MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI TINERETULUI

AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Cu titlu de manuscris
CZU 347.15/.17(043.3)

CORNELIU VRABIE

STATUTUL JURIDIC AL PERSOANEI FIZICE

ÎN DREPTUL INTERNAŢIONAL PRIVAT

specialitatea 12.00.03 – Drept privat ( internaţional privat)

AUTOREFERAT
AL TEZEI DE DOCTOR ÎN DREPT

CHIŞINĂU
- 2008 -

1
 Teza a fost elaborată la Catedra de Drept Internaţional şi Drept a Relaţiilor Economice
Externe a Universităţii de Stat din Moldova

Conducător ştiinţific:
Victor Volcinschi, doctor în drept, profesor universitar, Universitatea de Stat din
Moldova.
Referenţi oficiali:
1. Gheorghe Filip, doctor în drept, profesor universitar, Şeful Catedrei de Drept Privat,
Facultatea de Drept, Universitatea “Petre Andrei”, Iaşi, România;
2. Rotaru-Maslo Liliana, doctor în drept, conferenţiar universitar, Catedra de Drept
Privat, Facultatea de Economie Generală şi Drept, Academia de Studii Economice din
Moldova.

Susţinerea va avea loc la 28 martie 2008, ora 1000, în şedinţa Consiliului Ştiinţific Specializat
DH – 30.12.00.03 - 20 (Sala de conferinţe nr.103, str. Iablocikin, nr.2, bl.1, mun. Chişinău , MD –
2069 Republica Moldova).
Teza de doctor şi autoreferatul pot fi consultate pe pagina WEB a C.N.A.A.
(www.cnaa.acad.md), în Biblioteca Universităţii de Stat din Moldova şi Biblioteca Naţională a
Republicii Moldova.

Autoreferatul a fost expediat la “___ ” __________ 2008.

Secretar ştiinţific
al Consiliului Ştiinţific Specializat,
doctor în drept, conferenţiar universitar Sergiu Băieşu

Conducător ştiinţific
doctor în drept, profesor universitar Victor Volcinschi

Autor Corneliu Vrabie

© Corneliu Vrabie

2
 CARACTERISTICA GENERALĂ A LUCRĂRII

1. Actualitatea şi gradul de studiere a temei investigate

În contextul poziţiei ocupate actualmente de Republica Moldova pe arena politică,
economică şi social-culturală internaţională şi, ţinând cont de tendinţele tot mai pronunţate ale
statului nostru de a se implica activ în diversele domenii ce interesează circuitul valoric interstatal
şi, mai ales, deplasarea persoanelor în spaţiul european, se impune, în mod imperios, adoptarea
unui cadru juridic corespunzător ce ar garanta, ar simplifica şi ar proteja eficient un asemenea
circuit. Evident că relaţiile cu element de extraneitate vizează cu prioritate circuitul civil. Un
asemenea gen de relaţii juridice provoacă şi o serie de situaţii specifice, care necesită o
reglementare la fel de specifică. Ne referim, în conjunctura celor ce urmează a fi analizate în
continuare, la situaţiile specifice ce ţin de soluţionarea conflictelor de legi în materia statutului
juridic al persoanei. Deoarece ponderea esenţială a participanţilor la circuitul civil cu element de
extraneitate o reprezintă persoanele fizice, dreptul internaţional privat al Republicii Moldova
necesită în această materie o reglementare minuţioasă, coerentă şi lipsită de ambiguităţi în
procesul de interpretare, lucru realizabil prin revizuirea de soluţii oferite şi prin completarea
lapsusului legislativ existent.
Majoritatea normelor conflictuale, inclusiv şi cele referitoare la statutul juridic al
persoanelor, le găsim cuprinse în Cartea a V-a a Codului civil. Cu referire la statutul persoanei
fizice, reglementarea actuală, chiar dacă ne rezervăm dreptul asupra unor critici, sub aspect tehnic
apare calitativ sistematizată, cuprinzând referiri la instituţiile reprezentative ale statutului personal.
În ceea ce priveşte dezvoltarea doctrinară asupra dreptului conflictual, până în prezent se resimte
un oarecare deficit de comentarii aduse în această materie. Comentariile şi adnotările asupra
normelor conflictuale cuprinse în Cartea a V-a din Codul civil (Colectiv de autori, Comentariul
Codului Civil al Republicii Moldova, vol. II, Editura ARC, Chişinău, 2005), chiar dacă reprezintă
o dezvoltare doctrinară multaşteptată, nu acoperă destul de suficient toate aspectele ce pot fi
urmărite în cadrul aplicării acestor norme. La fel, tratatele, monografiile şi notele de curs existente
tratează, de cele mai multe ori, acest capitol al dreptului internaţional privat de pe poziţia Codului
civil din 1964 care nu mai este în vigoare. În ceea ce priveşte articolele ştiinţifice, comunicările şi
diferitele rapoarte, ne rezervăm dreptul de a susţine că nu suplinesc în măsura necesară vidul
doctrinar în materia statutului personal, aşa cum apare acesta reglementat în legislaţia actuală. Ne-
am propus, în acest sens, să contribuim, în măsura în care ne permit rigorile formale ale unei
asemene lucrări, la o suplinire parţială a acestui spaţiu liber dispus unor analize ştiinţifice prin
elaborarea unei lucrări teoretice asupra statutului juridic al persoanei fizice, aşa cum acesta apare
reglementat în legislaţia actuală a Republicii Moldova.

3
 Pe de altă parte, chiar la o primă analiză a prevederilor dreptului internaţional privat
moldovenesc în domeniul statutului persoanei fizice, adică asupra normelor conflictuale în materia
stării şi capacităţii persoanei, am sesizat o serie de inadvertenţe de ordin terminologic. La fel,
conţinutul unor texte de lege ni s-au părut, dintru început, necoroborate cu prevederile speciale,
menite de a le completa. Lipsa de coerenţă, terminologia de multe ori eronată şi reglementarea
lacunară în materia statutului juridic al persoanei fizice sau, cum mai este denumit, al statutului
personal, constituit o motivaţie decisivă pentru lansarea într-un studiu amănunţit a subiectului
respectiv.
Din perspectiva celor enunţate, actualitatea temei pare a fi evidentă şi, prin urmare, o
tratare amănunţită a unui asemenea subiect sub forma unei teze de doctorat ni se pare binevenită şi
oportună. În acelaşi timp, ţinem să menţionăm că lucrarea nu are menirea de a emite tot timpul noi
ipoteze reprezentate de implicaţii esenţiale în câmpul dezbaterilor existente. Prin urmare, am
urmărit să oferim şi o sintetizare de opinii purtate de mult timp în doctrina dreptului internaţional
privat vizavi de problemele conflictuale legate de starea, capacitatea, numele şi domiciliul
persoanei fizice. Pe de altă parte, subiectul ce ne interesează a adunat în jurul său suficiente
controverse care, dacă ar fi amănunţit analizate, ar constitui material pentru mai multe studii
aparte.
2. Scopul şi obiectivele tezei
Lucrarea are drept scop scoaterea în evidenţă a problemelor generate de raporturile legate
de starea, capacitatea, numele şi domiciliul persoanei fizice, atunci când acestea sunt afectate cu
un element străin, transpunerea soluţiilor oferite de dreptul conflictual în această materie, schiţarea
obiecţiilor de rigoare şi oferirea, în acest sens, în funcţie de complexitatea problemei, a unor
soluţii proprii. În acelaşi timp, lucrarea îşi propune de a prezenta statutul persoanei fizice în
dreptul internaţional privat în lumina unei retrospective a dezvoltării conceptelor sale.
Am considerat, argumentat după părerea noastră, că atunci când vorbim în dreptul
internaţional privat despre s t a t u t u l j u r i d i c a l p e r s o a n e i f i z i c e ne referim de fapt la ceea
ce a fost denumit în doctrina de specialitate ca fiind s t a t u t u l p e r s o n a l . Din considerentul
pentru a nu se ajunge la tautologie (cum ar fi statutul personal al persoanei fizice) am considerat
că titlul tezei „Statutul juridic al persoanei fizice” ar reprezenta exact ceea ce înţelege dreptul
internaţional privat al Republicii Moldova prin statutul personal al acesteia. Această concluzie
pare a fi întărită şi de terminologia Codului civil din 2002, care, atunci când se referă la categoria
de norme conflictuale din Titlul al II-lea al Cărţii a V-a referitoare la legea aplicabilă statutului
individual al persoanei fizice, denumeşte Capitolul I – Statutul persoanei fizice. Susţinem aceasta
şi ţinând cont de faptul că legiuitorul a plasat în câmpul problemelor abordate de acest capitol nu
numai acelea referitoare la starea şi capacitatea persoanei, ci şi alte instituţii, cum ar fi acelea ce se

4
referă la numele persoanei, tutela etc. Catalogăm astfel noţiunea de statut juridic al persoanei
fizice ca fiind statul individual al acesteia privit prin prisma dreptului civil sau statutul personal
privit prin prisma dreptului internaţional privat. Astfel, ne-am propus drept scop prospectarea
acelui domeniu al dreptului conflictual ce are în vizor starea civilă, capacitatea, precum şi, pentru
a rămânea în contextul statutului individual, numele şi domiciliul persoanei fizice.
Am motivat în conţinutul tezei că condiţia juridică a străinului nu interesează statutul
juridic al persoanei fizice, ci regimul unor drepturi şi obligaţii acordate acesteia de către statul de
reşedinţă. Ar interesa numai în măsura în care am susţine teoria tradiţională conform căreia
drepturile şi obligaţiile unei persoane formează conţinutul capacităţii de folosinţă. Însă, după cum
apare pe larg analizat în lucrare, am achiesat la opiniile autorilor care analizează separat instituţia
capacităţii şi regimul drepturilor subiective. Aceşti autori susţin tranşant că sintagma conţinutul
capacităţii de folosinţă este străină problemelor legate de capacitate, ci ţine de regimul unor
drepturi şi obligaţii, iar în dreptul internaţional privat – de regimul juridic al străinilor. Susţinem,
în această ordine de idei că chiar şi denumirea Legii nr.275 din 1994 cu privire la s t a t u t u l
j u r i d i c al cetăţenilor străini şi al apatrizilor pe teritoriul Republicii Moldova poate fi supusă
criticii. Altminteri, statutul juridic al persoanei fizice reprezintă cumulul de calităţi ce îl
individualizează şi îi circumscrie statutul de subiect de drept, iar atunci când intervine elementul
de extraneitate – stârneşte conflicte de legi în determinarea legii competente de a-l guverna. Cu
toate acestea, am analizat, în conjunctura unor polemici şi problema regimului juridic al străinului,
însă fără a ne lansa în studii detaliate care, credem noi, pot forma conţinutul unei teze aparte. În
continuare, pentru a nu utiliza formula prea lungă de statut juridic al persoanei fizice, vom apela
de regulă la sintagma de statut personal sau de statut al persoanei.
Aşadar, scopul lucrării ţine de trecerea în revistă a retrospectivei evoluţiei conceptului de
statut al persoanei fizice în dreptul internaţional privat; evidenţierea problemelor legate de legea
aplicabilă elementelor ce îl compun; analiza reglementărilor naţionale în domeniu şi punerea
acestora în opoziţie cu reglementările internaţionale şi ale altor state; expunerea soluţiilor oferite
de legislaţia naţională şi oferirea, atunci când se aduc unele critici, de soluţii proprii ce pot
îmbrăca uneori chiar haina unor propuneri de lege ferenda.
3. Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute
Elementul novator, constituind firul roşu al fiecărei lucrări ştiinţifice, este indispensabil şi
prezentei lucrări. Reieşind din cele specificate mai sus vizavi de insuficienţa tratărilor doctrinare
din domeniul dreptului internaţional privat moldovenesc asupra statutului personal, considerăm că
chiar încercarea de a prospecta ştiinţific acest tărâm poate fi calificată drept novatoare. În acest
sens, noutatea ştiinţifică a lucrării constă în faptul că pentru prima dată în literatura de specialitate
din Republica Moldova a fost întreprinsă o încercare de a realiza o cercetare teoretică

5
sistematizată a statutului persoanei, aşa cum apare acesta în lumina reglementărilor legislaţiei
Republicii Moldova. Mai mult decât atât, lucrarea apare periodic însoţită de critici asupra unor
prevederi legale, lucru explicabil, ţinând cont de procedura în care a fost adoptată Cartea a V-a din
Codul civil al Republicii Moldova. Pe de altă parte, nu ne-am rezumat numai la atenţionarea
asupra unor inexactităţi, ci am ţinut să însoţim aceste obiecţii cu oferirea unor soluţii, unele dintre
acestea, credem noi, ar putea fi calificate ca adevărate propuneri de lege ferenda.
Putem menţiona că ţin de novaţie şi acele încercări de a transpune în spaţiul dreptului
internaţional privat unele ideii novatorii din dreptul civil, esenţiale şi pentru materia statutului
personal. Astfel, în doctrina dreptului civil s-au purtat discuţii asupra dihotomiei conţinutului
capacităţii de folosinţă care pe tărâmul dreptului internaţional privat apărea plasat atât în câmpul
conflictului de legi, cât şi în cel al condiţiei juridice a străinului. Aşa cum am menţionat mai sus,
achiesând la unele ideii noi, ce au adus critici acestui concept, am încercat să demonstrăm că în
timp ce această sintagmă nu aparţine capacităţii de folosinţă ea nu poate să aparţină nici
conflictului de legi, iar drepturile şi obligaţiile străinului ţin de regimul acestor drepturi şi
obligaţii, respectiv de condiţia juridică a străinului. Prin urmare, dorind să ne lansăm mai mult
asupra aspectelor de drept conflictual, am lăsat problema condiţiei juridice a străinului ca material
pentru eventualitatea elaborării unei alte lucrări.
Astfel, din punct de vedere al terminologiei putem enunţa, fără însă a anticipa, unele erori
evidente de exprimare a anumitor texte de lege, cum ar fi, de exemplu, prevederile art.1587 Cod
civil unde s-au făcut confuzii evidente asupra ceea ce înţelegem în dreptul internaţional privat prin
lege naţională, lege personală sau lege a domiciliului. În ceea ce ne priveşte, pentru a remedia
erorile de text, am propus un nou conţinut pentru articolul respectiv.
Cu referire la consecutivitatea şi omogenitatea stipulaţiilor, putem menţiona că acestea sunt
lezate uneori până la crearea de situaţii care ar impune chiar înlăturarea unor prevederi pentru a
menţine logica reglementărilor în domeniu. Aşa, alin.3 din art.1590 Cod civil, coroborat cu alin.1
şi 2 ale aceluiaşi articol, precum şi cu alin.1 al art.1587, intră într-un conflict de natură să conducă
la inaplicabilitatea acestora. Ţinând cont de scopul urmărit de legiuitor prin instituirea interesului
naţional prin textul alin.2 al art.1590 Cod civil, considerăm că aliniatul 3 din acest articol este
preluat din Codul civil al Republicii Moldova din 1964 (abrogat) în mod accidental şi eronat.
Acestea şi multe alte propuneri, credem că conferă cercetării acel specific novator necesar unei
astfel de lucrări.
Mai mult decât atât, pe parcursul elaborării tezei au fost publicate o serie de articole
ştiinţifice în revistele de specialitate şi susţinute unele comunicări şi rapoarte în cadrul
conferinţelor naţionale şi internaţionale. Aceste lucrări semnează fără echivoc, o dată în plus,

6
convingerii că tezele din lucrare sunt însoţite de elementul novator necesar pentru a fi calificată
drept o lucrare ştiinţifică.
4. Importanţa teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării
Rezultatele cercetării şi concluziile teoretice formulate pot fi utilizate la perfecţionarea
cadrului legislativ în materia dreptului internaţional privat, dreptului civil, precum şi în materia
altor ramuri ale dreptului privat. Astfel, concluziile şi recomandările formulate au fost propuse
pentru utilizarea lor în procesul perfecţionării legislaţiei atât în domeniul drept internaţional privat,
cât şi a întregii legislaţii ce ţine de reglementarea raporturilor juridice de drept privat în domeniul
statutului individual al persoanei fizice.
De asemenea, rezultatele investigaţiei pot fi folosite la perfecţionarea programelor de
studiu ale instituţiilor şi facultăţilor de drept, la predarea disciplinei de Drept internaţional privat,
la perfecţionarea specialiştilor din domeniul, la elaborarea cursurilor sau a manualelor de drept
internaţional privat, la perfecţionarea legislaţiei de drept privat în general.
5. Aprobarea rezultatelor
Teza a fost elaborată la Catedra Drept Internaţional şi Drept al Relaţiilor Economice
Externe a Facultăţii de Drept, Universitatea de Stat din Republica Moldova, fiind discutată,
apreciată şi, în final, aprobată prin oferirea avizului favorabil şi recomandată spre susţinerea
publică în cadrul Seminarului Ştiinţific de Profil la specialitatea 12.00.03 – Drept privat (drept
internaţional privat).
Unele teze cuprinse în lucrare şi-au găsit reflectarea în articolele publicate în diverse
reviste ştiinţifice din ţară (cum ar fi „Revista Naţională de Drept”, „Legea şi viaţa”) şi din
România (cum ar fi „Revista de drept internaţional privat şi drept privat comparat” din 2006, Cluj-
Napoca) etc. La fel, ideile centrale din teză au fost supuse dezbaterilor în cadrul conferinţelor
ştiinţifice şi simpozioanelor de specialitate din ţară şi străinătate (Cluj-Napoca, Târgu-Mureş etc.),
găsindu-şi materializarea într-un număr de comunicări ştiinţifice.

CONŢINUTUL LUCRĂRII
În introducere este redată caracteristica generală a lucrării, se argumentează actualitatea
temei şi a obiectului de cercetare, se determină obiectul principal şi scopul tezei de doctorat,
noutatea ei ştiinţifică, se indică baza empirică, suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific, baza
informativă, importanţa teoretică şi practică a lucrării, sunt formulate tezele esenţiale pentru
susţinere.

Capitolul I, Statutul personal şi legea aplicabilă în această materie, al lucrării cuprinde

o relatare generală asupra statutului persoanei fizice în dreptul internaţional privat. Cercetarea de
faţă evidenţiază, în conformitate cu resorturile ei intenţionale, aspectele esenţiale ale evoluţiei

7
conceptului de statut personal, relevând acele elemente care susţin ideea complexităţii noţiunii.
De altfel, acesta este sensul demersului de faţă: de a propune lărgirea perspectivei, astfel încât să
fie decelabile variabilele unui concept rămas deschis. În primul rând, este supus atenţiei
polisemantismul noţiunii de statut personal, alegând teze şi autori a căror apartenenţă la acest
concept este mai învederat.
Deoarece punctul de legătură pentru legea aplicabilă statutului personal este cetăţenia, o
relatare a acestei instituţii prin prisma dreptului internaţional privat s-a impune de la sine.
Stipulaţiile moldoveneşti sunt în totală concordanţă cu art. 1 al Convenţiei de la Haga cu privire la
anumite chestiuni referitoare la conflictele de legi în materia cetăţeniei din 12 aprilie 1930.
Soluţionarea tuturor chestiunilor, care ar arăta dacă o persoană posedă sau nu cetăţenia unui
anumit stat va avea loc în conformitate cu legislaţia naţională a acelui stat. Această prevedere
consacră o excepţie de la regula calificării instituţiilor juridice după legea forului.
Capitolul al II-lea, Starea civilă, numele şi domiciliul persoanei fizice în dreptul
internaţional privat, este dedicat unui component esenţial al statutului personal – stării civile. În
acelaşi timp, în cadrul acestui capitol am analizat şi alte atribute de identificare a persoanei fizice
– numele şi domiciliul, precum şi problemele de drept internaţional privat legate de acestea. Am
considerat că este esenţial de a studia în comun aceste instituţii, mai ales, că unii autori consideră
că numele face parte din starea civilă a persoanei.
Normele conflictuale din dreptul internaţional privat al Franţei, Italiei, Germaniei, Austriei,
României, Republicii Moldova şi ale altor câtorva state instituie expres pentru starea civilă, ca şi
pentru capacitate, ca punct de legătură, cetăţenia. Prin urmare, o persoană care este căsătorită sau
necăsătorită, născută din căsătorie ori adoptată conform unei legi, ar trebui să fie considerată astfel
şi pe teritoriul altui stat chiar când legea materială a forului ar considera-o altfel. C u a l t e
cuvinte, starea civilă ar trebui să fie guvernată oriunde şi oricând de
a c e e a ş i l e g e c a r e e s t e , î n p r i n c i p i u , legea personală, f i e a c e a s t a lex patriae s a u lex
domicilii. Normele conflictuale ce pornesc de la regula, conform căreia starea civilă este cârmuită
de legea naţională nu consacră, în acest sens, decât un deziderat care are astăzi viabilitate, mai
mult, în baza principiului recunoaşterii drepturilor câştigate. Aceasta se poate realiza numai dacă
dreptul internaţional privat în care intervine modificarea stării civile admite acelaşi criteriu al legii
naţionale. În practică, însă, această condiţie este greu de realizat, aşa încât aplicarea legii naţionale
actelor ce generează starea civilă se impune mai mult pe cale de excepţie. Reieşind din acest fapt,
sistemele care în mod tradiţional au îmbrăţişat şi au subscris legii naţionale în materia statutului
personal fac tot posibilul ca acest deziderat să funcţioneze chiar în materia cea mai controversată,
adică în materia stării civile a persoanei fizice.

8
 Înregistrarea faptelor şi actelor de stare civilă se face prin înscrierea acestora de către
delegatul (ofiţerul) de stare civilă în registrele de stare civilă. În baza înregistrărilor din registrele
de stare civilă se eliberează certificatul de stare civilă în scopul de probă o anumită stare. În
dreptul internaţional privat, deosebim situaţia înregistrării actelor de stare civilă, privind străinii la
noi în ţară şi situaţia înregistrării actelor de stare civilă a naţionalilor în străinătate. În materia
înregistrării căsătoriei funcţionează regula locus regit actum. Aceeaşi regulă reiese implicit şi din
normele actelor legislative, care extind acest principiu asupra condiţiilor formale ale tuturor
actelor de stare civilă.
Cetăţenii străini au opţiunea de a cere înregistrarea actelor sau faptelor de stare civilă la
organele de stare civilă ale acestor state sau să ceară înregistrarea acestora în registrele ţinute de
reprezentanţii lor diplomatici sau consulari acreditaţi în ţările respective. Opţiunea oferită
străinului de a înregistra acte consulare de stare civilă se justifică, în primul rând, din dorinţa de a-
l scuti de unele proceduri formale în plus. De exemplu, căsătoriile cu participarea străinilor au loc
numai în baza unor a t e s t ă r i s u p l i m e n t a r e obţinute de la autorităţile de resort străine. În
acelaşi timp, actele de stare civilă trecute în registrele străine sunt supuse, la întoarcerea în ţară,
procedurii t r a n s c r i e r i i în registrele naţionale, procedură, urmată de riscul recunoaşterii
eficacităţii actului respectiv.
Numele persoanei fizice, prin prisma reglementărilor, uneori neuniforme, de la un stat la
altul în această materie, apariţia unor conflicte de legi pare a fi inevitabilă. S-a susţinut că regula
legii naţionale se referă numai la d o b â n d i r e a n u m e l u i prin filiaţie. Altminteri, această soluţie
pare a fi unica, deoarece numele va fi guvernat prin definiţie de legea care guvernează filiaţia.
M o d i f i c a r e a n u m e l u i d e f a m i l i e c a u r m a r e a m o d i f i c ă r i i s t ă r i i c i v i l e va fi
supusă legii care cârmuieşte materia respectivă (lex causae). Astfel, modificarea numelui ca
urmare a încheierii unei căsătorii va fi guvernat de legea aplicabilă efectelor acesteia.
S c h i m b a r e a n u m e l u i p e c a l e a d m i n i s t r a t i v ă va fi supusă legii domiciliului. Aceasta
decurge expres sau tacit din prevederile legislaţiei interne. Altminteri, străinii au aceleaşi drepturi
să-şi înregistreze actele de stare civilă şi modificările acestora ca şi cetăţenii. În final, legislaţia
dispune că ocrotirea împotriva actelor de încălcare a dreptului la nume, săvârşite pe teritoriul
statului de reşedinţă, este asigurată potrivit legislaţiei acestui stat.
Domiciliul interesează cu precădere dreptul conflictual în calitatea sa de punct de legătură
pentru normele conflictuale referitoare la statutul personal, raporturile de familie, condiţiile de
fond ale actului juridic sau ca un element de determinare a competenţei jurisdicţionale. Stabilirea
d o m i c i l i u l u i d e d r e p t c o m u n sau v o l u n t a r , fiind o chestiune ce aparţine condiţiei
juridice a străinului, este supusă legii materiale a statului unde se stabileşte acesta.

9
 Capitolul III, Capacitatea persoanei fizice în dreptul internaţional privat, apare
dedicat capacităţii persoanei în dreptul internaţional privat. În materia capacităţii de folosinţă a
persoanei fizice, pentru a vedea care este impactul dreptului conflictual, s-au impus de a fi
elucidate următoarele aspecte: s-a pus mai întâi problema dacă o normă conflictuală poate avea
sau nu ca o b i e c t , pe lângă capacitatea de exerciţiu, de asemenea şi capacitatea de folosinţă a
persoanei fizice; dacă capacitatea de folosinţă este guvernată de aceeaşi lege ca şi capacitatea de
exerciţiu sau este supusă unei alte legi; posibila corelaţie dintre capacitatea de folosinţă şi condiţia
juridică a străinului.
În această ordine de idei, constatăm următoarele: c a p a c i t a t e a d e f o l o s i n ţ ă
interesează dreptul conflictual numai când se pune problema legii
a p l i c a b i l e î n c e p u t u l u i ş i î n c e t ă r i i c a p a c i t ă ţ i i d e f o l o s i n ţ ă întrucât aceste
momente corespund, în totalitate, cu începutul şi sfârşitul calităţii de subiect de drept ale persoanei
fizice, adică cu durata personalităţii sale juridice. Aşadar, n u n e i n t e r e s e a z ă d a c ă
conţinutul capacităţii de folosinţă aparţine sau nu conflictului de legi,
deoarece această noţiune nici nu aparţine capacităţii de folosinţă şi nu se
r e f e r ă l a a c e a s t a , ci reprezintă, aşa cum s-a arătat, regimul juridic al drepturilor şi
obligaţiilor unei persoane care raportat la străini formează condiţia juridică a străinilor.
În ceea ce priveşte l e g e a a p l i c a b i l ă i n c a p a c i t ă ţ i l o r s p e c i a l e d e f o l o s i n ţ ă ,
în doctrină s-a apreciat, argumentat după părerea noastră, că majoritatea acestor incapacităţi ar fi
într-adevăr nişte îngrădiri ale capacităţii, îns ă , n u î n g r ă d i r i a l e c a p a c i t ă ţ i i d e
f o l o s i n ţ ă , c i a l e capacităţii de exerciţiu. Prin urmare, acestea au fost denumite ca fiind
incapacităţi speciale de exerciţiu. În această ordine de idei, incapacităţile de exerciţiu speciale
vor fi guvernate fie de legea naţională (când operează erga omnes), fie, atunci când sunt
prevăzute în interesul unor persoane concrete – de legea actului prohibit care poate fi lex
contractus sau lex succesionis, după caz.
În materia conflictului de legi, cu referire la capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice,
dreptul internaţional privat al acestor state a schiţat anumite soluţii conflictuale, apelând la
principii de fixare inspirate din regulile dreptului conflictual continental. Astfel, norma
conflictuală ce are drept conţinut capacitatea de exerciţiu este fundamentată pe legea naţională,
tradiţională legislaţiei noastre (art.1587, alin.1 Cod civil).

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI
1. Din reglementările dreptului internaţional privat al Republicii Moldova se evidenţiază
concluzia (aşa cum reiese explicit din textul articolului 1587, alin.1 Cod civil) că fac parte din
conţinutul statutului personal starea şi capacitatea persoanei fizice, fiind supuse legii naţionale.

10
Raporturile de familie apar scoase din acest conţinut. Acest lucru pare a fi firesc dacă coroborăm
prevederile acestui articol cu normele conflictuale din domeniul familiei. Astfel, pentru efectele
căsătoriei, pentru divorţ, precum şi pentru stabilirea (contestarea) filiaţiei, relaţiile dintre părinţi şi
copii, legiuitorul moldovean a dat prioritate legii domiciliului comun (art.157 şi 160 Codul
familiei) sau instanţei sesizate (art.158 şi 159 Codul familiei) şi nu legii naţionale. Tot astfel,
capacitatea de a încheia acte juridice poate fi supusă legii locului de încheiere. Pe de altă parte, am
putea admite că această poziţie subscrie, o dată în plus, la ideea că o viziune prea largă asupra
conţinutului statutului personal sau conferirea unui teren prea întins legii naţionale implică în
practică mai mult sentimentalism decât raţiune. Altminteri, putem vorbi de statut personal în
dreptul internaţional privat numai în măsura când acesta este guvernat de o singură lege. Conform
celor relatate, putem conchide că statutul personal este o noţiune destul de abstractă şi
contradictorie atât sub aspectul conţinutului său, cât şi sub aspectul legii aplicabile, probleme, ce
sunt, după cum putem constata, interdependente. Lucru explicabil, întrucât, aşa după cum a fost
conceput, statutul personal reprezintă tot ceea ce urmează persoana şi este supus legii sale
personale. Or, anume la acest capitol sesizăm în practică o tendinţă de a supune legii personale nu
toate elementele statutului personal, lezându-se, astfel, raţionalismul ce a stat la originea acestei
noţiuni.
2. În materia conflictului de legi în spaţiu, cu referire la statutul personal, în dreptul
conflictual al diferitelor state s-a cristalizat o unanimitate în acest sens – aplicarea legii personale.
Precizarea imediată care se impune în această ordine de idei, este că, în fond, soluţiile diferă şi că
legea personală este concepută în mod diferit, cel puţin, în funcţie de acele două mari sisteme de
drept – common law şi civil law. În timp ce sistemul de common law ia ca punct de legătură pentru
starea şi capacitatea persoanei fizice domiciliul acesteia, sistemul de drept continental optează în
aceeaşi materie pentru cetăţenie. Astfel, în sistemul anglo-saxon legea personală care va guverna
statutul personal va fi legea domiciliului (lex dommicilii), cu unele precizări esenţiale, iar în
sistemul de drept continental, legea personală apare sub forma legii naţionale, adică legea
cetăţeniei (lex patriae). În prezenta lucrare şi-au găsit exprimarea şi acele avantaje şi dezavantaje
care au fost descrise, atât cu referire la criteriul legii naţionale, cât şi cu referire la criteriul legii
domiciliului, de care în mod cert s-a condus legiuitorul atunci când a optat pentru un criteriu sau
altul. Ţinând cont de observaţiile critice asupra celor două principii adoptate de sistemele
existente, această împărţire nu trebuie absolutizată.
3. În această lucrare am sistematizat definiţiile date statutului personal de autorii notorii în
materie, deoarece, în reglementarea dreptului nostru, unele noţiuni sub aspect terminologic lasă de
dorit şi nu înfăţişează un conţinut unic, având un îndoit interes, referindu-se, deopotrivă, atât la
noţiunile tradiţionale folosite de doctrina şi legislaţia dreptului internaţional privat, cât şi la

11
noţiunile utilizate în limbajul curent făcând, în acest sens, o confuzie evidentă. Ne-am permis să
dăm soluţii proprii chiar cu riscul omnis definitio periculosa est, care proclamă caracterul
întotdeauna primejdios pe care îl înfăţişează încercarea oricărei definiţii în domeniul dreptului.
Din punctul nostru de vedere, legiuitorul moldovean, nu a fost destul de perseverent în a se
conduce de terminologia tradiţională, fapt care provoacă unele neclarităţi legate de interpretare.
Astfel, calificarea noţiunii de lege naţională, dată la art.1587, alin. 2, suscită o inevitabilă
confuzie. Ne referim aici la un evident pleonasm ce rezultă din terminologia utilizată în cadrul
acestui articol. Susţinem că la aceasta s-a ajuns deoarece legiuitorul a evitat, pe cât posibil, să ţină
cont de terminologia tradiţională şi a confundat, se pare, noţiunea de „lege naţională” cu cea de
„lege personală”. Astfel, „legea naţională (s.n.) a apatridului se consideră legea statului în care el
îşi are domiciliul sau reşedinţa (alin.3); „legea naţională (s.n.) a refugiatului se consideră legea
statului care îi acordă azil” (alin.4). Este evident că noţiunea de „lege naţională” în acest context
este inclusă în mod eronat, termenul corect ar fi fost de „lege personală”. Altminteri, legea
naţională, după cum s-a arătat, desemnează legea cetăţeniei. Or, anume apatridul fiind persoana
fără cetăţenie nu poate fi condus în materie de stare şi capacitate de legea naţională deoarece nu-i
poate fi atribuită prin definiţie. Refugiatul, la rândul său, de cele mai multe ori este cetăţean străin
şi nu apatrid. Prin urmare, legea lui naţională va fi legea statului său şi nici într-un caz legea
statului de azil (art.1587, alin.4). Pentru a se evita asemenea confuzii am considerat că textul
art.1587 din Codul civil moldovenesc, ar putea să îmbrace următoarea formulare: starea şi
capacitatea persoanei fizice sunt cârmuite de l e g e a s a p e r s o n a l ă ; legea personală a
c e t ă ţ e a n u l u i s t r ă i n este l e g e a s a n a ţ i o n a l ă ; legea personală a a p a t r i d u l u i se
consideră l e g e a s t a t u l u i î n c a r e e l î ş i a r e d o m i c i l i u l sau în lipsa acestuia
r e ş e d i n ţ a ; legea personală a r e f u g i a t u l u i se consideră l e g e a s t a t u l u i c a r e î i
acordă azil.
4. În ceea ce priveşte înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă privind străinii în
Republica Moldova, potrivit art.10 din Legea Republicii Moldova nr.100/2001 privind actele de
stare civilă, „cetăţenii străini care locuiesc sau se află temporar în Republica Moldova pot cere
înregistrarea actelor de stare civilă în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii Republicii Moldova” (alin.1).
La fel, „apatrizii cu domiciliul în Republica Moldova au aceleaşi drepturi şi obligaţii la
înregistrarea actelor de stare civilă ca şi cetăţenii Republicii Moldova” (alin.2). Articolul citat
impune, credem noi, unele obiecţii de rigoare. Astfel, după cum apare în formularea actuală, în
timp ce străinilor li se recunoaşte dreptul de înregistrare a actelor de stare civilă pe teritoriul
Republicii Moldova, s-ar părea că se omite dreptul de înregistrare a faptelor de stare civilă. În
consecinţă, prevederea ar părea, la prima vedere, ca fiind una lacunară. Evident că în registrele
moldoveneşti vor fi înregistrate şi faptele de stare civilă cu participarea străinilor. Mai mult ca

12
atât, legislaţia prevede expres că, în caz de deces al unui cetăţean străin, declararea morţii se face
obligatoriu în faţa autorităţilor statului unde a decedat chiar dacă moartea sa a fost declarată şi la
oficiul diplomatic sau consular străin.
5. Pe de altă parte, pare chiar stranie condiţia impusă pentru apatrid de a avea neapărat
domiciliul stabilit în Moldova pentru a-şi putea înregistra actele de stare civilă. Altminteri, Codul
civil stabileşte că apatridul este guvernat de legea domiciliului său care poate fi stabilit şi în
străinătate. Astfel, în timp ce apatridul cu domiciliul în străinătate are în Moldova calitatea de
subiect de drept şi poate participa la circuitul civil, fiind guvernat de legea domiciliului său, ar fi
un nonsens ca acesta să nu poată încheia în acest stat, de exemplu, o căsătorie. Credem că şi acest
text este susceptibil de critică şi impune de a fi interpretat în context cu alte prevederi, aşa încât
persoanele fără nici o cetăţenie, indiferent de domiciliul lor, să beneficieze de dreptul de a
înregistra în Moldova orice act sau fapt de stare civilă în aceleaşi condiţii ca şi naţionalii.
Sistemul de drept al Republicii Moldova a reglementat şi întocmirea actelor de stare civilă
a cetăţenilor proprii în străinătate, ţinând cont de principiul legii naţionale aplicabile statutului
personal şi ţinând cont de opţiunea amintită mai sus, conform căreia aceştia se pot adresa nu
numai misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare ale statului lor acreditate în străinătate, ci şi
autorităţilor de resort locale. Aceste stipulaţii ale legislaţiei moldoveneşti impun unele explicaţii
suplimentare. Astfel, conform art.1594 Cod civil, „Înregistrarea actelor de stare civilă ale
cetăţenilor Republicii Moldova care au reşedinţa în afara teritoriului ei se efectuează de către
o f i c i i l e c o n s u l a r e (s.n.) ale Republicii Moldova, iar în lipsa acestora, de către a m b a s a d e
(s.n.)”. Prevederea aceasta este întărită de cea a art. 156, alin. 1 din Codul familiei care stipulează
că „Cetăţenii Republicii Moldova se pot căsători în afara Republicii Moldova l a m i s i u n i l e
d i p l o m a t i c e (s.n.) sau o f i c i i l e c o n s u l a r e (s.n.) ale Republicii Moldova”. În raport cu alte
reglementări în materie, conţinutul acestor prevederi ar necesita o completare. Ne referim aici la
posibilitatea oferită cetăţenilor moldoveni de a înregistra actele şi faptele de stare civilă l a
a u t o r i t ă ţ i l e l o c a l e c o m p e t e n t e d i n s t r ă i n ă t a t e , posibilitate ce nu pare a fi reţinută
expres de lege. Cu toate acestea, considerăm că această prevedere nu are intenţia de a circumscrie
posibilitatea moldovenilor de a se adresa autorităţilor de stare civilă din străinătate.
Norma conflictuală ce are drept conţinut capacitatea de exerciţiu este fundamentată pe
l e g e a n a ţ i o n a l ă , tradiţională legislaţiei noastre (art.1587, alin.1 Cod civil). Necătând la toată
claritatea aparentă în reglementare, lucrurile par a fi complicate de alte prevederi şi anume de
acelea ale articolelor imediat următoare ale art.1587 Cod civil moldovenesc. Astfel, art.1590 apare
având ca titlu „capacitatea de exerciţiu a cetăţenilor străini şi a apatrizilor” care nu face, la prima
vedere, altceva decât să repete la alin.1 soluţia dată de art.1587, alin.1, arătând că „capacitatea de
exerciţiu a cetăţenilor străini şi a apatrizilor este guvernată de legea lor naţională”. Cu două

13
aliniate mai jos (art.1590, alin.3), se prevede printr-o formulă unilaterală că „capacitatea de
exerciţiu a cetăţenilor străini şi a apatrizilor î n m a t e r i e d e a c t e j u r i d i c e (s.n.) încheiate pe
teritoriul Republicii Moldova şi î n m a t e r i e d e o b l i g a ţ i i d i n c a u z a r e a d e p r e j u d i c i i
(s.n.) se stabileşte conform legislaţiei Republicii Moldova”. Mai mult ca atât, la alin.2 al aceluiaşi
articol (art.1590) apare reglementată aşa zisa „t e o r i e a i n t e r e s u l u i n a ţ i o n a l ”, care prin sine
însăşi este deja o excepţie de la aplicarea legii personale capacităţii de exerciţiu în favoarea legii
locului de încheiere a actului, dar şi aceasta numai cu întrunirea anumitor condiţii. Astfel, apare
inexplicabilă utilitatea alin.3 de la art.1590 Cod civil, dacă la alin.2 al aceluiaşi articol se instituie
teoria interesului naţional. C o n c l u z i o n â n d , suntem de părere că acest text de lege (alin.3 de la
art.1590 Cod civil) s-a preluat accidental din codul civil abrogat, dar şi aceasta, după cum se
nuanţează, în mod eronat.
6. Procedura punerii sub interdicţie a străinului este o procedură mult mai complicată decât
admiterea unei hotărâri străine în materie. Legislaţia Republicii Moldova a adoptat o poziţie aparte
în acest sens. Astfel, art.1591, alin.1 Cod civil moldovenesc relatează următoarele: „Cetăţeanul
străin sau apatridul p o a t e f i (s.n.) d e c l a r a t i n c a p a b i l s a u l i m i t a t î n c a p a c i t a t e a d e
e x e r c i ţ i u (s.n.), conform legislaţiei Republicii Moldova”. Respectiv formula poate fi arată că
această situaţie reprezintă o excepţie, regula fiind că nu poate fi. În această ordine de idei, se
impune în mod imperios, elucidarea acelor condiţii care ar conduce spre o atribuire de competenţă,
în speţă, autorităţilor moldoveneşti. Cu părere de rău, s e s i z ă m o l a c u n ă l e g i s l a t i v ă în
această privinţă, fapt care totuşi nu poate conduce la nesoluţionarea conflictului de jurisdicţii în
materie sau soluţionarea acestuia în mod arbitrar. Altminteri, punerea sub interdicţie a străinilor
rezidenţi apare detaliat reglementată în cadrul tratatelor de asistenţă juridică. În acest context, dacă
instanţa moldovenească va fi competentă să se pronunţe asupra incapacităţii unui străin, legea
materială după care se va conduce pentru îndeplinirea măsurilor punerii sub interdicţie poate fi
legea moldovenească. Totuşi, legea forului se va aplica cu luarea în consideraţie a stipulaţiilor
legii naţionale a străinului în acest sens.
În final, conchidem că investigaţiile efectuate în cadrul prezentei lucrări au demonstrat că
cercetarea multiaspectuală a subiectului nu poate fi efectuată fără a studia şi analiza literatura de
specialitate din diferite ţări în materia dată, fără a studia şi analiza legislaţia altor ţări la acest
capitol şi a face o comparaţie a acestora cu literatura de specialitate şi legislaţia Republicii
Moldova, care reglementează statutul persoanei fizice. De asemenea, pentru a depista lacunele
existente în actuala legislaţie de drept internaţional privat al Republicii Moldova şi a face
propuneri în vederea înlăturării acestora, a fost necesară studierea şi analiza minuţioasă a
prevederilor vechiului Cod civil şi a altor acte normative prin care au fost sau mai sunt încă
reglementate relaţiile din domeniul statutului personal.

14
 LISTA PUBLICAŢIILOR
ÎN CARE ŞI-AU GĂSIT REFLECTARE PRINCIPALELE TEZE ALE LUCRĂRII

1. VRABIE, C. Aspecte evolutive ale protecţiei juridice a străinului – premisa apariţiei dreptului
internaţional privat// Revista naţională de drept, 2003, nr.7, p. 55-58.
2. VRABIE, C. Înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă cu element de extraneitate//
Legea şi viaţa, 2004, nr.3, p. 33-38.
3. VRABIE, C. Unele aspecte privind statutul personal în dreptul internaţional privat// Analele
Ştiinţifice ale Facultăţii de Drept, Universitatea de Stat „Al. Russo” din Bălţi, 2005, p. 16-29.
4. VRABIE, C. Statutul personal prin prisma reglementărilor de drept internaţional privat al
Republicii Moldova// Legea şi viaţa, 2005, nr.5, p. 38-42;
5. VRABIE, C. Starea civilă şi conflictul de legi// Legea şi viaţa, 2006, nr.5, p. 53-58.
6. VRABIE, C. Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice în lumina reglementărilor de drept
internaţional privat al Republicii Moldova// Revista naţională de drept, 2006, nr.5, p. 72-80.
7. VRABIE, C. Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice în lumina reglementărilor de drept
internaţional privat al Republicii Moldova// Revista naţională de drept (continuare), 2006,
nr.6, p. 83-84;
8. VRABIE, C. Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice şi conflictul de legi// Revista
naţională de drept, 2006, nr.8, p. 49-54.
9. VOLCINSCHI, V., VRABIE, C. Aspecte de drept internaţional privat în materia declarării
absenţei şi a morţii prezumate a persoanei fizice// Legea şi viaţa, 2007, nr.1, p. 33-38.
10. Vrabie, C. Statutul legii naţionale în legislaţia românească şi cea moldovenească în contextul
reformării dreptului internaţional privat european// Materialele Conferinţei Ştiinţifice
Internaţionale cu genericul „Procesul de codificare în ţările Europei de Sud-Est”, din 21 oct.
2005, Universitatea de Stat „Al. Rusoo” din Bălţi. - Bălţi: Ed. Pontos, 2006, p. 249-267.
11. VRABIE, C. Capacitatea persoanei fizice în dreptul internaţional privat// Revista de drept
internaţional privat şi de privat comparat, (anuar). - Cluj-Napoca: Ed. Sfera Juridică, 2006,
nr.1, p. 447-489.

15
 АННОТАЦИЯ

к докторской диссертации «Правовой статус физического лица в

международном частном праве», автор Корнелиу Врабие

Специальность 12.00.03: частное право (международное частное право)

Основываясь, на нынешнюю позицию занимаемую Республикой Молдова на

международной арене, в политическом и экономическом плане, и ссылаясь на серьезные
намерения нашей страны участвовать в международном процессе упрощения передвижения
лиц в европейском пространстве, государство обязуется создать соответствующую
юридическую основу, способную гарантировать и защищать данный процесс.
Диссертационная работа посвящена изучению специфических ситуаций связанных с
разрешением правовых коллизий в области юридического статуса субъекта права.
Необходимость изучения данного института возникла из-за существенных пробелов
существующих в законодательстве и недостаточного освещения его в юридической
литературе.
В работе определение правового статуса физического лица представлено с двух
позиций: с позиции гражданского права, как индивидуальный статус лица и с позиции
международного частного права, как личный статус лица и связанная с ним коллизия права.
В диссертации исследованы гражданское состояние, правосубъектность, имя и место
жительства физического лица; проанализированы некоторые научные позиции и проблемы,
связанные с юридическим статусом иностранцев, поскольку более детальное изучение
данного субъекта, по нашему мнению, может служить основой для другой научной работы.
Цель данной работы состоит в подчеркивание развития такого понятия как правовой
статус физического лица в международном частном праве; выявление проблем связанных с
применяемым законом; сравнительный анализ национального законодательства в данной
области с международными нормами и законодательствами других стран; изложение
личных решений и взглядов, которые могут служить как основой для усовершенствования
национального правового регулирования.
Научная новизна работы состоит и в том, что впервые в юридической литературе
Республики Молдова, была предпринята попытка реализовать теоретически
систематизированное исследование правового статуса физического лица в международном
частном праве, основанного на национальном законодательстве.

16
 Результаты исследования и сформулированные теоретические выводы могут быть
использованы: для усовершенствования законодательства в области международного
частного права, гражданского права, и других отраслей частного права; для разработки
учебных программ, пособий и учебников для преподавания международного частного
права; для повышения квалификации специалистов в данной области.

Ключевые слова диссертации: международное частное право; физическое лицо;

правовой статус; личный статус; национальный закон; закон места жительства; римско-
германское право; англо-саксонское право; сравнительное право; правосубъектность; имя;
место жительства; гражданство; брак; развод; теория национального интереса; правовой
статус иностранца; коллизии законодательства; коллизии юрисдикций; признание
иностранных судебных решений.

17
 ANNOTATION 

to the doctoral thesis in law "The juridical status of the physical person in the private
international law", written by Corneliu Vrabie

Speciality 12. 00. 03: Private Law (Private International Law)

The actual position of the Republic of Moldova on the international political and economic
arena, and taking into account the evident tendencies of our state to get actively involved in the
process of simplifying the ways of going abroad in Europe, enforces imperiously the
implementation of a proper juridical frame that would guarantee, simplify and protect efficiently
such a free circuit.
The present thesis analyses specific cases dealing with the resolving of conflicts of laws in
the matter of juridical status of a person. We think to bring our contribution to the problem with a
scientific analysis, thus elaborating a theoretical study on the juridical status of the physical person
in the way it is regulated in the present legislation of the Republic of Moldova.
We regard the notion of juridical status of a physical person as its individual status within
the civil law or as the personal status within the frame of the private international law. Thus, we
focus on the civil status, capacity as well as to keep it in the context of the individual status, name
and residence of the physical person. We have also analyzed the problem of the foreigner’s
juridical regime but without throwing too much light on it because it can make the content of
another thesis.
The goal of the paper is to examine thoroughly the evolution of the status concept of the
physical person within the law of conflicts; to mark out the issues concerning the applied law to its
component elements; to analyze the domestic regulations in this field and put them in opposition
with the international regulations and those of other states, to set forth solutions offered by the
national legislation and to put up our own solutions which could be even taken as proposals of
lege ferenda.
In this context, the scientific innovation of the paper is that it is for the first time in the
Republic of Moldova when such an attempt has been undertaken to accomplish a well –
systemized scientific research on the status of a person as it appears in the light of the regulations
in the legislation of the Republic of Moldova.
Research results and the formulated theoretical conclusions can be used to improve the
legislative framework in the field of private international law, civil law as well as in other
branches of Private Law. The results of the investigations can also be used to make better the
18
curricula of the Institutions and Faculties of Law when teaching the subject of Private
International Law; it can be of great help and use for the specialists in the domain while
elaborating courses or text – books in Private International Law.

Key words in the paper: private international law, physical person, juridical status,
personal status, personal law, domestic law, residence law, European law, Anglo-Saxon law,
comparative law, capacity of the person, civil state, name, residence, citizenship, marriage,
divorce, national interest theory, the juridical regime of the foreigner, conflict of laws,
concurrence of jurisdiction, recognition of foreign courts’ decisions.

19
 LISTA ABREVIERILOR UTILIZATE ÎN TEXT 

Alin. – alineat;
art. – articol;
Cap. – Capitol;
Cod civ. – Cod civil;
CE – Consiliul Europei;
C.J.C.E. – Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene;
C.S.J. – Curtea Supremă de Justiţie;
ed. – editura;
ex. – exemplu;
L.D.I.P. – Legea română nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional
privat;
L.G.D.J. – Librairie generale de droit et de jurisprudence
lit. – letera;
nr. – numărul;
op.cit. – operă citată;
pct. – punctul;
R.C.D.I.P. – Revue critique de droit international privé;

R.I.D.C. – Revue internationale de droit comparé;

R.R.D. – Revista română de drept;
S.C.J. – Studii şi cercetări juridice;
trad. – traducere (traducere);
urm. – următorul;
vol. – volumul.

20