1

~n aceast\ zi de 16 aprilie 1874, peste Edinburgh

ninge [i iar ninge. Un frig de-]i `nghea]\ sângele
z\brele[te ora[ul `n t\cere. B\trânii vorbesc pe la
col]uri c\ de când e lumea [i p\mântul nu s-a mai

Mecanica inimii
pomenit a[a frig. Ai crede c\ soarele s-a ascuns pen-
tru vecie. Vântul e t\ios, fulgii, mai u[ori ca aerul.
ALB! ALB! ALB! Explozie `n\bu[it\. Nimic alt-
ceva. Casele par locomotive cu abur, iar fumul plum-
buriu opintindu-se afar\ din hornuri d\ cerului 9

sclipiri de o]el.

Ora[ul Edinburgh [i str\zile lui povârnite se me-

tamorfozeaz\. Rând pe rând, fântânile se preschimb\
`n buchete de flori `nghe]ate. B\trânul râu, atât de
credincios menirii lui odinioar\, pare deghizat `ntr-un
lac de zah\r pudr\ care ajunge pân\ `n buza m\rii.
Talazurile vuiesc a sticl\ spart\. Ca prin minune, pe
trupul pisicilor se ivesc paiete de ghea]\. Copacii par
 zâne durdulii `n c\m\[i albe de noapte, care se `ntind
somnoroase [i casc\ la lun\, urm\rind din priviri
cale[tile gata s\ alunece pe derdelu[ul caldarâmului.
E atât de frig, c\ p\s\rile `ncremenesc `n zbor [i apoi
se pr\bu[esc la p\mânt. Dar [uierul lor `n c\dere e
dulce, prea dulce pentru un sunet de moarte.
Parc\ nu a mai fost niciodat\ atât de frig ca ast\zi,
taman `n ziua `n care stau s\ m\ nasc.

Povestea mea `ncepe `ntr-o colib\ veche a[ezat\

pe vârful celui mai `nalt deal din Edinburgh –
Arthur’s Seat – un vulcan din cuar] albastru `n
inima c\ruia se spune c\ s-ar odihni r\m\[i]ele
MATHIAS MALZIEU

p\mânte[ti ale bunului rege Arthur. Acoperi[ul

este `nalt [i ascu]it din cale-afar\, iar de hornul
ar\tând a satâr de m\celar ce `mpunge stelele st\
aninat `nsu[i cornul lunii. Locul e pustiu, numai ar-
bori cât vezi cu ochii.
10 ~n\untru, totul este din lemn, ca [i cum `ntreaga
cas\ ar fi fost scobit\ cu migal\ `ntr-un brad uria[.
Parc\ intri `ntr-o caban\: peste tot bârne noduroase,
ferestruici salvate din cimitirul trenurilor, o mas\
de-o [chioap\ cioplit\ dintr-un bu[tean. Cu puzde-
ria de perne de lân\, umplute cu frunze uscate, co-
liba aduce a cuib. ~n casa asta se nasc, `n mare tain\,
copiii nedori]i.
Aici tr\ie[te Doctori]a Madeleine, o moa[\ cam ciu-
dat\, socotit\ nebun\ de locuitorii ora[ului. E dr\gu]\
`n ciuda vârstei `naintate, ochii nu [i-au pierdut
lic\rul, dar zâmbetul are ceva nefiresc.
Doctori]a Madeleine aduce pe lume pruncii des-
frânatelor, ai femeilor p\r\site, prea tinere sau prea
necredincioase pentru a na[te dup\ obicei. Pe lâng\
mo[it, Doctori]a Madeleine mai are un hatâr: s\
dreag\ bete[ugurile oamenilor. E marea specialist\
`n proteze mecanice, ochi de sticl\, picioare de lemn...
~n atelierul ei g\se[ti de toate.
La sfâr[itul secolului al XIX-lea nu-]i trebuie mai
mult ca s\ acuzi pe cineva de vr\jitorie. ~n ora[, umbl\
deja zvonuri c\ omoar\ nou-n\scu]ii [i-i transform\
`n sclavii ei spectrali [i c\ se `mpreuneaz\ cu tot soiul
de p\s\ri pentru a z\misli mon[tri.

~n clipele lungi de travaliu, num\rându-[i con- Mecanica inimii

trac]iile, tân\ra mea mam\ urm\re[te absent\ fulgii

[i p\s\rile care se izbesc f\r\ zgomot de geam. Pare
o feti]\ jucându-se de-a femeia bor]oas\. Melancolia 11

i se cite[te pe chip; [tie c\ n-are s\ m\ p\streze. Abia

`ndr\zne[te s\-[i plece ochii spre pântecele gata s\
plesneasc\. Sim]ind c\ nu mai am mult [i ies din
g\oace, `[i coboar\ pleoapele cu duio[ie. Are pielea
atât de alb\, `ncât n-o mai z\re[ti `n a[ternuturi, se
afund\ `n ele, de parc\ ar absorbi-o [i ar disp\rea
`ntru totul.
A urcat plângând dealul pân\ aici [i lacrimile ei
`nghe]ate s-au `mpr\[tiat pe p\mânt ca perlele
 dintr-un colier rupt. Cu cât `nainta, cu atât sub t\lpi
i se desf\[ura un `ntreg covor de m\rgele str\lu-
citoare. A `nceput s\ alunece, `ns\ [i-a continuat dru-
mul, `nte]ind ritmul pa[ilor. Picioarele i s-au `mpleticit,
s-a cl\tinat [i a c\zut pe burt\. ~n\untru, eu am scân-
cit ca o pu[culi]\ spart\.
Doctori]a Madeleine a fost primul chip pe care
l-am v\zut. Mi-a apucat cu degetele capul lunguie]
ca o m\slin\ – balon de rugby `n miniatur\ – apoi s-a
retras `n lini[te.
Mama prefer\ s\-[i `ntoarc\ privirea. ~n orice caz,
pleoapele n-o mai ascult\. „Deschide ochii! Uit\-te ce
mic e! Cât un fulg de nea! {i e al t\u!“
MATHIAS MALZIEU

Madeleine crede c\ sem\n cu o pas\re alb\, cu pi-

cioare lungi. Mama `i d\ de `n]eles c\ nu poate nici
s\ m\ priveasc\, dar\mite s\ mai asculte [i vreo des-
criere a mea.
12 – Nu vreau nici s\ v\d, nici s\ [tiu nimic!
Doctori]a pare deodat\ preocupat\ de ceva. ~mi
tot pip\ie pieptul minuscul. Zâmbetul `i p\r\se[te
chipul.
– Are inima bocn\, cred c\ a `nghe]at.
– {i-a mea e la fel, `nchipui]i-v\, nu e nevoie s\
mai pune]i sare pe ran\.
– Nu, nu, inima lui e `nghe]at\ de tot!
M\ scutur\ din cap pân\-n picioare [i se aude un
zdr\ng\nit ca [i cum ai scotoci `ntr-o geant\ de scule.
 Doctori]a Madeleine ]ese planurile de b\taie.
A[ezat\ pe pat, mama a[teapt\, tremurând din tot
corpul, dar nu din cauza frigului. Pare o p\pu[\ de
por]elan evadat\ dintr-un magazin de juc\rii.

Afar\ ninge din ce `n ce mai tare. Iedera argintat\

se ca]\r\ pe acoperi[. Trandafirii diafani `[i pleac\
fruntea `mpr\[tiind lumin\ pe alei. Cu ghearele
`nfipte `n jgheaburi, pisicile devin garguie care `mpo-
dobesc stre[inile caselor.
~n apa râului, pe[tii `nghe]a]i par c\ se schimo-
nosesc. ~ntregul ora[ se afl\ `n mâna unui sufl\tor de
sticl\ a c\rui respira]ie t\ioas\ pi[c\ urechile. Cei mai
`ndr\zne]i, care se `ncumet\ s\ se aventureze pe str\zi,

Mecanica inimii
se trezesc `ncremeni]i `n doar câteva clipe, ca [i cum
un zeu ascuns i-ar imortaliza `ntr-o fotografie. Prin[i
de ritmul pa[ilor, unii dintre ei `ncep s\ alunece ca
dansatorii unui ultim balet. Sunt aproape frumo[i, fie-
care `n felul lui, `ngeri `nf\[ura]i `n v\luri ag\]ate de 13

crugul cerului sau mici balerine rotindu-se pân\ la ul-

tima suflare `n cutiu]a lor muzical\.
Peste tot, trec\tori `nfrigura]i sau gata s\ `nghe]e
r\mân `n]epeni]i printre fântânile preschimbate de ger
`n buchete de trandafiri. Numai ornicele mai fac s\ bat\
inima ora[ului, ca [i când nimic nu s-ar fi `ntâmplat.

„Mi s-a spus doar s\ nu urc pe Arthur’s Seat. Mi-a

zis toat\ lumea c\ b\trâna e nebun\“, `i trece mamei
 prin minte. S\rmana fat\ pare moart\ de frig. Dac\
pe mine va izbuti doctori]a s\ m\ repare vreodat\,
cu inima mamei va avea mai mult de furc\. ~ntins `n
pielea goal\ pe o tejghea de lâng\ masa de lucru, stau
`n a[teptare, cu trupul prins `n cle[tii unei menghine
de metal. ~ncep s\ tremur de-a binelea.
O pisic\ neagr\, b\trân\ [i cu maniere de valet,
se apleac\ de pe masa din buc\t\rie. Doctori]a i-a
`ncropit o pereche de ochelari [ic, cu rame verzi, `n
ton cu ochii. Urm\re[te scena cu un aer plictisit – un
ziar ieftin [i-o ]igar\ `i mai lipsesc.
Doctori]a Madeleine `ncepe s\ scotoceasc\ pe
etajera cu ceasuri mecanice. Are o sumedenie de mo-
MATHIAS MALZIEU

dele. Unele triunghiulare, cu un aer sobru, altele ro-

tunde, f\cute din lemn sau din metal, preten]ioase
din cap pân\-n vârful acelor. Cu o ureche `mi ascult\
inima dereglat\, iar cu cealalt\ tic-tacul ceasornice-
lor. Se `ncrunt\ a nemul]umire, ca o b\bu]\ care st\
14 un sfert de or\ pân\ s\ aleag\ o ro[ie din pia]\. Apoi,
dintr-odat\, ochii i se lumineaz\. „Asta e!“, izbuc-
ne[te, mângâind cu buricele degetelor un ceas cu
cuc pr\fuit.
Ceasul are patru centimetri l\]ime [i opt `n lun-
gime, f\cut cu totul [i cu totul din lemn, mai pu]in
mecanismul, cadranul [i acele. E [lefuit cam groso-
lan, dar „trainic“, gânde[te doctori]a cu glas tare.
Cucul, cât un dege]el de-al meu, e ro[u cu ochi negri.
}ine ciocul deschis [i ]eap\n ca o pas\re moart\.
 – Cu ceasul \sta o s\ ai o inim\ pe cinste! Unde
mai pui c\ se potrive[te de minune cu c\p[orul t\u
de pas\re, `mi spune Madeleine.
Nu-mi prea surâde povestea ei cu pas\rea. Totu[i,
`ncearc\ s\-mi salveze via]a, a[a c\ n-am de ce s\ fac
mofturi.
Doctori]a Madeleine `[i potrive[te un [or] alb –
de data asta, sigur se apuc\ de treab\. M\ simt ca
un pui la rotisor pr\jit de viu. Scotoce[te `ntr-un bol,
alege ni[te ochelari de sudur\ [i-[i acoper\ fa]a cu o
batist\. Nu-i mai v\d zâmbetul. Se apleac\ deasupra
mea [i-mi d\ s\ inhalez eter. ~mi cobor pleoapele,
`ncet-`ncet, cum se las\ obloanele `ntr-o sear\ de var\,
departe de aici. Nu mai am putere s\ ]ip. M\ uit la
ea, cufundându-m\ lent `n somn. Toate formele ei Mecanica inimii
sunt rotunjite, ochii, pome]ii rida]i ca un m\r zbâr-
cit, pieptul. ~mi vine s\ m\ cuib\resc lâng\ trupul ei
cald. Chiar dac\ nu mi-ar fi foame, tot m-a[ preface 15
c\ mi-e, doar ca s\ m\ pun\ la sân.
Madeleine `mi decupeaz\ pielea de pe piept cu o
foarfec\ mare [i zim]at\. Din]ii ei m\run]i m\ gâdil\
la atingere. Doctori]a `mi strecoar\ cesule]ul sub piele
[i `ncepe s\ lege firele angrenajului la arterele ini-
mii. E o opera]iune delicat\, totul trebuie pus la locul
lui. Ca s\ fac\ vreo dou\sprezece noduri minuscule,
folose[te o sârm\ o]elit\, dur\, dar foarte sub]ire.
Inima bate din când `n când, dar cantitatea de sânge
 trimis\ spre artere este prea mic\. „E alb ca varul!“,
[opte[te ea.
~n sfâr[it, ora adev\rului. Doctori]a Madeleine fi-
xeaz\ ceasul la dou\sprezece noaptea... Nu se
`ntâmpl\ nimic. Mecanismul nu pare suficient de pu-
ternic ca s\ pun\ `n mi[care pulsa]iile cardiace. Inima
mi s-a oprit o clip\ periculos de lung\. ~mi las capul
`ntr-o parte ca `ntr-un vis istovitor. Doctori]a apas\
u[or mecanismul ca s\ dea un impuls mi[c\rii.
„Tic-tac“, murmur\ ceasul. „Bum-bum“, `i r\spunde
inima, [i arterele se coloreaz\ `n ro[u. ~ncetul cu `nce-
tul, tic-tacul se `nte]e[te, iar bum-bumul `i ]ine iso-
nul. Tic-tac. Bum-bum. Tic-tac. Bum-bum. Inima bate
MATHIAS MALZIEU

`ntr-un ritm aproape normal. Doctori]a `[i ridic\ u[or

degetele de pe angrenaj. Sunetul ceasului se aude din
ce `n ce mai slab. Apas\ din nou s\-l reporneasc\, dar
imediat ce `[i retrage mâna, ritmul inimii `ncetine[te.
Parc\ ar me[teri la o bomb\ `ntrebându-se când are
16 de gând s\ explodeze.
Tic-tac. Bum-bum. Tic-tac. Bum-bum.

Primele raze de lumin\ ]op\ie prin z\pad\ [i se

strecoar\ tiptil prin `ncheieturile obloanelor. Doc-
tori]ei Madeleine i se sleiesc puterile. Eu am ador-
mit; poate c\ sunt mort pentru c\ mi-a stat inima prea
mult timp.
Dintr-odat\, `n piept r\sun\ atât de tare cânte-
cul cucului, `ncât surprins, m-apuc\ tusea. Deschid
ochii mari [i o z\resc pe doctori]\ cu mâinile `n aer,
de parc\ ar fi marcat un gol din penalty `n finala
cupei mondiale.
Apoi, ca un croitor de mare ]inut\, `ncepe s\ m\
coas\ la loc; aproape c\ nu se cunoa[te, dar pielea
zbârcit\ pare `mb\trânit\, asemenea ridurilor lui
Charles Bronson. Gata. Cadranul este protejat de un
pansament enorm.
~n fiecare diminea]\, va trebui s\ m\ `ntoarc\ cu
o cheie. Dac\ nu, s-ar putea s\ adorm [i s\ nu m\ mai
trezesc niciodat\.
Mama spune c\ sem\n cu un fulg dolofan cu acele
mele rotitoare. Madeleine `i r\spunde c\ a[a poate s\
m\ g\seasc\ mai u[or `n mijlocul unei furtuni de z\pad\.

E amiaz\. Doctori]a o `nso]e[te pe tân\r\ la u[\,

zâmbind duios, cum face ea de obicei la necaz. Mama
`nainteaz\ `ncet. Un tremur u[or `i `ncre]e[te col]ul
buzelor.
Se `ndep\rteaz\ cu pa[i rari ca o b\trân\ doamn\
melancolic\ prizonier\ `ntr-un corp de adolescent\.
~nv\luit\ `n pâcla str\lucitoare a ninsorii, mama
pare de departe o n\luc\ de por]elan. Din acea zi, mi-
nunat\ [i stranie, nu am mai rev\zut-o niciodat\.
 2

Madeleine prime[te vizitatori `n fiecare zi.

Pacien]ii care `[i rup câte ceva [i nu au bani suficien]i
ca s\ apeleze la un medic cu „diplom\“ ajung `ntot-
MATHIAS MALZIEU

deauna la ea. L\murindu-le fiecare am\nunt, le drege

inimile, fie c\ doar le potrive[te ritmul, fie c\ le repar\
pe de-a-ntregul.
Tic-tacul din\untru m\ umple de pl\cerea de a fi
normal. Deodat\, aud un client v\ic\rindu-se c\ i-a
18 ruginit coloana vertebral\.
– Cum altfel? Doar e metal!
– Da, dar scâr]âie la cea mai mic\ mi[care de bra]!
– V-am prescris deja o umbrel\! {tiu c\ e greu s-o
g\si]i la farmacie. De data asta, v-o `mprumut pe a
mea, dar ave]i grij\ s\ face]i rost de una pân\ la
urm\toarea noastr\ `ntâlnire.

~mi trec pe dinainte, ca la defilare, [i cupluri de

tineri bine `mbr\ca]i, care au urcat cu greu dealul ca
s\ adopte un copil, pentru c\ nu pot avea unul al lor.
Scena se petrece ca la cump\rarea unui apartament:
Madeleine `l laud\ pe cutare copil care nu plânge nici-
odat\, m\nânc\ tot [i e cur\]el foc.
~mi a[tept rândul, pe un col] de canapea. Sunt cel
mai mic exponat, atât de mic `ncât m\ pot ]ine `ntr-o
cutie de pantofi. Când se `ntorc spre mine, m\ privesc
invariabil cu un zâmbet `nduio[at, mai mult sau mai
pu]in pref\cut, pân\ când unul dintre viitorii p\rin]i
cere l\muriri: „De unde se aude tic-tacul \sta?“
Atunci, doctori]a m\ ia pe genunchi, `mi descheie
nasturii [i d\ la o parte pansamentul. Unii scot un stri-
g\t, al]ii se mul]umesc s\ strâmbe din nas [i s\ spun\:
– Dumnezeule! Ce nebunie mai e [i asta?

Mecanica inimii
– Dac\ ar fi mâna lui Dumnezeu, nu am mai avea
despre ce discuta. „Nebunia“, cum `i zice]i dumnea-
voastr\, e un ceas care face ca inima micu]ului s\ bat\
normal, le r\spunde ea sec.
Stânjeni]i, cei doi se retrag `n camera de al\turi, 19

[u[otesc o vreme, dar când se `ntorc, verdictul este

mereu acela[i:
– Nu, mul]umim, am putea vedea [i al]i copii?
– Bine`n]eles, veni]i dup\ mine! Am dou\ feti]e
n\scute `n s\pt\mâna Cr\ciunului, le propune ea
bucuroas\.

La `nceput, fiind prea mic, nu-mi d\deam seama de

ce se `ntâmpl\. Dar odat\ cu vârsta, a devenit jignitor
 s\ fiu ultima roat\ la c\ru]\. Uneori m\ `ntreb de ce
`i dezgust\ atât de tare pe oameni un simplu ceas.
La urma urmelor, e doar un lemn!
Ast\zi, când pentru a nu [tiu câta oar\ am picat
testul adop]iei, un pacient care vine la doctori]\ `n
mod regulat se apropie de mine. Arthur este un fost
ofi]er de poli]ie devenit peste noapte un om f\r\ c\-
p\tâi [i mort dup\ b\utur\. Are toate lucrurile bo]ite,
de la pardesiu pân\ la pleoape. E destul de `nalt [i
ar fi [i mai `nalt, dac\ ar sta drept. De obicei, nu-mi
vorbe[te niciodat\. Surprinz\tor, `mi place c\ nu ne
vorbim. Mersul lui [chiop\tat când trece prin buc\t\-
rie, zâmbind cu jum\tate de gur\ [i dând din mâini,
MATHIAS MALZIEU

are ceva care m\ lini[te[te.

Cât timp Madeleine se ocup\ de cuplurile bine
`mbr\cate `n camera al\turat\, Arthur se fâ]âie
dintr-o parte `n alta. Coloana lui vertebral\ scâr]âie
sco]ând sunete triste. La un moment dat, r\bufne[te:
20 – Nu-]i face griji, micu]ule! ~n via]\, totul trece,
s\ [tii! Ne vindec\m `ntotdeauna, chiar dac\ ne ia ceva
timp. Mi-am pierdut slujba cu câteva s\pt\mâni `nainte
de cea mai friguroas\ zi din lume [i nevast\-mea m-a
dat pe u[\ afar\. Unde mai pui c\ pentru ea am ac-
ceptat s\ lucrez `n poli]ie. Visam s\ ajung muzician,
dar ne descurcam tare greu cu banii.
– Dar ce s-a `ntâmplat de te-au dat afar\ din poli]ie?
– {tii cum se spune, n\ravul din fire n-are lecuire.
Puneam depozi]iile martorilor pe muzic\ [i petreceam
mai mult timp b\tând pe clapele unui armoniu decât
la ma[ina de scris a comisariatului. Apoi mai beam
[i whisky, numai atâta cât s\-mi ung vocea... Dar \ia
habar n-aveau ce `nseamn\ muzica, pricepi? A[a c\
mi-au cerut s\-mi strâng catrafusele. Am avut proasta
inspira]ie s\-i povestesc nevesti-mii toat\ t\r\[enia.
Urmarea o [tii... De atunci mi-am cheltuit ultimul ban
care mi-a mai r\mas pe whisky. Asta mi-a salvat
via]a, pricepi?
~mi place la nebunie când m\ `ntreab\ „pricepi?“
[i când `mi explic\, pe un ton solemn, cum b\utura
„i-a salvat via]a“.
– ~n ziua aceea de pomin\, 16 aprilie 1874, de atâta
frig mi s-a cr\pat coloana vertebral\: numai c\ldura

Mecanica inimii
alcoolului, pe care-l `nghi]isem ca s\ uit de necazuri,
m-a `mpiedicat s\ `nghe] de tot. Dintre to]i vagabon-
zii doar eu am sc\pat teaf\r, ceilal]i tovar\[i au murit
de frig.
~[i scoate paltonul [i m\ `ndeamn\ s\-i privesc spa- 21

tele. Nu prea `mi vine, dar nu-mi vine nici s\-l refuz.
– Doctori]a Madeleine mi-a `nlocuit partea cr\pat\
cu o bucat\ de coloan\ vertebral\ sonor\ [i i-a acor-
dat fiecare oscior. Pot s\ cânt [i melodii dac\ bat cu
un cioc\nel. Sun\ foarte bine, dar `n schimb, merg
cam `ntr-o parte. Hai, nu vrei s\ cân]i ceva? m\
`ndeamn\ el `ntinzându-mi cioc\nelul.
– Dar nu [tiu nicio melodie!
– Ia stai pu]in! O s\-]i cânt ceva. Ascult\!
Dacă v-a plăcut acest fragment de carte, mai multe detalii despre
modalităţile de livrare şi plată puteţi găsi în paginile Nemira.ro.