că

ş

Când a făcut zăpada, Dumnezeu i-a spus astfel:

-YDeoarece umbli prin nenumărate ţinuturi, când vine iarna, tu
singură să-ţi alegi culoarea.
Zăpada se aşeză pe iarbă şi se rugă:
-YIarbă dragă, dă-mi şi mie din culoarea ta verde şi frumoasă!
Iarba însă refuză. Şi atunci zăpada se apropie de floarea
macului:
-YMacule, împrumută-mi şi mie culoarea ta roşie. Te rog!
-YNu-ţi împrumut nimic! răspunse macul cel ursuz.
Vorbi cu vioreaua, ca să-i dea culoarea albăstruie, cu floarea-
soarelui, dorind cu ardoare măcar culoarea galbenă. Însă toate florile
au refuzat zăpada, deoarece aducea frigul şi moartea petalelor.
Fără nici o speranţă, zăpada ajunse în faţa ghiocelului alb şi
vorbi cu durere:
-YGhiocelule, nimeni nu-mi împrumută culoarea sa. Toate
florile mi-au întors spatele.
Milos din fire, ghiocelul cel gingaş se înduioşă şi-i zise zăpezii:
-YDacă-ţi convine albul florii mele, să ştii că eu îţi dăruiesc
culoarea mea din toată inima.
Zăpada tresăltă de bucurie şi primi cadoul bunului ghiocel. De
atunci, ea poartă straiul alb al ghiocelului. Drept recunoştinţă, îl lasă
să scoată căpşorul afară de cum începe să se arate primăvara.

0 Y

 



uY Œ
 
 
uY @ 

uY 

 
uY 

  

 Y






 Y 