Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Institutul Central de Cercetare. Proiectare Şi Directivare În Construcţii Biroul Executiv
Institutul Central de Cercetare. Proiectare Şi Directivare În Construcţii Biroul Executiv
PROIECTARE ŞI
DIRECTIVARE
ÎN CONSTRUCŢII
Biroul executiv
DECIZIA Nr. 51 din 30 decembrie 1989
PRIVIND APROBAREA „INSTRUCŢIUNILOR TEHNICE
PENTRU PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA LUCRĂRILOR
DE CONSTRUCŢII DIN BETON APARENT ŞI PARAMENT
NATURAL,, indicativ C 12289.
Biroul executiv al Consiliului ştiinţific al Institutului central de cercetare,
proiectare, şi directivare în construcţii;
Având în vedere prevederile art. 5, litera „d" din Decretul nr. 170/1976, cât şi
avizul CTEICCPDC nr. 88 din 14 febr. 1989;
In temeiul Decretului nr. 170/1976, modificat prin Decretul nr. 31/1983, privind
organizarea şi funcţionarea Institutului central de cercetare, proiectare şi directivare în
construcţii, cât şi a Legii nr. 5/1978, emite următoarea
DECIZIE:
PREŞEDINTELE BIROULUI EXECUTIV DIRECTOR GENERAL,
Dr. arh. GHEORGHE POLIZU
" I N S T R U C Ţ I U N I T E H N I C E P E N T R U
PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA
LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII DIN BETON
ARMAT CU PARAMENT NATURAL"
INDICATIV C 12289
Elaborat de I.C.C.P.D.C FILIALA CLUJNAPOCA
Şef filială: dr. ing. Adrian Ioani
Elaborator: dr. ing. Petru Popa
Responsabil din partea I.C.C.P.D,C.: ing. Aurelia. Rădulescu
INDICATIV
INSTRUCŢIUNI TEHNICE PENTRU PROIECTARE ŞI
C 12289
EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII DIN
ÎNLOCUIESC:
BETON APARENT CU PARAMENT NATURAL
C 12281
1. PREVEDERI GENERALE
Scopul instrucţiunilor tehnice
1.1. Prezentele instrucţiuni tehnice se referă la proiectarea şi executarea
construcţiilor din beton, executate monolit sau din elemente prefabricate, betonul
fiind realizat aparent cu parament natural rezultat din decofrare.
1.2. Scopul prezentelor instrucţiuni tehnice este de a pune la dispoziţia
proiectanţilor şi executanţilor din construcţii, datele necesare pentru proiectarea şi
executarea unor lucrări din beton aparent cu parament natural.
Caracteristicile betonului aparent cu parament natural
1.3. Betonul aparent cu parament natural este betonul la care feţele văzute rămân
nefinisate sau neacoperite cu materiale străine după decofrare, aspectul acestora (testura)
depinzând de textura tăbliei cofrajului, iar calitatea acestora depinzând — în principal —
de calitatea şi etanşarea cofrajului, de compoziţia şi compactarea betonului, de modul şi
atenţia executării cofrajelor şi punerii în operă a betonului şi de întreţinerea după
betonare, respectiv decofrare.
1.4. Culoarea betonului aparent cu parament natural este culoarea naturală a
cimentului, putând avea nuanţe diferite (de la gri alb), în funcţie de natura materialului
din tăblia cofrajului,
Elaborate de: Aprobate de ICCPDC cu decizia nr.
I.C.C.P.D.C. FILIALA CLUJNAPOCA 51 din 30 decembrie 1989
de calitatea şi natura cimentului, precum şi de cantitatea şi natura părţilor fine
utilizate.
Betonul aparent cu parament natural poate fi colorat în masă, prin introducerea la
preparare de oxizi coloranţi.
1.5. Orice lucrare ce urmează a fi executată din beton aparent cu parament natural
trebuie proiectată ca atare, avânduse în vedere încă din primele faze ale proiectării
caracteristicile specifice ale acestuia precum şi aspectul urmărit.
1.6. La proiectarea conformării structurale a macro şi microgeometriei
faţadelor, se va acorda o atenţie deosebită scurgerii corecte a apei de toate elementele
faţadei prin prevederea detaliilor necesare (şorţuri, solbancuri, lăcrimare etc.), evitând
scurgerile din ploaie de pe un element de altul sau şiroirea pe faţada elementelor:
1.7. La executarea construcţiilor din beton aparent, se va asigura realizarea unor
betoane cu o compactitate periferică deosebită pentru ca pelicula de suprafaţă să aibă o
durabilitate cât mai mare împotriva acţiunilor de eroziune datorate scurgerilor
apelor de ploaie, particulelor solide purtate de vânt şi a poluanţilor atmosferici ce
formează compuşii chimici corozivi.
Clasificarea betoanelor aparente cu parament natural
1.8. Betonul aparent cu parament natural se clasifică în funcţie de textura
feţei aparente, culoare şi calitate, astfel:
a) După textură suprafeţele de beton aparent pot fi:
netede (mate sau sticloase);
rugoase (simple sau cu desene speciale) ;
profilate;
sculpturale.
b) Din punct de vedere al culorii, betonul aparent poate fi:
beton gri realizat cu agregate şi cimenturi obişnuite;
beton alb realizat cu agregat alb 0 3 mm, restul obişnuite, ciment alb şi
obişnuit în diferite proporţii;
beton colorat realizat cu agregate obişnuite sau combinate şi cimenturi
colorate, sau ciment obişnuit şi alb şi oxizi coloranţi, în diferite proporţii.
c) Din punct de vedere al calităţii, suprafeţele de beton aparent se clasifică în
trei clase de calitate notate cu I, II, III.
Caracterizarea fiecărei clase de calitate se face prin defecţiuni admisibile, exprimate
concret sau indicat prin limite de distanţă, la care sunt perceptibile în tabelul 1.
Tabelul 1
Nr. Calitatea supraf. de beton aparent
Denumirea defectului
crt. I II III
0 1 2 3 4
Max.
Exfolieri ale stratului superficial Max. 5cm 2 /
1 Nu se admit. 10cm 2 /
produse la decofrare. /m 2
/m 2
Se admit dacă nu dăunează rolului
Pori vizibili, ştirbituri în lungul muchiilor., defecte
funcţional şi aspectului estetic, suprafaţa
2 în geometria desenului, rosturi de betonare vizibile,
diferenţa de nuanţa a culorii. fiind privită cu ochiul liber de la o
distanţă de :
2m 4m 6m
3 Deformaţii maxime admisibile la geometria
elementului sau suprafeţei şi a rosturilor:
Domenii de utilizare
1.9. Betoanele aparente cu parament natural, executate monolit, prefabricat sau
preturnat, pot fi utilizate la clădiri civile, construcţii industriale sau lucrări
inginereşti, clasa de calitate şi textura urmând a fi hotărâte de proiectantul lucrării,
corespunzător cu funcţionalitatea clădirii (lucrării) şi cu scopul urmărit.
1.10. Executarea betoanelor aparente cu parament natural se admite numai la
temperaturi mai mari de +5°C.
1.11. La executarea betoanelor aparente cu parament natural în zona Mării Negre,
pe lângă prevederile din prezentele instrucţiuni tehnice, se vor respecta şi prevederile
din Normativul C 14086, anexa VII.3, privind grosimea stratului de acoperire cu beton a
armăturilor.
1.12. Nu se vor executa construcţii în beton aparent cu parament natural în zonele
industriale cu mediu agresiv (acid sulfuric, clor şi produse clorosodice, superfosfaţi etc.),
unde betonul trebuie protejat cu pelicule protectoare.
2. COFRAJE ŞI TIPARE
Principii de bază
2.1. Cofrajele pentru betoane aparente turnate pe şantier şi tiparele pentru cele
realizate în ateliere şi poligoane de prefabricate trebuie să corespundă unor condiţii
superioare de calitate faţă de cofrajele şi tiparele obişnuite. Cofrajele şi tiparele trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii de bază:
a) să fie etanşe pentru a se evita scurgerea laptelui de ciment în timpul turnării şi
vibrării betonului;
b) să asigure forma şi stabilitatea elementului de beton până când acesta poate
prelua singur solicitările la care este supus;
c) să fie rigide, deformaţiile admisibile pe lungimea elementului şi local (în
secţiune) să se înscrie în condiţiile tabelului 1;
d) să asigure obţinerea testurii, culorii şi nuanţei dorite precum şi omogenitatea
texturii şi suprafeţei;
e) să se monteze şi demonteze uşor;
f) să se poată curăţa cu uşurinţă după fiecare utilizare;
g) să nu intre în rezonanţă în timpul compactării betonului prin vibrare;
h) să reziste la tratările termice ale elementelor (tiparele pentru elementele
prefabricate) ;
i) să fie economice.
Clasificarea şi proiectarea cofrajelor
2.4. În tabelul 2 se prezintă domeniul de utilizare a diferitelor cofraje şi tipare ce
se pot adopta pentru realizarea elementelor cu feţe din beton aparent.
2.5. Realizarea elementelor din beton aparent comportă elaborarea în
prealabil a unui proiect de cofraj prin care se vor rezolva:
a) alegerea judicioasă a materialului în vederea asigurării unei anumite calităţi a
betonului (I; IIa; IIIa) şi a unei anumite texturi a suprafeţei;
b) stabilirea judicioasă a tipului de cofraje se va utiliza (vezi tabelul 2);
c) stabilirea dimensiunilor în plan şi a dispoziţiei panourilor ;
d) modul de realizare a rosturilor marcate (profilate şi netede);
e) realizarea muchiilor la colţurile elementelor;
f) realizarea etanşării la rosturi, muchii, în dreptul distanţierilor, în general în
orice punct unde este posibilă scurgerea laptelui de ciment;
g) realizarea elementelor de rigidizare şi susţinere — în general a tuturor
accesoriilor care au incidenţă cu asigurarea aspectului suprafeţei şi rigidităţii cofrajului;
h) realizarea rosturilor de betonare cu precizarea poziţiei acestora.
Materializarea punctelor ch se va face prin planşe şi detalii de execuţie.
2.6. Când pentru obţinerea unor efecte plasticdecorative deosebite se
adoptă texturi profilate sau sculpturale, pe lângă prevederile de la punctul anterior, se vor
avea în vedere următoarele :
a) se va asigura stratul de acoperire al armăturilor prevăzute la cap. 7, acesta
măsurânduse din baza reliefului spre interiorul elementului;
b) se recomandă ca direcţia profilelor să fie verticală sau apropiată de aceasta; se
vor evita direcţiile orizontale;
c) dimensiunile reliefurilor în secţiune se stabilesc în funcţie de efectele estetice
urmărite; se recomandă respectarea următoarelor rapoarte între dimensiuni (fig. 1):
a
≥ 0,7...1 când pentru crearea reliefurilor se folosesc materiale neabsorbante cu
h
suprafaţa lucioasă (mase plastice, metal, răşini etc.) şi în cazul materialelor cu o oarecare
elasticitate;
Fig. 1
a
≥ 1,2...1,5 în cazul utilizării unor materiale absorbante şi cu suprafaţa rugoasă
h
(lemn);
d) feţele laterale ale reliefurilor vor fi teşite (fig. 1), înclinarea acestora faţă de
direcţia de decofrare fiind:
φ ≥ 15°...20° când pentru realizarea reliefurilor se folosesc materiale neabsorbante cu
suprafaţa lucioasă şi a celora cu o oarecare elasticitate;
φ≥ 25°...30° în cazul folosirii unor materiale absorbante sau cu suprafaţa rugoasă.
Valorile prezentate la punctele c şi d sunt valabile pentru adâncimi curente ale
reliefurilor g=10...50 mm, în alte condiţii valorile se determină experimental;
e) ori de câte ori este posibil fără a afecta desenul texturii se va asigura rotunjirea
muchiilor din vârfurile şi din rădăcina reliefurilor cu raze de racordare de 3...5 mm;
f) stabilirea desenului în zona colţurilor se va face astfel încât la colţurile exterioare
să se asigure o lăţime a profilului din colţ puţin egală cu lăţimea „a" precizată la punctul
c, dar nu mai puţin de 2,5...3,0 cm;
Fig. 2
g) amplasarea reliefurilor la colţurile interioare se va face astfel încât să se
permită decofrarea feţelor concurente în colţ ţinând seama de grosimea panourilor de
cofraj (fig. 2);
h) se pot realiza feţe din beton aparent cu textura profilată sau sculpturală şi în
cazul unor elemente curbe, cu condiţia respectării prevederilor de al punctele: a, b, c, d
(vezi şi fig. 1).
2.7. Proiectul de cofraj va fi însoţit de o fişă tehnologică prin care se vor face
precizări legate de tehnologia de tratare a feţei cofrajului, montarea, etanşarea şi
decofrarea.
Materiale
2.8. Materialele folosite pentru tăblia panourilor de cofraj trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
să fie inerte faţă de reacţiile de hidratare ale cimentului şi faţă de substanţele
decofrante;.
să aibă o duritate corespunzătoare astfel încât să nu se degradeze în timpul
turnării, asigurând numărul de reutilizări preconizate;
să prezinte suficientă rigiditate pentru a nu se deforma în timpul turnării
betonului;
să aibă o suprafaţă omogenă din punct de vedere al gradului de absorbţie al
apei din beton.
2.9. Pentru tăblia panourilor se pot folosi următoarele materiale: scândură din
răşinoase, placaj tego, foi de tablă decapată, plăci de mase plastice dure sau răşini
poliesterice armate cu fibră de sticlă şi alte materiale;
a) scândură de răşinoase folosită pentru tăblia cofrajului va fi fără noduri
căzătoare şi zone putrede, bine uscată. Pe faţa de contact cu betonul nu se admit crăpături,
ştirbituri, teşituri la canturi, pungi de răşină sau coajă înfundată. Pentru betoanele de
calitatea I şi a IIa se va folosi scândură clasa C (STAS 194986), selectată pentru
betoanele de calitatea I, pe criteriul omogenităţii texturii şi compactităţii. Pentru
betoanele de calitatea IIIa se va folosi scândură clasa D, selectată.
Scândură brută se va folosi pentru obţinerea unui beton aparent cu textura netedă
rugoasă; scândură geluită se va folosi pentru obţinerea unor texturi netede mate, iar
scândură cu fibra reliefată, prelucrată conform Anexei 4, se va folosi pentru obţinerea
unei texturi rugoase cu desene speciale;
b) placajul tego se va folosi numai pentru betoanele de calitatea IIa şi a IIIa.
Se va folosi placaj de clasa I (STAS 700486), cu peliculă continuă şi omogenă
fără smulgeri de fibre, umflături, exfolieri sau denivelări. Se admit mici zgârieturi sau
crăpături (2...3) buc./m 2 cu lăţime sub un mm şi lungime sub 200 mm) şi neomogenităţi
ale peliculei de film tego în proporţie de până la 10%. Pentru betoane de calitatea IIa,
placajul se va selecta după criteriul omogenităţii suprafeţei;
c) foile de tablă decapată se vor folosi pentru obţinerea unor betoane de
calitatea I şi a IIa. Ele trebuie să îndeplinească condiţiile fixate prin STASurile în
vigoare. Grosimea minimă va fi de 2 mm când table se fixează pe un suport existent
(scândură, placaj) şi de 3 mm când se fixează direct pe ramă.
Tabla ondulată sau cutată se poate folosi pentru obţinerea unor texturi profilate de
calitatea IIa şi a IIIa;
d) masele plastice dure obţinute din polietilenă deformată prin termovacuumare,
sub forma unor plăci de diferite dimensiuni, cu forme sculpturale şi profilate, pot fi
utilizate pentru executarea betoanelor aparente de calitatea I şi a IIa. Pentru a avea o
rigiditate corespunzătoare, partea din spate a plăcilor, în cazul reliefurilor mari, se va
umple cu un beton uşor (din rumeguş, puzderie de cânepă etc.), utilizând ca lianţi
cimentul sau răşinile epoxidice;
e) mortarele cu răşini poliesterice şi epoxidice armate cu fibră de sticlă (anexa 1),
sub forma unor plăci de dimensiuni diferite cu forme sculpturale şi profilate, pot fi
utilizate ca tăblii la tipare pentru executarea betoanelor aparente de calitatea I şi a IIa;
f) covoarele de cauciuc prezentând o faţă cu reliefuri şi covoarele din împletituri
de fire de mase plastice, aplicate peste tăblia panoului, se pot folosi la realizarea unor
texturi sculpturale de calitatea IIa;
g) se mai pot folosi şi alte materiale ca plăci de lemn de tipul PANEL cu feţe
impermeabilizate cu răşini, placaj melaminat etc.
2.10. Pentru scheletul panourilor de cofraj se vor folosi dulapi şi rigle din
răşinoase sau profile metalice.
Pentru betoanele de calitatea I şi a IIa se vor folosi numai dulapi de clasa C, iar
pentru calitatea a IIIa se vor folosi dulapi clasa D (STAS 194986).
Secţiunile ramelor panourilor vor fi în funcţie de rezistenţa materialului folosit în
tăblie şi de distanţele între rigidizările locale ale cofrajului.
Indiferent de calitatea betonului, materialul folosit la confecţionarea ramelor şi
fururilor trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
să aibă cel puţin două feţe în unghi diedru, plane şi rectilinii;
să aibă grosime constantă, cel puţin pe o direcţie şi anume în sensul grosimii
panoului.
Dacă aceste condiţii nu pot fi îndeplinite în urma unei simple selectări, materialul
se prelucrează la maşină.
În cazul folosirii profilelor metalice se vor respecta condiţiile STASurilor în
vigoare.
2.11. Pentru realizarea betoanelor profilate sau sculpturale (betoane în relief),
elementele de relief aplicate pe tăblia panoului pot fi realizate din: cherestea, profile
metalice cu pereţi subţiri, profile sau foi de tablă ambutisată, mase plastice dure sau răşini
poliesterice sau epoxidice armate cu fibre de sticlă.
Aceste materiale trebuie să satisfacă condiţiile de calitate prevăzute la punctul 2.9.
2.12. Etanşarea cofrajelor se poate face folosind unul din următoarele materiale:
fâşii de carton moale, baghete de diverse profiluri, benzi adezive, chituri, conuri şi
rondele.
Notă: Tabelul 2 se află la sfârşitul buletinului.
Fig. 3
a) Fâşiile de carton moale (mucava) vor fi de 2...3 mm grosime cu margini drepte
şi lăţimea constantă, egală cu grosimea elementelor ce se asamblează. Ele se folosesc la
betoane de calitatea I, IIa şi a IIIa.
b) Baghetele de diverse profiluri (fig. 3), utilizate pentru rosturi marcate şi
muchii teşite, pot fi din lemn moale (plop, paltin, ulm, brad), cauciuc sau masă plastică.
Dimensiunile din figura 3 se vor încadra în următoarele limite:
"a" să fie egală cu grosimea panoului ;
"b" să fie cuprinsă între 6...12 mm;
"c" să fie maximum 10 mm pentru a se asigura acoperirea armăturii cu beton;
pentru rosturi profilate mai adânci, se va mări corespunzător grosimea stratului de
acoperire cu beton;
"d" se recomandă să nu depăşească 5 mm.
Materialele de etanşare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
să nu fie atacate de substanţele decofrante şi să fie inerte la reacţiile de hidratare
a cimentului ;
să aibă o oarecare elasticitate pentru a realiza prin strângere o bună etanşeitate;
săşi păstreze profilul în timpul turnării betonului; să aibă muchiile
drepte, paralele şi fără ştirbituri;
să aibă secţiune constantă şi feţe plane, fără defecte locale.
Baghetele de cauciuc sau masă plastică se vor folosi la betoane de calitatea I.
Baghetele din lemn se pot folosi pentru betoane de calitatea IIa şi a IIIa.
Baghetele de lemn îmbrăcate în fâşii de cauciuc moale şi subţiri (grosimea 0,5
mm) se pot folosi pentru betoane de calitatea I şi a IIa.
c) Benzile adezive pe suport plastic se pot folosi la betoanele de calitatea IIIa
(dau o nuanţă diferită betonului). Se recomandă benzile de lăţime mică. Ele trebuie să
adere perfect, fără încreţire la suprafaţa cofrajului, să nu fie atacate de substanţele
decofrante şi să fie inerte la reacţiile de hidratare ale cimentului.
d) Chiturile au un domeniu de folosire foarte larg la cofrajele pentru betoane
aparente, ele folosinduse atât ca material de etanşare pentru toate genurile de rosturi cât
şi ca material pentru rectificări locale ale suprafeţelor şi muchiilor tăbliei
panourilor şi elementelor de relief. Tipurile de chituri, domeniile şi modul de aplicare,
sunt prezentate în Anexa 2.
2.13. Pentru asamblarea şi strângerea panourilor se vor folosi menghine
cu strângere prin înfiletare, curente şi de colţ şi cu strângere prin împănare şi dispozitive
de strângere, prezentate orientativ în Anexa 3. Forma şi dimensiunile menghinelor de
strângere trebuie să fie corelată cu forma şi dimensiunile ramelor panourilor de cofraj.
Menghinele şi dispozitivele de strângere trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
să asigure strângerea uniformă pe toată lăţimea ramelor pentru a asigura
etanşarea la faţa asterelei;
să fie sigure, să nu cedeze în timpul punerii în operă a betonului sau ulterior;
să fie cât mai uşoare;
să permită o montare şi demontare rapidă în condiţii de siguranţă;
să se poată reutiliza de cât mai multe ori.
Menghinele şi dispozitivele de strângere fac parte din prospectul de cofraje şi
tipare pentru betoane aparente şi trebuie să fie soluţionate de proiectantul de specialitate.
2.14. Pentru rigidizarea cofrajelor se recomandă folosirea elementelor de
rigidizare tip CMU (SECOM), specifice elementului care se cofrează (perete, planşeu,
grindă, stâlp, beton masiv etc.). Elementele tip CMU vor fi selecţionate, eliminânduse pe
cele care prezintă deformaţii locale sau abateri de la rectiliniaritate.
Panourile de cofraj
2.15. Panourile de cofraj trebuie să îndeplinească următoarele condiţii de
bază;
a) să fie rigide, astfel încât deformaţiile să se înscrie în limitele date la punctul
2.3;
b) să aibă grosimea constantă;
c) să aibă rame de contur pentru aşi menţine forma geometrică şi a se putea
îmbina etanş cu panourile adiacente;
d) să aibă canturile perfect plane, liniare, fără ştirbituri sau alte defecte locale;
dacă nu se prevede altfel, suprafeţele canturilor vor fi perfect perpendiculare pe
suprafaţa tăbliei;
e) să respecte riguros dimensiunile în plan prevăzute în proiect; toleranţele
maxime admise, pe clase de calitate, trebuie să se încadreze în prevederile STAS
10265/189;
f) să asigure cu rigurozitate unghiul de 90° la colţurile panourilor; se pot executa
şi panouri de alte forme cu respectarea riguroasă a detaliilor din proiect, care vor trebui să
precizeze unghiurile fiecărui colţ ;
g) să fie etanş;
h) suprafaţa de contact a panourilor cu betonul trebuie să fie omogenă, de aceeaşi
nuanţă, fără zgârieturi.
2.16. Tăblia (astereala) panourilor de cofraj va fi bine fixată pe rame: între
astereală şi ramă nu se admit spaţii.
În cazul când tăblia panoului se realizează din mai multe foi de placaj tego, se va
urmări ca rosturile să se găsească dispuse deasupra elementelor de rigidizare (coaste).
Aceste panouri se vor chitui şi etanşa conform tehnicii prevăzute în Anexa 2.
La astereala realizată din scânduri geluite sau brute, scândurile trebuie să se
îmbine foarte strâns între ele; îmbinarea scândurilor se va face cu lambă şi uluc, cu falţ şi
în unghi la beton aparent de calitatea I şi a IIa şi prin alăturare la betoanele de calitatea
IIIa (fig. 4).
Fig. 4
În toate cazurile îmbinările vor fi lipite şi cu aracet.
Dacă, în urma uscării, rosturile se deschid sau apar unele crăpături, ele se vor
chitui.
La betoanele în relief, tăblia se poate realiza din plăci din mase plastice sau din
răşini, fixate pe scheletul panoului. In acest caz în proiectul cofrajului se vor preciza
soluţia de fixare a plăcilor pe schelet şi soluţia de etanşare a rosturilor dintre
2.17. Rama de contur a panourilor de cofraj trebuie să fie de secţiune constantă.
Îmbinarea ramei la colţurile panoului se va face astfel încât să asigure o rigiditate
maximă a acesteia şi menţinerea unghiului de 90° la colţ. În cazul utilizării riglelor din
lemn se recomandă tipul de îmbinare la jumătatea lemnului.
În cazul panourilor mari din placaj tego şi elemente SECOM pentru pereţi,
asigurarea continuităţii ramei de contur se va face prin intercalarea, pe conturul inferior şi
superior al panoului, a unei fururi de lemn prelucrate la grosime, de secţiune egală cu cea
a fururilor de fixare. Panourile astfel realizate vor avea înălţimea egală cu a pereţilor
(fig.5).
2.18. Elementele de rigidizare din interiorul ramei panoului (coastele) vor avea
înălţimea egală cu cea a ramei exterioare.
Distanţa între aceste elemente se stabileşte din condiţia de rigiditate a asterelei panoului.
2.19. Când este posibil, se recomandă ca, după fixarea tăbliei, panourile să fie
trase pe cant la maşina de geluit, iar panourile ce cofrează aceeaşi faţă de beton aparent să
fie de aceeaşi grosime.
2.20. Panourile de dimensiuni tipizate, livrate de fabricile producătoare, vor
putea fi utilizate la betoane aparente de calitatea a IIIa, dar numai după ce au fost în
prealabil selectate şi rectificate pentru a se încadra în condiţiile de calitate cerute
panourilor pentru betoane aparente.
3. CONFECŢIONAREA COFRAJELOR SPECIALE
3.1. La realizarea betoanelor aparente de calitate superioara la care nu se pot
folosi panourile tipizate precum şi la realizarea betoanelor aparente cu texturi deosebite
se vor utiliza panouri de cofraj (tipar) speciale, confecţionate în ateliere.
Pentru a reduce la minimum numărul rosturilor între panouri este necesar ca dimensiunile
acestora să fie cât mai mari.
Panouri speciale pentru texturi netede
3.2. La confecţionarea acestor panouri se vor respecta următoarele condiţii,
suplimentare faţă de cele de la pct. 2.15:
ramele şi coastele din lemn se vor confecţiona din rigle prelucrate la grosime pe
ambele direcţii;
ramele şi coastele din metal se vor confecţiona astfel ca înnădirea acestora
pe faţa de contact cu tăblia să fie perfect plană; sudurile de îmbinare a profilelor
scheletului (rame şi coaste), de pe faţa în contact cu tăblia, se vor prelucra prin polizare;
tăierea foilor din placaj tego se va face astfel încât rostul de îmbinare între ele
să fie cât mai mic; chituirea acestor rosturi se va face în condiţii de calitate superioară,
aplicânduse tehnica prezentată în Anexa 2 ;
la tăbliile din scânduri se va acorda o atenţie deosebită realizării acestora la
aceeaşi grosime;
în cazul betoanelor aparente având textura rugoasă cu fibre reliefate se vor
utiliza scânduri tratate chimic şi prin ardere după tehnica prezentată în Anexa 4 ;
în cazul tăbliilor realizate din foi de tablă decapată, foile utilizate vor fi fără
cute şi defecte; foile vor fi tăiate astfel ca prin alăturare rostul dintre ele să fie minim (sub
0,5 mm); dacă este necesar se va asigura o prelucrare a marginii foii în contact;
se va acorda o atenţie deosebită la fixarea tăbliilor pe rame şi coaste,
asigurânduse totodată etanşarea rostului ;
fixarea tăbliilor metalice pe coaste şi rame metalice se va realiza cu
şuruburi cu cap înecat sau prin cordoane şi puncte de sudură; după fixare, îmbinările se
vor prelucra şi finisa.
Panouri speciale pentru texturi profilate
3.3. Betoanele aparente cu texturi în relief – profilate sau sculpturale – se
realizează în cofraje sau tipare la care pentru faţa aparentă în relief se pot utiliza:
panouri speciale alcătuite în condiţiile precizate la punctul 3.2 pe faţa cărora se
aplică elemente de relief (plăci, profile, covoare etc), din diferite materiale (lemn, răşini
şi mortare cu răşini armate cu fibră de sticlă, mase plastice, covoare din cauciuc dur,
metal etc);
panouri speciale având scheletul din rame şi coaste din lemn sau metal pe care
se fixează tăblii din plăci rigide – din răşini şi mortare cu răşini armate cu fibră de sticlă,
din mase plastice, din profile metalice subţiri, din tablă ondulată sau cutată etc. –
având imprimat negativul texturii (numite în continuare plăci cu relief).
3.4. La proiectarea cofrajelor pentru betoane aparente profilate sau sculpturale, pe
lângă condiţiile de proiectare de la punctele 2,5 şi 2,6, se vor avea în vedere şi
următoarele:
concepţia desenului texturii se stabileşte de proiectantul de specialitate
(arhitect), care va preciza în detaliu:
· toate elementele geometrice ale texturii, cu precizarea că în cazul
texturilor sculpturale înălţimile maxime de relief nu vor depăşi 35...45 mm;
· la poziţionarea rosturilor între panouri (când acestea sunt necesare) şi
între plăcile cu relief se va asigura integrarea amprentei rostului în desenul general al
texturii;
· desenul va fi astfel conceput încât să se asigure continuitatea acestuia în
dreptul rosturilor dintre plăcile cu relief (fig. 6);
· natura materialelor ce se vor utiliza pentru elementele de relief, ţinând
seama de posibilitatea realizării unor nuanţe diferite folosind materiale cu grad de
absorbţie diferit;
pentru a se putea realiza înnădirea panourilor la colţul elementelor, desenul
texturii va fi întrerupt la o distanţă "d" faţă de colţ (fig. 7.a) sau se va realiza teşirea
colţului folosind şipci de lemn (fig. 7.b);
în cazul când întrun colţ exterior se întâlnesc o suprafaţă netedă cu o suprafaţă
având textura în relief, la îmbinarea panourilor se va adopta soluţia din fig. 8 a şi b,
evitânduse soluţia din fig. 8.c;
proiectul de cofraj va conţine desenul elementelor de relief sau se va anexa
proiectul matriţei pentru confecţionarea elementelor de relief sau a plăcilor cu relief.
Fig. 6
Fig. 8
3.5. La confecţionarea elementelor de relief vor trebui asigurate următoarele
condiţii:
se vor respecta forma geometrică şi dimensiunile stabilite în proiect, astfel încât
să se asigure imprimarea exactă în beton a texturii prevăzute. Toleranţele admise se vor
încadra în prevederile STAS 10265/189;
calitatea feţei în contact cu betonul va fi cea prevăzută în proiectul cofrajului;
în cazul texturilor profilate, elementele de relief şi muchiile acestora vor fi
perfect liniare şi nu vor prezenta ştirbituri mai mari sau mai multe decât cele prevăzute în
tabelul 1;
să nu fie deformate sau fisurate.
Se recomandă ca elementele de relief din mase plastice, din răşini sau din cauciuc dur să
fie executate pe aceeaşi matriţă.
3.6. Fixarea elementelor de relief pe panoul de cofraj constituie o condiţie
esenţială în obţinerea unor betoane aparente cu texturi profilate de calitate
corespunzătoare. In acest scop se vor asigura următoarele condiţii:
fixarea se va face în poziţia prevăzută în proiect;
fixarea va fi corespunzătoare pe întreaga suprafaţă şi pe tot conturul lor,
astfel încât să nu existe rosturi deschise între panou şi elementul de relief: această
condiţie se va urmări pe toată durata de utilizare a cofrajului;
soluţia de fixare şi de înnădire a elementelor de relief să fie astfel aleasă încât să
nu se producă amprente inestetice pe suprafaţa elementului;
în cazul că se impune fixarea suprapusă a mai multor elemente de relief se va
asigura o bună fixare şi etanşare a fiecăruia în parte.
3.7. Soluţiile curente de fixare ce se pot utiliza sunt: fixarea şurubului pentru
lemn cu cap îngropat, în cazul
fixării pe tăblii din lemn sau din produse din lemn ;
fixarea prin şuruburi sau prin cordoane de sudură, în cazul elementelor de
relief metalice fixate pe tăblii metalice;
fixarea prin lipire.
În cazul fixării cu şuruburi pentru lemn pe panouri având tăblia din placaj tego
sau din scânduri cu grosime mai mică de 15 mm, în spatele tăbliei se vor prevedea rigle
din lemn (fig. 9). Distanţa între şuruburile de fixare se stabileşte în funcţie de
dimensiunile elementelor de relief şi a tăbliei, fără a depăşi 200 mm.
În cazul fixării elementelor de relief metalice prin cordoane de sudură, după fixare
se procedează la curăţirea acestora prin polizare şi şlefuire, asigurânduse un grad de
finisare corespunzător calităţii de beton cerut.
Fixarea prin lipire se va face cu adezivi compatibili cu; materialul tăbliei şi a
elementelor de relief, care asigură o aderenţă de cel puţin 4...5 N/mm 2 (în cazul unor
reliefuri curente) şi care nu intră în reacţie cu produşii din reacţia de hidratare a
cimentului, cu oxizii utilizaţi pentru betoanele colorate, şi nu se dizolvă în prezenţa
acestora.
Fig. 10
La lipire se va asigura poziţionarea corectă şi presarea elementului de relief pe
tăblie până la întărirea adezivului. Tehnica de lipire şi durata de întărire vor fi cele
prevăzute în instrucţiunile de utilizare a adezivului folosit.
3.8. În vederea unei etanşării corespunzătoare a rostului între elementele
de relief şi tăblie, şi în dreptul şuruburilor de fixare, se recomandă folosirea unor
chituri de etanşare aplicate pe dosul elementelor de relief (fig.10) şi în găurile practicate
pentru fixare, respectânduse tehnica prezentată în Anexa 2.
3.9. La îmbinarea cap la cap a elementelor de relief, dimensiunile şi forma
capetelor ce vin în contact vor fi identice şi prelucrate astfel încât să se realizeze un
contact perfect, pe toată secţiunea lor. Rosturile între capete în contact se vor chitui.
După aplicarea elementelor de relief se procedează la matarea şuruburilor cu chit.
3.10. În cazul când se produc desprinderi locale ale elementelor de relief,
înaintea unei noi reutilizări. se procedează la refacerea locală a fixării şi la închiderea
rosturilor prin chituire.
3.11. Plăcile cu relief vor trebui să satisfacă condiţiile de calitate
prevăzute la pct. 2.9. Suplimentar se va ţine seama de următoarele:
grosimea lor se stabileşte corelat cu distanţa între coastele panoului,
respectânduse condiţia de rezistenţă şi respectiv limitele de deformaţii precizate în
tabelul 1 ; se recomandă ca distanţa între coastele panoului să nu depăşească 400 mm;
dimensiunile în plan se vor stabili astfel încât îmbinarea între plăci să se facă pe
axul coastelor;
din confecţionare se va asigura aceeaşi grosime pentru toate plăcile;
faţa în contact cu scheletul (rame şi coaste) va fi perfect plană şi va asigura un
contact continuu pe tot conturul coastelor şi ramelor.
3.12. Ramele şi coastele, pe care se fixează plăcile cu relief, trebuie să
îndeplinească condiţiile de calitate precizate la punctele 2.17 şi 2.18. De asemenea, se va
ţine seama de următoarele:
lăţimea coastelor se va stabili astfel încât să permită fixarea celor două plăci
care se îmbină; distanţa de la marginea plăcii până la şuruburile de fixare „a" se stabileşte
în funcţie de materialul şi grosimea plăcii, dar nu va fi mai mică de 10 mm, iar distanţa de
la şuruburi până la marginea coastei „b" va fi de minimum 15 mm (fig. 11.a);
lăţimea ramelor în cazul când cantul plăcii este retras faţă de cantul panoului se
va stabili astfel încât să se realizeze o petrecere a plăcii peste ramă de cel puţin 40 mm
(fig. 11.b).
Fig. 11
3.13. La fixarea plăcilor pe schelet se vor avea în vedere următoarele:
rostul între plăci va fi de maximum 0,5 mm în cazul betoanelor de calitatea I şi
maximum 1 mm la betoanele de calitatea a IIa;
cantul plăcilor va coincide perfect cu cantul perimetral al scheletului când
aceasta se impune;
se va avea grijă să nu se distrugi plăcile în dreptul elementelor de fixare;
se va asigura o perfectă etanşare a rostului între plăci şi a elementelor de fixare,
utilizând chiturile şi tehnica precizate în Anexa 2.
3.14. Fixarea plăcilor pe rame şi coaste din lemn se face cu şuruburi pentru lemn,
cu cap îngropat, iar în cazul fixării pe coaste şi rame metalice — cu şuruburi cu cap
îngropat cu şaibe elastice şi piuliţe; distanţa maximă între ele va fi de 200 mm.
Lungimea şuruburilor pentru lemn se va stabili astfel încât să se asigure o
încastrare a acestora în coaste şi rame de cel puţin d = 40 mm (fig. 11).
Se va asigura fixarea plăcilor pe tot conturul, iar când acestea sunt mai mari de
400 x 400 mm se va asigura şi fixarea în câmp.
3.15. Înainte de fixare, se va face pregătirea plăcilor cu relief constând din:
curăţirea eventualelor bavuri;
îndreptarea canturilor prin polizare dacă este necesar;
eventuale curăţiri de bavuri pe spatele tăbliei şi eventualele îndreptări ale
spatelui tăbliei;
realizarea găurilor pentru şuruburile de fixare şi tencuirea acestora.
Se recomandă ca operaţiile să se facă mecanizat cu maşini portabile. Se va evita
pe cât posibil prelucrarea feţei tăbliilor în contact cu betonul, deoarece duce la diferenţe
de textură şi nuanţă.
Etanşarea rostului între tăblii şi etanşarea şuruburilor de fixare se va realiza prin
chituire conform tehnicii prezentate în Anexa 2.
3.16. Pentru realizarea panourilor speciale cu plăci cu relief se pot adopta şi alte
soluţii de fixare a plăcilor cu respectarea condiţiilor prevăzute la punctul 3.13.
Fig. 12
În cazul plăcilor din răşini şi din mortare cu răşini armate cu fibre de sticlă şi în
cazul plăcilor din mase plastice dure, se recomandă soluţia de fixare a plăcilor cu relief pe
schelet cu şuruburi înglobate în masa plăcilor, la execuţia acestora (fig. 12).
3.17. După confecţionare, cofrajele speciale se vor depozita şi manipula astfel
încât să fie ferite de loviri, zgârieturi sau de agenţii atmosferici excesivi (raze solare,
precipitaţii etc).
4. PRODUSE DE DECOFRARE, APLICAREA SUBSTANŢELOR
DECOFRANTE
4.1. Substanţele decofrante folosite în cazul betoanelor aparente trebuie ca,
pe lângă reducerea la minim a aderenţei la interfaţa betoncofraj, să asigure
reducerea fenomenului de tensiune superficială care favorizează reţinerea bulelor de
aer pe suprafaţa cofrajului şi deci producerea de pori pe suprafaţa elementului de beton.
4.2. Substanţele decofrante utilizate pentru betoane aparente trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
să fie inerte faţă de ciment şi faţă de reacţiile de hidratare a acestuia; eventualele
reacţii ce se pot produce să fie în
favoarea obţinerii unei calităţii superioare a feţei de beton aparent ;
să fie curate, să nu murdărească suprafaţa cofrajului, şi că contribuie la
obţinerea unei suprafeţe de beton omogene şi
fără pete;
să nu atace faţa cofrajului şi să o protejeze împotriva
alterării;
să favorizeze umezirea feţei cofrajului şi să menţină o umiditate constantă a
cofrajului în cazul cofrajelor din lemn;
să permită aplicarea tratamentelor termice când este
cazul;
4.3. Produsele de decofrare se vor alege în funcţie de natura feţei cofrajului, de
textura şi calitatea suprafeţei de beton ce se urmăreşte a se realiza.
4.4. Substanţele decofrante pot fi:
substanţele decofrante curente, fără adausuri;
substanţe decofrante cu adaosuri.
4.5. Substanţele decofrante curente recomandate la betoane aparente sunt:
motorinele, recomandabile fiind motorinele neftenice care asigură o reducere a
tensiunii superficiale;
ceara sub formă de pastă; se recomandă în cazul betoanelor cu textură netedă,
lucioasă sau netedă sticloasă, cu condiţia să fie aplicată foarte uniform;
ceara lichidă, obţinută prin dizolvarea pastei în terpinol; se recomandă în
cazul cofrajelor cu tăblii din materiale neabsorbante (metal, mase plastice, răşini
poliesterice).
4.6. În vederea reducerii tensiunii superficiale, se recomandă substanţe
decofrante cu adaosuri tensioactive (acizi graşi, săpunuri dau detergenţi).
Dintre substanţele decofrante cu adaosuri se recomandă soluţia de motorină cu
adaos de 6...10% parafină sau stearină preparată la cald, se poate utiliza la toate tipurile
de cofraje.
La prepararea la cald a acestei soluţii se vor respecta următoarele măsuri PCI:
prepararea se va face în vase metalice perfect etanşe;
încălzirea se va face pe reşouri electrice cu rezistenţe înglobate, aşezate pe un
postament orizontal;
parafina sau stearină se introduce de la început în motorină, apoi se procedează
la încălzire până la temperatura de 40ºC...50ºC, amestecânduse continuu până la topirea
completă a parafinei sau stearinei; în timpul amestecării se va avea grijă să nu se producă
sau să nu se răstoarne vasul.
Emulsia de motorină, cu adaos de până la 30% din soluţia de săpun, este
recomandată în cazul tăbliilor absorbante.
4.7. Motorina şi ceilalţi componenţi folosiţi la prepararea substanţelor decofrante
vor fi de calitate superioară, fără murdăririi sau impurităţi. Livrarea acestora va fi însoţită
de certificatele de calitate ale producătorilor. Înainte de utilizare se vor efectua probe
preliminare.
4.8. Aplicarea substanţelor decofrante se va face numai pe suprafeţe curate.
Aplicarea se poate face prin pulverizarea sau cu pensula, astfel încât:
să se realizeze o peliculă subţire şi continuă a substanţei de cofrante pe
suprafaţa cofrajului;
să nu se formeze aglomerări locale sau în rădăcina reliefurilor care pot diminua
efectul estetic al suprafeţei.
4.9. În timpul pulverizării, jetul se dirijează perpendicular pe suprafaţa cofrajului,
potrivind distanţa dintre duză şi panou, astfel încât să se obţină o aplicare uniformă şi în
straturi subţiri ale substanţei decofrante.
Substanţa decofrantă nu se va aplica pe timp de ploaie.
4.10. Aplicarea substanţei decofrante se va face în două straturi foarte subţiri, la
intervale de cel puţin 1/2 oră.
În cazul cofrajelor cu reliefuri, aplicarea substanţelor decofrante se va face cu cel
mult 1 oră înaintea turnării betonului pentru a se evita adunarea substanţei în rădăcina
reliefurilor.
4.11. În timpul aplicării substanţelor decofrante se interzice prezenţa de flăcări
deschise sau surse de scântei la o distanţă mai mică de 5 m de locul aplicării.
5. ETANŞAREA COFRAJELOR, EXECUTAREA ROSTURILOR ŞI A
MUCHIILOR TEŞITE
5.1. Etanşarea între panourile alăturate la acelaşi element se asigură prin aşezarea
între panouri a unor materiale de etanşare sau prin lipirea dea lungul rostului a unei
benzi adezive.
Fig. 13
5.2. Rosturile dintre panourile de cofraj pot fi realizate sub forma unor rosturi
netede sau a unor rosturi marcate (profilate, fig. 13), utilizând materialele prevăzute la
punctul 2.12 şi ţinând seama de prevederile de la pct. 5.3,,,5.5.
Realizarea rosturilor netede
5.3. Rosturile netede sunt vizibile şi trebuie să se prezinte ca o linie curată, de
nuanţă puţin diferită, datorită diferenţei de absorbţie a apei, sau sub forma unei fâşii mai
deschise la culoare şi lucioasă în cazul benzilor adezive.
La realizarea acestor rosturi se vor asigura următoarele:
tăblia a două panouri adiacente să fie în acelaşi plan;
materialul de etanşare să se găsească în planul feţei cofrajului pentru a nu
lăsa amprente sau bavuri pe faţa betonului ;
rosturile să fie coliniare, dacă în proiect nu se prevede altfel;
strângerea cu menghine a panourilor în rost să se facă cât mai aproape de faţa
betonului şi la maximum 50 cm distanţă în lungul rostului.
5.4. Tehnica de realizare a rosturilor netede depinde denatura materialelor
utilizate, astfel:
la rosturile realizate cu fâşii din carton, mucava sau din alte materiale, acestea
se vor fixa cu cuie mici pe unul din canturile panourilor adiacente rostului, astfel încât să
fie aliniate perfect cu faţa panoului; după montarea panourilor se procedează la strângerea
cu menghine şi rectificarea rosturilor;
— la rosturile realizate cu benzi adezive, lipirea acestora pe rost se va face simetric faţă
de axa rostului, liniar şi fără încreţituri; aplicarea benzilor adezive se va face după
montarea şi strîngerea panourilor adiacente; rosturile cu deschidere de 2 mm şi mai mari,
trebuie chituite înainte de aplicarea benzilor adezive pentru a nu fi străpunse în procesul
de punere în operă a betonului; utilizarea benzilor adezive se poate face numai cînd se
asigură accesul la faţa cofraguiui ale cărui rosturi se etanşează; se recomandă totodată ca
din considerente estetice banda adezivă să nu fie mai lată de 2 cm ;
— la rosturile realizate cu chit se vor respecta condiţiile şi tehnica de lucru prevăzute în
Anexa 2.
La terminarea operaţii, rostul şi suprafeţele alăturate trebuie să rămînă curate.
Realizarea rosturilor marcate
5.5. Forma rosturilor marcate este funcţie de profilul baghetei utilizate. La realizarea
acestora se vor respecta în general condiţiile de bază impuse rosturilor netede, iar
suplimentar se vor asigura următoarele:
— feţele baghetelor în contact cu panourile se vor aşeza continuu pe cantul panoului
fără rosturi deschise; această condiţie poate fi asigurată folosind baghete elastice
(cauciuc sau lemn îmbrăcat în fîşii de cauciuc), sau prin chiturile în cazul unor baghete
mai rigide;
— de regulă, baghetele se vor realiza dintro singură bucată, pe lungimea sau lăţimea
unui element cofrat; dacă înnădirea nu poate fi evitată, aceasta se va face cu multă
atenţie, asigurînduse continuitatea prin lipire sau chituire;
— muchiile baghetei se vor menţine în coincidenţă cu muchiile panourilor de cofraj (fig.
14); la betoanele de călit. IlIa se admit abateri care vor trebui remediate prin chituire;
— baghetele de lemn se vor fixa pe cantul panoului montat anterior cu cuie mici,
apoi se va monta panoul următor şi se vor strînge panourile cu menghine; bagheta trebuie
să închidă bine rostul între panouri, în caz contrar, înainte de fixarea baghetei, se va
introduce un strat subţire de chit între feţele baghetei şi cantul panourilor. Se recomandă
ca baghetele din lemn să fie păstrate înainte de montare cea. 24 ore, în apă;
— ia realizarea rosturilor cu baghete din mase plastice sau cauciuc, fixarea
baghetelor pe cantul panoului montat anterior se va face prin lipire sau prin cuie iniei;
— la realizarea rosturilor din baghete de lemn îmbrăcate în fîşii subţiri de cauciuc, se
vor uriliza profile cu secţiuni simple fără întrînduri; îmbrăcarea prealabilă, a baghetei se
va face prin lipire cu Prenadez.
5.6. Realizarea rosturilor de betonare se va face numai în
dreptul muchiilor intrînde a rosturilor marcate conform fig. 15.
Alte etanşări
5.7. Etanşarea panourilor de cofraj adiacente de la elemente diferite se realizează
sub forma unor rosturi netede sau marcate.
5.8. Tăblia cofrajului se va continua pe cantul unuia din panouri, iar pentru
strîngere se va utiliza menghina de colţ.
Aşezarea panourilor se poate face în două variante (fig. 16, a şi b).
Varianta „a" se recomandă pentru calităţile I şi II de beton, iar varianta „b" pentru
calităţile II şi III de beton.
5.9. Etanşarea găurilor de trecere a tiranţilor de strângere se va face cu conuri de
capăt din material plastic (tip CMU) la cazul betoanelor de calitatea IIa şi a IIIa şi cu
rondele din cauciuc cu guler pentru betoanele de calitatea I (fig. 17).
Fig. 17
Realizarea muchiilor teşite la stâlpi şi grinzi
5.10. Muchiile stâlpilor şi grinzilor se recomandă a se realiza teşite. În acest scop,
se recomandă montarea la colţuri a unor baghete de lemn, masă plastică sau cauciuc de
diferite forme (fig. 18). Dimensiunile „a" trebuie să fie egală cu grosimea panoului.
Realizarea muchiilor teşite se face respectând detaliile de montaj din fig. 19 şi
precizările de la punctul 5.5.
Fig. 19
6. MONTAREA ŞI RIGIDIZAREA COFRAJELOR
6.1. Montarea cofrajelor se face astfel încât să se asigure respectarea întocmai a
proiectului, a detaliilor acestuia şi a succesiunii operaţiilor de montaj.
6.2. La pereţii de beton la care numai una din feţe este aparentă, montajul va începe cu
panourile de pe această faţă pentru a putea efectua conturul şi rectificarea cofrajului. În
cazul în care ambele feţe sunt aparente, se va monta în prealabil cofrajul de pe faţa de
calitate superioară, făcânduse controlul şi rectificarea acestuia şi se va încheia cu
cofrajul pentru faţa de calitate inferioară.
6.3. La betoanele de calitatea I şi a IIa se impune condiţia suplimentară ca faţa opusă
celei de calitate superioară să se cofreze în registre orizontale de maximum 1,5 m, pentru
a se putea controla introducerea betonului în cofraj şi respectarea programului de vibrare
(fig. 20).
6.4. Operaţia de montaj trebuie să fie precedată de aducerea la faţa locului a tuturor
panourilor, a materialelor de etanşare, a pieselor auxiliare de strângere şi rigidizare
(menghine, tiranţi, bare CMU, şpraiţuri etc).
Fig. 20
6.5. Montajul trebuie făcut cu multă grijă pentru a evita deteriorarea panourilor.
Succesiunea operaţiilor de montaj este specifică naturii elementelor ce se cofrează (pereţi,
stâlpi, plăci, grinzi etc).
Se vor respecta următoarele reguli de bază:
a) panourile se vor monta după elementele de aliniere fixate în prealabil;
b) panourile adiacente vor fi aşezate în acelaşi plan şi. vor fi dispuse în
poziţie orizontală sau verticală după caz, efectuânduse un control permanent al acestora
cu firul cu plumb şi cu nivela cu bulă de aer;
c) odată cu montarea, se execută etanşarea între două panouri şi realizarea etanşă
a muchiilor şi colţurilor, conform prevederilor de la cap. 5.
Menghinele folosite pentru strângere vor fi acţionate progresiv în sistem iterativ,
astfel încât strângerea finală se realizează după montarea elementelor de rigidizare
orizontale şi verticale ;
d) pentru rigidizare şi şpraiţuire se folosesc elementele SECOM. (bare
Bl—B5, menghine Ml, M2, plăcuţe, şpraiţuri S1S3).
La montaj se va consulta fişa de utilizare pentru cofrajul mixt uşor (CMU);
e) aplicarea substanţei decofrante se face cu cât mai puţin timp înainte de montare
a armăturii şi de betonare;
f) în cazul în care se folosesc tiranţii cu zăvor pentru strângere, aceştia vor fi
introduşi în tuburi de masă plastică tăiate la lungimea prevăzută în proiect, iar capetele
acestora vor fi bine etanşate;
g) înainte de montarea panourilor pe ultima faţă a elementului, se verifică poziţia
distanţierilor destinaţi asigurării stratului de acoperire cu beton şi se rectifică poziţia
acestora dacă este cazul;
h) nu se permite sprijinirea unor părţi din schela de turnare pe cofraj.
6.6. La montarea şi rigidizarea cofrajelor se vor urmări condiţiile de calitate ce se
cer betoanelor aparente pe clase decantate (tabelul 1) şi în special următoarele condiţii în
directă legătură cu tehnologia montajului:
asigurarea unor rosturi şi muchii de lăţimi şi adâncimi constante şi liniare;
asigurarea condiţiilor de rigiditate impuse calităţilor de beton;
asigurarea unei etanşări cât mai bune.
6.7. La faţadele clădirilor cu mai multe nivele executate din beton aparent cu
parament natural, panourile de cofraj se Vor îmbina etanş cu panourile nivelului inferior,
în cazul în care etanşarea nu se asigură prin alte soluţii tehnice.
6.8. În timpul betonării, se va asigura un control permanent al cofrajului
remediinduse pe loc eventualele defecţiuni.
7. ARMĂTURI
Armarea cu fibre de sticlă
7.2. Armarea elementelor de grosime redusă 10 15mm, se va face cu fibre de
sticlă disperse, rezistente la alcali tip RA, cu lungimi între 30—50 mm.
8. BETONUL
8.1. Betonul proaspăt utilizat pentru executarea betoanelor aparent trebuie să aibă
o lucrabilitate ridicată (L2—L3) şi o coeziune internă sporită care să reducă tendinţa de
segregare a agregatelor în timpul vibrării betonului.
Aceste calităţi se vor asigura printrun conţinut de părţi fine sporit faţă de cel
folosit la betoanele obişnuite şi prin adaosuri de substanţe plastifiante sau
superplastifiante.
Materiale
Compoziţia betonului, calitatea betonului proaspăt
8.12. Compoziţia betonului se va stabili conform metodologiei din Normativul C
14086. În tabelul 3 se prezintă unele compoziţii orientative pentru diferite clase de beton
aparent pe trepte de calitate.
Calitatea betonului proaspăt se apreciază prin indicii de lucrabilitate: tasare con
etalon şi grad de compactare, răspândire şi separare apă.
Nu se recomandă ca în amestecul de beton să se introducă adaosuri contra
îngheţului (ca de exemplu clorura de calciu).
8.13. Pentru fiecare lucrare, reţeta va fi stabilită prin încercări preliminare
respectând următorii indici de lucrabilitate:
tasare con 2,5...7,5 cm; Gc = 1,18...1,07;
răspândire 34...42 cm;
separare apă max. 3%.
La prepararea betonului se va respecta cu stricteţe dozarea conform reţetei
verificate prin încercări preliminare.
Când din motive tehnice sau organizatorice se va utiliza beton pompabil, se
recomandă ca tasarea să nu depăşească 12 cm, sporul de lucrabilitate obţinânduse în
special prin adaosul de substanţe superplastifiante.
Prepararea şi transportul betonului
8.14. În ce priveşte depozitarea şi dozarea materialelor componente se vor
respecta prevederile Normativului C 14086 şi următoarele precizări suplimentare: oxizii
coloranţi se vor păstra în saci în locuri uscate, dozarea făcânduse cu o parte din apa de
amestecare având grijă să nu se formeze cocoloşi.
8.15. Ca mijloace de amestecare se recomandă utilizarea betonierelor cu ax
vertical care asigură o omogenizare mai bună a amestecului.
Când se introduc adaosuri de părţi fine sau oxizi coloranţi în compoziţia
betonului, timpul de malaxare se va majora cu 25...50% faţă de cel obişnuit, până se
obţine o omogenizare complectă a amestecului (cca. 4 minute).
Tabelul 3
COMPOZIŢII ORIENTATIVE PENTRU DIFERITE CLASE DE
BETOANE APARENTE
Adaos Agregate de balastieră
Lucrabi Tasa super
Calit.
Clasa lit. rea Dozaj plas 716 1631
feţei
beto conf. con cim. părţi tif. 03 37 sau sau Apă
apar.
nului CHO/ etal. kg/m 3 fine 3 FLU mm mm 720 1640 l/m 3
*) Domeniul de utilitare kg/m
86 cm BET mm mm
l/m 3
Bc10 III L2 2,5 250 3,5 665 371 412 334 163
Ziduri de sprijin, so
luri şi ziduri de eleva
Bcl5 III ţie (Bcl0), clădiri in L2 2,5 325 5,0 930 470 455 165
dustriale şi agrozooteh
nice (Bcl5)
Bcl5 III L2 2,5 325 925 465 450 185
Bc10 II L3 5,0 250 150 493 356 526 542 183
Ziduri de sprijin, so
cluri şi ziduri de ele
Bcl5 II vaţie (Bc10), clădiri L3 7,0 325 5,0 930 465 450 175
civ, ingin. şi ind.
(Bcl5).
Bcl5 II L3 4,0 325 100 822 463 455 185
Bcl5 I L3 7,0 325 100 814 456 455 200
Clădiri socialcultura
le de artă şi clădiri
Bc25 I monumentale L3 7,0 410 830 455 455 200
*) Calitatea feţelor aparente este funcţie de durata vibrării şi de caracteristicile vibratorului conform tabelului 4.
NOTA: Cantitatea de oxid colorant ce se va adăuga în compoziţia betonului, se va scădea din adaosul de părţi fine
sau din sortul de nisip 0 3 mm, astfel ca densitatea betonului proaspăt să rămână 2350 kg/m 3 .
8.16. Asupra betonului proaspăt se vor efectua probe pentru stabilirea consistenţei
şi lucrabilităţii conform Normativului C 14086, determinând suplimentar răspîndirea şi
separarea apei.
8.17. Transportul betonului, de la locul de preparare la cel de punere în operă, se
va efectua numai cu autoagitatoare. Transportul locoobiect al betonului este
recomandabil a fi efectuat cu macarale, în bene prevăzute cu furtun, ori de cîte ori
înălţimea elementului depăşeşte 1 metru.
9. PUNEREA ÎN OPERĂ A BETONULUI
Turnarea betonului
9.1. La turnarea betonului se vor respecta prevederile. Normativului C 14086 şi
următoarele precizări; punerea, în lucrare a betonului se va face fără întreruperi, iar dacă
nu pot fi evitate se vor crea rosturi de lucru conform pct. 5.7 —5..'8:
9.2. Turnarea betonului în cofraje se va efectua cu bene cu furtun şi burlane de
tablă. Pentru betoanele de calitatea IIa şi a IIIa turnarea se poate efectua şi cu pompe de
beton. Straturile vor fi orizontale sau cît mai apropiate de Orizontală.
9.3. Înălţimea maximă de la care se poate turna betonul este de 0,5 m pentru
calitatea Ia, 1,0 m pentru calitatea IIa si de 1,5 m pentru calitatea IIIa.
Stratul următor de beton, în cazul cînd turnarea se face succesiv, se va turna cel mai tîrziu
după 30 de minute de la turnarea stratului precedent, în funcţie de timpul de priză al
cimentului, de condiţiile atmosferice la turnare etc.
9.4. La grinzi, aticuri şi la ultimul strat al stîlpilor şi pereţilor sau rosturi de
betonare, betonul se va introduce în exces astfel ca, după tasarea ce se produce în urma
vibrării, să se realizeze nivelul superior al elementului, conform proiectului, fără
complectări de beton. în acest scop se vor efectua mai, multe probe de tasare a betonului
prin vibrare.
Eventualele complectări de beton se vor introduce în cofraj în timpul vibrării
betonului şi în nici un caz. după extragerea tijei vibratorului din beton.
9.5. Cînd betonarea se întrerupe din condiţii tehnologice sau accidentale şi
cimentul începe priza, reluarea betonării se va face numai după terminarea prizei
cimentalui (cel puţin 12 ore) şi printrun strat de amorsare de 23 cm grosime, cel puţin
la betoanele de calitatea I.
Betonul de amorsare va fi mai bogat în sortul 0...7mm, indicînduse
următoarea compoziţie granulometrică privind trecerile prin ciur, în procente din
greutate:
ciur de 4 mm 31%...58%;
ciur de 7 mm 75%...81%;
ciur de 16 mm 100%.
Dozajul de ciment se va păstra acelaşi cu cel al betonului iniţial.
9.6. Rosturile de turnare se vor realiza ca poziţie "conform Normativului C 140
86. Rosturile de turnare trebuie să coincidă cu muchia intrîndă a unui rost aparent,
profilat în adîcime, care maschează mai uşor rostul dintre două straturi de turnare.
În general, rosturile de turnare trebuie să corespundă ca poziţie cu rosturile dintre două
panouri, sau dintre două foi de placaj tego, respectiv două rînduri, pentru ca pe
suprafaţa betonului să nu apară rosturi suplimentare.
9.7. După terminarea vibrării, suprafaţa rostului de betonare se finisează cu un
şpaclu purtat dea lungul şipcii la nivelul muchiei, avînd grijă să nu se afîneze betonul, iar
partea din şipca rămasă deasupra rostului se curăţă cu şpaclu şi se şterge cu o cîrpă aspră.
9.8. .În cazul rosturilor de turnare verticale, pentru ca aceste rosturi să se afle
exact în dreptul muchiei şipcii, se va monta în interiorul elementului respectiv un perete
despărţitor provizoriu din scînduri, bine. etanşat la îmbinarea cu şipcile, pentru a evita
desnisiparea betonului în dreptul muchiilor rostului profilat.
9.9. Compactarea betonului, aparent cu parament natural trebuie să asigure pe
lîngă îndeplinirea condiţiilor de rezistenţe mecanice si obţinerea unei compactităţi
periferice superioare şi a unor texturi omogene fără pori, segregări sau defecte vizibile
de suprafaţă. Pentru îndeplinirea acestor condiţii, compactarea trebuie efectuată cu
anumite tipuri de vibratoare, cu performanţe tehnice superioare şi după anumite programe
de vibrare, funcţie de lucrabilitatea betonului si calitatea feţei aparente proiectată a se
obţine.
Este necesar ca pentru fiecare lucrare de beton aparent să se întocmească
programe de vibrare, în special pentru betoane de calitatea I şi a IIa, care să fie verificate
în prealabil în condiţii locoobiect.
9.10. La compactarea betonului se vor respecta prevederile din Normativul C
14086; înainte de începerea operaţiilor de vibrare se va asigura la punctul de lucru două
vibratoare cu aceleaşi caracteristici, pentru a avea în permanenţă unul în rezervă.
Vibrarea betonului cu vibratoare de interior
9.11. La betonul aparent se vor utiliza vibratoare cu o frecvenţă de 12000...20000
vibraţii/minut;
Timpii de vibrare pentru un ciclu al elementelor din beton aparent, funcţie de
calitatea urmărită a se obţine, se vor lua conform tabelului 4.
Mărimea duratei de vibrare peste aceste limite nu este urmată de o creştere
sensibilă a calităţii suprafeţei de beton aparent.
9.12. Stratul supus vibrării trebuie să aibă o suprasarcină de beton. Astfel stratul
turnat, în grosime de 25...35 cm se va vibra întotdeauna împreună cu jumătatea
superioară a stratului turnat anterior pentru a nu apărea urme de separare între straturile
de betonare şi pentru a asigura condiţii corespunzătoare cu suprasarcină pentru întreaga
înălţime a fiecărui strat. Primul strat de beton va avea grosimea de 40...50 cm.
9.13. Durata unui ciclu de vibrare „t" pentru un strat de 40...50 cm înălţime se
stabileşte la 45 secunde... 150 secunde, funcţie de calitatea suprafeţei aparente,
caracteristicile reologice ale betonului proaspăt şi caracteristicile vibratorului (tabelul 4).
Acest timp se repartizează după cum urmează:
imersia tijei, foarte rapidă: 1" max. 2";
staţionarea la partea inferioară a stratului pe o durată de 1/4 t2";
extragerea din jumătatea inferioară a stratului de beton cu durata de 2/4 t;
extragerea din jumătatea superioară a stratului de beton cu durata de 1/4 t.
Pentru o înălţime mai mică sau mai mare a stratului de beton se păstrează aceeaşi
timpi de imersie şi staţionare ca mai sus, micşorând respectiv mărind proporţional timpul
de extragere.
Tabelul 4
TIMPII DE VIBRARE PENTRU UN CICLU LA TURNAREA SUCCESIVĂ
Vibrator
Calitatea Tasarea Timp de
Beton 6 Martie
feţei conului Adaos vibrare "t"
clasa Timişoara
aparente cm secunde
Φ
5 cenuşă Bc10 71 120
7,5 cenuşă Bc15 58 150
I
5 Bc25 58 150
5 Bc25 71 120
4 cenuşă Bc10 71 90
5 FLUBET Bc15 71 90
3 FLUBET Bc15 58 120
7,5 cenuşă Bc15 58 90
II
3 cenuşă Bc15 58 120
3 FLUBET Bc25 58 120
5 FLUBET Bc25 71 90
7,5 FLUBET Bc25 58 90
4 FLUBET Bc10 71 60
7,5 FLUBET Bc15 58 45
5 FLUBET Bc15 58 60
5 FLUBET Bc15 71 45
3 FLUBET Bc15 58 75
7,5 cenuşă Bc15 58 45
III
3 cenuşă Bc15 58 60
5 FLUBET Bc25 58 60
3 FLUBET Bc25 58 75
5 FLUBET Bc25 171 45
7,5 cenuşă Bc25 38 120
7,5 FLUBET Bc25 38 120
Beton Pompat
II III 12 FLUBET Bc20 58 20
9.14. Tija vibratorului trebuie introdusă vertical şi cât mai repede în masa
betonului pentru ca compactarea să înceapă de jos în sus. Agitarea tijei se va face uşor
pentru a nu introduce aer în masa betonului, iar extragerea ei se va face cât mai uniform
pentru a nu rămâne bule de aer în urma ei în beton.
9.15. Compactarea ultimului strat de beton, care nu mai are suprasarcină,
trebuie tratată distinct.
Pentru a realiza şi la acest strat aproximativ acelaşi nivel de calitate, se va proceda
la o revibrare a acestuia cu o durată de 15...20 sec. pe ciclu, în intervalul 30 minute, la
maximum 2 ore. Revibrarea se \a efectua cu un vibrator de suprafaţă adaptat
dimensiunilor elementului.
Vibrarea betonului cu vibratoare de suprafaţă (placă)
9. 16. Durata unui ciclu de vibrare se stabileşte la 30...45 secunde pentru un strat
de 10 cm grosime.
În timpul vibrării se recomandă ca vibratorul placă să fie uşor mişcat pentru a
permite evacuarea bulelor de aer din beton.
Vibrarea betonului cu vibratoare de cofraj
9.17. Nu se recomandă utilizarea vibratoarelor de cofraj la executarea
lucrărilor de beton aparent, iar în cazurile când acest lucru nu se poate evita se vor lua
măsuri speciale de consolidare şi etanşare a cofrajelor prin îndesirea rigidizărilor şi a
pieselor metalice de strângere.
Vibrarea betonului pe mese vibrante
9.18. Elementele din beton aparent executate uzinat se pot compacta pe mese
vibrante. Tiparele vor fi fixate de masa vibrantă. Durata de vibrare variază funcţie de
lucrabilitatea betonului şi grosimea stratului de beton între 60"... 120".
Puterea mesei vibrante va fi corelată cu greutatea ansamblului tipar element.
Aplicând şi o revibrare a betonului cu o durată de 15 30" în intervalul de la
compactare până înaintea începerii prizei cimentului, se obţin betoane de calitate mai
bună şi cu o compactitate periferică superioară.
Turnarea şi compactarea laminară a betonului
9.21. În primele zile este necesară menţinerea unei umidităţi ridicate pentru a
asigura hidratarea cimentului şi o dezvoltare redusă a contracţiilor, până la obţinerea
rezistenţelor mecanice corespunzătoare pentru a prelua eforturile din contracţii, în
vederea evitării formării microfisurilor.
9.22. După turnare, betonul proaspăt trebuie protejat împotriva intemperiilor
(efectele soarelui, vântului care usucă, ale ploii care spală, îngheţului etc).
Protejarea se va face conform capitolului 12.
9.23. În cazul aplicării tratamentului termic, ciclul este determinat
respectând un timp suficient de prepriză, cu urcarea progresivă a temperaturii şi răcire
lentă pentru a evita şocurile termice. Temperatura maximă a betonului nu va depăşi 70°C,
iar temperatura tiparelor încălzitoare 65°C. De asemenea, trebuie luate măsuri pentru a
evita uscarea feţei libere a betonului.
Pentru a accelera întărirea betonului în faza iniţială, betonul se poate prepara din
componenţi încălziţi, astfel ca betonul să aibă o temperatură nu mai mare de 35°C pentru
a evita apariţia unei întăriri premature care prejudiciază buna punerea în operă.
10. BETONUL ŞI MORTARUL PENTRU TORCRETARE
10.1. Pentru realizarea elementelor de grosime redusă (10... 15 mm), folosite ca
placaje sau ca şi cofraje înglobate, se va utiliza mortarul armat cu fibră de sticlă
dispersă.
La executarea betoanelor armate cu fibră de sticlă dispersă se vor utiliza
următoarele materiale:
ciment Pa 35 sau P 40;
nisip de râu sort 0...1 mm;
fibra de sticlă rezistentă la alcali (RA), sub formă de rolă;
apa.
Pentru obţinerea betoanelor colorate armate cu fibră de sticlă dispersă, se vor
folosi cimenturile albe PA 35 în proporţie de până la 60% şi oxizii coloranţi în proporţie
de maximum 6% din greutatea cimentului.
10.2. Pentru obţinerea mortarului (betonului) armat cu fibră de sticlă, raportul
cimentnisip va fi de 1 : 1 pentru marca M200 şi de 2:1 pentru marca M 300.
Dozarea materialelor se va face gravimetric sau volumetric, apa necesară
stabilinduse prin încercări preliminare funcţie de lucrabilitatea dorită, conform
Normativului C 2185. Cantitatea de fibră de sticlă necesară, de 5...6% din masa
betonului, este asigurată de dispozitivul automat de tăiat şi pulverizat fibra de sticlă
concomitent cu pulverizarea mortarului.
10.3. Prepararea betonului (mortarului) armat cu fibră de sticlă dispersă se va
face astfel:
Se prepară mortarul în malaxoare cu palete sau elice având minimum J50O
rotaţii/minut sau în malaxoare utilizate la prepararea mortarului, pentru injectarea
canalelor elementelor postcomprimate. Pomparea mortarului se va face CSM pompe cu
şnec tip INCERC, care au un debit de 1000 l/oră, asigurând astfel proporţia
corespunzătoare cu debitul şi viteza de dispersie a fibrelor de sticlă.
La prepararea mortarului se va introduce în malaxor întreaga cantitate de apă,
după care se pune în funcţiune agitatorul şi se adaugă cca. 1/2 din cantitatea de ciment,
după care se adaugă alternativ nisipul şi diferenţa de ciment. Amestecul trebuie să aibă o
consistenţă de 28"—34" determinată cu pâlnia etalon conform Normativului C 2185.
10.4. Punerea în operă a mortarelor (betoanelor) armate cu fibră de sticlă dispersă
se va face cu ajutorul unui dispozitiv automat de tăiat şi pulverizat fibră de sticlă
concomitent cu mortarul.
Pentru acesta se prepară mortarul de fluiditatea dorită în malaxor, după care
acesta se introduce în pâlnia (rezervor) pompei de injectat. Se pornesc concomitent
pompa şi aerul comprimat şi se aplică în tipar prin pulverizare un strat subţire de mortar
(cca. 2 mm). Se porneşte apoi dispozitivul de tăiat şi pulverizat fibra de sticlă şi se aplică
concomitent cu mortarul în tipar până la obţinerea grosimii necesare. Intradosul
elementului se netezeşte cu mistria sau cu rola, astfel încât suprafaţa să rămână rugoasă
pentru a avea o aderenţă sporită la stratul suport.
10.5. Pentru realizarea elementelor cu grosime de 3...8 cm sau a elementelor
compozite din mai multe straturi, la care stratul exterior urmează să fie realizat din beton
aparent obişnuit sau colorat armat cu armătură obişnuită, se poate utiliza betonul
torcretat. Stabilirea compoziţiei, prepararea şi punerea în operă a betonului prin torcretare
se va face conform Instrucţiunilor tehnice C 13078.
11. DECOFRAREA
11.1. La decofrare se vor respecta prevederile din Normativul C 14086, privind
timpul de menţinere în cofraj şi modul de decofrare. În plus se vor respecta prevederile de
la pct. 11.2... 11.12.
11.2. Decofrarea betonului aparent trebuie efectuată cu mare grijă, pentru a evita
exfolierea feţei aparente a betonului, ruperea muchiilor şi deteriorarea cofrajelor.
11.3. La demontarea cofrajelor este strict interzis să se folosească răngi sau alte
mijloace care ar putea deteriora betonul. Decofrarea se va efectua cât mai uşor,
urmărinduse desprinderea corectă atât a cofrajelor şi elementelor de relief aplicate cât şi
a baghetelor de la muchii şi rosturi, pentru a nu se degrada faţa aparentă a betonului sau a
elementelor sculpturale.
Manipularea panourilor de cofraj se va face cu multă atenţie pentru a nu se
degrada suprafaţa sau muchiile panoului.
11.4. Decofrarea trebuie să se facă concomitent pe întreaga suprafaţă a
elementului pentru ca betonul să aibă aceeaşi vârstă. Nuanţa la decofrare este funcţie de
timpul cât stă betonul în cofraj; diferenţa de nuanţă nu se estompează cu timpul.
11.5. Decofrarea betonului poate avea loc la 3...5 zile de la turnare dacă betonul
sa confecţionat cu ciment cu întărire normală (Pa 35) şi la 1...3 zile dacă se utilizează
ciment cu întărire rapidă (P 40).
Prima cifră se referă la temperatura de peste 18, iar următoarea la temperaturi
cuprinse între 5...18˚C.
Este interzis ca decofrarea să înceapă mai devreme de termenele minime, riscând
astfel ca muchiile să se rupă, iar suprafaţa betonului să se deterioreze.
Este interzisă rezemarea materialelor de orice fel, a utilajelor etc. pe betonul
aparent pentru că acestea pot produce deteriorarea lui, iar prin umbrirea parţială în timpul
întăririi betonului capătă nuanţe diferite.
Decofrarea se face în ordinea inversă cofrării.
11.6. Indiferent de natura materialului folosit pentru astereală, faţa cofrajului
trebuie curăţită şi spălată cu mare atenţie după decofrare şi înainte de betonare, pentru a
evita apariţia petelor. Acest lucru are o importanţă deosebită, deoarece orice semn, defect
sau murdărie de pe astereala cofrajului apare pe faţa, aparentă a [jetonului.
Curăţirea panourilor de cofraj se va face cu şpaclu, perii şi cârpe, după care se
spală foarte atent cu apă.
La curăţirea cofrajelor se va avea grijă ca astereala să nu fie zgâriată. .
11.7. După curăţirea completă a cofrajelor se va proceda la o revizuire atentă a
acestora pentru a depista eventualele defecţiuni produse în timpul decofrării, luânduse
măsuri de reparare a defecţiunilor mai mari şi de rectificare a celor mici, cu pastă de
cimentaracet.
Dacă la cofrajele din scânduri se observă, după câteva reutilizări, că rosturile
dintre scândurile asterelei sau lărgit, periclitând calitatea feţei betonului, rosturile vor fi
curăţate de materialele străine şi chituite cu pastă de cimentaracet.
11.8. Este interzis să se utilizeze simultan cofraje care prezintă grade de uzură sau
de folosire diferite.
Scândurile degradate din astereală se vor înlocui cu alte scânduri, care prezintă
acelaşi grad de uzură, pentru ca absorbţia de apă la suprafaţa betonului să fie uniformă.
Când rosturile sau deschis prea mult, este recomandabil a se demonta toate
scândurile panoului şi a se rebate corect, adăugind pentru completare o şipcă sau
scândurică cu acelaşi grad de uzură.
Ori de câte ori astereala panoului nu mai corespunde condiţiilor betonului aparent,
se va proceda la înlocuirea ei totală.
11.9. Eventualele ştirbituri ale muchiilor tăbliilor şi reliefurilor utilizate ca
negative la betoanele sculpturale şi în relief se prelucrează cu pila, polizorul, de mână şi
hârtie sticlată. Rosturile create între reliefuri şi astereală se vor chitui cu chit de
cimentaracetapă (3:1:1).
11.10. Manipularea cofrajelor se va face fie manual, fie cu macaraua, funcţie de
greutatea lor.
11.11. Depozitarea cofrajelor curăţate se va face în perechi de panouri cu
astereală aşezate faţă în faţă, stivuindule în mod obişnuit (cele de tego). Atât cofrajele
noi cât şi cele curăţate pentru reutilizare vor fi păstrate în locuri ferite de soare, ploi şi
vânturi, pentru a nu se deforma.
11.12. Depozitarea şi manipularea cofrajelor utilizate la betonul cu texturi
profilate sau sculpturale se va face în poziţia verticală. Nu este permisă aşezarea
suprapusă a panourilor. Manipularea şi depozitarea lor se va face cu o deosebită grijă
întrucât sunt casante.
12. TRATAREA SUPRAFEŢELOR DUPĂ DECOFRARE
12.1. În ce priveşte întreţinerea betonului după decofrare se vor respecta
prevederile Normativului C14086 şi următoarele precizări suplimentare:
umiditatea permanentă a betonului se va menţine timp de 7 zile pentru betonul
de calitatea IIIa şi 14 zile pentru betoanele de calitatea IIa şi Ia colorate.
12.2. În cazul când, cu toate măsurile şi precauţiunile luate, se observă multe
microfisuri, este recomandabil ca pe suprafaţa betonului aparent să se aplice o peliculă de
adeziv incolor din copolimeri ternari sau răşini epoxidice. Se poate utiliza cu bune
rezultate „Romacrilul ER", produs de Întreprinderea Chimică Râşnov N.I. 4663/1973.
Remedierea micilor defecţiuni datorate turnării betonului sau produse la
decofrare
12.3. De regulă, nu se vor executa reparaţii în cazul în care defecţiunile sunt mici
şi nu strică aspectul de piatră naturală al suprafeţei betonului.
Scurgerile de lapte de ciment de pe suprafaţa aparentă a betonului se vor înlătura
cu şpaclul şi cârpa uscată, după completa lor uscare.
12.4. Repararea porţiunilor exfoliate, desnisipate, a ştirbiturilor, bavurilor
etc. se va face cu mortar alcătuit din nisip 0...1 mm ciment şi părţi fine (aceleaşi
utilizate la betoane), ciment alb, în proporţie ce se vor stabili prin încercări pe şantier,
În apa de amestecare se recomandă introducerea a cca.20% din greutatea acesteia
Aracet E 50.
În acest scop, se vor realiza un număr de 10...12 reţete diferite de mortar cu care
se vor executa probe de tencuială de maximum 1 cm grosime şi care se vor compara după
completa uscare cu faţa aparentă a betonului, alegând în final reţeta care realizează
nuanţa cea mai apropiată de cea a suprafeţei betonului. Reparaţiile nu trebuie însă să aibă
aspect de tencuială, ele se vor limita strict la defecţiunile locale, iar aspectul ulterior să fie
cât mai apropiat de cel al feţei betonului.
Înainte de executarea remedierilor cu mortar se va uda cu apă locul care se repară.
12.5. Înlăturarea eflorescenţelor de var şi a eventualelor pete de rugină sau de
altă natură se face prin perierea cu peria de sârmă a suprafeţei de beton complet întări,
sau prin spălarea cu soluţie de acid clorhidric în concentraţie de 1...3% după care se va
spăla cu apă în exces, până la dispariţia totală a urmelor de acid.
12.6. Petele provocate de substanţele decofrante se vor înlătura prin
spălarea cu apă şi detergenţi, spălânduse apoi locul cu exces de apă.
Tratarea specială a suprafeţelor de beton aparent
12.7. În funcţie de aspectul final dorit, poate apărea necesară prelucrarea locală
a suprafeţelor aparente. Acestea se pot prelucra imediat după decofrare pentru
evidenţierea granulelor de agregat prin: spălare, periere, buciardare, şpriţuire, sablare,
decapare cu acizi. Prin aceste tratamente de suprafaţă se îndepărtează o parte din
grosimea stratului de acoperire cu Leton a armăturilor.
12.8. Înainte de turnarea betonului se va face ungerea cofrajelor cu soluţii
întârzietoare de priză, care acţionează la suprafaţa betonului; după decofrare, suprafaţa
betonului se spală cu apă sub presiune; la nevoie se poate ajuta şi cu peria de sârmă.
Perierea şi spălarea suprafeţei aparente se va efectua înainte de sfârşitul prizei
cimentului.
12.9. Buciardarea sau şpriţuirea suprafeţei aparente se execută cu ciocanul de
buciardă, respectiv cu şpiţul, după întărirea betonului. La elementele subţiri există riscul
de a se produce fisuri fapt pentru care se recomandă aplicarea procedeului numai la
elementele masive şi elementele cu grosime mai mare.
12.10. Sablarea suprafeţei aparente se va executa cu un jet de nisip, până apar
granulele de agregat. Acest procedeu poate disloca granulele de agregat sau sfărâma dacă
sunt slabe.
12. 11. Decaparea cu acizi a suprafeţei aparente se va efectua prin ungerea cu
soluţia de acid clorhidric diluat (1 : 5), evidenţierea granulelor fiind în funcţie de durata
tratamentului.
Acest tratament nu se poate aplica în cazul granulelor care dau reacţii chimice cu
soluţia acidă.
După tratarea cu soluţia acidă, suprafaţa tratată se va spăla cu apă din abundenţă
până la înlăturarea oricăror urme de acid.
13. TRANSPORTUL ŞI DEPOZITAREA ELEMENTELOR
PREFABRICATE DIN BETON APARENT
13.1. Pe timpul transportului şi a depozitării elementelor prefabricate din beton
aparent se vor lua următoarele măsuri cu caracter general:
feţele de beton aparent se vor proteja împotriva murdăriei şi a prafului, folosind
în acest scop folii de polietilenă sau prelate;
la rezemare se va evita, pe cât posibil, contactul feţelor de beton, aparent cu
standul şi în mod deosebit al muchiilor şi profilelor.
13.2. Depozitarea elementelor în poligon şi pe şantier se va face în poziţie
verticală, în standuri special amenajate. Rezemarea se va face pe un material elastic.
Părţile standului care vin în contact direct cu feţele de beton aparent se vor proteja cu un
material moale care să nu păteze betonul.
13.3. Se va evita depozitarea suprapusă a elementelor. Când aceasta se face, în
cazuri cu totul excepţionale, între elemente se va lăsa un spaţiu de ventilare şi se vor lua
măsuri ca apa să nu se scurgă de pe un element pe altul. Ca piese de distanţare se
recomandă şipcile din lemn de esenţă moale. Se interzic materialele care lasă urme
vizibile (amprente sau pete). Pentru betoane de calitatea I şi a IIa se interzice depozitarea
suprapusă.
13.4. Montarea elementelor prefabricate se va face de regulă direct din mijlocul
de transport. În cazul când nu este posibil se va reduce la minimum intervalul între
sosirea la şantier a elementului prefabricat şi montarea acestuia.
13.5. Transportul se va face bucată cu bucată sau în pachete cu mijloace special
echipate, adaptate tipului fiecărui element prefabricat. Ca şi în depozit, poziţia
elementelor va fi verticală iar rezermarea pe platforma mijlocului de transport se va face
prin intermediul unui material elastic.
13.6. În timpul transportului, elementul sau pachetul de elemente
prefabricate vor fi bine. fixate pe standul de rezemare. Fixarea se va face cu dispozitive
prevăzute cu materiale moi, elastice, în punctele de contact cu elementul prefabricat.
13.7. În cazul pachetelor de mai multe elemente, între acestea se vor interpune
materiale elastice având o grosime care să. elimine posibilitatea atingerii între
suprafeţele învecinate.
ANEXA 1
CONFECŢIONAREA PLĂCILOR CU RELIEF ŞI A ELEMENTELOR DE
RELIEF DIN RĂŞINI ŞI MORTARE CU RĂŞINI POLIESTERICE ŞI
EPOXIDICE ARMATE CU FIBRE DE STICLĂ
Plăcile cu relief şi elementele de relief din mortare cu răşini poliestere şi
epoxidice armate cu fibre de sticlă se pot realiza în ateliere de şantier cu dotări şi
amenajări minime, necesitând o tehnică relativ simplă de confecţionare.
Prin folosirea mortarelor cu răşini poliesterice de tip NESTRAPOL, armate cu
fibre de sticlă, se asigură:
copierea întocmai a negativului desenului texturii de pe matriţă şi redarea fidelă
a acestuia pe faţa elementului de beton;
realizarea unor plăci şi elemente de relief rezistente la uzură şi la tratamente
termice, putând fi folosite de 400—600 ori şi chiar de 800 ori după recondiţionare;
proprietăţile mecanice şi elastice corespunzătoare realizării unor tăblii
care preiau singure împingerea betonului.
Mortarele (chiturile) pe bază de răşini epoxidice pot fi utilizate la confecţionarea
elementelor de relief de diferite dimensiuni, chiar sub forţa unor covoare de dimensiuni
mari. Rezistă în condiţii bune la tratamentele termice în diferite regimuri curente aplicate
la executarea elementelor prefabricate.
Elementele de relief din răşini epoxidice se caracterizează prin:
o bună copiere a desenului de pe matriţă şi o bună imprimare a acestuia în beton;
rezistă la 300400 refolosiri şi chiar mai multe după recondiţionare;
o rigiditate mai mică, ceea ce prezintă un avantaj pentru decofrare însă, în cazul
când se doreşte confecţionarea unor plăci cu relief capabile să preia singure împingerea
betonului, impun rigidizarea lor cu miezuri din lemn sau metal;
datorită rigidităţii relativ reduse pot fi aplicate pe tăblii curbe;
prezintă deformaţii şi contracţii mult mai mici decât cele din răşini
poliesterice;
prezintă avantajul că nu conţin componenţi din import.
1. Materiale
Pentru prepararea mortarelor din răşini poliesterice necesare confecţionării
tăbliilor şi elementelor de relief, se recomandă folosirea următorilor componenţi:
· nisip cuarţos de Făget sort, conform STAS 851176, 30 50% din
cantitatea de răşină;
· răşini poliesterice nesaturate tip NESTRAPOL 220 sau 450 H — produse de
întreprinderea „Policolor" Bucureşti iar ca adaosuri pentru întărire;
· iniţiator PEROXID DE METILETILCETONĂ produs de întreprinderea
chimică „Dudeşti" Bucureşti;
· accelerator — NAFTENAT DE COBALT — soluţie cu 2% cobalt (preparat
conf. STAS 120387 şi STAS 554981), produs de întreprinderea de detergenţi
„Dero" Ploieşti.
În cazul când naftenatul de cobalt se procură în alte diluţii, acesta se poate duce la
diluţia necesară (conţinutul 2% cobalt) folosind următorii solvenţi:
white spirt tehnic;
toluen;
xilen.
Aceşti solvenţi se vor folosi şi pentru diluarea răşinii până la consistenţa
necesară.
Întrucât proporţia optimă în care trebuie introduşi în amestec componenţii de mai
sus este influenţată de o serie de factori ca: tipul şi vârsta răşinii poliesterice, concentraţia
peroxidului de metiletilcetonă, tipul şi puritatea solventului cu care sa preparat soluţia de
naftenat de cobalt, variaţia dimensiunilor plăcilor sau a elementelor de relief, reţeta se va
stabili pe bază de probe, folosind diferite proporţii de întăritor şi accelerator cuprinse
între limitele:
· iniţiator între 0,1...0,8% din cantitatea de răşină;
· accelerator între 0,8...4% din cantitatea de răşină.
Se va considera optimă reţeta care pentru probe de 70x70x40 milimetri, păstrate
la temperatură constantă (16o...18°C), conduce la un timp de întărire de 24...30 ore.
Pentru armare se recomandă fibre de sticlă sub formă de ROVING produse de
întreprinderea de fibre şi ţesături din fibre de sticlă Bucureşti, dispersă, realizată prin
tăierea rovingului la lungimi de 20...40 mm.
Procentul de armare se va stabili în funcţie de domeniul de folosire şi de rezistenţa
necesară, cantitatea de fibră (în kg) stabilinduse între 2...20% din greutatea răşinii.
În cazul plăcilor cu relief fixate direct pe schelet (rame şi coaste), se recomandă
realizarea unui strat de 3...5 mm grosime (grosime minimă) cu procent redus de armare
2...5%, iar după întărire un al doilea strat cu procent ridicat de armare de 15... ...20%.
Elementele de relief se pot realiza cu procent redus "de armare, de 2... 10%.
În tabelul de mai jos se prezintă rezistenţele la rupere şi modulii de elasticitate
informativi pentru diferite procente de armare :
2. Matriţe
Pentru turnarea pieselor din răşini poliesterice armate cu fibră de sticlă se pot
folosi matriţe din diferite materiale.
Având în vedere condiţiile de şantier în care trebuie executate şi calitatea lor
bună, pentru confecţionarea tăbliilor şi a elementelor de relief se recomandă folosirea
matriţelor din lemn, din ipsos, din mortar cu ciment sau din piatră sculptată:
2.1. Alcătuire
Matriţele au următoarea alcătuire (fig. 1.1):
Fig. 1.1.
1. suport realizat din rigle de lemn sau metalice, dispuse pe două direcţii;
2. fund realizat din lemn, ipsos, mortar de ciment, piatră sculptată etc.
care prezintă pe faţă pozitivul texturii şi e prevăzut la partea inferioară cu sisteme de
fixare pe suport;
3. laterale demontabile realizate din dulapi finisaţi prin' rindeluire, având un
sistem demontabil de strângere pe cantul tăbliei.
2.2. Condiţii de calitate
Matriţele trebuie să îndeplinească următoarele condiţii
să fie perfect etanşe;
să fie executate la dimensiunile şi forma prevăzute în proiect (admiţânduse
abateri de maxim ±0,5 mm);
să fie suficient de rigide (atenţie mare la laterale);
unghiurile de 90° între laterale să fie respectate cu stricteţe ;
lateralele să fie perfect liniare;
unghiul între laterale şi fundul matriţei să fie strict de 90°;
să permită decofrarea prin demontarea lateralelor;
înălţimea feţei superioare a lateralelor faţă de fund să fie aceeaşi pentru a asigura
grosimea constantă a elementului turnat;
reliefurile să fie executate întocmai după desenul texturii;
suprafeţele netede să fie bine finisate şi să nu prezinte nici un fel de denivelări
sau zgârieturi.
3. Confecţionarea plăcilor cu relief şi a elementelor de relief
3.1. Pregătirea matriţei
Înainte de utilizare, matriţa confecţionată în condiţiile de la punctul 2.1 din
prezenta anexă, trebuie pregătită astfel:
matriţa se curăţă foarte bine de orice impurităţi sau orice urmă de praf, cu o
perie moale sau cu o cârpă uscată;
faţa fundului matriţei se chituieşte dacă prezintă pori ciobituri sau alte defecte,
cu pastă de ciment aracet. După uscarea perfectă a chitului se finisează cu hârtie sticlată
fină, apoi se aplică în 23 straturi uniforme şi subţiri o peliculă de izolare de sticlă
solubilă;
după uscare se aplică decofrantul realizat din ceară de parchet dizolvată în
diluant prin pensulare în două straturi foarte subţiri, astfel încât să se acopere perfect
întreaga suprafaţă interioară a matriţei.
3.2. Pregătirea componenţilor
Reţeta se stabileşte în condiţiile precizate la punctul 1 din prezenta anexă, cu
următoarele precizări:
mortarul din răşini, utilizate la turnarea elementelor de relief şi a plăcilor cu
relief, trebuie să aibă fluiditatea necesară pentru a umple bine reliefurile; în caz contrar
apar defecte diferite (neregularităţi, pori, caverne etc). În acest scop răşina
poliesterică se diluează cu diluant D005 până se obţine vâscozitatea optimă de lucru
(aceea a unor vopsele mai groase) timp de scurgere la 20°C pe cupa 08 de 1020 sec.
Cantitatea de diluant nu va depăşi însă 1015% din cantitatea de răşină. în cazul răşinilor
poliesterice, prepararea se face cu maximum 1520 minute înainte de turnare în
ordinea:
se diluează răşina;
se adaugă nisipul amestecânduse pe parcurs şi în continuare până la obţinerea
unui amestec omogen;
se adaugă acceleratorul şi se amestecă până la omogenizarea completă;
se adaugă iniţiatorul şi se amestecă până la omogenizarea totală.
Amestecarea se face cu o baghetă de lemn.
3.3. Turnarea
Pentru turnare se fixează matriţa în poziţie perfect orizontală. Se toarnă amestecul
în straturi succesive subţiri, alternând un strat de răşină cu un strat de fibră de sticlă
presărat uniform pe suprafaţa răşinei, operaţia repetânduse până la umplerea completă a
matriţei.
În cazul realizării plăcilor cu un strat superior cu procent mai ridicat de armare,
după realizarea primului strat se lasă un timp de 24 ore pentru întărirea parţială, după care
se continuă turnarea, asigurânduse un procent mai ridicat de armare.
Pentru curăţirea mâinilor şi a sculelor, se pot folosi dizolvanţii arătaţi mai sus.
3.4. Păstrarea în vederea întăririi
După turnare, matriţa se păstrează până la întărirea completă pe o suprafaţă
perfect orizontală, întro încăpere bine aerisită, la temperatura minimă de 16...18°C si
maximă de 22... ...30°C.
3.5. Decofrarea
În caz că sau respectat întocmai condiţiile de la pct. 2.2 privind confecţionarea
matriţelor şi respectiv de la pct. 3.1 privind pregătirea matriţelor, decofrarea se face foarte
uşor prin îndepărtarea lateralelor şi ridicarea elementului de relief sau a plăcii din matriţă.
Întotdeauna se face mai întâi o verificare a reţetei stabilite prin turnarea unui
element de probă. În caz că se asigură o întărire în timp de 24...48 ore şi nu se produc
degajări excesive de căldură, sau defecte se poate continua şi turnarea celorlalte piese. În
caz că nu se realizează aceste condiţii, este necesară corectarea reţetei.
4. Măsuri de prevenire, a incendiilor şi tehnica securităţii muncii
La confecţionarea şi utilizarea matriţelor, plăcilor cu relief şi a clementelor de
relief din răşini poliesterice armate cu fibre de sticlă, se vor respecta:
normele de protecţie contra incendiilor, în vigoare;
normele de prevenire si stingere a incendiilor emise de M.C.Ind.;
normele republicane şi departamentale de protecţie a muncii în vigoare;
prevederile NTS şi PSI, specifice lucrărilor cu răşini poliesterice şi
epoxidice şi respectiv cu fibre de sticlă.
Întrucât răşinile, materialul lemnos pentru matriţă, plăcile şi elementele de relief
realizate din răşini cu fibră de sticlă sunt combustibile, solvenţii sunt inflamabili, iar
peroxidul de metiletilcetonă respectiv componenta CI. este explozibilă, se va acorda o
atenţie sporită următoarelor:
· încăperea se va amenaja în mod special, fiind în permanenţă bine aerisită, dotată
cu mijloace adecvate de prevenire şi stingere a incendiilor şi amplasată departe de surse
de foc deschise sau de scântei;
· în încăperea respectivă nu sunt permise procese sau operaţii care folosesc foc
deschis sau care produc scântei;
· manipularea, transportul şi depozitarea componenţilor se va face în condiţiile
specifice prevăzute expres în prospectul fiecărui produs în parte.
Muncitorii vor lucra cu echipament de protecţie adecvat pentru operaţiile de
turnare a răşinilor şi de pregătire a armăturii din fibre de sticlă.
ANEXA 2
UTILIZAREA CHITURILOR ÎN OPERAŢIILE DE ETANŞARE ŞI
RECTIFICARE
Chiturile utilizate ca material de etanşare trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
să adere al suprafeţele cu care vin în contact;
să fie inerte faţă de ciment şi faţă de reacţiile de hidratare a cimentului;
să nu producă reacţii cu substanţele, decofrante, reacţii care să păteze betonul;
să se aplice uşor şi să se întărească în următoarele 4.. .24ore suficient pentru a nu
refula în timpul vibrării;
să aibă o oarecare elasticitate după întărire, pentru a nu fisura în timpul vibrării;
să se îndepărteze (curăţe) cu uşurinţă după decofrare, în vederea unui nou
ciclu de cofrare.
Se pot utiliza următoarele tipuri de chituri:
chitul tiocolic ALUTCHIT, conform NTR 739878, produs de Centrala
Industrială de Produse Anorganice — Râmnicu Vâlcea este plastic în momentul aplicării,
rămâne elastic după întărire, nu refulează în timpul vibrării, aderă bine la suprafeţe
curăţate şi nu este atacat de apă, ciment sau substanţe decofrante;
chitul ROMTIX 85, conform NTR 433775, produs de CUPSIC Bucureşti,
este plastic, aderă bine la suprafeţe, păstrează o oarecare elasticitate după întărire, are
dezavantajul că este solubil în substanţele decofrante pe bază de motorină, dând pete care
însă se pot îndepărta prin răzuire cu hârtie sticlată ;
chitul ROMALCHID, conform NTR 940975, produs de CUPSIC Bucureşti,
este plastic, aderă bine la suprafeţe, nu se întăreşte în timp, are dezavantajul că refulează
în timpul vibrării şi se înmoaie în oarecare măsură în prezenţa motorinei. Trebuie
aplicat în straturi cât mai subţiri:
chitul cimentaracetapă (proporţie 3:1:1), precum şi chitul preparat cu răşini
poliesterice şi epoxidice, după preparare este plastic şi aderă bine la suprafeţe şi se
întăreşte devenind dur; se folosesc în special la rectificări ale suprafeţelor şi muchiilor
tăbliei panourilor, elementelor de relief şi baghetelor.
În tabelul de mai jos se prezintă domeniul de folosire a chiturilor de diferite
categorii din prezentele instrucţiuni, la diferitele operaţii în funcţie de calitatea de beton
aparent ce se urmăreşte a se realiza.
Calitatea betonului
Operaţia
Alutchit Romtix 85 Romalchit Cim. Aracet Chit răşini
NOTĂ: I, II şi III reprezintă calitatea de beton aparent ce trebuie realizată
2. Pregătirea şi prepararea chiturilor
În principiu chiturile se prepară conform prospectelor care le însoţesc.
Pentru chiturile nominalizate mai sus prepararea şi pregătirea se face astfel:
chitul tiocolic ALUTCHIT se prepară cu maxim 1 oră înainte de întrebuinţare
prin amestecarea componenţilor A şi B în proporţie de 1 parte din componentul B
(întăritor) la 8 părţi din componentul A. Se prepară numai cantitatea necesară. La
prepararea şi aplicarea acestui chit se vor avea în vedere şi prevederile din Instrucţiunile
tehnice C 19789;
chitul ROMTIX 05 — după scoaterea cantităţii necesare din bidon se păstrează
cufundat întrun vas cu apă. În vederea aplicării, se pregăteşte înainte cu maximum 1 oră
sub forma unor şnururi de Φ10...14 mm — când se folosesc pentru etanşarea între
panouri şi respectiv de Φ4...8 mm pentru alte etanşări. Şnurul se realizează prin rularea
chitului între palmele umezite;
chitul ROMALCHID se păstrează în bidoane şi înainte de aplicare se amestecă
cu praf de ipsos prin frământare în palmă (ca un aluat), până la obţinerea consistenţei
necesare după care se realizează şnurul ca mai sus fără a umezi palmele
Consistenţa optimă a chiturilor ROMTIX 05 şi ROMALCHID este cea a
plastilinei, aceasta asigurânduse prin întărirea în aer liber, respectiv prin amestecarea cu
ipsos.
Pasta de cimentaracet se prepară din 1 parte aracet, 1 parte apă şi 3 părţi praf de
ciment amestecate cu şpaclul până la omogenizare.
Pentru a evita formarea grunzurilor se recomandă adăugarea pe rând a prafului de
ciment pe măsură ce compoziţia este amestecată .
Chitul cu răşini poliesterice se prepară similar mortarului pentru plăci cu relief şi
elemente de relief cu următoarele precizări :
în locul nisipului se utilizează praf de talc;
calitatea de peroxid de metiletilcetonă va fi mai mare (0,8...1,5%), asigurându
se astfel o întărire în timp de 1...2 ore de la preparare
3. Tehnica de aplicare a chiturilor
Tehnica de aplicare a chiturilor depinde de natura acestuia şi de operaţia care se execută.
a) Etanşarea rosturilor între tăblii şi între plăcile cu relief.
Orice etanşare începe prin curăţirea şi decaparea suprafeţelor pe care se aplică
chitul.
În cazul chitului sub formă de pastă, acesta se aplică cu şpaclul pe spatele tăbliilor
sub forma unei benzi de 10... 15 mm lăţime şi 2...3 mm grosime, pe marginea suprafeţei
care se etanşează şi pe cantul acestora.
Apoi se realizează fixarea pe rând a tăbliilor. La fixarea celei de a doua tăblii se
presează lateral până când cele două tăblii sunt bine alăturate. Chitul refulat din rost se
curăţă cu şpaclul. După aceea se procedează la curăţirea rostului prin ştergere cu o cârpă
înmuiată în terpinol în cazul Alutchitului sau cu o cârpă uscată în cazul pastei de
cimentaracet (figura 2.1).
În cazul chiturilor pregătite sub forţă de şnururi (ROMTIX), operaţiile sunt
aceleaşi, cu deosebirea că banda aplicată pe spatele şi cantul tăbliei se obţine prin
întinderea cu mâna umedă a şnurului. Chitul refulat se îndepărtează cu şpaclul (umezit în
cazul Romtixului), iar curăţirea se face cu o cârpă înmuiată în petrosin.
Faza Ia
Fig. 2.1.
b) Etanşarea rostului între elementele de relief şi tăblie.
Modul de etanşare este identic cu cel prezentat mai sus, cu deosebirea că banda de
chit se realizează pe spatele elementului de relief (fig. 2.2). Îndepărtarea chitului refulat
după fixarea elementului de relief pe tăblie se face prin aceleaşi procedee ca mai sus.
Fig. 2.2.
c) Etanşarea fixărilor cu şuruburi şi ştemuirea capului şurubului. Operaţia se
execută prim umplerea cu chit a găurilor realizate pentru introducerea şuruburilor de
fixare. După fixare, chitul refulat pe lângă capul şurubului:
se îndepărtează şi se şterge apoi cu cârpa — în cazul când se doreşte ca şi
capul şurubului să rămână aparent;
se acoperă capul şurubului (care este înecat cu 2...3 mm faţă de planul tăbliei sau
a reliefului) prin ştemuire cu şpaclul sau cu spatula (umezită în cazul Romtixului), după
care se procedează la finisarea suprafeţei cu o racletă de cauciuc înmuiata în substanţă
diluantă.
d) Etanşarea rosturilor între panouri
Înainte de montare se aplică pe cantul panourilor şnururile din ROMTIX sau
ROMALCHID astfel încât si se formeze benzi de chit de 40...50 mm lăţime şi de 2...3
mm grosime (fig. 2.3).
Fig. 2.3.
După montarea şi strângerea panourilor cu menghine, se procedează la
îndepărtarea şi curăţirea chitului refulat din rosturi în modul prezentat la punctul a.
În cazul Alutchitului aplicat la etanşarea panourilor cu schelet din lemn înainte de
aplicarea benzii de chit, suprafaţa se amorsează cu prenadez; amorsa se lasă să se usuce
timp de 15... 20 min. Apoi se aplică chitul cu şpaclul în benzi de 40—50 mm lăţime şi 2
3 mm grosime pe unul din panourile ce vin în contact. După întărire se montează şi se
strâng panourile, se taie cu cuţitul şi se îndepărtează cu şpaclul chitul în exces.
e) În cazul în care la aplicarea baghetelor pentru realizarea de rosturi profilate
este necesară o etanşare cu chit a rosturilor dintre baghetă şi canturile panourilor,
chiturile şi tehnica de aplicare sunt aceleaşi cu cele precizate la pct. d.
O condiţie importantă în obţinerea unei chituiri corespunzătoare este curăţirea
perfectă a suprafeţelor, astfel încât după curăţire să existe chit numai în rosturi, fără să fie
deloc murdărite suprafeţele alăturate.
Chituirea nu se va realiza la temperaturi mai mici de +10°C ...+ 15°C.
În cazul Romalchidului, care se deformează în timp, se recomandă ca îndepărtarea
chitului şi curăţirea să se facă după 1/2... ...1 oră de la strângere.
După decofrare, în cazul folosirii chitului Romtix şi Romalchid este necesară
verificarea suprafeţei betonului în dreptul rosturilor şi eventuala curăţire sau repararea
acesteia dacă este necesar.
f) Rectificarea suprafeţei tăbliilor sau a elementelor de relief.
Operaţia se poate executa, când este strict necesară, cu pastă de cimentaracet, în
cazul suprafeţelor din lemn sau cu chit Alutehit ori cu chit din răşini în cazul suprafeţelor
din mase plastice sau din răşini.
Mai întâi se procedează la curăţirea perfectă şi decaparea suprafeţei pe care se
aplică chitul, cu o cârpă înmuiată în apă respectiv în terpinol (în cazul folosirii chitului
alutchid) sau diluant (la celelalte chituri).
Se procedează apoi la aplicarea chitului cu şpaclul sau cu spatula, completânduse
golurile şi finisând suprafaţa până când se obţine calitatea dorită. în continuare, suprafaţa
se va feri de atingeri de orice fel până la întărirea chitului.
ANEXA 3
ADISPOYITIVE PENTRU ASAMBLAREA ŞI STRÂNGEREA
PANOURILOR
Dispozitiv de strângere a panourilor laterale ale tiparelor
1. traversă
2. longeron
3. tăblie cu relief
4. panou lateral
5. material de etanşare
6. dispozitiv de strângere
Dispozitiv de fixare şi strângere a panourilor laterale ale tiparelor cu şuruburi
protejate
1. traversă
2. rama panoului
3. coasta panoului
4. tăblie
5. elemente de relief
6. panou lateral
7. covor de etanşare
8. şurub cu guler
9. piuliţă fixată pe rama panoului
ANEXA 4
TRATAREA LEMNULUI ÎN VEDEREA EVIDENŢIERII FIBRELOR
În cazul când se urmăreşte obţinerea unor betoane aparente de calitate superioară, se procedează la
prelucrarea specială a scândurilor şi dulapilor de brad pentru evidenţierea fibrelor tari ale acestora.
Prelucrarea specială a lemnului comportă următoarele procese tehnologice:
alegerea scândurilor şi dulapilor de brad, astfel ca să aibă desene cât mai frumoase ale fibrelor
tari, iar distanţa între fibrele tari să fie cât mai mare (3... 10 mm şi mai mult). Lemnul trebuie să fie sănătos,
să nu prezinte putreziciuni sau defecte locale (clasa C şi D ales). Se taie apoi Scândurile şi dulapii cu 5 cm
mai lungi decât dimensiunile panourilor de cofraj a căror astereală o constituie;
se confecţionează o albie de dimensiuni corespunzătoare (sau se dotează cu una existentă) din
lemn sau metal şi se protejează la interior cu folie de polietilenă etanşă;
se aşează în albie prin stivuire scândurile şi dulapii, cu şipci de distanţare pe verticală şi
interspaţii de 510 mm pe orizontală, iar la partea superioară se aşază greutăţi din piatră sau beton pentru a
le menţine în soluţia chimică;
prepararea soluţiei chimice, din acid clorhidric concentrat (STAS 33966), care se diluează în
apă în raport de 1/2... 1/4, în greutate; prepararea soluţiei se va face întotdeauna prin turnarea treptată a
acidului clorhidric concentrat în apă şi amestecare;
turnarea soluţiei chimice în albie, cu multă atenţie, pentru a nu se produce accidente; Scândurile
şi dulapii se păstrează în soluţie 12...24 ore, după care se scot întrun şopron în aer liber şi se aşează în
poziţie înclinată lăsânduse 2 3 zile pentru uscare;
prepararea soluţiei de ardere din motorină cu adaos de 6% parafină sau cerezină, prin încălzirea
componenţilor întrun vas metalic la 40 50°C, la o sursă de căldură fără flacără deschisă şi amestecare
pentru omogenizare;
arderea scândurilor şi dulapilor cu soluţia preparată; în acest scop se aşează 5 6 scânduri sau
dulapi cu faţa ce trebuie arsă în sus, unul lângă altul, fără interspaţii între ei, pe profile metalice sau
grinzişoare din beton armat. Se vor utiliza parapete laterale de protecţie împotriva vântului sau a pericolului
de extindere a focului. Se aplică uniform soluţia cu o pensulă, evitânduse ca aceasta să se scurgă pe
canturile scândurilor sau dulapilor; se aprinde apoi soluţia, preferabil cu o lampă de benzină în special
primul strat şi se lasă să ardă liber. După terminarea arderii primului strat de soluţie, se aplică în acelaşi fel
al doilea strat se soluţie şi se aprinde. După terminarea celui de al doilea strat se face o reaşezare a dulapilor
în sensul că cei din mijloc schimbă locul cu cei de margine, deoarece cei din mijloc ard mai intens. Se
aplică apoi al treilea strat de soluţie şi se arde. Dacă după terminarea arderii acestui strat se mai observă
porţiuni insuficient arse, pe acestea se mai aplică încă un strat de soluţie şi se arde. Arderea corectă se
apreciază prin culoarea maroînchis cu un uşor început de carbonizare. În acest fel se efectuează arderea
întregii cantităţi de material. După ardere dulapii se păstrează în locuri ferite de umezeală;
efectuarea operaţiunilor de curăţire a dulapilor şi scândurilor de partea de lemn ars Această
operaţiune se poate face mecanizat cu perii de sârmă circulare montate la un polizor cu ax flexibil şi
manual cu perii de sârmă obişnuite Curăţirea se face atât în lungul fibrei cât şi transversal. Curăţirea se
consideră terminată atunci când faţa arsă nu mai prezintă reziduuri de lemn ars, sub forma de praf, iar
culoarea ei este marodeschis. Adâncimea fibrelor moi înlăturate prin ardere şi curăţire, este de 3...8 mm;
spălarea scândurilor şi dulapurilor arşi, întrun bazin cu apă, unde se recomandă să se menţină
35 ore pentru diluarea şi eliminarea soluţiei de acid absorbit în timpul tratării chimice ; pentru spălare se
poate utiliza şi puţin detergent; după spălare materialul tratat se scoate şi se aşează în şoproane în aer liber,
pentru uscare câteva zile. Dacă după 23 zile de uscare se procedează la o nouă curăţire, profilarea fibrelor
devine şi mai pronunţată;
executarea asterelii se face prin prelucrarea canturilor scândurilor şi dulapilor, tăierea la
dimensiuni şi montarea acestora pe ramele suport.
Personalul care execută operaţiile de tratare chimică şi ardere a dulapilor va fi instruit special în
acest scop şi va purta obligatoriu echipament de protecţie adecvat.
CUPRINS
1. PREVEDERI GENERALE
· Scopul instrucţiunilor tehnice
· Caracteristicile betonului aparent
· Caracteristicile betonului aparent cu parament natural
· Clasificarea betoanelor aparente cu parament natural
· Domenii de utilizare
2. COFRAJE ŞI TIPARE
· Principii de bază
· Clasificarea şi proiectarea cofrajelor
· Materiale
· Panourile de cofraj
3. CONFECŢIONAREA COFRAJELOR SPECIALE
· Panouri speciale pentru texturi netede
· Panouri speciale pentru texturi profilate
4. PRODUSE DE DECOFRARE, APLICAREA SUBSTANŢELOR DECOFRANTE
5. ETANŞAREA COFRAJELOR, EXECUTAREA ROSTURILOR ŞI A MUCHIILOR TEŞITE
· Realizarea rosturilor netede
· Realizarea rosturilor marcate
· Alte etanşări
· Realizarea muchiilor teşite la stâlpi şi grinzi
6. MONTAREA ŞI RIGIDIZAREA COFRAJELOR
7. ARMĂTURI
· Armarea cu armături obişnuite (OB, PC, STN13, STPB
· Armarea cu fibre de sticlă
8. BETONUL
· Materiale
· Compoziţia betonului, calitatea betonului proaspăt
· Prepararea şi transportul betonului
9. PUNEREA ÎN OPERĂ A BETONULUI
· Turnarea betonului
· Vibrarea betonului cu vibratoare de interior
· Vibrarea betonului cu vibratoare de suprafaţă
· Vibrarea betonului cu vibratoare de cofraj
· Vibrarea betonului pe mese vibrante
· Turnarea şi compactarea laminară a betonului
· Întărirea betonului
10. BETONUL ŞI MORTARUL PENTRU TORCRETARE
11. DECOFRAREA
12. TRATAREA SUPRAFEŢELOR DUPĂ DECOFRARE
· Întreţinerea betonului după decofrare
· Remedierea micilor defecţiuni datorate turnării
· Remedierea micilor defecţiuni datorate turnării betonului sau produse la decofrare
· Tratarea specială a suprafeţelor din beton aparent
13. TRANSPORTUL ŞI DEPOZITAREA ELEMENTELOR PREFABRICATE DIN BETON
APARENT
ANEXE
ANEXA 1. Confecţionarea plăcilor cu relief şi a elementelor de relief din răşini şi mortare cu răşini
poliesterice şi epoxidice armate cu fibre de sticlă.
ANEXA 2. Utilizarea ciuturilor în operaţiile de etanşare şi rectificare
ANEXA 3. Dispozitive pentru asamblarea şi strângerea panourilor
ANEXA 4. Tratarea lemnului în vederea evidenţierii fibrelor
Tabelul 2
CLASIFICAREA COFRAJELOR PENTRU BETON APARENT
ALCĂTUIRE DOMENIU DE UTILIZARE
PANOURI TEXTURI Calit. de Bet. ELEMENTE
prefabricate liniare
prefabricate plane
Elemente de Netede
Plăci cu grinzi şi
nervuri monolite
rezistenţă de rugoase
Sculpturale
Plăci plane
Tipul
Elemente
Elemente
monolite
Profilate
monoliţi
monoliţi
rigidizare Elemente OBSERVAŢII
Pereţi
Stâlpi
cofrajelor Cal. Cal. Cal.
cu desen
locală de Dimensiuni Prelucrare Schelet Tăblie de
special
simple
I IIa IIIa
sticloase
ansamblu şi relief
Netede
Netede
de etanşare
mate
Elementele
* în condiţiile unei
solului CMU şi
Cofraje din execuţii îngrijite cu
elemente din rigle din placaj tego de
panouri ● ○* ● ● ● ● ● ○** ○** materiale selectate
curente
specifice Mici, cu Confecţio de brad calitatea Ia
** în cazul preturnă
betonului dimensiuni nate in ate rilor pe şantier
aparent tipizate liere
Cofraje pa Elemente ale mari În ateliere elementele din placaj tego de * din semipanouri
nouri mari setului CMU şi asambla setului şi calitatea Ia când există posibili
sau semipa ce betonului te lângă lo fururi din ● ● ● ○* ○** tatea decofrării
nouri aparent cul de tilizare lemn ** în cazul preturnă
rilor pe şantier
din placaj tego de * în cazul placajelor
calitatea Ia tego cu peliculă uni
selecţionat formă şi continuă pe
toată suprafaţa
** din semipanouri
● ○* ● ● ○** ○*** când există posibili
tatea decofrării
*** în cazul preturnă
rilor
LEGENDA: ● recomandabil
○ recomandabil în condiţiile prevazute la coloana observaţii