1

JOSEPH-MARIA BOCHENSKI
MANUAL DE ÎN ELEPCIUNE
PENTRU OAMENII DE RÂND
Joseph-Maria BOCHENSKI s-a n scut la 30 august 1902, în localitatea
Czuszov (Polonia central ). Tat l s u a fost doctor în tiin e economice,
proprietar funciar i industrial, iar mama provenea dintr-o familie nobiliar
(contes , n. Dunin-Borkowska). A urmat studiile liceale la Lvov, apoi a f cut
studii juridice la Universitatea din Lvov, studii economice i sociologice la
Universitatea din Poznan, studii filosofice la Poznan i la Universitatea din
Fribourg (Elve ia) i studii teologice la Universitatea „Sfântul Thomas” din
Roma. A fost doctor în litere (filosofie, istoria filosofiei i pedagogie), doctor
în teologie i doctor honoris causa al Universit ii „Notre Dame” din
Indianapolis, SUA. A fost profesor de logic , de filosofie i de istoria filosofiei
la diferite universit i din Cracovia, Roma, Fribourg, Indianapolis, Los
Angeles, Kansas, Pitsburgh, Alberta at Edmonton. A fost, de asemenea, decan
i rector al Universit ii din Fribourg. Din anii '40 pân la moartea sa, care a
survenit la 8 februarie 1995, a tr it în Elve ia. Convertit la cre tinism în timpul
studiilor sale teologice (a intrat în ordinul dominicanilor), P rintele Bochenski
a fost o personalitate cople itoare. Este autorul a peste treizeci de volume de
istoria filosofiei i logic dar a publicat i o serie întreag de lucr ri de critic a
comunismului fiind, în acest sens un sovietolog reputat, director al Institutului
„Ost-Kolleg” dinKoln.

Manual de în elepciune pentru oamenii de rând este o lucrare târzie - a fost

scris la 90 de ani - care demonstreaz , urmând o logic strict i supl în
acela i timp, c merit s facem eforturi pentru a tr i o via îndelungat i
fericit , chiar dac „de ert ciunea de ert ciunilor, toate sunt de ert ciune”.

JOSEPH-MARIA BOCHENSKI
MANUAL DE ÎN ELEPCIUNE
PENTRU OAMENII DE RÂND

Argument: VASILE IGNA

Prefa : KORNELIUS POLITZKI
Postfa : EDWARD SWIDERSKI
Traducere: MIRCEA PETEAN
EDITURA LIMES Cluj-Napoca, 2003

Editor: MIRCEA PETEAN

Coperta: CRISTIAN CHE U
Lector: VOICHI A-MARIA SASU

2
 © Kornelius Politzky, 1995
Prima edi ie în polonez
Podrecznik Madrosci, Philed Krakow, 1994
© Editura Limes, 2003
pentru limba român
Str. Snagov, 3/19
3400 Cluj-Napoca
Tel/fax: 0264/544109; 0723/194022
Email: edituralimes@yahoo.com
ISBN 973-7907-14-0

CUPRINS
ARGUMENT...................................................3
PREFA ........................................................4
CUVÂNT ÎNAINTE.......................................6
INTRODUCERE.............................................7
A. PRINCIPII FUNDAMENTALE.................8
1. Prima lege.....................................................9
2. Primatul vie ii...............................................9
3. Pl cerea i sensul vie ii...............................11
4. Autonomia...................................................13
5. Pruden a.......................................................15
6. Modera ia.....................................................18
7. T ria.............................................................20
8. Obiectivitatea...............................................21
B. REGULI DE COMPORTARE FA DE
APROAPELE...........................................................22
9. Principiul fundamental.................................22
10. Circumspec ia.............................................23
11. Problemele celorlal i...................................25
12. Discre ia......................................................26
13. Distan a.......................................................27
14. Simpatia......................................................27
15. Fidelitatea...................................................30
16. Solidaritatea................................................31
C. MORAL , ETIC I ÎN ELEPCIUNE.....33
I. Morala............................................................33
II. Etica..............................................................35
III. În elepciunea...............................................36
IV. Moral i în elepciune.................................38
V. Morala religioas ..........................................39
APENDICE.......................................................42
TABLA DE LEGI.............................................42
TABLA METATEOREMELOR......................44
POSTFA .......................................................45

ARGUMENT

Când într-o dup -amiaz canicular de iunie 2003, în salonul Q 112, de la

etajul al XVI-lea al Spitalului Universitar din Berna, a intrat P rintele Kornelius
Politzki, inând o c r ulie în mân , am avut impresia c e vorba despre unul dintre

3
numero ii „misionari” în c utare de prozeli i, atât de frecvent întâlni i în spitalele
din toat lumea.
Dar cartea pe care mi-o aducea P rintele Kornelius - pe care nu-l v zusem
niciodat pân atunci - nu era nici de rug ciuni, nici una propov duind cine tie ce
credin , mai mult sau mai pu in ezoteric .
Am citit-o pe ner suflate în aceea i sear , în edi ia sa francez , urmând altor
traduceri europene.
Autorul, Joseph-Maria Bochenski, vestit profesor de filosofie, elve ian de
origine polonez , fost rector i decan al celebrei universit i din Fribourg, mi s-a
revelat dintr-odat în toat complexitatea gândirii sale. O complexitate, as zice, de o
infinit simplitate i coeren .
C ci Manualul s u cuprinde o suit de reguli, „porunci” i norme ce sunt, mai
degrab , pove ele unui b trân care, v zând i înv ând multe, încearc s înve e pe
al ii. E o mare generozitate în aceast carte, o pedagogie subtil care e expresia unei
depline libert i interioare.
Profesorul Bochenski este un om care gânde te liber, pe deplin deta at de
prejudec i, preluând din patrimoniul filosofiei universale i din morala cre tin
acele reguli care, îndemnând pe om s fie în elept, îl pot ajuta sa fie fericit. Ori, mai
pu in nefericit.
Grija principal a acestei c r i este de a nu fi, cu orice pre , original , ci de a fi
util . S - i ofere, cu alte cuvinte, o hran care te ajut s tr ie ti, s cre ti i s te
dezvol i normal. O hran pentru suflet, pentru ca sufletul s fie lini tit i împ cat cu
sine însu i.
Absen a spiritului moralizator, rudimentar i agresiv, extrema simplitate cu
care sunt formulate „regulile de în elepciune”, le fac pe acestea repede în elese i
asumate.
Din acest punct de vedere Manualul nu este, probabil, o carte care „vindec ”,
dor e, cu certitudine, o carte care ne înva s fim în elep i. Adic s tr im în acord
cu natura noastr profund , s nu ne falsific m cu bun tiin , s nu ne am gim, s
nu ne îndep rt m prea mult de esen .
Pendulând între un scepticism „luminat” i un epicureism temperat de
„în elepciune”, Manualul profesorului Bochenski e o „carte de c p tâi” ce ne
îndeamn s ne conducem via a cu pruden i permanent grij , dar s ne bucur m
de ea ca de singurul dar ce ne-a fost dat.
Vasile Igna, Berna, 22 iunie 2003

PREFA
Dup cinci ani de la moartea P rintelui I J. M. Bochenski, fo tii s i studen i in
s -i mul umeasc profesorului lor de filosofie, care a fost de asemenea rector i
decan al Universit i din Fribourg; ei doresc s - i manifeste astfel recuno tin a
editând aceast carte.
În arhiva P rintelui Bochenski, am g sit o încercare de traducere a prezentei
lucr ri i ne-am gândit s-o punem la punct în vederea edit rii ei în limba francez .
Aceast c rticic intitulat Manual de în elepciune pentru oamenii de rând este
o lucrare interesant i provocatoare în egal m sur . P rintele Bochenski a scris-o
ini ial în polonez . A fost un mare succes editorial, drept urmare prima edi ie s-a
epuizat rapid. Acest text, care a sedus o bun parte a intelighen iei poloneze, nu a
fost, din p cate, acceptat de c tre teologi, în Polonia, acest opuscul a fost deja
reeditat de patru ori.

4
 El este scris în acela i spirit filosofic ca Medita iile lui Marc Aureliu,
Aforismele lui Schopenhauer sau Despre fericire, de Epicur.
Este o lucrare pur filosofic iar nu teologic .
Nu trebuie s confund m teologia moral i etica cu regulile de via care se
g sesc în aceast carte.
În ultima parte a lucr rii g sim distinc iile metodologice dintre în elepciune,
moral , etic i teologie.
Pentru P rintele Bochenski, în elepciunea este o tiin aparte. Nu trebuie s o
amestec m cu teologia moral cre tin . Mai mult, nu trebuie s ne gândim c
în elepciunea este etica privat a lui Bochenski. De altfel, înaintea mor ii sale, el
începuse s preg teasc un document intitulat Manualul în elepciunii Evangheliei,
dar din p cate n-a reu it s -l termine.
P rintele Bochenski a spus întotdeauna c nu trebuie privit ca un „guru”. În
Manualul de în elepciune pentru oamenii de rând se g sesc reguli practice de via ,
acelea i reguli ca la al i filosofi, poate îns mai bine ordonate i mai ales
sistematizate.
P rintele Bochenski era maestrul lucr rilor de mici dimensiuni care ne dau
esen a problemelor în doar câteva pagini.
Care este scopul practic al acestei carp? Cred c aceasta poate £ un ajutor în
ceea ce prive te educa ia. Trebuie s progresezi în via i pentru aceasta este
necesar s începi pas cu pas, de la reguli foarte simple i raionale.
Exist mul i oameni care se simt pierdu i în via . Ei nu mai sunt credincio i i
gândesc c morala este un domeniu rezervat Bisericii. Consult psihologi sau
psihiatri i g sesc la ei acelea i reguli ale în elepciunii ve nice expuse în aceast
carte.
Nu e u or s tr ie ti cu în elepciune dar în cele din urm te sim i mai fericit
astfel.
Regulile din aceast carte se situeaz între egoismul pozitiv (s n tos) i
dragostea de sine.
P rintele Bochenski a scris acest manual la vârsta de 90 de ani. Profesorul
Guido Küng a fost cel dintâi care, cu prilejul simpozionului dedicat anivers rii celor
80 de ani de via ai lui Bochenski, i-a cerut P rintelui Bochenski s - i expun
vederile referitoare la subiectul în elepciunii. Acesta a ezitat îndelung c ci interesul
s u pentru filosofia practic era foarte mic, preferând mai degrab filosofia
tiin ific . Totu i, atunci când membrii seminarului filosofic polonez din Fribourg i-
au spus c marii filosofi analitici scriseser i despre problemele în elepciunii, el a
început imediat s lucreze la al s u Manual de în elepciune pentru oamenii de rând.
Într-adev r, P rintele Bochenski este, înainte de toate, un filosof analitic,
prieten cu Carnap, Quine, Church, Tarski, Chisholm, Popper, Russell. Îns el este i
un filosof universal care i-a cunoscut personal pe Sartre, Jaspers, Gadamer,
Ingarden, Eliade, Levinas, Maritain. Bochenski credea c , în diferite perioade ale
vie ii, trebuie s tii s - i schimbi interesele tiin ifice i pasiunile, ca s - i recape i
prospe imea de spirit. Acesta a fost cazul lui însu i c ci spiritul s u a r mas vioi pân
în ultimele clipe ale vie ii.
P rintele Bochenski crede c exist posibilitatea de a crea o nou tiin care
s abordeze problema în elepciunii.
Aceast tiin ar â o tehnologie a vie ii s n toase. Ea s-ar putea servi de
rezultatele altor tiin e, precum psihologia, sociologia, teoria deciziilor, filosofia,
literatura, culegerile de proverbe etc. Întotdeauna, i cu prec dere la volanul ma inii
sale, el a iubit viteza; a pilotat chiar i avioane. Acest gen de activitate este destul de

5
simptomatic pentru personalitatea sa; într-adev r, când circuli cu mare vitez , ai ne-
voie de reflexe pentru a putea efectua rapid o sintez .
P rintele Bochenski i-a d ruit corpul tiin ei. El era un cre tin cu un orizont
infinit de gânduri i de curaj.
P rintele Bochenski a fost un om foarte competent; el cuno tea via a nu numai
din punct de vedere teoretic, ci i din punct de vedere practic.
Kornelius Politzki
Pensier, mai 2000

CUVÂNT ÎNAINTE

Ve i g si în acest manual câteva precepte ale în elepciunii pe care le-am

deprins de la vechii în elep i în cursul lungii mele vie i. Nu este vorba decât de
o alegere din vastul ansamblu de legi de acest fel. Au fost re inute doar regulile
cele mai generale, nef cându-se nici o men iune la preceptele particulare,
privind, de pild , comer ul, iubirea, politica i r zboiul. Numeroasele principii
care se aplic persoanelor aflate în pozi ii diriguitoare nu i-au g sit nici ele
locul aici.
Exist un mare num r de lucr ri de acest gen, f r a vorbi despre
sistemele morale care de obicei con in multe precepte sapien iale. Este
suficient s amintim culegerile de proverbe, diversele c r i de „în elepciune”
cuprinse în Biblie, precum i literatura ascetic a marilor religii care ofer
numeroase alte exemple. S -i men ion m doar pe Cicero, Epictet, Marc
Aureliu, La Fontaine i Kipling. În cursul istoriei noastre europene s-a depus un
mare efort în elaborarea regulilor în elepciunii, în alte p r i, în alte culturi, s-a
întâmplat la fel. Acest efort este urmat ast zi de o jum tate de duzin de
discipline tiin ifice.
A vrea s produci, în aceste condi ii, o oper original , ar însemna,
desigur, s dai dovad de o curioas neîn elegere. Ceea ce public eu aici, nu
sunt deci propriile mele gânduri, ci acelea ale în elep ilor de odinioar . Urmând
exemplul lui Wittgenstein, nu citez, în principiu, pe nimeni cu excep ia, ici-
colo, câte unui poet c ruia îi datorez o expresie deosebit de atr g toare, în
acela i timp, se cuvine s spun c sursele din care mi-am împrumutat
referin ele sunt înainte de toate grece ti: Aristotel, stoicii, Epicur.
Aceast m rturisire ridic o problem . O în elepciune atât de unilateral
greceasc ar putea tinde la universalitate? Mul i contemporani, partizani ai unui
pluralism foarte popular ast zi, vor nega acest lucru. În ceea ce m prive te,
dac vom numi „în elepciune” i morala religioas , preceptele enumerate aici
nu formeaz singura în elepciune universal . În schimb, dac vom distinge
în elepciunea de morala religioas , înclin s consider susnumitul pluralism
drept fals. G sesc c pretutindeni omul are acelea i caracteristici i acelea i
temelii i c în elep ii greci au în eles cel mai bine aceast idee.
Voi fi întrebat, poate, de ce am compus acest manual i de ce îl public? Ei
bine, l-am redactat în primul rând pentru mine. Voiam s tiu ce este
în elepciunea acestei lumi. Expozeurile clasice nu m mul umeau deloc. În
general, sunt prea pu in sistematice (ceea ce este de în eles deoarece n-au fost

6
redactate de oameni de tiin ci de profe i i de scriitori). Pe de alt parte,
toate, cu câteva excep ii (Epictet), sunt prolixe. În fine, descop r într-însele, de
regul , o confuzie între în elepciune, moral i etic .
Publicând un manual de în elepciune, m expun acuza iei de a preda
imoralitatea i de a corupe tineretul. În fond, în elepciunea expus în aceste
pagini este foarte diferit de morala cre tin tradi ional . Voi r spunde acestei
acuza ii - l sând la o parte faptul c multe legi ale în elepciunii sunt identice cu
cele ale moralei - spunând c aici este vorba despre în elepciunea acestei lumi,
filosofic , despre care Sfântul Pavel a scris (I Cor. 1, 20): „Oare n-a ar tat
Dumnezeu drept nebun în elepciunea lumii acesteia?” i c invers, „cuvântul
crucii nebunie este” - în ochii p gânilor (ib. v. 18). În ceea ce m prive te, sunt
cre tin, profesez a adar nebunia evanghelic i nu îmi propun deloc s
recomand în elepciunea acestei lumi.
Dar atunci, de ce s public aceast carte? Pentru c , din faptul c profes m
o anumit credin , nu rezult c trebuie s le ignor m pe celelalte. Dimpotriv ,
cel ce se leap d de o credin ar trebui s tie ce respinge, ce este doctrina pe
care nu o vrea. Ori, mie mi se pare c mul i cre tini î i fac iluzii cu privire la
acest subiect i tr iesc dup principiul „a împ ca i capra i varza”. Vreau s -i
provoc s gândeasc , ceea ce ine de datoriile fundamentale ale filosofului.
Aceast mic lucrare este o carte provocatoare.
Pe de alt parte, mi se va aduce obiec ia, poate, c vreau s par un în elept.
A-ceast obiec ie m pânde te cu atât mai mult cu cât, în bun tatea lor, câ iva
prieteni mi-au atribuit acest titlu. A vrea s -l asigur pe cititor c nu sunt un
în elept i nici nu doresc deloc s par a a ceva. La sfâr itul vie ii mele, îmi dau
seama perfect cât de tare i cât de grav am p c tuit împotriva principiilor
în elepciunii - de n-ar fi decât pentru simplul fapt c am inut s tr iesc dup
evanghelie. Nu doresc nici s par un în elept nu numai pentru c acest lucru ar
fi o eroare dar i pentru c aplic cu grij preceptul 10.2: ceea ce cred al ii
despre mine mi-e absolut indiferent.
*
* *
Însu i conceptul de în elepciune pare a fi atât de r u cunoscut, încât am
crezut util s adaug în corpul acestei lucr ri (capitolele A i B) câteva
considera ii teoretice privitoare la moral , etic i în elepciune, a a cum le
concep eu (capitolul C).

INTRODUCERE

Precum zeul Ianus, în elepciunea are dou fe e. Ne înva , pe de o parte,

c totul este z d rnicie (4.3) dar, pe de alt parte i în ciuda acestei afirma ii, ne
spune s ne bucur m de via (3). Aceast antinomie fundamental pretinde
câteva explica ii.
Când în elep ii spun c tot ceea ce exist este z d rnicie, ei nu în eleg s
nege c exist lucruri demne de a fi râvnite. Numai un prost ar putea pretinde
c astfel de lucruri nu exist . Este destul s te gânde ti la o violent durere de

7
din i pentru a- i da seama c cel ce sufer trebuie s socoteasc suprimarea
acestui r u ca pe ceva ce nu-i deloc zadarnic ci foarte de dorit.
Prin urmare, nu despre aceasta este vorba. Biblicul adagiu: „de ert ciunea
de ert ciunilor, toate sunt de ert ciune (Ecl. 1, 2) semnific mai întâi faptul c
nici un lucru i nici un eveniment din lumea a-ceasta nu are valoare absolut i,
în al doilea rând, c nimic nu este durabil. Tot ceea ce este, este relativ i
trec tor. În elep ii voiau, de asemenea, s ne aminteasc astfel c omul însu i,
precum i toate operele sale - civiliza ii, cuceriri ale tiin ei etc. - nu sunt în
lume decât fragmente lipsite de importan . P mântul, mai cu seam , este un
veritabil cimitir al civiliza iilor i al na iunilor moarte. Totul se afund în neant.
Mai mult, via a noastr interioar depinde în mare m sur de pasiuni i de
sentimente, adic de legile naturii. Libertatea uman este teribil de limitat .
Prin urmare, în elepciunea se opune umanismului i na ionalismului. Ea
vede într-însele expresii ale prostiei umane. R d cinile acestei prostii sunt
limpezi. Mul imea tie c omul individual este z d rnicie, f r nici un fel de
importan ; va c uta deci altceva care ar avea o valoare absolut . Ea crede a-l fi
g sit, de pild , în umanitate sau în na iune. Le divinizeaz i se identific cu
ele. Dar nu e decât înc o prostie c ci aceste entit i, chiar dac mai durabile
decât individul, sunt, orice s-ar spune, zadarnice.
Aceasta este, a adar, prima fa a în elepciunii: de ert ciunea
de ert ciunilor i totul este de ert ciune. Dar ea are i o a doua fa : înv tura
cu privire la ceea ce trebuie f cut în aceast situa ie tragic . O-mul nu este
decât un foarte mic i neputincios fragment din univers, neexistând decât timp
de o frac iune de secund cosmic . Dar aceast frac iune este tot ceea ce el are
la dispozi ie. Legile în elepciunii ne înva cum s ac ion m ca s nu o irosim.
Prin urmare, nu exist contradic ie între doctrina z d rniciei i preceptul
pl cerii. Con tiin a z d rniciei a tot ceea ce suntem i întâlnim în lume nu
exclude ac iunea ci o impune. Acel „memento mori” din secolul al XV-lea i
acel „carpe diem” antic nu sunt decât cele dou fa ete ale aceleia i legi a
în elepciunii. Un poet a spus-o foarte bine: „s ne bucur m de via c ci nu
tr im decât o singur dat ”. „C ci” tocmai pentru c totul este z d rnicie f r
consisten - trebuie s ne bucur m de via .

PRINCIPII FUNDAMENTALE

Preceptele în elepciunii men ionate în acest manual se împart în dou

clase. Prima cuprinde principiile fundamentale iar a doua legile care vizeaz
aproapele.
Principiile fundamentale pot fi clasate în opt grupe. E mai întâi prima lege
a în elepciunii (1). Toate celelalte sunt aplica ii, fie în vederea finalit ii
ac iunii: principiul priorit ii vie ii (2), al sensului vie ii i al pl cerii (3) fie cu

8
privire la ac iune ca atare: principiul autonomiei (4) i, în raport cu modul
ac iunii: principiile pruden ei (5), modera iei (6), t riei (7) i obiectivit ii (8).

1. Prima lege

În ce scop, în numele a ce ac ioneaz omul în elept? Dac adres m aceast

întrebare oamenilor simpli, dar cu judecat , ob inem întotdeauna acela i
r spuns: în eleptul ac ioneaz ca s - i asigure o via lung i fericit . Nu este
în elept ci prost, de pild , cel ce- i risc inutil via a. Prost este i cel ce se
dest inuie te oricui ca i cel ce- i face du mani f r motiv. Pentru simplul fapt
c în elepciunea pretinde s - i fixezi drept scop o via lung i bun . Aceast
opinie universal împ rt it poate fi prezentat sub forma urm toarei legi:

1. Ac ioneaz în a a fel încât s tr ie ti fericit îndelung.

Aceasta este prima i cea mai important lege a în elepciunii. Este o

axiom din care - cu datele experien ei - se deduc toate celelalte legi. Se poate
spune i c , invers, tot ceea ce o contrazice este o prostie. Îi este atribuit
marelui în elept englez Whitehead urm toarea defini ie: a fi ra ional (adic
în elept), înseamn în primul rând a tr i; în al doilea rând a tr i bine; în al
treilea rând a tr i i mai bine.
Ar mai fi de notat, de asemenea, c ultima parte a legii noastre este o
abreviere a celei de-a patra porunci biblice „ca s - i fie bine i s tr ie ti ani
mul i pe p mânt” (Deut. 5, 16).
Aceast lege corespunde uneia dintre legile fundamentale care guverneaz
organismele vii. Fiecare organism, plant , bacterie sau animal încearc s o
fac cât se poate de bun . Dar omul este un animal deosebit astfel încât el poate
înc lca legile biologice. În con tiin a sa, aceste legi corespund unor reguli
c rora poate s li se supun sau nu.
Dou remarci au importan aici. Legea noastr nu este o lege moral ,
a adar este lipsit de necesitatea proprie legilor morale; este o axiom , dar o
axiom liber acceptat . Fiecare poate s i-o asume sau s-o resping . Vom
discuta aceast diferen în capitolul C (2).
Pe de alt parte, contrar tuturor celorlalte precepte ale în elepciunii,
aceast lege se aplic în mod universal i f r excep ie. Când este vorba de
celelalte legi, principiul modera iei (6) trebuie s fie subîn eles, adic ele nu
trebuie în elese ca fiind întru totul universale. În elepciunea, contrar moralei,
este dialectic .

2. Primatul vie ii

Primul principiu determin scopul oric rei ac iuni umane: via a lung i
fericit . Dar, în timp ce toat lumea pare a fi de acord în ceea ce prive te acest
principiu, diferen e de opinie apar atunci când este vorba despre interpretarea
sa, adic în ceea ce prive te sensul expresiei „via lung i fericit ”. Prin
urmare, însu i conceptul de în elepciune depinde de aceste interpret ri. Pentru

9
un musulman, de pild , via a lung i fericit este via a din ceruri;
în elepciunea lui îl înva , deci, c trebuie s moar într-un r zboi sfânt.
Cu toate acestea, printre numeroasele interpret ri ale „vie ii fericite”
(dintre care majoritatea au, de altfel, un caracter religios i apar in deci mai
degrab moralei religioase decât în elepciunii), g sim i interpretarea profan
cea mai natural i cea mai comun . Conform acesteia, via a fericit este via a
aici, pe p mânt, o via f r suferin e, înso it de pl ceri i tr it în bun stare i
într-un anturaj pl cut: este o via de activitate mul umitoare în bune rela ii cu
ceilal i
Nu un singur ideolog s-a f cut vinovat, în acest punct, de în el torie,
încercând în chip fraudulos s ascund sub expresia „via fericit ” ceva cu
totul diferit. Se pare îns c omul de pe strad tie s se apere cum trebuie
împotriva acestei în el torii. Când cineva vrea s -l conving c via a fericit
const , de pild , în supunerea oarb fa de legile moralei i ale poli iei, el r -
mâne sceptic. E chiar de mirare s vezi cum acest om, care devine atât de u or
victima ideologilor, tie s în eleag limpede esen ialul: ceea ce este, dup el,
via a fericit .
Ca s evit m neîn elegerile, se cuvine s amintim faptul c în elegem s
prezent m aici consecin ele acestei interpret ri a cuvântului „în elepciune”.
A adar, nu dovedim juste ea preceptelor ci doar c ele sunt consecin e ale
principiului fundamental.
Principiul primatului vie ii cuprinde dou p r i. În prima, ne recomand s
veghem asupra vie ii, iar în a doua asupra vie ii fericite. Regula echivalent
primei p r i este urm toarea:

2. Protejeaz - i, înainte de toate, via a i s n tatea.

În timpul b t liei de la Monte Cassino, drumurile aflându-se sub focul

du manului, erau m rginite de pancarte pe care scria:

2.01. Nu fi prost; nu te l sa ucis!

În elepciunea reia acest adagiu care este, într-adev r, evident. Întâlnim,

totu i, aici, probleme privind situa iile limit ale martiriului i sinuciderii.
Morala i în elepciunea iau, în aceast privin , pozi ii foarte diferite. Morala
distinge net martiriul de sinucidere, pentru c dup ea sinuciga ul - spre
deosebire de martir - are ca scop propria moarte. Dar, pentru în elepciune,
aceast distinc ie nu este esen ial . Pentru ea martiriul este o sinucidere c ci
sinuciderea este un act care atrage dup sine în chip necesar moartea
sinuciga ului, ca, de pild , saltul de la etajul al 15-lea, consumarea unei otr vi
etc. Or, martirul împline te, el însu i, un astfel de act atunci când refuz s - i
tr deze cauza în condi iile în care acest refuz are drept consecin , în chip
necesar, moartea sa. Diferen a între un astfel de refuz i, de pild , saltul de la
etajul 15, const exclusiv în aceea c , în cazul sinuciderii, moartea este legat
de act prin legi naturale, în timp ce, în cazul martiriului, aceast leg tur este
stabilit prin voin a persecutorului.

10
 Pe de alt parte, morala consider orice via drept valoare superioar , în
timp ce în elepciunea nu atribuie aceast valoare oric rei vie i ci doar vie ii
fericite. Ca urmare, ea interzice martiriul care este pentru ea sinucidere
nelegitim dar recomand aceea i sinucidere într-un caz particular. Preceptul ei
este:

2.1. Când via a î i pare negre it i iremediabil de nesuportat, ia- i zilele.

Vechii în elep i spuneau „porta sem-per aperta est” - u a este întotdeauna

deschis . Justificarea acestui precept este u oar . S ne imagin m un om care
sufer îngrozitor i care tie c nu va g si u urare; el nu are deci nici o
posibilitate s duc o via fericit . Vedem intuitiv c acest om, dac admite
prima lege a în elepciunii, trebuie s se sinucid .
Un r spuns implicit la problema cunoa terii a ceea ce este o via a de nesu-
portat va veni dinspre considera iile privitoare la cea de-a doua parte a
preceptului nostru care ne cere s avem o via a fericit .

2.2. Exceptând situa iile excep ionale, plaseaz - i via a i s n tatea

deasupra tuturor celorlalte lucruri.

Circumstan ele excep ionale sunt acelea care impun sinuciderea. Aceast
lege este, ea îns i, o consecin a direct a principiului fundamental. C ci, ca s
ai parte de o via a fericit , înainte de toate trebuie s tr ie ti i s fii s n tos.
Nici o via a fericit nu este posibil altfel.
În sfâr it, s remarc m c , dac preceptul primatului vie ii este indubitabil
în în elepciune, el este probabil pricin de cel mai mare scandal în ochii
moralistului.

3. Pl cerea i sensul vie ii

3. Bucur -te de via .

Deoarece, cum zice poetul, nu tr im decât o singur dat . În eleptul nu

risipe te, deci, nici o firimitur de pl cere pe care via a i-o ofer . Aten ie!
Aceast lege nu este valabil decât în cadrul principiului modera iei 6 (a se
vedea i legea 6. 31).
Acest principiu poate fi formulat i dup cum urmeaz :

3.1. Str duie te-te s ai pl cere i cât mai pu in durere posibil.

Prezentat astfel, principiul pare evident c ci corespunde uneia dintre legile

fundamentale ale vie ii. Îns omul, i probabil doar omul, poate s nu asculte de
el. Anumi i filosofi au ridicat chiar înc lcarea sa la demnitatea unei datorii
morale.
Or, pentru a te putea bucura de via , aceast via trebuie s aib un sens.
Sensul i fericirea nu sunt acela i lucru. De pild , cineva care evit un pericol
sau încearc s înving o suferin are desigur un sens în via dar asta nu

11
înseamn c l-am putea numi fericit. Sensul vie ii este deci o condi ie necesar
dar nu i suficient a fericirii.

3.2. F în a a fel încât via a ta s aib întotdeauna un sens.

Via a unui om are un sens, la un moment dat, dac în acest moment el

tinde înspre un scop sau se bucur de prezent (una nu o exclude pe cealalt );
aici exist deci dou legi ale în elepciunii. Prima are în vedere scopurile:

3.21. S ai mereu un scop de atins.

Se tie c mul i oameni se îmboln vesc sau mor imediat dup ce au ie it la

pensie. Cauza pare a fi chiar pierderea scopurilor care trebuie atinse, a
sarcinilor care trebuie îndeplinite. Or, exist mii de scopuri i de sarcini
posibile de s vâr it în via a fiec rui om. Sfatul care poate fi dat oamenilor care
trebuie s ias la pensie este acela de a- i preg ti retragerea g sind noi sarcini i
fixându- i noi obiective.
Cu toate acestea, via a are sens i atunci când omul nu tinde c tre nici un
scop ci se bucur de clip . De unde legea:

3.22. Bucur -te de clip .

Contrariul a ceea ce pretinde aceast lege poart numele savant de

„mediatizare universal ”. Ea const în a concepe totul, f r excep ie, ca mijloc
pentru un scop. M trezesc, de pild , i mai întâi m gândesc s m sp l ca la
ceva necesar pentru a putea s merg la gar ; apoi s merg la gar ca s iau
trenul de Berna, asta ca s ajung la Berna; s merg acolo ca s întâlnesc un
prieten; s -l întâlnesc pe acest prieten ca s -i cer ajutorul; s -i cer ajutorul
pentru... i a a mai departe. În acest fel, toat via a sau aproape pare a fi
mediatizat . Aceast mediatizare o v duve te de sens c ci seria scopurilor
subordonate unele altora va fi întrerupt de moarte. Ca s o evi i, trebuie s
existe în aceast via clipe de pl cere pentru ceea ce este prezent, f r nici o
înclina ie înspre un scop anume.
Acela i gând poate fi exprimat i în felul urm tor:

3.221. Înva s tr ie ti în prezent.

Acesta este unul dintre perceptele de în elepciune înc lcat cel mai des.
Oamenii urm resc ni te scopuri, î i concep existen a exclusiv ca pe o tendin
înspre ceva, sunt alunga i de un scop la altul f r încetare i f r odihn .
Aici se pune problema rela iei dintre pl cere i tendin . Trebuie s d m
prioritate scopurilor în fa a pl cerii sau, invers, pl cerii în fa a scopurilor? Nu
exist un r spuns general la aceast întrebare, valabil în orice împrejurare. E
totu i cert c în eleptul vegheaz s tind mereu înspre un scop sau s se bucure
de clip . Se poate spune c via a sa este un amestec de tendin i pl cere.

12
Propor ia lor relativ va depinde de împrejur ri i de vârst . Nu trebuie s
uit m totu i c tendin a, ea îns i, ac iunea, ar trebui s fie o bucurie.
Cei care încalc legea pl cerii de clipa prezent sufer adesea de
con tiin a distan ei dintre prezent i viitor, dintre mijloace i scop. Insisten a pe
aceast distan este una dintre cauzele insatisfac iei i, în consecin , ale
nefericirii. Or, acest lucru poate fi evitat dac vom concepe mijloacele drept
scopuri. Este ceea ce înva preceptul urm tor:

3.222. Încearc s concepi mijloacele drept scopuri.

În exemplul nostru, în loc s vezi în actul de a te sp la, i în celelalte

activit i de acest fel, pure mijloace, ar trebui s consider m c nu sunt lipsite
de pl cere ci sunt demne de a fi exersate pentru ele însele, independent de
scopurile c rora pot servi.

4. Autonomia

F r nici o îndoial c , în mod normal, nimeni, în afara lui însu i, nu va

avea grij de via a lui fericit . S nu ne facem iluzii: pe ceilal i îi preocup de
obicei propria lor fericire iar nu a noastr . Deci, flecare om în parte trebuie s
aib grij de propria fericire. Or, nimeni nu poate îndeplini aceast sarcin dac
nu se guverneaz pe sine, dac nu este st pân pe propria lui activitate. Sensul
vie ii, satisfac ia, fericirea depind în mare m sur de aceasta. De unde,
importanta lege a în elepciunii:

4. Condu- i tu însu i via a.

Capacitatea de a îndeplini o astfel de orientare se nume te uneori

„autonomie”, termen provenind din cuvintele grece ti autos i nomos: „care se
conduce dup propriile sale legi”. Am putea vorbi i despre libertate dar
conceptul de autonomie pare a fi mai înc p tor decât acela de libertate. Aceasta
din urm semnific independen a fa de ceilal i, în vreme ce autonomia
conoteaz în plus capacitatea de a- i conduce singur via a. Putem distinge între
autonomie ca independen exterioar , fizic , i autonomia interioar , psihic .
Nu este u or s o ob inem pe prima; este posibil ca nimeni s nu o posede în
toat deplin tatea sa, ca noi to i s depindem, mai mult sau mai pu in, de
împrejur ri, de anturaj. În ceea ce prive te libertatea fizic , nu putem formula
decât urm torul precept:

4.1. Pe cât posibil, în ac iunea fizic , fii independent.

Morali tii nu cunosc acest precept: nu e nimic uimitor în asta c ci nu este

o regul moral ci una sapien ial . S remarc m clauza „pe cât posibil”.
Libertatea complet nu apar ine acestei lumi. Suntem ca ni te câini inu i în
lan . Nu-l putem rupe. Dar în eleptul încearc m car s prelungeasc acest lan
i s câ tige cât mai mult independen exterioar posibil .

13
 4.2. St pâne te- i gândirea, sentimentele i st rile de spirit.

Prea adesea se întâmpl contrariul, sentimentele, pasiunile i st rile de

spirit, adic for ele naturale, ne st pânesc. Nu suntem st pâni peste via a
noastr . Doar în eleptul împrumut idealul lui Homer: el este în acela i timp
marinar, cârm i corabie. Realizarea acestui ideal nu este u oar dar, contrar
dobândirii autonomiei fizice, ea este posibil .
Un principiu important, dar aproape întotdeauna ignorat de mul ime, ine
de aceast lege. Este vorba de urm toarea problem : da, trebuie s ne
conducem via a, dar în ce direc ie? în elepciunea ne înva c scopul nostru
trebuie s fie împlinirea vie ii fericite. Or, o astfel de via comport între altele
sentimentul c ac ion m conform unui model, unui ideal ales de noi în ine. De
unde preceptul:

4.21. Ac ioneaz potrivit propriului t u ideal.

Pentru a nu cita decât dou exemple, idealul de ofi er comport curaj,

autoritate, fidelitate fa de jur mânt i alte virtu i morale. Idealul micului
comerciant pornit pe cale s - i fac mica sa avere (atât de r spândit în Polonia)
cuprinde zel, tiin de „a se descurca”, capacitate de a convinge, insolen .
Compararea acestor dou exemple este suficient pentru a ar ta c aplic rile
concertate ale preceptului nostru pot fi legi morale dar nu e obligatoriu s se
întâmple astfel.

4.3. Nu te ata a prea mult de o persoan nici de nimic altceva.

Vechii stoici, asce ii budi ti i cre tini au conceput adeseori acest precept
de o manier extrem , ca interzicând orice ata ament, orice iubire. Preceptul
în elepciunii nu comport o interdic ie atât de total . Lucrurile i oamenii pe
care-i iubim pot fi i sunt în general izvor de mult pl cere, în elepciunea nu ne
interzice s ne ata m de ele, ci doar s nu ne ata m prea tare deoarece, atunci,
devenim sclavii lor. Mul i în elep i au considerat acest precept ca unul dintre
cele mai importante. El este, într-adev r, o consecin direct a principiului
z d rniciei tuturor lucrurilor. Legea urm toarea este o aplicare a sa:

4.31. Nu te droga.

„A te droga” este luat aici într-un sens foarte larg, pentru orice activitate
cu care ne-am obi nuit pân într-atât încât nu mai putem s ne lipsim de ea.
Tabagismul si alcoolismul inclusiv. Se tie c mii de b rba i i femei cad în
mizerie si nefericire, c mul i mor ca urmare a dependen ei de diferite otr vuri
precum cocaina, heroina etc., dar chiar i dependen a de drogul cel mai benign
i legal, care este tutunul, este o prostie, c ci vine în contradic ie cu principiul
autonomiei. De asemenea, trebuie s spunem c nu s-a v zut nicicând un
în elept beat.

14
 4.4. P streaz - i lini tea interioar

Este una dintre legile cel mai des invocate de în elep i. Conexiunea ei cu
principiul autonomiei const în aceea c omul nu se poate guverna pe sine când
o furtun face ravagii în con tiin a sa, când este juc ria unor pasiuni violente.
Vechii stoici au mers atât de departe în acest domeniu pân la a interzice orice
sentiment. Este o exagerare evident dar ceea ce r mâne este c preceptul
lini tii interioare (relax-ul! americanilor) este o regul important a
în elepciunii.

4.41. P ze te- i senin tatea spiritului.

Aceast lege seam n precedentei f r a fi identic cu ea. De i mul imea

nu o cunoa te, ne putem supune ei în cele mai dificile condi ii. C ci, conform
unui adev r formulat de secole de în elep i, adev ratele obstacole în calea
echilibrului mental, i, plecând de aici, în aceea a senin t ii, nu se afl în afara
noastr ci în noi în ine. Justificarea acestui precept se afl în experien .
Aceast ne înva c senin tatea este unul dintre cei mai importan i factori ai
fericirii.
i acum, iat alte dou precepte privind acela i domeniu:

4.411. Spune- i în flecare diminea : „totul merge strun ”.

4.412. Încearc s concepi evenimentele viitoare ca fiind pl cute.

Amândou se bazeaz pe experien . tim, într-adev r, c voin a poate

exercita o influen puternic asupra st rii noastre de spirit. Adeseori, este
suficient s vrem ca un eveniment s fie pl cut pentru ca el s devin astfel.

5. Pruden a

Principiul autonomiei prescrie c omul trebuie s - i guverneze propria sa

via . Acum, dup ce l-am prezentat, trecem la felul în care aceast guvernare
trebuie s fie exercitat . G sim aici trei reguli fundamentale, acelea ale
pruden ei, modera iei i t riei.
Principiul pruden ei era foarte popular la morali tii Antichit ii. Lucru
curios c ci, în ciuda diversit ii sistemelor, ei sunt aproape cu to ii de acord s -l
recunoasc în ciuda justific rilor divergente. Iat -l în toat simplitatea sa:

5. Fii prudent.

Aceasta este una dintre regulile fundamentale ale în elepciunii. C ci omul

nu se poate supune primei legi dac nu gânde te i nu ac ioneaz cu pruden .
Pentru a avea o via fericit nu este de ajuns s vrei ci trebuie s i ac ionezi
cu judecat , adic prudent, în vederea atingerii acestui scop. Or, cum tie toat

15
lumea, o astfel de ac iune, exercitat în condi ii adeseori complexe, nu este
posibil f r reflec ie, f r ra iune, într-un cuvânt f r ceea ce se cheam
„pruden ”.
Putem distinge pruden a în gândire i în ac iune. Prima este baza celei de-
a doua c ci, dac gândim sau judec m imprudent, cu u urin , vom i ac iona
imprudent. Or, o astfel de pruden nu este posibil f r reflec ie. De unde,
primul precept al acestui domeniu:

5.1. Nu admite nici o propunere înainte de a te fi asigurat cu

con tiinciozitate c este adev rat sau cel pu in probabil adev rat .

Este de necrezut câ i oameni p c tuiesc împotriva acestui precept, în

ciuda eviden ei sale, emi ând cu u urin judec i nefondate asupra unor
chestiuni despre care abia au habar. Acest principiu este înc lcat în majoritatea
cazurilor în dou domenii: când este vorba de aprecierea comportamentului
altora i în chestiunile politice. Regulile elementare ale în elepciunii sunt u or
înc lcate în rela iile noastre cu semenii i impruden a în chestiunile politice îi
ajut pe arlatanii de toate spe ele s se agate de putere i s fac r u cet enilor
impruden i. Încrederea pe care mii de credincio i o acord anumitor efi de
secte religioase, simpli r uf c tori adesea, este un exemplu extrem dar, din
nefericire, frecvent, al impruden ei.
Preceptele urm toare precizeaz sensul celui de mai sus:

5.11. Înainte de a face sau a spune ceva important, pune- i întrebarea:

merit osteneala?

Cu to ii suntem tenta i s ac ion m impulsiv, f r a reflecta. De pild ,

când cineva afirm un lucru absurd, tenta ia de a-l face idiot este mare dar mai
mare daraua decât ocaua. În majoritatea cazurilor, e inutil. Ofens m un om i
nu ob inem nimic în schimb.

5.12. Înainte de a lua o decizie important , asigur -te c nu faci din do-
rin e realitate.

Este vorba despre gre eala pe care englezii o numesc „wishful thinking”,
„gândire vis toare”. Adeseori suntem înclina i s o comitem. Când inem mult
la ceva, începem s credem cu u urin c situa ia dorit este real . În aceast
privin , ar trebui s -l imit m pe bunul comandant al unei unit i militare aflate
în lupt . Nimeni nu- i dore te victoria mai mult decât el i totu i nimeni nu este
mai obiectiv în aprecierea situa iei decât dânsul.

5.13. În orice chestiune important , cere sfatul oamenilor cu experien .

Motivul este evident. Profitând de experien a altora, înt rim baza propriei
noastre decizii. Aceast lege se aplic , înainte de toate, aprecierii noastre

16
personale pentru care judecata obiectiv este în general dificil . În elep ii ne
înva c cel ce se ascult pe sine în acest domeniu, ascult un prost.

5.14. Amân pe mâine o decizie important .

Desigur, dac nu e urgent . Principiul general privind ritmul deciziei

poate fi formulat în felul urm tor: preg tirea deciziei trebuie s fie cât mai lent
posibil dar execu ia ei trebuie s fie rapid i energic . Experien a înva c
u or comitem gre eli în aceast privin .

5.15. Cunoa te-te pe tine însu i.

Omul este unul dintre factorii cei mai importan i în fiecare decizie pe care
o ia. Or, lucru de mirare, majoritatea oamenilor îi cunosc mai bine pe ceilal i
decât se cunosc pe ei în i i. Prin urmare, în elep ii ne recomand , ca prim
condi ie a pruden ei, s ne cunoa tem bine pe noi în ine.

5.151. G se te în Secare zi un moment pentru a reflecta la tine însu i.

Aproape toate marile religii recomand medita ia dar nu exist nici un

motiv pentru ca ea s se limiteze la religie. În fapt, ea este necesar oricui vrea
s - i guverneze via a în chip rezonabil.
Unul dintre principiile secundare cele mai importante în raport cu
preceptul pruden ei este regula competen ei:

5.2.Ocup -te de lucrurile care depind de tine iar nu de cele care nu

depind de tine.

Într-adev r, a ne ocupa de lucrurile care nu depind de noi este o mare

prostie.
Unul dintre fenomenele cele mai uimitoare este faptul c atâ ia oameni
gândesc, sunt preocupa i, discut despre chestiuni asupra c rora nu au nici o
influen .
Ne-am putea întreba dac aplicarea universal a acestei reguli nu ar
conduce la pasivitate în chestiunile politice i, prin urmare, la o stare nociv
pentru via a fericit . Dar nu e deloc a a. Chiar i omul de rând poate exercita o
anume influen în politic . Prin urmare, el poate i ar trebui s fie preocupat de
asta.
Legea noastr dobânde te o mare importan în vecin tatea mor ii. Avem
de-a face, în cazul acesta, cu dou evenimente: unul este sfâr itul existen ei,
dispari ia eu-lui; cel lalt este procesul mor ii, pierderea succesiv a oric rei
putin e, îngrijirile, opera iile, via a la spital etc. Se pare c literatura sapien ial
s-a interesat îndeosebi de primul aspect, de atitudinea pe care omul ar trebui s-o
ia în fa a sfâr itului. i totu i, cel lalt aspect este, poate, mai important. C ci
medita ia despre moarte i-ar îng dui s - i preg teasc deciziile privind atitudi-
nea potrivit în condi iile dramatice care preced moartea. Ceea ce depinde de

17
muribund, în aceste condi ii, este atitudinea sa, reac iile sale la evenimente.
Dac e în elept, atunci el se va gândi la asta i la nimic altceva.
Regula competen ei implic urm toarea lege:

5.21. Nu te îngrijora degeaba.

Într-adev r, a ne îngrijora din pricina chestiunilor în leg tur cu care nu

avem nici o putere, este o prostie evident c ci acest lucru nu serve te la nimic
i este nepl cut. Desigur, e nepl cut s afli c ni te r uf c tori masacreaz ni te
nevinova i într-o ar îndep rtat . Dar, dac eu nu pot împiedica aceste crime,
de ce ar trebui s m preocupe?
Aceluia i domeniu apar ine preceptul prevederii:

5.3. Vegheaz s - i asiguri viitorul.

Nu exist contradic ie între acest precept i legea vie ii în prezent (3.331).

Aceasta din urm ne cere s tim tr i în prezent, dar nu ne interzice sub nici o
form s prevedem viitorul. i totu i, concret se poate ivi o opozi ie între
dorin a de pl cere i voin a de a- i asigura viitorul. Cum e mai bine: s -mi
cheltui banii azi ori s -i p strez pentru mâine? Câ i s cheltui i câ i s p strez?
A g si r spunsuri la întreb ri de acest fel ine de domeniul în elepciunii
practice care nu poate fi formulat în reguli generale.

6. Modera ia
Dac este vorba despre modul în care ne conducem via a, principiul
modera iei este cel mai important dup acela al pruden ei. El sun dup cum
urmeaz :

6. Fii moderat în toate cele.

Aceast regul nu este la fel de evident precum aceea a pruden ei, încât
numero i sunt aceia care î i imagineaz c pot duce o via fericit f r s i se
supun . Num rul be ivilor, desfrâna ilor, risipitorilor i al altor neferici i de
acela i soi st m rturie. Ei cred c în elepciunea înva pl cerea f r limite. Dar
comportamentul lor nu are nimic de a face cu în elepciunea. Este o prostie pe
care to i în elep ii sunt de acord s o condamne. Cine nu crede, nu are decât s -
i aduc aminte c aceast lege este unul dintre fundamentele sistemului lui
Epicur, care face figur de maestru al desfrâului, pentru ignoran i.
Acest principiu se bazeaz , pe experien a secular a umanit ii. Ea ne
înva c orice exagerare este d un toare vie ii fericite. Ca i în cazul altor
precepte, putem distinge modera ia în gândire i în ac iune. Regula general
privitoare la prima sun astfel:

6.1. Fii moderat în opinii.

18
 Astfel formulat, preceptul are înc dou aspecte, unul raportându-se la
extensiune iar cel lalt la certitudinea teoremelor acceptate. În ceea ce prive te
primul aspect, avem preceptul:

6.11. Evit afirma iile cu totul generale.

„Evit ”, adic nu le accepta, afar de cazul în care ai o dovad a

generalit ii lor, ceea ce se întâmpla extrem de rar. Nu trebuie s spui, deci:
„La Ixence plou tot timpul” nici „To i ypsylonienii sunt brutali” ci „La Ixence
plou mai tot timpul” i „Numero i ypsylonieni sunt brutali”, în elepciunea este
prietena statisticii. Se pare c , cel pu in în cazul filosofiei, majoritatea gre elilor
a avut drept cauz utilizarea cuantificatorului universal acolo unde acesta n-ar
fi trebuit s fie folosit.
Principiul privind certitudinea este asem n tor celui formulat în capitolul
despre pruden (5). El poate fi enun at astfel:

6.12. Evit judec ile categorice.

În loc s spui „Ypsylonienii vor câ tiga”, trebuie s spui: „eu cred c

ypsylonienii vor câ tiga” i, în loc de „va fi vreme bun la Cracovia”, este
recomandat fraza „conform comunicatului meteorologic, va fi vreme bun la
Cracovia”.
Cât despre ac iune, acela i principiu spune:

6.2. Bucur -te de bunuri i de pl ceri cu modera ie.

Ce este mai delicios decât sânul unei femei frumoase care te iube te? i
cine va nega c pu ine activit i umane dau atâta satisfac ie ca sportul de
performan ? i totu i amorezul care exagereaz în dragoste î i va ruina
s n tatea iar sportivul care uit s se odihneasc nu va tr i mult. În elepciunea
ne înva s profit m de f pl ceri dar s ne bucur m de ele cu | modera ie.
Una dintre consecin ele acestei legi este urm torul important precept:

6.3. E bine s tii savura micile bucurii.

Fal ii în elep i au convins adeseori mul imea c omul trebuie s tind

exclusiv c tre scopuri mari i sublime. Via a partizanilor unei astfel de doctrine
- care, cu adev rat merit numele de supersti ie - se petrece în a teptarea
acestui scop; adeseori nu-l ating deloc ori îl ating atunci când nu se mai pot
bucura de el.
Chiar i cei care n-au c zut în aceast supersti ie p c tuiesc adesea
împotriva legii noastre. Aceasta se întâmpl cel mai des atunci când un om este
atât de preocupat de un scop îndep rtat încât uit tot ce se afla în apropiere.
O problem , nu u or de rezolvat, se pune în leg tur cu aceste legi, i în
special cu cea a raportului dintre cantitate i pl cere. Trebuie s cau i câteva
mari pl ceri ori mai degrab un mare num r de mici bucurii? Majoritatea

19
în elep ilor se pronun pentru cea din urm pozi ie care poate fi formulat
dup cum urmeaz :

6.31. Prefer numeroasele mici bucurii câtorva mari pl ceri.

Principiile pe care tocmai le-am enumerat sunt absolute în sensul c se

aplic întotdeauna, independent de posibilit ile fiec ruia. Exist , totu i, i în
domeniul nostru un principiu relativ la aceste posibilit i. Contrar poetului, el
înva s - i masori proiectele cu puterile i nu invers:

6.4. Nu încerca s realizezi lucruri care î i dep esc posibilit ile.

Am putea numi aceast regul „principiul antiromantic”. Într-adev r,

în elepciunea nu are nimic de-a face cu romantismul, ea îl consider o prostie.

7. T ria

Pentru a- i putea guverna via a, omul trebuie s fie dotat cu for de

caracter, trebuie s tie s fie tare. În lipsa acestei t rii, el ar deveni o juc rie a
instinctelor, sentimentelor i dispozi iilor, adic a naturii. De unde importantul
precept:

7. Orice hot râre, o dat luat , execut-o cu t rie i perseveren .

Aceasta, desigur, dac situa ia nu s-a schimbat. Principiul general care

guverneaz decizia este urm torul: preg tirea sa trebuie s fie cât mai lent i
mai circumspect posibil (5. 12-14); în schimb, hot rârea, o dat luat , trebuie
s fie executat rapid, cu t rie i consecven .
Printre for ele naturale opuse autonomiei omului, care împiedic adesea
executarea unei hot râri, frica joac un mare rol. Când e mare, este capabil s
paralizeze voin a i s conduc la ac iuni lipsite de sens, de unde preceptul
special:

7.1. Nu te l sa niciodat motivat de teic .

Aceasta nu înseamn , desigur, c omul în elept nu evit lucrurile

periculoase pentru via a sa sau nocive pentru s n tatea i fericirea sa. El le
evit , cu siguran , i chiar se fere te de ele dar nu din cauza fricii ci mai
degrab pentru c a hot rât astfel. Atitudinea în eleptului a fost magnific
descris de Hora iu: „Si fractus inlabatur orbis, impavidum ferient ruinae”
(Hor. Carm. 3.3, 7-8): „Dac lumea distrus s-ar pr bu i, ruinele ar acoperi-o
f r ca ei s -i fie fric ”.
Dintre diversele temeri care-l pasc pe om, cea mai teribil este frica de
moarte. Anumi i filosofi ai secolului XX, pe care-i numim „existen iali ti”, au
afirmat chiar c este o fric specific omului i au numit-o „angoas ”. Se pare,
totu i, c afirma ia lor nu este fondat . Ceea ce este sigur, în schimb, este c
omul, ca orice animal, are instinctiv fric de moarte. Diferen a dintre el i

20
celelalte creaturi const , se pare, în aceea c el este singurul care are t ria s
înving aceast fric . Este ceea ce înva în elep ii:

7.11. Nu- i fie fric de moarte.

În elep ii din vechime obi nuiau s justifice aceast lege amintind

adev rul evident c , atâta vreme cât tr im, nu exist moarte i când ea este
prezent , noi nu mai suntem.
Frica instinctiv de moarte este amplificat la in ii din mul ime de
imaginile i sculpturile reprezentând moartea ca o fiin oribil , de riturile
funerare i de alte lucruri asem n toare. Omul în elept nu este atins de aceste
supersti ii. El î i încredin eaz trupul Institutului de anatomie i urmeaz sfatul
lui Spinoza: „În elepciunea sa este o mijlocire a vie ii iar nu a mor ii”.

8. Obiectivitatea

Trecem acum la legile privind obiectul ac iunii umane. Cele mai

importante principii din acest domeniu sunt regula obiectivit ii i aceea a
atitudinii naturaliste, aceasta din urm implicat de prima care zice:

8. Tr ie te pentru opera ta.

Acest principiu adeseori ignorat azi se justific în felul urm tor. Cine este
orientat înspre obiect, înspre misiunea sa, are un sens în via , în timp ce, dac
nu se gânde te decât la sine, el risc s piard acest sens. Iat de ce oamenii
care tr iesc în condi ii dificile, obliga i s se gândeasc la hran , rar pierd
sensul vie ii, fenomen mult mai frecvent la boga i. Iat de ce na iunile bogate
au cel mai mare procent de sinucideri.
Principiul obiectivit ii nu contrazice prima lege a în elepciunii, conform
c reia trebuie s ac ion m în favoarea propriei noastre vie i i a propriei noastre
fericiri. C ci acest scop nu poate fi atins prin examene de con tiin , prin
gândirea constant la dificult i i suferin e, prin egocentrism. Dimpotriv ,
pentru a-l atinge este necesar s fii orientat înspre sarcinile care se cer
împlinite. Via a uman seam n muncii strungarului. Scopul acestuia este de a
produce, de pild , o coloan . Dar strungul s u degajeaz în mod secundar
c ldur . La fel se întâmpl i în via , unde, încercând s îndeplinim o sarcin
obiectiv , ob inem satisfac ia, ca efect secundar. Dimpotriv , cel ce se gânde te
la aceast satisfac ie, la fericirea sa ca scop, nu o va ob ine.
Una dintre consecin ele acestui precept este regula muncii de calitate:

8.1. F tot ceea ce faci cât po i de bine.

Un principiu înrudit cu preceptul obiectivit ii este cel al atitudinii

naturaliste:

21
 8.2. Prive te-te pe tine însu i, pe ceilal i oameni i lumea eu ochiul
naturalistului.

Am putea numi acest precept: „principiul antiumanist”. În ochii

umanistului, urmat de mul ime, realitatea se împarte în dou zone esen ial
diferite: zona naturii i ceea a omului. Din aceast perspectiv , trebuie s te
prive ti pe tine însu i i pe ceilal i oameni altfel decât prive ti obiectele
naturale. Dar aceast atitudine este cauza multor nenorociri. Via a ar fi mai
pu in penibil dac oamenii ar vrea sa se priveasc cu ochiul naturalistului, a a
cum cere preceptul nostru.

8.21. Concepe adversit ile ca pe ni te evenimente naturale.

A te indigna împotriva unui râu pentru c a ie it din matc , este lipsit de

sens. Tot a a, a te indigna împotriva unui ins care i-a dat o palm , este lipsit de
sens. În ambele cazuri, dac e ti în elept, adic dac gânde ti ca un naturalist,
trebuie s te str duie ti s limitezi stric ciunile, nu s te superi.

8.22. Nu te înduio a de tine însu i.

Aceast înduio are a fost adesea cauza suferin elor în cazul persoanelor în
vârst i bolnave. Cel ce se prive te cu ochi de naturalist nu este tentat s o
fac .
B
REGULI DE COMPORTARE
FA DE APROAPELE

Vom discuta în aceast parte despre principiul fundamental i despre cele

apte legi care se deduc din acesta, dup schema urm toare:
I. Principiul fundamental (9)
II. Legile derivate:
a. negative: principiul circumspec iei (10) i legile pe care le implic
privind problemele celorlal i (11), discre ia (12) i distan a (13)
b. pozitive: privind simpatia (14), fidelitatea (15) i solidaritatea (16.

9. Principiul fundamental

Exist o anumit analogie între rela ia omului cu anturajul s u, adic cu

ceilal i oameni, i rela ia sa cu lumea. Atât într-un caz cât i în cel lalt, omul
individual este un fragment aproape f r importan , i via a sa nu dureaz
decât o clip , dac o compar m cu durata universului, pe de o parte, i cu cea a
marilor grupuri sociale, pe de alt parte. În elepciunea are, prin urmare, dou
fe e, ca Janus; ea ne înva marea dependen în raport cu ceilal i i în raport cu
societatea în fa a c reia suntem adeseori neputincio i dar, în acela i timp, ea

22
formuleaz principiile care ne permit s trecem în profitul nostru, în cel mai
bun mod posibil, aceste f râme de libertate pe care societatea ni le las .
Principiul fundamental din acest domeniu este, simplu, consecin a faptului
c rela iile cu ceilal i oameni sunt foarte importante pentru noi:

9. Consider rela iile tale cu ceilal i oameni ca fiind foarte importante

pentru tine.

C ci fiecare om, chiar i cel mai puternic, depinde de ceilal i. Ace tia pot
fi lua i individual, sau ca grup, foarte periculo i sau foarte utili pentru el. Prin
urmare, exist în acest domeniu dou feluri de precepte ale în elepciunii.
Primele se refer la aspectul negativ al rela iilor cu aproapele i înva cum s
fie evitate pericolele pe care le implic ; celelalte vorbesc despre cum s te
asiguri de ajutorul aproapelui.

10. Circumspec ia

10. Fii circumspect in rela iile cu ceilal i.

Acest precept poate fi formulat i dup cum urmeaz :

10.1. Cât vreme nu-l cuno ti bine, consider -l pe orice om întâlnit în

cale drept un imbecil r u.

Trebuie, deci, s -l consider m r u pe orice necunoscut, gata s ne fac r u

sau chiar s ne distrug bucuros, mai ales dac îi suntem întrucâtva superiori.
Trebuie s vedem în el un prost c ci, din nenorocire, lumea e plin de ei. Cel
ce-l ignor , nu este un în elept. Va sfâr i prost: imbecilii cei r i îl vor distruge.
Aceast lege este o consecin a preceptului de pruden (5)
presupunând c majoritatea oamenilor se compune din imbecili r i. Or, aceast
supozi ie este mai mult decât probabil . În orice caz, a-l socoti pe orice
necunoscut întâlnit în cale drept onest i inteligent, este cu siguran una din
culmile prostiei. Aten ie! Acest precept nu spune c trebuie s ne asum m o
atitudine agresiv fa de ceilal i. Putem fi foarte bine circumspec i, s -i
consider m periculo i, i totu i s nu fim agresivi fa de ei.
Dou precepte derivate apar in aceluia i domeniu:

10.11. Nu te încrede în nimeni înainte de a te asigura c tie despre ce

vorbe te i c e sincer.

10.12. Nu admite nici o propozi ie ca adev rat sub pretext c a fost

publicat prin mijloacele de comunicare social .

10.2. Fii independent fa de ceilal i în gândire i în sentimente.

23
 Deoarece, dac omul trebuie s - i guverneze via a interioar , el trebuie s
fie independent fa de ceilal i în aceast via .
Acest precept este nepopular ast zi. Cei mai mul i oameni par a nu se
guverna pe ei în i i. Ei sunt condu i de al ii i î i adapteaz sentimentele,
st rile de spirit i gândurile la ceea ce gândesc i simt ceilal i. Acest sclavaj
spiritual este înt rit i mai mult de media care zilnic are grij ca fiecare s tie
ce trebuie s gândeasc i s simt .
În plus, filosofiile a ceea ce se cheam „dialog” i „comunicare”
ac ioneaz în acela i sens. Ele afirm c omul nu exist decât în acest „dialog”
i în aceast „comunicare” cu ceilal i, adic el depinde total de ei în via a sa
interioar .
Un tân r student american îi spunea odat autorului acestor pagini: „F r
ceilal i, eu nu sunt nimic.”
Aceast opinie con ine, este adev rat, un gr unte proverbial de adev r,
cât vreme colaborarea i discu ia cu ceilal i sunt adeseori utile. Dar, a a cum
este propus în mod curent, este contrar experien ei i d un toare vie ii
fericite. Este contrar experien ei care ne înva c toate marile cuceriri ale
omului au fost realizate de oameni independen i. Iar înc lcarea acestui precept
are consecin e nefaste pentru via . i cât de grave pot fi ele! Faptele
demonstreaz c motivul cel mai frecvent al sinuciderilor tinerilor i tinerelor
este, în Elve ia, de pild , sentimentul de a nu fi iubi i, de a fi, într-un fel sau în
altul, respin i de anturajul lor. Acest tineret nu tie s se sprijine pe el însu i:
„keep your head when all around them are losing theirs”, „p streaz - i sângele
rece când ceilal i î i pierd capul” (Kipling). Un astfel de tineret nu formeaz o
societate, ci o turm c ci o societate uman este un ansamblu de personalit i,
în timp ce ace ti neferici i nu sunt nimic f r propteaua social . Din lipsa uneia,
pier.
Mai trebuie spus c susnumitele filosofii ale dialogului i comunic rii, ale
existen ei exclusiv cu i prin ceilal i, sunt f cute pentru fiin ele slabe care au
nevoie de sprijin. În elep ii sunt to i de acord s le resping .
Preceptul urm tor apar ine aceluia i domeniu:

10.3- Prefer singur tatea companiei.

Pu ine legi sunt respinse atât de categoric de mul ime ca aceasta, dar
aproape to i în elep ii ne-o predic cu vorba i cu fapta. Pentru a o justifica, ei
invoc experien a dup care numai în singur tate o-mul atinge vârful a ceea ce
poate fi. Marile opere ale tiin ei, filosofiei, religiei i artei au fost concepute i
create în singur tate.
Omului în elept nu-i este fric de dânsa. El tie c : „dac corbii zboar în
cârduri, vulturul tr ie te singur”. Ei sunt de acord cu adagiul Sfântului
Augustin: „O beata solitudo, o sola beatitudo” - „O, fericit solitudine, o,
singura beatitudine”.
Mai pu in fundamental dar nu lipsit de importan este principiul urm tor:

24
 10.4. Nu da nici un fel de importan onorurilor i insultelor, atâta vreme
cât nu e ti sigur c - i pot fi foarte folositoare sau foarte d un toare.

Aceasta este una dintre legile de în elepciune cel mai greu de urmat, într-
atât de obi nui i suntem s reac ion m instinctiv la insulte i laude. Dar,
exceptând împrejur rile men ionate, o astfel de reac ie este d un toare vie ii
fericite. Nici complimentul nici insulta, dac nu antreneaz consecin e sociale,
nu schimb , într-adev r, nimic în obiectul lor. Când cineva îmi spune c sunt
un idiot, eu nu devin prin aceasta un idiot mai mare decât eram înainte. La fel,
când cineva îmi spune c sunt un geniu, eu nu devin prin aceasta mai inteligent
decât eram: „Honor est in honorante” - „Onoarea este în cel ce onoreaz ”, nu în
cel ce este onorat, i tot a a i cu insulta. Reac ia instinctiv la complimente i
la insulte este, a a cum ne înva experien a, izvor de am r ciuni, certuri i alte
lucruri d un toare vie ii fericite.
Aici se pune dificila problem a onoarei, adic a aprecierii de c tre
ceilal i. Mul imea socoate aceast apreciere foarte important , încât mul i sunt
gata s - i ri te via a ca s - i salveze onoarea. Dar în elep ii sunt de acord s
resping aceast atitudine ca fiind opus în elepciunii.
Dou lucruri sunt sigure. Pe de o parte, este sigur c pozi ia social , deci
i via a fericit , depind de aprecierea social de care un om se bucur ; pe de
alt parte, prea marea importan acordat acestei aprecieri, onoarei, este
d un toare pentru ea.
Un alt precept legat de legea singur t ii este:

10.5. Nu te privi în oglinda anturajului t u.

Numero i sunt cei ce, gândindu-se la ei în i i, se v d i se apreciaz dup

cum sunt v zu i i judeca i de ceilal i. Pesimi tii pretind c singuri aristocra ii
i bandi ii sunt scuti i de acest viciu. Este, probabil, o exagerare, dar e sigur c
cel ce nu se conformeaz preceptului nostru va suferi inutil i va avea greut i
în a duce o via a fericit .

11. Problemele celorlal i

Principiul non-interven iei în problemele celorlal i se a eaz f r nici o

îndoial în fruntea preceptelor derivate privind rela iile noastre cu ceilal i.

11. Nu te ocupa de un altul decât dac (1) el poate fi util sau periculos
pentru tine, (2) po i s -l aju i (3) e ti r spunz tor pentru el.

Comportamentul celorlal i irit din multe pricini. El agaseaz uneori, de i

nu ofenseaz nici o regul nici nu d uneaz nim nui: de pild , o grimas ori o
atitudine special . Irit uneori pentru c nu este în acord cu o conven ie f r a
d una nim nui prin asta: de pild când insul salut cu mâna stâng . În alte
cazuri, comportamentul s u este d un tor altora, nu i nou . În sfâr it, el ne
poate fi folositor sau nociv nou în ine.

25
 Or, în mod frecvent oamenii par a fi dornici s joace rolul de poli i ti i de
reparatori ai acestei lumi. Ei se sup r , de pild , auzind o informa ie fals , de i
nu are nici o importan practic pentru ei. În cazuri extreme, ca la Robespierre,
Lenin sau Pol Pot, aceast dorin a dus la masacre în mas . La oamenii mai
pu in importan i, el duce la un rezultat: m nânc timp pre ios i risipe te
for ele, distruge lini tea i te împiedic s duci o via fericit .
În elepciunea cere s nu te ocupi de ceilal i, în afara uneia din cele trei
situa ii men ionate în lege.
Preceptul urm tor con ine un sfat practic:

11.1. Str duie te-te s - i imaginezi c oamenii de care nu trebuie s te

ocupi nu exist decât în imagina ia ta.

12. Discre ia

Preceptul discre iei apar ine regulilor care servesc la ap rarea de ceilal i.
În general, îl numim „discret” pe insul care nu tr deaz secretele celorlal i dar
discre ia fundamental i primar prive te propriile noastre probleme.

12. D celorlal i cât mai pu ine informa ii posibile despre tine însu i.

În anumite situa ii, este evident necesar s dai anumite informa ii, de pild
când încerci s fii angajat. Dar, ca regul general , oamenii sunt înclina i s
ofere prea multe informa ii despre ei. Aceasta se explic prin faptul c e pl cut
s vorbe ti despre tine însu i. Îns experien a înva c o astfel de p l vr geal
se r zbun crunt împotriva palavragiului. Informa iile oferite cu impruden
adeseori au darul s ne d uneze.
i acum, iat un precept derivat din acesta:

12.1. Str duie te-te s fii cât se poate de anonim în locurile publice.

Se pare c în elegerea acestei legi este o cucerire a secolului XX.

Odinioar , oamenilor le pl cea, de pild , s se îmbrace în a a fel încât s se
vad de departe cine-s ei. Ast zi, chiar i militarii i clericii î i ascund cu grij
starea în afara serviciului. Omul în elept merge i mai departe: el se str duie te
s se disting cât mai pu in posibil, prin comportament, de anturaj i s r mân
cât mai anonim. E limpede c exist excep ii de la regula noastr , de pild
atunci când e vorba despre persoane aflate în posturi de conducere. Altfel îns ,
ea se aplic în majoritatea covâr itoare a cazurilor.
Aceast lege deriv din precedenta deoarece cel ce se comport în alt chip
decât anturajul s u se face remarcat i- i pierde anonimatul. Exist i un alt
motiv pentru care e bine s te supui acestei reguli i anume faptul c grupurile
umane manifest adesea o inamici ie numit „xenofobie” fa de tot ceea ce le
este str in. Omul în elept nu se expune, ca s nu devin obiectul acesteia.

13. Distan a

26
 Un alt principiu important în domeniul ap r rii împotriva celorlal i este
acela al p str rii distan ei. El se raporteaz la ansamblul comportamentului,
deci nu numai la acela al informa iilor oferite, cum se întâmpl în legea
discre iei.

13. Cu excep ia, prietenilor i apropia ilor, evit familiaritatea.

Aceast lege se justific de o manier asem n toare cu precedenta:

familiaritatea cu pro tii are, în general, drept consecin faptul c ace tia
sfâr esc prin a v dispre ui i sunt cu atât mai înclina i s v fac r u. Or,
în elepciunea pretinde s -i considera i pe ceilal i, în general, drept ni te pro ti
(10.01). Chiar i în cazul în care cel lalt nu este un imbecil; a-l ine la distan
are darul de a p stra, în ceea ce-l prive te, o autoritate care poate fi util .
Preceptul urm tor este un corolar al precedentului:

13.1. Nu fi prea amabil la prima întâlnire.

Se dovede te îndeob te c amabilitatea la întâlnirile posterioare este mult

mai apreciat dac nu am fost prea politico i prima oar .

14. Simpatia

Trecem acum la câteva principii pozitive privind atitudinea adecvat fa

de ceilal i c ci în elepciunea înva nu numai cum s ne ap r m de ei atunci
când pot fi periculo i dar i cum s profit m de ajutorul lor. Or, acest ajutor
depinde îndeosebi de simpatia pe care o au pentru noi i, într-o anumit
m sur , i de p rerea c se pot încrede în noi. Omul în elept se str duie te s
câ tige în primul rând simpatia celorlal i i, în al doilea rând, stima lor.
Din acela i motiv, în elepciunea recomand o atitudine pozitiv fa de
problemele sociale, cu atât mai mult cu cât o astfel de atitudine este conform ,
în plus, cu nevoile sociale ale individului.
Sunt trei principii fundamentale: acela al simpatiei, al solidit ii i al
solidarit ii. Primul sun astfel:

14. Str duie te-te câ tigi simpatia s celorlal i.

Aceasta este, f r îndoial , regula cea mai important a domeniului

nostru. Orice om, chiar i cel mai umil, poate fi util. De unde dou precepte,
unul negativ care spune ce nu trebuie f cut i cel lalt pozitiv care prescire cele
ce se cuvin a fi f cute.

14.1. Pe cât posibil, nu i-i înstr ina pe ceilal i.

27
 Se întâmpl , desigur, s nu po i evita înstr inarea de cineva atunci când
este vorba despre o disput sau despre o lupt . Altfel îns , trebuie s-o evi i. De
unde preceptul:

14.11. Pe cât posibil, evit certurile.

Acest precept cere s fie bine în eles. El nu este identic adagiului popular
dup care în eleptul cedeaz întotdeauna. Într-adev r, în eleptul nu cedeaz
întotdeauna ci numai atunci când nu face daraua cât ocaua. Preceptul nostru nu
interzice deci orice disput , ceart sau lupt ci doar pe acelea care sunt inutile.
Un precept derivat se raporteaz la certurile cu cei ce au o putere asupra
noastr .

14.111. Evit cu orice pre certurile cu cei ce au o putere asupra ta.

Acest precept se formuleaz i spunând: „Nu te certa cu poli istul”. Îi este

atribuit unui sfânt religios urm toarea afirma ie: „Numai o mare nenorocire
sau o mare prostie pot face ca tu s ai dreptate împotriva superiorului t u”. Dar
a evita certurile nu este întotdeauna u or.
În elep ii ne dau, în aceast privin , urm torul sfat:

14.112. terge-o în clipa în care o ceart periculoas te amenin

inevitabil.

O alt lege, apar inând la fel de bine în elepciunii i moralei, prescrie:

14.12. Dac nu te cost nimic, sau te cost pu in, nu f nici o nedreptate

nim nui.

În elepciunea nu merge atât de departe ca morala în acest caz, c ci aceasta

interzice orice nedreptate, chiar dac evitarea ei ne cost scump. Acest precept
este justificat de faptul c fiecare nedreptate f cut altuia ne priveaz de
simpatia sa, pe care trebuie s ne str duim s-o p str m.

14.121. Dac po i evita, asta, nu spune nim nui lucruri nepl cute.

14.122. Nu critica niciodat , în prezen a sa, ara, confesiunea sau profe-

siunea altuia.
E uimitor cât de greu le este oamenilor sa suporte critica, fie ea i u oar ,
de pild , a na iei lor. Reac ia la o astfel de critic este în general mult mai
violent decât dac s-ar adresa propriei lor persoane. Dar cei ce n-au tr it în
medii interna ionale sau eterogene sub un alt aspect nu tiu acest lucru i
p c tuiesc adesea împotriva legii noastre, pierzând mult din simpatie.
Exist i un alt motiv pentru care aceste precepte sunt adeseori înc lcate
de mul ime. Acesta provine din faptul c omul are, între altele, tendin e sadice:

28
suferin a altora îi face pl cere. Dar a urma aceast tendin este, în general,
d un tor vie ii fericite i, plecând de aici, contrar în elepciunii.
Preceptele urm toare exprim aspectul pozitiv al principiului nostru:

14.2. Str duie te-te s câ tigi simpatia fiec rui om întâlnit.

14.21. Fii amabil.

14. 211. Fii deosebit de amabil cu oamenii boga i i puternici.

Trebuie s fii amabil cu toat lumea, dar mai ales cu oamenii importan i
pentru c ace tia î i pot fi deosebit de utili. Or, suntem frecvent tenta i s fim
chiar mai pu in amabili fa de ei, deoarece stârnesc invidia cu mare u urin .
i nu e deloc necesar s spunem c omul în elept nu resimte niciodat invidia,
care nu-i d nimic i îi r v e te pacea spiritului.

14.22. F bucuros servicii care nu te cost nimic sau pu in.

Deoarece, dac un astfel de serviciu nu te cost nimic, ob ii ceva, i

anume simpatie, pentru nimic.

14. 23. F astfel încât prezen a ta i discursul t u s fie pl cute partene-

rului.

Legile urm toare, bazate pe o experien secular , sunt mai tehnice:

14. 231. Apropie-te de cel lalt mereu cu surâsul pe buze.

Se pare c civiliza ia chinez are mai mult în elegere pentru aceast

regul decât a noastr . În ceea ce ne prive te, ne apropiem bucuro i de semenul
nostru cu din ii strân i, ceea ce este, evident, o prostie.

14. 232. Flateaz - i partenerul.

Nimic nu produce atâta simpatie din partea celorlal i oameni decât

flatarea, mai ales când sunt flata i pentru ceea ce cu adev rat este demn de
admirat la dân ii. Or, fiecare om are tr s turi demne de laud i de care-i
mândru. Este treaba în eleptului s le descopere i s le laude.

14.233. F în a a fel încât partenerul t u s în eleag faptul c te

interesezi de el.

14.234. Permite-i partenerului s vorbeasc oricât de mult, mai ales

despre sine.

29
 Este principiul r bd rii în fa a verbozit ii care ne încearc pe to i. Omul
în elept prefer vorbirii, t cerea, i-i las , r bd tor, pe ceilal i s p l vr geasc .

14.3. Str duie te-te sistematic i cu perseveren s câ tigi simpatia celor

cu care trebuie s tr ie ti.

Acest sfat este adeseori dat tinerilor c s tori i care ignor uneori c ceea
ce se cheam „iubire” trebuie s fie mereu cucerit i construit din nou, dar
aceea i regul se aplic tuturor celor care, dintr-un motiv sau altul, sunt
condamna i s tr iasc împreun . Cu to ii ar trebui s se str duiasc sistematic
i cu r bdare s câ tige simpatia partenerilor.

15. Fidelitatea

Termenul „fidelitate” a fost ales, în absen a altuia mai bun, ca titlu al

acestui paragraf, pentru a denumi o tr s tur uman care ar mai putea fi numit
„seriozitate”. Omul în elept este un om serios, c ruia i te po i m rturisi. i este
astfel pentru c faima de seriozitate îi este foarte util celui ce se bucur de ea.
A adar, i în aceast privin în elepciunea este de acord cu morala, cu singura
deosebire c preceptele sale nu sunt obligatorii la modul absolut. Principiul
general al seriozit ii sun dup cum urmeaz :

15. Ac ioneaz în a a fel încât s fiii considerat demn de încredere.

Or, ca s fie a a, trebuie s posezi dou calit i: s fii veridic i fidel.

Plecând de aici, dou precepte derivate:

15.1. Pe cât posibil, nu min i si nu induce deloc în eroare.

În eleptul mincinos d impresia de contradic ie. Într-adev r, cel ce minte

i induce în eroare în mod sistematic pierde repede încrederea celorlal i i se
expune unor numeroase adversit i.
Preceptul spune „pe cât posibil” pentru c , în situa ii grave, minciuna nu e
numai îng duit ci chiar obligatorie. Astfel, atunci când poli ia inamicului
caut un lupt tor din rezisten , în elepciunea nu numai c interzice dar chiar
recomand minciuna, i anume s spui c omul c utat nu se afl acolo. Totu i,
acestea sunt cazuri excep ionale. Ca regul general , în eleptul este veridic.

15.2. În principiu, ine- i promisiunile.

Iat înc un principiu comun moralei i în elepciunii. Este adev rat c

justificarea este diferit în cele dou cazuri i c legea în elepciunii nu oblig
decât „în principiu”. Justificarea este aceea i ca în cazul precedentului precept
i „în principiu” înseamn c nu trebuie s ne inem promisiunile decât doar
dac aceasta nu ne provoac prea multe pl ceri.

30
 16. Solidaritatea

Ultimul principiu de în elepciune pe care vrem s -l amintim aici este pu in

diferit de celelalte. Îl numim „principiul solidarit ii” i îl formul m dup cum
urmeaz :

16. Fii solidar în mod cump tat cu grupul c ruia îi apar ii.

Este vorba aici despre leg tura cu grupurile umane iar nu cu indivizii.
Normal, fiecare om apar ine unor grupuri diferite. Este membru al unei familii,
unul dintre locatarii unui imobil, cet ean al unei comune, al unui jude , al unui
stat, apar ine unei na iuni. Pe de alt parte, el poate fi i membru al unui partid
politic i al unei confesiuni religioase, membru de onoare al societ ii de
cre tere a iepurilor de cas i al asocia iei prietenilor p durii.
Or, natura uman este astfel croit încât nu po i avea o via fericit f r
solidaritatea cu aceste grupuri. C ci omul are nu numai nevoi individuale ci i
nevoi sociale. Lui îi pas ca grupurile c rora le apar ine s fie prospere. În al i
termeni, el are i sentimente sociale. Anumi i în elep i au chiar gândit c
secretul vie ii fericite const negre it în echilibrul dintre sentimentele personale
i cele sociale.
Prin urmare, omul în elept d satisfac ie i nevoilor sale sociale i are grij
ca grupul s u s aib succes. Nu cit m decât câteva precepte privitoare la acest
aspect i o vom face la sfâr itul acestui manual pentru c sunt cel mai bine
cunoscute i se bucur de o mare popularitate în rândul jurnali tilor, oamenilor
politici, morali tilor i clericilor. C ci tr im într-o perioad de „socializare”, în
cursul c reia se str duie te constant s ne conving c trebuie s ne sacrific m
cauzei sociale cutare sau cutare, în elepciunea nu înva , desigur, nimic de
acest gen i ea se distinge de un na ionalism vulgar i de altele asemenea în
dou moduri:
(1) În cazul în elepciunii nu este deloc vorba despre o „îndatorire”
fa de o entitate în genul na iunii sau clasei ci pur i simplu de satisfacerea
anumitor nevoi ale individului.
(2) Preceptul solidarit ii nu oblig decât cu clauza „în mod
cump tat”. Este adev rat c aceast limitare este prezent în fiecare lege
a în elepciunii dar ea cap t o importan deosebit în acest caz c ci mai ales
în numele nevoilor sociale oamenii au comis prostii i crime de necrezut, s-au
l sat omorâ i, au torturat i m cel rit pe ceilal i. Omul în elept este o fiin
social dar în chip moderat iar nu fanatic.
Ceea ce înva morali tii este, în majoritatea cazurilor, solidaritatea. Iat
de ce preceptul nostru poate fi formulat i în felul urm tor:

16.1. Supune-te în mod cump tat legilor moralei.

Mul i oameni au devenit neferici i datorit supunerii oarbe fa de legile

moralei i ale poli iei. Dar experien a ne înva i c cel ce încalc în mod
constant legile moralei, nu va avea, în general, via fericit . Suntem animale

31
sociale i un comportament contrar principiilor care formeaz fundamentul
societ ii - i acestea sunt regulile moralei - d uneaz , cel mai adesea, pân la
urm , individului. Omul în elept este, deci, moral dar f r exagerare.
O lege care apar ine la fel de bine moralei ca i în elepciunii este
principiul gradelor de solidaritate:

16.2. În condi ii aproximativ egale, d prioritate membrului din grupul

t u în fa a str inului.

„În condi ii aproape egale”, deoarece dac str inul este, de pild , mai
important pentru noi, evident c trebuie s -i d m prioritate. „Din grupul t u”,
de pild unui membru al familiei în fa a unui vecin, aceluia în fa a unui locuitor
dintr-un alt cartier, unui compatriot în fa a unui str in.
Aceast lege este aproape evident pentru bunul sim ul. Într-adev r, ar
trebui s fie limpede c , dac nu putem salva decât o singur persoan , i
trebuie s alegem între propriul copil i un vecin, trebuie s d m prioritate
copilului. Dar, sub influen a propagandei unei false doctrine numite egalitarism
moral”, mul i resping aceast lege acuzându-i pe cei ce o respect de „rasism”.
S-a ajuns pân acolo încât, a fi de acord cu ea este pasibil de pedeaps prin lege
în majoritatea rilor.
S not m c cea mai puternic solidaritate este cea dintre mam i copilul
ei care este ca o parte din ea îns i. Iat de ce în elepciunea poate chiar s -i
recomande mamei s se sacrifice pentru copilul ei.

16.3. Conformeaz -te grupului în care te afli.

Aceast lege, asem n toare celei a discre iei (12), exprim acela i gând
dar într-o manier pozitiv . În elepciunea înva s te adaptezi anturajului în
modul de a te îmbr ca, în comportament i în opinii. Este adev rat, omul
în elept nu accept , judec ile mul imii (10.2) dar în elepciunea îl sf tuie te s
nu enun e deschis vederi contrare credin elor mul imii. Exist , desigur,
excep ii de la aceast regul ; astfel, cei ce poart responsabilitatea
afacerilor publice sunt adeseori obliga i s ac ioneze împotriva acestui precept.
În elegem aici prin „grup” nu numai societatea ai c rei membri suntem ci
i grupurile de oameni în care ne afl m la modul fizic. Numai un prost încearc
s impun str inilor propriul s u mod de a se îmbr ca, de a se comporta i
opiniile sale.
Aceluia i capitol îi apar in si preceptele în elepciunii privitoare la
prietenie c ci o mare solidaritate exist între prieteni.

16.4. S ai câ iva prieteni.

Prietenul este cineva pe care-l iube ti. Or, nevoia de iubire este
înr d cinat în natura uman . De unde adagiul clasic: „Adev rata fericire
const în a iubi i a fi iubit”. S ad ug m c , dac e bine s ai bani, este i mai
bine s ai prieteni boga i.

32
 16.41. S - i fie prieten doar cel ce i-a dovedit cinstea i inteligen a.

Se poate chiar spune c numai un alt în elept poate fi prietenul unui

în elept.

16.42. Fii fidel prietenilor t i.

Întotdeauna în elep ii au predicat c prietenii adev ra i au totul în comun.

MORAL , ETIC I ÎN ELEPCIUNE

În acest capitol vor fi luate în considerare anumite probleme teoretice

privind în elepciunea i câteva domenii învecinate. Citind scrierile morali tilor,
descoperim frecvent o confuzie între lucruri foarte diferite pe care vrem s le
numim aici „moral ”, „etic ” i „în elepciune”. Este adev rat c diferen a între
primele dou , între moral i etic , este, de câtva timp, destul de r spândit
între filosofi, dar numai la dân ii. Mai mult, exist dou coli filosofice care
continu s o resping cu râvn . Ace tia sunt îndeosebi neotomi tii i
neohegelienii. Cei dintâi pentru c tot ce a venit dup secolul XIII li se pare
deseori suspect. Neohegelienii deoarece pentru ei tot ce e diferit este identic. Ei
numesc asta „dialectic ”, ridicând confuzia dintre concepte la rang de principiu
filosofic. În schimb, rari sunt cei ce au remarcat diferen a dintre moral i
în elepciune.
Împotriva acestor confuzii noi stabilim prima afirma ie:

C. 1. Ceea ce se nume te în mod obi nuit „etic ” se compune din cel

pu in trei discipline diferite: morala, etica propriu-zis i în elepciunea.

„Cel pu in trei”, deoarece unul dintre cele dou genuri ale moralei
religioase formeaz poate un alt domeniu care apar ine înc eticii în sensul
curent al cuvântului.
Ca s putem explica diferen ele dintre aceste discipline, vom enun a
câteva propozi ii referitoare la sensul termenilor afla i în discu ie.

I. Morala

Termenul de „moral ” va fi folosit aici pentru a desemna un ansamblu de

legi i nu, a a cum se întâmpla frecvent, anumite atitudini umane. Pentru a
face s se în eleag limpede ce este morala în eleas , în acest sens, s lu m în
considerare urm toarele legi pe care toat lumea le va numi, dup câte se pare,
„legi morale” (pentru a simplifica, numim „legi” i interdic iile):
a) Salveaz un copil care se îneac !

33
 b) Nu t ia gâtul mamei tale adormite!

Ce au în comun cele dou legi? Mai mult propriet i, dintre care

enumer m trei. (1) în primul rând, acestea sunt ni te legi, ni te reguli: ele nu
spun ceea ce este ci ceea ce trebuie s fie. În limbajul logicii, acestea nu sunt
enun uri ci norme. (2) Apoi, ele au un caracter categoric. Vrem s spunem prin
aceasta c nu sunt condi ionate ci necondi ionate. Ele nu promit vreo
recompens dar nici nu amenin cu vreo pedeaps . Nu sunt legate de un scop.
Întrebarea: „în ce scop trebuie s -l salvez pe acest copil?” nu are, evident, nici
un sens. (3) în sfâr it, i mai ales, ele sunt obligatorii într-un sens special care le
este propriu doar lor. Fa cu o astfel de lege, avem impresia c ni se impune
ceva, sim im c nu ne este permis s ac ion m altfel. În parantez fie spus, unul
dintre cele mai uimitoare fapte din istoria moralei este acela c atâ ia filosofii
nu au perceput acest caracter al legilor morale particulare.
Vom utiliza aceste trei propriet i pentru a defini sensul pe care-l d m.
termenului de „moral ”. Vom spune:

C. 2. Morala este un ansamblu de legi categorice care impun o obliga ie

de un fel aparte.

Este adev rat c anumi i filosofi o neag , adic dau cuvântului „moral ”
un alt sens decât noi. Pentru ei legile morale sunt legate de un scop. S-a spus, în
mod r ut cios, despre ei c a teapt un bac i pentru ca nu le-au t iat mamelor
lor gâtul. Noi vom spune simplu c exist evident legi care nu promit nici o
recompens i pe care toat lumea este de acord s le numeasc „morale”.
Fire te c fiecare este liber s utilizeze altfel cuvântul, numai c , f când-o, va
merge împotriva uzajului obi nuit. În orice caz, natura a ceea ce numim „legi
morale” este astfel croit încât legile morale ne-ar obliga, chiar dac
îndeplinirea a ceea ce ele pretind ar fi de pedepsit.
Cele dou legi pe care le-am citat au înc o proprietate comun : sunt
evidente.
Nu e necesar s le demonstr m unui om normal; el vede c aceasta e
datoria sa.
Totu i, aceast eviden nu se potrive te tuturor preceptelor moralei.
Exist situa ii în care datoria noastr nu este limpede dintr-odat . În astfel de
situa ii, putem adeseori realiza acest lucru ra ionând pe baza legilor evidente,
ca punct de plecare.
Astfel, nu suntem de acord cu faptul c avortul este moralmente ilicit. De
fapt, se pare c legea „Nu vei avorta” nu este în mod direct evident . Cei ce o
admit ra ioneaz pornind de la legea evident „Nu vei ucide o fiin uman
inocent ”. S not m i c legile, pornind de la care se deduc altele, trebuie s
fie legi morale, deci categorice i obligând într-un mod specific moralei.
Putem afirma deci c :

C. 3. Legile moralei sunt evidente sau pot fi deduse din legi morale
evidente.

34
 Marginal, câteva remarci despre rela ia dintre moral i tiin . tiin a nu
se ocup decât de fapte, de ceea ce este, nu de ceea ce trebuie s fie i, în
consecin , nu formuleaz decât propozi ii i nu reguli (cu excep ia regulilor de
procedur tiin ific ). Or, morala se compune nu din propozi ii ci din reguli.
Deci:
C.4. Morala nu este o tiin .

Împotriva acestei afirma ii este ridicat uneori urm toarea obiec ie: legile
pot fi traduse în propozi ii care pot fi obiectul tiin ei . Mai întâi îns , la drept
vorbind, legile nu pot fi traduse în propozi ii, putem doar crea o armonie, în
sens univoc, între propozi ii i legi, ceea ce nu este acela i lucru. De pild ,
legea „Salveaz copilul care se îneac ”, poate fi pus de acord cu propozi ia „A
salva copilul care se îneac este o obliga ie”. i, mai ales, acestea sunt
propozi ii de un gen aparte, al c ror predicat desemneaz o valoare. Ele sunt, de
fapt, criptolegi. Pe de alt parte, ele nu sunt verificabile în mod intersul-biectiv.
Obiec ia nu se sus ine. Deci, morala nu este i nu poate fi o tiin . Invers,

C.5. Nu exist moral tiin ific .

Legile unei astfel de morale ar fi deduse, printre altele, din propozi ii

tiin ifice. Or, a vrea s deduci o lege dintr-o propozi ie este tot una cu a comite
ceea ce se cheam un „sofism naturalist” (naturalistic fallacy), c ci
din aceea c ceva este nu rezult niciodat c ceva trebuie s fie. Eroarea
naturalist provine din faptul c tiin a poate furniza premisele minore ale unui
ra ionament moral dar premisele majore trebuie s fie întotdeauna lege, deci nu
pot fi tiin ifice.

II. Etica

Termenul „etic ”, în sensul în care îl folosim noi, desemneaz un domeniu

diferit de acela al moralei de i legat de ea. Urm toarele întreb ri apar in, de
pild , domeniului s u:
a) De ce este o datorie salvarea unui copil?
b) De ce este interzis s tai gâtul mamei tale?
c) Ce înseamn „a fi o datorie”?
ca i r spunsurile la aceste întreb ri.
R spunsul la prima: a) a salva un copil este o datorie pentru c acest lucru
este folositor supravie uirii spe ei umane i este o teorem a eticii.
S not m mai întâi c aceste întreb ri si r spunsuri nu se ivesc în
con tiin a omului care se simte moralmente obligat s fac ceva. Dac , de
pild , am zice unui om ocupat s salveze un copil de la înec c face asta în
vederea supravie uirii speciei umane, probabil c acesta ar striga indignat s nu
fie deranjat cu astfel de chestii. El nu salveaz copilul pentru un scop anume,
oricare ar fi el, ci pur i simplu pentru c vede limpede care îi este datoria.

35
Întreb rile i r spunsurile etice nu apar la nivelul con tiin ei omului angajat în
ac iune.
Dimpotriv , ele apar când reflect m la legile moralei. Iat de ce, ceea ce
numim „etic ” poart numele de „metaetic ” (morala noastr se nume te atunci
„etic ”). Dar termenul „metaetic ” este r u ales, c ci meta tiin a, de la tiin a
cu , în limbajul logicii, de unde este luat, este doar studiul limbajului .
Astfel, metamatematica este studiul limbajului matematicilor. Or, etica, în
sensul nostru, se ocup nu numai de limbajul moralei, ci i de entit ile
nicidecum lingvistice care sunt obliga ia, con tiin a moral etc.
Pentru a reveni la propozi iile noastre etice: ce au ele în comun?
R spunsul este c au dou tr s turi comune: (1) sunt propozi ii, (2) au ca obiect
legile morale i problemele legate de existen a lor. Acestea nu sunt legi ci
propozi ii adev rate. Putem spune:

C.6. Etica este un ansamblu de propozi ii, deci nu de legi privind morala.

Ar trebui, deci, s fie limpede c etica nu este tot una cu morala nici
invers. Ast zi, confuzia dintre cele dou domenii nu mai este admisibil . Cât de
diferite sunt rezult i din faptul c

C.7. Etica este o tiin i o parte a filosofiei tiin ifice,

în timp ce morala nu este o tiin (C.6). S mai not m c etica, contrar

moralei, nu are nici o importan pentru practic . Po i tr i bine i moral f r a
avea cea mai vag idee despre ea.

C.8. Etica este f r importan pentru via ; ea nu este important decât

pentru filozofie,

contrar moralei care este indispensabil vie ii.

III. În elepciunea

În în elepciune se afl dou feluri de precepte: pe de o parte legile

particulare i, pe de alt parte, principiul fundamental, f r a c rui recunoa tere
celelalte precepte nu pot fi acceptate. Situa ia este, deci, contrar celei pe care
o înf i eaz morala. Un precept moral este adesea imediat evident i nici o
dovad nu mai este necesar pentru ca el s fie recunoscut drept valabil. Dar
nici un precept al în elepciunii nu este evident în mod direct. Nu accept m
aceste precepte particulare decât în virtutea principiului fundamental. C utarea
„primului principiu” al moralei, atât de r spândit la morali ti, se pare c
provine din confuzia dintre acest domeniu i acela al în elepciunii.
Principiul fundamental al acesteia din urm este: „Ac ioneaz în a a fel
încât s tr ie ti fericit îndelung”. Natura sa este diferit de aceea a oric ror alte
precepte sapien iale c ci (1) este o lege autentic i nu o propozi ie deghizat ,
(2) nu este ipotetic ci categoric. În aceste dou privin e, el seam n cu legile

36
moralei. i totu i nu este un precept moral c ci obliga ia proprie moralit ii îi
lipse te, într-adev r, nimeni nu are datoria de a voi s tr iasc mult i bine:

C.9. Principiul fundamental al în elepciunii este o lege categoric , dar nu

este o lege moral .

S remarc m c asem narea dintre acest principiu i legile morale este cea
care, probabil, i-a indus în eroare pe morali ti. Constatând cu juste e c este un
precept categoric, ei au tras concluzia, pe nedrept, c în elepciunea este o parte
a moralei.
Confuzia dintre cele dou domenii este, de asemenea, probabil, la originea
c ut rii primului principiu al moralei, la fel de popular la morali ti ca principiul
fundamental. În ceea ce prive te principiile particulare, s începem, ca i în
cazurile precedente, cu ni te exemple. G sim în în elepciune, între altele,
urm toarele legi:
a) Fii deosebit de amabil cu oamenii boga i. (14.211)
b) Nu te certa cu poli istul. (14.111)

Ce au ele în comun? Mai întâi, cel pu in în aparen , ele sunt, ca i

preceptele morale, legi iar nu propozi ii. Ele spun ceea ce trebuie s fie iar nu
ceea ce este. Apoi - i asta contrar preceptelor moralei - ele sunt ipotetice, nu
categorice. Nu oblig decât cu o anumit condi ie. De pild , trebuie s fii
deosebit de amabil cu cei boga i numai dac dore ti s le câ tigi simpatia. Dac
simpatia unui bogat nu m intereseaz , nu sunt deloc silit s fiu mai amabil cu
el decât cu oricare altul. În limbajul logicii, preceptele în elepciunii iau forma
condi ional : „F p dac vrei q”.
Putem, deci, formula urm toarea afirma ie provizorie, în care se
presupune c este vorba despre toate preceptele în elepciunii, exceptând
principiul fundamental.

C. 10. În elepciunea pare a fi un ansamblu de legi condi ionale.

Dar aici apare o dificultate. Dac aceste precepte spun ceea ce convine
unui scop, ele spun ceea ce este, constat un fapt, sunt deci propozi ii
deghizate. De pild , preceptul „nu te certa cu poli istul” spune în fond c
„lumea este în a a fel orânduit încât cearta cu poli istul provoac nepl ceri”.
Acest precept nu face decât s constate ceva. Putem spune, deci:

C.11. Preceptele în elepciunii sunt propozi ii deghizate în legi.

În elepciunea este, a adar, o tehnic . Acesta este un lucru foarte important

i atât de rar în eles încât merit a fi formulat într-o teorem special :

C. 12. În elepciunea este tehnologia vie ii lungi i fericite.

37
 Diferen a dintre ea i celelalte tehnologii const mai întâi în aceea c nu
con ine decât principiile de comportament cele mai generale; apoi, în aceea c
pare s presupun caracter, ceea ce alte tehnologii nu fac.
Or, dac este o tehnologie, este vorba într-însa de anumite conexiuni de
fapte. Putem, deci, spune c , contrar moralei,

C. 13. În elepciunea este, sau ar putea fi, o tiin .

De fapt, ea nu este înc a a ceva, pentru c a fost livrat profe ilor i

oamenilor de litere. Este adev rat, totu i, c exist o semiduzin de discipline
tiin ifice sau cvasi tiin ifice în care sunt dezb tute anumite aspecte ale
în elepciunii, precum: praxiologia, psihotehnica, sociotehnica, teoria
administra iei, teoria deciziei, tehnologia reclamei i poate altele. Trebuie spus,
totu i, c toate aceste discipline împreun nu ofer decât un fragment din ceea
ce g sim în înv tura în elep ilor. Pe de alt parte, nici una dintre ele nu
studiaz preceptele din punctul de vedere al primei legi a în elepciunii.
Cât despre considera iile prezente, ele nu sunt tiin ifice ci, ca s spunem
astfel, proto tiin ifice. Ele preg tesc o nou tiin care va fi în elepciunea
tiin ific . Filosofiile au practicat în mod tradi ional reflec iile proto tiin ifice,
pentru a nu cita decât cazurile psihologiei i al sociologiei.
Ca tiin , în elepciunea ar fi o parte a psihologiei dar ar profita, probabil,
i de înv turile sociologiei. În orice caz, este sigur c

C. 14. Metoda în elepciunii tiin ifice ar trebui s fie experimental .

Iat un exemplu de procedeu prin care s-ar putea stabili preceptele

în elepciunii: fie legea „Spune- i în fiecare diminea : «totul merge strun »“
(4.411). Ca s -i stabilim validitatea, am da unui grup de subiec i indica ia de a
o urma, i altuia, de-a nu o aplica. Seara, i-am interoga cu privire la caracterul
agreabil sau dezagreabil al zilei etc.
În sfâr it, o remarc despre rela ia în elepciunii cu ra ionalitatea. Dac
în elegem prin „ra ional” non-contradictoriul, orice decizie în eleapt este
ra ional , dar nu i invers. Ca s fii în elept, o decizie trebuie s fie i conform
cu principiul fundamental al în elepciunii. Cel ce, de pild , ar avea ca regul de
via c trebuie sa ac ioneze astfel încât s tr iasc pu in, ar ac iona de o
manier ra ional fumând opium, dar ar fi greu de spus c comportamentul s u
este în elept.

IV. Moral i în elepciune

Aceste concluzii pot fi rezumate în tabloul urm tor:

domeniu categorie structur obliga ie

moral legi categoric da

38
 etic propozi ii X X

în elepciune legi categoric nu

- prim principiu
în elepciune criptolegi ipotetic nu
- alte teoreme

Morala nu cade întotdeauna de acord cu în elepciunea. S-a v zut un

exemplu de opozi ie a lor în cazul sinuciderii. Iat un altul. S presupunem c
am fost martorul unei crime comise de un om a c rui simpatie este important
pentru mine. Când judec torul m întreab dac l-am v zut comi ând acea
crim , morala (ca i legea) îmi ordon s r spund afirmativ dar în elepciunea
m sf tuie te s neg. Trebuie s constat m, vai! c

C.15. Exist adesea contradic ie între o lege a moralei i un precept al

în elepciunii.

Aceste contradic ii par a fi chiar atât de frecvente încât se poate afirma c

C. 16. Via a uman este cel mai adesea un compromis între moral i
în elepciune.

Se pare c din cauza aceasta majoritatea oamenilor au o dubl moral , una

autentic i cealalt sapien ial .

V. Morala religioas

Considera iile despre în elepciune ne permit s cunoa tem mai bine înc
un alt domeniu, acela al moralei religioase; din aceast pricin ad ug m aici
câteva remarci cu privire la ea. Prin „religioas ” se în elege morala religiilor
mediteraniene (iudaism, cre tinism i islamism) dar numeroase elemente ale
teoriei schi ate mai jos se aplic , probabil, i altor religii.
S începem, i de ast dat , cu exemple. Urm toarele dou legi apar in,
f r nici o îndoial , moralei religioase (cre tine):
a) Iubi i pe vr jma ii vo tri (Mt. 5, 44)
b) Leap d -te de tine (Mt. 16, 24)

Ce au ele în comun? Putem repeta aproape literal ceea ce s-a spus despre
legile în elepciunii. Ca i regulile aceleia, acestea sunt legi care spun nu ceea ce
este ci ceea ce trebuie f cut. Cu toate acestea, nici un precept al moralei
religioase, contrar anumitor legi ale moralei naturale, nu este evident în mod
direct: toate trebuie justificate printr-un ra ionament plecând de la un principiu
general. Putem, deci, spune:

39
 C. 17. Morala religioas este un ansamblu de legi care depind logic de un
principiu general.

În consecin , ne-am putea gândi c legile moralei religioase sunt, ca i

cele ale în elepciunii, propozi ii deghizate (C. 11). Dar situa ia nu este simpl i
cere o analiz mai aprofundat .
Mai întâi, constat m c

C. 18. Legile moralei religioase presupun faptul c cel ce le accept

dore te s evite s -L supere pe Dumnezeu.

Structura logic a accept rii unei astfel de legi este urm toarea:
1. Evit s -L superi pe Dumnezeu.
2. Cine evit s -L supere pe Dumnezeu face tot ceea ce Dumnezeu
porunce te.
3. Dumnezeu porunce te p.
4. Deci trebuie s facem p.

Din punct de vedere logic, caracterul metalingvistic al acestei probe

merit s fie men ionat deoarece justific rile preceptelor moralei naturale i ale
în elepciunii sunt f cute într-un limbaj obiectiv. i mai important este faptul c
„a evita”, în premise (1), se define te prin fric : se evit acel lucru de care i-e
fric . Or, exist dou feluri de fric religioas . Una, care se nume te „servil ”,
se teme de pedeaps ; cealalt , numit „filial ”, este fiica de a sup ra o fiin
iubit .
În consecin

C. 19. Exist dou feluri de moral religioas , una bazat pe frica servil
i cealalt pe frica filial .

Aceasta nu înseamn de altfel c cele dou nu pot exista simultan în

acela i subiect. Se pare chiar c o astfel de coexisten este mai degrab regula
decât o excep ie.
În ceea ce prive te morala bazat pe frica servil , este u or de demonstrat
c este un fel de în elepciune. Într-adev r, primele premise în justificarea
acestor legi „evit s -L superi pe Dumnezeu” nu sunt evidente când e vorba
despre frica servil . Nu este evident c acesta ne permite s evit m pedeapsa
decât dac admitem principiul în elepciunii (c trebuie s c ut m via a
fericit ), adic s evit m nepl cerile. Legile acestei morale sunt, deci, ipotetice.
Se poate spune despre ele, prin analogie cu C. 11:

C. 20. Principiile moralei religioase bazate pe frica servil sunt propozi ii

deghizate în legi.

40
 Urmeaz c aceast moral , ca i în elepciunea, ar putea fi o tiin . Dar,
contrar legilor în elepciunii, acestea nu pot fi justificate pe cale experimental .
Ele sunt justificate prin ra ionament plecând de la textele sacre.
Morala religioas a fricii servile se distinge de în elepciune i prin aceea
c via a fericit , cel pu in par ial, e conceput ca o via de dincolo de
mormânt. În aceast privin , se pot distinge trei tipuri de moral religioas ,
dup cum via a fericit este via a terestr , cereasc sau amândou . Prin
analogie cu C. 12, spunem, deci c :

C. 21. Morala religioas a fricii servile este o tehnologie a vie ii fericite

terestre, cere ti sau a amândurora.

G sim primul tip, de pild , în porunca a patra: „Cinste te pe tat l t u i pe

mama ta... ca s - i fie bine i s tr ie ti ani mul i pe p mânt” (Deut. 5, 16). Al
treilea este reprezentat, între altele, de textul din Evanghelie: „ i oricine a l sat
fra i sau surori... pentru numele meu însutit va primi i via a ve nic va
mo teni” (Mt. 19, 29). Aceast moral se deosebe te de în elepciune i prin
aceea c leg tura dintre principiul fundamental i legile particulare se bazeaz
pe o porunc divin . Ea este, deci, o moral eteronomic .
Structura moralei religioase bazate pe frica filial este foarte diferit . Ea
nu are nimic de-a face cu în elepciunea. Ca i morala natural , nu este legat de
un scop. Preceptele sale sunt adev rate legi categorice. Dou exemple: piosul
mahaianist budist renun chiar la nirvana ca s devin un nou Budha. În
Europa exist cazul celebru al m n stirii de c lug ri e dominicane de la
Unterlinden, cunoscute în secolul al XV-lea pentru severitatea vie ii lor.
Întrebate ce ar face dac s-ar dovedi c sufletul moare o dat cu trupul, stare a
d du un r spuns uimitor: „Exact ceea ce facem acum”.
Altfel decât în cazul moralei religioase bazate pe frica servil , principiul
fundamental este aici evident pentru credincios, nu are nevoie, deci, de nici o
justificare. El are i caracteristicile unei adev rate legi morale, în special a
obliga iei. Ar apar ine moralei naturale dac eviden a sa nu ar fi diferit de
aceea a preceptelor morale naturale (ea este îndeosebi religioas ). Ca urmare,
se pare c avem de-a face cu un domeniu specific.

C.22. Morala religioas bazat pe frica, filial pare a St un ansamblu de

legi de un gen aparte, ireductibil la altele.

S remarc m c natura eteronomic a acestor legi nu o priveaz deloc de

caracterul (ei) moral. Este adev rat c ele sunt acceptate de credincios pentru
c Dumnezeu porunce te astfel, dar porunca divin , ea îns i, nu este acceptat
în chip eteronomic. Când vecinul îmi cere s dau mai încet difuzorul, care-l
împiedic s doarm , supunându-m acestui precept eteronomic, nu ac ionez
deloc într-un mod mai pu in moral decât în cazul în care cel lalt nu intervine.
C ci regula în numele c reia ac ionez - aceea de a nu împiedica un vecin s
doarm - este o regula moral .

41
 Ca s încheiem, s men ion m problema rela iilor dintre morala religioas
i cea natural . Dou lucruri sunt sigure. Pe de o parte, c exist legi ale
moralei religioase necunoscute moralei naturale, precum cele dou citate mai
sus. Pe de alt parte, c anumite precepte ale acesteia din urm apar in i
moralei religioase, precum legile decalogului. Anumi i teologi merg mai
departe i gândesc c întreaga moral natural este cuprins în morala
religioas . Dar problema ar merita s fie studiat într-un mod mai aprofundat.

APENDICE

TABLA DE LEGI

[1.] Ac ioneaz în a a fel încât s tr ie ti fericit îndelung.

[2.] Protejeaz - i, înainte de toate, via a i s n tatea.
[2.01.] Nu fi prost; nu te l sa ucis!
[2.1.] Când via a î i pare negre it i iremediabil de nesuportat, ia- i zilele.
[2.2.] Exceptând situa iile excep ionale, plaseaz - i via a i s n tatea
deasupra tuturor celorlalte lucruri.
[3.] Bucur -te de via .
[3.1.] încearc s ai pl cere i cât mai pu in durere posibil.
[3.2.] F în a a fel încât via a ta s aib întotdeauna un sens.
[3.21.] S ai mereu un scop de atins.
[3.22.] Bucur -te de clip .
[3.221.] Înva s tr ie ti în prezent.
[3.222.] Încearc s concepi mijloacele drept scopuri.
[4.] Condu- i via a tu însu i.
[4.1.] Pe cât posibil, în ac iunea fizic , fii independent.
[4.2.] St pâne te- i gândirea, sentimentele i st rile de spirit.
[4.21.] Ac ioneaz potrivit propriului t u ideal.
[4.3.] Nu te ata a prea mult de o persoan nici de nimic altceva.
[4.31.] Nu te droga.
[4.4.] P streaz - i lini tea interioar .
[4.41.] P ze te- i senin tatea spiritului.
[4.411.] Spune- i în fiecare diminea : „totul merge strun ”.
[4.412.] Încearc s concepi evenimentele viitoare ca fiind pl cute.
[5.] Fii prudent.
[5.1.] Nu admite nici o propunere înainte de a te fi asigurat cu
con tiinciozitate c este adev rat sau cel pu in probabil adev rat .
[5.11.] Înainte de a face sau a spune ceva important, pune- i întrebarea:
merit osteneala?
[5.12.] Înainte de a lua o decizie important , asigur -te c nu faci din
dorin e realitate.
[5.13.] În orice chestiune important , cere sfatul oamenilor cu experien .
[5.14.] Amân pe mâine o decizie important .
[5.15.] Cunoa te-te pe tine însu i.
[5.151.] G se te în fiecare zi un moment pentru a reflecta la tine însu i.

42
 [5.2.] Ocup -te de lucrurile care depind de tine iar nu de cele care nu
depind de tine
[5.21.] Nu te îngrijora degeaba.
[5.3.] Vegheaz s - i asiguri viitorul.
[6.] Fii moderat în toate cele.
[6.1.] Fii moderat în opinii.
[6.11.] Evit afirma iile cu totul generale.
[6.12.] Evit judec ile categorice.
[6.2.] Bucur -te de bunuri i de pl ceri cu modera ie.
[6.3.] E bine s tii savura micile bucurii.
[6.31.] Prefer numeroasele mici bucurii câtorva mari pl ceri.
[6.4.] Nu încerca s des vâr e ti lucruri care î i dep esc posibilit ile.
[7.] Orice hot râre, o dat luat , execut-o cu t rie i perseveren .
[7.1.] Nu te l sa niciodat motivat de fric .
[7.11.] Nu- i fie fric de moarte.
[8.] Tr ie te pentru opera ta.
[8.1.] F tot ceea ce faci cât po i de bine.
[8.2.] Prive te-te pe tine însu i, pe ceilal i oameni i lumea cu ochiul
naturalistului.
[8.21.] Concepe adversit ile ca pe ni te evenimente naturale.
[8.22.] Nu te înduio a de tine însu i.
[9.] Consider rela iile tale cu ceilal i oameni ca fiind foarte importante
pentru tine.
[10.] Fii circumspect în rela iile cu ceilal i.
[10.1.] Cât vreme nu-l cuno ti bine, consider -l pe orice om întâlnit în
cale drept un imbecil r u.
[10.11.] Nu te încrede în nimeni înainte de a te asigura c tie despre ce
vorbe te i c e sincer.
[10.12.] Nu admite nici o propozi ie ca adev rat sub pretext c a fost
publicat prin mijloacele de comunicare social .
[10.2.] Fii independent fa de ceilal i în gândire i în sentimente.
[10.3.] Prefer singur tatea companiei.
[10.4.] Nu da nici un fel de importan onorurilor i insultelor, atâta vreme
cât nu e ti sigur c - i pot fi foarte folositoare sau foarte d un toare.
[10.5.] Nu te privi în oglinda anturajului t u.
[11.] Nu te ocupa de un altul decât dac (1) el poate fi util sau periculos
pentru tine, (2) po i s -l aju i (3) e ti r spunz tor pentru el.
[11.1.] Str duie te-te s - i imaginezi c oamenii de care nu trebuie s te
ocupi nu exist decât în imagina ia ta.
[12.] D celorlal i cât mai pu ine informa ii posibile despre tine însu i.
[12.1.] Str duie te-te s fii cât se poate de anonim în locurile publice.
[13.] Cu excep ia prietenilor i apropia ilor, evit familiaritatea.
[13.1.] Nu fi prea amabil la prima întâlnire.
[14.] Str duie te-te s câ tigi simpatia celorlal i.
[14.1.] Pe cât posibil, nu i-i înstr ina pe ceilal i.
[14.11.] Pe cât posibil, evit certurile.

43
 [14.111.] Evit cu orice pre certurile cu cei ce au o putere asupra ta.
[14.112.] terge-o în clipa în care o ceart periculoas te amenin
inevitabil.
[14.12.] Dac nu te cost nimic, sau te cost pu in, nu f nici o nedreptate
nim nui.
[14.121.] Dac po i evita acest lucru, nu spune nim nui lucruri nepl cute.
[14.122.] Nu critica niciodat , în prezen a sa, ara, confesiunea sau
profesiunea altuia.
[14.2.] Str duie te-te s câ tigi simpatia fiec rui om întâlnit.
[14.21.] Fii amabil.
[14.211.] Fii deosebit de amabil cu oamenii boga i i puternici.
[14.22.] F bucuros servicii care nu te cost nimic sau te cost pu in.
[14.23.] F astfel încât prezen a ta i discursul t u s fie pl cute
partenerului.
[14.231.] Apropie-te de cel lalt mereu cu surâsul pe buze.
[14.232.] Flateaz - i partenerul.
[14.233.] F în a a fel încât partenerul t u s în eleag faptul c te
interesezi de el.
[14.234.] Permite-i partenerului s vorbeasc oricât de mult, mai ales
despre sine.
[14.3.] Str duie te-te sistematic i cu perseveren s câ tigi simpatia
celor cu care trebuie s tr ie ti.
[15.] Ac ioneaz în a a fel încât s fii considerat demn de încredere.
[15.1.] Pe cât posibil, nu min i i nu induce deloc în eroare.
[15.2.] În principiu, ine- i promisiunile.
[16.] Fii solidar în mod cump tat cu grupul c ruia îi apar ii.
[16.1.] Supune-te în mod cump tat legilor moralei.
[16.2.] În condi ii aproximativ egale, d prioritate membrului din grupul
t u în fa a str inului.
[16.3.] Conformeaz -te grupului în care te afli.
[16.4.] Ai câ iva prieteni.
[16.41.] S - i fie prieten doar cel ce i-a dovedit cinstea i inteligen a.
[16.42.] Fii fidel prietenilor t i.

TABLA
METATEOREMELOR

[CI.] Ceea ce se nume te în mod obi nuit „etic ” se compune din cel pu in
trei discipline diferite: morala, etica propriu-zis i în elepciunea.
[C.2.] Morala este un ansamblu de legi categorice care impun o obliga ie
de un fel aparte.
[C.3.] Legile moralei sunt evidente sau pot fi deduse din legi morale
evidente.
[C.4.] Morala nu este o tiin .
[C.5.] Nu exist morala tiin ific .

44
 [C.6.] Etica este un ansamblu de propozi ii, deci nu de legi privind
morala.
[C.7.] Etica este o tiin i o parte a filosofiei tiin ifice.
[C.8.] Etica este f r importan pentru via ; ea nu este important decât
pentru filozofie.
[C.9.] Principiul fundamental al în elepciunii este o lege categoric , dar nu
este o lege moral .
[CIO.] În elepciunea pare a fi un ansamblu de legi condi ionale,
[Cil.] Preceptele în elepciunii sunt propozi ii deghizate în legi.
[CI2.] În elepciunea este tehnologia vie ii lungi i fericite.
[CI3.] În elepciunea este, sau ar putea fi, o tiin .
[C14.] Metoda în elepciunii tiin ifice ar trebui s fie experimental .
[CI5.] Exist adesea contradic ie între o lege a moralei i un precept al
în elepciunii.
[CI6.] Via a uman este cel mai adesea un compromis între moral i
în elepciune.
[CI 7.] Morala religioas este un ansamblu de legi care depind logic de un
principiu general.
[CI 8.] Legile moralei religioase presupun faptul c cel ce le accept
dore te s evite s -L supere pe Dumnezeu.
[CI9.] Exist dou feluri de moral religioas , una bazat , pe frica servil
i cealalt pe frica filial .
[C.20.] Principiile moralei religioase bazate pe frica servil sunt propozi ii
deghizate în legi.
[C.21.] Morala religioas a fricii servile este o tehnologie a vie ii fericite
terestre, cere ti sau a amândurora.
[C.22.] Morala religioasa bazat , pe frica filial pare a fi un ansamblu de
legi de un gen aparte, ireductibil la altele.

POSTFA

Imaginea pe care Bochenski voia s-o insufle cu privire la modul s u de a

filosofe a fost una dintre cele mai limpezi. Zicându- i ra ionalist, el în elegea
acest ra ionalism în termenii idealurilor de rigoare ai „filosofiei analitice”. Într-
adev r, el se înf i a drept campion al filosofiei analitice în latura sa
„logistic ”, fapt pentru care se considera printre „cei mai duri” anali ti (spre
deosebire de filosofii care practicau o analiz a - i în - limbajul de zi cu zi). El
nu se jena s afirme c acest mod de a filosofe, n scut în Marea Britanie
(Russel, Moore) i având ecouri în câteva capitale ale Europei centrale (Viena,
Praga, Lvov, Var ovia), continuat, începând cu sfâr itul celui de-al doilea
r zboi mondial, în Statele Unite, reprezint un progres irecuzabil, afirma ie
care, bineîn eles, trebuia s fie în eleas ca un criteriu care permite
„filosofiei tiin ifice” s se eviden ieze.
Oricum, respectuos cu istoria filosofiei, Bochenski insista mereu pe faptul
c acest mod de a filosofii nu face decât s reia inspira ia clasic , aristotelic .
Fidel acestei inspira ii, filosoful se str duie te s descrie fiin a în cele o mie i

45
una de feluri în care se ascunde când intr m în contact cu ea. F când astfel,
filosoful desprinde categoriile în care fiin ele se ordoneaz într-o lume, în
lumea noastr i, în spiritul lui Leibniz, în orice lume posibil . În eleas astfel,
filosofia are numai de câ tigat ata ându-se de logic , deoarece aceasta, departe
de a fi un simplu calcul, trebuie în eleas ca fiind depozitarul celor mai
minu ioase cercet ri ontologice. Logica articuleaz multiplele rela ii de care
depinde ceea ce filosofului îi place s numeasc „structura” lumii i a
experien ei noastre.
Spre sfâr itul vie ii, Bochenski se proclama fidel al liniei inaugurate de
filosoful austriac Franz Brentano i dezvoltate în chip str lucit de Kazimierz
Twardowski, al c rui continuator direct se considera el însu i - coala de la
Var ovia-Lvov. Tezele acestei coli nu puteau decât s conving un ra ionalist
analitic: valorificarea inspira iei aristotelice i respingerea concomitent a
cotiturii hot râtoare asociate, pe de o parte, cu Descartes i, pe de alt parte, cu
Kant, dup care tiin a se vrea înainte de toate o „critic a posibilit ilor
cunoa terii”; reculul în fa a unei specula ii care î i imagineaz entit i pe care
„nimic în lume” - nici o eviden , nici m car cea care eman din examinarea
modului de func ionare a limbajului nostru - nu o justific ; grija, în fine, de a
g si un vehicul adecvat pentru a exprima rezultatele „ tiin ifice” ale acestei
cercet ri i care nu se teme de solu ia limbajelor artificiale („logica”) al c ror
obiectiv nu este acela de a nega modul nostru obi nuit de a vorbi ci de a face
mai limpede imagine a lumii pe care acesta din urm o con ine pentru a o
confrunta cu demersul analitic informat.
În elegem, atunci, mai u or de ce Bochenski lupta împotriva
„ideologiilor”, a „Weltanschauungen”-urilor, „supersti iilor” i a altor „gre eli”
con inând credin e care nu se puteau justifica. În privin a aceasta el a fost un
du man declarat al Umanismului într-o accep ie pu in special a acestui cuvânt
cheie al culturii noastre occidentale. Dup Bochenski, este umanist o doctrin
care pretinde c acord acestei fiin e numit „om” un loc aparte, întrucâtva „în
afara” lumii. Contrar atitudinii „antropocentrice” pe care o astfel de filosofie
umanist o propag , Bochenski se situa ritos de partea filosofiilor
„cosmocentrice” sau, ca s folosim termenul devenit curent în filosofie,
„naturaliste”. Totu i, pentru a preveni oarecari neîn elegeri, este util de
remarcat c Bochenski considera c un naturalism „reduc ionist” - un „x”
(omul) nu este nimic altceva decât un „y” - se num r printre „supersti iile” pe
care analiza practicat în spiritul schi at mai sus, ca ontologie, ar trebui s-o in
deoparte. A spune c fiin a uman se situeaz „în” lume i se supune legilor
sale nu implic deloc faptul c ceea ce este de spus despre om poate s se
rezume la o istorie narat într-un limbaj „fizicalist”. Caracteristica minimal a
unui naturalism (cosmo-centrism), a a cum Bochenski l-a ap rat, este c tot
ceea ce se insereaz în lume se supune structurii cauzale a lumii; în contradic ie
cu ceea ce au pretins mul i mae tri gânditori ai modernit ii, omul nu este o
excep ie. Departe de a mic ora condi ia uman printre alte fiin e în lume,
aceast constatare o face i mai interesant , cel pu in pentru filosof, c ci cerce-
tarea raporturilor i fundamentelor complexe ale structurii lumii este ceea ce
confer ontologiei, a a cum o în elegea Bochenski, întreaga sa fascina ie. Într-

46
un cuvânt, Bochenski s-a descris drept un naturalist moderat, r mânând nesigur
în ceea ce prive te existen a fiin ei „ideale” (în sensul unui Platon sau al unui
Whitehead, pe care îi admira atât), dar sus inând un „pluralism categorial” (o
pluralitate de tipuri i specii ale fiin ei în lume). Pentru Bochenski nici o alt
viziune nu putea corespunde ra ionalismului „analitic” pe care l-a dezvoltat de-
a lungul întregii sale cariere.
Micul tratat de în elepciune prezentat aici poate fi în eles ca o m rturie a
roadelor acestei atitudini filosofice. Bochenski îl asigur pe cititor c nu a avut
nici cea mai mic inten ie de a scrie o lucrare „ tiin ific ” despre om, i mai a-
les o filosofie moral (pentru distinc ii, a a cum le în elege Bochenski, a se
vedea ultimul capitol). i totu i, reiese din lectura acestui tratat c
în elepciunea pe care ne-o dezv luie Bochenski nu poate fi deloc practicat
dac este sus inut f r tirea sa, ira ional, de „idolii teatrului”, „ideologiile”,
„Weltanschaungen”-urile, „supersti iile”... considerate ca ni te obstacole în
calea unui contact veridic cu noi în ine i pu in propice culturii regulilor de
via pe care Bochenski le formuleaz . Exist , totu i, filosofie în acest text,
înainte de toate ra ionalitatea „common sense”-ului, cea mai potrivit pentru a
completa i înso i în cotidian viziunea cosmocentric supus încerc rii
riguroase a filosofiei „analitice”. Pe planul comportamentului personal, aceast
convingere ar trebui s - i g seasc expresia într-o formul identic cu, sau în
tot cazul apropiat de, cea pe care Bochenski nu înceta s-o repete anturajului
s u: nu v l sa i mâna i de vanitate i nu practica i decât virtu i care v sunt cu
adev rat la îndemân . La urma urmei, omul nefiind „decât un foarte mic i
neputincios fragment din univers”, ar trebui s se poat bucura de „aceast
frac iune de secund de care dispune”.
Edward Swiderski
Fribourg, mai 2000

C R I DISPONIBILE

1. Theodor Nikolaou, Teologie i cultur (trad. de Ioan

Vasile Leb, Ioana Velica, Adina Paraschiv i Vasile Cristescu) ,75.000 lei
2. Leonard Swidler, Dup absolut. Viitorul dialogic al reflec iei
religioase (trad. de Codru a Cuceu), 195.000
3. I.Pintea, Admira ii ortodoxe (cu postfa de D.C.Mih ilescu),
120.000 lei
4. Ioan Chiril , Fragmentarium exegetic filonian I, 75.000 lei
5. Ioan Chiril , Fragmentarium exegetic filonian II, 90.000
6. Nicolae Achimescu, Noile mi c ri religioase, 175.000 lei
7. Ioan Bunea, Rostuiri în eternitate. Cuvânt de înv tur la botez,
cununie si înmormântare (cu prefa de Ioan Chiril ), 150.000 lei
8. Al. Nemoianu, T râmuri (eseuri), 75.000 lei
9. tefan Iloaie, Nae Ionescu i Ortodoxia româneasc
(cu prefa de Dan Ciachir), 92.000 lei
10. L. G. Munteanu, Vechiul Testament i cre tinismul (cu prefa de
Ioan Chiril ), 92.000 lei

47
 11. Emese Florian, Dreptul familiei, 290.000 lei
12. Pio Baroja, Doamna r t citoare (trad. Viorel Rujea), 90.000 lei
13. Madeleine-Ouellette-Michalska, Femeia de nisip (proz scurt ;
trad.de Voichi a-Maria Sasu), 69.000 lei
14. G. de Villehardouin, Cucerirea Constantinopolului (trad. de Tatiana
Ana Fluieram; cu prefa de Ovidiu Pecican), 125.000 lei
15. Lloyd de Mauss, Pre edin ii Americii (trad. de tefan Borbely),
97.000 lei
16. Aurel Sasu & Mircea Petean, Întoarcerea învinsului. Întâlniri
cu Mircea Zaciu, 190.000
17. George Achim, Iluzia ipostaziat . Utopie i distopie în cultura
român , 150.000 lei
18. Cristina T tarii, Lexicology, 84.000 lei
19.Horia Poenar, O plimbare de diminea pe strada Servandoni (eseu),
92.000 lei
20. tefan Borbely, Opozi ii constructive, 98.000 lei
21. Marius Laz r, Paradoxuri ale moderniz rii. Elemente pentru o
sociologie a elitelor române ti, 150.000 lei
22. Mircea Petean, Cartea de la Jucu Nobil I-II-III, 129.000 lei
23. Mircea Petean, Folie, cirque, scandale (anthologie poetique), 65.000
lei
24. Vasile Igna, La Province de Verudit (anthologie poetique), 65.000 lei
25. Gheorghe Grigurcu, Natur moart i vie (versuri), 65.000 lei
26. Octavian Goga, Coresponden a primit , 1900-1918 (edi ie îngrijit de
Gh.I.Bodea), 150.000 lei
27. Valeriu Anania, Opera literar , voi. I' — Str inii din Kipukua
(roman), 165.000 lei
28.Valeriu Anania, P h relul cu nectar (fantezie dramatic pentru copii;
cu ilustra ii de Cristian Che u ), 69.000 lei
29. Viorel Rujea, Antologia modernismului hispanic. Poezia, 150.000 lei
30. Dafin Mure eanu, Experimentul (proz scurt ), 89.000 lei
31. Flavia Teoc, Din capitala Provinciei. Interviuri cu scriitori clujeni,
75.000 lei
32. Gheorghe Izb escu, Salonul de var . Dubla înf i are (roman; cu
prefa de Cornel Moraru), 99.000 lei
33. Aurel Podani, Ion Buza i, Amintiri despre Pavel Dan (cronologie de
Sergiu Pavel Dan), 130.000 lei
34. Viorel D.Trifa, Memorii, 120.000 lei
35. Aurel R u, Cu Victor Hugo prin trei veacuri (22 poeme traduse i
comentate; cu desene de V.Hugo), 150 pag. B3, 125.000 lei
36. Dumitru Ichim, Poem imaginar dramatic în cinci tablouri, 65.000 lei
37. Florica Ba u Ichim, Gr dinarul din balcon (poezii pentru copii cu
ilustra ii color de Cristian Che u ), 92.000 lei
38. M. Goga, Limba român . Morfologia i sintaxa, 110.000 lei
39. M. Goga, Limba român , Fonetic , fonologie, lexicologie, stilistic ,
80.000 lei

48
 40. Lenu a Popovici, Exerci ii i probleme de matematic pentru
clasele I-II, 80.000 lei

În aten ia cititorilor no tri:

Serviciul de carte prin po t al Editurii LIMES v pune la dispozi ie orice
titlu disponibil, în condi ii foarte avantajoase:
• reducere de 10%, pentru un exemplar comandat;
• reducere de 20%, pentru mai mult de 3 exemplare;
• cheltuielile po tale vor fi suportate de c tre editur .

„Aceasta este, a adar, prima fa a în elepciunii: de ert ciunea

de ert ciunilor, totul este de ert ciune. Dar ea are i o a doua fa : înv tura
cu privire la ceea ce trebuie f cut în aceast situa ie tragic . Omul nu este decât
un foarte mic i neputincios fragment din univers, neexistând decât timp de o
frac iune de secund cosmic . Dar aceast frac iune este tot ceea ce el are la
dispozi ie. Legile în elepciunii ne înva cum s ac ion m ca s nu o irosim.”
J.-M. Bochenski

SFÂR ITUL C R II
Prof. Ioan Hapca mul ume te lui Dumnezeu c a
reu it s scaneze i s corecteze aceast carte, care va fi
distribuit gratuit pentru ini ierea credincio ilor de
pretutindeni.
e-mail: ihapca2002@yahoo.com
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ajut -
le celor care vor citi, în elege i urma aceast carte!
Amin!

49