MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI TINERETULUI

AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Cu titlu de manuscris
CZU

Mărgărit Nicolae

Cu tema: „ASIGURĂRI ŞI FRAUDE MARITIME”

Specialitatea 12.00.03– drept privat( cu

specificarea: drept civil, dreptul afacerilor) .

Autoreferat al tezei de doctor în drept

CHIŞINĂU - 2007

1
Teza a fost elaborată în cadrul Catedrei de drept civil şi procedură civilă a
Departamentului drept a Universităţii Libere Internaţionale din Moldova,

Conducător ştiinţific : Cojocari Eugenia doctor habilitat în drept , profesor universitar

Referenţi oficiali: Botea Gheorghe, doctor în drept, profesor universitar, România

Băeşu Aurel doctor în drept , conferenţiar universitar

Susţinerea va avea loc la „ 8 ” decembrie 2007, ora 10.00

În şedinţa Consiliului Ştiinţific Specializat 30.DH 30.12.00.003. – 14 din cadrul Universităţii
de Stat din Moldova, str. Iablocichin, nr. 2/1, bl.7. aul.103.

Teza de doctor şi autoreferatul pot fi consultate la Biblioteca Naţională de drept a

Republicii Moldova, Biblioteca ştiinţifică USM şi pe WEB a CNAA al Republicii
Moldova,(www.cbaa.acad.md).

Autoreferatul a fost expediat la „ 6 ” noiembrie 2007

Secretarul ştiinţific
Al Consiliului Ştiinţific Specializat Baieş Sergiu
doctor în drept , conferenţiar universitar

Conducător ştiinţific :
doctor habilitat în drept ,
profesor universitar Cojocari Eugenia

Autorul Mărgărit Nicolae

2
Actualitatea temei investigate şi gradul de studiere a acesteia.

Asigurarea a fost şi rămâne una din cele mai actuale teme de cercetare, deoarece omul
continuă să fie înconjurat de evenimente şi situaţii care îi provoacă nelinişte şi neîncredere.
Astfel ne mai ţinând cont de evenimente, calamităţi, chiar şi dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii
care face posibilă creşterea rapidă a producţiei, uşurarea muncii, progresul social, dar în
anumite împrejurări, ea poate provoca accidente care să avarieze să distrugă complet anumite
mijloace de producţie şi bunuri de consum ori să afecteze capacitatea de muncă şi chiar
vieţile omeneşti.
Problemele asigurării sunt abordate sub mai multe aspecte: juridice, economice,
financiare etc. În lucrarea aceasta vom aborda aspectul juridic al asigurărilor deoarece acesta
este frecvent şi justificat, întrucât asigurarea, pentru a fi operantă, trebuie să capete formă
juridică, iar aceasta este cea dintâi sesizabilă. O asemenea formă i-o conferă contractul, care
constituie „legea părţilor”, precum şi legea propriu-zisă, care emană de la puterea legislativă.
Contractul de asigurare, şi legea cu privire la activitatea de asigurare, în calitate de izvoare de
drepturi şi obligaţii în materie de asigurări, se completează reciproc.
Actualitatea temei reiese şi din faptul că evenimentele din ultimul timp care au avut
loc în ţară au schimbat esenţa statului, iar aceasta duce după sine schimbarea conţinutului
legislaţiei privind asigurările. Spre exemplu, definiţia adusă contractului de asigurare din
Codul civil român a suferit îmbunătăţiri. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 49 din
reglementarea anului 1930 rezultă că:” prin contractul de asigurare întreprinderea de
asigurare se obliga ca în schimbul unei prime să ia asupra s-a un risc”.
În 1971 acestă definiţie a suferit modificări şi art. 57 al Codului civil român prevede, că”
prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să plătească o primă Administraţiei
Asigurărilor de Stat, iar acesta i-a asupra sa riscul producerii unui anume eveniment,
obligându-se ca, la producerea evenimentului, să plătească asiguratului sau unei terţe
persoane, denumită beneficiar, o indemnizaţie – despăgubire sau sumă asigurată în limitele
convenite” . Când Statul a renunţat la monopolul în domeniul asigurărilor, a apărut
necesitatea reformării şi definiţiei date prin legea contractului de asigurare. Legea din 1995
aduce următoarea definiţie: „ prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să plătească o
primă asiguratorului, iar acesta se obligă ca, la producerea unui anume risc, să plătească
asiguratului sau beneficiarului despăgubirea sau suma asigurată, denumită în continuare
îndemnizaţie, în limitele şi termenele convenite ”.

3
 În teza de doctorat autorul s-a referit, în deosebi, doar la o ramură a asigurărilor şi
anume la asigurarea maritimă, prin intermediul căreia se protejează navele maritime, celelalte
ambarcaţiuni şi instalaţii folosite în porturi, precum şi încărcăturile acestora împotriva unui
complex de riscuri. Asigurarea maritimă se referă cu predominanţă la categoria asigurărilor
de bunuri, care la rândul lor fac parte din cele mai importante obiecte ale dreptului de
proprietate.
Asigurările maritime sunt cercetate sub aspectul evoluţiei istorice din ţară şi
străinătate. Se are în vedere specificul asigurărilor din Anglia, SUA, care au pus practic
temelia asigurărilor. Se evidenţiază importanţa reasigurărilor.
În această cercetare contractului de asigurare maritimă, i se atribuie un nou aspect, care
se bazează pe cercetările legislaţiei Republicii Moldova, propunându-se şi noi riscuri de
asigurare. O noutate în această cercetare va constitui studierea naturii complexe a noţiunii de
fraudă care este puţin reflectată în literatura de specialitate şi în deosebi a fraudelor maritime
care pot servi drept temeiuri pentru asigurare, precum şi modalităţi de obţinere a valorilor
asigurate. Frauda considerându - se de majoritatea savanţilor ca infracţiune este cercetată sub
aspect civil. În multe ţări de peste hotare noţiunea de fraudă este folosită în sens mai larg şi
anume de comitere a unei încălcări de legislaţie atât penală, cât şi de încălcare a legislaţiei
civile. Astfel prin sensul acestei noţiuni, se concretizează modul de aplicare particulară a
regulilor de responsabilitate civilă în caz de fraudă a fondatorilor, administratorilor şi a altor
organe de conducere, membrilor persoanelor juridice. Frauda la lege ar consta în operaţiunea
prin care părţile unui raport juridic civil uzând de anumite dispoziţii legale îşi creează în mod
voit condiţii pentru a se sustrage unor dispoziţii legale imperative. Frauda desemnează o
deturnare, cu intenţie, a normelor de drept de la scopul lor firesc pentru a obţine în acest fel
un folos ilegitim: le face fără violenţă dar prin punerea în lucru a tuturor mijloacelor de drept.
Se va studia caracterul specific al dreptului de retenţie ca modalitate de asigurare
maritimă şi deosebirile de asigurarea contractuală maritimă. Considerăm că asigurarea
maritimă în dependenţă de modul de realizare a raporturilor juridice de asigurare poate fi,
atât obligatorie, cât şi facultativă.
Gradul de cercetare a problemei este determinat de evoluţia ideilor, conceptelor
şi a practicilor iniţiate de cei mai reprezentativi promotori ai asigurărilor maritime. Astfel
bazele conceptuale ale asigurărilor maritime au fost puse de: : M.Serescu, R.Ionescu,
Ch.Caraiani, Tudor Mihaela, Gh. Filip, C. Alexa, R. Pencea, Gh. Bibicescu, O. Capăţâna, B.
Stefanescu, Iu. Văcărel, Fl. Bercea, E. Cristoforeanu, P.Dimitrescu, A.Holban, Шахов В.В.
Menţionînd caracterul inovator şi semnificativ al cercetărilor efectuate în domeniul
asigurărilor şi fraudelor maritime, relevăm că şi savanţii şi cercetătorii din Republica

4
Moldova cum ar fi: Chibac Gh. A., Bloşenco A.., Mişin T., Cojocari E., Pruteanu S.,
Ciobanu O., tratează diverse aspecte ale acestei probleme.
Obiectul cercetării. Având în vedere actualitatea temei, complexitatea şi caracterul
multilateral al investigaţiei în cauză, obiectul acestei cercetări îl constituie reglementările
juridice în domeniul asigurărilor din transportul maritim alte mijloace de asigurare şi
cercetarea fraudelor ce apar în legătură cu acestea din România şi Republica Moldova.
Ipoteza cercetării. Obiectul principal al cercetărilor îl rezidă intenţia de aprofundare a
cunoştinţelor privind esenţa şi conţinutul asigurărilor şi fraudelor maritime, fundamentarea
ştiinţifică şi interpretarea normelor de drept referitoare la ele ca una din problemele cele mai
importante ale practicii juridice din domeniu, perfecţionarea cadrului normativ în domeniul
asigurării transportului maritim şi în deosebi al asigurărilor maritime pentru a înlătura
săvârşirea fraudelor.
Scopul şi obiectivele tezei. Scopul tezei de doctorat propus este fundamentarea
ştiinţifică şi elaborarea recomandărilor teoretice şi practice de ridicare a eficienţei privind
realizarea normelor de drept civil, şi comercial (al afacerilor), precum şi studiul aprofundat al
legislaţiei din ţară şi străinătate privind asigurările maritime, propuneri pentru modificarea
legislaţiei din ţară cu noi prevederi pentru ambele părţi şi completarea legislaţiei cu prevederi
privind asigurările împotriva fraudelor maritime.
Pentru atingerea scopului au fost elaborate şi efectuate mai multe sarcini
inclusiv:
- a analiza o serie de acte normative şi izvoare ştiinţifice din domeniul dreptului
civil şi comercial al asigurărilor ce reflectă problema asigurărilor în transportul
maritim, atât din tară, cât şi în exterior;
- Stabilirea şi formularea bazelor conceptuale ale instituţiei asigurărilor şi fraudelor
maritime evidenţiindu-se caracterele specifice;
- au fost reflectate cele mai notorii puncte de vedere ale savanţilor privind
determinarea criteriilor de asigurare maritimă, a fost expusă poziţia personală;
- efectuarea cercetărilor sub aspect de drept comparat;
- cercetarea structuri şi particularităţilor contractului de asigurare maritimă cu
scopul de a evidenţia neajunsurile şi propunerea se noi modificări a actelor
normative;
- Definirea şi studierea fraudei maritime cu scopul de a arăta specificul ei şi a putea
motiva propunerile referitoare la asigurări contra fraudelor maritime;
- Studierea dreptului de retenţie în materie maritimă ca mijloc de asigurare a
executării obligaţiilor

5
 - Elaborarea şi înaintarea , în baza investigaţiilor efectuate, a propunerilor de lege
ferenda în domeniul vizat.
Suportul teoretico-ştiinţific şi metodologic al prezentei teze. Suportul teoretico-
ştiinţific al prezentei teze îl constituie lucrările doctrinarilor autohtoni, români, ruşi,
specialişti din domeniul dreptului civil, comercial sau în domeniile cu care acesta
interacţionează. În special: drept internaţional privat, dreptul afacerilor etc.
Un rol deosebit pe parcursul realizării luctrării au avut-o lucrările doctrinarilor
Gheorghe Chibac, Alexandru Cojuhari, Eugenia Cojocari, Nicolae Roşca, Sergiu Baieş,
Victor Volcinschi, Cimil Dorin, Andrei Bloşenco, Şahov V.V. şi alţii.
Pentru efectuarea cercetărilor a fost utilizată legislaţia internă şi cea internaţională,
drept punct de reper servind Constituţiile ţărilor, Codurile civile şi comerciale, Codul
comercial maritim al Republicii Moldova, Legea nr.136 privind la asigurările şi reasigurările
în România, din 29 decembrie 1995, Legea Republicii Moldova cu privire la asigurări nr.
407-XVI din 21.12.2006., Convenţia internaţională din 1993 asupra privilegiilor şi
ipotecilor maritime Monitorul Oficial nr.90 din 10 martie 1993, Convenţia Naţiunilor Unite
privind transportul mărfurilor pe mare, Hamburg, 1978, ratificată de România prin Decretul
nr. 313/1981 şi multe acte normative din România şi altor state.
Pe parcursul efectuării studiului au fost utilizate mai multe metode de cercetare. La baza
cercetărilor efectuate a fost pusă metoda materialismului dialectic, care include legile unităţii
şi luptei contrariilor, trecerea schimbărilor cantitative în schimbări calitative, precum şi
astfel de categorii filozofice ca formă şi conţinut, esenţă şi fenomen, posibilitate şi realitate,
necesitate şi întâmplare. În procesul de cercetare a obiectivelor propuse, drept punct de reper,
au servit atât legile dialecticii formale, principiul de bază al cognoscibilităţii fenomenelor,
inclusiv factorilor ce contribuie la ridicarea eficienţei de realizare a legislaţiei civile în
domeniul asigurărilor maritime.
Fenomenele cercetate au fost privite prin prisma dezvoltării interferenţei cu alte
obiecte, adică în mod dialectic. În activitatea de cercetare privind izvoarele a fost asigurat
principiul obiectivităţii.
Au fost aplicate şi alte metode ştiinţifice, atât generale (structural-sistematic,
generalizarea şi clasificarea; metoda comparativ istorică ş.a.), cât şi metodele caracteristice
domeniului dreptului civil privind asigurările (colectarea şi controlul materialului faptic,
metode de examinare şi studiere a materialului, cercetările de logică, metoda statistică,
metoda acoperirii unor riscuri, crearea unei comunităţi de risc, materializate prin formarea şi
utilizarea fondului de asigurare etc. )

6
 Toate cercetările efectuate sunt îndreptate spre asigurarea legislaţiei,
economicităţii criteriului ştiinţific, simplităţii şi certitudinii.
Baza teoretică a lucrării a constituit-o analiza cercetărilor savanţilor civilişti, diferitor
materiale ale organizaţiilor de asigurare, atât din România, cât şi a altor state.
Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute este condiţionată de lipsa în România şi
în Republica Moldova a unei cercetări complexe cu caracter juridic în domeniul asigurărilor
maritime şi a fraudelor legate de acestea. Autorul a cercetat pentru prima dată, la nivelul
tezei de doctorat, problemele asigurărilor şi a fraudelor maritime ca o nouă îmbinaţie prin
care propune noi modificări în legislaţia şi contractul de asigurare maritimă importante atât
pentru ştiinţă, cât şi pentru practică. Autorul propune de a se cerceta fraudele şi ca temei de
survenire a răspunderii juridice, ca modalităţi nelegale de dobîndire a valorii asigurate.
Spre susţinere publică se propun următoarele rezultate ale cercetării:
1.Asigurarea maritimă, ca ramură a asigurărilor de bunuri, protejează navele maritime,
celelalte ambarcaţiuni şi instalaţii folosite în porturi, precum şi încărcăturile acestora împotriva
unui complex de riscuri. Ea a suferit schimbări în legătură cu evenimentele din 1989 care
trebuie să fie studiate.
2. Asigurarea maritimă se efectuează în temeiul contractului de asigurări
bazat pe legea din 1995 şi care nu conţine reglementări specifice transportului maritim.
3. S-a cercetat caracterele fraudelor şi specificul fraudelor maritime care servesc
drept temei pentru asigurări contra acestora precum şi îmbogăţire fără justă cauză.
4. S-a cercetat caracterul specific al diferitor fraude ca modalităţi de obţinere a
valorilor asigurate.
5. S-a cercetat experienţa ţărilor cu tradiţie în domeniul asigurărilor maritime pentru
a putea fi modificată mai eficient şi legislaţia ţării.
6. S-a cercetat legislaţia autohtonă şi a ţărilor de peste hotare privind asigurările
maritime.
7. S-a cercetat specificul naţional şi internaţional al dreptului de retenţie în materie
maritimă, ca mijloc de asigurare.
8. S-au făcut propuneri pentru schimbarea conţinutului unor articole din Codul civil
al României, şi a Legii privind asigurările şi reasigurările în România nr.136 din 29
decembrie 1995.

Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării. Fiind prima lucrare

dedicată nemijlocit aspectelor juridice ale asigurărilor maritime şi a fraudelor legate de

7
acestea , acestea va constitui un îndemn pentru alţi cercetători de a continua studiul în scopul
realizării unei analize minuţioase a acestor probleme.
Cercetările efectuate au fost îndreptate atât în cercetarea suplimentară, profundă a
tezelor funcţionale ale teoriei dreptului civil şi comercial(al afacerilor) în domeniul
asigurărilor, cât şi în direcţia aplicării practice a recomandărilor ştiinţifice propuse.
Rezultatele tezei de doctorat pot fi îndreptate asupra consolidării ulterioare a
legalităţii, întrucât ea conţine propuneri concrete de modificare a conţinutului unor norme
ale legislaţiei civile şi comerciale în domeniul asigurărilor, precum şi recomandări pentru
perfecţionarea contractului de asigurare maritimă.
Importanţa practică a lucrării rezidă în faptul că autorul reflectă asigurarea mai
efectivă a transportului maritim, mărfurilor transportate de acesta, oamenilor ce activează la
bortul acestor nave, precum şi asigurarea contra fraudelor maritime ce au devenit mai
frecvente în ultimul timp.
Aprobarea rezultatelor lucrării.
Lucrarea a fost elaborată la Catedra de drept civil şi procedură civilă a
Departamentului drept a Universităţii Libere internaţionale din Moldova, unde a fost
discutată şi propusă spre susţinere. Propunerile de lege ferenda conţinute în teză vor pot fi
utilizate în procesul modificării actelor normative în vigoare, precum şi la adoptarea unor
acte noi. De asemenea, sugestiile şi recomandările din lucrare pot fi aplicate în procesul de
studiu la disciplinele dreptul comercial, dreptul afacerilor, dreptul civil etc.
Momente esenţiale în aprobarea materialelor tezei sînt oglindite în publicaţiile în formă
de monografii, articole, care şi-au văzut lumina tiparului în România, în tezele
simpozioanelor, conferinţelor din ţară şi peste hotare, printre care putem evidenţia:
Conferinţa internaţională cu tematica: Aspecte juridice ale societăţii civile: Realităţi şi
perspective. 2003, Chişinău, în Unele aspecte ale contractului de asigurare maritimă:
realitate şi perspective, Conferunţa: Preluarea aquis-ului comunitar, preocupari
actualeşi de perspectivă în legislaţia practica şi doctrina juridică de specialitate.
Constanţa, ed. Europolis, 2002, în Culegerea de acte normative cu aplicabilitate în domeniul
transporturilor navale etc.
Principalele teze ale lucrării şi-au găsit reflectare în 10 publicaţii.
Conţinutul lucrării.

Lucrarea cuprinde introducerea, cinci capitole structurate în 26 paragrafe, sinteza

rezultatelor obţinute, concluzii şi recomandări, bibliografie, adnotări în limbile română, rusă
şi engleză.

8
 Capitolul I. Evoluţia asigurărilor maritime – aspecte de drept comparat. În acest
capitol se face o retrospectivă a problemelor actuale ale transportului maritim român în care
se includ asigurările maritime, fraudele în dreptul român precum şi asigurările maritime în
dreptul englez şi SUA. Se cercetează evoluţia asigurărilor în România şi în Republica
Moldova.
Capitolul II este consacrat analizei noţiunilor generale şi caracterelor specifice
asigurărilor maritime, funcţiilor, obiectului asigurărilor maritime. Separat este studiată
natura juridică privind asigurările maritime evidenţiind particularităţile acestora. O atenţie
deosebită i se acordă contractului de asigurare maritimă analizându-se subiectele, obiectul,
drepturile şi obligaţiile precum şi alte noţiuni. Într-un paragraf aparte este cercetată avaria şi
importanţa ei în cadrul asigurărilor maritime. Sunt cercetate diferite modalităţi de asigurare
a navelor maritime: Asigurarea (CASCO), Asigurarea (CARGO, Franşiza) etc. Un interes
deosebit prezintă riscurile asigurate de Flota Românească şi răspunderea juridică cărora
autorul le acordă mult spaţiu de cercetare accentuând aspectul practic al problemei.
Capitolul III. Asigurarea contra fraudelor în transportul maritim include analiza legală
şi doctrinară a noţiunii de fraude şi caracterul lor în transportul maritim, clasificarea
fraudelor din asigurările maritime, a modalităţilor de prevenire şi combatere a fraudelor
maritime. O deosebită atenţie se acordă aspectelor practice privind fraudele maritime în
tranzacţii internaţionale, reglementărilor internaţionale privind modernizarea asigurărilor
maritime.
În lucrare autorul cercetează mai multe definiţii aduce fraudelor evidenţiind, frauda la lege,
care ar consta în operaţiunea prin care părţile unui raport juridic civil uzând de anumite
dispoziţii legale îşi creează în mod voit condiţii pentru a se sustrage unor dispoziţii legale
imperative. Frauda desemnează o deturnare, cu intenţie, a normelor de drept de la scopul lor
firesc pentru a obţine în acest fel un folos ilegitim: le face fără violenţă dar prin punerea în
lucru a tuturor mijloacelor de drept. Efectele unor asemenea deturnări rezidă în
inopozabilitatea acestor acte frauduloase faţă de orice persoană prejudiciată. Sancţiunea
fraudei are ca efect paralizarea actului juridic care ar valida operaţiunea frauduloasă. Se
aplică maxima fraus omnia corumpti (frauda corupe totul sau frauda anulează orice act
juridic) care însă nu este înscrisă în vreun text de lege care are origine cutumuară”.
În acest capitol autorul s-a referit la o noţiune mai îngustă a fraudei care deşi este foarte
frecvent întâlnită în transportul maritim şi se comite mai frecvent atunci când transportul
este asigurat, nu a servit obiectul unor cercetări ştiinţifice şi nici nu s-a făcut o tangentă cu
asigurările maritime.

9
În Capitolul IV intitulat, Modalităţi de obţinere a efectelor (valorii) asigurării prin
intermediul asigurării contra diferitor forme de fraude. Aici autorul cercetează efectele
ne respectării obligaţiilor financiare în contractele de asigurare maritimă, cum are loc
obţinerea valorii asigurate prin deviere. Un studiu mai aprofundat se face asupra fraudelor
împotriva asiguratorilor maritimi, asupra obţinerii valorii asigurării prin fraude de mărfuri, a
obţinerii valorii asigurării prin fraudele cu containerele, prin asigurarea şi încărcăturile
fantome, rolul asiguratorului la fraudele cu containere. Autorul cercetează Biroul Maritim
Internaţional (IMB) – o organizaţie ne guvernamentală în cadrul ICC - care, fără a urmări
profitul, are rolul unui "centru de colectare şi distribuire a informaţiilor despre activităţile de
fraudă maritimă", şi pe care le pune la dispoziţia persoanelor, firmelor şi guvernelor
implicate în comerţul internaţional maritim, pentru a le permite evitarea situaţiilor de a
deveni victime ale acestor acţiuni frauduloase. Acest organism a făcut investigaţii ample
asupra fraudei maritime, a stabilit căile şi modul de acţiune a escrocilor, a acordat sprijin
solicitanţilor de prevenire a acestui gen de piraterie.
Capitolul V. Este consacrat Dreptului de retenţie ca mijloc specific de asigurare în
materie maritimă. Studiul se începe cu analiza noţiunilor generale privind dreptul de
retenţie şi cazurile reglementate în Codul comercial român şi în legi speciale. În România
este reglementat acest drept cu referinţă din domeniul maritim. Potrivit art. 590 Cod
comercial român: "căpitanul nu poate reţine lucrurile încărcate în caz de neplata navlului;
are, însă dreptul în timpul descărcării să ceară ca ele să se depună în o a treia mână, până la
plata navlului". [1]Deşi se instituie o interdicţie legală privind dreptul de retenţie asupra
mărfii, în teza a doua a textului se conferă armatorului acest drept sub condiţia ca el să se
exercite prin depozitarea mărfii la un terţ, până la plata navlului. În doctrină s-a susţinut că
"numai aparent codul nostru comercial nu acordă armatorului un drept de retenţie, deoarece
dispunerea mărfii într-un depozit până în momentul în care i se plăteşte navlul nu este decât
un drept de retenţie exercitat prin "o a treia mână. Considerăm, că ar fi necesar, ca
prevederile din cod să fie modificate cu o expresie directă a acestui drept. În aspect comparat
este studiat dreptul de retenţie maritimă în alte ţări şi dreptul de retenţie în convenţii
internaţionale.
Sinteza rezultatelor obţinute.

Prin prezenta lucrare ne-am propus ca scop analiza ştiinţifică a asigurărilor

maritime evidenţiind specificul lor în cazul asigurărilor contra fraudelor cauzatoare de

1
Cod comercial român

10
prejudicii. Această alegere a fost determinată de locul pe care îl ocupă asigurările maritime şi
de răspundere a fraudelor cauzatoare de prejudicii. în România şi Republica Moldova.
Investigaţiile efectuate în cadrul prezentei lucrări au arătat că
problema asigurărilor maritime a depăşit cu mult graniţele statului şi este
studiată în aspect internaţional. Noi ne-am propus studierea ei în aspect de
drept civil comparat, revenind la legislaţia ţării noastre în domeniu, deoarece
această problemă în varianta propusă de noi a fost foarte puţin studiată mai
ales în urma schimbărilor care au avut loc după revoluţie.
În vederea realizării obiectivului propus în lucrarea de faţă, se
preconizează un complex de măsuri care cuprind aspectele cele mai
importante ale acestei problematici.
În totalitatea problemelor abordate un rol deosebit îl ocupă asigurările maritime corelaţia
acestora cu fraudele. Asigurările por fi aplicate în diferite sfere ale navigaţiei maritime şi anume:
a. asigurarea dreptului la libera circulaţie a cetăţenilor;
b. asigurarea liberei circulaţii a mărfurilor si a bunurilor;
c. asigurarea transporturilor care privesc siguranţa naţionala;
d. asigurarea racordării infrastructurilor naţionale de transport la principalele
infrastructuri de transport internaţionale.
În faza de tranziţie la economia de piaţă se creează un nou aspect al relaţiilor de
asigurare care se bazează pe constituirea, organizarea şi funcţionarea unor noi societăţi
comerciale în domeniul asigurărilor noi, relaţii dezvoltate fără participarea Statului. În
legătură cu aceasta au fost adoptate noi legi şi alte acte normative care redau un nou conţinut
acestei activităţi.
Potrivit Legii privind constituirea, organizarea şi funcţionarea societăţilor
comerciale din domeniul asigurărilor (Legea nr.47/16 iulie 1991) activitatea de asigurare în
România se desfăşoară prin trei categorii de societăţi şi anume:
a)societăţi de asigurare, societăţi de asigurare-reasigurare şi societăţi de
reasigurare. Acestea au comun faptul că acceptă riscuri în schimbul primelor plătite;
b) societăţi de intermediere sau agenţi de intermediere, care negociază şi încheie contracte
de asigurare şi reasigurare;
c) societăţi care prestează alte servicii privind încheierea şi exercitarea unor contracte de
asigurare-reasigurare (de comisariat de avarie).
După 1990 respectiv la 31.12.1990 prin Hotărîrea de Guvern. nr.1279
Administraţia Asigurărilor de Stat şi-a încetat activitatea luând fiinţă trei societăţi
comerciale pe acţiuni de asigurare care au preluat activele respectiv:

11
 - Societatea Asigurarea Românească S.A.
- Societatea Astra S.A.
- Agenţia CAROM S.A.
Societatea Astra S.A. în calitate de societate de asigurare-reasigurare practică
asigurări facultative de persoane altele decât cele de viaţă şi asigurări de bunuri şi răspundere
civilă în categoria asigurărilor de bunuri intrând şi "asigurările maritime şi de transport".
Legea cu pripire la asigurări şi reasigurări din nr.136 din 1995 a modificat aceste
prevederi şi a creat o nouă sistemă de asigurări în ţară.
În condiţiile noii economii de piaţă asigurarea este în primul rând o relaţie
economică şi o operaţiune financiară ce i-a naştere fie direct prin efectul legii sau în temeiul
unui contract prin care asiguratorul se obligă, ca în schimbul unei prime de asigurare, să
plătească asiguratului o despăgubire sau suma asigurată.2
Cercetările efectuate i-au permis autorului să formuleze un şir de
concluzii şi propuneri de perfectare a legislaţiei în domeniul asigurărilor
maritime, asigurării exercitării obligaţiilor contractuale, precum şi
îmbunătăţirii activităţii organelor judiciare în cercetarea şi cauzelor civile
privind asigurările maritime, creării unor noi posibilităţi în acest domeniu.
Cercetările efectuate vor contribui şi la îmbunătăţirea calităţii procesului de
studii pentru pregătirea cadrelor calificate în jurisprudenţă, pentru
aprofundare cunoştinţelor specialiştilor şi populaţiei. Se propune studierea
mai aprofundată a asigurărilor şi fraudelor maritime într-un curs special.

Concluziile şi recomandările.
În concluzie, autorul face următoarele recomandări de ordin teoretic şi practic.
1. Asigurarea maritimă, ca ramură a asigurărilor de bunuri, protejează navele
maritime şi fluviale, celelalte ambarcaţiuni şi instalaţii folosite în porturi precum şi
încărcătura acestora împotriva unui complex de riscuri. Aici se au în vedere o multitudine de
riscuri care pot surveni în timpul operării navelor (încărcare-descărcare-transbordare) precum
şi în timpul transportului, respectiv al staţionărilor intermediare.
2. Putem constata, că Republica Moldova a făcut un pas destul de important în
domeniul asigurărilor maritime adoptând Codul navigaţiei maritime comerciale, care
reglementează particularităţile navigaţiei maritime comerciale, precum şi a contractului de
asigurare maritimă. Considerăm, că şi în România este necesar de a adopta un Cod al
navigaţiei maritime comerciale în care să fie reglementate particularităţile mentionate.

2
Gh. Bistriceanu, Fl .Bercea, E.I.Macovei. Dicţionar de asigurări. Bucureşti. 1993, pag.10.

12
 3. În zilele noastre, frauda marutimă, este folosită în sens mai larg atât în caz de
comitere a unei încălcări a legislaţiei penale, cât căt şi de încălcare a legislaţiei civile.
Frauda este procesul prin care unul sau mai mulţi indivizi sau grupări înseală prin cuvinte sau
fapte ştiute a fi false si care determină alţi indivizi sau grupări să comită ceva ce altfel nu ar
comite, sau să nu comită ceva ce în alte condiţii ar fi făcut, provocandu-se astfel pierderi,
care pot fi recuperate prin valoarea asigurată.
4. Mai des frauda maritimă apare în formă de escrocherie în domeniul transporturilor
maritime care a luat proporţii îngrijorătoare, ţinând seama de cuantumul pagubelor pricinuite
părţilor participante într-o expediţie maritimă. Din acest motiv frauda maritimă este
considerată şi ca o infracţiune gravă, dat fiind că unele nave sunt în final scufundate sau
distruse prin incendii pentru a se ascunde orice probă de fraudă, uneori au loc chiar şi
pierderi de vieţi omeneşti. Frecvenţa acestor fenomene negative din comerţul maritim
continuă să crească în prezent şi costă comunitatea maritimă sume din ce în ce mai mari,
dintre care majoritatea sunt ne recuperabile.
5. Pentru lupta contra fraudelor maritime a luat fiinţă Biroul Maritim Internaţional
(IMB) – o organizaţie ne guvernamentală în cadrul ICC - care, fără a urmări profitul, are
rolul unui "centru de colectare şi distribuire a informaţiilor despre activităţile de fraudă
maritimă", şi pe care le pune la dispoziţia persoanelor, firmelor şi guvernelor implicate în
comerţul internaţional maritim, pentru a le permite evitarea situaţiilor de a deveni victime ale
acestor acţiuni frauduloase. Acest organism a făcut investigaţii ample asupra fraudei
maritime, a stabilit căile şi modul de acţiune a escrocilor, a acordat sprijin solicitanţilor de
prevenire a acestui gen de piraterie.
6. A fost creat un alt organism, angajat în lupta de combatere a fraudei maritime, este
Comitetul pentru Transport Maritim UNCTAD care a venit cu următoarele propuneri pentru
combaterea fraudelor:
a) legiferarea de măsuri punitive îndreptate împotriva fraudatorilor în scop de
descurajare;
b) instituirea unui sistem informaţional, care să fumizeze operativ solicitanţilor
date privitoare la seriozitatea şi solvabilitatea partenerilor comerciali şi
cărăuşilor şi să fie în măsură să avertizeze rapid asupra porturilor cu reputaţie
dubioasă, făcând, în acelaşi timp, şi publicitatea cazurilor de fraudă maritimă
întâmplate în întreaga lume;
c) stabilirea unor măsuri care să împiedice falsificarea conosamentelor şi
negocierea acestora de către bănci (variante, sisteme de individualizare şi
recunoaştere a semnăturilor aplicate pe conosamente), elaborarea şi tipizarea

13
 centralizată pe plan mondial a formularelor de conosamente (care să nu
permită falsificarea şi să nu fie la îndemâna oricui), metode de verificare a
autenticităţii conosamentelor de către bănci înainte de negociere etc;
d) introducerea unor restricţii pe scară internaţională cu privire la schimbarea
numelui navei;
e) obligativitatea stabilirii unui număr de fabricaţie pentru navă, care să nu fie
schimbat pe întreaga perioadă de navigaţie şi existenţă a navei.
7. Camera Internaţională de Comerţ a întocmit "Ghidul de prevenire a fraudei
maritime internaţionale " în care se arată măsuri preventive din partea tuturor persoanelor
care se găsesc în circuitul de comerţ internaţional.
8. Venim cu propunerea, ca să se modifice legislaţia privind asigurările şi să se
completeze riscurile de asigurare şi asigurarea asiguratorilor contra fraudelor maritime, cea
ce în lejislaţia ţării încă nu este reglementat. Doar contractul de asigurare este un act juridic
civil în care ambele pări au dreptul să prevadă anumite condiţii. În acest context propunem
adoptarea unui cod maritim care ar reglementa specificul relaţiilor maritime şi în deosebi cele
de asigurare maritimă.
9. Falimentele de navlosire se petrec de cele mai multe ori atunci când a avut loc o
schimbare semnificativa a preturilor de navlu. Ele au loc foarte rar intr-o piaţa stabilă. Unele
flote din fosta Uniune Sovietica si Blocul de Est au avut de întâmpinat dificultăţi Falimentele
contractelor de navlosire sunt o parte integrantă a comerţului maritim. Sunt obstacole
serioase in fata bunei desfăşurări a comerţului internaţional. Proprietarii mărfurilor sunt cel
mai adesea supuşi unor cheltuieli foarte mari. Aceste datorii pot aduce mulţi proprietari la
falimente financiare severe care au dus la falimente de navlosire. Unii dintre navlositorii
principali, profitând de pe urma dezorganizării armatorilor, au fost implicaţi în dispariţia
sumelor provenite din navlu, înrăutăţind astfel o situaţie şi aşa destul de dificilă.
Când un navlositor încetează, la mijlocul voiajului, sa-si mai îndeplinească obligaţiile
contractuale, armatorii sunt supuşi unor cheltuieli şi unui efort foarte mare pentru livrarea
încărcăturii la destinaţiile specificate în contract. În economia din ziua de azi, un număr
foarte mare de armatori nu au posibilitatea de a găsi fonduri suplimentare din propriile lor
resurse.
Rezolvări satisfăcătoare ale falimentelor contractelor de navlosire pot apărea numai
dacă proprietarii mărfii si armatorii acţionează prompt, negociind cu scopul precis de a
încheia o înţelegere care să limiteze pierderile şi de o parte şi de cealaltă. Orice dorinţă de a
profita de pe urma celeilalte părţi nu duce decât la prelungirea întârzierilor si creşterea
cheltuielilor înainte ca problema sa fie rezolvată. Proprietarii mărfurilor nu se pot baza pe

14
despăgubirile oferite de asiguratori pentru a compensa pierderile care sunt nevoiţi sa le sufere
din cauza falimentului contractului de navlosire. Există şi clauze în conosamente care oferă
mai multă sau mai puţină protecţie pentru proprietarii de mărfuri. Aceştia trebuie sa le
cunoască şi sa insiste pe clauzele favorabile, una dintre condiţiile conosamentelor fiind
prezentarea ca şi credite documentare.
Informaţiile corecte şi venite la timp sunt cheia prevenirii falimentului contractelor de
navlosire. Organizaţii cum ar fi ICC -Biroul Maritim International au baze de date care
monitorizează în permanenţă performanţele companiilor în activitatea internaţională de
navlosire. Proprietarii mărfurilor şi agenţii navelor sunt sfătuiţi si obţin informaţii pertinente
despre un potenţial navlositor, inainte de a incheia un contract.
10. Dreptul de retenţie atât din ţară, cât şi de peste hotare este un drept de asigurare a
executării obligaţiilor prin intermediul căruia, creditorul are dreptul să reţină unele bunuri ale
debitorului în cazul când a expirat termenul de executare a obligaţiilor. Această modalitate
de asigurarea a executării obligaţiilor este specifică şi pentru asigurării transportului maritim.
În România este expres reglementat acest drept cu referinţă din domeniul maritim.
Potrivit art. 590 Cod comercial român"căpitanul nu poate reţine lucrurile încărcate în caz de
neplata navlului; are, însă dreptul în timpul descărcării să ceară ca ele să se depună în o a
treia mână, până la plata navlului".Deşi se instituie o interdicţie legală privind dreptul de
retenţie asupra mărfii, în teza a doua a textului se conferă armatorului acest drept sub
condiţia ca el să se exercite prin depozitarea mărfii la un terţ, până la plata navlului. În
doctrină s-a susţinut că "numai aparent codul nostru comercial nu acordă armatorului un
drept de retenţie, deoarece dispunerea mărfi într-un depozit până în momentul în care i se
plăteşte navlul nu este decât un drept de retenţie exercitat prin "o a treia mînă. Considerăm ,
că ar fi necesar, ca prevederile din cod să fie modificate cu o expresie directă a acestui drept.
Astfel, art. 590 Cod comercial român poate fi modificat în felel următor: "căpitanul poate
reţine lucrurile încărcate în caz de neplata navlului. El, are dreptul în timpul descărcării să
ceară ca ele să se depună în o a treia mână, până la plata navlului".
11. Dreptul de retenţie este recunoscut şi legiferat pe arena internaţională, astfel
Convenţia internaţională din 1993 asupra privilegiilor şi ipotecilor maritime permite
oricărui legislator naţional să amelioreze considerabil situaţia constructorilor şi reparatorilor
de nave, conferindu-le un adevărat super- privilegiu, adică un drept de retenţie eficace, care
va subzista atâta timp, cât nava este în posesia acestora, cât şi în situaţia privării de posesie
printr-un sechestru conservator sau altă măsură de executare.

15
 Publicaţii ale autorului la temă
1. Mărgărit Nicolae. Riscurile asigurate de flota românească la Clubul P
&I.Criminalistica.2002, nr.3, pag.39-40.
2. Mărgărit Nicolae. Reglementări privind asigurările maritime. Curier judiciar.2001, nr.3-
4,pag.51-.
3. Mărgărit Nicolae, Mormeci M. Mod de operare a spărgătorilor, flagrant în M 20 bis.
Criminalistica.2002, nr.1, pag.27-28
4. Cojocari E., Mărgărit N. Unele aspecte ale contractului de asigurare maritimă: realitate şi
perspective. Aspecte juridice ale societăţii civile: Realităţi şi perspective. Conferinţa
internaţională,2003, Chişinău. pag.204-208.
5. Văduva N., Mărgărit N. Culegere de acte normative cu aplicabilitate în domeniul
transporturilor navale. Vol.I-II, ed. Universitaria, Craiova, 2003,495 p.
6. Văduva N., Mărgărit N., Ştefănache L.L.Culegere de acte normative cu aplicabilitate în
domeniul transporturilor navale. Vol.I-II, ed. Universitaria,Craiova, 2003, 414 p.
7. Mărgărit Nicolae. Frauda şi asigurări maritime. Conferunţa: Preluarea aquis-ului
comunitar, preocupari actuale şi de perspectivă în legislaţia practica şi doctrina juridică de
specialitate. Constanţa, ed. Europolis, 2002. pag., 50-59
8. Mărgărit Nicolae. Frauda în transportul maritim.Conferunţa: Probleme teoretice şi practice
ale emplementării în România a ordinii de drept comunitar. Constanţa, ed.Europolis,
2003. pag., 67-76.
9. Mărgărit Nicolae.Particularităţile contractului de asigurare maritimă. Legea şi viaţa, nr.12,
2006. pag.12-14
10. Mărgărit Nicolae.. Asigurări maritime în Republica Moldova” Legea şi viaţa, nr.1, 2007.
pag. 20-23

16
 ADNOTAREA

MĂRGĂRIT NICOLAE, ASIGURĂRI ŞI FRAUDE MARITIME”

Teza de doctor în drept la specialitatea - 12.00.03–drept privat ( cu
specificarea: civil, al afacerilor). Universitatea Liberă Internaţională din
Moldova. Chişinău, 2007. Manuscris.
În teză sau exercitat cercetări pentru un studiu mai aprofundat al uneia din
cele mai importante şi actuale probleme ale dreptului civil şi dreptului
internaţional privat - instituţia asigurărilor maritime şi fraudelor cu caracter
civil. S-a fundamentat conceptul acestei instituţii care se întemeiază pe opinia
de a considera asigurarea maritimă, în primul, o formă a garantării civile şi mai
apoi o obligaţie de recuperare a prejudiciului, caracterele contractului de
asigurare maritimă.S-a studiat noţiunea de fraudă şi specificul ei civil de fraudă
maritimă, categoriile acesteia. S-a studiat retenţia ca modalitate de asigurare
maritimă.
S-a stabilit că asigurarea maritimă ca ramură a asigurărilor de bunuri protejează navale
maritime şi fluviale, celelalte ambarcaţiuni şi instalaţii folosite în porturi precum şi încărcătura
acestora împotriva unui complex de riscuri. Aici se au în vedere o multitudinea de riscuri care
pot surveni în timpul operării navelor (încărcare-descărcare-transbordare) precum şi în timpul
transportului, respectiv al staţionărilor intermediare.
În zilele noastre, frauda maritimă, formă de escrocherie în domeniul transporturilor
maritime a luat proporţii îngrijorătoare, ţinând seama de cuantumul pagubelor pricinuite părţilor
participante într-o expediţie maritimă. Din acest motiv frauda maritimă este considerată o
infracţiune gravă, dat fiind că unele nave sunt în final scufundate sau distruse prin incendii
pentru a se ascunde orice probă de fraudă, uneori au loc chiar şi pierderi de vieţi omeneşti.
Frecvenţa acestor fenomene negative din comerţul maritim continuă să crească în prezent şi
costă comunitatea maritimă sume din ce în ce mai mari, dintre care majoritatea sunt
nerecuperabile.
Cercetând legislaţia şi literatura de specialitate atât din ţară, cât şi din
diferite ţări de peste hotare (SUA, Anglia, Germania, Franţa, Rusia, România ),
s-a stabilit că este necesară perfectarea legislaţiei civile a Codului civil şi
comercial al României cu unele compartimente ce ar reglementa noţiunile de
fraudă maritimă, formulează definiţiile acestor noţiuni, fiind formulate
propuneri de lege ferenda una din care este adoptarea în România unui Cod
maritim.
Specific pentru această teză este şi faptul că problema se cercetează cu un
accent asupra asigurărilor contra fraudelor maritime în rezultatul cărora se
cauzează prejudicii care după opinia autorului este condiţia principală pentru,
evidenţiază caracterele specifice în dependenţă de forma răspunderii civile, care
poate fi aplicată mai efectiv atunci când există asigurări contra acestor fraude.
Este studiat dreptul de retenţie ca mijloc specific de asigurare maritimă.
Cercetările efectuate i-au permis autorului să formuleze un şir de
concluzii şi propuneri de perfectare a legislaţiei civile, asigurării exercitării
obligaţiilor civile, precum şi îmbunătăţirii activităţii organelor judiciare în
cercetarea şi cauzelor civile, creării unor noi posibilităţi în acest domeniu.
Cercetările efectuate vor contribui şi la îmbunătăţirea calităţii procesului de
studii pentru pregătirea cadrelor calificate în jurisprudenţă, pentru aprofundare
cunoştinţelor specialiştilor şi populaţiei. Se propune studierea mai aprofundată a
asigurărilor contra fraudelor maritime într-un curs special.

Termeni –cheie ai tezei- asigurări maritime, fraude maritime, contract de asigurăre

maritimă, avaria, Drept de retenţie.

17
 РЕЗЮМЕ
МЭРГЭРИТ НИКОЛАЕ. „МОРСКИЕ НАРУШЕНИЯ И
СТРАХОВАНИЕ ОТ НИХ”.
Докторская диссертация по специальности, 12.00.03-частное право
по специализации:гражданское, предпринимательское, на соискание
ученой степени доктора права. Mеждународный Независимый
Университет Молдовы. Кишинэу. 2007. Рукопись.
Актуальность данной темы обусловливается позитивным процессом,
который происходит в области социальной и экономической жизни страны,
отсутствием нормативных актов регламентирующих общественные
отношения, которые на протяжении десятков лет определяли образ жизни
граждан и возникновением новых отношении связанные с частной
собственности, ее страхования от всяких нарушений и т. д.
В работе был обоснован институт морских страхований как способ
обеспечения обязательств и как способ возмещения убытков. В диссертации
рассматривается понятия разных видов нарушений морского
законодательства, которые приравниваются к мошенническим
преступлениям, но которых трудно доказать. Причиненные в таких случаях
убытки можно возместить путем обеспечения их возмещения заключением
договора страхования от них. Рассматривается понятие, классификация и
специфика договора морского страхования автор выделяет новые
особенности. Рассматривается удержание как способ морского страхования.
Было определено, что морское имущественное страхование защищает
корабли и другие морские и речные судна, оборудование от разных рисков.
Анализируя гражданское законодательство, как Румынии, так и Республики
Молдовы, а также и других стран (США, Англии, Франции, Германии,
России), автор приходит к выводу о необходимости совершенствования
гражданского коммерческого и морского законодательства, нормами права,
которые бы в большую степень урегулировали отношения по морскому
страхованию от правонарушений, улучшили содержание договора морского
страхования. Автор, предлагает формулировку норм права по определения
понятия морского страхования и других способов обеспечения возмещения
убытков причиненные нарушением морского и другого законодательства.
Приведенный анализ зарубежной юридической литературы и
законодательства позволили автору обобщить много выводов и
предложений. Основные положения и выводы диссертации могут быть
использованы для дальнейшего совершенствования действующего
гражданского законодательства, обеспечения реализации его норм,
внедрения в работу судов новых возможностей для решения спорных
вопросов по гражданским делам. Проведенные исследования применимы и в
учебном процессе по подготовке кадровых юристов и других
специальностей, изучающих гражданское законодательство по страхованию,
Было бы целесообразно, внести специальный курс лекций по морскому
страхованию от разных рисков, в том числе от правонарушений.

Ключевые слова – морское страхование, морские нарушения, договор морского

страхования, aвария, права удержания.

18
MĂRGĂRIT NICOLAE, „MARITIME INSURANCES AND FRAUDS”
PhD Thesis în Law – 12.00.03 Private Law speciality (civil, family, procedural civil, notary, business,
information, private international, labour law, social security law)

International Free Universiy în the Republic of Moldavia. Chisinau, 2007. Manuscript

In the thesis we have done research in view of a deeper study of one of the most important
and up to date issues in civil law and private international law – civil maritime insurances and frauds
institution. We explained the concept of this institution that is based on the opinion that maritime
insurance is a form of civil insurance, in the first place, and then an obligation to recover the damage,
these representing characteristics of maritime insurance contract. We studied the notion of fraud, the
civil specificity of the maritime frauds, and its categories. We also studied retention as maritime
insurance alternative.
We showed that maritime insurance as a branch of the insurance of goods secures river and
maritime ships, other crafts and installations used în harbours and shiploads against various risks. We
took into consideration here several risks that can occur during ship operation (loading-unloading-
transshipping) and also during transport and interim stops, respectively.
Nowadays, maritime fraud, a form of swindle in sea transport, extended a lot if we take into
account the high damages caused to parties participating în a maritime expedition. Therefore,
maritime fraud is considered a serious crime, because some ships are finally sunk or burnt to hide any
proof of fraud. Sometimes people are even killed.
The frequency of these negative phenomena in maritime trade gets higher and higher
nowadays and causes increased damages to the maritime community, most of them non-recoverable.
As a result of the research done în the domestic and foreign (USA, UK, Germany, France,
Russia, Romania) legislation and literature in the field, we came to the conclusion that it is necessary
to amend the civil legislation of the Civil and Commercial Law in Romania by adding some parts
that would settle the notions of maritime fraud. We drew up definitions of the above mentioned
notions, making proposals of ferenda law , one of them being establishment of a Maritime Code în
Romania.
In this thesis we focused on insurance against maritime frauds that cause important damages.
In the author’s opinion these estimations represent an essential condition for the specific situations
regarding the civil responsibility that can be applied when insurances against this type of frauds exist.
We studied retention right as specific maritime insurance means.
The research undertaken allowed us to make proposals to amend the civil legislation, to
improve the security of civil obligations and the activity of judiciar parties in investigating civil
matters, including new posibilities in this area.
The research will improve the quality of study process for personnel qualification in low domain
and assimilate knowledges for specialists and population.
We propose a deeper study for insurance against maritime frauds în a special course.

19