CandelaDeMontreal 1404

„Creştinismul este o mişcare continuă a omului către Dumnezeu” P R EO T P ETR E P O PESCU
La Chandelle de Montréal
Anul XIV, Nr. 4 – August Septembrie 2010 – 36 pagini
Notă biografică a
părintelui Constantin Tofan
Născut la 15 februarie 1924 în orașul Galați.

Urmează seminarul de șase ani Sf. Andrei din oraș.
La vârsta de 19 ani, în plin război, pleacă la Paris
unde obține o bursă de studii de doi ani, pentru studii
teologie.
În 1945 pleacă la Koln unde studiază ingineria.
Lucrează la o companie din Germania.
În 1945 este trimis să lucreze în Brazilia.
În 1959 emigrează în Statele Unite.
Se stabilește la New-York și lucrează la IBM, ca
programator.
În 1959 îl cunoaște pe I.P.S. Valerian, Episcopul
Episcopiei Ortodoxe Române din America.
Din 1959, în paralel,urmează Seminarul St. Vladimir
din New-York.
În 1963 este hirotonit preot de I.P.S. Valerian, în
Biserica Sf. Dumitru din New-York.
Este trimis să servească la Biserica Sf. Nicolae din
Regina, Saskatchewan, Canada.
În 1966 este transferat ca preot paroh la Biserica Sf.
Gheorghe din Canton, Ohio, Statele Unite.
În 1983 este transferat preot paroh al Catedralei Sf.
Gheorghe din Detroit.
În același an este confirmat Protopop de Michigan și
al Canadei de est.
În 1991, la 65 de ani, se pensionează și este ridicat la
rangul de arhipriest.
În acelaș an, este numit, de I.P.S. Nathaniel,
președinte al Departamentului Misiunilor din
Episcopie.
În ianuarie 2005, rămânând singur, acceptă, în
paralel, să slujească ca preot paroh interim la Biserica
Buna Vestire din Montreal.
A decedat la 19 octombrie 2006 în orașul Denver,
Colorado, în urma unei intervenții chirurgicale.
Serviciul de înmormântare s-a desfășurat la
La 19 octombrie 2010 se împlinesc patru
Catedrala Sf. Gheorghe din Detroit.
ani decând părintele Constantin Tofan a
Este înhumat la cimitirul Sf. Maria din Vatra.
plecat dintre noi
Revistă literară
română / française
Revue littéraire
August – Septembrie 2010 CANDELA de Montreal pagina 2
Sumarul numărului
D ebu t Ca n de l a - V i c to r B u rd e ....................... 17
Cuvântul părintelui Liviu Alexandrescu, preot
O ro mâ n c ă c e l eb ră : Ma rt ha B ib e s cu –
paroh al Bisericii „Buna Vestire” P r e di c a la
18 89 -19 73 Doina Hanganu ......................................... 19
Sf â nt ul D im it r i e, Iz vor ât o ru l d e M i r - 2 6
Es eu d es p re p e r c ep ți e Corina Haiduc Luca .... 20
oct o mb r ie ........................................................................ 3
Toa m ne l e dă ru it e George Filip .......................... 22
Episcopul Policarp: un ierarh român -
Ist o ri a c r ed i nț e lo r - R e l ig i e și m it î n
american Alexandru Nemoianu ..................................... 4
ant i c hi tat ea g r ea că ș i ro m an ă – II –
Poe m e p e ntr u p r iet e ni Ana Irama ..................... 5
arheolog Lia Batrina ........................................................... 23
Gâ nd u ri d e sp r e se n e ct ut e Elena Buică .......... 6
L’ A le p h de Za rat ho ust ra o u L ’â me de
Nu nt ă d e po et ............................................................... 7
Za mo l x is Miruna Tarcău ............................................ 25
O festivitate inedită ................................................................... 7
O nuntă literară Victor Roșca ................................................. 7 Ju r na l d e că lăt or i e – C h e ma r ea Af r i ci i
Şi toamna vine... Corina Luca................................................. 8 e cu ato r ia l e – I I I – ing. Sandu Alexandru ......... 27
Crezul IUBIRII Daniela Gîfu.................................................. 9
La nunta noastră George Filip................................................. 9 l i ra d e no r d Ana Maria Gîbu ................................... 30
Zodia nedreptăţii – poezii - George L. Z il e î ns e m nat e Elena Buică ................................ 30
Nimigeanu ............................................................................. 11 Su p ra v i eţu it oa re a? Daniela Gifu ..................... 31
Fan t ast i c u l ro ma nt i c d e f ac t u ră U n f e l d e a cu m pa n i Liviu-Florian Jianu ........ 32
pop u la ră Teodor Curpaș .............................................. 12 Muş c ătu ra v i pe r e i Elena Olariu ........................ 33
Post u l – Fr ag m e nt a r e a re gu l ar it ăţ ii Co n c ur su l „P e a r ip i d e do r do m n es c ”,
Dragoș Samoilă ..................................................................... 12 ed iţ ia a I II - a ............................................................... 34
Poeme Daniela Voiculescu .............................................. 14 An u nțu r i le co mu n it ăți i ...................................... 35
U nd e a d is pă rut d r ago st e a? Elena Olariu .. 14 V er if i ca ți - vă c u noș ti nț el e ( 2) Teodor
Pro ză Mihaela Dordea .................................................. 16 Curpaș ................................................................................... 36
ADAGIO ................................................................................. 16
Dor de Ştefan Iordache ............................................................ 16
Ioan Hotea - Haoleu! ... Haoleu! ...
Gheorghe Andreica ............................................................... 17
Martie - Aprilie 2010 CANDELA de Montreal pagina 3
Cuvântul părintelui Liviu Alexandrescu,

preot paroh al Bisericii „Buna Vestire”
Predica la Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de Mir - 26 octombrie
Maximilian, in funcția tatălui său, de corpul, dându-și sufletul cu pace in
voievod al Tesalonicului. In loc să mâinile lui Hristos pe care L-a
prigonească pe creștini, așa cum era mărturisit. In clipa aceea, un alt ucenic al
porunca, Dimitrie a inceput să-l sau a luat mantia și inelul Sfântului
mărturisească pe Hristos și invățătura Dimitrie și inmuindu-le in sângele
Sa, astfel devenind al doilea Sfântul mucenicului, tămăduia cu ele pe mulți
Pavel pentru tesaloniceni. bolnavi.
Auzind impăratul de Sfântul
Dimitrie că mărturisește pe Hristos, ca In timpul impăratului Constantin
adevăratul Dumnezeu, s-a mâniat tare și cel Mare, s-a făcut o biserică din lemn in
“Mare apărător te-a aflat întru primejdii l-a aruncat in temniță, spre judecata și Tesalonic, peste moaștele Sfântului
lumea, Purtătorule de chinuri, pe tine cel ce osânda la moarte. Intr-o zi, impăratul Dimitrie, unde alergau mulți credincioși
ai biruit pe păgâni. Deci, precum mândria lui făcând mare spectacol in aer liber, dupa bolnavi, printre care și un anume
Lie ai surpat şi la luptă îndrzneţ ai făcut pe obiceiul romanilor, a pus pe un vestit Leontie, care s-a vindecat de boala lui și
Nestor, aşa Sfinte Dimitrie, pe Hristos
luptator, anume Lie, să se lupte cu ca mulțumire, a făcut o biserică din
Dumnezeu roagă-l să ne dăruiească nouă
mare milă” (Troparul Sfântului Mare Mucenic creștinii pe un pod inalt și să-i arunce jos piatră in cinstea Sfântului Marelui
Dimitrie) in niște sulițe cu vârful in sus, spre Mucenic Dimitrie. Pe când săpau
veselia spectatorilor. In acest timp temeliile bisericii, cu rânduiala lui
Sfântul Dimitrie era păzit in temniță din Dumnezeu, au descoperit și racla cu
Iubiți credincioși! ordinul impăratului. Atunci un tanăr moaștele Sfântului Dimitrie, din care
Calea sfințeniei este calea creștin cu numele Nestor, ucenicul izvora mir binemirositor, cu care se
desăvârșirii in dragostea față de mucenicului, s-a aprins de râvna pentru ungeau cei suferinzi și se vindecau.
Dumnezeu și față de semeni, este starea Dumnezeu și nemaiputând să rabde Biserica facută de Leontie a fost mărita
de desăvârșire a trăirii in Hristos și a uciderea creștinilor, s-a dus in temnită la mai târziu, ajungând cea mai mare și mai
ascultării de poruncile Sale. Printre cei Sfântul Dimitrie și i-a spus: "Robule al veche biserică din Tesalonic, care se
care au călătorit pe drumul lui Dumnezeu, mare nedreptate se face păstrează până astăzi.
indumnezeirii, putem aminti și pe impotriva creștinilor, deci roagă-te Iată, iubiți credincioși, felul în care
Sfântul Dimitrie, denumit și Izvorâtorul pentru mine, că vreau să lupt cu Lie și să putem și trebuie să-L mărturisim pe
de Mir, sărbătorit pe 26 Octombrie, in izbândesc sângele nevinovat al Mântuitorul și la care ne îndeamnă
fiecare an. creștinilor". Biserica, ori de câte ori ea ne pune în
Sfântul Dimitrie, a răspândit Sfântul Dimitrie fiind legat in față, ca astăzi, pilda unui sfânt martir.
credința in Hristos, arătând că nu lanțuri, a binecuvintat pe Nestor și Pentru aceasta il cinstim pe Sfântul
funcțiile foarte inalte, nici averea sa insemnându-l cu semnul Sfintei Cruci, i- Dimitrie și-l rugăm să ne fie călăuză,
mare, nici bogăția orașului sau cinstea a zis: "Du-te, frate și te luptă cu Lie, că și ajutător, model de jertfă și rugător
impăratului, sunt mai puternice decât pe Lie il vei birui și pe Hristos il vei inaintea lui Dumnezeu pentru mântuirea
salvarea sufletului. Cuv. Paisie Aghioritul mărturisi!" Tânărul Nestor fiind intărit sufletelor noastre. Amin.
spune:,, Omul credincios are mereu in cu rugăciunea Sfântului Dimitrie și-a
mintea sa, faptul că trupul lui este făcut cruce și ducându-se in acea
biserică a Duhului Sfânt și trăiește priveliște a strigat: "Vreau să lupt cu
simplu, in curăție și sfințenie‟‟. Lie!" Zadarnic incercau toți să-l oprească
Sfântul Dimitrie, s-a născut in pe Nestor de la lupta cu Lie că el striga in
cetatea Tesalonicului din nordul Greciei. auzul tuturor: "Vino, Lie, să te lupți cu
Tatăl său, comandant al cetății mine!" Apoi incepând a se lupta cu el, a
Tesalonic, era creștin, dar ținea in taină zis fericitul Nestor: "Dumnezeul lui
dreapta credință, pentru marea prigoană Dimitrie, ajută-mi!". Și indată, cu
ce era atunci asupra creștinilor. Dimitrie ajutorul rugăciunilor marelui mucenic, l-
a fost crescut de mic in dreapta credință a aruncat pe Lie in sulițe și l-a omorât.
și in dragoste pentru Iisus Hristos. Tatăl Atunci impăratul, mâniindu-se a
lui Dimitrie avea in casa lui, doua icoane poruncit să-i taie capul Sfântului Nestor,
frumoase, cu chipul Domnului Hristos și implinindu-se profeția dascălului său
al Preacuratei Sale Maici, la care se Dimitrie.
inchinau el și soția sa, invățându-l și pe Apoi a trimis ostași in temniță să-l
Dimitrie să se roage, astfel ucidă cu sulițele și pe Marele Mucenic
descoperindu-i taina adevăratei credințe Dimitrie. Văzând ca i-a sosit sfârșitul,
in Iisus Hristos. Sfântul Dimitrie s-a inchinat și a
La vârsta de numai 20 de ani, mulțumit lui Dumnezeu pentru toate,
rămâne orfan de tată, iar pentru calitățile apoi și-a ridicat mâna dreaptă in sus și a
sale, Dimitrie este așezat de Impăratul fost străpuns cu sulițele de ostași in tot
File de istorie
Episcopul Policarp: un ierarh român-american
Alexandru Nemoianu
(Articol apărut în Solia calendar 2008, fi un pastor duhovnicesc român- fost necesară achiziţionarea şi
p. 221-223) american şi capul unei dieceze ridicarea unui centru duhovnicesc, a
Numeroase studii, articole şi cărți ortodoxe americane. Ca în atâtea alte unei "Vetre Româneşti". În mai multe
au prezentat activitatea primului cazuri, acest adevăr major a fost articole publicate în "Solia", organul de
Episcop al Episcopiei Române ignorat. Ca în atâtea alte cazuri, presă oficial al Episcopiei Române
Ortodoxe din America. Ele dădeau pădurea a fost ignorată din pricina Ortodoxe din America, şi în Calendarul
informaţie despre multiplele aspecte copacilor. Adevărul despre "Solia" pentru 1936, Episcopul Policarp
ale unui pastorat care, deşi scurt în împrejurarea că Episcopul Policarp a a prezentat gândurile sale privind
durată, a fost bogat în evenimente şi sfârşit prin a fi un ierarh Ortodox centrul administrativ al Episcopiei. El
consecinţe. Totuşi în acest moment Român-American poate fi aflată într-o amintea câteva foloase legate de
există un anume pericol în ce priveşte formulare pe care el a folosit-o adesea: vieţuirea la "ţară": El spunea că acest
modul de abordare, metodologia "Vă accept aşa cum sunteţi". centru ar putea fi 1) adăpost pentru
studiilor dedicate Episcopului Policarp. Episcopul Policarp a întâlnit o oameni bătrâni şi nevoiaşi; 2) loc de
Într-un anume fel este dat uitării faptul comunitate care se afla în proces de recreere şi educaţie religioasă; 3)
că sistemul comunist a fost unul dintre transformare sau, încă mai exact, care reşedinţă pentru Episcop. Ceea ce
cele mai odioase rele care a existat în devenise "ceva nou". Era o comunitate Episcopul Policarp sublinia în mod
lume şi implicit în România. care nu mai era alcătuită numai din indirect era că o asemenea reşedinţă ar
Comunismul a însemnat minciuni, emigranţi "nou veniţi" ci din oameni fi afară din calea agitaţiilor vieţii într-
teroare şi înşelăciune. În acest sistem care erau aşezaţi în Lumea Nouă, un oraş mare şi a problemelor pe care
nu a existat fărâmă de bine sau oameni care îşi aveau rădăcinile în asemenea agitaţii le generează. "Vatra"
decenţă. Ca urmare, toate creaţiile sale, Lumea Nouă. O comunitate a cărei trebuia să fie un loc în care să poată fi
toate organizaţiile întemeiate şi afiliate generaţie tânără îi era mai la îndemână lăsate afară "toată grija cea lumească".
la acest sistem al răului au fost, şi cele vorbind engleză decât "limba de acasă", ("Vatra" a devenit un loc vestit şi
care mai exista încă sunt, moştenitoare dar o comunitate care încăpăţânat, aceasta se potriveşte unui cuvânt de
ale răului şi ar trebui desconsiderate şi păstra şi preţuia moştenirea înţelepciune rostit de către
dispreţuite. Toate! strămoşească, "modelul existenţial" G.K.Chesterton despre locurile
Cu o asemenea înţelegere este clar românesc, înţelegerea românească a "vestite". "A fost un loc care nu a fost
că este în totul greşit să argumentezi cu ceea ce era bine şi ce era rău. iubit deoarece era vestit, ci a devenit
ele despre "adevăr istoric". Discuţiile, Episcopul Policarp nu a fost pripit vestit căci oamenii lui l-au iubit.")
"dialogul", cu asemenea alcătuiri în luarea hotărârilor sale. El a călătorit Cu entuziasm, "Vatra" a fost
patetice sunt un exerciţiu în inutilitate. temeinic, peste întregul continent Nord inaugurată în 3-4 iulie 1938. O broşură
Aceste organizaţii sunt dincolo de American, vizitând aproape toate specială a fost tipărită spre a păstra
posibilitatea mântuirii şi a decenţei. comunităţile Ortodoxe Româno- amintirea acelui eveniment istoric.
Prin urmare este o irosire de timp şi Americane din Lumea Nouă. Prietenul Principalul mesaj a fost că "Vatra"
lipsă de direcţie să concentrezi şi şoferul său, George Gavrilă, nota: trebuia să fie un loc în care fiecare
discuţiile despre istoria Episcopului "Sunt sigur că de multe ori el a fost Român-American să fie binevenit şi să
Policarp asupra unor puncte pe care martor la incidente care i-au stârnit fie un loc al unităţii şi al păcii. Este
asemenea alcătuiri comuniste doresc să surprindere, uneori îngrijorare şi alte important de menţionat în acest
le dezbată. O cale care este mult mai ori de-a dreptul stânjenire totuşi, context că în vremea inaugurării
pozitivă este a aborda aspectele de întotdeauna el a spus, „va accept aşa aşezămintelor de la "Vatra" a avut loc o
durată ale pastoratului Episcopului cum sunteţi'." A limita aceasta vorbă de vizită a Arhiepiscopului Bisericii
Policarp şi în special care a fost adâncă înţelepciune şi de dragoste Greceşti din America, Athenagoras,
viziunea lui şi care a fost moştenirea creştinească la condiţiile cutărui cleric care, mai apoi avea să devină Patriarh
lui. local ori cutărei biserici locale ar fi Ecumenic în Constantinopol. Acest
Episcopul Policarp a ajuns în dovadă de jalnică miopie. Episcopul eveniment a primit până acuma prea
America fără să aibă vreo cunoştinţă Policarp înţelegea prea bine că Biserica puţină atenţie. Acel eveniment a avut o
despre turma lui. În mai multe chipuri este trupul lui Hristos, totalitatea importanţă specială şi el arată din plin
el avea să repete experienţa unui credincioşilor, şi atunci când a spus, viziunea Episcopului Policarp în ce
nesfârşit număr de emigranţi. Ei toţi "vă accept aşa cum vă aflaţi" poate că priveşte viitorul comunităţii Ortodoxe
au ajuns în Lumea Nouă cu o imagine nu a fost fericit dar cu siguranţă că a Româno-Americane. Într-un articol
greşită despre ea şi măsura reuşitei lor fost umplut de dragoste creştină. publicat în numărul din 17 iulie 1938,
aici a fost dată de repeziciunea cu care Ceea ce accepta "aşa cum se află" al gazetei "Solia" (şi preluat şi în alte
au putut să împace imaginea adusă în era o comunitate Ortodoxă Româno- gazete din România), Episcopul
sacul lor de emigrant cu realitatea Americană. O comunitate care era Policarp spunea că ierarhul grec,
Lumii Noi. Se poate spune că parte a naţiunii americane dar care vizitând zona Detroit şi cetind despre
Episcopul Policarp a venit în America păstra o identitate distinctă. Pentru festivităţile Românilor-Americani, a
cu intenţia de a fi pastor unui grup de această comunitate şi deoarece era o venit să asiste la inaugurarea acestei
români "în America" şi a sfârşit prin a comunitate Româno-Americană, a instituţii "unice". Episcopul Policarp
zicea că Arhiepiscopul Athenagoras a Ortodocși Americani la 'Vatra
făcut această vizită din dragoste şi Românească'."
respect pentru Episcopia Română Pastoratul Episcopului Policarp, ca
Ortodoxă a Americii. În articolul său, urmare a împrejurărilor istorice, a fost
Episcopul Policarp menţiona că cei doi de scurtă durată. Dar viziunea lui
Ierarhi au dezbătut necesitatea de a despre ce era turma sa şi care trebuia
avea o conferinţă pan-Ortodoxă la care să fie locul şi unde trebuia să fie
să asiste toate jurisdicţiile Ortodoxe viitorul acestei turme, a fost foarte
din America, spre a stabili un plan limpede. Adevărul că lucrurile cele mai
comun de acţiune şi pentru a putea importante sunt întotdeauna evidente
vorbi cu o singură voce (în numele a fost dovedit şi în cazul Episcopului
Ortodocşilor din America). Aceasta Policarp. Viziunea lui a însemnat o
este primă menţiune privind iniţiativa angajare duhovnicească, o alăturare
de a crea un trup canonic, după 1917, voluntară către o opţiune de credinţă.
care să cuprindă pe toţi Americanii Viziunea primului ierarh al Episcopiei
aparţinând Bisericii Drept Române Ortodoxe din America: o
Credincioase. Desigur că limbajul era comunitate Ortodoxă Româno-
vag căci conceptele (cele care explicau Americană care să fie parte a
ideea) nu existau încă dar, este limpede Ortodoxiei Americane, a fost împlinită
precum cristalul că Episcopul Policarp de către cei care i-au urmat în tronul
înţelegea că viitorul Ortodoxiei episcopesc şi de către comunitatea
Americane sălăşluieşte în unitate. El Ortodoxă Româno-Americană în anii
mai adăuga: "Cu justificată mândrie care au urmat
românească am menţionat că aş fi
bucuros să găzduiesc pe Ierarhii
Îndreptate ca flintele
Poeme pentru Fugit-am călare, fugit-am spre cei ce-au să vină.
prieteni s-ajung la liman.
Ana Irama Scrâşnind prin decenii Doamne! Ai strâns şi vâlcelele
uitat-am să cresc din maidan şi munţii-n ulcelele
copilul cărunt, Unde stau ascunse cuvintele
când în bălţi ucis-am cu pietre sfinte, nesfintele.
Tâmple ce-au copt nefirescul Dar acuma mi-e sete
sub ţăstul din vetre. şi-am să rup o pecete,
Să le sorb înţelesul,
Iartă-mă Univers, cuminţenia, eresul.
şi nu mai fi părtinitor,
Dezgroapă-mi zilele din cuiburi
mai încetişor UNUI PRIETEN
Macar o lună de vară
mai sparge-mi din sâmburi Prin geamul sărutat de Dumnezeu
IARTĂ-MĂ UNIVERS Sau lasă-mi un apus, Sub fruntea lumii de odinioară
să pun cuvintelor nimburi. Prietene, strivesc un curcubeu
Părtinitor e Universul, Şi-l pîngăresc cu lunga-mi oboseală.
sau poate că eu
Cu tălpile-mi aspre rănesc AI STRÂNS, DOAMNE.... În poala mea doar îngerii desculţi
poala lui Dumnezeu? Îmi calcă truda urmelor de iarnă
Ca pe-o ţoală spălată-n năduf Doamne! Ai strâns cerneala Spalîndu-mi tălpile cu rătaciri cuminţi
pe piatra de râu din toate călimările. Ca să mă-ntorc la poarta ta în goană.
Frecată-n leşia nopţii Ai umplut fântâna
până-i ruptă din brâu. cu mările, S-o ung cu mirul lumii dealtadată
De nu mai găsesc cuvintele Şi creştinându-ţi gherghirul dintre
Sau poate, cu tropot, şi întrebările. tîmple
rănit-am al zilei timpan S-adorm altarul miradelor ce-odată
Fugărind cu pintenii arşi Doamne! Ai strâns pădurile, Iertau pana ce-ţi scrie, şi fila ce se umple.
iluzoriul liman: care citeau cu securile,
Chilia apelor repezi Dragostea şi urile
cu vârtejuri de fum, cu vină şi fără de vină,
Cărări pieptănate în grabă De nu mai găsesc cuvintele,
în malul de scrum. nesfinte şi sfintele,
planul împlinirilor existenţei practice. înaintată înseamnă şi declin. Există o
Gânduri despre Scrisul cere o relaxare pe care tensiunea artă de a îmbărâni frumos, să rămâi în
senectute problemelor zilnice nu le-o îngăduie prea interior tânăr, activ, prezent. Mulţi
Elena Buică mult. oameni se păstrează tineri la 70 de ani
Senectutea îşi are incontestabil pentru că ştiu să fie optimişti şi să râdă de
valorile ei. Ea poate fi o vârstă eliberată de cei care au îmbătrânit la 20 de ani. Dacă
dorinţa aurului şi a averii pe care să le anii zbârcesc pielea, lipsa de entuziasm
înlocuiască cu mireasma fânului cosit, cu zbârceşte sufletul.
frumuseţea macilor înfloriţi, cu doine Pentru anumite forme ale
ascultate în fapt de seară pe pragul casei inteligenţei, cum este cea verbală, la
bătrâneşti, cu seninul cerului, şi oceanul bătrâni pot pune în evidenţă performanţe
de stele, cu puritatea albului zăpezilor şi maxime care se menţin în bună măsură
treptat cu toate minunile simple care dau mulţi ani. Sociologii o numesc inteligenţă
sensul cel mai profund al vieţii. cristalizată ce are la bază interacţiunea
Senectutea te eliberează de gânduri aptitudinilor rezultate prin socializare şi
ascunse, de calcule impure, lăsându-ţi loc educaţie, e vorba de o inteligenţă fluidă.
Moto: pentru armonie, echilibru, măsură în tot Bătrâneţea este o vârstă intersantă
Nu suntem toţi egali în faţa bătrâneţii. ce faci, te întoarce spre nevinovăţia din despre care nu s-au facut destule studii şi
timpul prunciei. Porţile sufletului sunt cercetări, se cere o abordare mai realistă a
Despre bătrâneţe credeam altceva mai larg deschise încât, scânteile de vârstnicilor. In studiile care au aparut,
înainte de a o trăi. Trăind-o, mi se pare lumina şi căldură îşi găsesc calea mai uşor specialiştii au ajuns la concluzii
foarte departe de părerile pe care le spre semenii lor. Trăirile sufleteşti rămân luminoase, că vârstnicii ştiu mai bine să
aveam în tinereţe, păreri pe care le vii, nu îmbărânesc în ritmul trupului. valorifice timpul şi să evite situaţiile de
reîntâlnesc acum la cei mai tineri decât Strunele viorii inimii mai pot spune taine stres, să iasă din situaţii grele, să-şi
mine. Este foarte ciudat să te simţi tânăr în şoapte, gura mai poate gusta nectarul valorifice creativitatea, că pot fi înţelepţi,
în timp ce societatea te crede bătrân. N-ai florilor de suflet, mai poate să soarbă roua dar nu acri, săritori, dar nu dominanţi,
cum să cunoşti aceste “trăiri” fără să le de pe flori, urechea mai poate să asculte demni, dar nu aroganţi. Am fost surprinsă
trăieşti. Ioana, prietena mea din copilărie, un cântec lin, uitând de tot şi toate, ochiul şi eu când am citit că specialiştii, având
fără nicio clasă primară, dar cu mai poate să se înveselească la culorile asemenea argumente, consideră
înţelepciunea omului din popor, îmi vieţii, să privească seninul cerului cu bătrâneţea ca cea mai fericită perioadă a
spunea: “Ştii ce simt eu acu' la bătrâneţe? oceanul de stele, obrajii pot să se bucure vieţii şi m-a străbătut un fior: nu e chiar
Că asta o să-mi treacă, aşa cum trece o de adierea unui vânticel cu mirezme de rău dacă îmbătrâneşti, dar să nu uiţi să fii
boală şi o să fiu iar cum am fost, să iau primavară, să se lase mângâiaţi de seninul tânăr.
sapa la spinare şi să mă duc la treabă, că dimineţilor însorite şi nu de puţine ori se Acesta este un punct de vedere
fără mine parcă stă lumea în loc”. poate întâmpla să-şi piardă firea trăind la diametral opus cu ceea ce ne obişnuise
Preocuparea mea de acum, cea a temperaturi înalte ca în anii tinereţii. comunismul. Astăzi, mulţi români au o
scrierilor, de multe ori îmi împinge Primesc pe internet nenumărate adevărată oroare pentru bătrâneţe pe care
gândurile spre rosturile scrisului la vârsta reviste on-line şi nu am putut remarca pe nu am remarcat-o şi la alte popoare pe
senectuţii. Ce gândesc şi ce simt acum? nicăieri diferenţa de vârstă între unde m-au dus paşii, iar Canada, ţara în
Mi se pare că bătrâneţea poate fi semnături. Dacă ai ceva de spus, o spui cu care trăiesc acum, poate fi un bun
considerată un suflet tânăr într-o carcasă harul atât cât l-ai primit de la bunul exemplu. In România întâlneşti adesea
veche şi că în scrieri nu vezi carcasa. Şi Dumnezeu. E citit sau nu un autor, tendinţa de excludere a bătrânilor din
mai este ceva de luat în seamă: orarul indiferent de vârstă, contează doar ce viaţa socială şi de a-i obliga la mai multe
îmbătrânirii acum este altul, durata vieţii spune şi cum spune. exercitii fizice pentru a se da la o parte din
a crescut cu 10-20 de ani faţă de anii „80. Scrierile seniorilor nu sunt invitaţii la calea altora. Când se vor aşeza lucrurile în
Eu m-am pensionat “de bătrâneţe” la 55 trăiri într-o lume depăşită. Chiar dacă rostul lor şi în România, oamenii mai
de ani, iar fiica mea, aproape de acestă vorbesc de alte timpuri, ei extrag esenţe tineri vor înţelege că bătrâneţea, e un
vârstă, este în culmea aptitudinilor de care au caracter de permanenţă. Sunt fenomen complex şi poate fi toamna
muncă. sondaje care pătrund în receptorul rodului bogat şi un adevarat tezaur de
Scurgerea anilor poate să rideze senzaţiilor şi ale trăirilor, scrieri izvorâte înţelepciune, aşa cum am pomenit din
pielea, dar sufletul nu, iar în domeniul dintr-o mare altitudine sufletească, de o moşi-strămoşi.
scrisului, poate fi un câştig în plus. Atins mare înălţime creştină şi profund Şi dacă atributul bătrâneţii este
de aripa timpului, vigoarea trupului romanească. În scrierile seniorilor se înţelepciunea, de ce să fie lipsită literatura
seniorilor a trecut de partea cealaltă, a oglindeşte bogata experienţă de viaţă de acest tezaur? Şi dacă senectutea este
sufletului şi flacăra vie a tinereţii a filtrată prin sita vremii. Faptele de viaţă perioada când ai urcat pe cele mai înalte
devenit lumina de mai târziu, iar revin la suprafaţă ca dintr-o lume a culmi ale vîrstei, nu-ţi vine în gând
experienţa lor poate să valoreaze cât misterelor, ca nişte tablouri dintr-un întrebarea: dacă tot sunt pe vârful
iniţiativa tinerilor. Mulţi tinerii care dau muzeu privite de la distanţă şi în linişte, dealului, de ce să nu admir panorama
târcoale scrisului, chiar daca sunt acum cu alte faţete, formând un nou izvor vieţii şi să mă bucur de ce văd? Ştim cu
înzestraţi cu har, nu rămân pe acest de viaţă şi de înţelegere. toţii că e mai bine să fii pe deal, decât sub
tăram, mai ales dacă acesta se face prin Şi mai este ceva de care trebuie să se el.
voluntariat, aşa cum sunt multe țină seama, nu suntem toţi egali în faţa
publicaţii. Ei se orientează mai mult pe bătrâneţii, nu întotdeauna vârsta
banchetul nunții, care a urmat, la care au necheze / ipoteze...” (Hipnoză, Și
Nuntă de poet participat toți invitații. toamna vine) sau „Mi-a spus oglinda /
O festivitate inedită îmi e greață / te strâmbi la mine / de o
De la un poet mândru și răzvrătit, ca
viață! / Și-ți scuturi / capul de mătreață /
Duminică 12 septembrie ac. la sala George Filip, este normal să ne fi
cu mutra ta / de oaie creață.” (Din
parohială (Casa Română) a Complexului așteptat la ceva cu totul diferit de
oglindă I, Om de povară)
Parohial pr. dr. Petre Popescu din obișnuit.
Montreal, a avut loc un eveniment cu George Filip e un poet special, în
Cei care nu-l cunosc de aproape pe
totul original. Poetul George Filip, cu poezia lui nici un vers nu rămâne fără
George Filip, și-l imaginează ca pe un
ocazia căsătoriei sale religioase cu Maria sens, chiar și atunci când alege rima
demon neîmblânzit, de care trebuie să te
sa, în asistența nuntașilor, scriitori și numai după identitatea fonică, hazardul
temi. Părere greșită. Cine îl cunoaște,
iubitori de literatură, a lansat ultimile lui îi dă la lumină perle ale metaforei.
însă, așa cum este, știe că el este un poet
două volume de poezi, „Om de povară” și Exemplu: „Bat în geam cu degete de ger
extravagant, uneori cald și chiar gingaș
„Și toamna vine” după care a urmat / Tu apari cu trupul de zăpadă / Luna
ca un adolescent.
obișnuitul banchet al nunții. mândră ca un plutonier / Trece șarlă-n
Căsătoria religioasă a fost oficiată de Opera lui poetică este o oglindă a veșnica-i paradă”
părintele Liviu Alexandrescu preotul sufletului său tumultuos, dospit lângă
George Filip de-a lungul a 36 de ani
paroh al Biserici Buna Vestire, ajutat de valurile Mării Negre și ars de razele
de trudă literară a publicat un număr de
preotul Adrian Manea. soarelui dobrogean. Citez din scrierile
30 de volume de poezie.
Lansarea celor două volume de sale: „Ascund în suflet un tâlhar / pe care
poezii a fost organizată de redacția îl admir cu brio / Că prea se nasc poeții Răsfoind, azi, câteva dintre
revistei Candela de Montreal. Au rar / Și prea le spuneți des: ADIO” tematiciile cărțiior sale, vom găsi
prezentat personalitatea poetului și (Portretul numelui, Om de povară) reflectat în ele însăși destinul lui sinuos,
opera sa literară Victor Roșca, Corina ce i-a marcat viața: „Anotimpul
Într-un comentariu versificat,
Luca și Doina Bumbăcescu Hanganu. Au legendelor”, publicat la București, 1976.
referitor la scrierilor sale, George Filip
mai recitat poezi Traian Gărduș, Au urmat apoi cărțile publicate în exil:
răspundea țipând în gura mare: „Nu-s
Alexandru Cetățeanu, (președintele „Poeme pribege”, „România în exil”, „O
George Filip, ăsta-i doar un nume, bătut
Asociației Scriitorilor Canadieni de fugă din hazard”, „Era confuziilor”,
cu fierul roșu, un stigmat, / să nu mă rup
Origine Română) și conoscutul artist „Poèmes sur feuille d'érable”, „Poeme
de cârdul meu prin lume, / Când pe idei
român din Montreal dl. Septimiu Sever. îndoliate”, „Văd lumina”, „Singur
mă vreau crucificat.” (De ce scriu, Și
Banchetul s-a desfășurat într-o împotriva destinului”, „Vise colorate”,
toamna vine)
atmosferă de cordialitate și jovialitate. „Metafore risipite”, „Om de povară” și
Semnalăm prezența la festivitate a Ținuta lui, aparent sălbatică și „Toamna vine”, citând doar câteva dintre
preoților Liviu Alexandrescu și Adrian deopotrivă dură, s-a imprimat poeziei ca ele.
Manea cu familiile și a doamnei Ileana ecoul unei păduri adânci. Exemplu:
Dar cine este George Filip?
Letiția Belivaca, consul al României la „Până-n măduva tăcerii / glasul doinei
Montreal. îmi străbate / rostogol din munți în lună Sunându-l la telefon, robotul îți va
Întregul ritual al programului a fost / ca-ndoiala dintr-un frate.” răspunde în locul lui: „Aici este casa
o reușită celebrului poet George Filip. Lăsați
Dar versul de mai sus alternează cu
mesajul vostru!”
Redacția un moment de gingășie și căldură, ce te
îndeamnă să-l îndrăgești și să-i iubești George Filip este un poet conștient
O nuntă literară poezia: „Înțelept vorbind de lucruri, / de valoarea zestrei sale. Și, tocmai acest
Victor Roșca rumegam raza eternă, / până dar numit talent îi dă dreptul să-și
chihlimbarul mării / pe catarg zâmbi în afișeze ostentativ identitatea. Puterea
bernă.” ( Doină, Om de Povară ) vocației lui constă tocmai în strigătul
neprefăcut, preschimbat în vers, ca o
Chiar dacă necomformismele sale
furtună metamorfozată într-un
zgârie timpanul, deprimând partenerul
curcubeu.
de convorbire, subconștientul îi pune în
rime doar gândul îndârjit, redându-i Închei prezentarea mea prin
cheful de viață. Exemplu: „Din nou îmi cuvintele unui prieten al său, care
vine să mă nasc / așa pățesc de multe spunea: „George Filip nu se socotește
primăveri / strâng șaptezeci și una anul titan, nici genial, dar celebru, mai
acesta / dar nu-mi prea amintesc... parc- mereu.”
a fost ieri... ” (Să mă nasc, Om de povară)
Ceremonia nunții literare a poetului George Filip este un maestru al
George Filip s-a desfășurat în trei etape: versului. Poezia este în el și sufletul lui
cununia religioasă, ce s-a ținut în este o poezie care curge din creion,
Biserica Buna Vestire, lansarea de carte reverberând pe hârtie ca apa șopotită
organizată în sala festivă de redacția dintr-un izvor. Exemplu: „Paranteze / în
revistei Candela de Montreal și proteze / au urcat / pe metereze / să
cuteze / s-agaseze / inși ce vor / să ne
Şi toamna vine... Apărută anul acesta la editura Destine - din poezia "La hotar":
Corina Luca din Canada şi editura Sitech din am să mă duc recrut în cer
România, cartea te atrage să o răsfoieşti. acolo nu trăim din pensii;
Pare o carte de căpătâi, cartonată, solidă, tovarăşi: este greu să treci
ca să o ai lângă tine şi pe vreme bună şi hotarul marilor suspensii..."
pe vreme rea. Îmbrăcată în culorile - din poezia Despre ardere":
arţarilor de toamnă ai patriei adoptive, "...sunt arderea de-o clipă
cartea dorurilor multe este o declaraţie o aripă de-albastru;
de dragoste. Poetul este veşnic nu prigoniţi femeia
îndrăgostit: de viaţă, de Maria şi de alte şi nu daţi foc la astru..."
Diane. Conştientizându-şi starea de poet şi
Poezia "În cerul..." oferă un transcendenţa, Poetul se identifică cu
autoportret închinat Mariei - ideal: norii în poezia "Norul":
"pulsează un bărbat "plouă Doamne, plouă
Mulţumesc domnului Victor Roşca cu inima de plumb dar când plouă - ştii
pentru invitaţia făcută de a prezenta una nedumerit câţi poeţi besmetici
din cărţile poetului George Filip. în temniţă pe veci încătuşat sorb melancolii?
Mă simt onorată de a mă afla în deasupra-i cer Primiţi cu fiecare vers un strigăt de
prezenţa multor personalităţi marcante viaţă, o bucată din sufletu-i prea plin,
şi jos e cer
ale comunităţii româneşti din Montreal. acest talent înnăscut şi cizelat de timp,
lumină căruia îi este frică de rugina uitării în
Este uşor să scrii din prietenie pentru
stăpânii m-au ascuns într-o stamină poezia "Poarta ruginită":
că sentimentele pornesc din inima
deschisă. Poezia este iubire! răstălmăcit "am forţat poarta
Povestea autorului este unică, ca şi în cerul de-o secundă când eram tânăr
talentul lui unic. e Dumnezeul şi am uitat-o
În cei 18 ani de activitate editorială a ce vrea-n eul deschisă pe veci
soţului meu, am cunoscut sute de meu a intrat timpul
scriitori. Autori de toate genurile literare. mereu a ieşit vremea
De fiecare dată am descoperit cu să se ascundă aclamând veacul
surprindere şi încântare omul din spatele numit - douăzeci
... ce temniţi triste!
cărţii sale. Poeţi, prozatori, profesori de eu am intrat
ruginesc toţi zeii şi-am ieşit, pare-se
manuale şcolare, epigramişti, pictori,
maria-mea şi-ntotdeauna
fiecare în parte îşi doreşte "copilul" să-l
reprezinte cât mai bine. este stindardul femeii." am întârziat
Autorul şi opera lui. Ar fi multe de Observator fin al propriei vieţi, trage bărbatul mi se
povestit... concluzii ca şi cum ar tăia în carne vie: brumase-n mine
George Filip este inegalabil prin - din poezia "Al treilea păcat": şi de sub cearcăn
metafore. Dacă ar fi avut în locul "mi-e virgină coala şi-n plaivas zâmbea un băiat
"plaivasului" un penel, ne putem un poem se zbate-ntre lăcate dar la o nuntă
imagina cu uşurinţă tablourile sale, un aprod mi-anunţă grav sentinţa vântul de toamnă
reprezentând o lume fantastică pornind s-a aşezat pe
de sperjur, de hoţ şi de păcate"
de la real, înfăţişată în culori doar de el poemu-mi nescris;
- din poezia "Un os": nu intră nimeni
închipuite. Ar fi amestecat culorile cu
"... avea dreptate câinele din şură: nimeni nu pleacă
măiestria creării cuvintelor şi a
metaforelor: "veniţi şi voi pe partea devii erou când soarta te înjură. poarta-n rugina
străcealaltă", "că şi sfinţii se mor uneori", - din poezia "Eu n-am cules": uitării s-a-nchis."
"geme străstresul fiordului", "la unde "şi iată-mă acum, bat la şaizeci El care şi-a trăit viaţa din plin, nu mai
Doamnă, crezi că nu-s durut?", în pielea mea prea strâmtă de calic are regrete, ci doar vise, trecând ca un
"strădincolo de trup/ aveam un frate", prin secolul acesta douăzeci prinţ - haiduc prin toamna vieţii.
"că suntem martori şi avem de murit" - şi vă jur prieteni: n-am cules nimic." Finalul nu putea fi altul decât"Cântecul
v-am dat doar câteva exemple. - din poezia Poză cu iapă": lebedei": "vecia nu-i a nimănuia...", aşa
În ceea ce priveşte Poetul George Filip cum Poetul, conştient de clepsidra
"cafeaua mi-a încremenit în ibric
şi personalitatea lui unică, toată lumea îl timpului, şi-a intitulat inspirat acest
şi dintre dinţi îmi pute dur mahorca volum de poezie: "Şi toamna vine..."
cunoaşte foarte bine.
aş vrea să fac o poză frumoasă cu-o
De aceea, am să mă rezum la volumul
de poezie "Şi toamna vine...", pe care iapă Bucurându-ne că-i suntem
tocmai îl lansează astăzi. să fiu mai nebun precum Garcia contemporani, vă invit să gustaţi din
Ocazia este deosebită, momentul unic Lorca." versul de foc al Maestrului!
în viaţă: nunta cu Maria! - din poezia "Mă tem":
Ce cadou mai frumos putea să "dintre răfuielile minunii
primească şi, mai ales să dăruiască, intră-n arenă lăstunii;
iubitei sale soţii Maria şi invitaţilor lor este înfrângerea cea de pe urmă:
decât poezia sufletului lui! mă tem de sentinţa dată de turmă!"
Crezul IUBIRII La nunta noastră înseamnă că dansează-n ceruti sfinţii
George Filip şi musafir ne e chiar Dumnezeu.
Daniela G îf u
cu anii tăi, Maria-Mea, şi-ai mei,
noi am sădit al vieţii noastre trunchi
şi nunta noastră o-nchinăm la zei
iar eu semnez poemul în genunchi !...
Bilanţ la nunta mea
Gogeamite colosul de filantrop - NUŢU

- ne-a îmbarcat în limuzina lui albă şi
luxoasă în faţa blocului în care ne-am
Îndrăgostiţilor de frumos, făcut cuib şi ne-a debarcat în faţa
minunaţilor mei prieteni, Maria şi bisericii Buna-Vestire. În simplonul
George FILIP, modern au încăput lesne naşii
acum în ceasul uniunii lor GABRIELA şi TRAIAN DAMIAN, Maria-
binecuvântate! Sa, mireasa, subsemnatul ginere
tomnatic şi Doamna MIA, adică cea care
Cred în Iubirea-adevărată, a confecţionat cu propriile-i degeţele
primită-n dar înainte de Crăciunul nost‟, La nunta noastră
frumoasa şi originala CĂCIULĂ a
sărbătoarea cerului şi a pământului, miresei. In faţa bisericii ne-a întâmpinat
a tuturor celor ce-i sunt robiţi din Motto:
multă lume, cu multe aparate de filmat şi
bunăvoia lor. la nunta ta nu pot să vin...
de fotografiat. Singurul ziar care a
cutezat să fie prezent a fost oficialul
Şi cred în el, bărbatul menit unei singure cu tinereţea veşnic la rever
IMPACT, celelalte au lipsit ostentativ,
femei, şi gloria - peste eternitate,
dar nici noi n am dat în plâns pentru
a celei ce zămislită a fost doar pentru la nunta noastră va cădea din cer
aiasta.
unul, un înger poleit cu pietate.
Prin mulţime, în veşnici-i pantaloni
rugându-se-n tăcere la chemarea scurţi - şi amicul, susţine el, jurnalist -
inimilor lor. în ce armură să-l primesc la porţi?
Adi A - de data asta fără simpatica-i
Iubire din Iubire, femeia din bărbat s-a un metafizic sunt - pe verticală.
consoartă.
plămădit, sunt sigisbeul altor multor sorţi
- Să ştii colega A.A, l-am corijat eu
şi regăsindu-se-n Iubire, deveni-vor ei o sub o egidă guvernamentală.
pentru o afirmaţiune eronată şi mai
singură fiinţă veche, că abia azi număr a cincea mea
prin care toate se vor împlini. sunt mirele, Maria-Sa, mireasa
însurătoare - şi sper că...şi ultima. N-a
este vânatu-al şaptelor decenii.
dat nici doi bani...
Şi cred în Duhul izbăvitor, carele pentru a fost să-mi fie mie, Ea - crăiasă,
Biserica era plină, nu chiar până la
noi oamenii când eu jeleam la sfintele vecernii.
refuz, cum ar fi scris o gazetă democrată
şi pentru al nostru crez în Iubire de pe-acasă.
pogorî-se-va-n a noastre inimi nu cer îngăduinţă de la nimeni.
Ca după datină, pe mireasă a condus-o
şi sălăşlui-va-n noi în toate zilele la nunta noastră vină şi piraţii,
în faţa altarului prietenul meu cel vechi
pământene, dar poarta e închisă pentru himeni
GICU, iar pe mine nu LENUŢA lui GICU,
pregătitoare vieţii de apoi, şi nu-ntrebaţi, vă rog:; unde mi-s fraţii...
cum aranjasem, ci Doamna RODICA, la
până ce îngerii Luminii la ceruri ne vor famme de mon amis ŞERBAN -
înălţa. ce aripi mari mai am acum, ca mire!
cunoscutul sculptor.
Maria-Sa mie-mi va fi nevastă
Preoţii LIVIU şi ADRIAN au făcut cu
Şi iarăşi va să vină celor ce se vor naşte iar preoţii şoptesc, sub patrafire,
tot fastul cuvenita sfântă slujbă de
după noi, că nunta asta nu-mi va fi nefastă.
cununie,ne-au păcălit când am sorbit din
Impărăţia Iubirii nu va avea nicicând vinul cel bun sau am muşcat din
sfârşit, se-ntoarce orologiul spre-alte vremuri,
şugubăţul PIŞCOT, ne-au pus
în ea, în veci de veci, aceia se vor regăsi spre alte nunţi ce nu au fost nuntite;
verighetele, am intrat în hora lui Isaia
ce cu tărie cred în taina ei şi slăvind-o cu a fost o tinereţe de cheremuri
dănţuieşte, ne-am sărutat şi fotografiat
pioşie de care-mi amintesc a...pasă-mi-te...
cu o Dunăre de români şi alţi conaţionali
închinându-i-se-vor ca într-unul altar, canadieni.
chezăşuire a comuniunii lor. Maria, ţine palma mea de-un deget:
La ieşirea din biserică tot mărinimosul
este în viaţă clipa cea mai rară.
NUŢU a vrut, ca la Cina cea de taină, să
Mărturisesc această Iubire, în toamna asta, iată: nu mai preget,
sature tot natul cu o micuţă şi simbolică
aştept să devin una cu ea vreau să fugim spre-o nouă primăvară.
sticlă de şampanie. Era aldămaşul!
şi viaţa-mi să i-o alătur în vecie! Copiii ne-au presărat petale şi aşa am
azi ne-au venit la nuntă şi părinţii.
intrat, tot triumfali, în sala de festivităţi.
de ţi se pare că e cerul greu
Mesele cu mesenii gata aşezaţi ne
aşteptau. De pe fundalul scenei ne-a minute de meditaţie mi-a făcut semn să aşa:
salutat tricolorul românesc îmbrăţişat mă apropii şi mi-a şoptit la ureche: - Cumpăraţi şi de la mine... Cer mult
din flancuri de steagurile Quebecului şi - Ştiţi... eu nu sunt chiar fiindcă scriu mai bine decât poetul-
al Canadei. Aceasta...apropos de buna bucureşteancă, d-aia nu-l cunosc... ginerică, hâc... Şi s-a clătinat printre
integrare a românilor în Canada! Mi-am dat seama de scurt-circuit şi m- mese până a găsit un client chiar în nea
Masa ginerilor şi a naşilor ne aştepta am cărat printre harnicii nunţii GIGI SURU, care citeşte cel puţin o carte
pe scenă, cu faţa spre public, amintind ingurgitori. Pe la mese ofrandele şi cănile pe an.
cumva de congresele de odinioară de cu vin bălan sau roşu curgeau din belşug. Cumnatul PETRE cu cei trei flăcăi ai
acasă... Muzica electronică era strunită de săi, ca brazii, au lăsat o bună impresie.
De-acum bagheta dirijorală a fost total timidul-arţăhos HENRI-GABRIEL Nora noastră CARLA şi micuţa ANA au
preluată de Dna. MICA, polonicara şefă, CIOBOTARU. dansat de-au rupt duşumeaua...
care a partajat delicioasele sortimente Dar nunta parcă n-ar fi fost pe roate Am mai ajuns şi pe-acasă. Telefonul
preingurgitabile, ajutată de harnicele dacă nu soseau şi mult prea vorbăreaţa suna mereu şi nuntaşii ne tot iscodeau:
VICTOROIŢA, MIA, LIZICA, ANICA şi ADRIANA cu mult prea tăcutul ei - Naşii cât au dat ?!? O doamnă mai
SILVIA şi să nu-i uit pe cei de la muncile AURICĂ. ţărancă, venită în vizită din Ţară, m-a
mai dure - LOUIS şi POLGAR. Cuminţel, numai ochi şi urechi, luat scurt:
Originalitatea evenimentului a NICOLAE MĂRGINEANU ţinea isonul la - Poietule... dar mireasa o fost fată au
constrat în ideia năstruşnică a orga lui neobosită. ba?
subsemnatului de a îmbina NUNTA cu Am avut meseni de înaltă ţinută civică, - Nu ştiu, i-am răspuns jenat, o s-o
POEZIA. Cu acest prilej s-au lansat doamne şi domni care au justificat întreb şi vă spun...
volumele de versuri OM DE POVARĂ evenimentul NUNTĂ-POEZIE-NUNTĂ. Ba chiar un cuplu foarte simpatic ne-a
şi... ŞI TOAMNA VINE. Au citit şi recitat Însă, vorba proverbului, fără scurta nu vizitat acasă. După ce am sorbit câte-un
magistral marele actor SEPTIMIU se face nunta. Renumitul agent mediator păhărel ne-a lăudat că stăm bine, că
SEVER, poetul, în acest caz, ALEX de emigraţie GIGI SURU, dublat de avem de toate, musafirul m-a-ntrebat
CETĂŢEANU şi scriitorul VICTOR PIERO al său, umbla năuc prin salon aşa... într-o doară:
ROŞCA. Prin vorbirea sa la microfon ne- reclamând că a dat o sută şi că nu are ce - Poete, dac-o fi să crăpi, Doamne feri!,
a uluit de atâta profunzime, interpretare mânca şi ce bea - şi că cât ar trebui să mi casa îi rămâne doamnei MARIA sau şi-o
gestică şi intonaţii, doamna CORINA plătească pentru a primi şi el ia guvernul înapoi?
LUCA HAIDUC. inestimabilele volume de versuri... Pe - Dară cui s-o las măi omule, i-am
O nouă cunoştinţă, doamna DOINA, nea GIGI l-au mai calmat megieşele de răspuns ca trăznit, crezi c-o s-o las
culeasă prin viaţă de colecţionarul de casă LILIANA şi MARGARETA, c-altfel soacră-mi GÂTUŢA ?!?
suflete SEPTIMIU SEVER, ne a dăruit ne mai dădea naiblor şi pe la ORA LUI În epilog vă declarăm că am scos bine
un minunat tablou inspirat după lectura de radio comunitar, SIC ! la nuntă, dar că am să scot banii de la
poemului FÂNTÂNARUL. Distinsa Animaţia era bine întreţinută de chimir că plec în ŢARĂ, singur...aha!, să
doamnă a uitat, din modestie, să-şi ducă mireasă şi de sora ei NUŢA, cea cu care mai scot un nou volum de versuri - şi nu
la plecare şi cele două volume care i se adesea mă mai iau eu în gură!... ultimul. În rest, ca după nuntă: obosiţi şi
cuveneau. Printre mese, un poet mai naşparliu - mahmuri. Ori cum, viaţa-i frumoasă.
Nu ştiu ce-o fi vrut să spună dar GORNAC - mi se pare, umbla să-și vândă La revedere...
blânda DOINA HANGANU a afirmat şi el vreo carte, făcându-şi reclamă cam
public că grea povară şi-a luat poetul
prin această însurătoare. Glumesc şi eu
şi spun...cred că nu-mi plânge de milă
sau că nu mă regretă, doamne fereşte!,
dulcea DOINA.
Foarte protocolară dar la subiect a fost
doamna consul interimar LETIŢIA
BELIVACĂ. Dânsa a fost însoţită de două
doamne din Ţară, reprezentând relaţiile
României cu românii din străinătate. Din
păcate anonimele doamne nu şi-au
declinat funcţiile şi misiunea, eu sperând
c-ar fi trebuit să mă întrebe cum o mai
duc, ca poet pribeag, după vreo 30 de ani
de emigraţie. Dar n-a fost să fie aşa.
Drept pentru care, ironic cum mă ştiţi,
am întrebat-o pe una dintre distinsele
doamne:
- Dacă tot sunteţi din Bucureşti, îl
cunoaşteţi pe unchiul Dumitru ? Stă prin
centru, pe undeva... Doamna nu mi-a
răspuns. A rămas stupefiată la un
asemenea afront. Dar după câteva
Zodia nedreptăţii – Şi Dumnezeu, de mila noastră, plânge
de năluciri sinistre... ca şi cum
poezii - de-a dura-n mine lumea într-un hău
George L. Nimigeanu Mama locuia într-o lacrimă zilnic se prăvălea... Nu era drum să
se aleagă binele de rău!
Mama locuia într-o lacrimă... Tata
mânca Şi, cu puţinu-n grabă adunat
numai duminică seara... şi se făcea în câteva boccele, ne-am urnit
târziu... cu trenul foametei către Banat,
Şi-am învăţat căderea peste marginea greu lăcrimând, cu suflet pustiit,
lumii
a păsărilor mele... şi... îmi era pustiu nădăjduind în Bunul Dumnezeu...
Fugeam dintr-o durere şi... din noi,
fără lumina pâinii... şi adormeam descumpănindu-ne din greu în greu,
flămând... murind câte puţin... într-un război
Speranţa, în durere, se cuibărea cu
Vin ruşii teamă, cu toată lumea... fără de sfârşit...
în cana mea cu lapte pe care-o sărutam, Trenul s-a dovedit un iad pe roţi,
O ciumă roşie s-a-ntins ca focul cu sufletul, în visul ce mă trecea prin tixit cu vaiete şi răvăşit
şi peste neamuri, cum şi peste veac... vamă... de duhuri rele, arşiţă şi hoţi...
Veni şi-n Satul Meu... şi, după plac,
ne-a căsăpit şi viaţa şi norocul. Ascuns în gânduri oarbe, pe drumurile Nu găseai loc nici ca să pici un ac...
oarbe, Oamenii... scai... pe scări, pe tren...
Şi ne-a prădat, lăsându-ne durerii... îmi pritoceam tristeţea umblând printr- Duhnea
Şi la Fântâna Albă ne-a ucis... un suspin a disperare şi... a basamac...
Şi-n Limba Noastră, chiar, ne-a Mama, prin ochii noştri, grea lacrimă De sete ziua ni se-ntuneca...
interzis... curgea,
Şi-n lanţ ne-a pus, ducându-ne-n blidul cu borş la masă grijind să fie plin... Apă n-aveam... de unde s-o aduci?
siberii... Nici n-aveam cum să coborâm în gări...
Zilele urgisite curgeau fără lumină Fereastra... foc... şi trenul... pe butuci...
Rupându-ne de Neam, sârmă ghimpată şi mă purtau de-a lungul printr-un Duhorile bezmeticeau în nări!...
în Adevărul Nostru a întins... război mişel
Şi pe Iisus, în fiecare ins, şi încercam zadarnic să amăgesc Muream!... Suflarea şuiera... Pustiu
L-a pus pe cruce, între fiu şi tată... durerea... mi s-a făcut... şi-ncet-încet m-am stins...
Şi încercam zadarnic tristeţea s-o înşel... Mamei i s-a părut că ard de viu,
Cu frica-n sân şi moartea în spinare, lacrimi de foc din ochi mi s-au prelins,
prin sârme, - n ţară unii s-au tot dus... Lacrima-n plânsul Mamei agoniza
Şi ne-am rugat şi noi Celui-de-Sus, curgând brăzdând obrajii... Dar, când m-am
şi am fugit, ziua-n amiaza mare, parcă din ochii noştri... Dar, în matern trezit,
îngân, prin geam răcoarea nopţii unduia,
de-a valma, printr-un lan de grâu mănos, ea ne strângea în braţe, în dulce înviorându-ne... de bun sosit!
cu mama şi cu-n frate dus în braţă... legănare, Lumea, pe lângă tren, se bulucea...
cu spaima-n suflet... şi cu moartea-n până uitam de foame, de ghimpul ei
faţă... păgân Şi-am coborât şi noi... cu chiu, cu vai...
în noi purtând osânda Lui Hristos... Un om... de-acelaşi chin... ne aştepta
* Şi le cădeam în mreje viselor din cu o căruţă trasă de doi cai...
Dar ciuma a trecut şi ea hotarul, pruncie... Şi am pornit în noapte... undeva...
grăbind pe urma noastră şi... ne-a Târziu cădea şi Mama, ţinând la piept
prins... comoara.. spre altă lume şi către alt timp,
Şi-n ura ei speranţa ni s-a stins... Şi-aşa, ca nişte lacrimi, zilele spre un cuprins al rugăciunii, sfânt,
Şi timpul a rămas cu minutarul săptămânii... şi-ntr-un răgaz nesângerat de spini,
Iar Tata mânca numai duminică seara... călcând cu talpa goală alt pământ
în punctul zero, unde, interzise,
visele mor... iar libertatea nu-i al vieţii noastre... care ni s-a dat
decât un drept: Golgota să ţi-o sui, Trenul foamei piatră de încercare... treaptă... vad...
în ciuda Adevărurilor scrise... Doar că, în noi, durerea n-a secat...
Peste Moldova seceta şi-a-ntins Ea plămădea urgia altui iad!...
Şi ne-au furat câte un râu din sânge... pecinginea... Apele au secat...
Şi fiii să se nască nu mai vor... Foametea oarbă satele-a cuprins...
Şi mamele se frâng de mila lor... Umblam printr-un coşmar... cutreierat
asemenea ca reflectarea cerului înstelat originalitate și autenticitate, printr-o
Fantasticul într-un strop de rouă”. Eminescu se ținută intelectuală aparte, cu o sete de a
romantic de factură apropie de Novalis prin „idealismul sonda necunoscutul în mediul autohton.
populară magic” și prin concepțiile despre vis. El folosește ambianța fantastică ca decor,
Dionis pleacă de la realitatea însă îi conferă o puternică substanță
Teodor Curpaș palpabilă pentru a cânta, dincolo de ea, filozofică.
absolutul ideatic. El se simte dezgustat Pe plan național este întemeietor al
de existența concretă, care i se pare nuvelei fantastice și a stimulat devenirea
penibilă și manifestă un total dispreț de mai târziu a unor nuveliști ca Gala
pentru prezentul mohorât și imoral, o Galaction, Vasile Voiculescu, Mircea
lume a crimelor și compromisurilor. Eliade, iar prin nuvele sociologice a
Dionis rămâne doar un observator lucid, deschis perspectiva prozei de atmosferă
cu un ascuțit spirit critic. patriarhală a lui Duiliu Zamfirescu și
Portretele fizice ale eroilor sunt Mihail Sadoveanu.
realizate conform artei poetice a Ca să observăm elementele specifice
curentului romantic. Să o privim doar pe literaturii fantastice, când ne cad în
Maria: Este angelică, serafică, „idealul mână lucrări din această literatură, să
blond” căreia Dionis – Dan îi face un răsfoim:
portret mișcător: „un înger blond ca o - A. Chamisso: „Omul care și-a
Este cunoscută pasiunea cu care lacrimă de aur, mlădioasă ca un crin de pierdut umbra”
romanticii au cules folclorul național și ceară, cu ochi albaştri şi cuvioşi precum - E. A. Poe: „Prăbușirea Casei
au cultivat basmul cult (Frații Grimm, albastru şi cuvios e adâncul cerului şi Usher”
Ashim, Brentane, Pușkin). Eminescu divina sa eternitate.” - J. Verne: „Castelul din Carpați”
manifestă aceeași timpurie orientare. Nuvela rămâne o înaltă creație de - E. T. Hoffman: „Ulciorul de aur”
Creația de sorginte populară „Făt- gen prin conținutul ei filozofic, prin - G. Galaction: „Moara lui Călifar”
Frumos din lacrimă” realizează valoarea literară, prin procesele poetice - M. Eliade: „Șarpele”
sublimarea materialului folcloric în care anunță poemele filozofice. Ea intră Putem asocia diferite fragmente
funcție de cerințele viziunii romantice în sfera marii literaturi europene, alături filozofice din „Sărmanul Dionis” cu
asupra fantasticului. Conflictul axat pe de operele lui Goethe, Gautier, Hoffman, versuri din poemele „Împărat și
înfruntarea dintre bine și rău se Novalis. proletar”, „Luceafărul”, „Glossa”,
păstrează și în basmul eminescian, dar Putem spune că proza eminesciană, „Scrisoarea I”, „Epigonii”.
cu un contur romantic. Alături de în esența și în totalitatea ei, rezervă Putem ușor compara relația
pitorescul etnografic se întâlnesc și generațiilor de cititori o încântare, o Hyperion-Demiurg din „Luceafărul” și
motivele erudite de natura fantasticului bucurie estetică cu totul deosebită. Dan-Dionis-Dumnezeu din „Sărmanul
fabulos și romantic. O notă aparte în Se aduce o viziune sublim-romantică Dionis”.
cadrul basmului eminescian o deține a universului. Ea exprimă o permanentă La fel, urmăriți în paralel „Zborul
natura, care devine personaj, ca în proza aspirație cosmică. Ea poartă cu sine cosmic” al Luceafărului și al lui Dionis,
fantastică. Dacă privim puțin nuvela setea spre grandios și unicitate. Ea ca și peisajul selenar, unde Eminescu se
fantastică „Sărmanul Dionis”, întâlnim dezvoltă nostalgia purității și armoniei, dovedește un făuritor de limbă, cu o
ecouri ale întrupării succesive ale personalitatea umană. Ea posedă un sumedenie de neologisme și elemente
aceleași esențe spirituale. „În faptă – neobișnuit simț al naturii, al culorii și al figurative. Toate crează valențele naturii,
scrie Eminescu – lumea-i visul sufletului sonorităților cu efecte magice. cu efecte ale imaginilor originale și efecte
nostru. Nu există nici timp nici spațiu – La Eminescu sunt prezente toate auditive de excepție.
ele sunt numai sufletul nostru. Trecut și motivele romantismului fantastic
viitor e în sufletul meu ca pădurea într- european, dar opera sa se distinge prin
un sâmbure de ghindă și infinitul
„Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, iar din moment dat. Această constantă este
Postul – Fragmentare pomul cunoaşterii binelui şi răului să nu raţională, odată ce raportarea persoanei
a regularităţii mănânci...” la exteriorul său, cât şi la interior se face
Regularitatea formată a firescului în termenii eficienţei, moralei sau
Dragoș Samoilă
este întreruptă de o regularitate esteticului. În acest caz regularitatea este
acceptată a Nefirescului, expresie a echilibrul găsit de persoană, eficienţa
voinţei Divine. Regularitatea firească maximă, înţelegerea raţionalităţii sau
fiind suma obişnuinţelor (raţionale sau contemplarea la care a putut ajunge.
nu) este expresia capacităţii persoanei de Privit mai de aproape, firescul relevă
raportare la exteriorul său, precum şi la o adaptare la cunoscut şi astfel o trăire în
interior. Această raportare nu este fixă ci limitele cunoscutului ce conferă
mobilă, înglobând în acelaşi timp familiaritate şi până la un punct
trecutul, prezentul şi o parte din viitorul previzibilul. Anticiparea venită din
firescului persoanei. Putem spune astfel cunoaştere va provoca mereu confortul
că regularitatea este sensul persoanei, efortului minim cu maximul de eficienţă
sensul în care ea evoluează la un şi în plus, posibilitatea unei rafinări, a
încercării maximizării continue a automatismului şi spaţiului liber adus de Această ruptură având loc, ceea ce
eficienţei. Siguranţa repetativităţii acesta. înainte era firesc, adică previzibil şi în
scuteşte persoana de tot ce nesiguranţa Fragmentarea exteriorului persoanei mare parte cunoscut, lasă loc unui spaţiu
sau relativitatea poate să-i aducă. Şi cum şi înmulţirea sarcinilor acesteia va complet necunoscut ce scoate persoana
orice incertitudine provoacă grijă, daca conduce la o distribuire a atenţiei şi prin din automatism, plasând-o în faţa unei
nu frică, mai precis tensiune rezultată urmare la pierderea profunzimei analizei incertitudini. Necunoscutul ce apare în
din dorinţa persoanei ce nu se bazează în relaţiei cu exteriorul. faţa persoanei are ca prim efect
întregime pe ea, persoanei ne Firescul mai influenţează percepţia pierderea echilibrului faţă de exterior,
rămânându-i decât opţiunea de a aştepta şi la nivel de analiză. Datorită diminuării ceea ce antrenează o reorganizare a
pasivă continuarea sau finalizarea atenţiei prin automatism, realitatea tinde persoanei. Inerţia firescului nu mai
propriei acţiuni de către altcineva. spre omogenizare. Dacă manifestările de poate funcţiona pentru că acum evidenţa
Firescul nu lasă loc incertitudinii ci ia negare a firescului sunt tratate ca i se opune, iar simplificarea exteriorului
totul asupra sa şi chiar atunci când excepţii şi eliminate, lucru normal nu mai poate fi făcută pentru că nu mai
cadrul implică şi alte persoane, pentru menţinerea firescului în limitele este acelaşi exterior şi din acelaşi motiv
constanta acestora face ca firescul să le ia eficienţei, de aceeaşi manieră se nu mai poate exista o rutină şi o
locul în algoritmul persoanei ce trăieşte întâmplă şi cu excepţiile ce vin să obişnuinţă.
firescul, mergându-se până la înlocuirea depăşească firescul, să-l îmbunătăţească. Simplul fapt că în firesc apare o
persoanei cu acţiunea ei previzibilă. Pentru că acestea din urmă nu fac breşă de necunoscut va indica mereu
După cum vedem, într-un cadru altceva decât să strice echilibrul persoanei că orizontul său cunoscut este
personal, firescul poate mărgini şi la o firescului, ele vor fi tratate ca şi limitat, că anticiparea şi sau puterea ei
extremă poate reduce o persoană la manifestările negative, firescul devenind de modelare a exteriorului sunt limitate.
automatismele ce le poate produce. În astfel limita de percepţie şi acceptare a Persoana va înţelege, în faţa
cazul cel mai bun, între persoane ce oricărei manifestări superioare. necunoscutului că există mereu altceva
partajează firescul, acestea pot încerca Cum am spus, firescul este legat de mai sus decât ea, un imprevizibil ce nu
permanent o nuanţare a firescului, dar eficienţă, morală sau estetic. Dacă poate fi controlat. Altceva decât ceea ce
mereu menţinandu-se în limitele eficienţa este fixată în marea majoritate ştie, poate s-o sperie sau să-i atraga
eficienţei. Chiar dacă limita eficienţei a cazurilor de persoana însăşi, iar atenţia, s-o fascineze, dar niciodată n-o
poate fi încălcată în acest caz, din punct esteticul de un fenomen intern va lăsa indiferentă.
de vedere personal, dorinţa ce îl va persoanei, nu acelaşi lucru se poate Oricare dintre aceste variante va
include şi pe celălalt va menţine totuşi spune despre morala valorică, morală ce apărea, persoana va avea nevoie de
eficienţa în spaţiul comun. poate defini firescul. Astfel, firescul, cu întreaga atenţie şi putere de analiză, de
Mai larg, firescul exteriorului asumat toate mecanismele lui de eficienţă, mobilizare a sa, pentru a putea face faţă
poate termina în resemnare, atunci când automatism şi nivelare, poate deveni un necunoscutului.
efortul nu ajunge la eficienţă, acceptare firesc comunitar ce va fi preluat de Altfel, necunoscutul oferă spaţiu de
atunci când există un echilibru sau persoană ca firesc personal. Odată cunoscut. Noutatea poate însemna
suficienţă când eficienţa depăşeşte acceptat firescul comunitar ca firesc invitaţia explorării, a cunoaşterii
efortul. Oricare din aceste variante poate personal, persoana va menţine adăugate, şansa de a modifica firescul.
termina în rutină sau automatism, care standardul comunitar, dar va respinge în Aceasta este diferenţa dintre post şi
din punct de vedere al raportării acelaşi timp tot ce va intra în conflict cu interdicţie. Interdicţia limitează, postul
persoanei la exteriorul său constă într-o firescul comunitar şi astfel putem vorbi desfiinţează limitele autotrasate.
simplificare ce se trage tocmai din de o nivelare a exteriorului de către Necunoscutul este o interdicţie
eficientizare. Previzibilul ajunge să fie persoană, nu numai la nivel de temporară ce încetează să mai fie o
ignorat datorită automatismului ce cunoaştere sau percepţie, ci şi la nivelul interdicţie în momentul în care acel
înlocuieşte raţiunea, conferind un interpersonal. Această relaţionare necunoscut devine cunoscut. În acelaşi
confort datorită umplerii segmentului interpersonală bazată pe firesc este timp necunoscutul sacru (divin) rămâne
acoperit de acesta cu altceva, de regulă posibilă doar atunci când persoanele necunoscut oricât ar fi cunoscut,
cu activităţi ce nu necesită concentrare sunt de aceeaşi natură, când asemănarea menţinându-şi mereu invitaţia spre
maximă, odată ce o parte din atenţie este dintre ele poate să transpună firescul cunoaştere, precum şi revelarea limitei
alocată automatismului, acţiunile ce uneia, firescului celeilalte. conjuncturale a persoanei. Orice
interferează cu acesta fiind opţionale, cunoaştere, până şi cea permanentă
tendinţa este ca ele să fie mai puţin În schimb, fragmentarea regularităţii poate fi anticipată, dacă nu ca
profunde. Acţiunile ce dublează firescului este normală într-un raport informaţie, atunci ca flux si astfel,
automatismele devin astfel limitative personal inegal, în momentul în care undeva poate interveni un automatism
plecându-se de la efortul alocat şi scopul superioritatea persoanei nu mai poate fi care să aducă după el firescul.
acestora. controlată de firescul comunitar sau Necunoscutul nu lasă loc tocmai
Astfel, efortul trecut prin personal. Cu alte cuvinte, odată ce anticipării, firescului.
automatism va aduce o inerţie datorită persoana este pusă în faţa unei alte Nu frica sau neputinţa (sentimentul
eficienţei ce va provoca simplificarea şi persoane de o natură ce o depăşeşte şi pe micimii sau interdicţiei naturii) vor ajuta
fragmentarea exteriorului persoanei. O care astfel nu o poate integra firescului persoana în menţinerea funcţiilor sale
persoană în cadrul firescului va avea său, acest firesc este rupt printr-o vitale în cunoaşterea permanentă
mereu această tendinţă de multiplicare a evidenţă ce nu mai poate fi prevăzută, necesară desăvârşirii ci noutatea
exteriorului prin fragmentarea şi ignorată sau asimilată. imprevizibilă, superioritatea reală, în
dublarea acţiunilor sale datorită faţa căreia va trebui mereu să găsească
noi soluţii, trebuind să se adapteze Necunoscutul este parte firească a aceasta menţinând permanent în atenţie
mereu la altceva cu totul diferit de ceea manifestării divinului şi forma prin care diferenţa de fire între persoane, precum
ce ştia înainte, deducţia comparativă iubirea Acestuia nu respinge ci face ca şi instinctul de cunoaştere permanentă a
nemaifiind utilă. însăşi persoana umană să fie împiedicată omului.
în cunoaştere de propriile sale limite,
Poeme ce dor mi-a fost de paritate! unde aerul e liber să râdă, să

îmbrăţişeze...
Daniela Voiculescu ploaia vine din Hawaii, şi să aştepte firescul mistic, îngerii să
one more time, ... stay! cânte.
lângă frunze de bambus şi flori,
fii uşor, ... zâmbet de evantai! *
doar ştii că a pornit trenul viselor,
că fericirea e o eşarfă de ocean! degetul lui e ca descrierea calmă a unui
timpul se dizolvă. în noi, între noi. drum,
iubesc mesajul de la miezul nopţii, parcă ai ajunge, la apus de soare, lângă
cuvintele tale... rădăcini de răsărit! Nil...
good morning, ladies & gentlemen! şi umbra bărcii nu s-ar mai îndoi de
nimic gri.
exact ceea ce-mi doream sub pielea inimii ai pocni, ca să vezi
înainte, aşa spune el... serenitatea,
in stream şi ochiul meu tetraedric petalele de trandafiri ale buzelor de dor,
sărutul
reîntâlnire. fulgere paralele. se face o fereastră violet, ce trece prin ochiul al treilea, ideea de
telepatie, din felii de sharon, ca sentimentul eternităţii. magnetic,
cu parfum de piersică... şi caii aleargă pe câmpul dezvelind beţia de şoapte. whiskey şi
greierii deveniseră portocalii, unui tunel, predestinarea energizante. +-
turma de oi trecea... bănuind joacă o jumătate de pas,
că el îmi sărută ochiul din călcâi! şi fluieră de zor secundele, toamna italiana
focul din mine asista la naşterea unind albastrul cu verdele,
primei monede de aur... şi yin mărind speranţa copilăriei, mi-am adus aminte, ieri,
suna pe ascendent, syrinx... îndulcind reîntoacerea... de ceaiul cu rom si lamâie,
are ceva special acea pace preparat de el... de fapt,
eu sunt acvila! dintre mi şi fa... şi cercurile el îmi servea zâmbetul
vin de la cules... şi se deschid de care aveam atâta nevoie!
şi seara avea sfârcuri de coacăze roşii, în braţele lui Leonardo da Vinci! închid ochii, si pe râul indigo
visa pe un braţ de compas, vocale... al iubirii dintre noi... trec
şi ploaia avea umeri de îndrăgostiţi, indigo evolution cercurile albastre, repezi,
curgea din octave de turcoaz, semne ale uimirilor noastre!
de mirare, transe de consoane... el avea nevoie de roşu lângă negru... nebuni, ca un puzzle cu strazi,
şi era atât de bine pe fuiorul lui yang! îl văd cum răsfoieşte tratatul despre respiram filozofia invizibila
el avea ochi de general, cămaşă bleu, dragoste. a liniei dintre yin si yang!
de prezent, mă iubea... era perfect, miroase linia serii, se face spirală în ce a mai ramas pe marginea
ca un careu de sărut... şi-l iubeam! spirală. fracției venusiene? visul...
şi totul era limpede... xanthosis, cerul curge vulcanic din ochiul lui si-ntrebarea cu frunze de topaz!
pe mijlocul brăţării lui de prooroc! Stendhal. da', Julieta, o fi acasa?
şi frunzele au ceva uşor, o înclinare spre
nord,
„Pământul dă naştere tuturor celor ce sunt şi bucuriile ei ca şi tristeţile ce-i întăresc pe
Unde a dispărut apoi le ia iarăşi înapoi” (Euripide) unii şi-i fac mai buni, care-i cizelează pe
dragostea? alţii şi iau în piept lunga şi aspra cale a
Elena Olariu Într-o frumoasă dimineaţă de pelerinajului, să fie cât mai aproape de
aprilie a anului 2010, premergătoare Dumnezeu şi, vai, care-i frustrează pe cei
zilei de 1 Mai, când altădată se slabi şi-i alungă în braţele alcoolului din
sărbătorea Ziua Internaţională a care se trezesc uzaţi pe dinăuntru, cu
Oamenilor Muncii, soarele, dis-de- feţele obosite şi îmbătrânite înainte de
dimineaţă bucură sufletele oamenilor – vreme, cu-n tremur nervos în voce şi
peregrini ai acestui pământ, ca poate or nesigur pe ziua de mâine..., cu picioarele,
mai uita câte ceva din necazurile ce nu fără vlagă şi mâinile, bolnave înainte de
mai au coadă, ca poate o rază de soare vreme, de Parchinson...
să-i ilumineze pe cei ce duc frâiele Aceasta, ca urmare a plugului din
norodului... Răducăneni-ul, o localitate lemn, tocit, care nu mai poate ara
aşezată între şapte coline, îşi are viaţa ei, pământul, a „morţii fizice” a celorlalte
pluguri din epoca metalului, pentru că urmeze...În mâna stângă, o sacoşă, înainte, venise la uşa mea o tânără cu un
europenizarea României a desfiinţat altădată albă, din rafie, poarte două, trei copil în braţe: tot o fetiţă, pe nume
micii meşteşugari şi pentru că ei, caii nu hăinuţe roşii ale fetiţei. Miriam. Nu fugise de bărbat: voia să-i
mai au forţă să tragă înainte... În rest nimic. Desculţă în nişte împrumut „ceva bani” să aibă de-ale
Unde a dispărut dragostea?...În papuci de casă, femeia caută staţia de gurii; pleca în Germania la muncă, cu
nesuguraţa zilei de mâine, căutăm, pe autobuz. alte douăzeci şi cinci de femei, toate până
furiş în tomberoanele, binevenite de - Unde vrei să ajungi? reuşesc într- în treizeci de ani, la cules căpşuni.
altfel, firimituri aruncate de cei cu dare un târziu s-o întreb. - ...şi fata, o întreb.
de mână şi, alungând câinii, mâncăm, - La Grozeşti, la mătuşa mea... - Rămâne cu mama. Trei luni, nu
lacomi, aceste „bunătăţuri” privind în - Dar..., de unde eşti fată moare.
stânga şi în dreapta, să nu se apropie dragă!?...De ce eşti aât de speriată? - Mai bine ai rămâne acasă, să-i faci
cineva şi să ni le ia din mână... - ...m-a bătut bărbatul şi am fetei un frăţior. Sau o surioară...
Asta ar mai trebui: ca nişte fiare, cu fugit...Din Costuleni am fugit pe jos... Sare ca arsă:
ochii ieşiţi din orbite ne repezim spre Uite şi mata‟ cum m-a bătut!... - Vai de mine! Pereche îmi trebuie?!
acesta să-l sugrumăm: atât a mai rămas Îşi ridică bluza şi-mi arată vânătăile Şi aşa vreau să ne despărţim!...
din iubirea de aproapele. Apoi, ca şi cum „de dragoste” primite din partea Mă lasă fără replică: bătrânii îşi
ar fi fost o găină acolo şi era bună de-o bărbatului. Nu ştiu de la ce proveneau: plâng nepoţii care pleacă spre drumul
zamă, ne căutăm liniştiţi de-ale nostre: de la un furtun, de la un arac sau baston neîntoarcerii, urmare a accidentele
cu scormonitul în tomberoane. Fără a din cauciuc, dar erau lovituri, nu lucru interminabile de maşină, avion sau
încerca să scormonim în tomberoanele de şagă... vapor, ca urmare a sinuciderilor în masă,
sufletului, să alegem tărâţa din făină şi -... de ce te-a bătut?! motivaţia fiind „lipsa dragostei” mamei,
să ne văruim cămara care abundă de - La început nu era aşa. Asta vreo tatălui sau iubitei, a singurătăţii aşadar,
păianjeni şi igrasie... patru luni. Apoi a început scandalul. Şi plâng bătrânii nepoţii care, fraţi fiind, se
Şi soarele încălzeşte pământul şi-şi bătăile. ucid cu sălbăticie pentru un banal „joc de
ostoieşte setea cu roua dimineţii, din - De ce nu te duci la poliţie?! calculator”, plâng bătrânii nepoţii care
belşug căzută, şi pământul plânge - Ce să mă duc, doamnă, abia a venit „născuţi în puf”, la o neînsemnată
tăcut...Nu-l mai calcă picior de om, nu-l din puşcărie. Tot pentru că mă bătuse. observaţie, îşi ucid părinţii, petrecându-
mai seamănă stăpânul pentru că nu l-a Acum dacă mă duc, mă omoară.... şi apoi frumuseţea anilor între pereţii
arat din toamnă; banii sunt pe sponci iar - Care-i motivul, de te bate? reci şi neprimenitori ai închisorilor.
cei tineri, plecaţi în ţara de unde curge - Păi... vrea bani! Că nu vrea să Oare unde a dispărut dragostea,
lapte şi miere, sunt în criză: de dragoste muncească... Şi când ne trimite mama, oameni buni?!...
de neam, de dragoste de plai, de dragoste că-i plecată, îi duce la crâşmă. Dă la toţi Încerc să mă adun, să-i amintesc cu
pentru cei din bătătură lăsaţi acasă ce să bea iar când vine acasă, ţine-te bine. câtă greutate a crescut-o pe ea părinţii,
aşteaptă, cu mâna streaşină la ochi, să Stau mai mult cu fuga... şase copii fiind, cât de greu au dus-o cu
vină poştaşul cu vreo scrisoare acolo. Sau - Dacă vei pleca la Grozeşti, nu te va banii, câtă foamete au dus înainte vreme,
vreun mandat... căuta şi acolo?! numai să le fie bine lor şi, mai ales cu cât
Dar dragostea a dispărut! Părinţii, - Nu ştie unde stă mătuşa mea... Nici sacrificiu şi-a crescut copila, pe Miriam,
plecaţi după un câştig mai rapid, ei înşişi unde sunt acum, nu ştie. El mă caută la care, născută la şase luni jumate, a stat
se confruntă cu „crize de tot felul”, ei bunica, la Costuleni. Dar ea mi-a dat mai mult la uşile spitalului...
înşişi se umilesc, renunţând la propria bani şi mi-a zis să plec, să nu ne omoare Să nu spună că dau sfaturi, eu, fără
personalitate şi demnitate, ei înşişi se pe amândouă... această bucurie, copiii, o liniştesc,
rup de familia „lăsată acasă” şi încep - Acum ce vei face?! urându-i „Drum bun!” şi distanţa să-i
viaţă nouă, familie nouă... Dă din umeri. Se uită iarăşi speriată, adune gândurile. Şi sentimentele.
Paşii, îngânduraţi, încetinesc văzând să nu care cumva s-o găsească, apoi Nu termin bine de vorbit cu fata,
o copilă rătăcind dezorientată pe stradă, continuă: tânăra mamă şi-n faţa ochilor noştri apar
prin faţa Cabinetului Medical al dr. - Să ajung la Grozeşti, apoi văd eu... două namile, doi romi, morţi de beţi, cu
Poleac. Cu un pui de om în braţe, şi el O direcţionez spre staţia din privirea tulbure, puşi pe harţă şi ajutaţi
speriat, priveşte la maşini, la semnele- Răducăneni. Ea o lua spre Bazga, sat cu de două lătunoaie putrede, rupte dintr-
indicator de pe margine şi, după ce trece ducea înapoi la Costuleni. Îmi continui un gard. Se opresc, uşor dezorientaţi în
o maşină, traversează grăbit, ajungându- drumul spre Oficiul Poştal Răducăneni şi faţa noastră:
mă din urmă. o urmăresc cu privirea: parcă mânată din - N-aţi văzut pe aici trecând o
- ...nu ştiţi unde este staţia?!... urmă, ca un cal hămesit, sătul de iuşca şi căruţă?!...
O privesc atentă: palidă, cu loviturile stăpânului, uită de fânul din Dau din umeri. Atentă la ce-i
vinişoarele pe obraz proeminent ieşite, iesle, de apa proaspătă de la uluc, de spuneam femeii, nu dădusem
cu faţa uscată de vânt, cu buzele, curăţenia din grajd şi ia drumul importanţă. Trecuse, dar retina ochilor
altădată căpşuni, acum vineţii, cu ochii codrului, acolo unde şi cal şi om şi câine nu reţinuse prea multe.
obosiţi şi speriaţi, priveşte în faţă şi-n s-au înfrăţit... - Doamnă, reluară aceştia, pe unde a
spate, parcă temându-se să nu o prindă luat-o căruţa care a trecut pe aici?!
cineva. Copilul din braţe, o fetiţă frumos xxx Încercând să schimb subiectul,
îmbrăcată în roz, de vreo câteva luni, întreb oarecum iritată:
trăieşte parcă emoţia mamei: mă Unde a dispărut dragostea? Mă tot - Ce s-a întâmplat?
priveşte şi ea speriată de parcă eu ar întreb de ceva vreme şi nu reuşesc să-mi
trebui să dau seamă la cele ce are să limpezesc gândurile; cu doar o noapte
- Erau doi băieţi din Bazga. Până grădiniţa mea cu flori, unde Laissie şi poamele, să le pună la dres şi să le
nu-i omor, nu mă las! Zice cel cu ochiul Tambur, veşnic de strajă, i-au luat la vândă. Avea o copilă de doi ani şi mai
şpanchi. întrebări. Miriam începu să plângă, purta în pântece un prunc...Cine ştie,
Să nu plângă Miriam, care deja cuprinzând cu braţele-i mici, gâtul poate Dumnezeu voise s-o „uşureze de
întrase în panică, întreb pe primul veni: mamei sale. greutatea sufletului”, căci alunecă şi
- Nene Petrică, nu ştii de unde vine Cât despre „oamenii înarmaţi cu căzu, rupându-şi gâtul...
apa asta? Iar este avarie şi noi plătim... lătunoaie din lemn putred” s-au Până la spital, se prăpădiră. Şi mamă
La care omul, văzând la rându-i îndreptat spre stradă, luînd-o înspre şi prunc...Rămase copila să-i poate
otrepele zilei, răspunse calm: moară, înjurând şi împleticindu-se în chipul mamei, căci tare mai era
- De la Dorel. Spală nişte butoaie... abureala alcoolului care le fură frumoasă. Rămase şi tatăl, s-o crească....
- N-auzi, bre, n-ai văzut o căruţă înţelepciunea minţii, şi aşa subţire, Cum, Dumnezeu ştie....
trecând pe aici?! lăsând în urmă pe copiii din parc cu ochii Şi închei, fără să-mi răspund la
Parcă dezmeticindu-se abia acum, zgâiţi la ce spuneau „acei nene” şi de ce întrebarea care mă chinuie: Unde a
omul, răspunse într-o doară. fugăreau căruţa!?... dispărut dragostea!?...
- A trecut, acum... câteva minute. Într-un târziu aflasem: cei doi din
Erau doi băieţi din Bazga!... Bazga, erau cumnaţi, unul necăsătorit,
Pe unde au luat-o? întreabă „înhămat la băutură”, iar celălalt, tocmai
sălbaticii, împleticindu-se. Pe aici? îşi pierduse soţia în toamnă: se urcase
Îndreptându-se spre portiţa de la într-un păr „pergamonte”, să culeagă
Proză altfel. Alerg. Stau. Dinspre mal o altă opri, pentru că glasul acela, e chiar al
chemare. Mai lină. La fel de duioasă. La meu, şi am o întâlnire de taină cu mine
Mihaela Dordea fel de stranie. Şi totuşi… Doamne, ce să însămi, undeva la marginea zării. Cine
fac?! sunt eu? Un ADAGIO.
Simt cum apa creşte din nou. Mă
cuprinde până la brâu. Şi urcă…şi urcă Dor de Ştefan Iordache
până îmi acoperă buzele, ochii, părul…
Iar eu nu îmi dau seama dacă am
înaintat sau dacă cerul a venit spre mine.
Linişte. Mă răscoleşte liniştea asta
care se insinuează în mine ca şi cum ar fi
vie şi doare…doamne cum doare! Sunt
singură şi e noapte. Dar e bine şi văd din
ADAGIO nou luna în colţul ei de cer răsturnat. Şi
Se zbate timpul…Aprig se mai zbate! nu mai ştiu dacă acolo sus străluceşte
Încătuşat în propria-i putere. Poc…poc... luceafărul sau o stea de mare albastră.
poc…Mereu la fel, fără nicio abatere. Nu mai pot să înaintez. Mă las în
Nimic nu poate schimba ritmul care genunchi şi mă rog. Şi întreb şi
seamănă…da, acum îmi dau seama! cu răspunsul nu vine şi iar mă ridic şi nu
bătăile unei inimi. Poate chiar inima ştiu încotro să apuc…Către mal…nu!
mea. Sau a universului. Spre margini de zare…Da! Din nou Ștefan Iordache
Un sunet de paşi…Paşi mici, tăcere şi apoi o altă chemare, slabă. (1941 – 2008)
sacadaţi, care se apropie de undeva Poate ultima. Aerul e din ce în ce mai E frig. Ciudat şi tragic, vremea s-a
dintr-un ecou de lună. O rază! Încă una! albastru şi ochii mei se pierd în ceva schimbat brusc şi a început să bată
Şi dintr-odată…marea! Mă învăluie cu nedefinit. Îmi las pleoapele în jos , vântul. Nori vineţii se scurg pe cer ca
spumă moale de val ca o dantelă albă. zbatere de aripi de fluture, ca să înţeleg nişte fantome rele. Când şi când, cad
Miroase a sare şi iod. Şi a lună! Încet, mai bine. Mă privesc într-o oglindă pe picuri reci de ploaie măruntă. Şi nu ştiu
cerul se scufundă. E ca o îmbrăţişare care nu am văzut-o până acum. Nu, nu de ce, în aceste momente lumea pare mai
pătimaşă, scurtă şi tare. Luna apare mă sperie intensitatea ei ci imensitatea împovărată. Şi mai grăbită. Nu mai e
mare, aureolată de o cunună alcătuită din jur….eu în aceste irizări de timp şi de timp… nu mai avem timp…
dintr-un curcubeu. lună. Eu singură, eu cu mine însămi! Şi mă gândesc că poate ar fi bine să
Simt cum apa scade şi o undă de Mă privesc pe dinăuntru şi nu ştim cât timp mai avem. Poate aşa am
tristeţe mă cuprinde odată cu aerul înţeleg cum pot cuprinde într-un spaţiu face mai des ceea ce trebuie, atunci când
uscat. Buzele îmi sunt sărate de sărutul atât de îngust atâta univers! Şi iar mă încă mai are rost. Pentru că iată, o
mării. Simt gustul înţepător şi strâng cu întreb, dacă minunea asta există în întâmplare m-a pus în faţa unui fapt
dinţii până sângerez. O clipă de tăcere şi mine, de ce doare? Şi înţeleg, abia acum inedit.
aud chemarea. Ameţitoare ca un sâsâit înţeleg… Frumuseţea doare! Cu câteva zile în urmă, poate o
de şarpe. Se unduieşte ademenitor. Din nou aud timpul cum se pierde în săptămână, am intrat în posesia unui
Aşteaptă. Din nou cheamă şi iar univers. Tăcut, fără lacrimi. Nu se mai document , public de altfel, dar nebăgat
aşteaptă. Şi tace. Ba nu! Strigă! Mă zbate. Ştie că el, de fapt, nici nu există. în seamă de nimeni, pentru că nu ne mai
îndrept înspre locul pe care nu îl văd, dar Iar eu mă îndepărtez de ţărm, pentru că interesează ce se întâmplă cu cei care ne
îl simt cu toată fiinţa mea şi ştiu că nu încă mai aud ecoul glasului ce mă bucură sufletele, cei care ard seară de
trebuie să merg acolo, dar nu se poate cheamă… Şi oricât aş vrea, nu mă pot seară pe scenă, să ne aducă nouă o
bucăţică de imensitate, şi care îşi lasă ştia de existenţa ei! Şi, Cel mai iubit însemnele acestei distincţii pentru a le
nemurirea acolo, în luminile rampei, dintre pământeni, Ştefan Iordache, aşeza acolo unde le este locul.
artiştii noştri. Documentul despre care pentru care acest titlu vine ca o Şi merg cu gândul înapoi, ca o trenă
vorbesc, este o hotărâre dată acum nouă …recompensă târzie , acum, când tocmai de stea căzătoare, pentru a putea fi
ani, hotărârea numărul 338 din 29 au trecut doi ani de la plecarea lui, măcar un grăunte de nisip în clepsidra
noiembrie 2001, prin care se acordă de undeva sus, printre stelele de foc care absurdă a unui timp care nu este nici
către primăria capitalei titlul de cetăţean luminează scena universului. Atunci nu prezent , nici viitor, doar trecut. Trecut,
de onoare al Bucureştiului unor artişti cu s-a spus nimic, acum, o fac eu, dar nu uitare. Pentru că nu trebuie să
nume rezonante, nume care au făcut să mulţumind unei doamne care reprezintă uităm, nu putem.
vibreze săli celebre din lume, nume care cultura în Primăria Municipiului Ce trist bate vântul…Nori vineţii se
ar trebui să ardă veşnic ca pe un altar, pe Bucureşti, Irina Bologa, şi care m-a plimbă grei pe un cer care pare tot mai
bolta culturii româneşti. Am să amintesc ajutat să repar o mare eroare făcută aproape. A mai venit o toamnă cu dor de
doar două: Baritonul Dan Iordăchescu, atunci, în 2001. Tot cu sprijinul doamnei Ştefan Iordache…
care, slavă Domnului se poate bucura de Bologa, în curând voi recupera
această distincţie, pentru că, mirare! Nu
Două garduri de sârmă ghimpată (nu Dar ţiganul - cum o văzu – îi spuse
Ioan Hotea - prea înalte) la distanţă de cel mult un păsul lui cel mai aprins ce îl dobora cu
Haoleu! ... Haoleu! ... metru şi jumătate, maximum doi, iar totul:
Gheorghe Andreica prin mijloc se plimba un caraliu care - Harată-mi p...a!
Vorbitor la Canalul Dunărea-Marea menţinea ordinea. De-o parte familiile, - Haoleu, dar mi-o văd boierii...
Neagră. Lagărul Poarta Albă, anul 1952. de cealaltă deţinuţii. Vorbitorul dura în - Nimic, harată-mi p...a!
medie cam o jumătate de oră. Şi se făcea Atunci ţiganca – zâmbind printre
în serii, căci nu toţi doritorii încăpeau lacrimi – îşi ridică uşor multele şi
într-o singură serie. coloratele rochii pline de volănaşe ce-i
Şi se producea o hărmălaie de acopereau „scumpetea” şi i-o arătă
nedescris. La început, vorbele spuse şi ţiganului, facându-i pe plac.
bocetele erau mai potolite, dar pe Iar ţiganul, de colo, îşi duse palma la
secundă ce trecea, oamenii îşi pierdeau obrazul drept, mişcându-şi capul
controlul, deoarece vecinul vorbind ceva lăturalnic, bocind şi strigând din adâncul
mai tare ca dânsul, partenerul n-a înţeles sufletului său:
ce i-a zis şi atunci ridicând vocea unul, - Haoleu! ... Haoleu! ... Haoleu! ...
Era în timpul verii, căldură mare în nu mai înţelegea celălalt; si astfel se
stepa dobrogeană, lumea civilă şi aşa-zis producea o emulaţie între vorbitori, care Şi asta a schimbat cu totul aspectul
liberă era îmbrăcată lejer, iar robii lucrau de care să urle mai tare ca să fie auzit şi acestei serii de „oameni vorbitori”, căci
epuizându-şi zilele tinereţii mai mult în înţeles. totul s-a transformat într-un „hai” şi un
chiloţi, având trupul bronzat şi faţa arsă Nici la poarta iadului nu se poate râs de nedescris. Toţi deţinuţii priveau
de soarcie lucitor şi vântul uscat. imagina ceva mai încurcat şi de cu jind spre fermecătoarea jucărie a
În una din acele duminici dc vară era nedescris ca la un vorbitor. ţigăncii.
programat vorbitorul deţinuţilor cu Dar unul mai mucalit îi zise celuilalt
membrii de familie. La unul din aceste vorbitoare, un de lângă dânsul:
Cei care aveau dreptul la vorbitor ţigan tânăr, deţinut, îi scrisese Pirandei - Orice am zice noi, natura cea
scriau o carte poştală, anunţându-şi să vină s-o vadă. sălbatică e mult mai atrăgătoare.
familia să vină să mai vorbească ceva cu Şi se prezentă ţiganca tânără şi - Şi mai sublimă! răspunse un altul,
dânşii. zveltă, tuciurie şi proaspătă, cu o suspinând din greu.
Vorbitorul era amenajat în câmp bocceluţă în mână, ca să-l vadă pe
liber - de regulă la marginea lagărului. tânărul ei soţ, de care n-avu parte.
Fragment de biografie: În luna aprilie al acestui an, am

Debut Candela - debutat cu volumul de versuri “Se
Victor Burde Am scris poezie de când eram elev roagă pădurea” volum apărut la
dar, abia după anul 2003, odată cu Editura “Gens Latina” din Alba Iulia.
timpul liber fiind pensionar, am început Activez ca membru al Cenaclului
să adun ce strânsesem de-alungul vieţii, Literar ”Gând Românesc”, de pe lângă
ca poezie. Am rupt mult, am aruncat Asociaţia Culturală “Gând Românesc,
mult şi din ce a mai rămas, am refăcut şi gând european“ din Alba Iulia. Aceasta
am scris poezii noi pe care le-am publicat editează “Gând Românesc“, revistă
în mod regulat în Revista “Speranţa” din lunară de cultură, ştiinţă şi artă
Alba Iulia şi am postat constant poezii pe (colaborează la această revistă
cele mai importante site-uri şi blog-uri academicieni, profesori universitari,
de poezie în limba română din ţară. Am scriitori din ţară şi de peste hotare,
participat de asemenea, la unele traducători, artişti plastici, actori,
concursuri de poezie la nivel naţional. oameni de ştiinţă, etc.)
pentru noi, Cand moare un poet…
De toamnă Că renunţăm uşor la tine şi munţii In memoriam, Grigore Vieru
noştri-s tot mai goi!
O frunză cade De n-ai gândi, precum o mamă, să laşi Trudind pe-o margine de gând,
Si ramul se frânge, urmaşi peste-anotimp, Cu munca-n bruma cărţii adunată,
Păianjenii ţes roua în pânze Ar fi pământu-n glob de aramă, arzând Spre-a nu pleca din lume niciodată,
S-acopere sufletul meu- în timpul - fără timp! Mor si poeţii rând pe rând.
Copac fără frunze…
Sărută-mă ! Rătăcitori târzii prin labirinte,
Tu,nu mai stiu, Isi lasă somnul nopţii - neculcat,
De când eşti plecată Sărută-mă-nainte de plecare! Cu sufletul de-apururi neîmpăcat,
Si uite, a venit rândul meu , Va fi atâta departare între noi Răstălmăcind şi potrivind cuvinte.
Nu mai suntem Şi nu ştiu de vom mai găsi cărare,
De veghe-niciunul, Pe care să ne-ntoarcem înapoi. Adună-n versuri ce şopteste vântul
Dar ca o răsplată, Si foşnetul de frunze-n ram de tei,
A rămas peste tot …Dumnezeu! Cu dusul tău se-apropie uitarea, Uitând de socoteala anilor prea grei,
Cu drumul meu, se-ndepărtează visuri Nu mai aud, că-i cheamă-ncet pământul.
Mi-e teamă ! Şi-n ochii noştri va-ncolţi mirarea,
Că ne despart atâtea ploi şi ninsuri. Precum un viscol stins peste colinde
Mi-e teamă de clipa Ori ca un mugure rămas fără lumină,
când lacrima, Strecoară ploaia-n părul tău noptatic Dispar discret pe ultima cortină,
ar putea rupe hotarul O frunză de cais desprinsă-n vânt; Sub spotul stins - ce nu se mai aprinde!
dintre mine şi tine, Se-aude-un nechezat de cal,sălbatic
dintre noi amândoi, Şi cade-o lacrimă pe ultimul cuvânt. Când moare un poet, se naşte o stea,
cu zbatere de aripi, Ce nu mai piere peste zări năluce,
cu cer fară zbor, Să ne-ntâlnim cu bine peste vremi Să poata somnul în sfârşit să-şi culce,
cu luciu de ape, Şi steaua de noroc să-ţi lumineze calea! In liniştea eternă - pasăre de nea.
scăldate de nor. Vezi , nu uita, în timp, să mă mai chemi,
Mi-e teamă iubito Sa nu ne poată-nlănţui uitarea ! Secetă
de atâta iubire
să nu te pierd Simt vantul toamnei… Nelinistită, vara arde prin livezi,
şi să mor, Trec turmele la râu să se-adape,
Însingurat, în altă rătsignire… Am obosit şi te intreb Stăpâne, E-atâta secetă - de soarele nu-ncape
Cât drum mi-ai hărăzit ca să străbat? Peste pământul fără de zăpezi.
Se roagă pădurea Mai am in traistă un coltuc de pâine
Si doinele, pe care le-am cântat. Câmpia a obosit şi vitele-s flamânde
Pe icoana poienii se roagă pădurea Sinistru şuieră fuior de vânt pe sat,
Ce-şi simte sfârşitul - luceşte securea! Mai am şi fluierul cu mine, Impărate, Cu ce-am greşit de totu-i blestemat,
Mâine vor pieri copacii şi cuiburi cu tot, Cioplit din soc sub umbra de mălin De holdele şi toate sunt plăpânde?
Intre viaţă şi moarte, nu mai e loc de In care-am plâns iubirile uitate
negoţ! Si pe cei dragi, mutaţi în ţintirim. Se uscă-ncet şi dragul meu mălin,
Sădit de tata când eram de-o şchioapă,
Vor fulgera topoare dureros tăind Si lângă fluier, frunza nedoinită, Iar puţul de sub culme, de ieri, e făra
rădăcini, Pe care nu ştiu incă cui s-o las apă
Ingenunchind brazii-nalţi, hăcuiţi de Cănd am să zac sub floarea ne-nflorită Si parcă toate mor, puţin câte puţin.
tulpini, Cadelniţat de-un ultim bun rămas.
Va fi liniste apoi şi ţipăt de păsări ce Loveşte limba-n clopot, a chemare,
înfioară, Să nu mă judeci aspru Tată Sfănt, Se strâng creştinii-n curtea mănăstirii.
Pui rămaşi fără mame, se vor stinge spre Că am ucis iubiri abia-ncepute, O să mai dea preotul o dată glăsuirii,
seară. Că nu mi-a fost viaţa numai cânt Din Biblie,cu praporii şi toaca pe hotare.
Si iar iubesc, cu tâmplele cărunte.
Şi ruga o şopteşte în ultima ei adiere, Răsună psalmul trist, de închinare,
Cerând de la ceruri să aibă putere, Sunt obosit şi azi îţi cer iertare, Si ochi se şterg cu colţul de năframă,
Să-si poată ascunde lăstarii în crengi, de Simt vântul toamnei rece şi pustiu, Ne cere Cerul, ce-am greşit-ca vamă
secure, Fă-mi drum mai lin, spre marea mea Iar calea-i grea şi lungă, spre iertare…
Prin vremuri, să crească o altă pădure… plecare
Si-aprinde-o stea , să ştiu unde să viu…
In rugăciunea ta pioasă, să ceri iertare
O româncă celebră: cultura europeană: Anna Brâncoveanu,
contesă de Noailles și Elena Văcărescu.
Martha Bibescu – Această tripletă vine să se alăture
1889-1973 altor familii sau cupluri celebre din
Doina Hanganu istoria literaturii naționale și universale.
La noi, Alecu și Nicolae Văcărescu,
feciorii lui Ienăchiță împreună cu
renumitul Iancu Văcărescu, fiul lui
Alecu, frații Al. O. Teodoreanu (Păstorel)
și Ionel Teodoreanu; în Germania frații
Grimm și Thomas și Heinrich Mann; în
Franța, frații Goncourt iar în Anglia
surorile Brönte, Charlotte, Emily și
Anne. Cele trei românce verișoare s-au
impus dincolo de hotarele țării, ca trei
modalități diferite de exprimare a
„Fugit irreparabile tempus” și în simțirii și gândirii românești.
goana lui acoperă cu vălul uitării Ca scriitoare, Martha Bibescu a
întâmplări și oameni care au însemnat debutat foarte tânără. Avea 18 sau 20 de
ceva pentru cultura țării lor și chiar a ani, când a publicat Les huits paradis în
Europei. Și este păcat ca amintirea lor să 1908. Debutul a fost aplaudat de toată
nu dăinuie peste generațiile care îi lumea literară a Parisului, unde cartea a
urmează. apărut, și a fost deîndată premiată de
O astfel de personalitate care nu Academia Franceză. Martha Bibescu a fost o scriitoare de
merită a fi uitată este Martha Bibescu. S- Opera sa cuprinde romane de succes. În afară de premiile Academiei
a născut și s-a format sub ascendentul inspirație istorică sau autobiografică, Franceze, două la număr, a fost aleasă în
unui impunător arbore genealogic. Era note de călătorie, evocarea unor mari 1955 membră a Academiei Belgiene de
fiica lui Ion Lahovary, om politic de personalități contemporane cu ea sau din Limbă și Literatură, ca succesoare a
anvergură, ministrul României la Paris, trecut, acestea putând sta cu cinste Annei de Noailles. În 1977, Mircea
ministru de Externe, președinte al alături de operele similare ale lui André Eliade, preluând fotoliul Marthei
Senatului; frații săi, Alexandru și Iacob, Maurois sau Stefan Zweig. Scrise în Bibescu, spunea în discursul său de
au fost miniștri de asemenea ocupând limba franceză, cărțile sale au cunoscut recepție: „... Prințesa Bibescu a anticipat
locuri de frunte la Ministerul de Război numeroase traduceri în alte limbi de unele descoperiri ale istoriografiei
și Ministerul de Externe. circulație. În românește se cunosc patru contemporane, îndeosebi valoarea
Pe linie maternă, strămoșii Marthei traduceri: Cele opt raiuri, Izvor, țara neprețuită a culturilor populare.” Și tot
Bibescu se aflau demult în istorie. Mama sălciilor, Destinul lordului Thomson și celebrul istoric al religiilor, inclusiv al
sa, Smaranda Mavrocordat, era La bal cu Marcel Proust. celei a strămoșilor noștri, o omagiază pe
strănepoata lui Constantin Vodă Întrucât familia se împotrivise Martha Bibescu deoarece „... descifrând
Mavrocordat, de câteva ori domnitor categoric debutului ei în literatură, a fost zi de zi viața profundă și secretă a
când al Moldovei, când al Țării nevoită să adopte un pseudonim pe care țăranilor români, ea nu se mai îndoiește
Românești, om de mare cultură, l-a folosit cu prilejul mai multor apariții, de calitățile lor creatoare.” (Martha
realizator al unor reforme iluministe – de exemplu pentru primul său roman Bibescu – Jurnal politic ian. 1939 – ian.
desființarea șerbiei i se datorează. Les huits paradis. 1941 – studiu introductiv de Cristian
Tatăl străbunicului Constantin vodă Dumitru Hîncu, inimosul și Popișteanu și Nicolae Minei – Editura
era Neculai Vodă Mavrocordat, pizmuit destoinicul cercetător al vieții și operei Politică – București – 1979)
pentru biblioteca sa de monarhii scriitoarei, menționează în volumul său O trăsăstură caracteristică a cărților
europeni ai vremii. Acesta cobora din „Martha Bibescu pe care n-o sale în care se reflectă România, este
vechea dinastie moldoveană a cunoaștem”, apărut la Editura Vivaldi - vibrația patriotică atât de intensă încât o
Mușatinilor, iar prin Maria – Voichița, București, 2009, că pseudonimul ales a percep și cititorii de pe alte meleaguri.
doamna lui Ștefan cel Mare, era din fost Lucile Decaux. Cu acesta și-a semnat Scriind despre „miracolul românesc”,
marea familie a Basarabilor care a dat și scenariul filmului de succes Katia autoarea arată că „factorii esențiali care
Țării Românești patrusprezece voievozi. având ca interpretă principală pe celebra l-au format au fost statornicia pe
Prin căsătoria sa cu George Valentin actriță pe atunci – în 1938 – Danielle meleagurile natale, păstrarea limbii și a
Bibescu, nepotul fostului domnitor Darrieux. Pelicula a fost foarte bine elementelor specific naționale și
omonim al Țării Românești care, pe linie primită de întreaga presă franceză și coeziunea în clipele de restriște dintre
maternă era strănepot al lui Napoleon I, imediat a fost reluată și la Londra talpa țării și domnitorii aflați în fruntea
Martha s-a înrudit cu alte două familii bucurându-se de aceeași glorie. Surpriza luptei pentru neatârnare (cum a fost)
celebre al căror descendent era soțul ei și a fost că filmul s-a prezentat și la Ștefan cel Mare”. (op. cit.)
anume Brâncoveanu și Văcărescu. Și tot televiziunea britanică, invenție, pe atunci Autoarea a cunoscut lumea literară a
ca urmare a acestei căsătorii, a devenit la primii săi pași. epocii. Prietenii săi peste hotare, unde a
verișoară cu două femei ale căror nume călătorit foarte mult, se numeau Marcel
au intrat în literatura franceză și în Proust, Paul Clandel, Paul Valery,
Anatole France, Saint-Exupery, Axel
Munthe sau celebrul inventator italian, fost gazda multor personalități din Martha Bibescu a fost o femeie
Marconi. Cei din țară, la fel de celebri, cercurile politice cele mai înalte. „Din frumoasă, cu deosebite însușiri spirituale
erau Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, Mihail proprie inițiativă sau cu mandat secret și intelectuale, cu o cultură bogată și
Sadoveanu, dr. Ion Cantacuzino și mulți, de la București – notează Cristian rafinată, o scriitoare de mare succes mai
mulți alții. Popișteanu și Nicolae Minei în studiul ales în perioada interbelică. Datorită
Soțul său, George Valentin Bibescu, introductiv la opera citată – Martha acestor caracteristici a fost primită cu
nepotul domnitorului de la 1848, a fost o Bibescu pătrunde în locuri inaccesibile brațele deschise de întreaga societate
mare personalitate în lumea diplomaților de carieră. Se făcea auzită înaltă europeană. Era admirată,
aeronauticii. În 1932 a fost ales de dregători care rămâneau surzi la consultată, ascultată și mai ales „izbutea
președinte al Federației Aeronautice demersurile oficiale, flatați de vizita să nu lase pe nimeni să uite de România
Internaționale. În anii 1916 – 1918 a celebrei scriitoare și a distinsei prințese.” și de problemele acesteia”. (Clarence
participat activ la lupta pentru Întrebată de un oficial englez, când a Calhoun, op. cit.)
independența națională și unitatea de început să creadă în înfrângerea lui Pentru calitățile ei și pentru întreaga
stat a poporului român. Specialiștii Hitler, a răspuns: „în ziua de 20 sa activitate literară sau diplomatică,
francezi din misiunea Berthelot septembrie 1939, când guvernul polonez Martha Bibescu nu trebuie uitată și
botezaseră echipajele sale „les joyeux și tot ceea ce mai rămăsese din mareșalii, merită să ocupe un loc de seamă în
maniaques du suicide”. A fost unul din diplomații, aviatorii, prinții Poloniei se patrimoniul personalităților românești.
pionierii aviației moderne, pilot de faimă retrăseseră în România așa cum au
mondială. (Dumitru Hîncu, op. cit.) făcut-o foarte curând și comandantul
Datorită poziției sociale a sa și a suprem al armatei și chiar Președintele
soțului său, Martha Bibescu a cunoscut Republicii” – împreună cu „trenul de
îndeaproape numeroase personalități aur”, adaug eu.
politice din țară: Regele Carol II, Un cadru superior al Ministerului de
Armand Călinescu, Tătărescu, Externe britanic, Clarence Calhoun scria
Argentoianu și alții, dar și din în Times Literary Supplement din
străinătate: Ramsey MacDonald – fost ianuarie 1974 într-un articol intitulat
prim ministru al Angliei, Robert „The Valiant Princess from Roumania”:
Vansittart, eminența cenușie a Forein „Din păcate, nu se va ști niciodată tot ce
Office-ului, Chamberlaine, fost prim a fost ea, ce a însemnat ea în viața
ministru englez, ducesa de Windsor, politică europeană a anilor 1919 – 1940...
regele Alfons al XIII-lea al Spaniei; i-a Cel puțin în Anglia și Franța nu a mai
cunoscut personal și pe Franklin existat cineva în afara ierarhiei oficiale
Roosevelt, Leon Blum, Mussolini, cu atâta influență asupra factorilor de
Ribbentrop, Goering, „niște diavoli care decizie, în materie de relații
pun la cale toate relele” cum notează ea internaționale, ca aristocrata
în jurnalul său din 17 noiembrie 1940. bucureșteană.”
Castelana de la Mogoșoaia și Posada a
importanţei lor decât în momentul în imaginile fantastice ale norilor care ne

Eseu despre care le pierdem. transmit mesajele îngerilor.
percepție Spunem mereu: "Văzul este cel mai Una este să te naşti orb, fără să fi
Corina Haiduc Luca important!" Cum poţi trăi "pierzând din cunoscut vreodată frumuseţea acestei
vedere" lumea multicoloră în care lumi şi alta este să-ţi pierzi vederea în
conviețuim? Cum să nu mai pot să văd timpul vieţii. Noaptea devine veşnică şi
un apus de soare la mare, zăpada de pe lumina rămâne doar în amintire.
creştetul munţilor, chipul copilului meu "Auzul este cel mai important!", ar
sau să nu mă mai pot bucura de o carte spune cei pentru care urechea fină este
bună? Mi se pare imposibil. avantajul profesiei lor. Muzicienii, cum
"Există atâţia orbi pe lumea asta", ar mai putea ei capta muzica universului
mi-ar răspunde interlocutorul meu pentru a o reda apoi nouă, muritorilor
invizibil. Ei nu se plâng niciodată de dependenţi de meloterapie? Beethoven,
viaţa lor, din contră, unii devin mai deşi surd spre sfârşitul vieţii, a continuat
înţelepţi, încântaţi să-şi substituie să compună, auzind notele muzicale
acuitatea văzului cu dezvoltarea altor grație memoriei, ascultându-şi în minte
facultăţi extrasenzoriale, dovadă că omul propria simfonie.
Văd, aud, miros, gust, simt... deci
are un potenţial încă nedescoperit sau Surzii din naştere, hipoacuzicii sau
exist!
încă nefolosit la întreaga capacitate. autiştii au lumea lor, cu totul diferită de
Noi şi restul universului. Noi, buricul
Şi, mai ales, există destui așa ziși a noastră, o lume în care primesc mesaje,
lumii. Cine suntem noi? Părem a fi nişte
"orbi", care se bucură degeaba de o lume fabuloasă în care sunt capabili să
fiinţe cu cinci simţuri declarate, testate şi
vederea lor dacă ei nu pot observa creeze şi să fie adevărate genii.
majoritatea la purtător. Le folosim pe
frumosul în viaţă. Ei uită să admire Auzul se poate adapta factorilor de
toate în fiecare zi, fără să avem conştiinţa
frumuseția unei flori, a unui fluture sau stres, ca şi celelalte simţuri, de altfel. Am
vizitat pe cineva care locuia în
apropierea aeroportului. Fiind pe terasă, nu durează la nesfârşit, atunci da, Îmi amintesc de băiatul meu, la 9
zgomotul de decolare al avioanelor era informaţia ajunsă la creier determină ani, îmbrăcat la costum, forţat să stea
atât de asurzitor, încât nici gând să ne sucurile gastrice să intre în funcţiune. două ore în sala de spectacol să asculte
mai înţelegem. Era tocmai ora la care la Mâncarea ca plăcere, dependenţă sau romanţe. Mica cravată i se sucea la spate,
nici cinci minute decola câte un avion, necesitate? haina se şifona, el se prelingea pe scaun
aşa încât fraza începută de nenumărate Gusturile nu se discută, dar se până ajungea pe jos, mai aţipea puţin,
ori, nu se sfârşea niciodată. Am întrebat educă! De aceea fiecare are gustul lui iar, din când în când, dar suficient de des
gazda, grăbită fiind să prind pauza de legat de alimentaţie, de artă sau de ca să deranjeze pe cei din jur, întreba:
linişte: design interior, aranjându-şi "mai e mult până se termină?" Acum, la
- Cum puteţi trăi cu o asemenea microclimatul după cum îl percepe 16 ani, dacă-l întreb dacă-i plac
poluare fonică de peste 10 ani? senzorial. romanţele, mă priveşte surprins: "ce-s
- La început mi-a fost greu, purtam Gustul se poate forma, schimba în alea?"
căşti de protecţie pentru urechi când bine sau în rău (termeni relativi la "Este frumos ce-mi place mie!" Te
ieşeam să-mi îngrijesc roşiile din propria persoană), depinde doar de uiţi la un om pe stradă cum este
grădină. În timp, m-am obişnuit, nici nu condiţiile de mediu la care este supus în îmbrăcat şi deja poţi spune multe despre
mai aud zgomotul. evoluţia lui. personalitatea lui. Intri în discuţie cu el
Probabil că se amuză de fiecare dată De exemplu, începi să mănânci mai şi continui să-l descoperi. Mesajul
de reacţia musafirilor, care nu au piperat pentru că aşa arată ultimele transmis într-o conversaţie este perceput
adaptarea respectivă. studii legate de prevenirea cancerului de de către interlocutor în cea mai mare
Eu aici m-am obişnuit cu liniştea. Nu colon sau reduci sarea din alimentaţie parte prin limbajul non-verbal al
sufăr fiindcă nu mă trezeşte cântatul pentru că la ultimul control cardiologul persoanei, apoi prin intonaţia folosită şi
cocoşului, dimineaţa, ca la ţară, la bunici ţi-a găsit tensiunea arterială cam mare şi în cea mai mică măsură contează sensul
sau lătratul câinilor vagabonzi în plină picioarele umflate. cuvintelor. De aceea când o persoană
noapte, ca în oraşul de unde vin. Făceau Cum poţi renunţa la "sarea-n foloseşte aceeaşi tonalitate a vocii,
parte din peisaj. bucate", tu, care nici o roşie nu puteai să monotonă, fără să schiţeze nici un gest,
La fel ca într-o căsătorie de lungă o mănânci fără s-o presari cu ea? Uite că ne este greu să-i urmărim pledoaria.
durată, soţul sfârşeşte prin a nu mai auzi se poate. "Frica păzeşte bostănăria!" Transferăm cuvintele în creier,
cicăleala soţiei, este muzica de o viaţă cu Cum poţi, tu, român obişnuit de o căutându-le înţelesuri, gândul ne zboară
care s-a obişnuit. viaţă cu ciorbe acre şi fripturi cu pe fereastră. Ne-am plictisit.
Am cunoscut cândva un om care-şi murături asortate să ajungă să-ţi placă Mă gândesc acum la cei care au
pierduse mirosul. La început revoltat şi bucătăria chinezească dulce - picantă? suferit arsuri pe suprafeţe mari ale
frustrat, apoi se obişnuise aşa. Putea Nu ai de ales. Eşti în China pentru trei corpului. În locul unei adieri de vânt sau
lucra la ţară muncile de care alţii se ani într-un schimb de experienţă şi şocul a unei mângâieri, ei nu simt decât o mare
fereau sau o făceau ţinându-se cu mâna cultural pe care-l ai aici te face să vezi suferinţă.
de nas, cum ar fi: împrăştierea lumea cu alţi ochi şi să apreciezi ce este Noi, cei cu cinci simţuri, ieşind la o
bălegarului pentru îngrăşarea şi în afara casei tale. "Ce longevivi sunt plimbare, simţim plenar. Norii pufoşi se
pământului, curăţenia la porci sau chinezii şi ce sănătos mănâncă!", îţi spui aleargă pe cerul albastru cristal, florile
mutatul latrinei la câţiva ani. Îi înghiţind în sec la gândul unei bucăţi de ne zâmbesc, verdele mătăsos al câmpului
spuneam, fără să-i ştiu povestea: slănină udată cu nişte palincă. ne îmbie să ne tolănim pe iarbă,
- Miroase floarea asta, să vezi cât La fel se educă şi simţul pentru chipurile dragi ne bucură privindu-le.
este de parfumată! frumos, pentru arta rafinată, pentru Trilul păsărilor ne urează bun venit,
Iar el îmi răspundea cu un mic surâs muzica de calitate. Fie te naşti cu aceste şoaptele iubitului ne înfioară, iar
în colţul gurii: daruri şi le dezvolţi sau nu pe parcursul zgomotul paşilor ne dau raţiunea
- De văzut văd, dar de mirosit nu pot. vieţii, fie le formezi datorită mediului cadenţată a zilei sau a ploii care a
Nu mai am miros de ani de zile, dar îmi care ţi le cere. început să cadă.
amintesc cum miroase. Există şi excepţii. Cum poate cineva Ce verde miroase iarba proaspăt
Rămâne inscripţionată în creier să se înconjoare numai de kitch-uri? tăiată!
informaţia privind memoria mirosurilor, Pentru că le adoră. Fac parte din viaţa Ce galben miroase fânul!
culorilor şi a gusturilor. lui. Este personalitatea lui. Chiar dacă Ce dulce miros trandafirii!
"Ce bine ar fi dacă aş putea să mă mâine un prieten i-ar face cadou un Ce sărat miroase marea!
satur numai din miros!", îşi spune tablou original renumit sau o sculptură Ce bronzat miroase pielea celui de
flămândul trecând prin faţa brutăriei. reuşită, el chiar de-a doua zi ar pune lângă mine!
Sunt persoane care, înainte de a alături un mic buchet de flori din plastic, Adierea vântului ne mângâie obrajii,
gusta o mâncare, mai întâi o miros, ca un care s-ar asorta de minune cu culoarea iar pielea arsă de soare se răsfaţă la
ritual, ca şi când mirosul ar avea un rol ramei sau a covorului de jos. atingerea răcoroasă a mătăsii.
decisiv în acceptarea şi digerarea ei, aşa Adolescenţa nu se poate asocia cu Privind la televizor, informaţia este
cum pentru alţii contează foarte mult muzica clasică, nu dă bine la imaginea percepută prin intermediul văzului şi
modul în care este aranjată masa. Iarăşi din faţa colegilor de clasă. Hip-hop, rap - auzului. Acceptăm imaginea automat,
simţurile care ne conduc viaţa! Când da, eşti cool! Influenţa mediului este trăind cu emoţie şi nerăbdare derularea
imaginea percepută este acceptată ca covârşitoare, mai ales la tineri, spirite acţiunii.
fiind corectă, când mirosul spune: "da, e efervescente în plină formare şi căutare a Citind o carte, doar vederea este
ca la mama acasă", când gustul răsfăţat eu-ului. Fiecare vârstă cu satisfacțiile ei. solicitată, acţiunea se desfăşoară paralel
de papilele gustative regretă că plăcerea în minte, având reprezentarea creată de
creier prin imaginaţie. O lume închipuită Chiar dacă zilnic folosim automat şi pământene înregistrate ca pe o peliculă
creată de cuvinte. De aceea este atât de inconştient cele cinci simţuri, trebuie să de film. O experienţă în spirala
greu să acceptăm imaginile impuse de le privim ca pe nişte daruri. "A respira evoluţiei...
viziunea regizorului în filmul creat după este o artă!", spun yoghinii. Văd, aud, miros, gust, simt... mă
cartea pe care tocmai am citit-o. Şi Odată ce părăseşte corpul fizic, bucur că a început o nouă zi!
atunci ajungem să spunem că filmul nu spiritul se înalţă "acolo, unde nu este nici
este atât de bun raportat la carte. De fapt întristare şi nici suspin", pierzându-şi
este comparaţia între propriul nostru toate aceste simţuri. Formei de energie îi
film şi cel proiectat pe ecran. rămâne doar memoria trăirilor
să-mi râdă-ntre vise o fată De nu săpăm se surpă totul

Toamnele dăruite şi vremii i-am sorbi otrava,
George Filip să vină întreg cimitirul dar fântânarii omenirii
să vină-n cohorte şi câinii mai pot să-i smulga Terrei, lava.
să vină şi orbii şi lupii
să muşte corolele pâinii Veniţi şi beţi, drumeţii lumii,
jivine şi hulubi şi fluturi,
să vină şi mirele - dacă crezul pământului pulsează
prin vrăji a fugit din destine în sfintele de dud - din ciuturi.
visând ca tot omul, să-şi facă Şi nu vă temeţi, apă este
botezul în sânge la mine. să ne adape telegarii
dar, câteodată se întâmplă
...ce negre sunt visele mele să ne lipsească fântânarii.
ce lungă mi-e viaţa prin şatră
Toamnele dăruite lăsaţi lighioanele lumii Acest poem e smuls din mine,
să-mi vină la nunta de piatră ! sau dintr-a timpului cadenţă
şi vine toamna, când adorm salcâmii eu am săpat şi sap, săpa-voi
şi eu trăiesc a multa primăvară mânat de o efervescenţă
şi tu, poet, zbiceşti prin aer versul tânăr Fântânarul Ce mă atrage spre adâncuri
şi eu aş vrea din nou să mi se pară... cu gresii şi furtuni rebele
Mi-au trebuit mai multe veacuri că vreau să sap şi să-nchid ochii
acolo,la zenit, m-aşteaptă vârsta să sap fântâna demnităţii lângă fântâna vieţii mele...
sub un prichici ascuns sub dure ploi. eu fântânar şi eu stăpânul
în ochii mamei strigă întrebarea: pe ciutura umanităţii.
când ai să vii - MARIA - înapoi ? S-adap cu znagă de cuvinte Toamna într-un poem
privighetori, lăstuni şi corbi
şi eu mă duc aşa cum bate viaţa. şi-n zilele de sărbătoare eternă ca o şoaptă de dragoste
destinul vieţii e destinul meu. să spăl picioarele la orbi. pasărea toamnei a cuprins cerul în braţe
când cânt sau plâng pe praguri de troiţe şi sufletul desculţ din visele copilăriei
presimt c-aşa vrea bunul Dumnezeu. În primăvara mea eternă cheamă dulful dobrogean, să îl răsfaţe.
vreau nemurirea să o spintec
...dar într-o iarnă, la o mănăstire, şi ignetele de povară sângele curge din iarba deasă spre nori
m-am prosternat şi mi-am cerut bărbat aş vrea să le prefac în cântec cu toate roadele de timp şi de tihnă
şi dintre toate visele-ncâlcite, Şi la fântâna mea curată strigând în curcubeul de la Murfatlar
chiar printre lacrimi - Domnul mi l-a dat. să fiu şi slugă şi stăpân că poeţii din nou vor avea neodihnă.
că, botezat cu tinereţe
poete, zvârli spre ceruri versul tânăr e prea târziu să fiu bătrân. maica de-a pururi, întinde rufele albe
iar eu trăiesc a multa primăvară la soarele Mării, dăruirea zeiască
şi vine toamna când adorm salcâmii. şi sub privirea dragostei sale
iubiţi părinţi: n-aş vrea să mi se pară... Veniţi la cumpănă o clipă îngerii-prunci vor şti frumoşi să-
şi ascultaţi cum cântă apa nflorească.
eu am urcat în jocul tainei
La nunta de piatră cu târnăcopul şi lopata uimiţi de minunile zilelor calme
Şi-acum, dacă sorbiţi răcoare poeţii umblă prin cetate – risipitori,
să vină la nunta de piatră înmiresmaţi de dalbul spumii, cântând pe la nunţile mari cât o toamnă
fecioarele toate din castre să ştiţi măcar că apa vine sfântul vin izvorât din rod şi candori.
cu cofe de apă senină din stră-străfundurile lumii.
şi flori cu petale albastre
...Un fântânar cu palme late Flori de viaţă, crinerouri*
să vină şi maica şi tata şi tuturor ne e menirea -studentei la “Medicină” Magdalena, care, cu
mai tineri cum n-au fost vreodată să transpirăm o viaţă-ntreagă alte colege, la revoluţia furată din 1989,
şi-n falduri cu raze de rouă să se adape omenirea. adunau morţii şi raniţii de pe străzi.-
alergam şi alergam să lipsim de la apeluri. nu ştiam noi moartea ce e
arme inimaginare hăituind monştrii ruşinii
fără să ne-ntrebe vârsta alergam şi cutezam ne-am urcat în epopee.
ne-mpuşcau pe fiecare. hăituind spre hău ocara
şi ştiam noi că ştiam bulevarde, bulevarde
cutezam şi cutezam să iubim eroic - Ţara. mistuiau în flăcări roşii
oameni răi, priviri meschine bibliile infantile
puneau viperele morţii ne miram şi ne miram pe care le-au scris leproşii.
să ne şteargă din destine. de ce sângele-n zăpadă
se preface-n crinerouri tinereţe, tinereţe
chiuiam şi chiuiam și nu-şi cată azăvadă. vrerea ta ţi-ai vrut-o vrută;
tot spre rosturi rostuite pentru gestul tău eroic
mulţi cădeau lăsând pe lume flori de viață, crinerouri MAICA-ŢARĂ te salută...
nunţile neîmplinite. oameni buni, să ţineţi minte
să sădiţi etern eterne *Crinerou, crinerouri: subst. com. scornit de poet in
ne-ntrebam şi ne-ntrebam flori de dor peste morminte. memoria eroilor
dacă moartea e din ceruri ?
mult prea tineri nu ştiam la morminte, la morminte
respect pentru traditiile stramosesti. Prescrise sunt anumite ofrande si anume

Istoria credințelor - Prin extrapolare, a fi pios insemna sa libatiile, adica varsarea catorva picaturi
Religie și mit în urmezi dreapta masura a respectarii de vin pe sol, ofranda ce se practica de
antichitatea greacă și traditiilor si de a acorda zeilor ce li se trei ori pe zi si permite atragerea rapida
cuvine. Nu este o afacere de credinta ci a atentiei zeitatii asupra persoanei ce o
romană – II – una de responsabilitate civica. Fiecare practica. Poate de asemeni sa preceada
arheolog Lia Batrina cetate, fiecare oras, fiecare sat are un zeu un voiaj, incheierea unui tratat, luarea
protector -''polieus".Nerespectarea anumitor hotarari. De asemeni, li se pot
acestei divinitati prin ritualurile stabilite oferi zeilor si daruri mai consistente,
insemna un semn de lipsa de respect cum ar fi vesmintele. Cu ocazia
pentru divinitate si de iresponsabilitate procesiunilor dedicate sarbatoririi unuia
fata de asezare. Acest act putea fi vinovat sau altuia dintre zei, statuia lor putea fi
de retragerea bunavointei din partea invesmantata cu aceste haine de
zeului protector, cetatea, orasul sau satul sarbatoare.
ramanand astfel la dispozitia tuturor – Ofrandele motivate sunt acele
nenorocirilor. Dar, nici prea mult zel in daruri oferite templelor inchinate unor
Istoricii au relevat un paradox. Pe executarea ritualurilor nu era bine vazut zeitati ca multumire pentru un ajutor
cat de cunoscuta este mitologia greaca, de catre concetateni, fiind banuit de acordat cetatii. In aceasta categorie de
pe atat de putin palpabil si cunoscut este superstitie. Deci, cea mai buna cale de ofrande pot fi incadrate tezaurele pe care
cultul ce i se dedica. Fara indoiala ca exercitare a cultelor era cea de mijloc. cetatile le faceau cadou zeului lor
grecii acceptau fara nici o retinere Formele cultuale pe care le imbraca protector in urma unor razboaie
faptele cuprinse in mituri. Intrebarea piosenia greaca antica erau numeroase si victorioase, tezaure oferite in lazi a caror
este daca si credeau in veridicitatea lor. foarte bine incadrate: continut era foarte bine inventariat.
Se stie sigur insa ca pietatea si nu – Rugaciunea precede orice actiune Preotul ce avea in grija tezaurul
credinta era o notiune foarte importanta rituala. Ea se exercita intr-o stare de templului trebuia periodic sa dea seama
pentru ei. Nu se stie bine ce intelegeau puritate fizica, dar si sufleteasca. Poate fi cetatii de inventarul avut in grija. In
prin pietate. Se stie insa foarte exact ce o cerere expresa sau doar o invocatie a aceeasi categorie de ofrande pot fi
intelegeau prin impietate . Este zeitatii prin strigarea numelui ei. Nu este cuprinse si "ex voto"-urile, inscriptii ce
conceputa ca o lipsa de respect pentru o rugaciune silentioasa, invocarea multumeau zeului pentru raspunsul
riturile unei cetati, lipsa considerata ca o facandu-se cu glas tare, in picioare, favorabil dat la o rugaciune. Acestea sunt
crima ce putea fi adusa in fata unui pentru a fi cat mai aproape de Olimp si mai ales de natura medicala, adresate lui
tribunal si aspru pedepsita. Pentru cel ce zei, cu palmele in sus. Cand rugaciunea Asclepios, zeul medicinei, in masura in
dorea sa exercite cultul unei alte este adresata zeitatilor ctoniene care acesta raspundea rugaciunilor
divinitati in cetate, in afara celor deja (subpamantene) atunci solul este atins penitentului prin vindecare. De remarcat
consacrate, era necesar votul adunarii cu fruntea. Rugaciunea in genunchi este ca aceasta practica s-a perpetuat pana
cetatenilor. Pentru o astfel de crima, de a considerata ca un exces si deci o astazi mai ales in biserica catolica dar si
se fi facut vinovat de o astfel de impietate superstitie. in cea ortodoxa. Deseori vedem depuse
de a fi adorat o zeitate neaprobata, – Ofrandele nu sunt intotdeauna la o icoana o inscriptie de multumire sau
Socrate, marele filosof, a fost condamnat bine vazute daca se manifesta in public. chiar o imagine (un picior,o mana) a
la moarte de catre "demos"(popor). Deci Sunt considerate ca o forma de negot cu madularului vindecat in urma
nu lipsa de credinta fata de zei face ca o divinitatea. Ofrandele intamplatoare, rugaciunilor.
actiune sa fie impietate, ci lipsa de fara un scop anume sunt insa apreciate. – Sacrificiile prin foc constituie
forma cea mai complexa de ritual. grecesti se aflau la Dodona, unde zeul prin atributiile lor. Ele pot fi considerate
Reglementate foarte strict ele pot fi ghicitor era Zeus, la Pasinonte unde era terestre ( un templu real , sau un loc
sangeroase sau nu, in acest din urma caz consultata Cybela, la Paphos unde anume ales), sau celeste ( ce au
fiind vorba despre flori, plante, grane pentru dezlegarea problemelor amoroase intotdeauna o caracteristica divinatoare
etc. Fumul este esential. El este cel ce era intrebata zeita Afrodita, iar la Delph, legata de prezenta unui augur ).
hraneste zeii.( O perpetuare a acestei se afla cel mai celebru si credibil oracol Sacrificiile sunt ritualul cel mai
practici,cu sens diferit ,de purificare si unde era chestionat cel mai important important in lumea romana. Prin aceasta
pregatire a sanctuarului pentru dintre zeii ghicitori, Apollo . practica se invoca "Pax Deorum", pacea
inceperea liturghiei, regasim in cadrul Întrucât, credintele vechii Grecii zeilor, recunoscand superioritatea lor.
cultului crestin ortodox cand preotul sunt un subiect practic nelimitat, vom Sacrificiile, care ca si la greci sunt
cadelniteaza tamaia, fum si miros sfant rezerva cateva randuri si credintelor sangeroase ( si atunci sunt folosite
in biserica inainte de inceperea slujbei si vechi romane. In mare, subiectul poate fi animale domestice, doar Diana -Artemis
chiar pe parcursul ei ). In cazul destul de simplu rezolvat prin avand dreptul de a primi in sacrificiu
sacrificiilor sangeroase, partile transferarea panteonului grec in lumea animale salbatice ) si nesangeroase (
animalului destinate zeului sunt romana cu atribuirea unor nume romane miere, fructe, paine, etc ), trebuiesc
distruse, restul fiind folosit pentru un zeilor deja cunoscuti. Zeus devine practicate intr-o perfecta respectare a
ospat comun care se termina in Jupiter, Hera devine Junoma, Afrodita - "regulilor artei".
numeroase libații, un symposium. De la Venus, Athena - Minerva, Marte -Ares, si Nu trebuiesc uitate practicile
acest termen, societatea moderna nu a asa mai departe. In parte adevarat, dar divinatorii ce sunt apanagiul preotilor
retinut decat sensul de adunare ( deseori nu in totalitate, pentruca mitologia specializati. In acest caz, un augur, cere
stiintifica) ce se termina printr-o agapa, romana propriu -zisa, politeista, este opinia zeului pentru o actiune practica,
uitandu-se adevaratul sens al termenului aproape lipsita de mituri. Zeii romani nu pentru moment, nu pe termen lung. În
ce era sacru, referindu-se doar la sunt fiinte supranaturale ci stramosi, ce acest din urma caz fiind vorba despre o
adunarile ce se desfasurau in Grecia trebuiesc venerati, precum Romulus si divinatie. Cand este studiat zborul
antica cu ocazia unui sacrificiu sangeros Remus, regi, consuli, dictatori, iar zeii pasarilor este vorba despre un auspiciu,
ce se aducea spre multumire zeilor. propriu zis, imprumutati de la greci, sunt cand sunt cercetate maruntaiele unui
Aceste sacrificii erau de mai multe feluri, limitati ca numar, rezumati in principal animal sacrificat, de obicei un pui,
cele mai importante fiind hecatombele, la triada capitolina : Jupiter, Junona si crescut in acest scop, este vorba despre
cand se sacrificau 100 de bovine si Minerva carora li se alatura alti zei,de un haruspiciu . Nici o legiune romana nu
holocaustul,care era inchinat zeilor mai mica importanta,dar venerati de pornea la drum sau la razboi fara sa fi
ctonieni si in care victima se ardea in asemeni: Venus, Marte, Mercur, Diana, consultat inainte un augur.
totalitate. Esculap, etc. In comparatie cu grecii, la Nu trebuiesc uitati zeii penați si lari,
– Sarbatorile si alte ceremonii, romani se dezvolta o adevarata clasa zei familiali ce dominau credintele unei
numeroase, de diferite tipuri, aveau ca sacerdotala al carui "Pontifex Maximus" familii.De unde si zicala, atunci cand
scop intarirea legaturilor dintre membrii (prim preot) va fi o data cu instituirea cineva se muta ca"si-a luat cu el larii si
unei comunitati, familie, oras. Orice imperiului , chiar imparatul. Pentru penații" divinitati fara importanta pentru
ceremonie incepea cu o procesiune ce romani, puterea zeilor este de temut. De Cetate ,dar esentiali pentru familie.
avea un rol social foarte important: acela aceea ei trebuiesc adorati dupa anumite Desi multe elemente mai putin
de a se arata, de a fi vazut in frumusetea reguli iar cultul ce le este dedicat are cunoscute putem remarca in legatura cu
sa fizica, a costumului, a copiilor a sotiei finalitati colective si nici decum credintele romane, pe scurt ne vom opri
.Procesiunea inchinata Athenei, numita personale. Se cauta suportul zeilor asupra a doua aspecte:
panatheneele era la Athena cea mai pentru cetate, pentru oras, pentru regat, –In primul rand, cultul imperial,
importanta ceremonie de acest fel. In republica sau imperiu, dupa organizarea care din punct de vedere politic are rol
cinstea lui Dionisos avem spectacolele de politica a statului roman in diferite etape de conglomerare a locuitorilor
teatru, in cinstea Demetrei misterele de ale istoriei sale, de altfel ca si la greci. imperiului in jurul imparatului, si prin el
la Eleusis, in cinstea lui Zeus, la Olimpia, Religia pentru romani este un fel de in jurul ROMEI, a IMPERIULUI.
jocurile sportive-olimpiadele, etc diplomatie cu zeii. Cu acestia, trebuie sa Credintele populare acordau marilor
.Moștenim aceasta practica in mesele fii in pace . generali ai republicii, (atunci cand Roma
comune ale bisericii noastre organizate La romani,cultul este oficial si era o republica), Scipio , Marius si Sylla
cu diverse prilejuri , Sfantul Nicolae , depinde de statutul asezarii, oras sau sat, un caracter divin . Augustus, primul
agapa de hram a bisericii, Anul Nou, etc . care il practica. Doar CETATEA poate imparat, va institui cultul imperial
– Oracolele sunt un important autoriza cultul unui zeu sau al altuia, tot divinizandu-l pe Cezar si familia Iulia,
element al credintelor grecesti. Oracolul ca in lumea greaca. Majoritatea zeilor creand in acelasi timp si cadrul
este raspunsul pe care un zeu, si nu autorizati fac parte din Triada organizatoric in care se va desfasura
orisicare, il da la intrebarea pusa de un Capitolina, dar deseori sunt autorizati si acest cult.O noua clasa de preoti, sodales
credincios, in general o intrebare cu alti zei. RELIGIO in latina, are alte imperiales, este creata. Temple sunt
valențe personale privind viitorul. sensuri decat cele cunoscute de catre noi. ridicate. Augustus refuza sa fie divinizat
Ritualurile ce inconjoarau acest aspect "Religio" inseamna in primul rand, dupa din timpul vietii, urmasi ai sai precum
sunt numeroase, diferite de la o cum afirma Cicero, "justitia fata de zei si Nerro, Caligula, o vor face. O data
divinitate la alta dar, din nou spatiul fata de morti ". In acest sens se decedati, aproape toti imparatii chiar si
editorial nu ne permite sa intarziem aseamana cu pietatea greaca. In afara de sotiile sau alti membri ai familiei lor vor
asupra lor. Mentionam doar ca cele mai complexele ritualuri, această pietate se fi zeificati. In afara de zeii oficiali, toti
importante oracole ale lumii antice practica in temple foarte bine delimitate locuitorii Imperiului trebuiau sa aduca
venerare si imparatului. Ceeace mai sau cetatean. De unde si axioma -ce nu Agrigento, la Siracuza, la Roma si in alte
tarziu societatea moderna va numi cultul avea nevoie de justificari si care astazi ar locuri unde ne duc pasii in calatoriile de
personalitatii. fi bine sa fie mai des citata:"La Roma , fă vacanta, stau marturie atat a geniului
– "Religia "romana este foarte precum fac romanii ", afirmatie devenita arhitectural al celor din vechime, dar si a
permisiva si toleranta . Prin forta proverb dar atribuita prin traditie devotiunii, pietatii pe care ei o aveau fata
lucrurilor,avand in vedere imensa Sfantului Ambrozie,episcop de Milan ce de zeitatile pe care le adulau. Citind atat
intindere a Imperiului, a trait in sec IV d.C. randurile de mai sus, cat si printre ele,
"multiculturalismul "roman il precede de Roma se va arata intoleranta, fața vedem ca in esenta, in raport cu riturile
departe pe cel modern.Si in acelasi mod de religiile monoteiste, simtindu-le ca o noastre actuale, cele ale vechilor puteri
liber, profitor atat pentru unii cat si amenintare a structurilor deja randuite: ale antichitatii nu dovedesc mari
pentru altii, acesta se manifesta. Soldatii iudaism ( care era acceptat doar in diferente de esenta .Este vorba doar de
imperiului sunt traci, sirieni, greci, iliri, Iudeea si care nu avea de altfel tendinte un stadiu in evolutia spiritualitatii, in
gali, spanioli, etc.Toti locuitorii misionare ), maniheism ( o forma de cautarea Dumnezeirii, drum necesar in
imperiului sunt cetateni cu drepturi si manifestare a crestinismului de factura care OMUL cauta să inteleaga cine l-a
obligatii, desi din punct de vedere al persana) si fața de crestinism, religii care creat cine ii conduce destinul si ce
nationalitatii sunt foarte amestecati. nu acceptau adularea altor zei in afara lui trebuie sa faca pentru a-l influenta
Pentru coeziunea statala, credintele non- Dumnezeu. Peste putin timp insa, pentru a-i deveni favorabil. Omenirea va
romanilor sunt acceptate, respectate, crestinismul va castiga favoarea cunoaste si alte trepte in dezvoltarea
chiar adoptate de catre cetatenii romani imparatului Constantin care va vedea in spirituala care, unele vor fi depasite si
de origine (cum ar fi zeii si zeitele el o speranta a salvarii Imperiului in fata uitate, altele se vor perpetua si se se vor
orientale, siriene sau egiptene, Cybele, popoarelor barbare tot mai agresive si dezvolta pentru a dura, pana la cele de
Isis, Serapis). In randul armatei, extrem evident, un liant al statului care din natura Dumnezeiasca ce au fost relevate
de adulat era zeul Mithras, zeu indo - punct de vedere spiritual dadea semne spiritului uman si adoptate de cultura
persan al carui cult era rezervat doar de imbatranire si avea nevoie de o noastra crestina.
barbatilor. In mod evident spiritualitatea reinnoire. Un nou popas in lumea spirituala a
romana era sincretica si extrem de Oprim aici periplul nostru in lumea lumii vi-l propunem pentru numarul
deschisa .Toata aceasta acceptie era insa minunata si spectaculoasa a vietii urmator al "Candelei", popas ce ne va
conditionata. Intai erau venerati zeii spirituale a celor ce au trait in conduce in Orientul departat si
Orasului, ai Romei, cei oficiali, apoi era antichitatea clasica greaca sau credintele lui.
venerat imparatul si apoi cultele romana.Templele pe care le admiram
personale, nationale ale fiecarui soldat astazi la Athena, la Cap Sunion, la
Caché, chuchotant, croulant sous les Le Kitsch kundérien fixé sous le cratère
L’Aleph de
couleurs chatoyantes d‟un désir qui se du Cas humain comme un tableau de
Zarathoustra déploie Klimt.
ou L’âme de Zamolxis D‟on ne sait où –des viscères dorés d‟un
Miruna Tarcău Prométhée endolori sous la danse de Lusignan éplorés nous lorgnent tous
l‟aigle aux ailes déchirées– d‟un œil alourdi de lotus et de lys, lent
Mais étiré vers le Ciel des Éloges supplice appliqué à lacérer la toile de
éloquemment éternelles, aux hélices notre lasse mémoire,
effritées par la faute étourdie Et Mélusine malade, mortellement
D‟un fainéant si funestement fasciné par marquée par la main de Midas, d‟un
la Fatalité du feu qu‟il fallait greffer à coma de Morphée,
une race grotesque de furieux Phaétons, Néfastement atteint la naïade naissante
Je gagne galamment la galerie des anges et le saint nietzschéen dans le Noüs
déchus en attendant la Grâce. dément.
Un grognement m‟accueille; on Sous l‟Olympe Océan, Ouranos horrifié,

Εγώ ειμι το Αλφα και το Ωμεγα
« Je suis l’alpha et l’oméga », m‟agrippe les hanches; maudit Othrys, l‟Ossa et le Pélion, et
Apocalypse, 22 :13. Oh hérauts de blancheur aux hâles toutes ces révoltes fratricides de héros
hérissés de plumes! énormes enfouis comme Orphée dans
Attirée par l‟aurore d‟une âme Immodérément hissés sur l‟isthme l‟horizon des ombres,
languissante, arrivée à l‟abîme, mais d‟Hypérion, nous chérissons l‟idole de Taisant les promesses platoniques
broyée l‟ignorance infinie, pétrifiées dans la caverne des poupées
Sous l‟abattement du Bras brutal qui Plongeant dans des jeux de jouissance et perdues.
brillamment s‟élance des bas-fonds des joutes de géants aux jurements de
souterrains, jaguar,
Perdues! Comme les orphelins prostrés kamikaze et l‟éclosion folklorique d‟une
du pays de Peter Pan, Lapithes pâmés Parmi les cercles élevés de lettrés, nul eucharistie cannibale aux kouroï écrasés.
dans le jus de septembre et le pourpre n‟ose plus murmurer les termes de Jouet d‟une justice jalouse, jetant le joug
paillard, morale et d‟immortalité que jésuitique de Job et de Jonas dans la
Ces Quasimodos ne quêtaient que la recherchèrent dans l‟exil souterrain des jubarte ingurgité, Jocaste loge avec joie
quiétude d‟une question quelconque sur prophètes détrônés. l‟étranger glorieux ; alea jacta est!
laquelle tranquillement enquêter, jusqu‟à Nul Dace n‟envoie plus de messager à
ce que Zamolxis, Immémoriale illusion de liberté ilote
Les rayons des astres d‟Orion Nul Perse n‟écoute plus Zoroastre, dépouillée d‟origine, hypocrite fiction
resplendissent triomphants sur la paroi devenu Zarathustra. d‟une machine infernale, et houleuse
des ombres où Lares, Furies, idoles et hyperbole de bohèmes heurtée par la
autres restes de la préhistoire d‟une Auparavant, des vivants-morts au haine des Hommes!
raison séquestrée dans le royaume des couvent voilés, les idées versatiles et L‟infatigable Genèse nous gorge, de la
rêves d‟Ouroboros, vierges; glaise forgés, d‟égarements
Paressaient somnolentes sous six cent Aujourd‟hui, un culte transfiguré, gargantuesques,
strates de faussetés sophistiques. juvéniles Judas saturés d‟amertume Étouffée sous l‟étoffe d‟un coryphée
incrédule, hiérophante coiffé d‟offices défendus ;
Socrate disparu, saisissez cette science et Antipathiques à toute tentative de L‟ère des esclaves épanouis a cessé, et les
scellez la caverne de la passion doctrine, thèse, ou système théorique : ténèbres éteintes suppléent à l‟espérance
philosophique avec le rocher de Sisyphe Sérénité impossible, obsolète, ou servile irréelle
ou la roue de Tantale, nausée de l‟absurde? Disciples, D‟une délivrance du diktat dégénéré d‟un
Tuez tous ces Thésée indignes du Tartare choisissez! destin maudissant la crédulité de
de la culture contemporaine, et bâtissez Déjanire.
une Troie hantée de vestales catins et « Je ne puis me résoudre à respecter des
d‟inquiétantes Cassandres! rites stériles, réfutés par le règne de Ecce mulier! Secouez les craintifs
l‟urbanité, courbés sous les croyances canoniques et
Hurlant à l‟univers, puérile progéniture De quakers questionnés par un cosmos coupables,
d‟Ulysse suspendue sur la lune, mains quantique où l‟ivre quintessence querelle Bouleversez l‟opprobre et la balance de
tendues vers Pluton taciturne, l‟uræus au le qualifiable et le quantifiable d‟un l‟habitude imbibée de boue et de
front et le fouet abattu, cinquième élément quasiment blessures beuglantes bercées par la
Ces avides voyous éventreront le Verbe chimérique! ballade des Bacchantes,
en déversant sur la voûte céleste la sève Précipitée dans le parti des prétendus Mais n‟attardez pas votre œil sur l‟Aleph
vermeille des valeurs relatives vautrées principes aux prières apocalyptiques, ne de Borges –Atropos désagrégeant
dans le vide dévastateur des vies perdrais-je pas la duplicité comparse qui l‟atome, Até assombrissant les galaxies
aveugles et des voix bâillonnées. complète mes pensées priapiques? de l‟âme dissuadée de bâtir, et Astrée,
Un doigt sur l‟awalé de l‟Ouest et l‟œil Honnis soient les troupeaux qui ailleurs abritée, à l‟âge où l‟Aréopage
fixé sur les Whig, les Wilde, et autres octroient l‟au-delà, oboles de condamne courage, sagesse, morale et
pions-dandys rappelant les ouistitis de l‟obéissance, orages obscurs d‟un oasis amabilité.
Darwin, orthodoxe et fléaux obnubilés d‟une
Ils s‟exercent à la xénophobie et nient objectivité totipotente! »
l‟existence des axiomes exorcisés par
l‟expérience de Xanthippe et l‟hystérie de De naïfs opiniâtres énoncent ainsi
Xerxès ; l‟intention de naviguer sur le néant
Sur la lyre des oxymores, aboyant narcissique au nectar nécrophile, où
comme des hyènes broyées par Typhon Némée ne meurt plus sous la massue du
et l‟hydre de l‟hymen, ils composent un misérable missionnaire martyr de ses
hymne illyrien aux Valkyries de Chypre ; muscles, mais le lion réclame les valeurs
Hypnotisés par dizaines, après Zeus les nouvelles où la pâle antilope ne pourra
artistes avec zèle zigzaguent sous les plus implorer à la civilisation lâche ni
eaux primordiales, au zénith de la zizanie lois équitables, ni louanges légitimes.
moderne, entre un zeugma de la frénésie Le muscat de la conscience créatrice
zen et un oxymore alliant le vieux cristallise avec fracas le krach du
Nietzsche au nouveau Pythagore. Kremlin, l‟eurêka d‟un Kyrie eleison
Jurnal de călătorie – Chemarea Africii ecuatoriale – III –
ing. Sandu Alexandru
E cu neputință să renunți la o pasiune, la Boschete de arbuști și bananieri sălbatici poienii, unde se zărea o spărtură în
apelul aventurii, când aceasta îți bate la completau cadrul exotic înconjurător. perdeaua vegetală. Am dat de o potecă
ușă și parcă te cheamă. Respiram adânc, cu nesaț și umblată, care după o jumătate de oră se
(Didier Regnier, „Aventura Marelui Raid”) voluptate, aerul parfumat al pădurii; termină într-o poiană. Un pigmeu tânăr
avansam fericit către mijlocul junglei, aduna fructe de pădure într-un coș de
fermecat de mirificul peisaj pe care-l nuiele. M-am oprit și i-am făcut semn de
străbăteam. Tăcerea din jur era de o salut. Acesta îmi zâmbi și-mi arătă spre
solemnitate impresionantă: nici un coșul lui, vorbindu-mi repede pe limba
zgomot nu o tulbura, nici măcar fâșâitul lui. M-am uitat interesat la ce recoltase și
unei adieri printre frunze. i-am spus:
Iarba devenea din ce în ce mai deasă – TALU BONI? (Cât costă?)
și la un moment dat, poteca se termină În timp ce vorbeam m-am uitat către
într-o poiană mare la capătul căreia se capătul poienii și am văzut într-un
vedea o plantație de cafea. M-am oprit palmier de ulei o siluetă estompată care
văzând un grup de șapte tinere fete se mișca în vârful copacului, parțial
pigmee ce culegeau boabe de cafea și mascată de un regim mare de nuci de
Cu reverendul Williams și Viky am care erau absorbite de munca lor. M-am palmier. Părea să fie o maimuță
făcut o inspecție tehnică a noilor locuințe apropiat și le-am spus: magistrat, care ar fi fost binevenită
pentru indigenii ce trecuseră la – MBOTE MINGI „les belles filles de pentru agapa indigenilor de a doua zi.
protestantism; acestea trebuiau branșate la forêt”. Iau carabina de pe umăr și-o îndrept
la rețeaua electrică existentă. Am Surprinse, s-au întors către mine, și- către „vânatul” meu, hotărât să nu-l
întocmit schițe cu tipurile de au lăsat coșurile în iarbă și au început să ratez. Tânărul pigmeu sare către mine și
branșamente și fișierele cu materialele râdă și să sporovăiască pe limba lor. cu dreapta îmi împinge țeava armei într-
necesare. Am rezemat pușca de un boschet, am o parte; cu o figură speriată îmi face
La prânz am servit masa la Misiunea scos din rucsac aparatul de fotografiat și semne SĂ NU TRAG! Intrigat și enervat,
Protestantă după care, reverendul mi-a trepiedul. Le-am făcut semn să se neînțelegând ce tot răcnea pe limba lui,
spus: grupeze, am declanșat temporizarea mă deplasez puțin către dreapta și iau
– Inginere, cu doamna profesoară aparatului și m-am așezat lângă ele din nou linia de ochire către „maimuță”.
vom analiza fiecare caz în parte cu făcându-le semn să privească spre Țipând și dând din mâini și din picioare
electricianul de la Regideso care va obiectiv. Am făcut câteva fotografii extra! se aruncă în genunchi la picioarele mele,
executa instalația de racordare. Le-am dat o cutie de Tic-Tac și-un mi le strânge și izbucnește în hohote de
Dumneavoastră, dacă doriți, puteți face o pachet de biscuiți și le-am spus: plâns, cu lacrimi mari ce-i curgeau
partidă de vânătoare în junglă, poate – Photos, le mois prochain chez șiroaie pe obraji. Surprins, șocat și uimit
vânați o antilopă pentru masa festivă de reverend Williams! Au revoir! de gesturile disperate ale tânărului,
mâine. Indigenii vor aduce preparatele *** cobor arma și mă uit cu atenție către
lor culinare care nu se potrivesc cu Mi-am strâns echipamentul și am „vânatul meu”. O mișcare bruscă se
gusturile dumneavoastră. pornit-o mai departe, prin stânga produce acolo sus, o umbră neagră se
Am pus în rucsac aparatul foto,
trepiedul, cartușe și bidonul cu apă. La
brâu am fixat revolverul cu gloanțe
explozive, cuțitul de vânătoare și busola.
Am luat carabina la umăr și... la drum.
În mai puțin de cinci minute
părăseam drumeagul ultimelor case și
intram în împărăția pădurii tropicale.
Dintr-un început, o boare lejeră de vânt
mi-a umplut plămânii cu mirosul specific
al junglei, saturat de miasmele și
parfumurile milioanelor de flori ce
împodobesc arbuștii, lianele și copacii.
Regăseam vizual și olfactiv senzațiile
extraordinare ce-mi erau tipărite în
inimă și-n memorie din anii 1974-1975,
când Africa m-a cucerit și m-a subjugat
pentru totdeauna.
O potecă foarte largă ducea către est
printr-un culoar de palmieri de ulei și
arbori tropicali îmbrățișați de iederă și
liane punctate cu flori albe și roz. Pădurea ecuatorială la Tondo
lasă rapid în jos de-a lungul trunchiului Le-am oferit 10 zairi ca să-și
și deodată, văd un pigmeu bătrân ce se cumpere două lăzi de bere și le-am spus
ridică în picioare și se îndreaptă către să-mi ducă antilopa la misiune. Au
noi... acceptat bucuroși, au tăiat o creangă
Plin de oroare realizez enormitatea și groasă dintr-un copac, i-au legat
gravitatea gestului meu. Mi s-au înmuiat picioarele cu liane și au săltat-o pe umeri
genunchii gândindu-mă la faptul că eram pornind la drum. I-am urmat satisfăcut
gata-gata să împușc un om nevinovat. și, odată cu intrarea noastră în sat,
Am mulțumit în gând lui Dumnezeu că noaptea ecuatorială a coborât dintr-o
m-a ajutat să nu comit o crimă gratuită. dată.
Când bătrânul pigmeu a venit la mine, l- ***
am salutat zâmbind și i-am făcut cadou o A doua zi, cu Viky am verificat pe
jachetă de lână pe care o aveam în teren schemele racordurilor electrice,
rucsac. M-am așezat pe iarbă și am scos stocul de materiale existente și am dat
fiola din inox, plină cu coniac, am tras o „liber la execuție” electricianului de la
dușcă, să-mi revin din emoții, și am Regideso.
trecut-o pe rând bătrânului și apoi Între timp o forfotă neobișnuită se
tânărului pigmeu. Ne-am mai derula în spatele platformei grupului
„conversat” câteva minute după care m- electrogen unde, în poiana uriașă, se
am sculat și am pornit pe potecă înapoi amenaja o masă mare pentru „oaspeții
ca să nu mă apuce noaptea în junglă. de seamă”. O baterie de cazane și tigăi
Zgomote de tot felul se aud în jurul enorme fumegau și sfârâiau continuu, iar
meu și înaintez în liniște, cu carabina alături, în numeroase frigări se
pregătită. După o cotitură a potecii văd la perpeleau tot soiul de vânaturi: porci Obosită, șefa grupului de
circa 10 pași în față, o antilopă ce mergea spinoși, facoceri, pangolini, șerpi mari de dansatoare se odihnește.
în același sens cu mine. Ochesc scurt la apă și un tăuraș de pădure.
de ceremonii, purta o piele de leopard
ceafă și apoi la spate și aceasta cade pe L-am chemat pe Kapita și i-am spus
care-i acoperea partea din față a
potecă. În timp ce mă pregăteam să ca pulpele antilopei mele să le fezandeze
corpului. Brățări de fildeș și de bronz pe
examinez prada mea, aud tropăituri de și să le dea apoi cu sare și la fum ca să le
brațe și la picioare, o diademă din dinți
pași ce veneau din stânga. De pe o potecă duc a doua zi la Mbandaka. Pentru ospăț,
de leopard pe cap și un colier din
laterală apar în fugă doi congolezi care să ni se pregătească frigărui din carne și
figurine din fildeș de hipopotam
ieșiseră la vânătoare cu arcurile și... nu organe, acompaniate de cartofi dulci
completau recuzita sa originală. Purta un
vânaseră nimic. fierți și banane Bakenba prăjite.
baston scurt din mahon care avea un vârf
– MONDELE MAKASI! (Albule ești ***
din coadă de maimuță, pe care îl rotea
un vânător bun!) Era ora prânzului când reverendul
tot timpul pentru a se proteja de muștele
Williams ne invită să
care-l asaltau. Era urmarea mirosului
ne ocupăm locurile la
dezagreabil generat de mantia sa de
masa „oaspeților de
leopard și a grăsimii cu care era uns pe
onoare”: șefii de sate,
cap și pe corp.
lucrătorii de la
O rumoare se face auzită din
Misiunea Protestantă,
mulțime și răpăitul în surdină al unei
electricianul de la
baterii de tam-tam-uri înviorează
Regedeso și Kapita
atmosfera. O duzină de femei tinere,
din Tondo. Locuitorii
purtând platouri din scoarță de copac și
din satele învecinate
frunze tinere de palmier, încep să
soseau și se masau în
servească raci de râu stropiți cu sos de
poiană pe două
pili-pili și usturoi de pădure acompaniați
rânduri, lăsând liberă
de un soi de chiftele din crab de
pista unde vor dansa
palétuvier. A urmat o supă din melci
artiștii și vor cânta
uriași și viermi mari de palmier, servită
muzicanții; aceștia
în cupe din nuci de cocos. Frigărui de
din urmă începuseră
porc spinos, de carne de elefant, de șerpi
să-și verifice și să-și
și de maimuțe, acompaniate de banane
acordeze
fripte și rădăcinoase de pădure fierte, au
instrumentele.
completat prânzul pantagruelic. O
Kapita, maestru
duzină de tineri congolezi aduceau
continuu cupe de nuci de cocos cu vin de
Întoarcerea de palmier sau bere fabricată din banane.
la vânătoare Toată lumea mânca cu poftă și sporovăia
(crochiu de fără încetare.
pictorița Elena Prânzul s-a încheiat cu fructe de
Boțan) toate felurile și, în special, cu papaya cu
miez parfumat și dulce, care ajută la cm, și băteau
digestie. puternic din
Kapita se ridică în picioare, se uită picioare.
mândru în jur și anunță cu glas tare: Trupurile lor
– Și acum, să înceapă dansul! unse cu ulei de
*** palmier
Un indigen foarte voinic începe să rețineau lumina
tamburineze un balafon uriaș (țambal), tremurătoare a
cu lamele din lemn foarte tare, flăcărilor și
acompaniat de un fel de harpă cu coarde reflectau
din rădăcini de vanilie și tobe mici, din continuu fante
piele de antilopă sau urechi de elefant. sclipitoare
Din stânga noastră, în fugă apare un roșiatice pe
grup de dansatoare tinere, cu busturile fețele
goale, țanțoșe și impertinente, care spectatorilor,
poartă flori de frangipani în păr și care aplaudau și
zurgălăi la picioare. Trec prin fața mesei cântau cât îi
și se opresc în linie în spațiul din mijloc. țineau plămânii.
La un semnal venit din fundul poienii, *** Ingenieure, ți-am adus un cadou pentru
emis de un tam-tam uriaș, toate Lumina zilei se stingea rapid și, tine și familia ta.
instrumentele muzicale izbucnesc dintr- dintr-o dată, poiana uriașă fu învăluită în Soția se scoală, se îmbrățișează cu
o dată și fetele încep să se balanseze lent, mantia nopții. Focurile au fost „șefa” care-i pune pe banca de unde se
pocnind din palme deasupra capului. alimentate cu bușteni uscați și lumina lor ridicase două coșulețe din rafie; într-
Ritmul se accelerează treptat, busturile se răsfrângea pe fețele transpirate ale unul mai măricel era o broască țestoasă
se contorsionează și se ondulează în timp dansatorilor. de vreo 10 kg și în celălalt, șase ouă de
ce picioarele zvâcnesc înainte, ridicând Ca la o comandă, tam-tam-urile și crocodil și o duzină de ouă de broască
un praf fin de laterit care dă scenei un celelalte instrumente și-au accelerat țestoasă. Un regal gastronomic autentic!
aspect ireal. Focurile uriașe de pe ritmul și dansul a devenit și mai frenetic. ***
margini aruncă lumini pâpâitoare pe Vrăjitoarea satului intr-ă în dans, uimind Era miezul nopții când ne-am dus la
fețele transpirate ale tinerelor care se cu arta sa. culcare. Am adormit greu deoarece
dedau cu frenezie dansului. De după un nor apare luna, mare, scenele trăite la „serbare” și numeroasele
La un moment dat se repliază și, galbenă și strălucitoare, și-și revarsă personaje întâlnite ne-au excitat de nu se
dintr-o dată, izbucnește în poiană un lumina aurie peste toată firea, creând o lipea somnul de noi. Într-un târziu
grup de tineri dansatori cu busturile atmosferă de vrajă și vis. Morfeu ne-a cuprins în brațele sale și am
vopsite în roșu și alb cu linii și figuri Încet, încet, ritmul instrumentelor adormit.
geometrice. Aveau cercuri galbene scădea în intensitate și dansatorii își ***
desenate în jurul ochilor și purtau pe cap încetineau mișcările până când s-au A doua zi către prânz, ne-am luat
un fel de coif din piele de maimuță în oprit brusc. rămas bun de la familia reverendului,
care erau înfipte pene negre de tucan. La În timp ce muzicanții și dansatorii se ne-am încărcat bagajele și am pornit-o
picioare aveau coliere din bambus retrăgeau, prin spatele mesei noastre s-a către Mbandaka.
umplute cu pietricele care zornăiau. Pe apropiat bătrâna șefă a tribului Soția, care citise prin multe cărți că
brațe purtau brățări de fildeș și de cupru. EKONDA, care i s-a adresat lui Viky: se pot face o supă și o tocăniță „extra”
Sincronizat săreau în sus, circa 60-70 – MBOTE MINGI, Madame din broscă țestoasă, a încercat să-i scoată
carnea din carapace. Dar nu a fost chip!
În final, enervată, a dat-o boy-ului, care a
pus-o într-o marmită uriașă cu apă
clocotită, după care frumusețea de
carcasă a fost „demolată” cu lovituri de
ciocan și ne-am putut, în fine, desfăta cu
„trufandalele ecuatoriale”.
***
Am mers cu Pool Lokula și am trasat
fundațiile pentru camera de oaspeți a
profesorilor itineranți din Mbandaka,
din spatele Spitalului Municipal și
pentru clădirea Direcției Generale a
Învățământului din Regiunea Ecuator.
Șantiere: stânga – cu Pool Lokula am

demarat fundațiile pentru clădirea casei de
odihnă a profesorilor itineranți. Dreapta:
Organizarea de șantier pentru clădirea
Direcției Educației Naționale (Mbandaka)
semnez se adună în stihuri
lira de nord eu-păpuşarul fără şedinţa de cenaclu
Ana Maria Gîbu voi-marionetele pământul
geme de greutatea istoriei
pânze la bărci acolo
unde Dumnezeu
în jungla urbană vorbeşte cu mine
ridurile apei prin îngeri
înghit amurgul azi scriu pe cer
ascuns în iarbă cu ochii soarelui
ţin la suprafaţă ascultati
un pian sicriu cântă
cântec neterminat “Lira din cele patru puncte cardinale!”
oameni în zbateri sălbatice nu vreau să mai mint

protest plutesc
spre nicăieri stelele veghează cerul
nu staţi printre icoane în cântec de mister
în regate fără ferestre păpuşi pajiştile înfloresc
privind tablouri dezacordate ochelari... tainic din bobul de rouă
îndreptaţi-vă valul mângâie
în toate părţile deodată pustiurile-şi sapă gropi ţărmul cuprins de seară
căutaţi-mă acolo unde în suflete de stele păsările
desenez în ploi de stele căzătoare pe valuri ucigaşe adorm pe marginea norilor
sunetul primei brume fără ţară îngerii pădurile nasc frumuseţi
îşi cos aripile
culeg vise printre frunzele toamnei
pânze la bărci vreau să nu mai mint
călărind somoni în limpezimea cerului
vorbesc cu bufniţele de argint
lira de nord reflectoare vii, stelele
despre oraşul reclădit al Atlantidei soarele bun să coacă dovlecii
beau apa focului din munţii norilor (unde se agaţă harta în cui)
hrană pentru măgari, florile
scriu apă de spălat, izvoarele
nu vă pasă! pajiştile cluburi de noapte
sub soarele Moldovei
pe un colţ de ţară pădurea roagă
roata se întoarce unde răspântii pământul să nu plece
(şi în viaţă) abisuri animalele fug
ciocniri de teama cuştii
frânturi de memorie învolburări mănâncă din tomberoane
împletesc o poveste înfloresc de-a valma
eu-marioneta lumina chiar dacă înlocuiţi
ei-păpuşarii cade altfel pe flori marea cu val de nepăsare
ascult voci oarbe sufletul cerul cu un glob de sticlă
care urlă face vocalize şi oamenii cu roboţi
contractul lor odată cu ciocârlia nu mă mai minţiţi!
cu viaţa mea mugurii
este pe sfârşite înverzesc singuri
cu roata întoarsă cuvintele
Zile însemnate Fără să fim superstiţioşi, când spre ziua de neuitat a clasei întâi, a
cernem evenimentele care au rămas primului contact cu şcoala, cu banca şi
Elena Buică înscrise mai viu în memorie, constatăm draga noastră învăţătoare, DOAMNA, în
că apar de-a lungul mai multor ani cuvântul căreia credeam aşa cum
câteva date în care se succed întâmplări credeam că ziua urmează după noapte.
înrudite între ele şi dacă le punem cap la Trăiesc şi eu ca oricare adierea
cap, dau o anume culoare vieţii noastre. primelor amintiri pentru pregătirea
În afara zilelor de naştere şi a sărbătorile anului şcolar, cu uniforma nouă, cu
care se succed anual, se încheagă făptura ghiozdan în care, pe vremea mea, stătea
unor date care ne privesc personal. la loc de cinste tăbliţa marcată cu liniuţe
Pentru toată lumea civilizată, ziua roşii pe o faţă şi cu pătrăţele pe cealaltă,
începerii anului şcolar este o zi care ne iar pe marginea de lemn, printr-o
întoarce faţa cu ani în urmă la lungul şir găurică, erau legate de două sforicele
al începutului de an şcolar, cu precădere buretele de şters tăbiţa şi condeiul de
care trebuia să avem grijă să nu se frângă Oradea, în comuna Ineu de Criş. Atunci, septembrie îmi aducea un nou an şcolar
şi să ne aducă vărsarea de lacrimi pentru in 1952, pentru mine ca invăţătoare- pentru fiica mea ca eleva, apoi ca
o asemenea întâmplare. Lângă tăbliţă, profesoară suplinitoare, iar acum pentru studenta, iar profesional, mi-aducea
stăteau alături puse cu multă grijă, nepoata mea, Mara-Elena, la cei 18 ani, copii noi, clase noi, colegi de muncă noi,
aritmetica şi abecedarul cu multe poze care a plecat la Ottawa pentru studii uneori şcoli noi, metode de învăţământ
colorate şi cu primele litere şi cuvinte pe universitare, începutul lui septembrie a noi şi nu de puţine ori chiar localităţi noi.
care le memorasem din zbor, dar marcat hotarul unor noi destine. Pentru Printre atâtea nouăţi aduse de toamne
simulam descifrarea cu o anume fiecare a însemnat prima despărţire mai se numară şi anii de studii universitare
intonaţie care însoţea degetul arătător îndelungată de familie, dar mai ales, pe care i-am făcut cu ceva întârziere
plimbându-se pe pagină: O-I…OI. În aducătoare de schimbări majore. Acum datorită vremurilor potrivnice, iar în
clasele următoare grija mare era pentru am condus-o cu gândul şi cu sufletul anul acesta, trăiesc alături de fiica mea,
felul cum duceam în mână călimara cu privind cu ochii ca prin ceaţă deasă spre bucuria primului început de an şcolar
cerneală, ţinută drept, ca să nu se verse, drumul ei de viitor şi întorcându-mi când ea îşi va conduce ca directoare
în timp ce tocul cu peniţa stăteau în ochii minţii pe cel al meu din trecut care adjunctă colectivul de 87 de profesori la
penar aranjate cu multă grijă. Peniţa era mi-a adus schimbări simţite ca un şoc şi un prestigios liceu din Toronto.
controlată atent să nu aibă vârful mi-au marcat profund următorii ani. În lungul şir al începuturilor de
despicat, căci pe atunci caligrafia era la Am devenit alt om din care n-a mai septembrie, am apucat să trăiesc şi
loc de mare preţ. Mai apoi, un motiv de rămas decât sufletul de copil de care nu vremea ieşirii mele din lumea şcolilor
semeţie era rostirea tablei înmulţirii fără m-am putut despărţi nici acum. Mă încheiată în lacrimile pensionării. Dar
răsuflare, pe o melodie lineară, dar întreb cum va arăta nepoata mea când va până să apuc să trag aer adânc în piept
ritmată. Simt şi acum fiorul termina studiile, căci la terminarea pentru alean, un alt început de
necunoscutului acelor începuturi de an studiilor fiicei mele, parcă era, dar parcă septembrie, mai precis, în noaptea lui 31
şcolar. Aveam unghiile tăiate, urechile şi nu mai era tot ea cea în care sculptasem august spre 1 septembrie, m-a adus
gâtul curat, batista în buzunar era cu migală şi neţărmurită dragoste definitiv în Canada, căci nepoţica
spălată şi călcată, dar eram îngrijorată de anumite trăsături. începea şcoala şi cine putea mai bine să-i
ce-o zice DOAMNA de degetele mele de Acum n-am plâns în stradă când mi- supravegheze paşii decât draga de Buni.
culoarea maronie a cojilor de nuci care am petrecut nepoata cu privirea plecând Şi odată ajunsă aici, Buni iarăşi a trecut
nu voia să se ducă oricât îmi frecam la Ottawa. Am stat locului ca o stană de prin mari prefaceri, cele ale strămutării,
mâinile cu nisip, căci săpunul nu ajuta la piatră privind în gol. Am plâns înainte de dar a acceptat totul din plină inimă.
nimic. a ieşi din casă, atunci când m-a invitat Şi iată-mă acum, la acest septembrie
În anii următori, acestor zile de să iau loc ca să îmi cânte la pian piesa 2010, când iar mi s-a golit inima odată
început de septembrie, li s-au adăugat îndrăgită de toată familia fiindcă era cu plecarea nepoatei mele dragi. Parcă
regretele că s-a terminat vacanţa, piesa ei dragă, Le Coucou (Rondeau) de nu mai ştiu ce să fac cu mâinile care nu-
suspinul despărţirilor, dar şi bucuria Louis-Claude Daquin (1694-1772). Era şi mai găsesc rostul ca până acum. E casa
reîntâlnirilor sau speranţa sosirii un gest de rămas bun, dar şi de goală, deşi îi simt prezenţa în tot şi în
următoarelor vacanţe, pe atunci, recunoştinţă pentru lungul şir de ani în toate. Nu-i mai aud vocea, nu-i mai simt
neapărat – cu trenul din Franţa! care am stat langă ea la lecţiile de pian, mişcarea, nu-i mai aud cântecele la pian.
Toate aceste amintiri comune cu ale lecţii care şi ele se încheiau acum Şi parcă e un făcut, afară plouă şi e frig,
tuturor şcolarilor, au început pentru stinându-se în acordul final. În legănarea nu pot ieşi cu caţeluşa la plimbare decât
mine să se individualizeze la 18 ani când ritmului de rondo am simţit că se pe fugă şi zgriburind şi stau şi iaraşi mă
am fost nevoită să întrerup şirul anilor leagănă întreaga lume cu mine. Ne-am gândesc la zilele începutului de
de studii din tumultosul Bucureşti şi să îmbrăţişat îndelung în ritmul sacadat al septembrie încercând să străpung timpul
iau viaţa pe cont propriu, într-un colţ de lacrimilor venite din străfundul în viitor să vad ce-mi mai poate aduce. O
lume îndepărtat, undeva sub un deal, de pieptului. Apoi iar m-am dus cu gândul adiere calda a sperantei şi a încrederii
parcă era uitat de Domnul, o vatră a la lungul şir de ani marcaţi de zilele mă face să întorc capul spre răsarit şi să
vieţii arhaice, deşi nu era departe de începutului de septembrie. Fiecare rostesc, ajută Doamne!
prieten comun, şi abia reuşisem să ne răspundea, vizitele deveniseră stinse

Supravieţuitoarea? îmbrăţişăm. Printre schimburile cordiale amintiri.
Daniela Gifu de salutări cu diverşi auditori, scriitori în Poezia ne unise urmarea unei
marea lor majoritate, mi-a promis că ne întâmplări: preşedintele unei fundaţii
vom întâlni să discutăm despre un culturale mă rugase să organizez o seară
proiect comun amânat: intervievarea de poezie şi să-i invit pe toţi poeţii
personalităţilor septuagenare din urbea clujeni. Toate poeziile, ce urmau să fie
noastră. Şi, nu erau deloc puţine... citite cu acest prilej, treptat apăreau
Ne interesau, deopotrivă, şi evadările publicate, număr de număr, în revista pe
în natură, dar ea, care avea o care o conducea. Iniţiativa lui izvora,
permanentă foame de bani, se retrăsese dincolo de un capriciu de moment, şi din
într-atât încât nici până azi n-am aflat interesul său vădit faţă de poezie.
măcar o scuză acceptabilă de ce mă evita. Dar, seara de poezie nu fusese o
Fiindcă, da, mă evita. Işi schimbase reuşită. Era vorba, în fond, de genul
Ultima oară o văzusem la lansarea numărul de mobil, la e-mail nu poetic aparţinând celor două generaţii.
volumului de poeme, aparţinând unui In mod normal, amfitrionul dorea ca
poezia să-i unească, dar oferta lui, îndepărtatul nostru trecut, ca viaţa sfredelitor aşa cum refuzasem să cred că
datorită unei întâmplări stânjenitoare, înseamnă sacrificiu, spiritul nu are de-a voi trăi vreodată. Trebuia sau nu trebuia
avea să eşueze lamentabil. O criză face cu trupul, nobila artă a disimulării să mă ruşinez de acest tablou?!
egocentrică. La vremea aceea mă nu puteau decât să înceţoşeze întreaga *
gândeam mult la acea tânără care fusese, noastră relaţie. Foamea nu ar trebui să doară. De-
pe nedrept, admonestată pentru stilul ei Vedeam o femeie ce se abandona atunci, am încercat o sumedenie de
poetic, ieşit din tiparele - vezi Doamne!!! dement străzii, vestimentaţia jalnică, sentimente: de la revoltă şi mâhnire,
- veteranilor. lipită ademenitor de trupul ei şi părul până la împăcare şi compasiune. De-ar fi
Aşa că am socotit de cuviinţă să-i fiu vopsit strident ce chema la desfrâu şi..., apărut în faţa mea, în acele momente,
alături, nu neapărat în calitate de într-o fracţiune de secundă, mă probabil, aş fi înţeles-o în ce încurcătură
organizator, şi, la sfârşitul manifestării, străfulgeră un singur gând: prietena mea se află şi aş fi ajutat-o cumva... O vreme
când am simţit o acalmie a spiritelor, face trotuarul. Nu-mi rămânea decât să am ezitat, la rându-mi, s-o caut... Ce să-i
aşteptând-o în dreptul uşii, am rugat-o opresc şi să aflu ce se întâmplă cu ea. fi spus? Trecuseră cam trei luni şi
să stăm puţin de vorbă. Acesta a fost Incurcată, trag pe dreapta să mă uitasem, sau voisem să uit, aproape
începutul unei prietenii pe care, conving că este ea. Poate aveam doar totul, când mi-am amintit de ziua ei.
relatând-o aici, mă văd nevoită să o viziunea ei, stând în picioare neliniştită Doream să o revăd, să-i surprind vreo
retrăiesc secvenţial promiţându-mi, în colanţii aceia negri, sidefaţi, ce mai reacţie oarecare de vinovăţie.
totodată, să o analizez minuţios şi să-i mult o dezgoleau, lucind iscoditor, cu un Noroc sau nenoroc, am fost învăluită
surprind elementele ascunse. O miopie corsaj evidenţiindu-i sânii provocatori. de aceeaşi deschidere şi bunăvoinţă,
socio-profesională pare-se m-a ţinut Dar expresia reală a feţei, sufletul, după cum tot aşa de lesne se putea
prizonieră în tot acest timp. secretul acestei femei îmi deveniseră presupune, din acel nou look, că viaţa ei
* străine, neştiind încă ce să-i vorbesc. tăinuia o tumultoasă experienţă. Viaţă
Veneam cu maşina chiar pe strada In timp ce priveam acest trist tablou, dublă?
ei. Era pe 23 aprilie. Un suflu de de cum am pus piciorul pe trotuar, Poate exagerez puţin, dar semnele
primăvară timpurie făcea să renască în aveam să primesc lovitura de graţie. aşternute pe chipul ei au avut asupra
mod aproape miraculos simţirile ferite Dintr-o maşină străină, coborâse un mea un efect straniu. Cunoşteam
de gura lumii, îmboldea întreaga natură individ bine îmbrăcat, ce a schimbat adevărata ei frumuseţe spirituală, pentru
la visare. Fusesem invitată să lecturez un câteva vorbe cu ea, scoţând din portofel că această femeie o arătase adesea prin
volum de poezii pentru copii şi, dacă îmi ceva bani, semn de negociere convenabil poezie, prin generozitatea
va plăcea, să scriu câteva cuvinte ca ambelor părţi, apoi, nici nu am apucat necondiţionată, manifestată faţă de cei
prefaţă. Indeletnicire plăcută, dar care se bine să înţeleg ce se petrece, au plecat în ce-i cereau diferite servicii şi încă multe
încheie târziu. Ceasul arăta ora 22. goană. altele... Oare, toate acestea lăsau să se
Cu toate că păream a fi atentă la In tot acest timp, n-am încetat să o întrevadă doar o surprinzătoare
circulaţie, la prima interesecţie, chiar pe privesc. Acum doar noxele bolidului ce- măiestrie? Dar, în timp ce o priveam,
colţ, ochii mi-au rămas încremeniţi la o mi răpise prietena, chiar în faţa ochilor simţeam o ciudată goliciune. Aveam
siluetă rubensiană, care... Nu, nu poate mei, îmi acoperi dureros ochii, înroşiţi senzaţia că ea şi-a înmuiat tocul în tuş şi
fie ea, îmi spusesem. Era total de neputinţă. Pagina unde fusese apoi, ţinând-l foarte strâns în mâna
schimbată. Descopeream, uluită, că adăugată această imagine părea că dreaptă, începe să zgârie necontrolat o
temerile mele, în ciuda aparenţelor alcătuieşte în cuprinsul vieţii un episod hârtie. Am întrevăzut în acel gest o
afişate de prietena mea, nu se potriveau nelalocul lui, fiind cu totul străin mie. detaşare bizară, imposibil de tălmăcit, şi
deloc cu fiinţa pe care o susţinusem, o Ceea ce îmi spusese în clipele o bâjbâială care nu avea nimic comun cu
admirasem, o preţuisem; şi era clar că noastre de totală sinceritate, sau voisem nobleţea prietenei mele.
simpla scuză a unor spuse, din nu prea să cred că erau, acum mă priveau
Nu ai avea ce sa mananci?
Un fel de a cumpani Si parasit sub bolta seaca, Fatarnici, orbi, ori cruzi – se poate –
Liviu-Florian Jianu Cum te-ai ruga sa fii, pe branci? Dar cautandu-Te, Iisus,
Cu cate-o cruce mica-n spate,
Cum ai striga-n puhoi de ape, In umbra pe pamant… nu sus…
Un Dumnezeu al celor vii?
Sau de pamantul va sa crape, Noi
Ca sa traiesti, cum te-ai smeri?
Dintr-o singura cumplita radacină,
Din portul cel semet in care Ramuri, muguri, flori incrancenate,
Iti scuturi praful, cu dispret, Ne intoarcem pururi la Lumină,
Cum ai ingenunchea-n carare O traim din fiinte calcinate…
Sub foc, durere, sau inghet?
Ne calauzeste din tulpină
Drapelul nostru este cerul, Sangele cuvantului pulsand,
Un fel de a cumpani Si sabii, firele de iarba, Noi suntem, de-i cineva de vină,
Purtam in inima echerul, Si nevinovati, in primul rand…
Cum ai privi spre ceruri daca Si –un fel de-a cumpani, in barba –
Peste vesnicia Lumii moartă, Nu-i aici, cat ai iubi de tare, Pruncului din tine, ca o fraga –
Vii si morti, ramanem impreună, Fericirea fara intristare – Chiar daca si el va rastigni
Cioburi din oglinda Vietii Spartă Inima ta, mamă de copii –
Care spera sa O recompună … De te va strivi, tu sa-i oferi
Ziua cea de maine , si de ieri, Dumnezeu e-atat de sus, maicută,
Icoana pagana De-ti va cere viata, sa ii dai Numai tu, aici, esti Dumnezeu –
Oasele si carnea de sub strai – O Biserica ce sufletul nu-si cruță
Tu, privind spre cer, I te inchini Si apune ca sa rasar eu…
Celui ce iti da dureri si spini, Insa dragostea s-o daruiesti intreaga
Cu blândeţea cuvântului şi căldura trăit degeaba pe pământ. „Omul sfinţeşte

Muşcătura viperei privirii vei reuşi să treci printre locul” spune un proverb. De ce nu poate
Elena Olariu vipere...Şi ele, şi noi, voim să lăsa amintiri, constructive pentru ceilalţi,
supravieţuim; şi ele, şi noi, voim să nu vipera-om?! Cine nu poate învăţa că „tot
fim atacaţi; şi ele şi noi, mai mult ca răul are un sfârşit”; mai ales că „sfârşitul
oricând vrem să dominăm: unii, politic – este în funcţie de cum îţi sapi groapa”...
grosul e mare; alţii se hrănesc cu ce Să te fereşti de muşcătura viperei
rămâne, de mai rămâne iar ultimii, este bine să eviţi a sta la umbra nucului;
precum câinele hămesit, culeg pe cât de falnic şi răcoritor pe timp de
firimiturile. Şi-şi ostoiesc foamea. arşiţă, pe atât de periculos pentru
Greul cade însă pe cel muşcat de sănătate: „la umbra nucului bătrân, nu
omul-viperă; linguşitor până la lichelism, poate creşte nimic!”...Nimic, nimic. Îşi
acesta nu se satură niciodată. Priveşte în găsesc sălaş doar viperele: se lipesc cu
I stânga, în dreapta, dă sfaturi, salută pântecele de crengile groase şi răcoroase
Cu blândeţea Cuvântului şi căldura rânjind „Sărut mâna...” prin salutu-i ale acestuia şi urmăresc prada.
privirii vei reuşi să treci printre vipere; citind dispreţul şi laşitatea, apoi, trece la Continuu. Dacă apuci a adormi la umbra
căci sunt la tot pasul. Unele mai negre atac: „câinii aceştia, trebuie anihilaţi! Pot liniştitoare a acestuia, fermecat de
decât altele, unele mai otrăvitoare decât muşca un copil când merge la şcoală...” foşnetul blând al frunzelor, nu mai apuci
altele, unele mai vigilente decât altele. Trebuie să taci. Sau, cu blândeţea a te trezi. Sau, muşcătura, fatală, nu-ţi
Dar, toate, având un scop precis: cuvântului, zâmbind, treci peste afront; mai ajută la nimic...
atacarea celui din faţă. Şi uciderea câinii erau ai stăpânului. Iar stăpânul era Mai bine, treci, privindu-l cu
lui...Poate anihilarea sa fizică. cel care acuza...Adică vipera-om. condescendenţă pe celălalt; nu-ţi
Poate dintr-un anume complex de Treci pe stradă; curăţată de cunoşate gândurile şi nu te poate muşca.
inferioritate, poate din dorinţa de a nu fi şuvoaiele de azi-noapte aceasta, fără Deocamdată.
atacat făţiş sau pe la spate de celălalt, broaşte, fără râme, fără şerpi ca altădată II
poate din dorinţa de a-i supune, vipera, dar şi fără „dunele de nisip” aduse din Bunul simţ, onestitatea, moralitatea,
mică la trup şi la suflet, negricioasă pe Dealul Gorgului, te întâmpină cu aleile cultura, educaţia aşadar, sunt principiile
dinafară şi pe dinăuntru, foarte vigilentă de flori, multicolor deschise, cu bănci din esenţiale care formează caracterul unei
în schimb, te priveşte fix în ochi, te lemn proaspăt vopsite din albastru în persoane ce se vrea, la rându-i, să fie
intimidează cu privirea-i insistentă după verde, pe care vezi prins – nu la avizier, respectată. Principii pe care le deprinzi
care trece la atac. Şi muşcătura devine o înştiinţare: „Vă rugăm să ajutaţi la prin educaţia primită în sânul familiei,
mortală dacă nu găseşti degrabă construirea Bisericii „Cuvioasa prin frecventarea Bisericii, prin studiul
antidotul: tot otravă, dar în cantitate mai Parascheva” din Răducăneni! Banii, se aprofundat pe băncile şcoii, de ce nu,
mică... vor da la epitrop...” autoeducaţie.
Vipera-om este mai periculoasă: Fără comentarii! După un an de Adică formarea continuă; avându-se
injectată, privirea, adulmecă precum tăcere, lucrările de construcţie, sunt în vedere desărvârşirea caracterului
lupul hărţuit şi alungat din haită, acum reluate, cu fondurile alocate de Primăria comportamental al unei persoane, ea,
neavând un loc anume de vânat, caută, Răducăneni dar şi din banii adunaţi de cultura, cupinde mai multe ramuri:
caută bezmetic o ciută sau mioară la nevoiaşii din sat - cei bogaţi nu au, începând cu primele note ale muzicii
necoaptă – foamea neavând a care sunt mai conştienţi ca oricând: care-ţi înfioară trăirile interioare şi lasă
alege...Vipera-om, cu dinţi strălucitori şi Biserica este locul prin care se opresc sufletul să-şi deschidă propriile vibraţii,
canini ascuţiţi şi proeminenţi, rânjeşte; înainte de a trece dincolo...De unde nu ai continuând cu teatrul, o formă mai
de-i cazi în plasă, nu mai găseşti scăpare: cale de întoarcere... originală de a intra în locaşul intim al
firele, precum tentaculele scorpionului, Bani trebuie însă tuturor: e criză. Cu emoţiilor abia perceptibile la început, cu
mai adânc se prind în carne, mai, mai să toţii o simţim, chiar şi omul-viperă. literatura care formează şi te modelează,
te sugrume... Totuşi aleargă. Învăţat să muşte începând să visezi cu propriile
Prada - trofeu, devine docilă, continuu - veninul nu-i piere, trebuie să- imaginaţii, să iubeşti şi să creezi, cu
slugarnică, umilă şi neînsemnată, gata de şi ridice propriul piedestal. Unii muncesc religia, să te definitivezi ca om pentru a
sacrificiu. De parcă i s-ar fi inoculat cu sufletul, aşternând pe hârtie – putea scoate de sub obroc luminiţa
microcipuri prin care să execute ordinile mormane, gânduri, visuri, simţăminte; ascunsă a iubirii – celeilalte iubiri, mass-
primite... Dinafară. alţii, lasă amintiri din piatră, dură, media, pentru a te informa şi
şlefuită, prin care să demonstreze că nu a concluziona că oamenii sunt egali dar
lipseşte cu desăvârşirea egalitatea dintre modul de existenţă al celorlalţi, poţi „nimicuri” la prima vedere, vom gândi
oameni; cu ştiinţele exacte care duc la observa foarte multe lucruri după care să matur, vom trata cu condescendenţă
cercetare şi inovare, dar – nimic fără te orientezi pe viitor: începând cu lumea înconjurătoare, vom fi aerisiţi şi
Dumnezeu şi, implicit cu acea nouă primăvara, cu bucuria păsărelelor care nu ne vom lăsa luaţi de val...
ramură schizofrenică pentru zilele prin ciripit îşi manifestă dragostea faţă Desigur, în decursul câtorva
noastre, sociologia psihologică. de divinitate şi până la înflorirea generaţii, caracterele s-au schimbat;
Ne învârtim în jurul unui punct primului arbore – iova, cu mersul încet, Biserica este considerată o unitate de
comun, omul şi conştiinţa sa, îl dar calculat întrucâtva, al melcului, cu stat cu gard şi poartă, unde se intră doar
degenerăm prin teste psihologice de noi înflorirea păpădiei şi a podbalului, duminica sau deloc; credinţa nu mai
închipuite, scormonim în adâncul floarea galbenă reprezentând forma înseamnă nimic! Am uitat că din
sufletului celui aflat la restrişte ca pe simbolică a Macrocosmosului şi Credinţă a evoluat ştiinţa şi matematicile
nişte cobai şi..., ne dăm propriile terminând cu coacerea seminţei de exacte; descoperirile oamenilor au fost
examene de licenţă, grad sau doctorat. floarea-soarelui, cea care se-nchină trecute în seama inteligenţei umane, de-
Nu urmărim decât anihilarea soarelui în fiece seară, spre deosebire de a lungul secolelor urmărindu-se clonarea
penitentului cel care greşeşte, primul noi care-am uitat, etc., toate te vor omului iar cei care au rămas în „Cartea
fiind chiar interlocutorul. Intervievatul, orienta să parcurgi lucrurile cu mult tact, de Aur a Vieţii” au fost lăsaţi să
preocupat să nu greşească răspunsul la cu blândeţe, cu dragoste, cu respect faţă lâncezească la margine de drum. Şi
grila de teste, nu face decât să se mintă de tot ceea ce te înconjoară. consideraţi nebuni.
singur...Oricum nu-l ajută la nimic Pentru unii, pare copilărie. Cu Singura armă, aşadar, cu care
semnarea propriei sentinţe...Ori nebun, siguranţă acestea te vor apăra de putem scăpa de muşcătura viperei este
ori schizofrenic, bolnav melancolic sau muşcătura otrăvitoare a viperei. Nimic Credinţa: din ea va înflori căldura
coleric, de nu se autoredresează nimeni nu este întâmplător pe pământ, natura privirii, blândeţea înţelepciunii
nu-l va putea ajuta cu nimic! trebuie protejată pentru a fi protejaţi; manifestată prin cuvânt, speranţa că
Cel care-l poate ajuta este aşa cum câinele nu te atacă decât pentru mâine lumea va fi mai bună, încrederea
Dumnezeu! În lupta cu ispita, numai a se apăra, odată stârnit îşi apără propria că nu-i totul pierdut, dragostea faţă de
credinţa te poate salva de muşcătura piele. Nu că s-ar teme de om! Îi aproapele prin faptă demonstrată şi nu
viperei. recunoaşte superioaritatea! Numai în vorbe – arme care vor schimba radical
Trăind în mijlocul naturii, iubind anumite privinţe însă.De am putea caracterul sufletului, până nu demult
natura şi fiind preocupat continuu de înţelege cu ochiul minţii aceste întunecat.
Marele PREMIU „PE ARIPI DE DOR Premiul I - Marin Voican-Ghioroiu
Concursul „Pe aripi DOMNESC” - Adina Enăchescu (Bucureşti)
de dor domnesc”, (Râmnicu- Vâlcea) şi Paula Romanescu La secţiunea Epigramă:
ediţia a III-a (Bucureşti). Premiul I - Petronela Vali-Slavu
Premiul OPERA OMNIA - Mircea Bârsilă (Aninoasa, jud. Hunedoara), Ioan
CONCURSUL NAŢIONAL DE POEZIE, (Piteşti) Toderaşcu (Costeşti, jud. Vaslui) şi Paul
PROZĂ, ESEU, TEATRU SCURT, Premiul OPERA OMNIA – Al. Florin Ion Cruceană (Piteşti)
EPIGRAMĂ, PICTURĂ ŞI FOTOGRAFIE Ţene (Cluj), preşedintele Ligii Premiul al II-lea - Raveca Vlaşin (Dej)
ARTISTICĂ - „PE ARIPI DE DOR Scriitorilor din România Premiul al III-lea - Marin Voican
DOMNESC” – ediţia a III-a, Domneşti, *** Ghioroiu (Bucureşti)
22 august 2010, organizat de Fundaţia La Secţiunea Poezie: La Secţiunea Pictură
„PETRE IONESCU-MUSCEL”, revista Premiul I - Victor Burde (Alba-Iulia), Premiul I - Maria Monica Goşoiu
„Pietrele Doamnei”, Casa de Cultură Raveca Vlaşin (Dej) şi Daniela (Constanţa)
Domneşti, Liga Scriitorilor din România Voiculescu (Piteşti) Premiul al II-lea - Ana Boţa (Aiud) şi
– filiala Argeş, Asociaţia Naţională Premiul al II-lea - Virgil Şerbu Cisteianu Ixati Hamat (Constanţa)
„Cultul Eroilor” – filiala Argeş, Asociaţia (Alba-Iulia) şi Titina Nica Ţene (Cluj- Premiul al III-lea - Doina Moldoveanu
Naţională de Vexilologie „Tricolorul”, Napoca) (Galaţi) şi Viorica Manole (Tulcea)
Clubul Iubitorilor de Cultură din Curtea Premiul al III-lea - Elena Agiu-Neacşu La Secţiunea Fotografie:
de Argeş, Cenaclul „Nicolae Velea” din (Râmnicu-Vâlcea), Bota Sorin-Mugurel Premiul I - Andreea Militaru (Retevoieşti
Curtea de Argeş şi Biblioteca Municipală (Alba- Iulia) – Argeş)
din Curtea de Argeş s-a bucurat de o La Secţiunea Proză: Premiul al II-lea - Horia Deaconescu
largă participare. Creatori de valoare, din Premiul I - Virgil Şerbu Cisteianu (Alba- (Piteşti)
toate colţurile ţării au dorit să se numere Iulia) Marica Hagianu-Viorica (Călăraşi) La Secţiunea Heraldică şi Vexilologie:
printre câştigători. şi Synthia Albulescu (Piteşti) Premiul I – Adina Enăchescu (Râmnicu-
Juriul, format din acad. Gheorghe Păun Premiul al II-lea - Olariu Elena Vâlcea)
– preşedinte, prof. Constantin (Răducăneni) şi Dincă Ionel (Piteşti)
Voiculescu, prof. Ileana Gârjoabă, Ion Premiul al III-lea – Vasile Dorin Festivitatea de premiere a avut loc în
Aurel Gârjoabă – artist plastic, Jan Duţă Ghilencea (Piteşti) ziua de 22 august la Casa de Cultură din
– artist plastic, Marian Ghiţă – director La Secţiunea Eseu: comuna Domneşti, judeţul Argeş.
Biblioteca Municipală din Curtea de Premiul I - Elena Agiu-Neacşu Semnalare Daniela Voiculescu
Argeş, prof. Ion C. Hiru şi prof. George (Râmnicu-Vâlcea)
Baciu a stabilit următorii câştigători: Premiul al II-lea - Marin Voican-
Ghioroiu (Bucureşti)
La Secţiunea Teatru scurt:
Anunțurile comunității
grupaj realizat de Victor Roșca
NOTĂ: Toate activităţile care se desfăşoară la Sala Parohială „Pr. Petre Popescu” sunt suportate
financiar de Biserica Ortodoxă Română „Buna Vestire” din Montreal, proprietara imobilului
Biblioteca „Mihai Programul Să ne cunoaștem
Eminescu” a Slujbelor religioase profesioniștii din
Bisericii „Buna Vestire” comunitate
În fiecare duminică şi în zilele de
Biblioteca este deschisă: sărbătoare marcate cu roşu în ●
 marțea și joia între orele 11:00 – calendarul creştin: Me CEZAR CATALIN MIHAI
13:00, de pr. Liviu Alexandrescu și Avocat
o Orele 9:30 – Utrenia
 duminica între orele 11:30- 13:00. 5022, chemin de la Côte-des-
Bibliotecară, d-na Luiza Săvulescu. o Orele 10:30 – Sfânta Liturghie
Neiges, Bureau 3, Montreal
Biblioteca dispune de 20. 000 de În fiecare vineri la orele 17:00 se
(Quebec) H3V 1G6
volume dintre care circa 5.000 în limba oficiază Slujba Acatistului şi Taina
Tel. : 514-341-5330
româna si circa 15.000 în limbile Spovedaniei
1) Imigratie
franceză şi engleza. Calendar religios 2) Drept matrimonial (separari,
Vă rugam să donaţi bibliotecii cărţi în divorturi, garda copiilor, pensii
august - septembri e 2010
limba română. Donatorii le pot aduce du- alimentare, litigii testamentare,
minica la Biserică sau la bibliotecă, când • Joi 14 octombrie, Sf. Cuvioasa
omologări testamentare etc. )
biblioteca este deschisă. Vă mulţumim. Paraschiva de Iași;
3) Drept imobiliar (defecte ascunse de
Şcoal a duminical ă pentru • Joi 21 octombrie, Sf. Cuv. Mărt. construcție ori vicii de sol; recuperarea
Visarion, Sofronie și Sf. Mucenic Oprea; comisioanilor datorate agentilor
copii a Bisericii Buna
Vestire • Marți 30 noiembrie, Sf. Apostol imobiliari)
Andrei. 4) Regie de logement
Școala începe duminică 3 octombrie.
* INVI TATIE ●
Scopul şcolii duminicale este formarea L A L ANS ARE DE CARTE
micului creştin. Se transmite copiilor Me CAROLINA CERNICA
iubirea de semeni, generozitatea, Revista Candela de Montreal Notar
respectul faţă de părinţi. Copiii sunt vă invită 507, Place d’Arms, Bureau 1300
pregătiţi să devină oameni de caracter, la lansarea volumului de memorii Montreal (Quebec) H2Y 2W8
integri, harnici spre bucuria părinţilor. Pe Viața mea - Tel. : 514-282-1287
lângă religie, copiii învaţă obiceiurile amintiri din închisoare și libertate Fax : 514-282-1109
creştine ale sărbătorilor româneşti. scris de domnul George Sarry, e-mail: carolina.
Lecţiile se predau în limbile română, cernica@notarius. net
franceză şi engleză. care va avea loc Acte de ipotecă, de cumpărare-vânzare,
duminică, 10 octombrie 2010, contracte de căsătorie, testamente,
Cursuri de limba engl eză orele 12:30 (după slujba religioasă) mandate de inaptitudine, procuri
Muvement Solidarite Quebec-Romanie în Sala de festivități a Complexului generale şi speciale, dezbatere de
și Biserica Buna Vestire organizează parohial pr. dr. Petre Popescu succesiuni, etc.
cursurile de limba engleză începând de 6060 Christophe Colomb, colț cu Jarry.
●
luni 4 octombrie. Nivelul mediu- George Sarry este unul dintre
începători. Informații: profesor supraviețuitorii gulagului românesc. Dr. MONICA OALA
Traian Gărduș. Tel. 524 335-2659 Cu o naturalețe uimitoare, autorul își Psychologue
descrie peripețiile din libertate și din Educatrice Certifiée en Vie
Abonament e viața carcerală, care încep la Consulatul Familiale
englez din Constanța, unde fratele său (M. A. , O. P. Q. , A. F. L. E. G. )
Vă rugăm să vă abonaţi la revista era consul. În 259 de pagini, el relatează 384 Ch. Bord-du-lac,
Candela pentru anul 2010. Costul anual realitatea „(anti)istoriei” cunoscute de Dorval, Québec, H9S 2A6
este de 20$. cea mai mare parte a românilor: lumea Tél : 514-636-8860
interbelică, viața de rob politic în minele
de plumb de la Baia Sprie, Cavnic, din ●
1. Dreptul de a reproduce și de a difuza închisorile comuniste Aiud și Pitești, VIOLETA PÎRVU
din revista „Candela de Montreal” este eliberarea după 11 ani de calvar și Courtière immobilier
rezervat numai redacției. libertatea canadiană.
Vă poftim pe toți să participați la
Adesz Elite
2. De conținutul articolelor din revistă
Courriel : violetapd@yahoo.ca
este răspunzător autorul. lansarea acestei cărți deosebite.
Tel: ( 514) 567-4619
* Candela se poate citi pe internet la: Se va servi o cafea.
pages.infinit.net/romanblt/ sau Fax: (514) 413-0941
Redacția
www.bunavestire.ca/RO/ (butonul
Candela)
Verificați-vă cunoștințele (2)
Teodor Curpaș
pentru că în adâncuri, satul, ca și b. Calculul politic
Alegeți varianta potrivită ca răspuns: familia moromeților, prezintă c. Diplomația
fisuri grave care conduc la d. Cruzimea
destrămare? („Moromeții” de M. e. Impulsivitatea
1. Care este jertfa în drama Preda) 9. Indicați prin săgeți personajele
„Meșterul Manole” de Lucian a. Cina în familia construite în antiteză în
Blaga? Moromeților „Alexandru Lăpușneanu” de C.
a. Dumnezeu în vis b. Întânirea din poiana lui Negruzzi:
b. Satana Iocan a. Al. Lăpușneanu
c. Nu se știe c. Scena cu agenții fiscali Moțoc
2. Deznodământul, ieșirea din d. Tăierea salcâmului b. D-na Ruxandra
conflict, se realizează în drama e. Imaginea căruțelor care Al. Lăpușneanu
„Meșterul Manole” prin: părăsesc satul c. Spancioc și Stroici
a. Moartea lui Manole 6. Care sunt copiii lui Ilie D-na Ruxandra
b. Moartea meșterilor Moromete din prima căsătorie? d. Moțoc
c. Trecerea prin moarte în a. Guica Spancioc și Stroici
eternitate a artistului și b. Achim 10. Care din personaje a rostit
a operei. c. Niță replica „Dacă voi nu mă vreți, eu
3. Unele personaje din „Enigma d. Paraschiv vă vreu!” din nuvela lui C.
Otiliei” de George Călinescu, e. Ilinca Negruzzi „Alexandru Lăpuș-
sunt privite în detalii exagerate, f. Tita neanu”?
ca la Rabelais. Care din cele de g. Niculae a. Al. Lăpușneanu
mai jos sunt astfel? h. Catrina b. D-na Ruxandra
a. Stănică Rațiu 7. Ce trăsături ale personajului Ilie c. Moțoc
b. Aurica Moromete se relevă în
c. Aglae „Moromeții” de M. Preda?
d. Pascalopol a. Sociabilitatea
e. Weissmann b. Inteligența
f. Olimpia c. Ironia fină
g. Moș Costache d. Umorul
h. Otilia e. Darul de a vedea dincolo
4. „Infama băutură” din „În de lucruri
grădina Ghetsemani” de V. f. Fantezia
Voiculescu, este simbol al: g. Bucuria contemplației
a. Păcatelor omenirii ce 8. Ce trăsături ale personajului
trebuie răscumpărate Alexandru Lăpușneanu
b. Trădării lui Iuda evidențiază replica „Proști, dar
5. Care este scena emblematică mulți”, din nuvela lui C.
prin care se sugerează adevărul Negruzzi?
că liniștea este de suprafață, a. Inteligența
C AN D EL A DE MONTREAL
Redacţia şi administraţia: 8060 Christophe Colomb, Montréal, Québec, Canada H2R 2S9; Telefon:(514) 736-0950
Redactor Şef : Victor Roşca Resp. financiar: pr. Liviu Alexandrescu
Secretar de redacție, George Filip Resp. corectură : Doina Hanganu-Bumbăcescu
Ilustraţiile : Radu Deca Tehnoredactare: Marius Neaga
ISSN 1495 – 8929, Dépôt légal - Bibliothèque nationale du Canada, Dépôt légal - Bibliothèque nationale du Québec, 1997

CandelaDeMontreal 1404

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CandelaDeMontreal 1404

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

„Creştinismul este o mişcare continuă a omului către Dumnezeu” P R EO T P ETR E P O PESCU

Născut la 15 februarie 1924 în orașul Galați.

Cuvântul părintelui Liviu Alexandrescu,

Bilanţ la nunta mea

Gogeamite colosul de filantrop - NUŢU

Poeme ce dor mi-a fost de paritate! unde aerul e liber să râdă, să

Fragment de biografie: În luna aprilie al acestui an, am

importanţei lor decât în momentul în imaginile fantastice ale norilor care ne

să-mi râdă-ntre vise o fată De nu săpăm se surpă totul

respect pentru traditiile stramosesti. Prescrise sunt anumite ofrande si anume

Un grognement m‟accueille; on Sous l‟Olympe Océan, Ouranos horrifié,

Șantiere: stânga – cu Pool Lokula am

oameni în zbateri sălbatice nu vreau să mai mint

prieten comun, şi abia reuşisem să ne răspundea, vizitele deveniseră stinse

Cu blândeţea cuvântului şi căldura trăit degeaba pe pământ. „Omul sfinţeşte

S-ar putea să vă placă și