, iar nouã
fel de comportament, pentru ca într-o viaþã ulterioarã nu ne rãmâne decât sã fim statornici în bine pânã la
celei terestre sã putem ajunge la o viziune sfârºit.
fericitoare a Ei. Dacã ar fi sã dãm crezare acestor Pr. loan-Vasile BOTIZA
tendinþe, rãspunsul la întrebarea din titlu ar fi cã
istoria, lumea se îndreaptã spre nicãieri, cã

14 Via]a Cre}tin@ nr. 4/2008


Reportaj

Simboluri ale identit@]ii


“…Împlinirea Bisericii Tale, pãzeºte-o;
sfinþeºte-i pe cei ce iubesc podoaba casei Tale…”

De câte ori sunt la Baia Mare, unde am locuit cu Parohia, la care sunt arondaþi peste 2000 de
pãrinþii ºi surorile mele mai bine de 20 de ani, trec ºi credincioºi, are doi carismatici ºi vrednici preoþi, ºi
pe la biserica “Buna Vestire”. Despre aceastã anume pr. protopop Cristinel-Ioan Albu ºi pãrintele
bisericã, de care mã simt atât de legat, am scris pânã Florin Merciu, ce sunt nu numai buni administratori, ci
acum de douã ori: prima datã când era în construcþie, ºi buni oratori. La rândul sãu, corul – care dã
ºi apoi la finalizarea ei. Fiind din nou în frumosul oraº rãspunsul în cadrul oficiilor liturgice – este o prezenþã
de pe malul Sãsarului, am avut marea bucurie sã remarcabilã.
constat cã lãcaºul de cult s-a îmbogãþit cu un
iconostas, un tablou de mari dimensiuni, pe partea Duminicã, 23 martie 2008, în ajunul hramului
dreaptã a navei, ºi un tron episcopal. Acestea îi bisericii, Preasfinþia Sa Ioan al Maramureºului, în
conferã un plus de frumuseþe ºi, aº îndrãzni sã spun, mijlocul unui mare numãr de credincioºi, a sfinþit
un plus de spiritualitate. iconostasul ºi tronul episcopal.

Proiectul iconostasului ºi exe-


cuþia tabloului îi aparþin prim-cu-
ratorului, domnului inginer Ovidiu
Vâclea, care s-a implicat cu deplinã
angajare în realizarea acestei
biserici frecventatã de mulþi
credincioºi. Spre satisfacþia mea, am
constatat cã este ºi locul unde se
îndreaptã mulþi tineri ºi copii.
Binecuvântarea noii biserici a fost
fãcutã de cãtre Preafericitul Lucian ºi
Preasfinþiþii Ioan ºi Alexandru, însã
acesteia, pentru a fi fidelã arhetipului
rãsãritean, îi lipsea un iconostas.
Ideea care a stat la baza proiectului
a fost sã se aducã înaintea
credincioºilor ºi imaginea cupolei
Catedralei Sfântul Petru din Roma,
ca simbol al unirii credincioºilor
transilvãneni cu Biserica Universalã.
Iconostasul a fost realizat de firma
Mobicom din Mica, judeþul Cluj, sub
conducerea domnului Nicolae
Câmpean, iar picturile de pe acesta sunt opera Sugerez tuturor celor ce ajung în Baia Mare sã
doamnei Rodica Cârcu-Pribileanu. cerceteze bisericile noastre construite dupã 1990,
catedrala episcopalã nefiindu-ne restituitã. În
Dupã cum se vede din imagine, ansamblul este momentul de faþã, este ultima aflatã în aceastã
original, fãrã stridenþe, fidel tradiþiilor bizantine, dar cu situaþie.
deschidere spre nou. Putem sã-l considerãm o
reuºitã, ºi cred cã deschiderea spre nou ar trebui sã Sãmânþa bunã aruncatã de Episcopii martiri,
caracterizeze ºi alte iconostase ce se vor amplasa în Alexandru Rusu ºi Ioan Dragomir, a dat roade
bisericile greco-catolice aflate în construcþie. bogate. Sub pãstorirea Preafericitului Lucian, care
iniþial a fost Episcop de Maramureº, ºi a actualului
Tabloul, amplasat vizavi de cel al Bunei Vestiri, Ierarh, Preasfinþia Sa Ioan ªiºeºtean, mulþi
este donaþia unei devotate credincioase, doamna maramureºeni îºi dovedesc, în continuare,
Cornelia Fãnãþean. Se înscrie armonios în plastica ataºamentul faþã de Biserica Romei.
edificiului religios ºi completeazã fericit podoaba
Casei Domnului. Adrian MAN

Via]a Cre}tin@ nr. 4/2008 15


Familia creºtinã

RUG~CIUNEA –
for]a de unitate }i de speran]@ în familie
Într-o încãpere, patru lumânãri
ardeau încetiºor. Ambianþa era atât de
plãcutã ºi de liniºtitã, încât le puteai auzi
vorbind. Prima lumânare a spus: “Eu
sunt Pacea! Oricum, nimeni nu mã mai
poate pãstra aprinsã. Cred cã mã voi
stinge în curând!”. Flacãra s-a micºorat
cu rapiditate, apoi s-a stins în întregime.
Cea de-a doua a spus: “Eu sunt
Credinþa! Dincolo de toate, se pare cã
nu mai sunt indispensabilã, aºa cã nu
mai are niciun sens sã mai stau
aprinsã!”. Nici nu a terminat de vorbit,
cã o adiere blândã a stins-o încetiºor.
Cu tristeþe, cea de-a treia lumânare a
spus, la rândul ei: “Eu sunt Dragostea!
Nici eu nu mai am puterea de a mai sta
aprinsã. Oamenii mã dau la o parte ºi
nu-mi mai înþeleg importanþa. Ei uitã
sã-i iubeascã pânã ºi pe cei care le sunt
aproape!”. Acestea le-a spus, apoi s-a
stins... Deodatã, un copilaº intrã în
camerã ºi vãzu trei lumânãri stinse.
“Dar voi de ce nu ardeþi? Voi ar trebui sã Pentru a putea auzi în adevãratul sens al
fiþi aprinse ºi sã luminaþi mereu!", spuse el ºi începu cuvântului, e nevoie de liniºte, de pace în suflet ºi de
sã plângã... Atunci, cea de-a patra lumânare, cu o atenþie. Cãutarea adevãrului, cãutarea lui
voce blândã, a spus: “Nu te teme! Câtã vreme eu Dumnezeu, comunicarea, implicã, în mod automat,
încã mai ard, le putem reaprinde pe celelalte... Eu atenþia.
sunt Speranþa!”. Cu ochii plini de încredere, copilul Sã ne amintim aici de Vechiul Testament:
luã lumânarea speranþei ºi le aprinse pe celelalte. “Ascultã, Israele...”, sau de profetul Eli care se
Flacãra speranþei sã ardã mereu în viaþa noastrã, întreba cum e Dumnezeu. E ca o adiere de vânt...;
astfel fiecare dintre noi poate menþine aprinse în ºi a fost atent ca sã poatã sã ajungã sã simtã acea
suflet Pacea, Credinþa ºi Dragostea! [1]. adiere de vânt. Sfântul Augustin a aplicat aceastã
atenþie când a scris Confesiunile – prima
Trãim vremuri agitate, zilnic suntem bombardaþi autobiografie ca gen literar – unde el ºi-a examinat
cu informaþii atât la televizor cât ºi în presã sau la viata. Astfel îºi dã seama de firul de `aur` al
radio, probleme la serviciu, stres. Mai avem noi, existenþei sale, adicã de legãtura cu Dumnezeu.
oare, timp sã ºi respirãm, sã fim noi cu noi înºine, Sentimentul absurditãþii vieþii e datorat, dupã Sf.
mãcar pentru câteva clipe? Oare rugãciunea mai Augustin, lipsei atenþiei [2]. Dacã ne uitãm mai bine
are un rost în ziua de azi? la viaþa noastrã, vom putea ºi noi, la rândul nostru,
Am traversat perioada Postului Mare, timp de sã observãm sensul ei, care se aratã discret, dar
meditaþie ºi de transformãri, în primul rând în noi sigur. Ce trebuie sã facem pentru aceasta?
înºine, pentru a deveni mai buni, mai toleranþi faþã Sf. Augustin spune cã e necesar sã intrãm în noi
de greºelile noastre ºi ale aproapelui. înºine, pe un drum interior al vieþii spirituale, pentru
Cu toþii ºtim ce înseamnã a ne ruga; eu încerc a ne putea cunoaºte. Cine se gãseºte în noi? E
însã sã vã propun o altã abordare a acestui subiect. însuºi Dumnezeu, care ne aºteaptã sã ne întâlnim
cu El.
Pentru a putea ajunge sã ne cunoaºtem pe noi
DESPRE ATENÞIE înºine, avem nevoie de aceastã atenþie, adicã ad
tensio = ca un tonus, ca o putere regeneratoare.
Sfânta Tereza d`Aquila, Sfântul Ioan al Crucii, Etty
În Apocalipsa Sfântului Ioan (3,20) citim: “Iatã, Hilesum – o tânãrã evreicã convertitã la creºtinism
stau la uºã ºi bat. Dacã cineva aude glasul Meu ºi ºi decedatã la Auschwitz –, cu toþii vorbesc despre
deschide uºa, voi intra la el ºi voi cina cu el, iar el cu aceastã întâlnire cu Dumnezeu în interior. Nicolas
Mine”. Malebranche (1638-1715), discipol al lui Descartes,

16 Via]a Cre}tin@ nr. 4/2008


Familia creºtinã

spunea: “Atenþia e rugãciunea naturalã a sufletului”


[3]; altfel spus, rugãciunea naturalã înseamnã a fi
atent atât la nevoile celui de lângã tine, cât ºi a fi DESPRE RUGÃCIUNE
atent la Dumnezeu.
Sã ne amintim de atenþia mamei faþã de noul
nãscut, în special noaptea, când copilaºul plânge. În ziua de azi, rugãciunea îºi mai are locul în
Ea se scoalã, obositã cum e, ºi merge la el sã vadã viata unui cuplu modern? Sau e o noþiune învechitã?
de ce are nevoie, sã-l schimbe, sã-i dea sã Ei bine, rugãciunea, viaþa spiritualã a unui cuplu
mãnânce, sã-l legene ºi sã-l adoarmã. Astfel, atenþia poate ajuta – ºi ajutã foarte mult – în depãºirea
devine o forþã a iubirii. problemelor inerente vieþii. Prin rugãciune ne
încredinþãm vieþile, sãnãtatea, speranþele sau
problemele noastre lui Dumnezeu, care este Tatãl
nostru, a fiecãruia dintre noi. Rugãciunea e bine sã
VICIUL DIVERTISMENTULUI fie fãcutã cu încredere: “ªtie Tatãl vostru ce vã este
de trebuinþã” (Mt. 6, 8), cu umilinþã – ºi aici mã
gândesc la atitudinea sutaºului roman: “Doamne, nu
Divertismentul, în general, cu o bunã mãsurã, e sunt vrednic sã intri sub acoperãmântul meu, dar
benefic atât organismului, menþinerii echilibrului spune numai un cuvânt...” – ºi cu statornicie:
personal, cât ºi relaþiilor familiale. “Neîncetat sã vã rugaþi” (1 Ts. 5,17-18). Cum adicã?
Excesul, însã, e nociv. Blaise Pascal (1623- Sã nu dormim? Nu! Toatã viaþa noastrã, faptele
1662) spunea cã distracþia, divertismentul are o noastre, atenþia noastrã se pot oferi lui Dumnezeu
forþã nocivã, pentru cã spulberã, împrãºtie atenþia ca o rugãciune continuã. Aceastã practicã spiritualã
[4]. În esenþã, el sublinia faptul cã oamenii se a fost foarte frumos ilustratã în cartea Povestirile
comportã în aºa fel încât au uitat cã, fiecare, odatã unui pelerin rus. De asemenea, lectura spiritualã
va muri. Divertismentul este o formã de practicatã zilnic, poate ajuta foarte mult. Sfântul
de-tensionare, de dis-amour, pentru cã atenþia, Augustin recunoaºte cã-i datoreazã unei cãrþi
adicã ad-tension, nu este focalizatã. Un exemplu: convertirea sa. El ne spune în Confesiuni cã, la un
câte televizoare sunt în casele noastre? Unul, douã, moment dat, a vãzut o carte, ce era Scriptura, ºi a
mai multe? Astfel, seara, în loc ca familia sã fie unitã auzit o voce: “Tole lege”, adicã: “I-a ºi citeºte”; ºi a
în faþã unei activitãþi comune, unde fiecare e atent la citit ºi a simþit cã o razã de luminã i-a pãtruns în
nevoile celorlalþi, copii mãnâncã în camera lor, în inimã ºi toate îndoielile i s-au risipit.
faþa televizorului, soþul mãnâncã singur ºi el, pentru Dupã Sf. Bernard, existã o legãturã strânsã între
cã e un meci de fotbal, iar soþia se poate gândi, lecturã, meditaþie, rugãciune ºi contemplaþie. Ca ºi
obositã fiind, ce cãsnicie fericitã are, ajungând o concluzie, seara e bine sã ne rezervãm puþin timp cu
servitoare în casã... Un altfel de exemplu, în Belgia, cel drag ºi sã învãþãm sã ne rugãm împreunã. Nu e
unde am stat ºase ani: am observat cã multe familii uºor! Dar rugãciunea ne poate ajuta sã ne
nu au televizor, iar seara, familia mãnâncã schimbãm în bine vieþile ºi sã transformãm o relaþie
împreunã, povestesc, spalã vasele împreunã, adicã de familie dezastruoasã într-una sãnãtoasã.
fiecare e atent la nevoile celuilalt. Rugãciunea e vital sã fie spusã din inimã, sã
spunem ceea ce simþim ºi, mai ales, sã nu ne uitãm
la ceas cât trebuie sã ne mai rugãm. Un mic
ATENÞIA – FORMÃ A IUBIRII exemplu: Doamne, te rog ajutã-mi soþia mâine, cã
are de rezolvat aceea problemã…, iar soþia, la
rândul ei: Doamne, te rog fii alãturi de ºotul meu în
Atenþia, adicã dispoziþia noastrã – în ciuda cãlãtoria pe care o face... Acestea fac foarte mult.
oboselii, în ciuda problemelor noastre – de a fi Astfel, atenþia, ca forma a iubirii ºi a rugãciunii
mereu focalizaþi, atenþi la nevoile celor din jur, se va naturale a sufletului, se va transforma într-o
transforma în timp în cel mai frumos poem de iubire rugãciune a familiei cãtre Dumnezeu, ca mijloc de
pe care cineva þi-l poate dãrui. Când iubeºti, te comunicare spiritualã între soþi ºi Dumnezeu, ca o
dãruieºti cu totul ºi eºti atent la cel de lângã tine – lumânare mereu aprinsã în faþa greutãþilor vieþii –
un mic buchet de flori soþiei, un scurt sms: “Mã lumânarea Speranþei.
gândesc la tine”, toate aceste gesturi mici, de Andrei BUªIÞÃ
atenþie, sunt, de fapt, mici acte de iubire. Micile psihoterapeut ºi sexolog
atenþii, o mângâiere pe obraz, un zâmbet, toate
sudeazã iubirea. Note:
Aceastã atenþie, ca bazã a iubirii în cuplu ºi în 1. Cf. http://www.woow.ro/prezentare/Cele_patru_
familie, stã ºi la baza vieþii spirituale, manifestatã lumanari.html
prin rugãciune. 2. Dupuis M., Approche philosophique de la famille et
de la sexualite, 2002, Diffusion universitaire Ciaco,
Louvain-la-Neuve, p. 22.
3. Ibid., p. 4.
4. Ibid., p. 6.

Via]a Cre}tin@ nr. 4/2008 17


In memoriam

Ioan-Paul al II-lea – u n P a p @ a l I e r t @ r i i
Cu pioasã ºi adâncã un profesionist ºi a tras de la
veneraþie ne întoarcem în micã distanþã. Glonþul a trecut
timp sã mai privim o datã însã la numai câþiva milimetri
imaginea marelui dispãrut, de o arterã vitalã, care, dacã
Pãstorul ºi prietenul tuturor, ar fi fost atinsã, ar fi produs o
Ioan-Paul al II-lea. hemoragie ce ar fi putut
Parcurgând perioada provoca rapid moartea. Mai
Postului Mare, suntem invi- mult, n-a fost atinsã nici
taþi sã urmãm marea pildã a coloana vertebralã sau vreun
iertãrii, aºa cum a fãcut grup de nervi esenþiali, care
Sfântul Pãrinte cu cel care a ar fi provocat, cel puþin,
încercat sã-I curme viaþa. paralizia. Glonþul a fost în
13 mai 1981, orele 17:17, mod evident deviat de
Ioan-Paul al II-lea salutã ºi-i degetul Papei; ieºind din
binecuvânteazã pe cei 30.000 de turiºti ºi pelerini corp, a cãzut în papa-mobil, fiind ulterior recuperat;
care se înghesuie în Piaþa San Pietro pentru cel de-al doilea i-a zgâriat braþul, înainte de a rãni doi
audienþa generalã. În maºina descoperitã, Papa pelerini americani.
trece încet de-a lungul praporilor ºi îmbrãþiºeazã Atentatul împotriva Papei Ioan-Paul al II-lea nu a
copiii, aºa cum a fãcut-o mereu, în fiecare zi de fost opera “delirului” unui delicvent care a fãcut totul
miercuri, sau în toate cãlãtoriile sale, în orice colþ al de unul singur, fãrã ajutorul nimãnui, ci rodul unei
lumii. Iatã-l pe punctul de a încheia al doilea ocol al maºinaþiuni complexe, orchestratã de minþi oculte ºi
Pieþei ºi apropiindu-se de Poarta de bronz. interesate sã creeze noi condiþii de destabilizare. La
Cel ce atenteazã la viaþa Papei se aflã în mulþime, 29 iunie 1981, de sãrbãtoarea Sfinþilor Petru ºi
se numeºte Mehmet Ali Agca, 23 de ani, nãscut la Pavel, secretarul de stat al Vaticanului, Cardinalul
Yesiltepe, în Turcia sud-orientalã, necãsãtorit; Agnostino Casarolli, spunea urmãtoarele: “O inimã,
condamnat la moarte pentru crimã, evadat dintr-o sau mai multe inimi? O inimã vrãjmaºã, care a
închisoare militarã din Istanbul, terorist profesionist, înarmat o mânã duºmanã pentru a lovi în Papã,
cunoscut de poliþiile de pe jumãtate globul. Se aflã la inima însãºi a Bisericii, ºi pentru a încerca sã reducã
mai puþin de ºase metri de Papã, când apasã pe la tãcere o voce care, singurã, s-a ridicat pentru a
trãgaci. Trage douã focuri care-l ating pe Sfântul proclama, cu curaj provenit din iubire, adevãrul,
Pãrinte, provocându-i pierderea a trei litri de sânge, pentru a predica mila ºi dreptatea, pentru a vesti
dar inima-i rezistã. Împuºcãturile împrãºtie pacea”.
porumbeii, mulþimea este uluitã. Pânã la spital, Papa Urmând exemplul Sfântului Pãrinte, fiecare dintre
e conºtient ºi repetã într-una: “Maria, maica mea! noi suntem chemaþi – mai ales acum, în perioada de
Maria, maicã!”, de parcã ar vrea sã ajute drumul cu pregãtire pentru Marea Sãrbãtoare a Învierii
rugãciunile sale. Abia când este pus pe targã îºi Domnului – sã-i iertãm ºi sã ne rugãm pentru cei ce
pierde cunoºtinþa. ne-au greºit, sub orice formã. Dumnezeu îi iartã pe
La ora 18:00 chirurgii îºi încep munca. Totul cei care iartã. Iubirea de care dãm dovadã faþã de
dureazã o orã ºi douãzeci de minute. Apoi e ceilalþi, ne va fi arãtatã de El ºi nouã. Aceasta este
transferat la terapie intensivã, unde începe mãsura.
aºteptarea… În duminica urmãtoare, 17 mai, Radio
Vatican a transmis pelerinilor aflaþi în Piaþa San Pr. Marinel SÂMBOTELECAN
Pietro un mesaj înregistrat al Papei, mesaj care se
încheia astfel: “Sunt în mod special aproape de cele
Bibliografie:
douã persoane ce au fost rãnite odatã cu mine. Mã
Domenico Del Rio, Karol cel Mare. Istoria Papei
rog pentru acel frate al nostru care a tras asupra mea Ioan-Paul al II-lea, Edit. Pauline, Bucureºti, 2005.
ºi pe care îl iert. Unit în Hristos, Preot ºi Victimã, îmi Carl Bronstein, Marco Politi, Sanctitatea Sa Ioan-Paul
ofer suferinþa Bisericii ºi lumii. Þie, Marie, îþi spun: II ºi Istoria secretã a timpurilor noastre, Edit. Papyrus,
Totus tuus ego sum”. Oradea, 1999.
De fapt, Papa a ajuns sã creadã cã viaþa sa a fost Luigi Accatoli, Karol Woitila, Omul sfârºitului de mileniu,
salvatã printr-un miracol fãcut de Fecioara Maria, a Edit. Viaþa Creºtinã, Cluj-Napoca, 1999.
cãrei sãrbãtoare – 13 mai, apariþia Sa la Fatima Nicolae Mareº, Ioan-Paul al II-lea, Papã pentru
(1917), unde, printre cele trei profeþii, era ºi una mileniul III, Edit. Hiparion, Cluj-Napoca, 2001.
descrisã ca fiind un fapt apocaliptic – a coincis cu Iosif Biºoc (coord.), Un buchet de laude pentru
teribilul atentat. Sfântul Pãrinte a afirmat mai târziu: Ioan-Paul al II-lea, Edit. Serafica, Roman, 2006.
“O mânã a tras, dar o altã mânã a condus glonþul”. A Weigel George, Martor al speranþei. Biografia Papei
fost relevarea unei intervenþii miraculoase, pe care ºi Ioan-Paul al II-lea (1920-2005), Edit. Galaxia Gutenberg,
sufletul cel mai necredincios, cel mai secular cu Tg. Lãpuº, 2007.
putinþã, este imposibil sã nu o accepte. Agca a fost

18 Via]a Cre}tin@ nr. 4/2008


In memoriam

A APUS O STEA PE P~M#NT:


Actorul OVIDIU IULIU MOLDOVAN s-a nãscut pentru Cer
Actorul Ovidiu Iuliu Moldovan a fost condus sâmbãtã, temeinicã, primitã din familie: „Am avut ocazia sã-l
15 martie a.c., pe ultimul sãu drum, fiind înmormântat în cunosc într-un moment tragic al vieþii sale: momentul
Cimitirul Bellu din Bucureºti, pe Aleea Actorilor. A fost un morþii mamei sale. Atunci s-a nãscut o legãturã
bun credincios greco-catolic, participând, când avea sufleteascã, spiritualã, care a continuat pânã când
prilejul, la evenimente importante din viaþa Bisericii sale. Domnul l-a chemat la cer. (...) Un om care a participat la
Ceremonia înmormântãrii a fost celebratã de cãtre spectacole de caritate pentru construirea viitoarei
Arhiereii Florentin Crihãlmeanu, Episcop de Cluj-Gherla, Catedrale greco-catolice din Cluj-Napoca ºi a fãcut
ºi Mihai Frãþilã, Episcop auxiliar de Alba-Iulia ºi Fãgãraº, donaþii Mitropoliei Blajului. De asemenea, a participat la
cu sediul la Bucureºti, la ceremonie fiind prezente câteva marile ºi importantele evenimente din Biserica noastrã
sute de persoane, printre care familia sa, colegi ºi dupã anii 1990, în particular la momentul Întronizãrii
prieteni. Episcopale în Catedrala din Cluj-Napoca, la 6 august
Ovidiu Iuliu Moldovan este unul dintre cei mai 2002.”
cunoscuþi ºi apreciaþi actori români. Nãscut pe 1 ianuarie Preasfinþia Sa a amintit despre existenþa unui proiect
1942, la Sãrmaºu (azi în judeþul Mureº), a absolvit, în pe care l-a împãrtãºit împreunã cu Ovidiu Iuliu Moldovan:
anul 1964, Institutul de Artã Teatralã ºi Cinematograficã „Era un vis pentru un film care ar fi trebuit sã se
din Bucureºti. A debutat pe scena Teatrului Naþional din numeascã „Credinþa noastrã este viaþa noastrã”, în care
Timiºoara ºi a rãmas aici pânã în 1969. În anul 1970 s-a el urma sã interpreteze rolul întâiului purpurat al neamului
angajat la Teatrul Naþional Bucureºti, iar rolurile pe care românesc, Cardinalul Iuliu Hossu, Eminentul Episcop
le-a interpretat au fost dintre cele mai complexe. greco-catolic de Cluj-Gherla, care, providenþialã
coincidenþã, se aflã tot aici, în Cimitirul Bellu, alãturi de
ceilalþi Episcopi greco-catolici mãrturisitori ai credinþei în
timpul regimului comunist: Preasfinþitul Vasile Aftenie,
Episcop auxiliar de Bucureºti, ºi Preasfinþitul Ioan Bãlan,
Episcop greco-catolic de Lugoj. (...)
Pãmântul care acum îl primeºte, putem spune cã este
un pãmânt sfinþit de rãmãºiþele pãmânteºti ale
eminentelor personalitãþi ce odihnesc aici.
O stea apune aici, pe pãmânt, dar o stea lumineazã
acum de sus, din constelaþia cereascã. Spre aceastã
stea se îndreaptã acum pios gândul nostru, citând din
marele Luceafãr al poeziei româneºti, pe care, adeseori,
cu mare mãiestrie l-a recitat – Mihai Eminescu: «La
steaua care-a rãsãrit/ E-o cale atât de lungã/ Cã mii de
ani i-au trebuit/ Luminii sã ne-ajungã./ Poate de mult s-a
stins în drum,/ În depãrtãri albastre,/ Iar raza ei abia
acum/ Luci vederii noastre./ Icoana stelei ce-a murit/
Încet pe cer se suie;/ Era pe când nu s-a zãrit,/ Azi o
vedem, ºi nu e.»
Dispariþia sa a îndoliat întreaga lume artisticã, dar ºi Sã-i fie odihna în Lumina veºnic-neapusã
publicul spectator, cãruia ºi-a oferit cu generozitate înveºmântatã
talentul în întreaga sa viaþã. Trupul neînsufleþit al marelui ºi pomenirea, aici, pe pãmânt, în veci binecuvântatã,
actor trecut la Domnul la vârsta de 66 de ani, a fost cu sfinþii ºi drepþii, odihneascã de-a dreapta cerescului
depus în dimineaþa zilei de sâmbãtã, 15 martie, în Tatã.”
foaierul Sãlii Mari a Teatrului Naþional din Bucureºti, unde Biroul de presã
colegii, prietenii, familia, dar ºi oameni simpli care l-au
cunoscut ºi l-au iubit, au venit sã-i aducã un ultim P.S.: Necunoaºterea ºi nerespectarea, din partea
omagiu. mass-mediei centrale, a celor doi arhierei prezenþi la slujba
În Cuvântul de rãmas-bun rostit la catafalcul actorului, înmormântãrii marelui artist a produs, pe bunã dreptate, o
Preasfinþia Sa Florentin, ca pãrinte spiritual al maestrului, profundã nemulþumire pentru foarte mulþi credincioºi
a evocat personalitatea marelui om al scenei, dar a greco-catolici. În transmisiunile televizate de la slujba de
meditat ºi la conjunctura creatã, aceea de a participa la înmormântare, numele celor doi arhierei prezenþi nu au fost
un spectacol adevãrat, în care un actor celebru îºi joacã nici mãcar o singurã datã amintite.
ultimul rol. Vinovaþi pentru aceastã situaþie sunt atât jurnaliºtii presei
Mai târziu, în aceeaºi zi de sâmbãtã, 15 martie a.c., centrale, care nu ºtiu prea multe despre greco-catolici, cât ºi
pe Aleea Actorilor din Cimitirul Bellu, o mulþime birourile de presã greco-catolice, care, de cele mai multe ori,
numeroasã de actori, personalitãþi publice, prieteni, rude se miºcã încet sau transmit informaþii presei laice numai
dupã consumarea evenimentului.
sau oameni simpli, îºi luau pentru ultima datã „la
Sã sperãm cã vom fi suficient de înþelepþi sã învãþãm din
revedere” de la maestrul Ovidiu Iuliu Moldovan, iar trupul propriile greºeli, iar pentru jurnaliºtii amintiþi nãdãjduim cã pe
neînsufleþit era oferit pãmântului din care a fost luat. viitor vor avea mai mult respect pentru Biserica Românã
În predica de la înmormântare, Preasfinþia Sa Unitã cu Roma, Greco-Catolicã.
Florentin l-a prezentat pe cel dispãrut ca pe un prieten Pr. Dc. Daniel AVRAM
apropiat, ca pe un creºtin greco-catolic cu o educaþie

Via]a Cre}tin@ nr. 4/2008 19


Social

Adunarea General@ a
Asocia]iei Caritas Eparhial Greco-Catolic Cluj
În data de 27 martie a.c., a avut loc, la comuna Chinteni, sub egida Caritas.
sediul Episcopiei Greco-Catolice de Referitor la aceste proiecte, Pr. Adrian
Cluj-Gherla, Adunarea Generalã a AVRAM sublinia faptul cã „iniþierea lor a
Asociaþiei Caritas Eparhial Greco-Catolic fost posibilã prin implicarea unor
Cluj. La întâlnire au participat membrii parteneri interni ºi externi. Dorim sã
structurii de conducere a Asociaþiei, amintim ºi sã transmitem mulþumiri atât
ºedinþa fiind prezidatã de Preasfinþia Sa credincioºilor Bisericii noastre, au-
Florentin CRIHÃLMEANU. Dupã cu- toritãþilor locale, judeþene ºi centrale, cât
vântul spiritual al Preasfinþiei Sale au ºi sponsorilor ºi donatorilor. De
urmat alte patru puncte importante fixate asemenea, suntem recunoscãtori aso-
pe ordinea de zi: primirea de noi membri, ciaþiilor caritabile din Vestul Europei, în
prezentarea raportului de activitate pe special celor din Italia (Chiese dell´Est),
anul 2007, propuneri referitoare la dezvoltarea Germania ºi Franþa”. Tot în acest context trebuie
Asociaþiei ºi raportul cenzorului. amintit ºi faptul cã s-a reuºit o bunã colaborare a
Asociaþiei cu Consiliul Judeþean Cluj, datoritã cãruia
Dupã ce cu bucurie toþi cei prezenþi au aprobat aceste proiecte au putut demara cu succes.
primirea mai multor membri, printre care Dl. Marius
NICOARÃ, preºedintele Consiliului Judeþean Cluj, ºi În continuarea prezentãrii raportului anual de
Dl. Horea UIOREANU, deputat PNL - Cluj, ºedinþa a activitate, Pr. Narcis POP, director Caritas - filiala
continuat cu raportul de activitate a Asociaþiei pe anul Bistriþa, a subliniat succint acþiunile, realizãrile ºi
2007, punctul principal al întâlnirii. Sprijinindu-se pe o proiectele de viitor ale Asociaþiei Caritas, care
foarte bunã prezentare a raportului sub formã de cunoaºte o importantã dezvoltare în oraºul Bistriþa. Un
broºurã, Pr. Adrian AVRAM, directorul general al proiect aflat în pregãtire îl reprezintã ridicarea unei
Asociaþiei, a punctat principalele realizãri, dar ºi case pentru îngrijirea persoanelor vârstnice.
dificultãþile pe care a trebuit sã le depãºeascã pe
parcursul anului trecut. Dintre multele realizãri Raportul cenzorului ºi câteva propuneri de
subliniate, douã au atras mai mult atenþia: dezvoltare, având în vedere unele aspecte
economice, au fost ultimele puncte discutate în cadrul
Centrul social din municipiul Cluj-Napoca, str. ºedinþei.
Moþilor nr. 32, ºi Complexul social din comuna
Chinteni, judeþul Cluj. Trebuie adãugat faptul cã În încheiere, Dl. Marius NICOARÃ a mulþumit
acestea sunt realizãri în sensul cã s-a reuºit iniþierea pentru onoarea oferitã de a face parte dintre membrii
lor, ele rãmânând ca proiecte în derulare. Sunt douã Asociaþiei Caritas ºi a promis continuarea aceleiaºi
proiecte mari ºi foarte importante pentru strategia de bune colaborãri ºi pe mai departe.
viitor a Asociaþiei, dar ºi pentru persoanele care vor
beneficia de locuinþele sociale ce se construiesc în Preasfinþia Sa Florentin CRIHÃLMEANU, conclu-
zionând lucrãrile Adunãrii Generale a
Asociaþiei Caritas, a mulþumit tuturor
celor ce se implicã în munca de
ajutorare a persoanelor aflate în
dificultãþi ºi nevoi. Referindu-se la rolul
Asociaþiei Caritas, Preasfinþia Sa
sublinia faptul cã „dupã multiple «zbateri
ºi încercãri» avem astãzi o structurã
bine definitã, organizatã conform
standardelor moderne ºi funcþionalã în
mai multe centre în Eparhia noastrã.
Putem spune cã Asociaþia Caritas
Eparhial constituie acum nu doar un
instrument util în domeniul social-ca-
ritativ, dar, prin elanul ºi amploarea
acþiunilor sale, ºi un factor ce dina-
mizeazã dezvoltarea întregii Eparhii”.

Biroul de presã

20 Via]a Cre}tin@ nr. 4/2008


Info

CELEBRAREA
ZILEI MONDIALE A TINERETULUI

În data de 16 martie a.c., în întreaga Bisericã


Catolicã s-a celebrat cea de-a XXIII-a Zi Mondialã a
Tineretului. În acest an, tema propusã de cãtre Sf.
Pãrinte Papa Benedict al XVI-lea a fost: "Când va
veni Spiritul Sfânt asupra voastrã, voi veþi primi o
putere ºi îmi veþi martori" (Fap 1,8).
Cu acest prilej, la Catedrala „Schimbarea la Faþã”
s-a celebrat Sfânta Liturghie Arhiereascã în
prezenþa reprezentanþilor tinerilor. În cadrul predicii,
PS Florentin a prezentat Mesajul Sfântului Pãrinte
cãtre tineri, subliniind aspecte mai importante:
„Suveranul Pontif îndeamnã: «Dragi prieteni, fiþi
sfinþi, fiþi misionari, pentru cã niciodatã nu se poate
despãrþi sfinþenia de misiune (cf. Redemptoris
Tensiunile existente au dispãrut, astfel încât, la ora
missio, 90). Fiþi gata sã puneþi în joc viaþa voastrã
actualã, cele douã parohii, greco-catolicã ºi
pentru a lumina lumea cu adevãrul lui Hristos;
ortodoxã, îºi desfãºoarã programul în mod normal.
pentru a rãspunde cu iubire la urã ºi la dispreþul
Episcopia Greco-Catolicã de Oradea doreºte sã
vieþii; pentru a proclama speranþa lui Hristos înviat în
intre ºi în posesia altor lãcaºuri de cult câºtigate în
orice colþ al pãmântului»(...)”. În dupã-amiaza zilei,
instanþã. Urmeazã ca, în scurt timp, sã fie demarate
la nivelul parohiilor s-a organizat un program
discuþiile în aceastã direcþie.
recreativ pentru tineri.

Biroul de presã
SFÂNTUL SCAUN INSISTÃ:
***
ÎNVÃÞÃTURA CATOLICÃ
PRIVINDU-I PE EVREI ESTE ACEEAªI
PRIMA LITURGHIE LA VÃLANII DE BEIUª
Vaticanul a dat o declaraþie în care subliniazã cã
(comunicat)
modificarea rugãciunii tradiþionale din Vinerea Mare,
pentru evrei, nu trebuie vãzutã ca o schimbare în
învãþãtura catolicã despre rolul poporului evreu.
Conducerea Episcopiei Române Unite cu Roma,
Declaraþia de patru paragrafe a Secretariatului de
Greco-Catolicã, Oradea, anunþã cu bucurie cã
Stat, datatã 4 aprilie a.c., rãspunde protestelor unor
duminicã, 6 aprilie a.c., a avut loc prima Liturghie
lideri evrei apãrute dupã ce Papa Benedict al
greco-catolicã în biserica din Vãlanii de Beiuº, dupã
XVI-lea a aprobat revizuirea rugãciunii din Misalul
anul 1948. La Liturghie au participat pãrintele
Roman din 1962. Deºi s-a eliminat referinþa la
protopop de Beiuº, Ioan Mada, pãrintele paroh Ioan
"orbirea" evreilor, textul în limba latinã pãstreazã
ªanta, alþi cinci preoþi, precum ºi aproximativ 200 de
rugãciunea pentru convertirea lor.
credincioºi greco-catolici.
Unii lideri evrei ºi-au exprimat îngrijorarea cã
Dupã tensiunile generate de refuzul pãrþii
rugãciunea modificatã ar putea fi vãzutã ca o
ortodoxe de a permite punerea în posesie a
justificare pentru noi eforturi de convertire a
lãcaºului de cult, intervenþia celor doi Episcopi,
poporului iudeu la creºtinism. Aceste eforturi ar
Preasfinþiþii Sofronie ºi Virgil, a detensionat
contrazice politica adoptatã de Bisericã dupã
atmosfera, astfel încât miercuri, 2 aprilie a.c., s-a
Conciliul Vatican II, mai exact de declaraþia Nostra
încheiat un protocol de slujire alternativã în biserica
Aetate, ce a stabilit baza unei noi prietenii între
proprietate a cultului greco-catolic. Prin protocol
catolici ºi evrei. Documentul publicat de Vatican
s-au stabilit toate regulile de folosire a lãcaºului de
subliniazã cã revizuirea rugãciunii din Vinerea Mare
cult, orarul, modul de împãrþire a cheltuielilor de
"nu intenþioneazã în niciun caz sã indice o
întreþinere ºi altele.
schimbare în învãþãtura Bisericii Catolice faþã la
Cazul de la Vãlani de Beiuº este unul deosebit,
evrei". Declaraþia respinge "orice atitudine de sfidare
întrucât existã o singurã bisericã în localitate, iar
sau discriminare a evreilor, repudiind ferm orice tip
aceasta a revenit proprietarului de drept, parohia
de antisemitism". Se mai subliniazã speranþa
greco-catolicã. De remarcat faptul cã locuitorii
Bisericii cã "stima dintre evrei ºi creºtini va continua
satului au înþeles necesitatea slujirii alternative,
sã creascã".
chiar dacã credincioºii ortodocºi au fost dezinformaþi
Rabinul David Rosen, un lider implicat activ în
în privinþa atitudinii adoptate de greco-catolici.
discuþiile cu oficialii Vaticanului, se aºtepta ca
Via]a Cre}tin@ nr. 4/2008 21
Info

declaraþia sã afirme "opoziþia totalã a Bisericii faþã


de prozelitism". În fapt, textul Vaticanului nu
abordeazã direct problema convertirii. Cardinalul
Walter Kasper, care conduce comisia pentru
dialogul cu evreii, afirma în martie cã liderii evrei
sunt în special sensibili la apelul la convertirea lor,
percepându-l ca "o ameninþare la însãºi existenþa
lor". El susþinea atunci cã rugãciunea pentru
convertirea evreilor trebuie înþeleasã ca referindu-se
la sfârºitul veacurilor, când întreaga omenire va
ajunge la cunoaºterea lui Isus ca Domn. Înþelegând
îngrijorarea liderilor evrei, Cardinalul explica atunci
cã Vaticanul nu are vreun plan de convertire a
evreilor, subliniind, în acelaºi timp, cã rugãciunea
modificatã e în deplinã conformitate cu doctrina
neschimbatã a Bisericii. "Sfântul Pãrinte (prin
modificarea aprobatã) doreºte sã spunã: Da, Isus
Hristos este mântuitorul tuturor oamenilor - inclusiv
al evreilor."
Congresul Evreiesc American a primit bine dorinþa de a continua aceastã colaborare. De
declaraþia Vaticanului, subliniind cã este în linia asemenea, s-a discutat ºi problema patrimoniului
documentului Nostra Aetate. Declaraþia, a afirmat Bisericii Române Unite, ºi în particular a situaþiilor
Rabinul Rosen, "este în conformitate cu declaraþiile care încã trebuie rezolvate pentru restabilirea stãrii
anterioare ale Bisericii de repudiere a oricãror de drept. S-a apreciat cã existã un progres la nivelul
încercãri de prozelitism între evrei, ca incompatibile finanþãrilor primite de la Stat pentru construcþia de
cu stima adevãratã ºi cu solidaritatea cu poporul noi edificii de cult, dar existã ºi o problemã cu privire
evreu". Un factor cheie în dezbaterea privind la salarizarea clerului. În urma discuþiilor, Episcopul
rugãciunea Vinerii Mari este diferenþa în înþelegerea de Cluj-Gherla a menþionat faptul cã "Excelenþa Sa
catolicã ºi, respectiv, iudaicã a termenului Nicholas Taubman, ºi-a exprimat bucuria de a putea
evanghelizare. Pentru liderii evrei, acesta este cunoaºte aceste realitãþi ºi a asigurat Biserica
înþeles ca presupunând un efort agresiv de noastrã de întreaga deschidere ºi disponibilitate de
convingere a evreilor sã îºi schimbe credinþa. colaborare în limitele competenþelor sale."
Catolicii, în schimb, considerã cã este dreptul ºi Fiind invitat sã înscrie un cuvânt în Cartea de Aur
datoria fiecãrui credincios sã evanghelizeze, adicã a Episcopiei, Excelenþa Sa Nicholas Taubman a
sã rãspândeascã vestea cea bunã a Evangheliei consemnat: "Statele Unite îºi exprimã dorinþa ca
tuturor popoarelor lumii Bunul Dumnezeu sã îºi reverse binecuvântãrile Sale
asupra Bisericii Greco-Catolice, sã puteþi oferi
turmei încredinþate mângâiere prin Cuvântul lui
AMBASADORUL SUA ÎN VIZITÃ LA Dumnezeu". Dupã aceste cuvinte, reprezentantul
EPISCOPIA DE CLUJ-GHERLA diplomaþiei americane ºi-a lãsat semnãtura alãturi
de cea a oaspeþilor de seamã a Episcopiei de
Cluj-Gherla: Cardinali, Episcopi, profesori de
Excelenþa Sa Nicholas F. Taubman, ambasador renume º.a. În continuare, Ierarhul locului a înmânat
al Statelor Unite ale Americii în România, a vizitat Ambasadorului Statelor Unite ale Americii în
Sediul Episcopiei greco-catolice de Cluj-Gherla, în România, în semn de recunoºtinþã, medalia jubiliarã
dupã-masa zilei de marþi, 15 aprilie a.c. Distinsul emisã cu ocazia aniversãrii a 150 de ani de la
oaspete ºi însoþitorii sãi au fost primiþi de cãtre întemeierea Eparhiei de Cluj-Gherla, precum ºi
Preasfinþia Sa Florentin Crihãlmeanu, Episcop câteva pliante cu informaþii privind Biserica Românã
Eparhial, Mons. Mihai Todea, Vicar General Unitã cu Roma, Greco-Catolicã.
Eparhial, dl. Cristian Teglaº, Econom Eparhial, ºi dl. În încheierea vizitei, Excelenþa Sa a vizitat o micã
Cãlin Teglaº, Consultor cu probleme de protocol ºi expoziþie cu icoane reprezentative pentru zona
relaþii cu Statul. A fost o întâlnire cordialã, într-o Transilvaniei. În aceeaºi atmosferã de cordialitate,
atmosferã de respect reciproc, de bunã înþelegere. ambasadorul Statelor Unite la Bucureºti ºi-a luat la
"Consider cã reprezentantul diplomaþiei americane revedere, exprimându-ºi dorinþa de a putea continua
în România este un om cu deschidere faþã de buna colaborare dintre cele douã pãrþi, apreciind
problemele þãrii noastre ºi ale Bisericii noastre", a paºii pe care societatea româneascã i-a fãcut pe
apreciat PS Florentin. calea democraþiei. Preasfinþia Sa Florentin a
Între subiectele abordate s-a reafirmat buna exprimat, la rândul sãu, mulþumiri pentru onoarea de
colaborare pe care reprezentanþii Eparhiei de a fi fost vizitaþi de cãtre Înaltul reprezentant al
Cluj-Gherla au avut-o ºi o au cu reprezentanþii diplomaþiei americane în România.
diplomaþiei americane în România ºi s-a afirmat catholica.ro

22 Via]a Cre}tin@ nr. 4/2008


Poºta redacþiei

P o º t a re d a c þ i e i
 Via]a Cre}tin@
Publicaþie lunarã a Eparhiei
Române Unite, Greco-Catolice
Dragi cititori, prin intermediul acestei rubrici ne puteþi pune întrebãri
de Cluj-Gherla
din orice domeniu teologic, urmând ca noi sã vã rãspundem în
urmãtoarele numere ale revistei. Întrebãrile, propunerile, criticile
dumneavoastrã le aºteptãm pe adresa: Revista “Viaþa Creºtinã”, Str. Fondator: Pr. Vasile CHINDRIª
Moþilor nr. 26, cod 400001, Cluj-Napoca, jud. Cluj , tel. 0264-439018
int 21, sau prin e-mail: viata.crestina@gmail.com Preºedinte:
Prea Sfinþia Sa
Lãudat sã fie Isus ºi Maria! Florentin CRIHÃLMEANU
Director:
Felicitãri, admiraþie ºi recunoºtinþã pentru munca dvs. devotatã. Pr. Dc. Daniel AVRAM
Vã rog sã-mi rãspundeþi, pe scurt, cu cât mai multe referiri biblice Redactor:
sau bibliografice (accesibile pe Internet dacã se poate) la urmãtoarele Alexandru PINTELEI
întrebãri: Tehnoredactor:
1) Despre predestinare ºi despre faptul cã unii oameni sunt aleºi de Ioachim GHERMAN
Dumnezeu pentru slujirea Lui dinainte de naºtere; cei 144 de mii din
Adresa revistei:
Apocalipsã îi includ pe toþi cei aleºi încã de la Creaþie? Ce se întâmplã
cu restul omenirii? Str. Moþilor nr. 26, cod 400001
2) Preºtiinþa lui Dumnezeu nu anuleazã Liberul Arbitru. De ce are Cluj-Napoca, jud. Cluj
omul Liber Arbitru? telefon: 0264-439018 int 21
3) Se poate mântui întreaga Creaþie, sau numai douã treimi, dupã e-mail:viata.crestina@gmail.com
modelul îngerilor care au pierdut o treime prin revolta lui Lucifer?
ISSN: 1223-4281
Dan JIANU
Potrivit art. 206 C.P., respon-
* * * sabilitatea juridicã pentru conþinutul
Predestinarea în sens catolic este faptul cã Dumnezeu, care în articolului aparþine autorului. De
veºnicie le vede toate prezente, vede ºi soarta pe care o va avea asemenea, în cazul unor agenþii de
cineva, dar aceasta nu înseamnã cã îl obligã sã aibã soarta aceea, presã ºi personalitãþi citate,
ci doar o prevede care va fi, deci îl ºtie, încã înainte de naºtere, pe responsabilitatea juridicã le aparþine.
cel care Îl va sluji cu vrednicie. Nici un material din aceastã revistã
Cei 144.000 din Apocalips nu sunt un numãr care reprezintã o nu poate fi reprodus, difuzat sau
cantitate matematicã, ci un numãr simbolic. În gândirea ebraicã folosit în orice alt mod decât cu
existau mat multe numere “perfecte”: “1”, cãci Dumnezeu este aprobarea scrisã a editorului.
unul; “3”, fiindcã e cel mai mare numãr divizibil doar cu unitatea; Manuscrisele ºi documentele
“4”, fiindcã este numãrul literelor care compun Numele lui nepublicate (fotografii, pliante, cãrþi),
Dumnezeu - YHWH (tetragram sacrã); “12”, numãrul triburilor lui expediate pe adresa redacþiei din
Israel, precum ºi produsele lor ºi sumele produselor lor, înmulþite iniþiativa autorilor, nu se restituie.
eventual eu 10, sau cu 100. Cei 144.000 sunt “o mulþime mare”
(Apoc. 7, 9), “din toate neamurile pãmântului" (Apoc. 7, 9), “care vin ABONAMENTELE se pot efectua
din necaz mare, care ºi-au spãlat hainele ºi le-au albit în sângele direct la redacþie, sau prin mandat
Mielului” (Apoc. 7, 14), adicã martirii pentru credinþã, cei feciorelnici poºtal achitat pe adresa: Episcopia
(Apoc. 14, 4) ºi cei care s-au cuminecat cu vrednicie cu Trupul ºi Românã Unitã, Str. Moþilor nr. 26,
Sângele lui Hristos (In. 6, 54). Acest numãr nu-i cuprinde pe toþi cei 400001 Cluj-Napoca, judeþul Cluj,
aleºi încã de la Creaþie, deci numãrul celor mântuiþi nu se va limita (CIF 4288365), în contul nr.
doar la ei. RO93BACX0000003005881009,
Omul se bucurã de Liberul Arbitru, de capacitatea de a alege deschis la Banca Unicredit Þiriac
între bine ºi rãu, între mai mult sau mai puþin bine, între mai mult Cluj. Pentru orice sesizare privind
sau mai puþin rãu, cãci altfel nu ar fi responsabil de faptele sale. abonamentele, vã rugãm sã con-
Libertatea voinþei omului este diminuatã de ignoranþã, silã, fricã etc. tactaþi redacþia, tel. 0264-439018
S-ar putea mântui întreaga Creaþie, cãci acesta a fost scopul int. 21, sau 0729884889, de luni
Creatorului. De altfel, opinia mea este cã dupã Judecata pânã vineri, între orele 10.00-12.00.
Universalã, numãrul celor osândiþi la pedeapsa veºnicã va rãmâne
foarte mic. Preþul unui abonament pe anul
Lãudat sã fie Isus! 2008 este de 24,00 lei (pentru
Rãspuns oferit de Europa - 45 euro, pentru America
pr. Ioan-Vasile BOTIZA - 50 USD).

Via]a Cre}tin@ nr. 4/2008 23