Sunteți pe pagina 1din 13

3.

ELASTICITĂŢI ALE CERERII ŞI OFERTEI

În capitolul anterior s-au introdus noţiunile de cerere şi ofertă. Panta negativă a curbei
cererii reflectă comportamentul consumatorilor, iar înclinaţia pozitivă a curbei ofertei reflectă
comportamentul producătorilor.
Obiectivul acestui capitol este de a analiza măsura în care consumatorii şi producătorii
răspund la modificarea condiţiilor pieţei. Pentru a analiza măsura în care răspunde cantitatea
cerută sau cantitatea oferită dintr-un bun la modificarea preţului acelui bun sau la modificarea
altor condiţii economice, economiştii utilizează conceptul de elasticitate. Acest concept
permite realizarea unor observaţii cantitative cu privire la efectele modificării cererii sau
ofertei asupra preţului şi cantităţii de echilibru.

3.1. Elasticitatea cererii

Analizând factorii de influenţă ai cererii s-a arătat că atunci când preţul unui bun sau
serviciu scade, cantitatea cerută creşte. De asemenea, cererea creşte atunci când venitul
indivizilor creşte, cînd preţul produselor substituibile creşte sau când preţul produselor
complementare se reduce. Astfel, în capitolul anterior s-a analizat direcţia de modificare a
cantităţii cerute, dar nu şi mărimea acestei modificări. Pentru a analiza sensibilitatea cererii la
modificarea unuia dintre factorii săi de influenţă se utilizează conceptul de elasticitate a
cererii.
În termenii cei mai generali, elasticitatea reprezintă măsura în care o variabilă
oarecare „răspunde” la modificarea unei alte variabile. Particularizând, elasticitatea cererii
exprimǎ măsura în care cantitatea cerută se modifică în funcţie de modificarea unuia dintre
factorii săi de influenţǎ. Coeficientul de elasticitate a cererii se determinǎ ca raport între
modificarea procentualǎ a cantităţii cerute şi modificarea procentualǎ a unui factor de
influenţǎ a cererii.

3.1.1. Elasticitatea cererii în funcţie de preţ

Elasticitatea cererii în funcţie de preţ exprimǎ modificarea cantităţii cerute


determinatǎ de modificarea preţului. Coeficientul de elasticitate a cererii în funcţie de preţ se

1
determină raportând modificarea procentuală a cantităţii cerute la modificarea procentuală a
preţului:
∆Q
∆Q% Q0 ∆Q p0
Ecp = = = ⋅
∆p % ∆p ∆p Q0
p0

unde, ∆Q % - modificarea procentuală a cantităţii cerute


∆p% - modificarea procentuală a preţului
∆Q
- (1/panta tangentei la curba cererii)
∆P
(P0, Q0) – punctul de pe curba cererii în care se calculează elasticitatea

Pentru exemplificare, să presupunem că o creştere a preţului de la 200.000 lei la


220.000 lei determină o reducere a cantităţii cerute de la 10 bucăţi la 8 bucăţi pe lună. În
aceste condiţii:

∆Q% = (10 − 8) / 10 ×100 = 20 %

∆ P% = (2 2 .0 0 −0 2 0 .0 0 )0/ 2 0 .0 0 ×01 0 =0 1 0%
20%
Ecp = =2
10%

În acest exemplu, un coeficient de elasticitate a cererii în funcţie de preţ egal cu 2,


arată că modificarea cantităţii cerute este de două ori mai mare decât modificarea preţului.
Datorită relaţiei inverse dintre preţ şi cantitatea cerută, modificarea procentuală a cantităţii
cerute va avea întotdeauna un semn opus modificării procentuale a preţului (cu excepţia
bunurilor de tip Giffen). În acest exemplu, modificarea procentuală a preţului este de + 10%
(reflectînd o creştere), în timp ce modificarea procentuală a cantităţii cerute este de – 20%
(reflectând o scădere). Din acest motiv valoarea coeficientului de elasticitate al cererii în
funcţie de preţ este un număr negativ. Deoarece pentru intensitatea corelaţiei este importantă
doar valoarea absolută a coeficientului, nu şi semnul acestuia, de regulă se ia în considerare
valoarea în modul.

2
Măsurarea elasticităţii cererii în funcţie de preţ utilizând metoda punctului de mijloc (arc-
elasticitatea)

Atunci când se determină elaticitatea cererii în funcţie de preţ între două puncte(A,B)
de pe curba cererii, este posibil ca elasticitatea din punctul A în punctul B să fie diferită de
elasticitatea din punctul B în punctul A.

De exemplu, se consideră două puncte de pe curba cererii:

Punctul A: P = 5 u.m.; Q = 1200 bucăţi


Punctul B: P = 7 u.m.; Q = 800 bucăţi

Dacă ne deplasăm din punctul A în punctul B, preţul creşte cu 40% şi cantitatea cerută
se reduce cu 33,33%. În aceste condiţii, coeficientul de elasticitate al cererii în funcţie de preţ
este 0,83 (indicând o cerere inelastică). Dacă ne deplasăm din punctul B în punctul A, preţul
se reduce cu 28,57% şi cantitatea cerută creşte cu 50%. În aceste condiţii coeficientul de
elasticitate al cererii în funcţie de preţ este 1,75 (indicând o cerere elastică).
Pentru a elimina acest neajuns, în calcularea elasticităţii se foloseşte metoda punctului
de mijloc (arc-elasticitatea). Potrivit acestei metode, pentru calcularea modificărilor
procentuale, se foloseşte ca numitor valoarea din mijlocul intervalului de modificare a preţului
şi, respectiv, a cantităţii (suma dintre nivelul iniţial şi nivelul final împărţită la doi).

În exemplul de mai sus, punctul de mijloc dintre punctele A şi B este:

P = 6 u.m.; Q = 1000 bucăţi

Potrivit metodei punctului de mijloc, dacă ne deplasăm din punctul A în punctul B,


preţul creşte cu 33,33%, iar cantitatea cerută se reduce cu 40%. Dacă ne deplasăm din punctul
B în punctul A, preţul se reduce cu 33,33%, iar cantitatea cerută creşte cu 40%. În ambele
direcţii, coeficientul de elasticitate al cererii în funcţie de preţ este 1,21.
Deoarece metoda punctului de mijloc conduce la acelaşi rezultat indiferent de sensul
modificării, aceasta este adesea utillizată pentru calculul elasticităţii cererii în funcţie de preţ
între două puncte distincte de pe curba cererii.

3
În acest caz, coeficientul de elasticitate al cererii în funcţie de preţ este:

( Q −Q ) /[( Q + Q ) / 2]
Elasticitatea cererii în funcţie de preţ =
2 1 2 1

(P2 − P1 )[( P2 + P1 ) / 2]

Numărătorul reprezintă modificarea procentuală a cantităţii cerute calculată potrivit


metodei punctului de mijloc, iar numitorul reprezintă modificarea procentuală a preţului
calculată potrivit metodei punctului dee mijloc.

3.1.1.1. Varietăţi ale curbelor cererii

Economiştii clasifică curbele cererii în funcţie de valorile coeficientului de elasticitate


a cererii în funcţie de preţ. Cererea este elastică atunci când Ecp>1, situaţie în care cantitatea
cerută se modifică cu un procent mai mare decât preţul. Cererea este inelastică atunci când
Ecp<1, situaţie în care cantitatea cerută se modifică cu un procent mai mic decât preţul. Atunci
când Ecp=1, preţul şi cantitatea cerută se modifică cu acelaşi procent, situaţie în care cererea
este cu elasticitatea unitară. Atunci când Ecp= 0, cererea este perfect inelastică (rigidă), situaţie
în care curba cererii este o linie verticală. În acest caz, indiferent de modificarea preţului,
cantitatea cerută rămâne aceeaşi. Atunci când Ecp= ∞ , cererea este perfect elastică, situaţie în
care curba cererii este o linie orizontală, arătând că modificări foarte mici ale preţului vor
conduce la o modificare foarte mare a cantităţii cerute.

4
Figura 3.1. Varietăţi ale curbelor cererii

Preţ Preţ Preţ

P1 P1 P1

P0 P0 P0

Q Cantitate Q1Q0 Cantitate Q1Q0 Cantitate


Preţ Cerere perfect inelastică Cerere inelastică Cerere cu elasticitate unitară
Preţ

P1
P1
P0
P0

Q1 Q0 Cantitate Q1 Q0 Cantitate
Cerere elastică Cerere perfect elastică

Deoarece elasticitatea cererii în funcţie de preţ măsoară răspunsul cantităţii cerute la


modificarea preţului, aceasta este strâns legată de panta curbei cererii. Deşi elasticitatea
cererii în funcţie de preţ este diferită în fiecare punct al curbei cererii, în teoria economică se
consideră că cererea pentru un anumit produs este mai elastică sau mai inelastică în funcţie de
panta cererii: cu cât cererea are o pantă mai abruptă (curba cererii se apropie de verticală), cu
atât cererea este mai inelastică.
Atunci când curba cererii este reprezentată printr-o linie dreaptă, elasticitatea variază
în funcţie de zona sau punctul în care aceasta este măsurată. În cazul unei curbe liniare a

∆Q
cererii, raportul din formula elasticităţii este constant (1/panta curbei cererii), deci
∆P

P
coeficientul de elasticitate depinde numai de raportul Q . Atunci când preţul creşte,

P
cantitatea cerută scade, deci raportul creşte. Altfel spus, pe măsură ce preţul creşte,
Q

elasticitatea cererii creşte şi ea, deci curba cererii are un tronson inelastic şi unul elastic.

5
Figura 3.2. Variaţia elasticităţii de-a lungul unei curbe a cererii reprezentată ca linie dreaptă

Ecp =
Cererea este liniarǎ de forma Q = a – bp
Preţ

a/b
Ecp > 1
Ecp = 1

a/2b
Ecp < 1
Ecp = 0

a/2 a Cantitate

Graficul 6
3.1.1.2. Elasticitatea cererii în funcţie de preţ şi venitul total

O variabilă adesea avută în vedere atunci când se analizează modul în care un anumit
eveniment afectează piaţa este venitul total (suma plătită de cumpărători şi primită de către
vânzători). Pe orice piaţă, venitul total se determină ca produs între preţul de vânzare şi
cantitatea vândută.
O creştere a preţului de vânzare al unui bun este aparent benefică pentru producătorul
(vânzătorul) bunului respectiv. Cu toate acestea, creşterea preţului de vînzare al unui bun nu
conduce întotdeauna la o creştere a venitului total. Atunci cînd preţul creşte, venitul total
poate să crească, să scadă sau să nu se modifice, în funcţie de elasticitatea cererii în funcţie de
preţ.
Elasticitatea cererii în funcţie de preţ pe o anumită piaţă este o informaţie foarte
importantă pentru producător. Pe baza acestei informaţii, producătorul poate adopta decizia
corectă de modificare a preţului (creştere sau scădere, în aşa fel încât venitul său să crească).
Dacă cererea este inelastică, modificarea procentuală a preţului va fi mai mare decât
modificarea procentuală a cantităţii cerute. Dacă preţul creşte, cantitatea cerută se reduce, iar
venitul total va creşte (deoarece creşterea preţului a fost mai mare decât reducerea cantităţii
cerute). Dacă preţul scade, cantitatea cerută creşte, iar venitul total se va reduce (deoarece
reducerea preţului a fost mai mare decât creşterea cantităţii cerute).

6
Dacă cererea este elastică, modificarea procentuală a cantităţii cerute va fi mai mare
decât modificarea procentuală a preţului. Dacă preţul creşte, cantitatea cerută scade, iar
venitul total se va reduce (deoarece creşterea preţului a fost mai mică decât reduceerea
cantităţii cerute). Dacă preţul scade, cantitatea cerută creşte, iar venitul total va creşte
(deoarece reducerea preţului a fost mai mică decât creşterea cantităţii cerute).
În cazul cererii cu elasticitate unitară, modificarea procentuală a preţului va fi egală cu
modificarea procentuală a cantităţii cerute. Dacă preţul creşte, cantitatea cerută scade, iar
venitul total va rămâne constant (deoarece creşterea preţului a fost egală cu reducerea
cantităţii cerute). Dacă preţul scade, cantitatea cerută creşte, iar venitul total va rămâne
constant (deoarece reducerea preţului a fost egală cu creşterea cantităţii cerute).
Relaţia dintre modificarea preţului, modificarea venitului total şi elasticitatea cererii în
funcţie de preţ este prezetată în tabelul de mai jos:

Cerere inelastică Cerere cu elasticitate Cerere elastică


Ecp< 1 unitară Ecp=1 Ecp>1
Preţul creşte Venitul total creşte Venitul total nu se Venitul total scade
modifică
Preţul scade Venitul total scade Venitul total nu se Venitul total creşte
modifică

Dacǎ cererea este inelasticǎ, modificarea procentualǎ a cantităţii cerute este mai micǎ
decât modificarea procentualǎ a preţului. Astfel, veniturile producătorilor se vor modifica în
acelaşi sens cu preţul.
În cazul în care cererea este elasticǎ, modificarea procentualǎ a cantităţii cerute este
mai mare decât modificarea procentualǎ a preţului. În consecinţǎ veniturile se vor modifica în
acelaşi sens cu cantitatea, deci în sens invers cu preţul.

3.1.1.3. Factorii de influenţă a elasticităţii cererii

De ce elasticitatea cererii pentru anumite bunuri este mai mică, iar elasticitatea cererii
pentru alte bunuri este mai mare?
Principalul factor de care depinde elasticitatea cererii pentru un bun este existenţa 8sau
inexistenţa) unor bunuri substituibile. Unele produse, cum ar fi portocalele, au mai multe
produse substituibile: mandarine, grapefruit etc. O creştere a preţului la portocale îi va
determina pe consumatori să cumpere o cantitate mai mare din posibilii substituenţi ai
portocalelor şi o cantitate mai mică de portocale.

7
În cazul produselor pentru care nu există substituenţi apropiaţi, o creştere a preţului va
determina o scădere mai mică a cantităţii cerute din acel produs.
Cu alte cuvinte, un produs pentru care există un număr mare de substituenţi
tinde să aibă o cerere elastică, în timp ce un produs pentru care nu există substituenţi
tinde să aibă o cerere inelastică.
Trebuie menţionat însă că orice produs dintr-un grup de produse asemănătoare va
tinde să aibă o cerere mai elastică, chiar dacă grupul în ansamblul său are o cerere inelastică.
De exemplu, sarea şi zahărul sunt incluse în categoria „bunuri alimentare”, însă cererea pentru
zahăr este mai elastică decât cererea pentru sare deoarece zahărul are mai mulţi substituenţi
decât sarea (zaharină, miere etc.)
Un alt factor de care depinde elasticitatea cererii este accesul la bunuri
complementare. Dacă un bun este un complement minor al unui bun important, cererea
pentru el tinde să fie inelastică. De exemplu, cererea pentru uleiul de motor tinde să fie
inelastică, deoarece acesta este un complement al unui bun mult mai important – autoturismul.
De asemenea, elasticitatea cererii depinde de ponderea cheltuielii pentru un bun în
bugetul unei persoane. De exemplu, cum cheltuiala pentru cumpărarea scobitorilor are o
pondere neînsemnată în bugetul unui individ, cererea pentru scobitori este inelastică.
Elasticitatea cererii depinde şi de orizontul de timp. Adesea, cererea pentru un bun
sau pentru un serviciu este mai puţin elastică pe termen scurt decât pe termen lung. De
exemplu, cantitatea cerută pentru combustibil de încălzit nu scade pe termen scurt, chiar dacă
preţul acestuia creşte. Pe termen lung, consumatorii găsesc însă metode prin care să
diminueze cheltuielile cu încălzirea.

3.1.2. Elasticitatea cererii faţă de venit

Elasticitatea cererii faţă de venit exprimă modificarea cantităţii cerute dintr-un bun
determinată de modificarea venitului consumatorilor, celelalte condiţii rămânând
neschimbate. Coeficientul de elasticitate a cererii în funcţie de venit se calculează raportând
modificarea procentuală a cantităţii cerute la modificarea procentuală a venitului.

∆ Q(% ) ∆ Q V 0
Coeficientul de elasticitate a cererii faţă de venit = = ⋅
∆ V(% ) ∆ V Q 0

8
Elasticitatea cererii faţă de venit este strâns legată de conceptele de bunuri normale şi
bunuri inferioare.
În cazul unui bun normal, o creştere a venitului determină o creştere a cererii pentru
bunul respectiv. Deoarece venitul şi cererea se schimbă în acelaţi sens, în cazul unui bun
normal, elasticitatea cererii faţă de venit are o valoare pozitivă.
În cazul unui bun inferior, o creştere a venitului determină o scădere a cererii pentru
bunul respectiv. Deoarece venitul şi cererea se modifică în sensuri diferite, în cazul unui bun
inferior, elasticitatea cererii faţă de venit are o valoare negativă.

3.1.3. Elasticitatea încrucişată a cererii

Economiştii utilizează termenul de elasticitate încrucişată a cererii pentru a determina


modul în care cantitatea cerută dintr-un bun se modifică ca urmare a modificării preţului altui
bun.
Elasticitatea încrucişată a cererii exprimă raportul modificării procentuale a cantităţii
cerute dintr-un bun, ca urmare a modificării procentuale a preţului pentru alte bunuri, celelalte
condiţii rămânând neschimbate.

∆Q x (%)
Elasticitatea încrucişată a cererii = ∆P (%)
y

Unde, ΔQx(%) – modificarea procentuală a cantităţii cerute din bunul x


ΔPy(%) – modificarea procentuală a preţului bunului y

Elasticitatea încrucişată a cererii este strâns legată de conceptele de bunuri


substituibile şi bunuri complementare. Astfel, în cazul bunurilor substituibile, elasticitatea
încrucişată a cererii este pozitivă, iar în cazul bunurilor complementare elasticitatea
încrucişată a cererii este negativă.
De exemplu, mandarinele şi portocalele sunt bunuri substituibile. Creşterea preţului
mandarinelor determină o creştere a cantităţii cerute de portocale. Deoarece preţul
portocalelor şi cantitatea cerută de mandarine se modifică în acelaşi sens, elasticitatea
încrucişată a cererii este pozitivă.
De asemenea, uleiul de motor şi benzina sunt bunuri complementare. O creştere a
preţului benzinei determină o scădere a cantităţii cerute de ulei de motor. Deoarece preţul

9
benzinei şi cantitatea cerută de ulei de motor se modifică în sensuri diferite, elasticitatea
încrucişată a cererii este negativă.

3.2. Elasticitatea ofertei

Analizând factorii de influenţă ai ofertei, s-a arătat că vânzătorii unui bun cresc
cantitatea oferită atunci când preţul bunului creşte, când preţurile factorilor de producţie se
reduc sau atunci când are loc o îmbunătăţire a tehnologiei de fabricaţie. Astfel, în capitolul
anterior s-a analizat direcţia de modificare a cantităţii oferite, dar nu şi mărimea acestei
modificări. Pentru a analiza sensibilitatea ofertei la modificarea unui factor de influenţă al
ofertei se utilizează conceptul de elasticitate a ofertei.

3.2.1. Elasticitatea ofertei în funcţie de preţ

Elasticitatea ofertei în funcţie de preţ exprimă raportul modificării procentuale a


cantităţii oferite dintr-un bun ca urmare a modificării procentuale a preţului său, celelalte
condiţii rămânând neschimbate.

3.2.1.1. Măsurarea elasticităţii ofertei

Coeficientul de elasticitate a ofertei în funcţie de preţ se determină raportând


modificarea procentuală a cantităţii oferite la modificarea procentuală a preţului.

∆Q%
Elasticitatea ofertei în funcţie de preţ =
∆P%

unde, ∆Q% - modificarea procentuală a cantităţii oferite


∆ P% - modificarea procentuală a preţului

De exemplu, să presupunem că o creştere a preţului unui pachet de cafea, de la 80000


lei la 100000 lei, determină o creştere a cantităţii oferite de cafea de la 1000 pachete/zi la
1500 pachete/zi.
Folosind metoda punctului de mijloc, modificarea procentuală a preţului este:
ΔP(%) = (100000 – 80000)/ 90000 = 22.22%

10
Modificarea procentuală a cantităţii cerute este:
ΔQ(%) = (1500 – 1000)/ 1250 = 40%
În această situaţie, coeficientul de elasticitate al ofertei în funcţie de preţ este:
0,4/ 0,22 = 1,81

În acest exemplu, valoarea coeficientului de elasticitate al ofertei în funcţie de preţ,


arată că o modificare a preţului determină o modificare de 1,81 ori mai mare a cantităţii
oferite.

3.2.1.2. Varietăţi ale curbelor ofertei

Economiştii clasifică curbele ofertei în funcţie de valorile coeficientului de elasticitate


a ofertei în funcţie de preţ astfel:
- ofertǎ perfect inelasticǎ (rigidǎ), atunci când Eop = 0: indiferent de modificarea
preţului, cantitatea oferitǎ rămâne la acelaşi nivel;
- ofertǎ inelasticǎ, atunci când Eop < 1: modificarea procentualǎ a preţului determinǎ o
modificare1 procentualǎ mai micǎ a cantităţii oferite;
- ofertǎ cu elasticitate unitarǎ, atunci când Eop = 1: modificarea procentualǎ a preţului
determinǎ o modificare procentualǎ egalǎ a cantităţii oferite;
- ofertǎ elasticǎ, atunci când Eop > 1: modificarea procentualǎ a cantităţii oferite este
mai mare decât modificarea preţului;
- oferta perfect elastică, atunci când Eop = ∞: la o modificare oricât de mică a
preţului nu se mai oferă bunul respectiv.

Figura 3.3. Varietăţi ale curbelor ofertei

1
Preţul şi cantitatea oferitǎ se modificǎ în acelaşi sens: preţul creşte, cantitatea oferitǎ creşte; preţul scade,
cantitatea oferitǎ scade.

11
Preţ Preţ Preţ

p1 p1 p1

p0 p0 p0

Q Cantitate Q0 Q1 Cantitate Q0 Q1 Cantitate

Preţ Preţ

p1
p0 p

Q0 Q1 Cantitate Q0 Q1 Cantitate

3.2.1.3. Factori de influenţă ai elasticităţii ofertei

Elasticitatea ofertei în funcţie de preţ depinde de flexibilitatea vânzătorilor de a


produce mai mult sau mai puţin. De exemplu, toate bunurile prelucrate – cum ar fi cărţile,
televizoarele, autoturismele – tind să aibă o ofertă elastică, deoarece firmele pot să-şi extindă
capacitatea de producţie pe termen lung, ca răspuns la creşterea preţului.
Pe majoritatea pieţelor, principalul factor de care depinde elasticitatea ofertei este
orizontul de timp. În general, oferta este mai elastică pe termen lung decât pe termen scurt.
Pe termen scurt, firmele nu por să modifice cu uşurinţă volumul capacităţilor de producţie
pentru a produce mai mult sau mai puţin dintr-un bun. Astfel, pe termen scurt, oferta tinde să
fie inelastică (cantitatea oferită nu este foarte sensibilă la modificarea preţului). Pe termen
lung însă, firmele pot să construiască noi fabrici sau pot să le închidă pe cele vechi. De
asemenea, pe piaţă pot să intre noi firme, iar o parte din firmele deja existente se pot închide.
Astfel, pe termen lung, oferta tinde să devină elastică (cantitatea oferită este foarte sensibilă la
modificarea preţului).

12
13

Evaluare