Reper de viaþã creºtinã
CALEA %NVIERII SPERAN[EI -
MEMORIE, IDENTITATE {I MISIUNE CRE{TIN~
SCRISOAREA PASTORALÃ a PS Florentin CRIHÃLMEANU, Episcop greco-catolic român, Eparh de Cluj-Gherla,
la mãrita Sãrbãtoare a Învierii din morþi a Domnului ºi Dumnezeului ºi Mântuitorului nostru Isus Hristos
Florentin, prin harul ºi mila Bunului Dumnezeu, Episcop de
Cluj-Gherla, Onoratului cler împreunã slujitor ºi iubitor de
Dumnezeu, cuvioaselor persoane consacrate împreunã
rugãtoare, iubiþilor credincioºi greco-catolici ºi tuturor creºtinilor
iubitori de Dumnezeu,
«Binecuvântat fie Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Isus
Hristos, care dupã mare mila Sa, prin învierea lui Isus Hristos
din morþi, ne-a nãscut din nou, spre speranþã vie, spre
moºtenire nestricatã ºi neîntinatã ºi nepieritoare, pãstratã în
ceruri pentru voi…» (1Pt 1,3.4).
Iubiþi credincioºi,
Viaþa noastrã, pelerinajul nostru pãmântesc ar trebui sã fie,
în mod simbolic, un drum de reîntoarcere la rai, la acea
comuniune pe care dintru începuturi Adam o avea cu
Dumnezeu. Uneori însã, dificultãþile vieþii, neglijenþa, uitarea ºi
pãcatul ne fac sã ne abatem de la drumul credinþei, ºi treptat sã
pierdem din vedere importanþa acestui drum. Sãrbãtoarea
Învierii din morþi a Domnului nostru Isus Hristos este pentru noi,
creºtinii, ocazia cea mai potrivitã pentru a ne opri sã meditãm
asupra drumului nostru spiritual ºi a rememora identitatea
noastrã creºtinã, pentru a putea înþelege mai bine rolul nostru
în Planul divin, dar ºi în societatea în care trãim. Sãrbãtoarea
Învierii trebuie sã fie pentru fiecare creºtin sãrbãtoarea reînnoirii
speranþei, a reînvierii la viaþa de credinþã ºi a regenerãrii
legãturii noastre de iubire cu Cel care prin moartea ºi învierea
Sa ne-a mântuit.
Vã invit sã privim drumul nostru spiritual meditând asupra
fragmentului evanghelic de la Luca 24,13-35, cu cei doi ucenici
ai lui Isus în drum spre Emaus. Ei parcurg agale drumul de la
Ierusalim spre Emaus, discutând despre cele întâmplate în
zilele precedente. Un strãin se apropie pe cale ºi, dupã ce îi
ascultã, parcurge împreunã cu ei un drum. E un drum spiritual,
care schimbã cursul vieþii lor ºi le oferã o nouã speranþã ce va
lumina calea întregului lor pelerinaj pãmântesc. Dupã acest
drum cu Isus, cei doi se întorc imediat la Ierusalim, cu suflete
pline de bucuria speranþei, pentru a mãrturisi ºi celorlalþi cã
L-au vãzut pe Domnul înviat.
Sã parcurgem, deci, ºi noi acest drum cu Isus ºi ucenicii
Sãi, pentru ca pãtrunºi de lumina Cuvântului sã redescoperim
identitatea noastrã ºi sã înþelegem misiunea noastrã. Astfel, sã
devenim ºi noi martori ai speranþei învierii în lume ºi sã putem
rãspunde cu credinþã ºi cu evlavie tuturor celor ce ne salutã cu
tradiþionalul salut creºtinesc pascal: «Cu adevãrat Domnul a
înviat!» (cfr Lc 24,34).
Ne vom folosi în meditaþia noastrã ºi de scrierile Sf.
Augustin, precum ºi de ultima Scrisoare enciclicã a Sf. Pãrinte
Papa Benedict al XVI-lea, «Spe salvi», despre speranþa
creºtinã.
1. ASCULTAREA CUVÂNTULUI TREZEªTE SPERANÞA
(APRINDE SUFLETELE). MEMORIE.
«Nu trebuia, oare, ca Hristos sã pãtimeascã
acestea ºi sã intre în slava Sa?» (Lc 24,26).
A treia zi dupã rãstignirea lui Isus, într-o zi de duminicã (cfr
Lc 24,1.13), doi cãlãtori se întorc de la Ierusalim ºi se îndreaptã
spre un sat aflat la circa douã ore de mers distanþã. Cei doi
fãceau parte din grupul celor 70 de ucenici care L-au însoþit pe
Domnul ºi pe apostoli.
Textul precizeazã doar numele unuia dintre ei: Cleopa.
Celãlalt ar putea sã fie Luca (autorul textului evanghelic) sau
Simon (nu Petru, ci unul dintre cei 70 – Sf. Chiril din Alexandria)
sau Ammaus (dupã unele manuscrise – Sf. Ambrozie) sau
tocmai pentru cã nu poartã un nume, ar putea fi oricare dintre
noi, cititorii acestui fragment.
2 Via]a Cre}tin@ nr. 4/2008
Se spune cã cei doi erau în drum spre un sat numit Emaus.
Localizarea acestui sat rãmâne ºi astãzi încã mult
controversatã (Amwas, El Qubeibeh, Beit Misseh, Abu Gosh).
Dar ºi faptul acesta ne poate oferi o semnificaþie spiritualã, cãci,
oriunde în lume creºtinii se aflã în pelerinaj, Isus este alãturi de
ei în deznãdejde, pentru a le arãta calea învierii speranþei, spre
a redescoperi prezenþa Sa, a Celui înviat, în viaþa lor.
Cei doi coboarã de la Ierusalim abãtuþi, triºti, deznãdãjduiþi,
descurajaþi. Un drum pe care îl parcurg lent, întrebându-se ºi
discutând despre întâmplãrile ultimelor zile: patimile ºi moartea
lui Isus. Deºi totul pare cã s-a încheiat, sufletele lor nu sunt încã
împãcate cu acest gând al morþii, care a rãmas adânc întipãrit
în «ochii minþii lor». Sunt atât de pãtrunºi de subiectul
conversaþiei încât nici nu observã cum, pe drum, li s-a alãturat
un alt drumeþ. E chiar Isus, ne spune autorul Evangheliei, dar
pentru ei e încã un strãin. Nu-L pot recunoaºte pentru cã «ochii
lor erau þinuþi» (Lc 24,16).
Paradoxal, Isus este alãturi de ucenicii Sãi chiar ºi atunci
când aceºtia întorc spatele Ierusalimului, oraº al suferinþei ºi
morþii. Isus este alãturi de ei chiar ºi acum când îl vãd, dar nu îl
recunosc. Pare cã se lasã condus de ei pe drum dar, de fapt,
El îi conduce pe un itinerar spiritual. Spune Sf. Augustin
(Discursuri 236A): «Cel care a acceptat sã devinã însoþitorul
vostru pe cale, s-a fãcut pentru voi Calea».
Strãinul pare cã vrea sã intre în vorbã iar ei se opresc uimiþi
ºi întristaþi ºi îi explicã. Acela în care crezuserã, Isus
Nazarineanul, Proorocul puternic în faptã ºi cuvânt, fusese
osândit la moarte ºi rãstignit, de cãtre arhierei ºi mai-marii
poporului (cfr Lc 24,19-20). În continuare, ei exprimã ºi idealul,
speranþa lor trecutã: «nãdãjduiam cã El este Cel ce avea sã
izbãveascã pe Israel» (Lc 24,21). «O, ucenicilor, – li se
adreseazã retoric Sf. Augustin (Discursuri 235) – aþi nãdãjduit,
deci acum nu mai nãdãjduiþi. Iatã, Hristos e viu, dar în voi a
murit speranþa. Într-adevãr Hristos e viu, dar acest Hristos viu
gãseºte sufletele ucenicilor moarte». Aceasta e problema celor
doi ucenici: în sufletele lor e moartã speranþa învierii. Nu mai
au fundamentul, motivaþia credinþei ºi, ca urmare, vor sã fugã,
sã se desprindã de un trecut pe care nu îl înþeleg, sã-l ºteargã
din memoria lor.
Sunt atât de fixaþi pe imaginea morþii, încât nu pot accepta
nici mãcar semnele învierii. Nu mai conteazã acum nici
mormântul gol, nici mãrturia apostolilor sau a femeilor
mironosiþe, nici vestea îngereascã, toate sunt pentru ei poveºti.
Pe El nimeni nu L-a mai vãzut viu, ca urmare înseamnã cã nu
mai existã. Poate dacã ei L-ar fi vãzut cu ochii lor, ar fi crezut.
Neîncrederea lor, criza credinþei, provine din moartea speranþei
în sufletele lor. Murind speranþa, a murit ºi credinþa care era
motivatã de aceastã speranþã. Ca urmare, ei cautã acum noi
orizonturi de speranþã, se întorc la casele lor, la munca lor de
mai înainte de a fi fost ucenici.
Din spusele lor, observãm cã au reþinut doar aspectele
umane ale vieþii Domnului. Pentru ei, Isus este doar
Nazarineanul, Profetul puternic prin fapte ºi cuvânt, asemenea
lui Moise (Fapte 7,22), Eliberatorul lui Israel, omul speranþelor,
dar care acum murise rãstignit. Dacã L-ar vedea în trup viu,
poate cã ar crede. Gândesc ºi judecã totul doar la nivel uman.
Dar El merge chiar acum viu alãturi de ei. «ªi-au pierdut
credinþa ºi speranþa: chiar mergând alãturi de un om viu, ei erau
cei morþi. Mergeau morþi, însoþiþi de Viaþa însãºi!», explicã Sf.
Augustin (Discursuri 235).
Strãinul îi ascultã cu rãbdare, cu înþelegere, dar ºi cu
întristare. Le cere sã se desprindã de judecata pur umanã ºi
sã-ºi reaminteascã cuvintele Scripturii. Sã treacã dincolo de
aparenþe, sã aibã curajul sã spere dincolo de ceea ce vãd sau
aud, sã creadã Cuvântul Scripturilor. Pe plan spiritual, le cere
sã-ºi deschidã inimile sã primeascã Cuvântul ºi astfel sã

trezeascã speranþa din sufletele lor. Aceasta presupune o
schimbare de mentalitate.
Strãinul devine acum Învãþãtor. Dupã ce mai întâi i-a
ascultat, El va sãdi în locul opiniilor personale Cuvântul sfintelor
Scripturi. Cateheza Sa începe cu explicarea Scripturilor, astfel
încât sã-L recunoascã pe Hristos chiar din punctul în care se
îndepãrtaserã de El (cfr Sf. Augustin, Discursuri 236). Isus îi
învaþã sã citeascã tocmai aceste fapte care îi scandalizeazã la
lumina speranþei.
Dacã tocmai în moarte e cheia învierii? Dacã ceea ce pãrea
un final, o încheiere, un faliment total, este de fapt un nou
început? Oare nu aºa ar fi trebuit sã se întâmple? «Nu trebuia,
oare, ca Hristos sã pãtimeascã acestea ºi sã intre în slava
Sa?» (Lc 24,26).
De aceea, Isus începe sã le tâlcuiascã Scripturile de la
momentul ce va rãmâne «alfa ºi omega», începutul ºi sfârºitul,
evenimentul morþii ºi Învierii Sale. «ªi-au pierdut speranþa
pentru cã L-au vãzut mort. El, dimpotrivã, le explicã Scripturile
astfel încât sã înþeleagã cã dacã nu ar fi murit, atunci nu ar fi
putut sã fie Hristos » (Sf. Augustin, Discursuri 236).
Astfel, Isus îi ajutã sã înþeleagã cã, dincolo de priceperea ºi
calculele raþiunii umane, existã un alt plan, care este mai
presus de acestea. Este Planul divin ce nu poate fi înþeles
decât cu ochii credinþei larg deschiºi, la lumina harului
speranþei.
Împotriva concepþiilor lumeºti, care aºteaptã mereu
schimbãri spectaculoase ale societãþii exterioare, Isus aratã cã
pentru a schimba lumea, trebuie pornit de la schimbarea
interioarã a gândului (meta-noeo), schimbarea «lumii noastre»
interioare, a propriei scãri de valori (cfr. Spe salvi, n.4).
Imaginea tulburãtoare a morþii Sale pe cruce a produs
ucenicilor o amnezie, o pierdere a memoriei. Au uitat cuvintele
profeþilor din vechile Scripturi ºi chiar cuvântul prin care El
Însuºi le dezvãluise lor cu exactitate Planul divin: «Iatã, ne suim
la Ierusalim ºi se vor împlini toate cele scrise prin prooroci
despre Fiul Omului. Cãci va fi dat pãgânilor ºi va fi batjocorit ºi
va fi ocãrât ºi scuipat. ªi, dupã ce Îl vor biciui, Îl vor ucide; iar a
treia zi va învia» (Lc 18,31-34).
Ne întrebãm: dacã Isus le vorbeºte atât de limpede
spunându-le ce va urma sã se întâmple, de ce unii dintre
ucenici s-au tulburat iar alþii s-au întors deznãdãjduiþi spre casa
sau munca lor de mai înainte? De ce nu au reþinut ºi cuvântul
despre Înviere? Ne explicã evanghelistul Luca: «Ei nu au
înþeles nimic din acestea, cãci cuvântul acesta era ascuns
pentru ei ºi nu înþelegeau cele spuse» (Lc 18,34). Deci, ochii lor
erau þinuþi ca sã nu-L recunoascã iar cuvântul lui Isus era
ascuns pentru ei. Se pare cã era o situaþie în care ar fi fost dificil
pentru ucenici sã poatã percepe prezenþa divinã alãturi de ei.
Dar oare nu se întâmplã adeseori ºi cu noi astãzi la fel?
Oare obstacolul credinþei nu este chiar în noi? Este încã de la
primul pãcat al lui Adam semnul înclinãrii constante a omului
spre rãu, este orbirea ºi amnezia cauzate de pãcat.
De câte ori nu se adevereºte ºi cu noi cuvântul proorocului
Isaia: «Cu urechile veþi auzi, dar nu veþi înþelege, ºi cu ochii vã
veþi uita, dar nu veþi vedea» (Is 6,9b). De câte ori Cuvântul
Scripturii pe care-l ascultãm sau îl citim, trece pe lângã noi, nu
ne atinge sufletele, viaþa noastrã de credinþã. Este Cuvântul
dãtãtor de viaþã, Cuvântul prin care Dumnezeu a creat toate
cele vãzute ºi nevãzute, Cuvântul care pronunþat de preot face
ca harul sã devinã lucrãtor în Sfintele taine, oriunde ºi oricând,
dar care pentru noi rãmâne fãrã efect din cauza împietririi
inimilor noastre.
Trebuie sã ºtim cã existã un univers spiritual interior în care,
prin natura umanã ºi lucrarea Harului, sunt prezente în sufletele
noastre credinþa ºi speranþa, dar acestea trebuie doar
«activate» (cfr Spe salvi, n.7).
Sã ne propunem sã ascultãm Cuvântul divin cu inimile larg
deschise, pentru ca sã poatã pãtrunde ºi da o nouã suflare de
speranþã sufletelor noastre. Precum natura sub razele
mângâietoare ale soarelui primãvãratic se trezeºte ºi primeºte
o nouã suflare de viaþã, la fel Cuvântul lui Dumnezeu trebuie sã
ne reaminteascã Planul divin de mântuire pe care Domnul îl are
cu fiecare dintre noi ºi sã ne dea un nou elan pe calea învierii
speranþei în sufletele noastre.
Criza actualã a credinþei, explicã Pontiful roman, este de
fapt o crizã a speranþei care trebuie sã motiveze credinþa
noastrã (cfr. Spe salvi, n.17).
Reper de viaþã creºtinã
2. CELEBRAREA MISTERULUI CONFIRMÃ SPERANÞA
(DEZVÃLUIE PREZENÞA). IDENTITATE.
«ªi când a stat împreunã cu ei la masã, luând El pâinea, a
binecuvântat ºi, frângând, le-a dat lor» (Lc 24,30).
Pe drum, inimile ucenicilor vibreazã la auzul Cuvântu-
lui-Viaþã, «focul Iubirii» se reaprinde în sufletele lor. Simt parcã
o legãturã nevãzutã ce îi atrage spre acest Necunoscut.
Strãinul-Învãþãtor se face cã merge mai departe, dar de fapt
vrea doar ca ei sã conºtientizeze aceastã legãtura ce s-a
restabilit prin forþa cuvântului primit. Chiar dacã ochii fizici încã
nu l-au recunoscut, sufletele lor l-au recunoscut ºi doresc sã
rãmânã cu El. Astfel, dorinþa comuniunii izbucneºte de pe
buzele lor: «Rãmâi cu noi cã este spre searã ºi s-a plecat ziua»
(Lc 24,29). Cuvântul a reactivat memoria iar memoria reînvie
dorinþa prezenþei în sufletele lor.
Acum, dupã acest drum parcurs împreunã, Isus îi conduce
mai departe, de pe drum, înãuntrul casei. Pe plan spiritual este
calea de la Cuvântul Scripturii spre Misterul revelaþiei prezenþei
Sale. Cuvântul ascultat aprinde sufletele fãrã a dezvãlui
prezenþa, acum însã a sosit ceasul în care El va celebra
Misterul cuvântului care devine prezenþã realã. Isus reînnoieºte
gestul prin excelenþã, gestul Cinei de tainã, gestul menit sã
rãmânã «izvor ºi culme» (fons et culmen – LG 14) a harului
prezenþei Sale chiar ºi dupã Învierea ºi Înãlþarea sa.
«…luând El pâinea, a binecuvântat ºi frângând, le-o dãdea
lor» (Lc 24,30). Imperfectul «o dãdea lor» subliniazã faptul cã
este vorba de o acþiune începutã în trecut dar care continuã ºi
în prezent. Este acþiune de dãruire, de oferire a lui Isus.
Este momentul central ºi cel mai important al fragmentului.
Isus ia pâinea, binecuvânteazã, o frânge ºi în timp ce le-o
dãdea lor ochii se deschid, îl recunosc, dar El se face nevãzut,
dispare vãzului lor. Cu alte cuvinte, în timp ce El oferã pâinea
frântã apostolilor, în momentul în care ei ating pâinea devenitã
Trup, Trupul fizic dispare.
Paradoxal, ochii se deschid în faþa absenþei… Este o
absenþã plinã de prezenþa realã dar sub o altã formã.
Ucenicii au o revelaþie fulgerãtoare prin care înþeleg cã de
acum înainte, chiar dacã nu-L vor mai putea percepe fizic
alãturi de ei, El va rãmâne prezent spiritual în sufletele lor. Isus
nu mai este cu ei pentru cã acum este în ei. De-acum înainte
misterul prezenþei a pãtruns în sufletele lor.
«Domnul Isus (…), dupã ce a fost recunoscut, nu se mai
lasã vãzut, se îndepãrteazã trupeºte de aceia care deja îl ºtiau
alãturi de ei prin credinþã» (cfr Sf. Augustin, Discursuri 235).
Isus nu a plecat, ci a rãmas prezent, dar sub o altã formã
perceptibilã, doar cu ochii credinþei larg deschiºi. «Absenþa
Domnului nu e absenþã. Trebuie sã crezi ºi Cel pe care nu-L
vezi este cu tine» (Sf. Augustin, Discursuri 235).
Isus dispare pentru cã nu doreºte ca ei sã se ataºeze în
mod sensibil, fizic de El. de îndatã ce ochii credinþei s-au
deschis ei trebuie sã urmeze drumul credinþei chiar în absenþa
Lui fizicã. «Acum ucenicii nu mai vãd chipul Sãu de frate pentru
cã El a devenit chipul lor, transformându-i în fii ai Tatãlui»
(Silvano Fausti).
Cu ochii minþii larg deschiºi, ei conºtientizeazã abia acum
inimile lor aprinse de iubirea Celui care le vorbea pe cale.
Recapituleazã acum trecutul ºi îl recitesc într-o nouã luminã, în
lumina credinþei în Cel înviat. Când te apropii de luminã, spune
Mons. Vladimir Ghika, atunci mergi cu umbra în spate, iar când
te depãrtezi de luminã mergi cu umbra în faþã.
Dupã ce ºi-au reamintit cuvintele Scripturii au primit o nouã
speranþã, iar acum celebrarea Misterului prezenþei, vederea
Celui înviat a trezit în suflete certitudinea credinþei. Pentru ei
Isus nu mai este doar Cel mort, ci este Cel mort ºi înviat, Cel
care a biruit moartea. Ucenicii au acum o nouã revelaþie la
lumina acestui adevãr. Dacã Maestrul e viu înseamnã cã ei
sunt încã ucenicii Lui. Prezenþa euharisticã a reînviat credinþa ºi
speranþa moartã din sufletele lor ºi le-a reamintit identitatea lor:
au fost ºi au rãmas ucenicii lui Isus.
Îl vor putea percepe fizic doar atunci când vor repeta
gesturile ºi cuvintele care de la Cina cea de tainã au rãmas ca
sigiliu al prezenþei Sale în absenþã.
«Dacã tu, oricine ai fi, din rândul credincioºilor, nu porþi
degeaba numele de creºtin, dacã nu intri în Bisericã fãrã motiv,
dacã ai învãþat sã asculþi Cuvântul lui Dumnezeu cu fricã ºi
speranþã, atunci frângerea pâinii va fi consolarea ta», ne spune
Sf. Augustin (Discursuri 235).
Via]a Cre}tin@ nr. 4/2008 3
Reper de viaþã creºtinã
Momentul revelaþiei prezenþei lui Isus se petrece la
frângerea pâinii. Iatã ºi pentru noi, cei care de multe ori în
pelerinajul nostru pãmântesc nu-L recunoaºtem pe Cel care ne
stã alãturi, cât este de important sã participãm activ la Sf.
Liturghie ºi sã ne cuminecãm cu vrednicie, pentru întãrirea
identitãþii noastre creºtine. Sã ne întrebãm cum participãm la
Sf. Liturghie? Este doar un act de prezenþã, o asistenþã, sau
este o participare efectivã la reînnoirea misterelor vieþii publice
a Mântuitorului. Prin ce rugãciuni ºi acþiuni de pietate încercãm
sã-ne întãrim identitatea creºtinã? Suntem cu adevãrat
«oameni euharistici» (Papa Ioan Paul al II-lea), adicã persoane
care pun în centrul vieþii de credinþã Taina Euharistiei?
Rugãciunea personalã, liturgicã ºi comunitarã lãrgeºte
sufletul ºi îl face sã devinã capabil de a primi mai mult, de a se
deschide mai mult spre iubirea divinã ºi, implicit, spre slujirea
oamenilor, devenind astfel izvor de speranþã ºi credinþã pentru
ceilalþi (cfr. Spe salvi, n.34).
3. TRÃIREA PREZENÞEI TRANSFORMÃ ÎN MARTORI AI
SPERANÞEI ÎNVIERII (REÎNTOARCE ÎN COMUNIUNE).
MISIUNE.
«ªi în ceasul acela sculându-se s-au întors la Ierusalim ºi au
gãsit adunaþi pe cei unsprezece» (Lc 24,33).
Acum ucenicii îºi dau seama cã ochii lor au fost þinuþi de o
forþã interioarã, de nepriceperea ºi zãbovirea inimilor lor, de
neîncrederea în Cuvântul Scripturilor, de orbirea lor
sufleteascã.
Cu inimile aprinse de Cuvântul Scripturii, cu sufletele pline
de prezenþa vie a Celui Înviat, ucenicii îºi redescoperã
identitatea, refac legãtura iubirii (Io 13,35) ºi a caritãþii fraterne
care îi leagã de comunitatea pe care o pãrãsiserã.
Memoria fiindu-le reactivatã, ei înþeleg prezenþa vie a lui
Isus în Euharistie. Domnul, Maestrul, Învãþãtorul e viu, e alãturi
de ei, deci misiunea lor nu s-a încheiat ci, dimpotrivã, abia
acum începe ºi decurge firesc. Ei înþeleg cã locul lor nu este
acolo, la Emaus, ci este alãturi de ceilalþi în comunitatea
apostolicã din Ierusalim. Speranþa a reînviat în sufletele lor,
sunt ºi ei martori ai Învierii Domnului, ca urmare trebuie acum
sã se întoarcã ºi sã vesteascã imediat ºi celorlalþi bucuria ce
înflãcãreazã inimile lor.
«Fiþi arzãtori, aprinºi de focul caritãþii (…), acest foc vã va
îndrepta spre înalt, vã va ridica spre cer» (Sf. Augustin,
Discursuri 234).
Speranþa vie conferã detaºarea libertãþii interioare ºi zelul
de a persevera în cele sfinte, cu bucurie. Un suflu nou care
regenereazã, susþine ºi alimenteazã edificiul credinþei (cfr. Spe
salvi n.10).
Cei doi se întorc «în ceasul acela», primesc mãrturia
celorlalþi ºi le istorisesc drumul pe care l-au parcurs cu Isus,
cum i-a condus pe cale ºi cum l-au recunoscut la «frângerea
pâinii». Mãrturisesc cu toþii, într-o inimã ºi-un glas, în
comuniunea bucuriei speranþei ºi a credinþei reînnoite:
«Domnul a înviat cu adevãrat!» (cfr Lc 24, 34).
Adevãrata misiune a creºtinului nu se poate opri la propria
persoanã, ci trebuie sã se extindã asupra comunitãþii.
Existenþele noastre sunt în profundã comuniune. Nimeni nu
trãieºte, nu pãcãtuieºte ºi nu se mântuieºte singur, explicã
Pontiful roman Benedict al XVI-lea, existã o interacþiune în rãu
ca ºi în bine, de aceea speranþa noastrã trebuie sã fie speranþã
pentru ceilalþi (cfr Spe salvi, n.48). În viaþa practicã credinþa
creºtinã ne învaþã ºi trezeºte în noi capacitatea de a suferi
pentru celãlalt, pentru adevãr, dreptate ºi iubire (cfr Spe salvi,
n.39).
Iubiþi credincioºi,
Am meditat asupra drumului ucenicilor de la Ierusalim spre
Emaus ºi-apoi din nou la Ierusalim. Este un drum pe care ei îl
parcurg de douã ori în aceeaºi zi, dar cu atitudini spirituale total
diferite. Drumul de la Ierusalim la Emaus este drumul tristeþii ºi
al deznãdejdii, o fugã de Ierusalimul rãstignirii, un drum parcurs
agale cu imaginea morþii în faþã. Drumul de la Emaus la
Ierusalim este, dimpotrivã, un drum al bucuriei, al speranþei
reînnoite, care dã aripi, o fugã cu suflete aprinse spre
comunitate, un drum parcurs în grabã cu prezenþa Celui înviat
în suflete ºi mesajul învierii speranþei pe buze. Cum s-a produs
4 Via]a Cre}tin@ nr. 4/2008
aceastã convertire? Întâlnirea cu Isus, Strãinul care-i însoþise
de-a lungul întregului drum, îi conduce de la deznãdejdea din
Vinerea mare, prin Cuvântul Scripturilor ºi a gestului Cinei
euharistice, spre bucuria speranþei regãsite în Duminica Învierii.
Acest drum reprezintã simbolic calea convertirii de la pãcat
la viaþa de har, drumul spiritual pe care ºi noi suntem chemaþi
sã-l parcurgem în timpul Postului Mare ºi ori de câte ori, în
drumul pelerinajului nostru pãmântesc, suntem întristaþi sau
deznãdãjduiþi.
Este ºi drumul pe care zilnic ne conduce Sf. Liturghie: de la
ascultarea Cuvântului, pentru reactivarea memoriei (ce trebuie
sã ºtim?), prin celebrarea Misterului Cuvântului, pentru
reînnoirea identitãþii creºtine (cine suntem?), la trãirea
Cuvântului, pentru împlinirea misiunii creºtine faþã de
aproapele (ce trebuie sã facem?).
Este drumul catehetic ºi liturgic pe care Isus doreºte sã-l
facã acum împreunã cu noi. Am parcurs drumul Postului, am
ascultat lecturile proorocilor Vechiului Testament, am ascultat
lecturile Evangheliilor patimilor, ne-am reactivat în suflete
memoria Cuvântului Scripturii ºi ne-am mirat cât de mult am
uitat aceste cuvinte! Apoi, treptat, ne-am apropiat de Masa
euharisticã a sãrbãtorii, L-am redescoperit pe Hristos prezent în
sufletele noastre ºi am conºtientizat identitatea noastrã. Ne-am
reamintit cã suntem creºtini botezaþi ºi purtãm numele Celui
care pentru noi a murit ºi a înviat. Astfel, cu sufletele aprinse ºi
cu dorinþa de a fi de folos comunitãþii, nu ne mai rãmâne decât
sã rãspundem la ultima întrebare pe care ucenicii ºi-au pus-o:
ce trebuie sã facem? Iar rãspunsul trebuie sã-l ofere fiecare
dintre noi, practic, prin propria viaþã!
«Credinþa noastrã este viaþa noastrã», spunea eminentul
Cardinal Iuliu Hossu de pie memorie. Dar oare credinþa noastrã
se reflectã în viaþa noastrã?
Sã ne deschidem sufletele, ne invitã Papa Benedict al
XVI-lea, ºi astfel lumea se va deschide pentru a permite
intrarea lui Dumnezeu în istoria umanã. Ne întrebãm cum?
Eliberând viaþa noastrã de rãu, de mediocritate, lumea devine
mai bunã cu o persoanã (noi înºine), astfel devenim izvor de
speranþã pentru noi ºi pentru ceilalþi (cfr. Spe salvi, n.35). Aici
trebuie subliniatã importanþa misiunii persoanelor consacrate
pentru Bisericã ºi pentru întreaga lume, cãci ei sunt «cei puþini
care pot schimba lumea din interior» (cfr. Spe salvi, n.15 –
Sf. Bernard).
Sã reînviem cât mai des prezenþa lui Hristos în memoria
sufletelor noastre, prin citirea, ascultarea ºi meditarea
Cuvântului, pentru a ne aduce aminte cã suntem creºtini
botezaþi iar prin celebrarea liturgicã a Cuvântului, împãrtãºirea
euharisticã ºi mãrturisire (spovadã) sã reînnoim identitatea
noastrã creºtinã ºi apoi sã ducem ºi altora speranþa reînnoirii
sufleteºti. Astfel vom deveni martori ai reînvierii speranþei în
lume ºi vom putem invita ºi pe ceilalþi creºtini sã urmeze
aceastã cale a învierii speranþei, împreunã cu Isus.
«Iar Dumnezeul speranþei sã vã umple pe voi de toatã
bucuria ºi pacea în credinþã, ca sã prisoseascã speranþa
voastrã, prin puterea Spiritului Sfânt» (Rom 15,13).
Vã doresc o reînviere a memoriei creºtine, o reînnoire a
speranþei, credinþei ºi identitãþii euharistice în suflete, astfel
încât sã întãrim comuniunea în iubire cu El ºi cu fraþii noºtri în
credinþã iar la timpul rânduit sã ne-nvrednicim a participa cu
bucurie la Cina ospãþului veºnic de-a dreapta gloriei cereºti a
Tatãlui, împreunã cu Fiul Sãu, Domnul nostru Isus Hristos
Înviat, în iubirea Spiritul Sfânt. Amin!
Hristos a Înviat!
† FLORENTIN
Episcop de Cluj-Gherla
Datã în Cluj-Napoca, din noua reºedinþã episcopalã, la
Marea Sãrbãtoare a Învierii din morþi a Domnului ºi
Dumnezeului ºi Mântuitorului nostru Isus Hristos, Anul
Domnului 2008, la 307 ani de la Sfânta Unire cu Biserica
Romei, în al IV-lea an de pontificat al Sf. Pãrinte Papa Benedict
al XVI-lea, în al XII-lea an al episcopatului ºi al VI-lea an în
tronul acestei eparhii, anul împlinirii a 155 de ani de la
întemeierea binecuvântatei Eparhii de Cluj-Gherla.

MARE {I M#NG#IETOARE
ESTE TAINA SPOVEZII
Pentru ca bucuria revãrsatã de misterul Învierii
Domnului sã fie deplinã, creºtinul trebuie sã
experimenteze iertarea Tatãlui. Astfel se sãvârºeºte
împãcarea dintre Dumnezeu ºi om, realitate care se
împlineºte prin minunata tainã a spovezii, oferitã de
Dumnezeu în administrarea Bisericii. Aceastã tainã de
nepreþuit trebuie sã fie revalorizatã, scoþând în evidenþã
ceea ce este mai important. În acest sens, Sfântul
Pãrinte Papa Benedict al XVI-lea spune cã „elementul
esenþial al spovezii este adesea neglijat sau chiar uitat”.
De asemenea, el precizeazã cã „atunci când insistãm
doar pe acuzarea pãcatelor, lucru care trebuie sã se
facã, cãci este un element important al spovezii, riscãm
sã punem pe locul doi ceea ce este de fapt esenþial,
adicã întâlnirea personalã cu Dumnezeu, Tatãl bun ºi
milostiv”[1]. Spovada este, deci, înainte de toate, o
„întâlnire cu Dumnezeu care
ne iubeºte..., este o tainã
care rãspunde nevoilor
omului de astãzi, cãci el nu
poate trãi fãrã milã ºi
iubire... Prin spovadã, omul
îºi deschide inima spre
slujitorii lui Dumnezeu, care
în acel moment îl reprezintã
pe Hristos, pe acest Hristos
care mã ascultã, mã
încurajeazã ºi îmi spune:
Ridicã-te ºi umblã!”[2].
Sfântul Pavel se adre-
seazã corintenilor ºi nouã tuturor, spunând: „Vã
rugãm, în numele lui Hristos, împãcaþi-vã cu
Dumnezeu” (2 Cor 5,20). Este o chemare care se
adreseazã tuturor oamenilor, cãci toþi sunt pãcãtoºi, iar
fundamentul acestei chemãri este milostivirea divinã.
Despre milostivirea divinã se poate spune cã este
expresia iubirii Tatãlui în faþa mizeriei umane. Prin
milostivirea divinã, Dumnezeu îºi exprimã iubirea faþã
de creatura sa rãzvrãtitã, acordându-i neîncetat, pânã
în momentul morþii, posibilitatea împãcãrii. Ea este,
deci, focul iubirii divine, care arde mizeria omului ºi,
purificându-l, îi comunicã viaþa divinã ºi pacea
interioarã.
În faþa acestei splendori a milostivirii divine,
sfinþii s-au minunat ºi au exprimat în rugãciune
profunzimea acestui atribut divin, din care s-a nãscut
taina spovezii. Sfânta Ecaterina de Siena aduce
profunde elogii milostivirii lui Dumnezeu, spunând: „Prin
milostivirea Ta, Pãrinte veºnic, Tu ne-ai creat; prin
milostivirea Ta am fost re-creaþi în sângele Fiului Tãu...
Datoritã milostivirii Tale, Fiul Tãu s-a întins pe Cruce,...
ºi-acolo El a învins moartea... Milostivirea Ta dã viaþã;
ea dã acea lumina care permite fiecãrei creaturi sã-Þi
cunoascã blândeþea ºi disponibilitatea infinitã de a
ierta... Datoritã milostivirii Tale, nebun de iubire, Tu ai
vrut sã fii mereu alãturi de creaturile tale... O,
milostivire! Inima-mi se pierde-n Tine! În orice parte
se-ntoarce ºi priveºte spiritul meu, el nu percepe decât
milostivire...”[3]. În ochii acestei minunate sfinte,
milostivirea este omniprezentã, totul este milostivire.
Pentru ea, milostivirea este puterea creatoare care se
Reper de viaþã creºtinã
scurge din viaþa divinã, este lumina care strãluceºte
peste întreaga lucrare a mâinilor lui Dumnezeu.
Creºtinul este chemat sã experimenteze
milostivirea divinã, întâlnindu-L pe Dumnezeu în
sacramenul spovezii, unde el primeºte iertarea ºi este
învãluit din nou în iubirea divinã. Prin binecuvântarea
de dezlegare pe care o dã preotul în numele lui Hristos,
milostivirea divinã ºterge pãcatul, conferã darul iertãrii
ºi reînnoieºte viaþa divinã în suflet. În felul acesta, omul
este reîmpãcat cu Dumnezeu, o reîmpãcare care
reînnoadã prietenia cu El ºi care aduce cu sine pacea
ºi liniºtea conºtiinþei, însoþite de o adevãratã mângâiere
spiritualã. Împãcându-se cu Dumnezeu, omul se
împacã ºi cu Biserica, ºi cu sine însuºi. Dacã prin pãcat
s-a ºtirbit sau chiar s-a rupt comuniunea frãþeascã, prin
spovadã ea se reface. Astfel, pãcãtosul iertat reintrã în
comuniunea sfinþilor ºi
beneficiazã de schimbul de
bunuri spirituale dintre
membrele vii ale Trupului lui
Hristos.
Împãcarea cu Dumne-
zeu, cu Biserica ºi cu sine
însuºi aduce, la rându-i,
bucuria interioarã, bucurie
care este, de fapt, rodul iubirii
regãsite, a iubirii fiului care
ºi-a regãsit tatãl. Psalmul 31
pune în luminã relaþia dintre
împãcare ºi bucurie. Acest
psalm este un cântec de mulþumire al omului pãcãtos,
care primeºte iertarea lui Dumnezeu. „Fericit cel cãruia
i s-au iertat fãrãdelegile ºi cãruia i s-au acoperit
pãcatele./ Fericit bãrbatul cãruia nu-i va socoti Domnul
pãcatul” (Ps 31, 1-2). Experimentarea bucuriei
împãcãrii îl conduce pe creºtin sã trãiascã o viaþã nouã.
Este vorba de o viaþã trãitã cu Hristos ºi asemenea vieþii
lui Hristos. Pentru aceasta, Spiritul Sfânt vine în ajutor
slãbiciunii umane ºi, în calitatea Sa de cãlãuzã
interioarã, îl va educa treptat pe creºtin la practicarea
curãþiei inimii, cãci doar din inima curatã pãcatul este cu
adevãrat alungat. Astfel, creºtinul trãieºte o adevãratã
viaþã filialã, prin care el dã mãrturie de „minunãþiile Celui
care ne-a fãcut sã trecem din întuneric la admirabila Sa
luminã” (1 Pt 2,9). Aceastã mãrturie exprimã ºi
realizeazã mulþumirea pãcãtosului iertat în faþa Tatãlui
ceresc, pentru acest minunat sacrament al milostivirii
Sale, pe care, prin Bisericã, El ni-l oferã tuturor, în
numele iubirii Sale.
Pr. Anton CRIªAN,
Vicar cu preoþii ºi persoanele consacrate
Note:
1. Dintr-un cuvânt adresat la începutul lunii martie 2008
participanþilor la un curs organizat de Tribunalul
Penitenþeriei Apostolice.
2. Din mesajul adresat tinerilor cu ocazia Zilei Mondiale
a Tineretului – Ziua Floriilor 2008.
3. Ecaterina de Siena, Cartea Dialogurilor, cap. 30, pp
111-112.
Via]a Cre}tin@ nr. 4/2008 5
Din viaþa Eparhiei
Sfântul Iosif -
Patron al Eparhiei de Cluj-Gherla
Sfântul Iosif, Logodnicul
Preasfintei Fecioare Maria,
Patron al familiei, Patron al
Bisericii Universale, Patron
al Europei, ºi pentru credin-
cioºii greco-catolici Patron
al Eparhiei de Cluj-Gherla,
este pomenit în calendarul
liturgic la data de 19 martie,
zi celebratã în Eparhia de
Cluj-Gherla ca Sãrbãtoare
de Poruncã. Decretul prin
care s-a hotãrât aceastã
completare a calendarului
liturgic a fost emis de cãtre
Episcopul Eparhial Florentin Crihãlmeanu, la 16
martie 2003, cu aprobarea Prefectului Congregaþiei
pentru Bisericile Orientale. Aceastã decizie s-a luat
þinând cont de faptul cã „Sfântul Iosif (…) a devenit
încã din anul 1856 Patron al Eparhiei de
Cluj-Gherla (pe acea vreme de Gherla), prin
hotãrârea primului Episcop al ei, Ioan Alexi
(1856-1862)”.
La Sãrbãtoarea Sfântului Iosif, miercuri, 19
martie a.c., s-a împlinit un an de la binecuvântarea
noii capele „Sfântul Iosif” (în 18 martie 2007),
moment aniversar marcat prin celebrarea Sfintei
Liturghii Arhiereºti în incinta capelei. Cu acest prilej,
de la ora 9.00, Preasfinþia Sa Florentin, însoþit de
preoþi ºi credincioºi din parohiile clujene, au fost
primiþi de cãtre credincioºii parohiei „Andrei
Mureºanu”, de pãrintele paroh Mircea Marþian ºi de
vicarul parohiei, pr. Titus Sas, în spaþiul care a prins
viaþã în mijlocul zidurilor de beton din Piaþa Cipariu,
ce constituie structura de bazã a viitoarei catedrale
greco-catolice clujene.
Rãspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de
cãtre corul Jubilate, dirijat de Mihaela Ceºa-Goje,
formaþie muzicalã nãscutã odatã cu inaugurarea
noii capele ºi prezentã, spre a încununa prin cânt
rugãciunea, la toate celebrãrile liturgice din
duminici ºi sãrbãtori.
În cuvântul de învãþãturã, Preasfinþia Sa
Florentin a prezentat credincioºilor viaþa Sfântului
Iosif, acela despre care Pãrinþii Bisericii spun cã
este „icoanã vie a vieþii de sfinþenie, oglindã a
virtuþilor”, rememorând, totodatã, drumul spiritual
de un an în Capela „Sfântul Iosif”, un an de când
s-au împlinit toate cele rânduite pentru ca acest loc
sã devinã un punct liturgic, un loc de rugãciune.
S-a arãtat faptul cã sfinþirea capelei cu hramul
“Sfântul Iosif” a fost un moment de progres, a fost o
nouã treaptã urcatã în dezvoltarea Eparhiei. Astfel,
dacã pânã atunci se vorbea despre fundamentul
unei clãdiri începute ºi neterminate, de atunci se
vorbeºte despre capela “Sfântul Iosif” ca ºi despre
o flacãrã aprinsã, o oazã de rugãciune, un loc de
6 Via]a Cre}tin@ nr. 4/2008
culturã pentru Eparhia de
Cluj-Gherla. Se poate spu-
ne cã aceastã capelã ºi-a
împlinit misiunea în anul
care a trecut, dar, drumul
este abia la început. Existã
speranþa de a se face noi
paºi, prin binecuvântarea
sãlii de conferinþe (care
este situatã simetric faþã de
capelã) ºi, mai ales, stabi-
lirea unui proiect pentru a
se continua lucrãrile pe
verticalã. O altã intenþie
exprimatã în cadrul cele-
brãrii a fost aceea de a se dedica viitoarea
catedralã greco-catolicã martirilor pentru credinþã ai
secolului XX, aceasta din dorinþa de a nu face
niciun fel de discriminãri între cei care au mãrturisit
adevãrata credinþã în timpul regimului de tristã
memorie; mãcar aici, în bisericã, sã fie alãturi, aºa
cum au fost ºi în închisori, de multe ori, catolici,
ortodocºi, protestanþi, chiar ºi evrei, oameni de
diferite naþionalitãþi, trãitori pe teritoriul României.
Pentru a se rememora ceea ce s-a trãit vreme
de un an în acest loc aflat sub protecþia Sfântului
Iosif, la finalul Sfintei Jertfe Liturgice a avut loc o
proiecþie de imagini din viaþa capelei ºi a parohiei,
într-un grupaj realizat de Codruþa Fernea,
preºedintã ASTRU. Astfel, pe acordurile mini-
concertului oferit de membrii corului Jubilate, s-au
derulat imagini de la numeroasele programe
desfãºurate în spaþiul primitor ºi plin de luminã,
spaþiu în care ºi-au dat mâna, ca organizatori,
parohia “Andrei Mureºanu”, împreunã cu membrii
asociaþiilor ASTRU, AGRU, Departamentul de
Catehezã al Episcopiei, dar ºi alte organizaþii din
cadrul Eparhiei de Cluj-Gherla.
Sãrbãtoarea “Sfântului Iosif” a fost în mod
deosebit pentru credincioºii Eparhiei de Cluj-Gherla
o invitaþie la rugãciune, urmând exemplul aceluia
care I-a primit în grija sa pe Fiul lui Dumnezeu ºi pe
Preasfânta Sa Mamã, Maria: “Sã-L rugãm pe bunul
Dumnezeu sã putem urma exemplul credinþei lui
Iosif, exemplul credinþei asumate, pe care se poate
clãdi apoi o viaþã în ascultare faþã de Dumnezeu,
astfel încât încercãrile grele, dificultãþile, momentele
de tulburare ale vieþii sã nu ne zdruncine stânca
credinþei. Sã-i cerem Patronului Bisericii Universale
ºi Patronului Eparhiei noastre sã ne mijloceascã
harul de a creºte ºi de a ne întãri, de a rãmâne
statornici în mãrturisirea credinþei noastre, pânã la
moarte. Iar Sfântul Iosif, icoana sfinþeniei, pilda
dreptãþii ºi oglinda virtuþilor, sã ne mijloceascã harul
unei vieþi în sfinþenie, pãzind poruncile divine, din
iubire faþã de Dumnezeu, ºi fãcând fapte de
caritate, din iubire faþã de aproapele.”

Vizit@ pastoral@ în parohia “Buna Vestire”
din cartierul clujean M@r@}ti
Parohia greco-catolicã "Buna Vestire", situatã în
cartierul Mãrãºti din Cluj-Napoca, a serbat duminicã,
30 martie a.c., hramul bisericii parohiale ce se
construieºte pe str. Cãlan f.n. Cu acest prilej,
Preasfinþia Sa Florentin Crihãlmeanu a celebrat
Sfânta Liturghie în capela din demisolul bisericii, dând
curs invitaþiei pr. paroh Grigore Ciupe ºi credincioºilor
parohiei.
La masa altarului au concelebrat ºapte preoþi,
prezenþi pentru a sãrbãtori împreunã cu comunitatea
din Mãrãºti o veste bunã, aceea a împlinirii unui
frumos drum de jertfã ºi rugãciune prin care, în
curând, o nouã bisericã greco-catolicã va putea fi
finalizatã ºi sfinþitã în Cluj-Napoca. Prima Sfântã
Liturghie Arhiereascã, celebratã împreunã cu
credincioºii parohiei nou-înfiinþate, a avut loc în anul
jubiliar 2000, într-o casã improvizatã de lemn, ce se
aflã ºi în prezent lângã biserica în construcþie. Mai
târziu, începând cu anul 2002, a început construirea
noii biserici, actualmente fiind finalizatã ºi datã în
folosinþã capela de la demisol.
În cea de-a III-a duminicã a Postului cel Mare ºi
Sfânt, la jumãtatea drumului de pregãtire pentru
Sãrbãtoarea Învierii, Biserica propune o staþiune la
umbra Crucii: închinarea la Sfânta Cruce. Despre
Cruce a meditat PS Florentin la predica de la Sfânta
Liturghie, arãtând cã acest instrument de torturã are
origini asiriene, foarte
îndepãrtate în timp: "Cru-
cea, ca instrument de tor-
turã, este într-adevãr
înfricoºãtor. Prizonierul sau
cel osândit la moarte prin
rãstignire, moare prin
sufocare, deºi, paradoxal,
nimeni nu-i ia oxigenul, nu
existã aparent nicio con-
strângere exterioarã, dar
moare sub efectul greutãþii
trupului, moare pentru cã
nu mai poate expira aerul
pe care l-a inspirat. Este o
moarte într-adevãr chinu-
itoare, o moarte care dureazã ore în ºir, o moarte care,
pentru cei care ºtiau ce înseamnã, este îngrozitoare.
Aceasta este moartea pe care Dumnezeu a pregãtit-o
pentru Fiul Sãu."
Preasfinþia Sa a explicat, în continuare, motivul
pentru care Dumnezeu l-a scãpat pe fiul lui Isac de la
moarte, dar pe Fiul Sãu iubit nu L-a scãpat: "Pentru cã
Dumnezeu a dorit ca Fiul Sãu sã ia asupra Sa toate
pãcatele lumii, dintotdeauna ºi de pretutindeni.
Acestea nu sunt puþine. Dacã planeta noastrã
depãºeºte astãzi 6 miliarde de oameni, gândiþi-vã la
pãcatele tuturor acestor oameni, dar gândiþi-vã ºi la
pãcatele zecilor ºi zecilor de miliarde care au existat
mai înainte de toþi cei care vieþuim acum pe pãmânt, ºi
Din viaþa Eparhiei
sã ne gândim la zecile ºi zecile de miliarde de oameni
care vor exista dupã dispariþia noastrã de pe acest
pãmânt, dacã Domnul va binevoi. Iatã ce înseamnã
actul Rãscumpãrãrii: a putea purta toate aceste
pãcate, care mai pot fi înmulþite cu cifra pãcatelor
noastre ºi cu toate pãcatele omenirii – fiecare dintre
aceºti oameni, sute de miliarde, au, la rândul lor, mii
sau milioane de pãcate. Iatã de ce a fost nevoie de o
astfel de moarte pe lemnul Crucii. (…) Vã daþi seama
de încãrcarea psihologicã, la nivel mental, a unei
persoane care se simte încãrcatã de toate aceste
pãcate. Încercaþi sã alãturaþi, la durerea fizicã, la
batjocurã, la pãlmuire, ºi aceastã torturã interioarã,
mentalã, sufleteascã. Dumnezeu fiind, este pus în faþa
creaþiei mâinilor Sale. Dumnezeu, în faþa omului creat
de El dupã chip ºi asemãnare, Dumnezeu cel întreit
Sfânt, în faþa omului pervertit de pãcat.
Iatã care este rolul Crucii, iatã importanþa Crucii,
iatã de ce noi, creºtinii, ne începem ziua sub semnul
Crucii ºi ne-o încheiem sub semnul Crucii. Ne
începem viaþa sub semnul Crucii, prin Botez, ºi ne-o
încheiem sub semnul Crucii, prin dezlegarea de
pãcate pe care o primim la înmormântare. Semnul
Crucii este, de fapt, toiagul nostru de sprijin în acest
pelerinaj pãmântesc. Semnul Crucii este semnul pe
care fiecare dintre noi trebuie sã-l purtãm în sufletele
noastre."
În încheierea sãrbãtorii
din cartierul clujean Mãrãºti,
pr. paroh Grigore Ciupe a
adresat Episcopului ºi
invitaþilor un cuvânt de
mulþumire, care a inclus ºi o
descriere a "Cãii Crucii"
strãbãtutã pânã aici în
lucrarea de ridicare a
bisericii, lucrare ce s-a
desfãºurat prin ajutor
financiar oferit de diverse
surse, mai ales organizaþiile
Kirche in not ºi Renovabis,
dar ºi de Guvernul Româ-
niei – prin contribuþia d-lui
deputat Horea Uioreanu, credincios greco-catolic,
prezent la celebrare – sprijin substanþial, care va grãbi
momentul sfinþirii lãcaºului de cult cu hramul "Buna
Vestire".
Preasfinþia Sa Florentin a reamintit despre
aniversarea, în acea zi de duminicã, a Înalt Preasfinþiei
Sale George Guþiu, Arhiepiscop Ad Personam, la
împlinirea frumoasei vârste de 84 de ani. Preasfinþia
Sa a fãcut un îndemn la rugãciune pentru cel care a
condus Eparhia de Cluj-Gherla între anii 1990-2002,
în lumina libertãþii dobânditã prin jertfa crucii anilor de
închisoare.
Grupaj realizat de
Biroul de presã
Via]a Cre}tin@ nr. 4/2008 7
Adev@ruri de credin]@
Învierea lui Hristos
{i î n v i e r e a n o a s t r ~
„Veniþi de luaþi luminã” – aceasta este prima
chemare a preotului în noaptea sfântã a Învierii lui
Hristos. La început, o singurã flacãrã aprinsã, din
care se va rãspândi apoi lumina focului pentru toatã
mulþimea de credincioºi cuprinsã încã de întuneric. O
flacãrã neînsemnatã în comparaþie cu puterea nopþii,
dar din care, însã, toate se vor lumina, zãdãrnicind
negrul greu al întunericului. Aceastã primã
procesiune din rânduiala slujbei de Înviere exprimã
simbolic esenþa Sãrbãtorii. Mântuitorul Hristos
cheamã întregul neam omenesc spre lumina Crucii ºi
Învierii Sale, din care luând va avea parte de viaþã
veºnicã luminatã, trecând astfel de la moartea nopþii
la viaþa zilei celei fãrã de apus.
Episcopi, preoþi, diaconi, credincioºi mai mult sau
mai puþin practicanþi, toatã suflarea
creºtinã serbeazã cu emoþie marea
sãrbãtoare în Învierii lui Hristos din
morþi. Cu toþii aºteptãm în liniºte
chemarea episcopului sau a
preotului rânduit spre lumi-
nã, dupã care, înghe-
suindu-ne, ajungem într-un
final sã aprindem fitilul
lumânãrii pe care o þinem
tremurând în mânã, cu
gândul ca nu cumva sã
se stingã cât timp
dureazã tradiþionalul
înconjur al bisericii.
Ascultãm rãbdãtori Ca-
nonul Învierii, o capodo-
perã teologicã, aºteptând
sfârºitul fiecãrei cântãri
pentru a putea intona cu
întreaga adunare imnul
Învierii : „Hristos a înviat din morþi, cu moartea pe
moarte cãlcând, ºi celor din morminte viaþã dãruin-
du-le”. Dupã predicã ºi urãrile cuvenite de la sfârºitul
slujbei, urmeazã o altã parte frumoasã, chiar dacã nu
fãrã obiºnuita îmbulzealã, luarea „paºtilor”, adicã a
bucãþelelor de pâine înmuiate în vin ºi binecuvântate,
servite, mai nou, nu în cãniþa adusã cu grijã de acasã
de fiecare credincios, ci în pahare de plastic acoperite
ºi inscripþionate corespunzãtor.
Cuprinºi de febra Sãrbãtorii, se întâmplã sã
trecem pe lângã semnificaþia profundã a Învierii lui
Hristos ºi, mai ales, pe lângã consecinþele acestui
eveniment pentru viaþa noastrã de creºtini. Purtaþi de
frumoasa melodie a imnului Învierii, uitãm, poate, sã
meditãm asupra conþinutului acestuia. Participãm cu
8 Via]a Cre}tin@ nr. 4/2008
dragã inimã la atât de frumoasa slujbã a Învierii, dar
nu înþelegem prea bine ce se cântã la stranã ºi nici nu
reuºim sã continuãm meditaþia pe tema Învierii pe
care am reuºit, poate, sã o iniþiem în bisericã.
Suficiente motive pentru a ne opri din alergarea
stresantã a zilelor noastre, cu care suntem obiºnuiþi,
ºi a cãuta însemnãtatea acestui eveniment
fundamental al istoriei mântuirii noastre: Învierea
Mântuitorului Isus Hristos.
Învierea lui Hristos –
fundamentul credinþei noastre
Sfântul Pavel le scrie corintenilor, pe
aceastã temã, un cuvânt lãmuritor:
„Dacã nu existã înviere a morþilor,
atunci nici Hristos n-a înviat.
Iar dacã Hristos n-a înviat,
atunci zadarnicã este
propovãduirea noastrã,
zadarnicã e ºi credinþa
voastrã […] Dar, nu!:
Hristos a înviat, pârgã
celor adormiþi” (1 Cor
15, 13;14;20).
Sfintele Evanghelii
prezintã, împreunã cu
viaþa, opera ºi persoana
Fiului lui Dumnezeu
Întrupat, ºi parcursul de
credinþã pe care l-au
urmat apostolii ºi cei
împreunã cu ei: adicã
recunoaºterea în persoana acestui om, Isus, pe
trimisul lui Dumnezeu, Mesia, Hristos. Este un fapt
cunoscut cã ceea ce a fãcut posibilã aceastã
fundamentare a credinþei celor ce l-au urmat pe Isus
a fost tocmai evenimentul luminos al Învierii Sale din
morþi. Numai plecând de aici, toatã lucrarea
rãscumpãrãtoare a lui Isus Hristos capãtã deplina
sa valenþã ºi înþelegere. De altfel, la aceeaºi luminã
a Învierii au fost scrise ºi cãrþile Noului Testament.
Catehismul Bisericii Catolice (CBC) subliniazã astfel
aceste adevãruri de credinþã: „Adevãrul dumnezeirii
lui Isus este confirmat de Învierea lui. El spusese:
«Când veþi înãlþa pe Fiul Omului, atunci veþi
cunoaºte cã Eu sunt» (In 8, 28). Învierea Celui
rãstignit a demonstrat cã El este cu adevãrat «Eu
sunt», Fiul lui Dumnezeu ºi Dumnezeu însuºi” (n.
653).

Prin urmare, ceea ce stã la
baza credinþei noastre este
evenimentul real al Învierii lui
Hristos, prin care, retroactiv,
întregul parcurs pãmântesc al
lui Isus se lumineazã ºi se
împlineºte. Mai mult decât atât,
existenþa noastrã pãmânteascã
dobândeºte o deschidere ºi un
sens supranatural: crezând ºi
împlinind voinþa lui Hristos
Dumnezeu, avem asigurarea
cã, trecând prin moarte, vom ºi
învia împreunã cu El.
Învierea noastrã
prin Învierea lui
Hristos Isus
Sfântul Pavel accentueazã în mai multe rânduri
credinþa primilor creºtini, rãmasã neclintitã de-a
lungul veacurilor, conform cãreia, prin moarte ºi
Înviere, Isus ne-a trecut ºi pe noi de la moarte la
viaþã: „Cãci, precum toþi mor în Adam, tot astfel toþi
vor fi înviaþi în Hristos” (1 Cor 15, 22). În El, creºtinii
gustã „cuvântul cel bun al lui Dumnezeu ºi puterile
veacului ce va sã vinã” (Evr 6, 5). Prin moartea lui
Hristos, cei ce-L urmeazã sunt atraºi la viaþa
dumnezeiascã, „pentru ca cei ce viazã sã nu mai
vieze loruºi, ci Acelui Care pentru ei a murit ºi a
înviat” (2 Cor 5, 15).
Un aspect important ce trebuie subliniat aici este
faptul cã învierea priveºte persoana umanã în
întregime: suflet ºi trup. Hristos a înviat în propriul
Sãu Trup: „Vedeþi mâinile Mele ºi picioarele Mele, cã
Eu Însumi sunt; pipãiþi-Mã ºi vedeþi cã duhul nu are
carne ºi oase aºa cum Mã vedeþi pe mine cã am”
(Lc 24, 39). Prin Hristos, ºi noi vom învia cu sufletul
nostru ºi cu trupul nostru, dar acesta din urmã va fi
transfigurat în trup spiritual, adicã un trup impregnat
în întregime de Spiritul Sfânt (cf. Rm 8, 11). Referitor
la cine sunt cei ce vor învia, trebuie spus cã toþi
oamenii care au murit vor învia. Evanghelistul Ioan
ne spune cã „cei ce au fãcut cele bune vor ieºi spre
învierea vieþii, iar cei ce au fãcut cele rele, spre
învierea osândei” (5, 29). Ceea ce determinã
aceastã diferenþiere este tocmai urmarea sau
refuzul lui Hristos pe parcursul acestei vieþi
pãmânteºti finite.
Chiar dacã este adevãrat cã, în mod definitiv,
învierea morþilor va fi în „ziua cea de apoi”, adicã la
sfârºitul lumii, nu trebuie uitat cã, într-un anume fel,
suntem deja înviaþi cu Hristos. „Uniþi cu Hristos prin
Botez, credincioºii participã deja realmente la viaþa
cereascã a lui Hristos cel înviat, dar aceastã viaþã
rãmâne «ascunsã cu Hristos Dumnezeu» (Col 3, 3)”
(CBC, n. 1003).
Adev@ruri de credin]@
Duminica – ziua
celebrãrii Învierii
Domnului
„Aceastã aleasã ºi sfântã zi,
cea dintâi a sãptãmânii, împã-
rãteasã ºi doamnã, praznic al
praznicelor este, ºi sãrbãtoare a
sãrbãtorilor, în care binecu-
vântãm pe Hristos în veci”
(Canonul Învierii, Cântarea a
8-a, Irmos). O frumoasã
cântare, ce exprimã cu foarte
mare profunzime importanþa
zile Învierii Domnului, prima ºi
cea mai aleasã zi a sãptãmânii,
dedicatã întru totul preamãririi
lui Dumnezeu, care prin Fiul
Sãu Unic, Isus Hristos, a adus mântuire întregului
neam omenesc.
Duminica (dies dominica = ziua Domnului), fiind
«prima zi» a sãptãmânii, ziua Învierii Domnului,
aminteºte prima creaþie. Dar este ºi «a opta zi», cea
care urmeazã dupã sabat, ºi semnificã noua creaþie
inauguratã de Învierea lui Hristos.
Legea Domnului ºi porunca Bisericii prescriu
foarte limpede cã „Duminica ºi în celelalte sãrbãtori
de poruncã, credincioºii sunt obligaþi sã participe la
Liturghie” (CBC, n. 2180). Aceastã obligativitate
decurge din însemnãtatea evenimentului celebrat
pentru viaþa de credinþã ºi din cinstirea care i se
cuvine lui Dumnezeu. De aceea, credincioºii se vor
abþine, în aceste zile, de la orice fel de munci sau
activitãþi care îi împiedicã sã aducã cultul cuvenit lui
Dumnezeu.
Aceastã îndatorire este, din pãcate, tot mai mult
ignoratã de omul zilelor noastre. Sfinþirea duminicii
este tot mai mult înlocuitã cu tendinþe la modã, dar
goale de însemnãtate spiritualã: ieºitul în baruri sau
la cumpãrãturi, izolare în faþa televizorului etc.
Aprofundarea reînnoitã a sensului Învierii lui Hristos
are drept consecinþã trãirea creºtineascã a
însemnãtãþii zilei de duminicã, zi ce ne oferã tuturor
un timp de odihnã ºi rãgaz necesar cultivãrii vieþii
religioase, sociale ºi culturale.
Pentru a încheia, nimic nu este mai potrivit decât
imnul care, atât de frumos, rãsunã în noaptea Sfintei
Învieri: „Hristos a înviat din morþi, cu moartea pe
moarte cãlcând, ºi celor din morminte viaþã
dãruindu-le. ªi nouã ne-a dãruit viaþã veºnicã.
Închinãmu-ne Învierii Lui celei de a treia zi”.
Pr. Dc. Daniel AVRAM
Via]a Cre}tin@ nr. 4/2008 9
Creºtinul azi
Imn de glorie Biruitorului morþii
Troparul Învierii Domnului
Hristos a înviat din morþi, cu moartea pe moarte
cãlcând, ºi celor din morminte viaþã dãruindu-le.
Sunt cuvintele Troparului Învierii Domnului,
Dumnezeului ºi Mântuitorului nostru Isus Hristos, a
imnului de glorie ce-l cântãm Biruitorului morþii. Este
o frazã ce condenseazã în ea esenþa teologicã a
evenimentului ºi sãrbãtorii Învierii Domnului. Iatã un
posibil mod de lecturã al acestui imn.
„Hristos...” Cine este acest înviat din morþi?
Cuvântul, care pe când lumea a primit începutul era
la Dumnezeu, care
este Dumnezeu; a
doua persoanã din
Sfânta Treime; Cu-
vântul lui Dumnezeu
cel unit ipostatic cu
natura umanã în
Hristos; Cel uns, Cel
investit de Tatãl;
Mesia cel promis ºi
aºteptat; Fiul lui
Dumnezeu întrupat
din Fecioara Maria
prin lucrarea Spiritului
Sfânt; evreul Isus din
neamul lui David.
Credinþa în dubla
naturã, umanã ºi
divinã, a lui Isus
Hristos, este indis-
pensabil legatã de
calitatea lui de Rãscumpãrãtor. Dacã El n-ar fi fost
Dumnezeu adevãrat, n-ar fi avut capacitatea de a ne
salva, iar dacã n-ar fi fost om deplin, n-ar fi realizat
opera rãscumpãrãrii în numele nostru. Iatã, deci,
identitatea Celui înviat, Isus Hristos e deopotrivã om
ºi Dumnezeu adevãrat.
„...a înviat...” Trebuie precizat cã învierea lui
Hristos este diferitã de orice resuscitare sau
reanimare – prin care sunt redate unui organism
încã viabil funcþiile vitale, respiraþie ºi puls –
deoarece în cazul lui Isus este vorba de o moarte
realã. Învierea lui Hristos Isus este substanþial
diferitã de orice înviere din morþi realizatã de El sau
de alþii cãrora li s-a dat aceastã putere, deoarece toþi
aceºtia au reprimit viaþa naturalã pe care, mai târziu,
au pierdut-o murind din nou. Noi ºtim cã Hristos «cel
înviat din morþi nu mai moare, moartea nu mai are
nicio putere asupra Lui» (Romani 6, 9), El este înviat
cu trup glorificat ºi nemuritor.
Centralitatea mesajului pe care-l aduce învierea
10 Via]a Cre}tin@ nr. 4/2008
lui Hristos constã în conºtiinþa cã, prin moarte ºi
înviere, Isus Hristos a biruit în trup pãcatul ºi
consecinþele acestuia; cã planul lui Dumnezeu de
a-l face fericit pe om continuã sã se împlineascã;
falimentul experimentat de om în slãbiciunea lui nu
numai cã nu-i este fatal, dar, aºezat în mâinile lui
Dumnezeu, devine mijloc de mântuire; cã, prin
vechiul pãcat, n-am pierdut nimic din ceea ce
Dumnezeu gândise ºi pregãtise pentru noi: accesul
la comuniunea cu Treimea Preasfântã în veºnicie.
Acest mesaj al biruinþei luminii asupra
întunericului, bunãtãþii
asupra urii, vieþii
asupra morþii, ne
invitã sã integrãm tot
ce avem, suntem ºi
iubim în planul de
mântuire al lui
Dumnezeu: pãcatul
spre iertare, slãbi-
ciunea spre umilinþã,
încredere ºi apel la
atotputerea bunãtãþii
divine, iar bucuriile
spre a-i mulþumi. În
viaþa noastrã deplin
umanã, Dumnezeu
vrea sã locuiascã ºi
sã fie prezent atât în
dificultãþi ºi suferinþe,
cât ºi în bucurii, în
bucuria întâlnirii cu cei
dragi nouã ºi în cea a mesei bogate a acestor sfinte
zile. Deoarece, prin întrupare ºi înviere, Hristos vrea
sã divinizeze viaþa noastrã în toate aspectele ei.
„a înviat ...din morþi...” Isus Hristos, condamnat
de procuratorul Pilat din Pont, a murit pe cruce
(foarte probabil) vineri, 7 aprilie, anul 30 e.n., la
Ierusalim, în urma suplicilor la care a fost supus.
Moartea Lui a fost autentificatã de corpul de
execuþie roman ºi El a fost înmormântat. Deci, mort
fiind, a înviat dintre cei morþi.
„a înviat ...cu moartea pe moarte cãlcând...”
Avem aici douã sensuri ale morþii: moartea Lui ºi
moartea noastrã. Prima moarte, capabilã sã o calce,
sã o desfiinþeze pe cea de-a doua, este moartea
realã, dar liberã a Fiului lui Dumnezeu. Viaþa Mea
«nimeni n-o ia de la Mine, ci Eu o dau de la Mine
însumi. Am putere sã o dau ºi am putere sã o iau din
nou» (Ioan 10, 18). Actul morþii lui Isus Hristos nu
numai cã nu este o sinucidere – datoritã faptului cã
 Creºtinul azi
putea sã o evite, ºi Dumnezeu fiind, sã practice un „...dãruindu-le.” Nu las nesubliniat aspectul
alt mod de rãscumpãrare, mai blând în suferinþã gratuitãþii darului vieþii pe care o primim. Nu numai
pentru trupul sãu sfânt – dar modalitatea cã noi nu putem contribui cu nimic pentru a ne
rãscumpãrãrii prin cruce, aleasã liber de Hristos, merita viaþa supranaturalã, fericirea veºnicã –
este o contribuþie, o ofertã de sine adusã nouã, putem doar sã nu o refuzãm, sã o acceptãm, sã ne
oamenilor; este o modalitate prin care, în Hristos, deschidem ei – însã acest dar a lui Dumnezeu este
Dumnezeu se asociazã deplin umanitãþii suferind în un act ce porneºte dintr-o absolutã libertate, în care
trup, experimentând pânã la paroxism ceea ce nu existã nicio necesitate, ºi dintr-o bunãtate
experimenteazã creatura umanã în urma pãcatului: expansivã a lui Dumnezeu faþã de noi.
suferinþã ºi moarte. Tocmai aceastã calitate a ofertei Iatã esenþa credinþei noastre în învierea lui
conºtiente, voluntare ºi intenþionate prin cruce, unitã Hristos, iatã motivul speranþei ºi al bucuriei noastre
cu atotputerea lui Dumnezeu, calcã distrugând creºtine. Tuturor, sãrbãtori fericite! Hristos a înviat
moartea pãcatului. De aici sfântul rod al iertãrii cu adevãrat!
noastre ce-l primim în botez ºi mãrturisire.
„...pe moarte cãlcând...” A doua moarte, cea pe Pr. Cãlin BOT
care moartea lui Hristos o calcã, o desfiinþeazã, o
biruieºte prin cruce, este moartea noastrã, moartea
adusã de pãcat, cea care ne desparte de
Dumnezeu. Dacã moartea pãcatului este distructivã,
moartea lui Hristos are valoarea unei noi creaþii;
dacã moartea pãcatului este o închidere în sine, un
Un dangãt de
egoism autodistrugãtor, moartea lui Hristos este
auto-dãruire. Avem prezent aici misterul prin care cel
clopot strãbate…
Atotputernic coborându-se, micºorându-se ºi
suferind rãul, îl distruge.
Un dangãt de clopot strãbate...
„...celor din morminte...” «Mormintele s-au ªi coruri de îngeri cântând,
deschis ºi multe trupuri ale sfinþilor morþi au înviat ºi,
Minunea divinã vestind:
ieºind din morminte, dupã învierea Lui, au venit în
cetatea sfântã ºi s-au arãtat multora» (Matei 27, Hristos a-nviat din mormânt!
52-53). Avem aici semnul împlinirii planului lui
Dumnezeu pentru om. Prin coborârea lui Hristos la Mãreaþã, iubirea cea sfântã
iad dupã moarte, pentru a-i elibera pe toþi cei ce Învãluie mari bucurii -
aºteptau rãscumpãrarea Lui, El extinde efectul
salvator al pãtimirii sale la toatã umanitatea, întregii Lumini aprinse de cei vii -
istorii. De la Hristos – punctul central al salvãrii – în La-nvierea Sa preasfântã.
urmã pânã la Adam, ºi de la Hristos pânã la ultimul
om care va exista pe pãmânt, tuturor le este oferit Oh, Doamne, cât de fericit
harul mântuirii.
Deschis-ai cerul pentru noi,
„...viaþã dãruindu-le.” Moartea lui Hristos nu este Ai frânt cãlcarea de legi noi,
un spectacol al unei capacitãþi exemplare ºi de Sã fii-n veci Domnul preamãrit.
neîntrecut de a suferi; nici învierea Sa o
demonstraþie a puterii dumnezeieºti care-i serveºte
De-acum eºti pururea cu noi,
Lui. Aºa cum ne-a dãruit viaþa în actul creaþiei, El,
Cuvântul, îºi dãruieºte propria moarte ºi-nviere Slãvit, iubit, mângâietor,
nouã. «În El era viaþa. Toate au luat fiinþã prin El, ºi Ne eºti pe veci Învãþãtor
fãrã El nimic nu a luat fiinþã din ceea ce existã» (Ioan Al vieþii noastre de apoi...
1, 3-4). Creatorul universului ºi al lumii, care a fãcut
tot ce existã cu Cuvântul din nimic, este Cel care
poate ºi redã viaþa creaturilor sale, atât cea naturalã, Un dangãt de clopot strãbate,
cât ºi cea mai presus de fire, supranaturalã. Dupã Minunea divinã-anunþând:
cum Hristos, primul înviat din morþi, nu mai moare, Hristos a-nviat, biruind
la învierea morþilor trupurile noastre vor învia cu Mormânt, moarte ºi pãcate -
mãrire prin puterea lui Dumnezeu ºi, reunindu-se cu
sufletele spirituale, nemuritoare vor fi pentru toatã
veºnicia. Iatã, deci, douã daruri: cel al învierii Un dangãt de clopot strãbate...
trupurilor la sfârºitul timpurilor ºi cel al unei vieþi
supranaturale – «celor ce L-au primit, celor care
cred în numele Lui, le-a dat puterea de a deveni
copii ai lui Dumnezeu» (Ioan 1, 12). Victoria MAN-NICOLAE

Via]a Cre}tin@ nr. 4/2008 11

Biserica }i societatea
Printre cele mai iubite practici religioase ale
Occidentului este Calea Crucii, însoþirea lui Isus în
itinerarul Sãu ultim, din suferinþã în suferinþã, pânã la
rãstignire ºi aºezarea în mormânt. Isus ºtia ce îºi
asumã, luând asupra Sa rãscumpãrarea pãcatelor
noastre, precum ºi cã aceasta era posibilitatea sã-i
înveþe pe cei ce urma sã-i mai întâlneascã.
Sfânta Euharistie e amintirea sacramentalã a
acestei perioade, iar rememorarea istoricã a locurilor
ºi evenimentelor se pãstreazã prin Via Crucis.
O creºtinã din secolul IV, Egeria, a fãcut acest
Învierea
Încleºtarea de pe Cruce fu-ncercarea disperatã
A Satanei de-a menþine faþa lumii-ntunecatã;
Iar când Soarele se-ascunse dupã umbra unui nor,
El crezu, Întunecatul, c-a ieºit biruitor!
Fariseii sigilarã sub o piatrã primãvara,
Deci putea de-acum sã doarmã, fãrã teamã, toatã þara, – Va-nvia! – rãsunã-n codri mii de pãsãri cu fanfara –,
Mai ales cã stãpânirea, prin strãjeri, i-asiguratã
Cã sãmânþa de sub brazdã n-o sã iasã niciodatã...
Gura dulce ca o ºoaptã ºi duioasã ca o doinã,
Ce suna pe mal de ape, pe ogoare ºi pe moinã,
Crãinicindu-ºi Vestea bunã ºi trezind din morþi pãmântul, Ea-i cu totul liniºtitã ca statornicã Vestalã...
Astãzi tace-ncãtuºatã ºi-amuþitã ca mormântul!
Glasul limpede ca cerul ºi puternic ca un tunet,
Ce vibra adânc în Templu ºi în inimi cu rãsunet,
Biciuind trufia beznei, îmbrãcatã-n strai de cleric
Ori în purpurã de rege, azi e stins în întuneric.
Ucenicii se lãsarã pradã fricii ºi durerii,
Iar a treia zi-ºi pierdurã ºi nãdejdea Învierii!
12 Via]a Cre}tin@ nr. 4/2008
V ia Crucis
pelerinaj ºi a lãsat descrierea Locurilor Sfinte ºi a
practicilor evlavioase obiºnuite atunci. În colecþia
Biblioteca AGRU se gãseºte acest "document",
datoritã profesoarei Cornelia Friºan.
Se pãstreazã ºi alte formule, lãsate de Sf. Bernard
(†1153), Sf. Francisc (†1126) ºi Sf. Bonaventura
(†1274). Cu vremea s-au încetãþenit "staþiunile", care
ºi azi se pãstreazã: unele menþionate de textele
biblice, altele preluate din tradiþie (cãderile lui Isus,
intervenþia Veronicãi).
Forma actualã, cu 14 staþiuni, s-a consolidat în
Spania, iar apoi a trecut ºi-n Italia; a fost definitivatã
de San Leonardo da Porto Maurizio (†1751) ºi
adoptatã în ceremonialul Jubileului din 1750, la
Coloseum; era prezent Marele Inochentie (†1768),
militari transilvãneni aflaþi la Roma ºi primii clerici
români greco-catolici.
Deci, îl însoþim pe Hristos de la agonia din
Getsemani, la judecata lui Pilat, biciuire, rãstignire
între tâlhari, moartea ºi aºezarea în mormânt. Mutã,
dar sfâºietoare e durerea Mariei, pãrtaºã ºi Ea la
rãscumpãrarea noastrã.
Sãptãmâna Patimilor este dominatã de aceastã
tragedie cristicã, eliberatoarea noastrã de pãcat prin
iubirea lui Isus ºi solidaritatea Sa cu noi.
Dar nu moartea e finalul Cãii Crucii, ci Învierea: cu
moarte pe moarte cãlcând, Isus a proclamat victoria
Vieþii asupra Morþii. Aceasta este Ziua pe care a
lãsat-o Domnul, sã ne bucurãm de Paºti! Calea Crucii
se încheie la aceastã a cinsprezecea staþiune, cea
definitivã! Hristos a înviat!
Viorica LASCU
Numai Maica Preacuratã, în vârtejul încercãrii,
Nu ºi-a stins mãcar o clipã sfânta candelã-a sperãrii:
– Va-nvia! – îi spune-o ºoaptã din adâncul inimii
ªi, surpând domnia Beznei, jugul Morþii-l va zdrobi!
– Va-nvia cu strãlucire! – zic ºi frunzele din muguri –,
Cãci Viaþa nu se stinge nici pe cruce, nici pe ruguri;
– Va-nvia mai plin de slavã! – cântã holda pe ogoare –,
Ca ºi spicul meu ce creºte din grãuntele ce moare!
Cãci nu poþi sã þii în lanþuri ferecatã primãvara!
De aceea-n zorii zilei Învierii-nvingãtoare,
Când vuia prin aer zvonul rãspândit de Vestitoare,
Semãnând credinþã-n unii, iar în alþii îndoialã,
L-a vãzut ºi Ea, – fireºte –, înaintea tuturor,
Însã tace ºi le-ascultã, fremãtând, solia lor (…)
Nicolae PURA,
Simfonia Mariei

Prim@vara sufletului
Un sentiment profund omenesc ne îndeamnã ca,
de marile sãrbãtori de peste an, ºi mai cu seamã de
Paºti, sã ne îmbrãcãm cu haine
cât mai frumoase, de multe ori
noi, iar aceastã schimbare de
înfãþiºare ne aduce, în mod firesc,
o stare pozitivã.
Sfintele Paºti sunt rânduite în
prag de primãvarã, când natura
întreagã se reînnoieºte. În grãdini
sau pe câmp se adunã resturile
vegetale rãmase din toamnã, se
aprind, astfel ca viaþa nouã,
rãscolitã în pãmânt de adierea
primãverii, sã nu fie împiedicatã
în creºterea ei de lucrurile
moarte, care încep sã putre-
zeascã.
Aºa procedeazã ºi Biserica,
tot în prag de primãvarã, în Postul
Mare, cu sufletul omului,
obligându-l pe fiecare creºtin sã
facã o curãþenie radicalã a
sufletului sãu, prin porunca: "Sã-þi
mãrturiseºti pãcatele tale preo-
tului rânduit ºi, cel puþin o datã pe an, la Paºti, sã te
cumineci". La Învierea Domnului, orice creºtin
adevãrat trebuie sã fie viu cu sufletul, curãþit de
pãcate printr-o bunã mãrturisire ºi prin Sfânta
Cuminecare.
Ochiul Domnului vede toate, pânã ºi gândurile
noastre cele mai ascunse. Cum s-ar simþi, oare, în
ziua de Paºti, un creºtin foarte frumos îmbrãcat, cu
haine noi, dar care ºtie cã Dumnezeu îl vede putred
pe dinãuntru, cu sufletul plin de toate necurãþiile
unui an? Cu siguranþã, nu se va putea bucura de
Învierea Domnului. Se va gândi cã ºi lui i se
potrivesc cuvintele Mântuitorului: "Vai, vouã,
fariseilor fãþarnici, cã sunteþi ca mormintele vãruite,
care pe dinafarã sunt frumoase, iar pe dinãuntru
sunt pline de oasele morþilor ºi de toatã necurãþia"
(Matei 23,27).
Cel mai mare îndemn pentru înnoirea
sufleteascã de Paºti este faptul cã Mântuitorul a
venit în lume, a pãtimit, s-a rãstignit, s-a îngropat ºi
a înviat tocmai pentru a face cu putinþã curãþarea
sufletului de pãcate. A iertat oamenilor pãcatele cât
a fost pe pãmânt, iar prin minuni a dovedit cã este
Dumnezeu adevãrat ºi cã are putere sã ierte
Biserica ºi societatea
pãcatele. Dar El n-a rãmas ca noi, pe pãmânt, ci
s-a înãlþat la cer. Puterea Lui de a ierta pãcatele a
dat-o Apostolilor Sãi, îndatã dupã
Înviere: "Luaþi Spirit Sfânt! Celor
ce le veþi ierta pãcatele, le vor fi
iertate; ºi celor ce le veþi þine, vor
fi þinute" (Ioan 20,23). Aºadar,
cea dintâi grijã a Domnului,
aceasta a fost: sã nu ducã cu El
puterea de a ierta pãcatele, ci sã
o lase Bisericii Sale. Prin Sfânta
Tainã a Mãrturisirii, Biserica iartã
pânã astãzi pãcatele, dupã
porunca Mântuitorului, prin meri-
tele Sale ºi cu puterea Sa.
Mântuitorul a venit în lume
pentru ca oamenii sã aibã viaþã;
dar, acolo unde este pãcat de
moarte, nu existã viaþã pentru
suflet. Domnul Isus nu are nevoie
de credincioºi morþi, ci de
credincioºi vii – iar pãcatul de
moarte ucide viaþa spiritualã a
sufletului. El a venit sã-l caute ºi
sã-l afle “pe cel ce era pierdut”,
ºtiind cã nu sãnãtoºilor le trebuie
doctor, ci bolnavilor. El e Pãstorul
cel bun, care lasã cele nouãzeci ºi nouã de oi în
staul ºi porneºte dupã cea rãtãcitã; aflând-o, o ia pe
umeri ºi se bucurã mai mult decât de cele care nu
s-au rãtãcit. El e Pãrintele cel bun ºi îndurãtor, care
iese în întâmpinarea fiului rãtãcit ºi varsã lacrimi de
bucurie. Necuprinsã mângâiere va avea Domnul
când, în ziua de Paºti, privind mulþimea din bisericã,
va afla unul sau mai mulþi fii rãtãciþi care, în Postul
Mare, s-au gândit ºi s-au hotãrât sã se întoarcã la
Pãrintele lor, zicând: “Greºit-am la cer ºi înaintea
Ta!”.
Creºtinul ce rãmâne mort sufleteºte chiar ºi în
ziua de Paºti face, pentru el, zadarnice Patimile
Domnului, rãstignirea, îngroparea ºi Învierea Lui. Pe
el, rãscumpãrarea Domnului nu-l poate atinge, iar
aceasta din vinã proprie, pentru cã nu vrea sã se
foloseascã de mijloacele învierii sufleteºti, de
Sfintele Taine. Ce durere, dar ºi ce ofensã mai mare
îi poate aduce cineva Domnului Isus în ziua Învierii,
decât aceea de a rãmâne mort cu sufletul, deºi
Mântuitorul i-a câºtigat, prin jertfa Sa, izvor de apã
vie în Sfintele Taine?
Alexandru PINTELEI
Via]a Cre}tin@ nr. 4/2008 13
Biserica ºi societatea
Ce ne rezerv@ viitorul?
Trãim într-o lume în permanentã schimbare, iar
psihicul nostru este bombardat în continuu de noi ºi
noi surprize. Asistãm zilnic la rãsturnãri de valori, la
dispariþia sau naºterea altora noi. Noþiuni familiare,
cu care eram obiºnuiþi, sunt golite de conþinut, sau
primesc un conþinut nou. Cea mai afectatã instituþie
pare a fi cãsãtoria: asistãm la lenta dispariþie a ei ºi
la înlocuirea sa cu “convieþuirea de comun acord”,
fãrã nicio obligaþie. Chiar ºi creºtinismul, ca religie
revelatã, se pare cã se tinde a fi înlocuit cu un
creºtinism fãrã Hristos, urmãrindu-se acreditarea
ideii cã valorile creºtine pe care e întemeiatã Europa
de azi sunt rezultatul “spiritului european”, care le-ar
fi generat ºi fãrã creºtinism. Dacã ar fi adevãratã
afirmaþia aceasta, de ce civilizaþia greco-romanã nu
a produs de la sine valorile creºtine: altruismul,
iubirea aproapelui, jertfa, iubirea vrãjmaºului? E
suficient sã vedem regresul moral pe care I-a
generat ignorarea creºtinismului în viaþa publicã,
pentru ca sã ne dãm seama cã, dacã valorile morale
creºtine nu se pot menþine în absenþa
creºtinismului, ar fi iluzoriu sã ne imaginãm cã ele ar
fi putut fi generate în mod spontan, fãrã el. Ce e însã
ºi mai rãu, mentalitatea societãþii începe sã alunece
spre relativismul moral: se încearcã sã se
acrediteze cã e tot una dacã îþi conduci sau nu viaþa
dupã niºte principii morale, pentru cã, ºi aºa, ce e
bine sau util pentru unul, e rãu sau dãunãtor pentru
celãlalt. Chiar ºi creºtinismul este acuzat cã
introduce idei discriminatorii în mentalitatea
omenirii, deoarece propovãduieºte existenta unei
Fiinþe Supreme, care aºteaptã de la noi un anumit
fel de comportament, pentru ca într-o viaþã ulterioarã
celei terestre sã putem ajunge la o viziune
fericitoare a Ei. Dacã ar fi sã dãm crezare acestor
tendinþe, rãspunsul la întrebarea din titlu ar fi cã
istoria, lumea se îndreaptã spre nicãieri, cã
14 Via]a Cre}tin@ nr. 4/2008
existenþa nu are niciun sens. Aceasta
însã contrazice rezultatele observaþiei
noastre, care ne spune cã toate câte se
petrec în jurul nostru au un sens, au un
scop. Omul face tot ce face, pentru cã
urmãreºte un scop concret: plãcerea,
sau, într-o formã mai puþin desluºitã,
fericirea. Omul seamãnã sãmânþa, pentru
cã urmãreºte un scop: sã obþinã o recoltã.
Urmând firul acestei gândiri, trebuie sã
admitem cã ºi în spatele fenomenelor
care se petrec în jurul nostru, se ascunde
un scop pe care nu îl putem desluºi la
prima vedere. Vom descoperi cã lumea
din jurul nostru este un imens ceasornic
care funcþioneazã cu o precizie uluitoare,
iar aceastã precizie nu poate fi rodul
hazardului. Nu este un capriciu al
hazardului cã insectele au ºase picioare,
cãci cercetãrile inginereºti au dovedit cã
vehiculul ideal care sã se poatã deplasa pe orice
teren, cât de accidentat ar fi, trebuie sã aibã ºase
roþi. La fel, numãrul ºi dispoziþia degetelor de la
mâini ºi de la picioare s-a dovedit a fi cel necesar
pentru a ne asigura stabilitatea ºi capacitatea de a
apuca. Normal ºi logic este sã credem, aºa cum a
descoperit-o de altfel însuºi Dumnezeu, cã existã un
Creator ºi Coordonator Suprem al Creaþiei. Este
logic ca acest Stãpân absolut sã nu fi creat
Universul ca sã-l lase sã funcþioneze în mod haotic,
ci sã-i rânduiascã legi care sã-l guverneze, ca sã
ilustreze expresia de admiraþie a Psalmistului:
“Cerurile povestesc mãrirea lui Dumnezeu...” (Ps.
18,2). Aºadar, tot Universul, prin existenþa ºi prin
perfecþiunea funcþionãri sale, Îl laudã pe Creatorul
lui.
Astfel, pentru veºnicia lui Dumnezeu, nici
perioada de ignorare a existentei Lui nu poate fi
decât un scurt rãgaz. Sau poate perioada
premergãtoare revenirii lui Isus ? Sã nu uitãm
previziunea îngrijoratã a Lui: “Fiul Omului, când va
veni, va mai gãsi credinþã pe pãmânt?” (Lc. 18,8).
Nu este datoria noastrã sã ne batem capul când va
avea loc a doua venire a Mântuitorului, ci sã þinem
treazã credinþa în mijlocul atâtor ispite ºi încercãri,
având speranþa neclintitã cã “acela care va rãbda
pânã la sfârºit, se va mântui” (Mt. 10,22).
Sã fim, aºadar, liniºtiþi: lumea nu poate evolua
decât spre biruinþa finalã a lui Dumnezeu, iar nouã
nu ne rãmâne decât sã fim statornici în bine pânã la
sfârºit.
Pr. loan-Vasile BOTIZA
 Reportaj

Simboluri ale identit@]ii

“…Împlinirea Bisericii Tale, pãzeºte-o;
sfinþeºte-i pe cei ce iubesc podoaba casei Tale…”

De câte ori sunt la Baia Mare, unde am locuit cu
pãrinþii ºi surorile mele mai bine de 20 de ani, trec ºi
pe la biserica “Buna Vestire”. Despre aceastã
bisericã, de care mã simt atât de legat, am scris pânã
acum de douã ori: prima datã când era în construcþie,
ºi apoi la finalizarea ei. Fiind din nou în frumosul oraº
de pe malul Sãsarului, am avut marea bucurie sã
constat cã lãcaºul de cult s-a îmbogãþit cu un
iconostas, un tablou de mari dimensiuni, pe partea
dreaptã a navei, ºi un tron episcopal. Acestea îi
conferã un plus de frumuseþe ºi, aº îndrãzni sã spun,
un plus de spiritualitate.
Parohia, la care sunt arondaþi peste 2000 de
credincioºi, are doi carismatici ºi vrednici preoþi, ºi
anume pr. protopop Cristinel-Ioan Albu ºi pãrintele
Florin Merciu, ce sunt nu numai buni administratori, ci
ºi buni oratori. La rândul sãu, corul – care dã
rãspunsul în cadrul oficiilor liturgice – este o prezenþã
remarcabilã.
Duminicã, 23 martie 2008, în ajunul hramului
bisericii, Preasfinþia Sa Ioan al Maramureºului, în
mijlocul unui mare numãr de credincioºi, a sfinþit
iconostasul ºi tronul episcopal.

Proiectul iconostasului ºi exe-

cuþia tabloului îi aparþin prim-cu-
ratorului, domnului inginer Ovidiu
Vâclea, care s-a implicat cu deplinã
angajare în realizarea acestei
biserici frecventatã de mulþi
credincioºi. Spre satisfacþia mea, am
constatat cã este ºi locul unde se
îndreaptã mulþi tineri ºi copii.
Binecuvântarea noii biserici a fost
fãcutã de cãtre Preafericitul Lucian ºi
Preasfinþiþii Ioan ºi Alexandru, însã
acesteia, pentru a fi fidelã arhetipului
rãsãritean, îi lipsea un iconostas.
Ideea care a stat la baza proiectului
a fost sã se aducã înaintea
credincioºilor ºi imaginea cupolei
Catedralei Sfântul Petru din Roma,
ca simbol al unirii credincioºilor
transilvãneni cu Biserica Universalã.
Iconostasul a fost realizat de firma
Mobicom din Mica, judeþul Cluj, sub
conducerea domnului Nicolae
Câmpean, iar picturile de pe acesta sunt opera Sugerez tuturor celor ce ajung în Baia Mare sã
doamnei Rodica Cârcu-Pribileanu. cerceteze bisericile noastre construite dupã 1990,
catedrala episcopalã nefiindu-ne restituitã. În
Dupã cum se vede din imagine, ansamblul este momentul de faþã, este ultima aflatã în aceastã
original, fãrã stridenþe, fidel tradiþiilor bizantine, dar cu situaþie.
deschidere spre nou. Putem sã-l considerãm o
reuºitã, ºi cred cã deschiderea spre nou ar trebui sã Sãmânþa bunã aruncatã de Episcopii martiri,
caracterizeze ºi alte iconostase ce se vor amplasa în Alexandru Rusu ºi Ioan Dragomir, a dat roade
bisericile greco-catolice aflate în construcþie. bogate. Sub pãstorirea Preafericitului Lucian, care
iniþial a fost Episcop de Maramureº, ºi a actualului
Tabloul, amplasat vizavi de cel al Bunei Vestiri, Ierarh, Preasfinþia Sa Ioan ªiºeºtean, mulþi
este donaþia unei devotate credincioase, doamna maramureºeni îºi dovedesc, în continuare,
Cornelia Fãnãþean. Se înscrie armonios în plastica ataºamentul faþã de Biserica Romei.
edificiului religios ºi completeazã fericit podoaba
Casei Domnului. Adrian MAN

Via]a Cre}tin@ nr. 4/2008 15

Familia creºtinã

RUG~CIUNEA –
for]a de unitate }i de speran]@ în familie
Într-o încãpere, patru lumânãri
ardeau încetiºor. Ambianþa era atât de
plãcutã ºi de liniºtitã, încât le puteai auzi
vorbind. Prima lumânare a spus: “Eu
sunt Pacea! Oricum, nimeni nu mã mai
poate pãstra aprinsã. Cred cã mã voi
stinge în curând!”. Flacãra s-a micºorat
cu rapiditate, apoi s-a stins în întregime.
Cea de-a doua a spus: “Eu sunt
Credinþa! Dincolo de toate, se pare cã
nu mai sunt indispensabilã, aºa cã nu
mai are niciun sens sã mai stau
aprinsã!”. Nici nu a terminat de vorbit,
cã o adiere blândã a stins-o încetiºor.
Cu tristeþe, cea de-a treia lumânare a
spus, la rândul ei: “Eu sunt Dragostea!
Nici eu nu mai am puterea de a mai sta
aprinsã. Oamenii mã dau la o parte ºi
nu-mi mai înþeleg importanþa. Ei uitã
sã-i iubeascã pânã ºi pe cei care le sunt
aproape!”. Acestea le-a spus, apoi s-a
stins... Deodatã, un copilaº intrã în
camerã ºi vãzu trei lumânãri stinse.
“Dar voi de ce nu ardeþi? Voi ar trebui sã Pentru a putea auzi în adevãratul sens al
fiþi aprinse ºi sã luminaþi mereu!", spuse el ºi începu cuvântului, e nevoie de liniºte, de pace în suflet ºi de
sã plângã... Atunci, cea de-a patra lumânare, cu o atenþie. Cãutarea adevãrului, cãutarea lui
voce blândã, a spus: “Nu te teme! Câtã vreme eu Dumnezeu, comunicarea, implicã, în mod automat,
încã mai ard, le putem reaprinde pe celelalte... Eu atenþia.
sunt Speranþa!”. Cu ochii plini de încredere, copilul Sã ne amintim aici de Vechiul Testament:
luã lumânarea speranþei ºi le aprinse pe celelalte. “Ascultã, Israele...”, sau de profetul Eli care se
Flacãra speranþei sã ardã mereu în viaþa noastrã, întreba cum e Dumnezeu. E ca o adiere de vânt...;
astfel fiecare dintre noi poate menþine aprinse în ºi a fost atent ca sã poatã sã ajungã sã simtã acea
suflet Pacea, Credinþa ºi Dragostea! [1]. adiere de vânt. Sfântul Augustin a aplicat aceastã
atenþie când a scris Confesiunile – prima
Trãim vremuri agitate, zilnic suntem bombardaþi autobiografie ca gen literar – unde el ºi-a examinat
cu informaþii atât la televizor cât ºi în presã sau la viata. Astfel îºi dã seama de firul de `aur` al
radio, probleme la serviciu, stres. Mai avem noi, existenþei sale, adicã de legãtura cu Dumnezeu.
oare, timp sã ºi respirãm, sã fim noi cu noi înºine, Sentimentul absurditãþii vieþii e datorat, dupã Sf.
mãcar pentru câteva clipe? Oare rugãciunea mai Augustin, lipsei atenþiei [2]. Dacã ne uitãm mai bine
are un rost în ziua de azi? la viaþa noastrã, vom putea ºi noi, la rândul nostru,
Am traversat perioada Postului Mare, timp de sã observãm sensul ei, care se aratã discret, dar
meditaþie ºi de transformãri, în primul rând în noi sigur. Ce trebuie sã facem pentru aceasta?
înºine, pentru a deveni mai buni, mai toleranþi faþã Sf. Augustin spune cã e necesar sã intrãm în noi
de greºelile noastre ºi ale aproapelui. înºine, pe un drum interior al vieþii spirituale, pentru
Cu toþii ºtim ce înseamnã a ne ruga; eu încerc a ne putea cunoaºte. Cine se gãseºte în noi? E
însã sã vã propun o altã abordare a acestui subiect. însuºi Dumnezeu, care ne aºteaptã sã ne întâlnim
cu El.
Pentru a putea ajunge sã ne cunoaºtem pe noi
DESPRE ATENÞIE înºine, avem nevoie de aceastã atenþie, adicã ad
tensio = ca un tonus, ca o putere regeneratoare.
Sfânta Tereza d`Aquila, Sfântul Ioan al Crucii, Etty
În Apocalipsa Sfântului Ioan (3,20) citim: “Iatã, Hilesum – o tânãrã evreicã convertitã la creºtinism
stau la uºã ºi bat. Dacã cineva aude glasul Meu ºi ºi decedatã la Auschwitz –, cu toþii vorbesc despre
deschide uºa, voi intra la el ºi voi cina cu el, iar el cu aceastã întâlnire cu Dumnezeu în interior. Nicolas
Mine”. Malebranche (1638-1715), discipol al lui Descartes,

16 Via]a Cre}tin@ nr. 4/2008


spunea: “Atenþia e rugãciunea naturalã a sufletului”
[3]; altfel spus, rugãciunea naturalã înseamnã a fi
atent atât la nevoile celui de lângã tine, cât ºi a fi
atent la Dumnezeu.
Sã ne amintim de atenþia mamei faþã de noul
nãscut, în special noaptea, când copilaºul plânge.
Ea se scoalã, obositã cum e, ºi merge la el sã vadã
de ce are nevoie, sã-l schimbe, sã-i dea sã
mãnânce, sã-l legene ºi sã-l adoarmã. Astfel, atenþia
devine o forþã a iubirii.
VICIUL DIVERTISMENTULUI
Divertismentul, în general, cu o bunã mãsurã, e
benefic atât organismului, menþinerii echilibrului
personal, cât ºi relaþiilor familiale.
Excesul, însã, e nociv. Blaise Pascal (1623-
1662) spunea cã distracþia, divertismentul are o
forþã nocivã, pentru cã spulberã, împrãºtie atenþia
[4]. În esenþã, el sublinia faptul cã oamenii se
comportã în aºa fel încât au uitat cã, fiecare, odatã
va muri. Divertismentul este o formã de
de-tensionare, de dis-amour, pentru cã atenþia,
adicã ad-tension, nu este focalizatã. Un exemplu:
câte televizoare sunt în casele noastre? Unul, douã,
mai multe? Astfel, seara, în loc ca familia sã fie unitã
în faþã unei activitãþi comune, unde fiecare e atent la
nevoile celorlalþi, copii mãnâncã în camera lor, în
faþa televizorului, soþul mãnâncã singur ºi el, pentru
cã e un meci de fotbal, iar soþia se poate gândi,
obositã fiind, ce cãsnicie fericitã are, ajungând o
servitoare în casã... Un altfel de exemplu, în Belgia,
unde am stat ºase ani: am observat cã multe familii
nu au televizor, iar seara, familia mãnâncã
împreunã, povestesc, spalã vasele împreunã, adicã
fiecare e atent la nevoile celuilalt.
ATENÞIA – FORMÃ A IUBIRII
Atenþia, adicã dispoziþia noastrã – în ciuda
oboselii, în ciuda problemelor noastre – de a fi
mereu focalizaþi, atenþi la nevoile celor din jur, se va
transforma în timp în cel mai frumos poem de iubire
pe care cineva þi-l poate dãrui. Când iubeºti, te
dãruieºti cu totul ºi eºti atent la cel de lângã tine –
un mic buchet de flori soþiei, un scurt sms: “Mã
gândesc la tine”, toate aceste gesturi mici, de
atenþie, sunt, de fapt, mici acte de iubire. Micile
atenþii, o mângâiere pe obraz, un zâmbet, toate
sudeazã iubirea.
Aceastã atenþie, ca bazã a iubirii în cuplu ºi în
familie, stã ºi la baza vieþii spirituale, manifestatã
prin rugãciune.
Familia creºtinã
DESPRE RUGÃCIUNE
În ziua de azi, rugãciunea îºi mai are locul în
viata unui cuplu modern? Sau e o noþiune învechitã?
Ei bine, rugãciunea, viaþa spiritualã a unui cuplu
poate ajuta – ºi ajutã foarte mult – în depãºirea
problemelor inerente vieþii. Prin rugãciune ne
încredinþãm vieþile, sãnãtatea, speranþele sau
problemele noastre lui Dumnezeu, care este Tatãl
nostru, a fiecãruia dintre noi. Rugãciunea e bine sã
fie fãcutã cu încredere: “ªtie Tatãl vostru ce vã este
de trebuinþã” (Mt. 6, 8), cu umilinþã – ºi aici mã
gândesc la atitudinea sutaºului roman: “Doamne, nu
sunt vrednic sã intri sub acoperãmântul meu, dar
spune numai un cuvânt...” – ºi cu statornicie:
“Neîncetat sã vã rugaþi” (1 Ts. 5,17-18). Cum adicã?
Sã nu dormim? Nu! Toatã viaþa noastrã, faptele
noastre, atenþia noastrã se pot oferi lui Dumnezeu
ca o rugãciune continuã. Aceastã practicã spiritualã
a fost foarte frumos ilustratã în cartea Povestirile
unui pelerin rus. De asemenea, lectura spiritualã
practicatã zilnic, poate ajuta foarte mult. Sfântul
Augustin recunoaºte cã-i datoreazã unei cãrþi
convertirea sa. El ne spune în Confesiuni cã, la un
moment dat, a vãzut o carte, ce era Scriptura, ºi a
auzit o voce: “Tole lege”, adicã: “I-a ºi citeºte”; ºi a
citit ºi a simþit cã o razã de luminã i-a pãtruns în
inimã ºi toate îndoielile i s-au risipit.
Dupã Sf. Bernard, existã o legãturã strânsã între
lecturã, meditaþie, rugãciune ºi contemplaþie. Ca ºi
concluzie, seara e bine sã ne rezervãm puþin timp cu
cel drag ºi sã învãþãm sã ne rugãm împreunã. Nu e
uºor! Dar rugãciunea ne poate ajuta sã ne
schimbãm în bine vieþile ºi sã transformãm o relaþie
de familie dezastruoasã într-una sãnãtoasã.
Rugãciunea e vital sã fie spusã din inimã, sã
spunem ceea ce simþim ºi, mai ales, sã nu ne uitãm
la ceas cât trebuie sã ne mai rugãm. Un mic
exemplu: Doamne, te rog ajutã-mi soþia mâine, cã
are de rezolvat aceea problemã…, iar soþia, la
rândul ei: Doamne, te rog fii alãturi de ºotul meu în
cãlãtoria pe care o face... Acestea fac foarte mult.
Astfel, atenþia, ca forma a iubirii ºi a rugãciunii
naturale a sufletului, se va transforma într-o
rugãciune a familiei cãtre Dumnezeu, ca mijloc de
comunicare spiritualã între soþi ºi Dumnezeu, ca o
lumânare mereu aprinsã în faþa greutãþilor vieþii –
lumânarea Speranþei.
Andrei BUªIÞÃ
psihoterapeut ºi sexolog
Note:
1. Cf. http://www.woow.ro/prezentare/Cele_patru_
lumanari.html
2. Dupuis M., Approche philosophique de la famille et
de la sexualite, 2002, Diffusion universitaire Ciaco,
Louvain-la-Neuve, p. 22.
3. Ibid., p. 4.
4. Ibid., p. 6.
Via]a Cre}tin@ nr. 4/2008 17
In memoriam
Ioan-Paul al II-lea – u n P a p @ a l I e r t @ r i i
Cu pioasã ºi adâncã
veneraþie ne întoarcem în
timp sã mai privim o datã
imaginea marelui dispãrut,
Pãstorul ºi prietenul tuturor,
Ioan-Paul al II-lea.
Parcurgând perioada
Postului Mare, suntem invi-
taþi sã urmãm marea pildã a
iertãrii, aºa cum a fãcut
Sfântul Pãrinte cu cel care a
încercat sã-I curme viaþa.
13 mai 1981, orele 17:17,
Ioan-Paul al II-lea salutã ºi-i
binecuvânteazã pe cei 30.000 de turiºti ºi pelerini
care se înghesuie în Piaþa San Pietro pentru
audienþa generalã. În maºina descoperitã, Papa
trece încet de-a lungul praporilor ºi îmbrãþiºeazã
copiii, aºa cum a fãcut-o mereu, în fiecare zi de
miercuri, sau în toate cãlãtoriile sale, în orice colþ al
lumii. Iatã-l pe punctul de a încheia al doilea ocol al
Pieþei ºi apropiindu-se de Poarta de bronz.
Cel ce atenteazã la viaþa Papei se aflã în mulþime,
se numeºte Mehmet Ali Agca, 23 de ani, nãscut la
Yesiltepe, în Turcia sud-orientalã, necãsãtorit;
condamnat la moarte pentru crimã, evadat dintr-o
închisoare militarã din Istanbul, terorist profesionist,
cunoscut de poliþiile de pe jumãtate globul. Se aflã la
mai puþin de ºase metri de Papã, când apasã pe
trãgaci. Trage douã focuri care-l ating pe Sfântul
Pãrinte, provocându-i pierderea a trei litri de sânge,
dar inima-i rezistã. Împuºcãturile împrãºtie
porumbeii, mulþimea este uluitã. Pânã la spital, Papa
e conºtient ºi repetã într-una: “Maria, maica mea!
Maria, maicã!”, de parcã ar vrea sã ajute drumul cu
rugãciunile sale. Abia când este pus pe targã îºi
pierde cunoºtinþa.
La ora 18:00 chirurgii îºi încep munca. Totul
dureazã o orã ºi douãzeci de minute. Apoi e
transferat la terapie intensivã, unde începe
aºteptarea… În duminica urmãtoare, 17 mai, Radio
Vatican a transmis pelerinilor aflaþi în Piaþa San
Pietro un mesaj înregistrat al Papei, mesaj care se
încheia astfel: “Sunt în mod special aproape de cele
douã persoane ce au fost rãnite odatã cu mine. Mã
rog pentru acel frate al nostru care a tras asupra mea
ºi pe care îl iert. Unit în Hristos, Preot ºi Victimã, îmi
ofer suferinþa Bisericii ºi lumii. Þie, Marie, îþi spun:
Totus tuus ego sum”.
De fapt, Papa a ajuns sã creadã cã viaþa sa a fost
salvatã printr-un miracol fãcut de Fecioara Maria, a
cãrei sãrbãtoare – 13 mai, apariþia Sa la Fatima
(1917), unde, printre cele trei profeþii, era ºi una
descrisã ca fiind un fapt apocaliptic – a coincis cu
teribilul atentat. Sfântul Pãrinte a afirmat mai târziu:
“O mânã a tras, dar o altã mânã a condus glonþul”. A
fost relevarea unei intervenþii miraculoase, pe care ºi
sufletul cel mai necredincios, cel mai secular cu
putinþã, este imposibil sã nu o accepte. Agca a fost
18 Via]a Cre}tin@ nr. 4/2008
un profesionist ºi a tras de la
micã distanþã. Glonþul a trecut
însã la numai câþiva milimetri
de o arterã vitalã, care, dacã
ar fi fost atinsã, ar fi produs o
hemoragie ce ar fi putut
provoca rapid moartea. Mai
mult, n-a fost atinsã nici
coloana vertebralã sau vreun
grup de nervi esenþiali, care
ar fi provocat, cel puþin,
paralizia. Glonþul a fost în
mod evident deviat de
degetul Papei; ieºind din
corp, a cãzut în papa-mobil, fiind ulterior recuperat;
cel de-al doilea i-a zgâriat braþul, înainte de a rãni doi
pelerini americani.
Atentatul împotriva Papei Ioan-Paul al II-lea nu a
fost opera “delirului” unui delicvent care a fãcut totul
de unul singur, fãrã ajutorul nimãnui, ci rodul unei
maºinaþiuni complexe, orchestratã de minþi oculte ºi
interesate sã creeze noi condiþii de destabilizare. La
29 iunie 1981, de sãrbãtoarea Sfinþilor Petru ºi
Pavel, secretarul de stat al Vaticanului, Cardinalul
Agnostino Casarolli, spunea urmãtoarele: “O inimã,
sau mai multe inimi? O inimã vrãjmaºã, care a
înarmat o mânã duºmanã pentru a lovi în Papã,
inima însãºi a Bisericii, ºi pentru a încerca sã reducã
la tãcere o voce care, singurã, s-a ridicat pentru a
proclama, cu curaj provenit din iubire, adevãrul,
pentru a predica mila ºi dreptatea, pentru a vesti
pacea”.
Urmând exemplul Sfântului Pãrinte, fiecare dintre
noi suntem chemaþi – mai ales acum, în perioada de
pregãtire pentru Marea Sãrbãtoare a Învierii
Domnului – sã-i iertãm ºi sã ne rugãm pentru cei ce
ne-au greºit, sub orice formã. Dumnezeu îi iartã pe
cei care iartã. Iubirea de care dãm dovadã faþã de
ceilalþi, ne va fi arãtatã de El ºi nouã. Aceasta este
mãsura.
Pr. Marinel SÂMBOTELECAN
Bibliografie:
Domenico Del Rio, Karol cel Mare. Istoria Papei
Ioan-Paul al II-lea, Edit. Pauline, Bucureºti, 2005.
Carl Bronstein, Marco Politi, Sanctitatea Sa Ioan-Paul
II ºi Istoria secretã a timpurilor noastre, Edit. Papyrus,
Oradea, 1999.
Luigi Accatoli, Karol Woitila, Omul sfârºitului de mileniu,
Edit. Viaþa Creºtinã, Cluj-Napoca, 1999.
Nicolae Mareº, Ioan-Paul al II-lea, Papã pentru
mileniul III, Edit. Hiparion, Cluj-Napoca, 2001.
Iosif Biºoc (coord.), Un buchet de laude pentru
Ioan-Paul al II-lea, Edit. Serafica, Roman, 2006.
Weigel George, Martor al speranþei. Biografia Papei
Ioan-Paul al II-lea (1920-2005), Edit. Galaxia Gutenberg,
Tg. Lãpuº, 2007.

A APUS O STEA PE P~M#NT:
Actorul OVIDIU IULIU MOLDOVAN s-a nãscut pentru Cer
Actorul Ovidiu Iuliu Moldovan a fost condus sâmbãtã,
15 martie a.c., pe ultimul sãu drum, fiind înmormântat în
Cimitirul Bellu din Bucureºti, pe Aleea Actorilor. A fost un
bun credincios greco-catolic, participând, când avea
prilejul, la evenimente importante din viaþa Bisericii sale.
Ceremonia înmormântãrii a fost celebratã de cãtre
Arhiereii Florentin Crihãlmeanu, Episcop de Cluj-Gherla,
ºi Mihai Frãþilã, Episcop auxiliar de Alba-Iulia ºi Fãgãraº,
cu sediul la Bucureºti, la ceremonie fiind prezente câteva
sute de persoane, printre care familia sa, colegi ºi
prieteni.
Ovidiu Iuliu Moldovan este unul dintre cei mai
cunoscuþi ºi apreciaþi actori români. Nãscut pe 1 ianuarie
1942, la Sãrmaºu (azi în judeþul Mureº), a absolvit, în
anul 1964, Institutul de Artã Teatralã ºi Cinematograficã
din Bucureºti. A debutat pe scena Teatrului Naþional din
Timiºoara ºi a rãmas aici pânã în 1969. În anul 1970 s-a
angajat la Teatrul Naþional Bucureºti, iar rolurile pe care
le-a interpretat au fost dintre cele mai complexe.
Dispariþia sa a îndoliat întreaga lume artisticã, dar ºi
publicul spectator, cãruia ºi-a oferit cu generozitate
talentul în întreaga sa viaþã. Trupul neînsufleþit al marelui
actor trecut la Domnul la vârsta de 66 de ani, a fost
depus în dimineaþa zilei de sâmbãtã, 15 martie, în
foaierul Sãlii Mari a Teatrului Naþional din Bucureºti, unde
colegii, prietenii, familia, dar ºi oameni simpli care l-au
cunoscut ºi l-au iubit, au venit sã-i aducã un ultim
omagiu.
În Cuvântul de rãmas-bun rostit la catafalcul actorului,
Preasfinþia Sa Florentin, ca pãrinte spiritual al maestrului,
a evocat personalitatea marelui om al scenei, dar a
meditat ºi la conjunctura creatã, aceea de a participa la
un spectacol adevãrat, în care un actor celebru îºi joacã
ultimul rol.
Mai târziu, în aceeaºi zi de sâmbãtã, 15 martie a.c.,
pe Aleea Actorilor din Cimitirul Bellu, o mulþime
numeroasã de actori, personalitãþi publice, prieteni, rude
sau oameni simpli, îºi luau pentru ultima datã „la
revedere” de la maestrul Ovidiu Iuliu Moldovan, iar trupul
neînsufleþit era oferit pãmântului din care a fost luat.
În predica de la înmormântare, Preasfinþia Sa
Florentin l-a prezentat pe cel dispãrut ca pe un prieten
apropiat, ca pe un creºtin greco-catolic cu o educaþie
In memoriam
temeinicã, primitã din familie: „Am avut ocazia sã-l
cunosc într-un moment tragic al vieþii sale: momentul
morþii mamei sale. Atunci s-a nãscut o legãturã
sufleteascã, spiritualã, care a continuat pânã când
Domnul l-a chemat la cer. (...) Un om care a participat la
spectacole de caritate pentru construirea viitoarei
Catedrale greco-catolice din Cluj-Napoca ºi a fãcut
donaþii Mitropoliei Blajului. De asemenea, a participat la
marile ºi importantele evenimente din Biserica noastrã
dupã anii 1990, în particular la momentul Întronizãrii
Episcopale în Catedrala din Cluj-Napoca, la 6 august
2002.”
Preasfinþia Sa a amintit despre existenþa unui proiect
pe care l-a împãrtãºit împreunã cu Ovidiu Iuliu Moldovan:
„Era un vis pentru un film care ar fi trebuit sã se
numeascã „Credinþa noastrã este viaþa noastrã”, în care
el urma sã interpreteze rolul întâiului purpurat al neamului
românesc, Cardinalul Iuliu Hossu, Eminentul Episcop
greco-catolic de Cluj-Gherla, care, providenþialã
coincidenþã, se aflã tot aici, în Cimitirul Bellu, alãturi de
ceilalþi Episcopi greco-catolici mãrturisitori ai credinþei în
timpul regimului comunist: Preasfinþitul Vasile Aftenie,
Episcop auxiliar de Bucureºti, ºi Preasfinþitul Ioan Bãlan,
Episcop greco-catolic de Lugoj. (...)
Pãmântul care acum îl primeºte, putem spune cã este
un pãmânt sfinþit de rãmãºiþele pãmânteºti ale
eminentelor personalitãþi ce odihnesc aici.
O stea apune aici, pe pãmânt, dar o stea lumineazã
acum de sus, din constelaþia cereascã. Spre aceastã
stea se îndreaptã acum pios gândul nostru, citând din
marele Luceafãr al poeziei româneºti, pe care, adeseori,
cu mare mãiestrie l-a recitat – Mihai Eminescu: «La
steaua care-a rãsãrit/ E-o cale atât de lungã/ Cã mii de
ani i-au trebuit/ Luminii sã ne-ajungã./ Poate de mult s-a
stins în drum,/ În depãrtãri albastre,/ Iar raza ei abia
acum/ Luci vederii noastre./ Icoana stelei ce-a murit/
Încet pe cer se suie;/ Era pe când nu s-a zãrit,/ Azi o
vedem, ºi nu e.»
Sã-i fie odihna în Lumina veºnic-neapusã
înveºmântatã
ºi pomenirea, aici, pe pãmânt, în veci binecuvântatã,
cu sfinþii ºi drepþii, odihneascã de-a dreapta cerescului
Tatã.”
Biroul de presã
P.S.: Necunoaºterea ºi nerespectarea, din partea
mass-mediei centrale, a celor doi arhierei prezenþi la slujba
înmormântãrii marelui artist a produs, pe bunã dreptate, o
profundã nemulþumire pentru foarte mulþi credincioºi
greco-catolici. În transmisiunile televizate de la slujba de
înmormântare, numele celor doi arhierei prezenþi nu au fost
nici mãcar o singurã datã amintite.
Vinovaþi pentru aceastã situaþie sunt atât jurnaliºtii presei
centrale, care nu ºtiu prea multe despre greco-catolici, cât ºi
birourile de presã greco-catolice, care, de cele mai multe ori,
se miºcã încet sau transmit informaþii presei laice numai
dupã consumarea evenimentului.
Sã sperãm cã vom fi suficient de înþelepþi sã învãþãm din
propriile greºeli, iar pentru jurnaliºtii amintiþi nãdãjduim cã pe
viitor vor avea mai mult respect pentru Biserica Românã
Unitã cu Roma, Greco-Catolicã.
Pr. Dc. Daniel AVRAM
Via]a Cre}tin@ nr. 4/2008 19
Social
Adunarea General@ a
Asocia]iei Caritas Eparhial Greco-Catolic Cluj
În data de 27 martie a.c., a avut loc, la
sediul Episcopiei Greco-Catolice de
Cluj-Gherla, Adunarea Generalã a
Asociaþiei Caritas Eparhial Greco-Catolic
Cluj. La întâlnire au participat membrii
structurii de conducere a Asociaþiei,
ºedinþa fiind prezidatã de Preasfinþia Sa
Florentin CRIHÃLMEANU. Dupã cu-
vântul spiritual al Preasfinþiei Sale au
urmat alte patru puncte importante fixate
pe ordinea de zi: primirea de noi membri,
prezentarea raportului de activitate pe
anul 2007, propuneri referitoare la dezvoltarea
Asociaþiei ºi raportul cenzorului.
Dupã ce cu bucurie toþi cei prezenþi au aprobat
primirea mai multor membri, printre care Dl. Marius
NICOARÃ, preºedintele Consiliului Judeþean Cluj, ºi
Dl. Horea UIOREANU, deputat PNL - Cluj, ºedinþa a
continuat cu raportul de activitate a Asociaþiei pe anul
2007, punctul principal al întâlnirii. Sprijinindu-se pe o
foarte bunã prezentare a raportului sub formã de
broºurã, Pr. Adrian AVRAM, directorul general al
Asociaþiei, a punctat principalele realizãri, dar ºi
dificultãþile pe care a trebuit sã le depãºeascã pe
parcursul anului trecut. Dintre multele realizãri
subliniate, douã au atras mai mult atenþia:
Centrul social din municipiul Cluj-Napoca, str.
Moþilor nr. 32, ºi Complexul social din comuna
Chinteni, judeþul Cluj. Trebuie adãugat faptul cã
acestea sunt realizãri în sensul cã s-a reuºit iniþierea
lor, ele rãmânând ca proiecte în derulare. Sunt douã
proiecte mari ºi foarte importante pentru strategia de
viitor a Asociaþiei, dar ºi pentru persoanele care vor
beneficia de locuinþele sociale ce se construiesc în
20 Via]a Cre}tin@ nr. 4/2008
comuna Chinteni, sub egida Caritas.
Referitor la aceste proiecte, Pr. Adrian
AVRAM sublinia faptul cã „iniþierea lor a
fost posibilã prin implicarea unor
parteneri interni ºi externi. Dorim sã
amintim ºi sã transmitem mulþumiri atât
credincioºilor Bisericii noastre, au-
toritãþilor locale, judeþene ºi centrale, cât
ºi sponsorilor ºi donatorilor. De
asemenea, suntem recunoscãtori aso-
ciaþiilor caritabile din Vestul Europei, în
special celor din Italia (Chiese dell´Est),
Germania ºi Franþa”. Tot în acest context trebuie
amintit ºi faptul cã s-a reuºit o bunã colaborare a
Asociaþiei cu Consiliul Judeþean Cluj, datoritã cãruia
aceste proiecte au putut demara cu succes.
În continuarea prezentãrii raportului anual de
activitate, Pr. Narcis POP, director Caritas - filiala
Bistriþa, a subliniat succint acþiunile, realizãrile ºi
proiectele de viitor ale Asociaþiei Caritas, care
cunoaºte o importantã dezvoltare în oraºul Bistriþa. Un
proiect aflat în pregãtire îl reprezintã ridicarea unei
case pentru îngrijirea persoanelor vârstnice.
Raportul cenzorului ºi câteva propuneri de
dezvoltare, având în vedere unele aspecte
economice, au fost ultimele puncte discutate în cadrul
ºedinþei.
În încheiere, Dl. Marius NICOARÃ a mulþumit
pentru onoarea oferitã de a face parte dintre membrii
Asociaþiei Caritas ºi a promis continuarea aceleiaºi
bune colaborãri ºi pe mai departe.
Preasfinþia Sa Florentin CRIHÃLMEANU, conclu-
zionând lucrãrile Adunãrii Generale a
Asociaþiei Caritas, a mulþumit tuturor
celor ce se implicã în munca de
ajutorare a persoanelor aflate în
dificultãþi ºi nevoi. Referindu-se la rolul
Asociaþiei Caritas, Preasfinþia Sa
sublinia faptul cã „dupã multiple «zbateri
ºi încercãri» avem astãzi o structurã
bine definitã, organizatã conform
standardelor moderne ºi funcþionalã în
mai multe centre în Eparhia noastrã.
Putem spune cã Asociaþia Caritas
Eparhial constituie acum nu doar un
instrument util în domeniul social-ca-
ritativ, dar, prin elanul ºi amploarea
acþiunilor sale, ºi un factor ce dina-
mizeazã dezvoltarea întregii Eparhii”.
Biroul de presã
 Info

CELEBRAREA
ZILEI MONDIALE A TINERETULUI

În data de 16 martie a.c., în întreaga Bisericã

Catolicã s-a celebrat cea de-a XXIII-a Zi Mondialã a
Tineretului. În acest an, tema propusã de cãtre Sf.
Pãrinte Papa Benedict al XVI-lea a fost: "Când va
veni Spiritul Sfânt asupra voastrã, voi veþi primi o
putere ºi îmi veþi martori" (Fap 1,8).
Cu acest prilej, la Catedrala „Schimbarea la Faþã”
s-a celebrat Sfânta Liturghie Arhiereascã în
prezenþa reprezentanþilor tinerilor. În cadrul predicii,
PS Florentin a prezentat Mesajul Sfântului Pãrinte
cãtre tineri, subliniind aspecte mai importante:
„Suveranul Pontif îndeamnã: «Dragi prieteni, fiþi
sfinþi, fiþi misionari, pentru cã niciodatã nu se poate
despãrþi sfinþenia de misiune (cf. Redemptoris
Tensiunile existente au dispãrut, astfel încât, la ora
missio, 90). Fiþi gata sã puneþi în joc viaþa voastrã
actualã, cele douã parohii, greco-catolicã ºi
pentru a lumina lumea cu adevãrul lui Hristos;
ortodoxã, îºi desfãºoarã programul în mod normal.
pentru a rãspunde cu iubire la urã ºi la dispreþul
Episcopia Greco-Catolicã de Oradea doreºte sã
vieþii; pentru a proclama speranþa lui Hristos înviat în
intre ºi în posesia altor lãcaºuri de cult câºtigate în
orice colþ al pãmântului»(...)”. În dupã-amiaza zilei,
instanþã. Urmeazã ca, în scurt timp, sã fie demarate
la nivelul parohiilor s-a organizat un program
discuþiile în aceastã direcþie.
recreativ pentru tineri.

Biroul de presã
SFÂNTUL SCAUN INSISTÃ:
***
ÎNVÃÞÃTURA CATOLICÃ
PRIVINDU-I PE EVREI ESTE ACEEAªI
PRIMA LITURGHIE LA VÃLANII DE BEIUª
Vaticanul a dat o declaraþie în care subliniazã cã
(comunicat)
modificarea rugãciunii tradiþionale din Vinerea Mare,
pentru evrei, nu trebuie vãzutã ca o schimbare în
învãþãtura catolicã despre rolul poporului evreu.
Conducerea Episcopiei Române Unite cu Roma,
Declaraþia de patru paragrafe a Secretariatului de
Greco-Catolicã, Oradea, anunþã cu bucurie cã
Stat, datatã 4 aprilie a.c., rãspunde protestelor unor
duminicã, 6 aprilie a.c., a avut loc prima Liturghie
lideri evrei apãrute dupã ce Papa Benedict al
greco-catolicã în biserica din Vãlanii de Beiuº, dupã
XVI-lea a aprobat revizuirea rugãciunii din Misalul
anul 1948. La Liturghie au participat pãrintele
Roman din 1962. Deºi s-a eliminat referinþa la
protopop de Beiuº, Ioan Mada, pãrintele paroh Ioan
"orbirea" evreilor, textul în limba latinã pãstreazã
ªanta, alþi cinci preoþi, precum ºi aproximativ 200 de
rugãciunea pentru convertirea lor.
credincioºi greco-catolici.
Unii lideri evrei ºi-au exprimat îngrijorarea cã
Dupã tensiunile generate de refuzul pãrþii
rugãciunea modificatã ar putea fi vãzutã ca o
ortodoxe de a permite punerea în posesie a
justificare pentru noi eforturi de convertire a
lãcaºului de cult, intervenþia celor doi Episcopi,
poporului iudeu la creºtinism. Aceste eforturi ar
Preasfinþiþii Sofronie ºi Virgil, a detensionat
contrazice politica adoptatã de Bisericã dupã
atmosfera, astfel încât miercuri, 2 aprilie a.c., s-a
Conciliul Vatican II, mai exact de declaraþia Nostra
încheiat un protocol de slujire alternativã în biserica
Aetate, ce a stabilit baza unei noi prietenii între
proprietate a cultului greco-catolic. Prin protocol
catolici ºi evrei. Documentul publicat de Vatican
s-au stabilit toate regulile de folosire a lãcaºului de
subliniazã cã revizuirea rugãciunii din Vinerea Mare
cult, orarul, modul de împãrþire a cheltuielilor de
"nu intenþioneazã în niciun caz sã indice o
întreþinere ºi altele.
schimbare în învãþãtura Bisericii Catolice faþã la
Cazul de la Vãlani de Beiuº este unul deosebit,
evrei". Declaraþia respinge "orice atitudine de sfidare
întrucât existã o singurã bisericã în localitate, iar
sau discriminare a evreilor, repudiind ferm orice tip
aceasta a revenit proprietarului de drept, parohia
de antisemitism". Se mai subliniazã speranþa
greco-catolicã. De remarcat faptul cã locuitorii
Bisericii cã "stima dintre evrei ºi creºtini va continua
satului au înþeles necesitatea slujirii alternative,
sã creascã".
chiar dacã credincioºii ortodocºi au fost dezinformaþi
Rabinul David Rosen, un lider implicat activ în
în privinþa atitudinii adoptate de greco-catolici.
discuþiile cu oficialii Vaticanului, se aºtepta ca
Via]a Cre}tin@ nr. 4/2008 21
Info
declaraþia sã afirme "opoziþia totalã a Bisericii faþã
de prozelitism". În fapt, textul Vaticanului nu
abordeazã direct problema convertirii. Cardinalul
Walter Kasper, care conduce comisia pentru
dialogul cu evreii, afirma în martie cã liderii evrei
sunt în special sensibili la apelul la convertirea lor,
percepându-l ca "o ameninþare la însãºi existenþa
lor". El susþinea atunci cã rugãciunea pentru
convertirea evreilor trebuie înþeleasã ca referindu-se
la sfârºitul veacurilor, când întreaga omenire va
ajunge la cunoaºterea lui Isus ca Domn. Înþelegând
îngrijorarea liderilor evrei, Cardinalul explica atunci
cã Vaticanul nu are vreun plan de convertire a
evreilor, subliniind, în acelaºi timp, cã rugãciunea
modificatã e în deplinã conformitate cu doctrina
neschimbatã a Bisericii. "Sfântul Pãrinte (prin
modificarea aprobatã) doreºte sã spunã: Da, Isus
Hristos este mântuitorul tuturor oamenilor - inclusiv
al evreilor."
Congresul Evreiesc American a primit bine
declaraþia Vaticanului, subliniind cã este în linia
documentului Nostra Aetate. Declaraþia, a afirmat
Rabinul Rosen, "este în conformitate cu declaraþiile
anterioare ale Bisericii de repudiere a oricãror
încercãri de prozelitism între evrei, ca incompatibile
cu stima adevãratã ºi cu solidaritatea cu poporul
evreu". Un factor cheie în dezbaterea privind
rugãciunea Vinerii Mari este diferenþa în înþelegerea
catolicã ºi, respectiv, iudaicã a termenului
evanghelizare. Pentru liderii evrei, acesta este
înþeles ca presupunând un efort agresiv de
convingere a evreilor sã îºi schimbe credinþa.
Catolicii, în schimb, considerã cã este dreptul ºi
datoria fiecãrui credincios sã evanghelizeze, adicã
sã rãspândeascã vestea cea bunã a Evangheliei
tuturor popoarelor lumii
AMBASADORUL SUA ÎN VIZITÃ LA
EPISCOPIA DE CLUJ-GHERLA
Excelenþa Sa Nicholas F. Taubman, ambasador
al Statelor Unite ale Americii în România, a vizitat
Sediul Episcopiei greco-catolice de Cluj-Gherla, în
dupã-masa zilei de marþi, 15 aprilie a.c. Distinsul
oaspete ºi însoþitorii sãi au fost primiþi de cãtre
Preasfinþia Sa Florentin Crihãlmeanu, Episcop
Eparhial, Mons. Mihai Todea, Vicar General
Eparhial, dl. Cristian Teglaº, Econom Eparhial, ºi dl.
Cãlin Teglaº, Consultor cu probleme de protocol ºi
relaþii cu Statul. A fost o întâlnire cordialã, într-o
atmosferã de respect reciproc, de bunã înþelegere.
"Consider cã reprezentantul diplomaþiei americane
în România este un om cu deschidere faþã de
problemele þãrii noastre ºi ale Bisericii noastre", a
apreciat PS Florentin.
Între subiectele abordate s-a reafirmat buna
colaborare pe care reprezentanþii Eparhiei de
Cluj-Gherla au avut-o ºi o au cu reprezentanþii
diplomaþiei americane în România ºi s-a afirmat
22 Via]a Cre}tin@ nr. 4/2008
dorinþa de a continua aceastã colaborare. De
asemenea, s-a discutat ºi problema patrimoniului
Bisericii Române Unite, ºi în particular a situaþiilor
care încã trebuie rezolvate pentru restabilirea stãrii
de drept. S-a apreciat cã existã un progres la nivelul
finanþãrilor primite de la Stat pentru construcþia de
noi edificii de cult, dar existã ºi o problemã cu privire
la salarizarea clerului. În urma discuþiilor, Episcopul
de Cluj-Gherla a menþionat faptul cã "Excelenþa Sa
Nicholas Taubman, ºi-a exprimat bucuria de a putea
cunoaºte aceste realitãþi ºi a asigurat Biserica
noastrã de întreaga deschidere ºi disponibilitate de
colaborare în limitele competenþelor sale."
Fiind invitat sã înscrie un cuvânt în Cartea de Aur
a Episcopiei, Excelenþa Sa Nicholas Taubman a
consemnat: "Statele Unite îºi exprimã dorinþa ca
Bunul Dumnezeu sã îºi reverse binecuvântãrile Sale
asupra Bisericii Greco-Catolice, sã puteþi oferi
turmei încredinþate mângâiere prin Cuvântul lui
Dumnezeu". Dupã aceste cuvinte, reprezentantul
diplomaþiei americane ºi-a lãsat semnãtura alãturi
de cea a oaspeþilor de seamã a Episcopiei de
Cluj-Gherla: Cardinali, Episcopi, profesori de
renume º.a. În continuare, Ierarhul locului a înmânat
Ambasadorului Statelor Unite ale Americii în
România, în semn de recunoºtinþã, medalia jubiliarã
emisã cu ocazia aniversãrii a 150 de ani de la
întemeierea Eparhiei de Cluj-Gherla, precum ºi
câteva pliante cu informaþii privind Biserica Românã
Unitã cu Roma, Greco-Catolicã.
În încheierea vizitei, Excelenþa Sa a vizitat o micã
expoziþie cu icoane reprezentative pentru zona
Transilvaniei. În aceeaºi atmosferã de cordialitate,
ambasadorul Statelor Unite la Bucureºti ºi-a luat la
revedere, exprimându-ºi dorinþa de a putea continua
buna colaborare dintre cele douã pãrþi, apreciind
paºii pe care societatea româneascã i-a fãcut pe
calea democraþiei. Preasfinþia Sa Florentin a
exprimat, la rândul sãu, mulþumiri pentru onoarea de
a fi fost vizitaþi de cãtre Înaltul reprezentant al
diplomaþiei americane în România.
catholica.ro
 Poºta redacþiei

P o º t a re d a c þ i e i
 Via]a Cre}tin@
Publicaþie lunarã a Eparhiei
Române Unite, Greco-Catolice
Dragi cititori, prin intermediul acestei rubrici ne puteþi pune întrebãri
de Cluj-Gherla
din orice domeniu teologic, urmând ca noi sã vã rãspundem în
urmãtoarele numere ale revistei. Întrebãrile, propunerile, criticile
dumneavoastrã le aºteptãm pe adresa: Revista “Viaþa Creºtinã”, Str. Fondator: Pr. Vasile CHINDRIª
Moþilor nr. 26, cod 400001, Cluj-Napoca, jud. Cluj , tel. 0264-439018
int 21, sau prin e-mail: viata.crestina@gmail.com Preºedinte:
Prea Sfinþia Sa
Lãudat sã fie Isus ºi Maria! Florentin CRIHÃLMEANU
Director:
Felicitãri, admiraþie ºi recunoºtinþã pentru munca dvs. devotatã. Pr. Dc. Daniel AVRAM
Vã rog sã-mi rãspundeþi, pe scurt, cu cât mai multe referiri biblice Redactor:
sau bibliografice (accesibile pe Internet dacã se poate) la urmãtoarele Alexandru PINTELEI
întrebãri: Tehnoredactor:
1) Despre predestinare ºi despre faptul cã unii oameni sunt aleºi de Ioachim GHERMAN
Dumnezeu pentru slujirea Lui dinainte de naºtere; cei 144 de mii din
Adresa revistei:
Apocalipsã îi includ pe toþi cei aleºi încã de la Creaþie? Ce se întâmplã
cu restul omenirii? Str. Moþilor nr. 26, cod 400001
2) Preºtiinþa lui Dumnezeu nu anuleazã Liberul Arbitru. De ce are Cluj-Napoca, jud. Cluj
omul Liber Arbitru? telefon: 0264-439018 int 21
3) Se poate mântui întreaga Creaþie, sau numai douã treimi, dupã e-mail:viata.crestina@gmail.com
modelul îngerilor care au pierdut o treime prin revolta lui Lucifer?
ISSN: 1223-4281
Dan JIANU
Potrivit art. 206 C.P., respon-
* * * sabilitatea juridicã pentru conþinutul
Predestinarea în sens catolic este faptul cã Dumnezeu, care în articolului aparþine autorului. De
veºnicie le vede toate prezente, vede ºi soarta pe care o va avea asemenea, în cazul unor agenþii de
cineva, dar aceasta nu înseamnã cã îl obligã sã aibã soarta aceea, presã ºi personalitãþi citate,
ci doar o prevede care va fi, deci îl ºtie, încã înainte de naºtere, pe responsabilitatea juridicã le aparþine.
cel care Îl va sluji cu vrednicie. Nici un material din aceastã revistã
Cei 144.000 din Apocalips nu sunt un numãr care reprezintã o nu poate fi reprodus, difuzat sau
cantitate matematicã, ci un numãr simbolic. În gândirea ebraicã folosit în orice alt mod decât cu
existau mat multe numere “perfecte”: “1”, cãci Dumnezeu este aprobarea scrisã a editorului.
unul; “3”, fiindcã e cel mai mare numãr divizibil doar cu unitatea; Manuscrisele ºi documentele
“4”, fiindcã este numãrul literelor care compun Numele lui nepublicate (fotografii, pliante, cãrþi),
Dumnezeu - YHWH (tetragram sacrã); “12”, numãrul triburilor lui expediate pe adresa redacþiei din
Israel, precum ºi produsele lor ºi sumele produselor lor, înmulþite iniþiativa autorilor, nu se restituie.
eventual eu 10, sau cu 100. Cei 144.000 sunt “o mulþime mare”
(Apoc. 7, 9), “din toate neamurile pãmântului" (Apoc. 7, 9), “care vin ABONAMENTELE se pot efectua
din necaz mare, care ºi-au spãlat hainele ºi le-au albit în sângele direct la redacþie, sau prin mandat
Mielului” (Apoc. 7, 14), adicã martirii pentru credinþã, cei feciorelnici poºtal achitat pe adresa: Episcopia
(Apoc. 14, 4) ºi cei care s-au cuminecat cu vrednicie cu Trupul ºi Românã Unitã, Str. Moþilor nr. 26,
Sângele lui Hristos (In. 6, 54). Acest numãr nu-i cuprinde pe toþi cei 400001 Cluj-Napoca, judeþul Cluj,
aleºi încã de la Creaþie, deci numãrul celor mântuiþi nu se va limita (CIF 4288365), în contul nr.
doar la ei. RO93BACX0000003005881009,
Omul se bucurã de Liberul Arbitru, de capacitatea de a alege deschis la Banca Unicredit Þiriac
între bine ºi rãu, între mai mult sau mai puþin bine, între mai mult Cluj. Pentru orice sesizare privind
sau mai puþin rãu, cãci altfel nu ar fi responsabil de faptele sale. abonamentele, vã rugãm sã con-
Libertatea voinþei omului este diminuatã de ignoranþã, silã, fricã etc. tactaþi redacþia, tel. 0264-439018
S-ar putea mântui întreaga Creaþie, cãci acesta a fost scopul int. 21, sau 0729884889, de luni
Creatorului. De altfel, opinia mea este cã dupã Judecata pânã vineri, între orele 10.00-12.00.
Universalã, numãrul celor osândiþi la pedeapsa veºnicã va rãmâne
foarte mic. Preþul unui abonament pe anul
Lãudat sã fie Isus! 2008 este de 24,00 lei (pentru
Rãspuns oferit de Europa - 45 euro, pentru America
pr. Ioan-Vasile BOTIZA - 50 USD).

Via]a Cre}tin@ nr. 4/2008 23