Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Oleg Chicu Abstract
Oleg Chicu Abstract
Cu titlu de manuscris
C.Z.U.: 340.111.5(478)
CHICU OLEG
CHIŞINĂU 2009
Teza a fost elabiorată în cadrul catedrei de Teorie şi Istorie a dreptului a
Facultăţii de Drept a Universităţii de Stat din Moldova
Secretar ştiinţific
al Consiliuli Ştiinţific Specializat Coptileţ Valentina
doctor în drept, conferenţiar universitar
Conducător ştiinţific
doctor în drept, conferenţiar universitar Negru Boris
Actualitatea temei
Edificarea statului de drept, sarcină prioritară în special pentru statele noilor democraţii,
impune ştiinţei juridice abordarea multiaspectuală a fenomenului răspunderii juridice. Răspunderea
juridică este un concept şi o instituţie centrală a ştiinţei şi practicii juridice, căci cheia eficienţei
dreptului se află anume în domeniul ei, întrucât restabilirea ordinii de drept încălcate prin
nerespectarea normelor juridice se face prin intermediul răspunderii juridice.
Există o legătură directă între edificarea statului de drept şi efectivitatea răspunderii juridice,
avînd în vedere că deziluzionarea aşteptărilor societăţii faţă de drept este condiţionată, în special, de
limitele şi imperfecţiunile conceptului şi instituţiei răspunderii juridice. Dreptul nu-şi poate exercita
influenţa în societate, decît în măsura în care reuşeşte să identifice persoana răspunzătoare şi să
stabilească răspunderea, iar efectivitatea răspunderii juridice este o valoare de prim rang în
instaurarea şi supravieţuirea statului de drept.
În condiţiile actuale de tranziţie spre statul de drept este necesară o cercetare ştiinţifică atît a
conceptului integral, cît şi a elementelor răspunderii juridice pentru a putea lărgi orizontul de
cunoaştere a acestui fenomen complex, dar şi pentru a oferi practicii unele soluţii legislative şi
jurisprudenţiale, îmbogăţite cu experienţa istorică pe parcursul principalelor perioade de evoluţie.
Descrierea situaţiei în domeniu şi identificarea problemelor de cercetare
Fiind o temă centrală a ştiinţelor juridice, tema răspunderii juridice a beneficiat de atenţia
cercetătorilor din ţară şi de peste hotare. Dar deşi există o literatură impunătoare şi savanţii reflectă
just unele aspecte ale răspunderii, cu toate acestea din punctul de vedere al poziţiilor general-
teoretice ei nu abordează toate trăsăturile răspunderii juridice.
Ampla monografie "Teoria răspunderii şi responsabilităţii juridice" Chişinău: ULIM (autor
Baltag Dumitru) publicată în anul 2007 a suplinit în mare măsură acest vid doctrinal, căci în ea sunt
abordate aspecte relevante pentru instituţia răspunderii juridice. Autorul propune introducerea în
circuitul ştiinţific autohton a unei noi categorii ştiinţifice - cea a construcţiei normative de drept a
răspunderii juridice şi include în această categorie multiple probleme ale teoriei şi practicii juridice
cum ar fi: definiţia răspunderii şi responsabilităţii juridice, răspunderea juridică - expresie a
condamnării de către stat a unei conduite ilicite, răspunderea juridică şi sancţiunea ca instituţie a
constrîngerii publice; condiţiile generale ale răspunderii juridice, principiile şi funcţiile răspunderii
juridice; formele materiale ale răspunderii juridice, forma procesuală a răspunderii juridice. Chiar
numai enumerarea impresionantă a subiectelor elucidate în monografie trezeşte întrebarea firească:
s-ar mai putea oare aduce elemente de noutate în această temă? Aducînd omagiile cuvenite
eforturilor ştiinţifice ale domnului profesor D.Baltag şi relevînd rolul important al investigaţiilor
sale, acceptînd introducerea în circuitul ştiinţific al construcţiei normative de drept a răspunderii
juridice, prin intermediul căreia conţinutul răspunderii juridice poate fi dezvăluit mai profund,
menţionăm că, totuşi, tematica răspunderii juridice, fiind aşa de complexă, nu este epuizată,
cercetarea poate fi dezvoltată în continuare din considerentele că, pe de o parte, orice teorie este mai
cuprinzătoare decît generalizările empirice făcute la un moment dat, iar pe de alta - că acumularea
de noi fapte permite formularea unor caracteristici noi ale fenomenului studiat.
În pofida numărului considerabil de lucrări ştiinţifice, ce tratează problematica răspunderii
juridice, există destul de multe probleme asupra cărora s-a insistat mai puţin, pintre care s-ar
evidenţia aspectul teoretico-istoric al evoluţiei răspunderii juridice, astfel punînd în lumină şi
aspecte mai puţin abordate în literatura de specialitate. Din considerentele susmenţionate în prezenta
teză vor fi elucidate unele aspecte insuficient explorate anterior în literatura de specialitate: cel
filosofico-juridic al corelării libertăţii, necesităţii şi justiţiei prin intermediul răspunderii juridice, al
evoluţiei normative, jurisprudenţiale şi doctrinale în domeniul subiectelor răspunderii juridice,
atunci cînd graţie schimbărilor majore din societatea umană au apărut noi probleme legate de
temeiul răspunderii juridice, condiţiile şi subiectele ei, cînd în final în calitate de subiect al
răspunderii juridice intervine chiar statul în raport cu persoanele. În lucrare se analizează
contribuţiile doctrinale, normative şi jurisprudenţiale ale unor state europene, în deosebi, a Franţei,
Spaniei, ale Consiliului Europei în ceea ce priveşte evoluţia formelor de răspundere de la cea
subiectivă la răspunderea obiectivă, al rolului acestora în cadrul procesului de evoluţie a statului
democratic de drept şi social, vizînd direcţia unei dezvoltări durabile. Se încearcă depăşirea
abordării metodologice vechi ce considera răspunderea juridică doar în aspect legat de încălcarea
dreptului şi care se limita la formele răspunderii juridice: penală, civilă, administrativă, disciplinară,
mai nou – constituţională. Deficienţele în studierea conceptului răspunderii juridice din punct de
vedere al teoriei dreptului se manifestă şi la nivel de ramuri ale dreptului şi împiedică înţelegerea
profundă a temeiului şi condiţiilor răspunderii juridice.
Un loc aparte este rezervat cercetării problemei răspunderii profesioniştilor, problemă ce nu
este studiată în literatura juridică autohtonă, în care de-abia se pun unele accente privind sensul,
importanţa şi relevanţa pentru domeniul deontologiei juridice.
Scopul şi obiectivele tezei
În evoluţia dreptului şi a răspunderii juridice pot fi determinate legităţi ce au guvernat şi
guvernează transformarea acestora. În prezenta teză cercetările au fost canalizate în direcţia
evidenţierii în procesul de evoluţie a răspunderii juridice a elementelor periodice şi necesare ce s-ar
manifesta în toate societăţile şi timpurile, s-a cercetat dacă au trecut prin aceleaşi faze, sub imperiul
aceloraşi cauze şi în aceiaşi direcţie, dar confruntate cu experienţa istorică. Acest obiectiv nu se
poate realiza fără luarea în considerare a teoriilor şi curentelor ştiinţifice ce au abordat răspunderea
juridică în strînsă corelaţie cu natura omului, a societăţii şi a dreptului: teoria evoluţionismului şi a
individualismului lui H.Spenser, şcoala sociologică fondată de E. Durkheim, teoria solidarismului
lui L.Duguit care arată solidaritatea ca un fenomen juridic şi tot odată lege socială fundamentală,
teoria lui Rudolph von Jhering a evoluţiei dreptului bazată pe ideea de scop.
Avînd în vedere că legităţile sunt de mai multe feluri: ontologice, genetice şi de evoluţie, remarcăm
că, conform denumirii temei, în lucrare s-au cercetat legităţile evoluţiei răspunderii juridice.
Lucrarea are drept scop scoaterea în evidenţă a problemelor teoretice şi practice ce ţin de
domeniul răspunderii juridice, de formele şi subiectele răspunderii juridice, realizarea unei analize
comparative a evoluţiei istorice a răspunderii juridice în statele europene.
În teză se propune prezentarea unei retrospective a dezvoltării conceptelor răspunderii juridice şi a
elementelor acesteia cu evidenţierea locului şi rolului în special al subiectelor răspunderii juridice şi
a fundamentelor ei. Având în vedere starea doctrinei autohtone la acest capitol, s-a insistat în mod
special asupra problemei răspunderii statului, a profesioniştilor, în primul rînd, a profesioniştilor în
drept. Printre fundamente un rol important s-a acordat unora mai puţin prezente în doctrina
autohtonă, cum ar fi cel al răspunderii obiective ce se poate regăsi în riscul asumat pentru o
activitate, solidaritatea într-un stat democratic social, de asemenea, răspunderea statului şi
răspunderea profesioniştilor.
Scopul tezei ţine de evidenţierea evoluţiei conceptului de răspundere juridică şi în special,
evidenţierea problemelor legate de elementele ce o compun, precum şi evoluţia reglementărilor
juridice în determinarea ponderii acestor elemente pe parcursul tuturor perioadelor istorice. În mod
special, este necesară o aprofundare de proporţii a teoriilor şi comentariilor doctrinare existente în
domeniul răspunderii juridice în contextul unor schimbări majore în statele şi societăţile (atît cele cu
democraţii consolidate, cît şi cele în tranziţie spre democraţie) de la începutul mileniului III.
Întru realizarea scopului propus s-a întreprins dimensionarea lui în următoarele obiective:
- analiza principalelor izvoare doctrinale şi normative în care-şi găseşte reflectare tema lucrării;
- stabilirea şi formularea tezelor conceptuale ale abordării filosofico-juridice şi teoretico-practice
ale răspunderii juridice;
- evidenţierea caracterelor juridice ale răspunderii juridice în vederea ameliorării protecţiei
drepturilor şi libertăţilor omului;
- reevaluarea condiţiilor răspunderii juridice în cazurile unor subiecte specifice, cum sunt statul,
persoane cu funcţii de răspundere, judecătorii, profesioniştii, în mod special, profesioniştii în
drept;
- determinarea contradicţiilor, inexactităţilor şi lacunelor din actualele reglementări juridice din
ţara noastră.
Metodologia cercetării ştiinţifice
Cercetarea ştiinţifică în teză s-a fundamentat pe principiul coraportului şi interacţiunii dintre
diferite metode, procedee şi tehnici de investigare. Metodologia cercetării include nu numai tehnici,
procedee de investigare ca instrumente ale cunoaşterii, dar şi principii, teze, postulate, ce au stat şi
stau la baza dezvoltării fenomenului răspunderii juridice şi respectiv la cunoaşterea ştiinţifică a
acestui fenomen complex. Metoda dialectică, sistemică, comparativă şi logică au fost aplicate în
cercetarea tuturor aspectelor tezei, investigarea naturii juridice a corelaţiei dintre răspundere,
libertate şi justiţie şi a evoluţiei acestora pe parcursul istoriei a permis evidenţierea particularităţilor
evoluţiei şi a legităţilor răspunderii juridice. S-a utilizat de asemenea metoda comprehensivă care
vizează înţelegerea fenomenului răspunderii juridice pe parcursul diferitor perioade luînd în calcul
sistemul complex de relaţii sociale, ideologia dominantă (inclusiv religia) şi doctrina perioadelor
istorice ce nu puteau face abstracţie de dimensiunea subiectivă a înţelegerii dreptului şi respectiv a
răspunderii juridice.
Totodată, în loc de postulatele metodologice tradiţionale, ce vizează în temei răspunderea
individului în faţa statului şi a societăţii, s-a urmat metodologia cercetării tematicii răspunderii
juridice prin invocarea sensului şi finalităţii dreptului - cea de protecţie a drepturilor omului - o
adevărată paradigmă a sfîrşitului mileniului II şi începutului mileniului III.
CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI
Analiza răspunderii juridice în calitate de concept şi instituţie juridică pe parcursul tuturor
perioadelor istorice se finalizează cu formularea unor concluzii teoretice şi lansarea unor
recomandări cu caracter aplicativ.
Iniţial, în dreptul roman s-a evidenţiat faptul că răspunderea juridică a fost mai aproape de
ceea ce s-a numit apoi răspundere obiectivă, fiind privită ca o obligaţie impusă din exterior.
Răspunderea astfel avea o motivaţie raţională şi justificatoare. Accentuarea unor aspecte ale
reglementărilor de drept şi jurisprudenţă romană are menirea de a pune conceptul şi instituţia
răspunderii juridice în legătură directă cu problema echilibrului just în relaţiile dintre subiecţii
dreptului şi, deci, a justiţiei.
Apoi după decăderea Imperiului roman în urma invaziilor (numite barbare) şi în legătură cu
răspîndirea tot mai largă a creştinismului, semnificaţia răspunderii juridice în evul mediu a devenit
tot mai apropiată de cea morală, la bază aşezăndu-se preceptele religioase, deci se elimina
răspunderea obiectivă în profitul celei subiective şi aceasta a fost una din legităţile evoluţiei
răspunderii juridice pe parcursul evului mediu. Dreptul medieval românesc a cunoscut o evoluţie
similară, înfăptuind trecerea de la spiritul dreptului roman la formele mai simplificate ale Legii ţării
şi apoi la intensificarea recepţiei nomocanonice bizantine, a culegerilor de drept laic şi religios.
Influenţa religiei şi a dreptului canonic cu noţiunea lor de păcat, cu impact asupra noţiunii de vină
este una incontestabilă, răspunderea devenind exclusiv subiectivă. Această stare de lucruri a fost în
mare măsură generată de concepţiile religioase şi cele ale adepţilor şcolii dreptului natural şi
preluată şi în dreptul modern.
Dreptul european modern a fost întotdeauna fondat pe principiul culpabilităţii şi prezumţia
răspunderii. S-a admis în mod general că răspunderea intervine dacă există o omisiune
condamnabilă, un prejudiciu şi o legătură cauzală între ele. Aceiaşi situaţie era şi în alte sisteme de
drept ce au avut ca model Codul lui Napoleon, inclusiv, în dreptul românesc, ce nu admitea încă
posibilitatea unei răspunderi obiective, răspunderea juridică fiind concepută ca o răspundere
subiectivă, bazată pe vinovăţie. Dar treptat pe parcursul secolului XIX - începutul secolului XX
jurisprudenţa şi doctrina au descoperit faptul că noţiunea clasică a vinei era insuficientă în faţa
reacţiilor şi cererilor ce se manifestau frecvent în caz de prejudiciu suportat de vicitme. O
importanţă deosebită a avut-o în acest context teoria riscurilor.
Conceptul şi instituţia răspunderii juridice au fost modificate şi atenuate în legătură cu
diverşi factori, în special atunci cînd activitatea care a cauzat dauna comporta un risc. Pentru a
rămînea însă în cadrul echităţii şi al justului echilibru în relaţiile umane în cadrul jurisprudenţei şi al
legislaţiei s-au elaborat mai multe norme ce priveau: prezumţia de culpabilitate, inversarea sarcinii
probei vinei, sporirea gradului de prudenţă în activităţile ce comportă un risc pentru terţi şi pentru
mediu, justificări fondate pe moralitate, echitate, agravarea riscului (riscul sporit), existenţa unui
profit sau avantaj pentru cel ce creează un risc.
Evoluţia istorică a răspunderii juridice demonstrează, că dreptul nu poate ignora evoluţiile
sociale, economice, culturale, dezvoltarea tehnologiilor şi repercusiunile provocate de ele, pentru că
este vital pentru sistemul juridic de a nu pierde contactul cu schimbările în profunzime generate de
dezvoltarea tehnici, industrriei, tehnologiilor ( inclusiv informaţionale).
Evoluţia răspunderii a fost condiţionată şi de noile realităţi ale dezvoltării industriei şi
folosirii utilajelor, aparatelor şi maşinilor, a căror exploatare nu a fost lipsită de accidente.
Judecătorii englezi au fost primii, care au atribuit victimelor accidentelor despăgubiri indiferent de
faptul dacă acestea s-au produs din vina sau fără vina proprietarului întreprinderii, patronului.
Această soluţie a fost urmată (este adevărat, mai tîrziu) şi în alte ţări europene, inclusiv în Franţa,
România, stabilindu-se astfel regula ca orice victimă a accidentului de muncă trebuie să fie
despăgubită, indiferent de faptul dacă cel ce l- a produs a avut sau nu o conduită blamabilă. Astfel,
apare răspunderea obiectivă, răspundere civilă fără vină. Această răspundere a fost construită de aşa
o manieră ca să evoce într-o oarecare măsură existenţa elementelor vinei, deci pentru care se căuta
totuşi o explicaţie cu caracter subiectiv.
Prima etapă în direcţia răspunderii obiective în cazul accidentelor de muncă a avut ca
rezultat inversarea sarcinii probei. Supunînd persoana ce poseda un utilaj, echipament la obligaţia de
a adopta precauţii suficient de complexe pentru a exclude orice posibilitate de pagubă s-a ajuns în
practică la răspunderea obiectivă. S-a justificat obligaţia de a despăgubi prin faptul că nu s-au luat
măsuri suficiente de precauţie. Lipsa diligenţei este un fapt subiectiv, atribuit persoanei, dar
angajează răspunderea obiectivă. Deoarece se acorda o importanţă mare precauţiilor, simplul fapt
de a poseda un utilaj periculos era egal cu asumarea răspunderii pentru riscurile ce le comportă
activitatea în cadrul căreia este folosit acel utilaj. Jurisprudenţa Franţei, Germaniei, Belgiei, Spaniei,
României a reflectat această evoluţie, conciliînd principiul răspunderii pentru vină cu răspunderea
obiectivă pentru risc.
Alt aspect complex al evoluţiei răspunderii juridice a fost, pe de o parte, detaşarea, introducerea
caracterului strict individualist al răspunderii, iar pe de alta – socializarea ei, angajată din cauza
multiplicării relaţiilor contractuale şi dezvoltării tehnologiilor industriale din secolul XX ce au dus la
socializarea responsabilităţii ("liability" în terminologia anglo-americană).
Astfel, o altă legitate a răspunderii juridice constă în faptul că, începînd cu perioada modernă a
apărut, iar apoi s-a accentuat, declinul şi criza răspunderii civile subiective şi obiectivizarea vinei.
Răspunderea penală a fost mai puţin pusă în discuţie, în temei limitîndu-se la propunerea de a nu
pedepsi penal delictele săvîrşite prin omisiune, statele europene renunţînd la conceptul culpei prin
neglijenţă în favoarea conceptului infracţiunii ce comportă pericol. Răspunderea civilă, în schimb, s-
a atenuat prin obiectivizare şi asigurarea obligatorie. Răspunderea obiectivă funcţionează de manieră
suficientă în domeniul circulaţiei autovehiculelor, al transportul maritim şi aerian graţie asigurării
obligatorii. Totuşi vina, greşeala deţine un rol central în răspundere şi nici evoluţia răspunderii
obiective, nici asigurarea obligatorie, nici securitatea socială nu au înlăturat-o.
O altă legitate a răspunderii juridice în perioada contemporană constă în faptul, că se pune tot
mai frecvent problema răspunderii statului şi importanţa ei este în legătură cu natura juridică a
răspunderii statului care este una mixtă privato-publică şi de obicei este obiectivă sau, cel mult, vina
este prezumată. Ar fi în spiritul statului de drept perfecţionarea instituţiei răspunderii juridice a
statului prin introducerea în practica legislativă şi de aplicare a dreptului a principiului răspunderii
pe baze egale a statului şi persoanei. În acest scop este oportun de a delimita strict cercul subiectelor
răspunderii juridice şi a sancţiunilor, de a stabili un echilibru între asigurarea independenţei,
imparţialităţii funcţionarilor publici şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor pentru a exclude
abuzurile şi traficul de influenţă. Acestui aspect trebuie să i se acorde atenţia cuvenită, mai ales
avînd în vedere „moştenirea” istorică – acel fapt că sub vechiul regim sovietic, răspunderea se plasa
mai mult pe verticala relaţiilor sociale în cadrul sistemului administrativ, adică a organelor
inferioare faţă de cele ierarhic superioare şi a persoanelor în faţa aparatului de stat.
În ceea ce priveşte responsabilitatea şi răspunderea statului pentru serviciul public al justiţiei
trebuie să se ia în considerare specificul domeniului justiţiei. Măsurile legislative adoptate pînă
acum în Republica Moldova (care vizează răspunderea judecătorilor) sunt la nivelul celor europene,
inclusiv norma cu privire la declararea averii şi a intereselor economice de către judecători, dar totul
depinde de punerea lor în aplicare.
În cazul răspunderii profesioniştilor se impune tot mai mult în dreptul european răspunderea
civilă obiectivă, ce ajută victima să realizeze scopul său de a obţine repararea integrală a daunei
suportate. În acest sens este necesar ca despăgubirea să fie echitabilă, eficace şi rapidă, corectînd
eventualele inegalităţi (în special de natură formală) ce-l plasează pe reclamant în situaţie
defavorabilă – prin inversarea sarcinii probei, asigurări.
În perspectivă trebuie să se caute continuu de o manieră echilibrată punerea în valoare a
răspunderii obiective în cazul profesioniştilor prin intermediul sistemului de asigurări, urmîndu-se
exemplul altor domenii de importanţă esenţială pentru societate, dar activitatea în cadrul cărora
comportă risc cum ar fi cel al circulaţiei de autovehicule, transportul maritim şi aerian, energia
nucleară etc. Această evoluţie ce tinde tot mai mult să imprime răspunderii caracterul obiectiv ajută
a corecta situaţia de inegalitate frecvent întîlnită între profesionist şi clientul (pacientul) său, care
dorind să obţină repararea daunei suportate în urma activităţii profesionistului, se loveşte de greutăţi
ca cea legată de sarcina probei despre imprudenţa sau neglijenţa profesionistului, prejudiciul suferit
şi legătura cauzală dintre acestea.
În general procesul ce a condus la răspunderea personală în repartiţia riscurilor se împarte în
două faze, din care prima constă în a priva răspunderea civilă de caracterul său personal, raportînd
incidenţa sa prin diverse procedee asupra colectivităţii, iar a doua - duce la complicarea acestei
instituţii, suplimentată cu mecanisme destinate a asigura asumarea riscurilor sociale de colectivitate.
Legităţile evoluţiei răspunderii juridice se exprimă prin faptul, că pe parcursul istoriei s-au format şi
se dezvoltă încă două modele de relaţii sociale:
1. Modelul clasic ce prevede răspunderea ca obligaţiune, atunci cînd între fapta vinovată şi
rezultatul prejudiciant este relaţie cauzală şi atunci autorul faptei răspunde juridic.
2. Modelul nou al relaţiilor sociale, în cadrul cărora toţi cei ce prin faptele lor provoacă procese ce
duc la inechitate trebuie să răspundă prin corectarea acesteia.
Aceste modele nu se exclud reciproc, ele sunt compatibile şi ambele au ca scop protejarea victimei,
restabilirea justului echilibru în relaţiile umane fără ca victima să fie pusă în situaţia ca să probeze
vina autorului daunei, iar cel a cărui activitate comportă riscul de a prejudicia să nu fie blocat în
activitatea sa. Tot în acest al doilea model se înscrie şi răspunderea juridică a statului.
2. Chicu Oleg. Natura juridică a răspunderii pentru săvîrşirea abuzului de drept. În:
Revista naţională de drept 2008, nr.6, p.31-34 (0.52 c.a.)
4. Chicu Oleg, Aramă Elena. Reflecţii asupra răspunderii juridice în Evul mediu În:
Revista naţională de drept 2009, nr.2, p.2-7 (0,74 c.a.).
5. Chicu Oleg. Răspunderea juridică prin prisma conceptului de stat social În: Legea şi
viaţa 2009, nr.7 (iulie), p.44-47 (0,54 c.a.).
6. Chicu Oleg. Unele elemente ale răspunderii profesioniştilor În: Legea şi viaţa 2009,
nr.8 (august), p. 48-49 (0,28 c.a.).
to the Doctor Thesis in Law “Objective Laws of Evolution of Legal Liability Institutions (Historical,
Theoretical, Practical Aspects)”
Specialty 12.00.01 – Theory of State and Law; History of State and Law; History of Political and Law
Doctrines
Key-words: liberty, necessity, justice, legal liability, objective laws, professionals’ liability.
Field of study and thesis objectives: The thesis is dedicated to profound study of the concept of
legal liability expressed by detection of objective laws of this concept and juristic institutions through
historical evolution of the juridical regulations content and doctrinal interpretations.
Novelty and scientific originality of the thesis is based on description of responsibility and legal
liability highlighted from the point of view of analysis of doctrine, local and European legislation,
jurisprudence, realized in compliance with historical periods of state and law development and detection of
some objective laws of evolution.
In the thesis there have been highlighted the new directions of investigation connected with the
quality of legal liability subjects, which, in their turn, have encouraged the extension of regulatory legal
construction of legal liability by introducing of another subject of legal liability besides that traditional one,
i.e. of the state, in the context of investigation. Responsibility and legal liability of the state have been
examined in the context of social solidarity theory, and liability for the damages caused by the state
authorities or by the public officers acting in the name of the state. Responsibility of officers, judges, law
professionals is a new aspect arousing interest in the doctrine and jurisprudence of the Occident and winning
the recognition of those tending to become a law-governed state.
Theoretical significance and practical relevance of the paper: Theses, conclusions and
recommendations concerning the essence and content of the legal liability, its connection with liberty and
justice, conditions of legal liability, so as they have evolved in the historical periods presented in the Doctor
Thesis, complement the theoretical basis of this scientific concept and direct to certain practical measures on
the part of the state, especially a law-governed state. In this sense, the investigation results and theoretical
conclusions formulated may be used in the process of legislation improvement, on elaboration and
modification of some regulatory acts, on interpretation of legal rules concerning responsibility and legal
liability, since the difficulties arising on solving the practical problems cannot be overcome without
theoretical conceptualization of legal liability.
The investigation results may also be used on improving the curriculum of the university cycle I,
Licentiate cycle, and cycle II, Master Degree program, on elaboration of courses and textbooks on the
General Theory of Law, History of Political and Law Doctrines, Law Methodology.
АННОТАЦИЯ