ADEVĂRULUI

Revistă creştină  ·  Octombrie 2013  · Gratis

În a ce st
număr
Planul lui Dumnezeu cu privire la căsătorie
Soția păstorului
Zborul Mariei
Prețul neascultării
Cadoul lui Dumnezeu pentru o zi de naștere
 Cuprins
Sămânţa adevărului
Rubrica Editorului
Publicată lunar de: Planul lui Dumnezeu cu privire la căsătorie. . . . . . . . . . . . 3
Christian Aid Ministries
O. P. 1 - Gh. P.1,
Rubrica învăţătorului
C. P. 1 Suceava 720300
samantaadevarului@icamro.org
Sfânta cruce?. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
România Soția păstorului. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
Isus Hristos. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
Comitetul executiv: Cuvântul lui Dumnezeu. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
David Troyer
Paul Weaver Rubrica părinţilor
Roman B. Mullet Taina căsătoriei – Unirea celor doi (Partea a II-a) . . . . . . 15
James R. Mullet
Philip Troyer Taina căsătoriei – Complexitatea . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
Eli Weaver Apreciindu-mi soțul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20

Comitetul de Rubrica istorică

îndrumare: Contribuția evreiască la cultura lumii (Parte a II-a) . . . . . . 21
Ernest Hochstetler Zborul Mariei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
Perry Troyer
Johnny Miller Rubrica practică
James Mullet Întrebuințarea și însușirile portocalelor. . . . . . . . . . . . . . 25
Clay Zimmerman Învățând de la creația minunată a lui Dumnezeu. . . . . . . 27
Cutremurele. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
Editor:
Alvin Mast Rubrica tineretului
Prețul neascultării. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
Editor adjunct: Respectând oamenii legii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
James K. Nolt
Potcovarul rugăciunii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
Grafica: Rubrica pentru copii
Gicu Cotleţ Cadoul lui Dumnezeu pentru o zi de naștere . . . . . . . . . 36
Kristi Yoder Doar un vis. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
Coordonator traduceri Rubrica ”O carte în serial”
Mihaela Sveduneac Martirul din Catacombe (Partea a X-a). . . . . . . . . . . . . . 39
Foto copertă: Pagină publicitară . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
© Istockphoto.com

O poezie pentru azi

© 2013 Toate drepturile rezervate.
Este interzisă orice reproducere de text Pocăința . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
sau fragmente din text fără aprobarea
prealabilă a editurii. Excepţie se poate face
numai pentru citate scurte sau concluzi Coperta din spate
generale ale unui pasaj.
Ce este bine pentru om?. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
 „Nu vă scriem altceva decât ce citiți și
cunoașteți. Și trag nădejde că până la sfârșit veți
cunoaște, cum ați și cunoscut în parte, că noi
suntem lauda voastră, după cum și voi veți fi lauda
noastră în ziua Domnului Isus.” 2 Cor. 1:13, 14

Rubrica
Editorului
Planul lui Dumnezeu cu privire la
căsătorie
—Alvin Mast

Publicația Sămânța adevărului este o revistă
creștină care se adresează cu predilecție
familiei, și lucrul acesta îl puteți observa ori de
câte ori citiți rubricile sale. Încercăm să oferim
articole interesante pentru toți membrii
familiei. Fiecare număr al revistei este realizat
cu cea mai mare atenție. Selectăm cu mare
grijă articolele pentru fiecare rubrică. Rubrica
familiei este deosebit de importantă pentru că,
încă de la începuturile istoriei, familia a fost și
este ținta lui Satan. El ar vrea s-o nimicească
și se pare că în ultimii ani eforturile lui de
a distruge familia au crescut considerabil,
folosindu-se de forțele necurate care lucrează
în lume. Azi, căsătoria nu pare să mai ocupe
un loc de cinste în societate. Chiar și unii
creștini au rătăcit de la adevăratele convingeri
privitoare la căsătorie.
Căsătoria are un aspect atât moral, cât și
unul spiritual și, astfel, trebuie tratată cu
grijă. Căsătoria este instituită de Domnul
Dumnezeu. Dintre toate evenimentele din
viața omului, căsătoria dintre un bărbat și o
femeie este cel mai important lucru, pentru
că el stabilește o legătură care îi unește pe cei
doi până la moarte. Arthur Pink spunea că
actul căsătoriei îi aduce pe un bărbat și pe o
femeie într-o relație atât de intimă, încât ei
fie îndulcesc viața celuilalt, fie i-o amărăsc.
Iată în continuare câteva gânduri privitoare
la căsătorie, gânduri care vă vor ajuta să
aveți o căsnicie bună și plăcută înaintea lui
Dumnezeu și a oamenilor.
Dumnezeu a instituit prima căsătorie.
Cel care i-a unit pe Adam și pe Eva în sfânta
căsătorie nu a fost un înger, ci Dumnezeu.
Iată ce ne spune Dumnezeu despre căsătorie
în cel de-al doilea capitol al Bibliei: „De aceea
va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se
va lipi de nevasta sa, și se vor face un singur
trup” (Genesa 2:24). Soțul se va desprinde
Dintre toate evenimentele din
viața omului, căsătoria dintre un
bărbat și o femeie este cel mai
important lucru, pentru că el
stabilește o legătură care îi unește pe
cei doi până la moarte.

“Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții; căci dragostea este de la Dumnezeu...” (1 Ioan 4:7) 3
 și va pleca de la tatăl lui. El trebuie să facă
lucrul acesta ca să-și poată întemeia propria
familie. Sentimentele și devotamentul lui se
vor schimba. O dată cu întemeierea unei noi
familii, va trebui recunoscut un sistem nou de
referință și va trebui implementat un fel nou
de gândire.
Temelia căsniciei.
Noi am fost izbăviți de lege ca să slujim lui
Dumnezeu într-un duh nou. (Romani 7:6)
Dacă relația de căsătorie are un aspect moral
și unul spiritual, înseamnă că trebuie să slujim
într-un duh nou. Chiar dacă oamenii firești
se pot căsători și se pot bucura de relația lor,
sunt convins că numai cei ce Îl iubesc pe
Domnul se pot bucura de trăirea într-un duh
nou. Luptele între soți și divorțul constituie,
deseori, rezultatul neascultării de Dumnezeu
în căsnicie. Numai creștinii spirituali pot
înțelege ce înseamnă a trăi viața de familie în
supunere față de Dumnezeu. Trebuie să fim
gata să ne modelăm căsnicia după voia lui
Dumnezeu.
O temelie bună a căsniciei se află în Tit 2:11,
12: „Căci harul lui Dumnezeu, care aduce
mântuire pentru toți oamenii, a fost arătat,
și ne învață s-o rupem cu păgânătatea și cu
poftele lumești, și să trăim în veacul de acum
cu cumpătare, dreptate și evlavie.” Harul lui
Dumnezeu ne învață să lepădăm fărădelegea și
poftele lumești. Înainte de a fi gata să spunem
„da” unui soț sau unei soții, trebuie să spunem
„nu” lumii. Acesta este regula care face ca
viața de căsnicie să fie frumoasă. Trebuie să
fim siguri de mântuirea noastră. Prin această
„siguranță” mă refer la faptul că trebuie să știm
în cine am crezut și că vom fi încrezători că
Cel ce a început o bună lucrare în noi o va
duce la bun sfârșit. (2 Timotei 1:12)
Satana atacă furibund căsniciile și trebuie
să-i cunoaștem tacticile de luptă. (2 Corinteni
2:11) Dacă nu am învățat să spunem „nu”
lumii înainte de a ne căsători, încă mai putem
spune „nu” diavolului; cât încă nu este prea
târziu.
4  Sămânța adevărului • Octombrie 2013
Zidiți pe o temelie trainică.
„Căci nimeni nu poate pune o altă temelie
decât cea care a fost pusă, și care este Isus
Hristos”. (1 Corinteni 3:11) Nu poți zidi
numai o jumătate de temelie bună. Dacă
zidim doar o jumătate de temelie nu vom
avea o temelie adevărată, iar o căsnicie fără
temelie va fi un dezastru. Soțul și soția trebuie
să zidească temelia împreună. Biblia constituie
autoritatea finală în ce privește întemeierea
unei căsnicii bune. Dacă cineva iubește azi
cu adevărat și mâine va iubi la fel. Dragostea
(duioșie, bunăvoință) nu va pieri niciodată.
Ea nu-l abandonează pe cel drag și niciodată
nu-l dezamăgește. Benjamin Franklin, unul
dintre primi oameni de stat ai Statelor Unite,
spunea odată: „Fii cu ochii în patru înainte
de a te căsători, dar după aceea închide-i pe
jumătate”.
Fii o persoană cu un duh blând și smerit și
căsătorește-te cu o persoană care are un duh
blând și smerit. Ar fi bine să nu îți propui să
schimbi tu caracterul partenerului tău de viață.
Nu este datoria ta să-i schimbi pe oameni. Dacă
ești de părere că soțul sau soția ta ar trebui să
se schimbe, roagă-te cât mai mult și mustră
cât mai puțin. Dumnezeu îl poate schimba
pe partenerul tău de viață dacă este nevoie de
o astfel de schimbare. Oamenii egoiști nu ar
Ar fi bine să nu îți propui să schimbi
tu caracterul partenerului tău de viață.
Nu este datoria ta să-i schimbi pe
oameni.
trebui să se căsătorească înainte ca Dumnezeu
să-i schimbe după chipul Său. Este datoria
ta să recunoști cine ești și să-I îngădui lui
Dumnezeu să te schimbe. Unii vor zice că nu
se pot schimba: vor pretinde că așa sunt făcuți
de Dumnezeu. Concepția aceasta este falsă.
Dacă nu aveai un duh blând și liniștit când
—continuare la pagina 13
 „Învățăturile Tale sunt minunate: de
aceea le păzește sufletul meu. Descoperirea
cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor
fără răutate.” Psalmul 119:129-130

Rubrica
Învăţătorului
Sfânta cruce?
—Clay Zimmerman

Ce înseamnă crucea pentru tine? Ce

reprezintă ea? Ce semnificație are? În unele
țări, prin sate există multe cruci. Unele sunt
lângă fântâni, iar altele într-un loc vizibil la
marginea drumului, de unde pot fi văzute
de toți. Și bineînțeles, mulți oameni își fac
semnul crucii când trec pe lângă o biserică
sau când participă la slujbă.
Așadar ce reprezintă această cruce? Cum
de a devenit un obiect așa de venerat? Care
este importanța ei pentru noi, care credem
în creștinism?
Știm că Biblia ne spune că Isus a murit pe
ne spune că a trebuit să moară pentru a plăti
cruce. Și alți oameni au murit răstigniți. Îți
prețul pentru păcatele noastre.
aduci aminte de cei doi tâlhari care au fost
Hristos, de asemenea, a suferit o dată
crucificați lângă Isus? Și ei au murit pe cruce.
pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei
Crucea a fost o formă de execuție crudă
nelegiuiți, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a
folosită de stăpânirea romană. Pe cei mai răi
fost omorât în trup... (1 Petru 3:18).
criminali îi condamnau să moară în acest fel.
Într-o zi înainte de moartea Sa pe cruce,
Ideea era ca persoana condamnată să moară
Isus a avut ceva de spus cu privire la cruce.
încet, în mare suferință și fără niciun pic de
Apoi a chemat la El norodul împreună cu
milă. Era un exemplu pentru ca alții să vadă
ucenicii Săi, și le-a zis: „Dacă voiește cineva să
și să ia seama. Crucea a fost, și este, o imagine
vină după Mine, să se lepede de sine însuși, să-
a morții.
și ia crucea, și să Mă urmeze” (Marcu 8:34).
Da, Isus a murit pe cruce. Știi de ce? Biblia

“Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții; căci dragostea este de la Dumnezeu...” (1 Ioan 4:7) 5
 Ce înseamnă acest lucru? Vorbea El despre însumi și îmi iau crucea, fie sunt de partea
faptul că oamenii trebuie să poarte cruci dușmanului Său.
adevărate din lemn? Nu, El s-a referit la Purtarea crucii mă va determina să mă
viața lor. La modul lor de trai. Mai întâi, separ de lume. Lumea și cu mine vom fi
Domnul Isus spune că dacă voiește cineva să morți unul față de celălalt, iar crucea lui
vină după El, atunci să se lepede de sine. Cu Hristos ne va separa. Asta e ceea ce vrea
alte cuvinte acea persoană nu va mai căuta să Dumnezeu de la copiii Săi.
facă lucrurile pe care în mod firesc oamenii Galateni 6:14 spune: În ce mă privește,
ar dori să le facă, ci vor căuta să facă lucrurile departe de mine gândul să mă laud cu altceva
pe care le dorește Dumnezeu. decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos,
Apostolul Pavel explică aceasta în felul prin care lumea este răstignită față de mine, și
următor: Și El a murit pentru toți, pentru eu față de lume!
ca cei ce trăiesc, să nu mai Viața crucii îi
trăiască pentru ei înșiși, cheamă pe oameni la
ci pentru Cel ce a murit În ce fel suntem chemați o viață de sfințenie
și a înviat pentru ei (2 să ne luăm crucea? [...] trăită în fiecare zi. O
Corinteni 5:15). viață care nu e trăită în
Crucea este imaginea
După ce a vorbit despre păcat.
lepădarea de sine, Isus a morții. [...] Căci harul lui
spus să luăm crucea. În Domnul Isus le cere Dumnezeu, care aduce
ce fel suntem chemați să mântuire pentru toți
ne luăm crucea? Care este celor ce Îl urmează să oamenii, a fost arătat,
„crucea” noastră? Crucea moară față de ei înșiși și și ne învață s-o rupem
este imaginea morții. Ne față de trăirea plină de cu păgânătatea și cu
cere să murim? poftele lumești, și să
Da. Domnul Isus le păcat și să trăiască o viață trăim în veacul de acum
cere celor ce Îl urmează neprihănită. cu cumpătare, dreptate
să moară față de ei înșiși și evlavie (Tit 2:11,12).
și față de trăirea plină de Și de ce? Pentru ca să
păcat și să trăiască o viață neprihănită. fim ai Lui și să strălucim pentru El.
În Romani 8:13 apostolul Pavel a scris: Ca să fiți fără prihană și curați, copii ai
Dacă trăiți după îndemnurile ei, [ale firii lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui
pământești], veți muri; dar dacă, prin Duhul, neam ticălos și stricat, în care străluciți ca niște
faceți să moară faptele trupului, veți trăi. lumini în lume (Filipeni 2:15).
Este valabil acest verset pentru toți cei Nu toți apreciază acest mesaj al crucii.
ce vor să aparțină lui Hristos și să poarte Unii cred că e o nebunie ca toți creștinii să
numele de creștin? Da. În Luca 14:27 Isus a trăiască în acest fel.
spus foarte clar: Și oricine nu-și poartă crucea Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie
și nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul pentru cei ce sunt pe calea pierzării; dar pentru
Meu. noi, care suntem pe calea mântuirii, este
Dacă nu sunt ucenic a lui Hristos, atunci puterea lui Dumnezeu (1 Corinteni 1:18).
ce sunt? Isus a spus că omul nu poate sluji la Biblia ne spune că unii oameni sunt de
doi stăpâni. Fie sunt cu El, fie nu sunt. Fie fapt vrăjmași ai crucii și ai mesajului ei. Este
sunt ucenic al Său, care mă lepăd de mine scris:

6  Sămânța adevărului • Octombrie 2013

 Căci v-am spus de multe ori, și vă mai spun
și acum, plângând: sunt mulți care se poartă
ca vrăjmași ai crucii lui Hristos. Sfârșitul lor
va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pântecele,
și slava lor este rușinea lor, și se gândesc la
lucrurile de pe pământ (Filipeni 3:18,19).
Înțelegem deci că mesajul crucii nu se
referă la un obiect sfânt, ci la o viață sfântă.
Deci, când văd o cruce, la ce mă gândesc?
Ar trebui să mă gândesc că Isus a murit
pentru mine. De asemenea, ar trebui să-mi
aduc aminte că Isus m-a chemat să-mi port
crucea. Să trăiesc o viață de lepădare de sine.
Mort față de lume. Viu față de El.
Așa că dacă data viitoare zărești o cruce,
întreabă-te: „Îmi port crucea?”
Celelalte învățături ale Domnului Isus
sunt la fel de importante. Citește-le pe toate
în Noul Testament, care este parte a Bibliei.

Soția păstorului
—Aaron Stoner

Dumnezeu încredințează fiecărei familii veșnicie, Dumnezeu i-a spus să n-o jelească.
responsabilități și provocări diferite. În Însă ei au făcut ceea ce Dumnezeu le-a cerut,
familie trebuie să-ți accepți locul pe care îl chiar dacă nu a fost ușor.
ai și să-ți îndeplinești rolul cât de bine poți. Atitudinea ta față de aceste sacrificii îi
Dacă ești soție de păstor, va trebui să depui afectează pe copii. Dacă te plângi, și ei se vor
un efort special pentru familia ta, dat fiind plânge. Mai degrabă, ajută-i cu dragă inimă
faptul că un păstor are multe responsabilități. ca să înțeleagă viziunea lucrării și s-o susțină.
Urmează exemplul dat de soția
Fii mulțumită și voioasă.
predicatorului Noe. Aproape că nici nu este
Nu este plăcut ca soțul să fie plecat în
menționată. Dar după cât se pare ea a avut un
foarte multe seri și preocupat
rol foarte influent și a ajutat
de multe probleme. Cu toate
Uneori va trebui să-ți ca toții fiii ei și toate nurorile
acestea, fi recunoscătoare că
ei să fie în corabie. Fii o astfel
el se află în slujba Domnului sacrifici independența și
de soție încurajatoare.
și nu este implicat doar în să accepți ajutorul [...].
lucruri materiale sau, chiar Prin toate mijloacele Fă sacrificii pentru a
mai rău, în căutarea plăcerii menține o bună viață de
încearcă să faci singură
personale și în păcat. Chiar familie.
dacă soțul tău nu e păstor, e cât de mult poți, însă
Datorită timpului pe care
de dorit ca el să se implice în acceptă binevoitoare și soțul tău îl alocă pregătirii
slujba Domnului. ajutor. mesajului, întâlnirilor, vizite-
Sâmbătă după-amiază, când lor pastorale și altor implicări
ești descurajată că părtășia din în cadrul bisericii, va trebui să
familie se întrerupe, adu-ți aminte de familia împărtășești cu familia o parte din acest timp
profetului Ezechiel. Nici viața lui de familie de acalmie. Fii gata să conduci momentele
nu a fost una normală. Cum s-ar fi simțit devoționale din familie atunci când soțul
soția lui atunci când el a stat culcat pe coasta lipsește. Asigură-te că băieții sunt ocupați cu
stângă 390 de zile? Și când ea a trecut în

“Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții; căci dragostea este de la Dumnezeu...” (1 Ioan 4:7) 7
 lucruri folositoare. Poate chiar ar trebui să-i Frate păstor, nu uita că și soția ta
ajuți la treburile casnice. Uneori va trebui să- are nevoie de sprijin.
ți sacrifici independența și să accepți ajutorul Ia-o în considerare și pe ea atunci când
din partea unei surori grijulii din adunare. accepți noi responsabilități sau sarcini de
Prin toate mijloacele încearcă să faci singură îndeplinit. De dragul ei fii gata să spui Nu.
cât de mult poți, însă acceptă binevoitoare și Când trebuie să pleci de acasă, fă eforturi
ajutor. speciale pentru a pune lucrurile în ordine.
Dă-le de lucru băieților. Încearcă să fii
Susține-ți soțul în slujba de păstor.
cu munca la zi. Dacă te aștepți ca ea să
Tu nu ești ordinată, dar exemplul și
administreze și sarcinile tale, acest lucru nu
influența ta grijulie sunt neprețuite în slujba
e corect.
sa de păstor. Folosește-ți relațiile cu surorile
Adu-ți aminte de ea câtă vreme ești plecat.
din biserică într-un mod pozitiv.
Roagă-te pentru ea. Dă-i telefon. Nu uita că
Linia de demarcație în ce privește
e acasă ocupată cu rutina zilnică în timp ce tu
îmbrăcămintea sau comportamentul
ai parte de experiențe noi și
discutabil al tău sau al
interesante.
copiilor tăi vor submina Frate păstor, nu uita că Când ești acasă, nu fii
eforturile soțului tău.
și soția ta are nevoie de prezent doar în trup ci și
El are nevoie de
sprijin. în duh. Ai grijă de copiii
dragostea ta și de caracterul
gălăgioși din camera
tău evlavios. Are de-a face Ia-o în considerare
alăturată. Participă la
cu chestiuni morale care și pe ea atunci discuțiile familiei. Soția ta
apar în viața bisericii. O când accepți noi face mari sacrificii pentru
soție bună este un refugiu
responsabilități sau tine. Fii gata să faci și tu
minunat și o protecție
sarcini de îndeplinit. la fel pentru ea, chiar și
în astfel de situații. El va
De dragul ei fii gata să în momentele în care ești
aprecia ajutorul tău atunci
epuizat. Nu uita că familia
când vine acasă plin de spui Nu. ta este cel mai important
poveri și mari dureri de
câmp de misiune.
cap după o întâlnire a
Informeaz-o pe soție de lucrarea pe care o
păstorilor care a durat toată ziua.
faci și poverile pe care le porți. Fii atent să nu
Programul soțului tău trebuie să fie flexibil
o suprasoliciți cu tot felul de detalii. Căci îi
pentru a se adapta la situațiile neprevăzute.
va fi mai ușor să-și îndeplinească rolul dacă
Vei descoperi că flexibilitatea îți va fi și ție de
simte pulsul lucrărilor tale.
folos în orice vreme de vizite neașteptate și
Soția păstorului îndeplinește un rol vital în
vizite în ultimul moment.
familie. Viața ei afectează și viața bisericii. Ea
Soțul tău îți va împărtăși câteva lucruri
trebuie să facă tot ce-i stă în putință. Cu toate
confidențiale. Protejează-i lucrarea prin
acestea, păstorul ar trebui să fie atent să nu o
păstrarea acestor confidențialități față de
neglijeze nici pe ea și nici biserica. Un interes
copii și față de ceilalți membrii din biserică.
acordat reciproc și o părtășie strânsă vor avea
Străduiește-te să fii ca Priscilla, soția lui
cele mai bune rezultate în viața bisericii.
Aquila, care era lucrător în Biserica primară
– o contribuție indispensabilă în lucrarea sa. Reprinted from Home Horizons
Eastern Mennonite Publications
Tradus și folosit cu permisiune.

8  Sămânța adevărului • Octombrie 2013

 Învăţături privitoare la viaţa creştină şi
calitatea de membru în biserică
Isus Hristos
Isus Hristos este numele special dat
celei de-a doua persoane a Trinităţii. Isus
era numele pământesc prin care familia
şi prietenii Săi L-au cunoscut. Numele
înseamnă Iehova mântuieşte (În Vechiul
Testament numele era tradus Ioşua).
Numele Hristos se referă la dimensiunea
divină sau supranaturală a Domnului
nostru. El înseamnă Cel uns sau Mesia.
Numele Domnului nostru descoperă cele
două aspecte ale Sale. Pe de-o parte, El a
fost un om – o persoană – care a trăit aici,
pe acest pământ. El a flămânzit, a obosit, a
însetat asemenea nouă. A fost ispitit să facă
răul, aşa cum suntem şi noi ispitiţi. Dar nu
a căzut în nicio ispită de a păcătui. A trăit o
viaţă neprihănită.
Pe de altă parte, El a fost Hristos, Fiul
lui Dumnezeu. Puterea Sa de a face minuni
şi chiar de a ierta păcatele a demonstrat
divinitatea Lui. Dovada ultimă că El a fost
mai mult decât un simplu mare om a fost
faptul că a înviat din morţi. El a fost om şi
Dumnezeu în acelaşi timp.
Este important să-L vedem pe Isus ca Fiul
lui Dumnezeu şi nu doar ca Fiul Omului.
Dacă era doar un om, ar fi fost, de asemenea,
un păcătos. Niciun păcătos nu putea face
ispăşire pentru păcat.
Isus este Fiul lui Dumnezeu! Ioan
Botezătorul a proclamat acest adevăr,
Petru l-a mărturisit, demonii îl cunoşteau,
Dumnezeu l-a confirmat iar noi îl credem.
Pasaje scripturale de studiat
Isaia 53:5, 6. Dar El era străpuns pentru
păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile
“Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții; căci dragostea este de la Dumnezeu...” (1 Ioan 4:7)
noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut
peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.
Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi
vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să
cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.
Ioan 3:16-18. Fiindcă atât de mult a
iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul
Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu
piară, ci să aibă viaţa veşnică. Dumnezeu,
într-adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca
să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită
prin El. Oricine crede în El, nu este judecat;
dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentru că
n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui
Dumnezeu.
Evrei 7:25. De aceea şi poate să mântuiască
în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de
Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea
ca să mijlocească pentru ei.
Lucruri la care să medităm
Isus Hristos – Mântuitorul nostru
Isus a venit în lume să mântuiască poporul
Său de păcate. Pentru ca El să împlinească
această lucrare atât de importantă, a trebuit
să se dezbrace de slava cerească şi să devină
rob. El s-a supus de bunăvoie morţii
chinuitoare pe cruce pentru ca noi să fim
izbăviţi din pierzarea veşnică. Matei 1:21;
Filipeni 2:5-8; Evrei 10:9; Ioan 3:36
În perioada Vechiului Testament,
Dumnezeu a poruncit poporului Său să
aducă animale ca jertfă pentru ispăşirea
păcatelor. Poporul Său era acoperit de
sângele acestor animale prin credinţă.
Astfel, mânia lui Dumnezeu a fost potolită
în acea perioadă de timp. Exodul 12:13, 14
9
 Dar, an după an, trebuiau aduse animale
ca jertfă. Şi aceasta pentru că jertfele nu
îndepărtau păcatul. Ele doar îl acopereau.
Evrei 10:1-4
Acest proces poate fi comparat cu plata
dobânzii în cazul unui credit bancar. Plata
dobânzii unei datorii nu plăteşte datoria,
ci doar amână plata datoriei. Însă datoria
trebuie totuşi plătită.
Dar nimeni nu putea vreodată să
plătească datoria faţă de Dumnezeu pentru
că a păcătuit împotriva Lui. Aşadar, jertfele
trebuiau aduse anual – dobânda trebuia
plătită. Matei 18:26, 27
În cele din urmă, Isus a venit şi a
plătit datoria. El a satisfăcut Dreptatea
odată pentru totdeauna. Oricine acceptă
prin credinţă oferta Lui poate acum să
aibă păcatele iertate şi să trăiască pentru
totdeauna cu El în cer. Isaia 53:11a; 1 Ioan
2:2; Evrei 10:10; Faptele Apostolilor 2:38.
Isus Hristos – Domnul nostru
Un domn este cineva care are putere şi
autoritate mare. El dă porunci oamenilor
supuşi lui. Aceştia trebuie să se supună
domnului. În acelaşi fel, Isus este Domnul
nostru. El ne spune prin Cuvântul Său ce
să facem. Fiecare dintre noi, ca slujitori ai
Săi, trebuie să renunţe la ideile şi dorinţele
personale şi să se predea în ascultare
deplină de vocea Sa din Scriptură. Unii
oameni vor ca Hristos să-i mântuiască, dar
să nu le spună ce să facă. Acest lucru este
imposibil! Nu putem fi mântuiţi dacă nu
ascultăm de poruncile lui Isus. Ioan 13:13;
Matei 7:24-27
Este un privilegiu minunat să-L avem
pe Isus ca Domn. Ne bucurăm că El ne
spune cum să trăim şi ce să facem. Bucuria
noastră este deplină când putem spune şi
noi, ca şi Pavel: „Doamne, ce vrei să fac?”
Faptele Apostolilor 9:6
10  Sămânța adevărului • Octombrie 2013
Astăzi, doar o mică parte dintre toţi
oamenii de pe pământ vor să se supună
lui Isus ca Domn. Dar, într-o zi, toţi Îl
vor recunoaşte ca Domn. Conform cu
Filipeni 2:10, 11: „…orice genunchi…
şi orice limbă să mărturisească, spre slava
lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este
Domnul.” El este Regele regilor şi Domnul
domnilor şi va stăpâni cu un toiag de fier.
Atunci El va călca teascul înverşunării şi
mâniei Dumnezeului Atotputernic.
Isus Hristos – Mijlocitorul nostru
O parte importantă a lucrării lui Hristos
s-a sfârşit când El a murit pe cruce. Dar
Dumnezeu şi Isus încă lucrează. Ei nu vor
înceta niciodată să lucreze atât timp cât
păcatul este în lume. Ioan 19:30; Ioan 5:17
Astăzi, Isus lucrează pentru că „El trăieşte
ca să mijlocească” pentru noi. Deoarece El
a fost singurul Dumnezeu-Om şi singura
jertfă desăvârşită, El stă acum între
Dumnezeul sfânt şi fiinţele pământeşti,
păcătoase. Evrei 7:25; 1 Ioan 2:1
Iov a cerut cu lacrimi un mijlocitor care să
prezinte cazul său înaintea lui Dumnezeu.
Acum, noi avem acel Mijlocitor care să
stea între noi şi Dumnezeu. Aşadar, nu
trebuie să ne temem să venim înaintea
lui Dumnezeu în rugăciune. Putem veni
cu îndrăzneală înaintea Lui pentru că o
facem prin Hristos, Mijlocitorul nostru.
Iov 9:32, 33; Evrei 4:15, 16
Versete pentru răspunsuri
1 Petru 2:24, 25. El a purtat păcatele
noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca
noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim
pentru neprihănire: prin rănile Lui aţi fost
vindecaţi. Căci eraţi ca nişte oi rătăcite. Dar
acum v-aţi întors la Păstorul şi Episcopul
sufletelor voastre.
 De răspuns la întrebări _______________________________
6. Care este lucrarea actuală a lui Isus? ____
1. Ce înseamnă Numele Isus Hristos? ______ _______________________________
_______________________________ _______________________________
_______________________________ _______________________________
_______________________________ _______________________________
_______________________________
7. De ce folosim sintagma în Numele lui Isus
De ce ambele nume sunt importante? __ atunci când ne rugăm lui Dumnezeu? __
_______________________________ _______________________________
_______________________________ _______________________________
_______________________________ _______________________________
_______________________________ _______________________________

Gânduri pentru discuţii

2. Care este înţelesul cuvântului ispăşire? ___
_______________________________
1. Cum depinde mântuirea noastră de faptul
_______________________________
că Isus a fost desăvârşit ca om? _______
_______________________________
_______________________________
_______________________________
_______________________________
_______________________________
3. De ce era necesar ca jertfele animalelor
_______________________________
să fie oferite anual în perioada Vechiului
Testament. Scrieţi un pasaj scriptural prin
2. De vreme ce Isus a murit pentru toţi
care să vă susţineţi răspunsul. _________
oamenii, de ce nu sunt toţi mântuiţi? __
_______________________________
_______________________________
_______________________________
_______________________________
_______________________________
_______________________________
_______________________________
_______________________________
4. De ce vor unii oameni ca Isus să fie
3. Fiii lui Israel au uns uşorii casei lor cu
Mântuitorul lor, dar nu şi Domnul lor?
sângele mielului. Care este aplicaţia
_______________________________
practică a acestui principiu în vremea
_______________________________
Noului Testament? ________________
_______________________________
_______________________________
_______________________________
_______________________________
_______________________________
5. Poate un creştin să fie fericit cu adevărat
_______________________________
dacă nu i se permite să acţioneze după
buna lui plăcere? __________________ Preluat din Instructions for Christian Living
and Church Membership
_______________________________ Eastern Mennonite Publications
Ephrata, PA 17522
_______________________________ Tradus și folosit cu permisiune.
_______________________________

“Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții; căci dragostea este de la Dumnezeu...” (1 Ioan 4:7) 11
 Cuvântul lui Dumnezeu
„Cuvântul Tău, Doamne, dăinuiește în
veci în ceruri.” (Psalmul 119:89) Cuvântul lui
Dumnezeu va dăinui în veci – întotdeauna, în
ceruri. „La început era Cuvântul, şi Cuvântul
era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.”
(Ioan 1:1) Cuvântul lui Dumnezeu este scris; el
dăinuie; şi este adevărul – curat, sfânt, drept şi
infailibil.
Probabil că majoritatea creştinilor practicanţi
vor afirma că Sfânta Scriptură este adevărul. Şi
totuşi, în viaţa creştină unii caută aşa de multe
„scurtături” de la calea cea dreaptă. Astăzi
există mai multe alternative ale adevărului
care înlocuiesc voia lui Dumnezeu cu o viaţă
religioasă, care are scopul de a le linişti cugetele
vinovate.
Cu aproape douăzeci şi cinci de ani în urmă,
nu departe de casa din comunitatea în care
locuiam, se afla un pod care avea nevoie de
reparaţii. Când autorităţile au închis circulaţia
pe pod pentru reparaţii, au pus un indicator la
vreo trei kilometri care preciza: „Drum închis
traficului rutier. Pod aflat în reparaţii.” Nu îmi
venea să cred câţi oameni nu luau în seamă
indicatorul acela. Fie că veneau să se convingă
de adevărul celor scrise pe indicator, fie poate
că sperau să poată trece podul chiar dacă li se
spusese că circulaţia este închisă.
Foarte mulţi oameni tratează în acelaşi mod
lipsit de seriozitate avertismentele Cuvântului
lui Dumnezeu. Când Dumnezeu spune: „Calea
aceasta este închisă pentru poporul Meu”, de ce
sunt aşa de mulţi oameni care nu dau atenţie
acestui avertisment şi continuă să meargă mai
departe? În privinţa drumului al cărui pod se afla
în reparaţii, călătorii se puteau întoarce de unde
au venit şi nu aveau nimic de pierdut. Dar cei ce
ignoră semnele de avertizare ale Cuvântului lui
Dumnezeu până în ziua cea de pe urmă nu vor
mai avea cale de întoarcere.
12  Sămânța adevărului • Octombrie 2013
—Homer Yoder
Satan vrea ca oamenii aflaţi pe calea vieţii să nu ia
Cuvântul lui Dumnezeu în serios. El încearcă prin
multe mijloace să îi facă pe copiii lui Dumnezeu
să nu dea atenţie indicatoarelor de felul „Drum
închis”, care se găsesc în Biblie. Satan perverteşte
aşa de mult lumea, încât oamenii ajung să creadă
că umbrele sunt realităţi materiale, că întunericul
este lumină şi că minciuna este adevăr. Sunt aşa
de multe naufragii de la credinţă care au loc pe
ţărmurile timpului. Mulţi au dat şi încă mai
dau atenţie duhurilor înşelătoare şi învăţăturilor
dracilor. Aceste mijloace de înşelăciune spun că
eşti în siguranţă dacă vei călători pe drumurile
care au fost închise de Dumnezeu.
Ispite şi amăgiri care se întâlnesc la tot pasul
ne invită să luăm ruta mai uşoară, şi Satan, cu
viclenia lui, îi convinge pe oameni că nu este nicio
problemă dacă aleg o astfel de rută. De fapt, Biblia
nu afirmă exact ce este scris, şi poate că există o
modalitate de a ocoli ce scrie în ea, şi astfel te vei
putea bucura de plăcerile rutei înlocuitoare. Mulţi
ajung să obosească de prea multă lepădare de sine
şi disciplină personală, şi aleg o cale care pare mai
plăcută, în ciuda avertismentelor lui Dumnezeu.
Satan şopteşte omului că poate merge pe un
drum pe care Dumnezeu l-a închis fără să aibă
nevoie să poarte toată armătura lui Dumnezeu.
(Efeseni 6:10-18) El promite eliberare de robia
legilor lui Dumnezeu. Cei ce călătoresc în felul
acesta pe calea plăcerilor firii pământeşti devin
neglijenţi şi iresponsabili şi uită că drumul lor este
închis şi nu duce în ceruri.
Multe semne ne arată că ne aflăm la
sfârşitul vremurilor. Mulţi cad de la credinţă
şi se îndepărtează de adevărurile şi învăţăturile
Cuvântului lui Dumnezeu. Când Biblia spune
„Ţine-te strâns”, dar omul nu ține cont, el
merge pe un drum care nu duce în ceruri. Când
călătoreşte pe drumul închis, picioarele lui nu
mai sunt călăuzite de făclia dătătoare de lumină
a Cuvântului lui Dumnezeu. Fără iluminarea
aceasta, transformarea lăuntrică a inimii şi
nonconformismul faţă de lume lipsesc, în timp
ce crede că se mai află pe drumul ce bun. El
ajunge să se conformeze în toate privinţele vieţii
lumeşti și a îmbrăcăminții. Dacă va continua în
acest fel până la sfârşitul vieţii, va constata cu
tristeţe că drumul nu l-a dus la viaţa veşnică.
Întotdeauna vor fi hristoşi falşi, învăţători
mincinoşi şi batjocoritori care îi vor îndrepta pe
oameni pe calea pe care Dumnezeu a închis-o
şi care nu duce la viaţa veşnică. „Într-adevăr,
[…] sunt mulţi nesupuşi, flecari şi amăgitori,
cărora trebuie să li se astupe gura.” (Tit 1:10,
11) Aceştia lucrează pentru Satan şi îi îndreaptă
pe oameni pe calea care nu duce în ceruri.
Ruta închisă de Dumnezeu are mai multe căi
Planul lui Dumnezeu cu privire la
căsătorie
—continuare de la pagina 4
te-ai căsătorit, încă mai este speranță pentru
tine. Dumnezeu încă te mai poate schimba.
Odată ce ai rostit cuvântul „da”, ai rostit
legământul tău de căsătorie. Nu vei putea veni
după aceea înaintea Domnului ca să-I spui că
ai făcut o greșeală. „Dacă ai făcut o juruință
lui Dumnezeu, nu zăbovi s-o împlinești,
căci Lui nu-I plac cei fără minte; de aceea
împlinește juruința, pe care ai făcut-o. Mai
bine să nu faci nici o juruință, decât să faci o
juruință și să n-o împlinești. Nu lăsa gura să
te bage în păcat și nu zice înaintea trimisului
lui Dumnezeu: «M-am pripit.» Pentru ce să
Se mânie Dumnezeu din pricina cuvintelor
tale și să nimicească lucrarea mâinilor tale?”
(Eclesiastul 5:4-6).
„Ești legat de o nevastă? Nu căuta să fii
dezlegat. Nu ești legat de o nevastă? Nu
căuta nevastă” (1 Corinteni 7:27). Divorțul și
recăsătorirea constituie o formă „legalizată” de
adulter (Matei 5:31, 32; 19:1-11).
Rânduiala divină: conducerea după
călăuzirea lui Dumnezeu. (1 Cor. 11:3)
“Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții; căci dragostea este de la Dumnezeu...” (1 Ioan 4:7)
ocolitoare care se depărtează de la calea cea
îngustă. Dragă cititorule, gândeşte-te bine pe
care drum ai pornit.
„El, de bună voia Lui, ne-a născut prin
Cuvântul adevărului.” (Iacov 1:18) Devenim
copii ai lui Dumnezeu prin Cuvântul Lui
care este adevărul, viaţa şi sfinţirea. Isus a zis:
„Cuvintele, pe care vi le-am spus Eu sunt duh
şi viaţă.” (Ioan 6:63b) Putem ajunge în ceruri şi
avea viaţă veşnică numai dacă vom continua să
ascultăm de Sfânta Scriptură. „Sfinţeşte-i prin
adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.”
(Ioan 17:17)
„Cuvântul Tău, Doamne, dăinuie în veci, în
ceruri.” (Psalmul 119:89)
Din The Timely Truth, sept. 2011
Tradus şi folosit cu permisiune
Aceasta este rânduiala divină: Dumnezeu,
Hristos, soțul, soția, copiii. Ascultarea de
rânduiala lui Dumnezeu constituie totodată
și un mod de a ne proteja familia. Ascultarea
de autoritatea divină aduce binecuvântări
divine. Rânduiala aceasta înseamnă pace în
familie; încălcarea acestei rânduieli aduce haos.
Supuneți-vă lui Hristos și veți fi binecuvântați.
Apoi, la rândul vostru, veți fi o binecuvântare.
Fii disciplinat în supunerea pe care o exerciți.
Autoritatea este ca o umbrelă deasupra capului
tău. Te apără și te ocrotește. Odată ce ai ieșit
de sub această umbrelă, te afli în pericolul
de a deveni rob duhului lumii.Multe căsnicii
s-au ruinat datorită faptului că structura
autorității în familie a fost frântă. Soții trebui
să-și iubească soțiile. Ei trebuie să întrețină
atmosfera spirituală în familie. Soțul trebuie
să fie preot, proroc și rege în familia lui. El
trebuie să se roage pentru membrii familiei
lui, să-i învețe orânduirile lui Dumnezeu și să-i
conducă în dragoste. Soțul ar trebui să petreacă
în sânul familiei lui cât mai mult timp cu
13
 putință. Chemarea de azi a soților este de a-și
iubi soțiile cum a iubit Hristos Biserica și S-a
dat pe Sine pentru ea. Aceasta nu înseamnă
că soții sunt slabi și împlinesc toate dorințele
soțiilor lor, ci, mai degrabă, că în ascultare de
Hristos, Capul lor, soții își protejează soțiile
de influențele lumești și urmăresc creșterea
spirituală a soțiilor lor. Soțiile trebuie să
se supună soților lor, chiar dacă nu le place
lucrul acesta.
Creștinii trebuie să se căsătorească numai
„în Domnul”.
Chestiunile spirituale și mentalitatea
lumească nu pot face casă bună împreună,
deoarece va rezulta o mare confuzie. „Nu
vă înjugați la un jug nepotrivit cu cei
necredincioși.” (2 Corinteni 6:14) Dacă un
lucru sfânt atinge un lucru necurat, lucrul
necurat nu se va sfinți, ci, dimpotrivă, va întina
lucrul sfânt. „Așa vorbește Domnul oștirilor:
«Pune preoților următoarea întrebare asupra
Legii: Dacă poartă cineva în poala hainei sale
carne sfințită, și atinge cu haina lui pâine,
bucate fierte, vin, untdelemn, sau o mâncare
oarecare, lucrurile acestea vor fi sfințite?»
Preoții au răspuns: «Nu!» Și Hagai a zis:
«Dacă se atinge cineva, spurcat prin atingerea
de un trup mort de toate aceste lucruri, vor
fi ele spurcate oare?» Preoții au răspuns: «Vor
fi spurcate.»” (Hagai 2:11-13) Este o mare
greșeală ca un creștin să se căsătorească cu
un necreștin. Valorile lor morale sunt așa de
diferite că cei doi nu pot trăi fericiți împreună.
Soții și soțiile trebuie să umble împreună pe
Aceasta nu înseamnă că soții
sunt slabi și împlinesc toate
dorințele soțiilor lor, ci, mai
degrabă, că în ascultare de
Hristos, Capul lor, soții își
protejează soțiile de influențele
lumești [...].
14  Sămânța adevărului • Octombrie 2013
calea Domnului într-un singur gând, dacă vor
să aibă o căsnicie fericită și binecuvântată.
Soțul și soția trebuie să se „lipească” unul
de celalalt.
Lipirea aceasta este de mare folos și constituie
o prioritate în viață. O lipire corectă constituie
cadrul unui nou mod de viață. „Toți bărbații
lui Israel care se ascunseseră în muntele lui
Efraim, aflând că Filistenii fugeau, au început
să-i urmărească și ei în bătaie.” (1 Samuel
14:22) Termenul ebraic pentru urmărească și
termenul lipească din Genesa 2:24 este unul
și același. În această lipire, egoismul care reiese
din cuvintele „al meu” și „al tău” va dispărea.
„Al meu” și „al tău” cauzează războaie atât în
lume, cât și în cadrul căsniciei. Dragostea va
birui acest fel de egoism. Soții și soțiile trebuie
să se urmărească unul pe celalalt, oferindu-și
reciproc ajutorul ori de câte ori este nevoie.
Soții și soțiile trebuie să se iubească unii pe
alții.
Resursele financiare sunt importante.
Banii pe care îi câștigi nu sunt ai tăi. Sunt
banii lui Dumnezeu. El i-a dăruit soțului și
soției spre administrare. Dumnezeu vrea să
administrăm banii cu grijă, de aceea este greșit
să cheltuim banii pentru satisfacerea propriilor
dorințe egoiste. A dărui lui Dumnezeu a
zecea parte din venitul nostru este un lucru
important atât când suma este mai mare, cât
și atunci când este mică. Nu cheltui banii fără
rost.
Urmează regula de aur.
„Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-
le și voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă
Legea și Proorocii”. (Matei 7:12) Dacă urmezi
principiul acesta, cu siguranță, căsnicia ta
va fi fericită. Dacă vrei ca partenerul tău de
viață să fie bun cu tine, fii tu mai întâi bun
cu el. Dacă vrei ca partenerul tău de viață
să-ți vorbească blând ție și copiilor tăi, fă și
tu la fel. Dacă vrei ca soțul sau soția ta să ți
se adreseze cu sinceritate, fă și tu la fel. Fii
răbdător cu partenerul tău de viață, fiindcă și
tu îți dorești la fel din partea lui.
 „Și poruncile acestea, pe care ți le dau astăzi, să
le ai în inima ta. Să le întipărești în mintea copiilor
tăi, și să vorbești de ele când vei fi acasă, când vei
pleca în călătorie, când te vei culca și când te vei
scula.” Deuteronom 6:6-7

Rubrica
Părinţilor
Taina căsătoriei
Unirea celor doi
Partea a II-a —Isaac D. Martin

Cauza determină efectul Este greu, dar mare este răsplata. Este una din
acele răsplăţi care constituie o taină.
O parte a tainei unirii în căsătorie este
Comportamentul egoist este posibil
paradoxul acesta: cu cât partenerii investesc
oricând. De aceea trebuie să mă lepăd de
mai mult în relaţia lor, cu atât vor avea mai
mine însumi, să-mi iau crucea şi să-L urmez
mult de câştigat. Cei ce cred că nu au câştigat
pe Isus. Nu am devenit de la sine altruist după
prea mult din relaţia lor, de obicei sunt cei
zece ani de căsnicie. Egoismul rămâne o ispită
ce ar trebui să investească mai mult decât au
chiar şi după patruzeci de ani de căsnicie. La
făcut. În felul acesta îşi vor face un cont de
fel este şi cu soţia mea. Orice împrejurare
„bancă emoţională” de unde vor putea retrage
poate genera un conflict dacă nu cădem de
resurse când vor avea nevoie.
acord asupra lucrurilor.
Cu cât suntem mai
Cei ce cred că nu au Dar noi am învăţat să ne
altruişti, cu atât mai mare
punem de acord cu celălalt
va fi odihna şi pacea noastră. câştigat prea mult din în gândirea noastră asupra
Lucrul acesta este adevărat
relaţia lor, de obicei tuturor lucrurilor. Am
atât cu privire la soţ, cât şi
la soţie. Deseori, egoismul sunt cei ce ar trebui să învăţat care este valoarea
respectului reciproc.
meu este cel ce mă face să investească mai mult
Ca să facem lucrul acesta
văd egoismul soţiei mele. decât au făcut. ne adăpăm continuu
Dacă un soţ se sacrifică de
din fântâna harului lui
bunăvoie ca să fie pe placul
Dumnezeu. Când uităm pe Dumnezeu,
soţiei lui, şi soţia se va sacrifica pentru a fi
greşim şi păcătuim. Dumnezeu îngăduie
pe placul soţului. Întrucât soţul este liderul
să fim pedepsiţi şi apoi ne pocăim. Odată
căsniciei, ar trebui să fie cel dintâi care se
cu pocăinţa adevărată binecuvântările vor
sacrifică mai mult. Soţul trebuie să depună
continua.
mai mult efort ca să fie ca Isus în sacrificiul lui.

“Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții; căci dragostea este de la Dumnezeu...” (1 Ioan 4:7) 15
 Căsnicia sfinţeşte unirea dintre cei doi poate oferi lucrurile pe care soţul are datoria
de a le oferi. Fiecare trebuie să ofere potrivit
În timp ce reflectezi asupra tainei unirii în
cu măsura lui.
căsătorie, gândeşte-te la chestiunea aceasta.
Reciprocitatea este diferită la fiecare cuplu
Cum poate fi relaţia conjugală dintre un
deoarece fiecare persoană are neajunsuri
bărbat şi o femeie considerată aşa de păcătoasă
personale şi are nevoie ca celălalt să contribuie
în afara căsniciei, iar în cadrul căsniciei să fie
pentru a acoperi lipsurile. Este minunat să vezi
văzută ca un lucru pe deplin bun şi binevenit?
aceste variaţii lucrând împreună aşa de bine
Potenţialul pe care Dumnezeu l-a pus în
când cei doi Îl iubesc pe Domnul. Oameni
unirea aceasta constituie un motiv pentru
care sunt foarte diferiţi formează o unire care
care relaţia conjugală este un lucru bun şi
funcţionează cu succes.
binevenit. Dacă este adevărat că Dumnezeu
Împărtăşirea tuturor aspectelor în căsnicie
poate deţine controlul asupra zămislirii
tuturor pruncilor, la fel de adevărat este faptul Nu este doar unul care
că El nu îi izbăveşte pe oameni de consecinţele
imoralităţii, care are ca rezultat venirea pe lume întotdeauna dăruieşte, iar
a unor prunci nedoriţi. Copiii născuţi în afara celălalt care primeşte, ci fiecare
căsătoriei sunt lipsiţi de multe binecuvântări contribuie la discuţie şi fiecare
pe care Dumnezeu le-a avut pregătite pentru
ei. Copiii aceştia nu vor experimenta niciodată
primeşte ceva.
dragostea părintească care ar trebui să fie în
este un lucru foarte frumos, îndeosebi când
căsnicie. Rareori se dezvoltă normal când sunt
vezi cupluri care au învăţat să fie dedicaţi în
lipsiţi de posibilitatea exprimării dragostei lor.
întregime uniunii pe care au format-o. Ei
Lucrul acesta este important, deoarece aici
rezistă furtunilor împreună fără să se acuze unul
este vorba de suflete nemuritoare. Este o
pe altul. Cuplurile care împărtăşesc totul în
chestiune serioasă şi pentru faptul că societatea
mod reciproc se bucură împreună de succesele
este ameninţată când mulţi copii sunt crescuţi
lor. Cei doi au în ochii lor lumina cerului pe
în familii fără dragostea părintească. Din cauza
tot parcursul zilei, când îşi împlineşte fiecare
aceasta, se poate spune şi mai mult că relaţia
sarcinile lui specifice.
sexuală în afara căsniciei este păcătoasă – aşa
Este trist să vezi cupluri care suferă în căsnicia
de păcătoasă, încât adulterul a fost pedepsit cu
lor pentru că nu au învăţat să se respecte
moartea sub legea mozaică. Adulterul nu are
unul pe celalalt. Nu este una din tainele
nimic bun în sine şi nu există nicio justificare
vieţii faptul că oamenii pot fi aşa de aproape
posibilă pentru el. Este pur şi simplu un păcat.
de binecuvântările acestea extraordinare şi
Reciprocitatea unirii totuşi să nu le descopere niciodată? Secretul
În Cântarea Cântărilor lui Solomon este predarea totală în mâna lui Dumnezeu şi
întâmpinăm deseori dificultăţi cu privire la dedicarea faţă de partenerul de viaţă. Odată ce
precizarea momentului când mirele se opreşte am învăţat lucrul acesta, binecuvântările vor
şi mireasa preia discuţia despre dragoste şi veni peste noi.
admiraţie. De fapt aşa este normal. Nu este Taina supunerii şi a reverenţei
doar unul care întotdeauna dăruieşte, iar
„Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos,
celălalt care primeşte, ci fiecare contribuie
tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor
la discuţie şi fiecare primeşte ceva. Aportul
în toate lucrurile… Încolo fiecare din voi să-
fiecăruia, desigur, nu este la fel. Contribuţia
şi iubească nevasta ca pe sine; şi nevasta să se
soţului este diferită de cea a soţiei. Soţia nu
teamă de bărbat.” (Efeseni 5:24, 33) Versetele

16  Sămânța adevărului • Octombrie 2013

acestea precizează îndatoririle soţiei. La prima calea binecuvântării. Noi „galaxii” ale tainei
vedere, acestea par îndrăzneţe – şi aşa este. vor apărea în faţa ochilor noştri când vom păşi
Dar taina dragostei face ca şi taina aceasta să-şi împreună cu Domnul în căsnicia noastră.
urmeze cursul ei normal. Unii soţi sunt foarte tulburaţi pentru că
Acolo unde bărbatul se supune în întregime soţiile lor nu le sunt supuse în vreo privinţă
lui Hristos, îşi iubeşte soţia cum Îşi iubeşte şi sau alta. Şi totuşi, bărbaţii aceştia nu-şi iubesc
Hristos Biserica, o hrăneşte şi se îngrijeşte de soţiile aşa cum Isus Îşi iubeşte biserica. Când
ea, soţia se va supune de bunăvoie şi cu bucurie soţii sunt preocupaţi să-şi îndeplinească
soţului ei în toate lucrurile şi chiar va avea datoria ce le revine, iar soţiile îşi fac partea lor,
respect faţă de el. Dar soţul nu este desăvârşit căsniciile funcţionează aşa cum a intenţionat
în supunerea lui faţă de Hristos. El nu este Dumnezeu. Dar când unul din soţi se
desăvârşit în dragostea lui ca Hristos. Este concentrează asupra defectelor sau a greşelilor
deseori neglijent în aspectele ce ţin de datoria celuilalt, cuplul se află în impas.
de a hrăni şi a îngriji de soţie. Soţul are natură Lucrul acesta este contrar felului nostru
omenească şi uneori de gândire firesc. Noi
dă greş. Lucrul acesta Cu cât ne dedicăm mai mult credem că pacea şi
constituie o încercare fericirea noastră ţine de
reală pentru soţie. îndeplinirii îndatoririlor felul în care ne tratează
Se va supune soţia lui noastre maritale, cu atât mai partenerul de viaţă. Fără
Dumnezeu şi soţului ei mari vor fi binecuvântările îndoială, partenerul
imperfect cu respect? Îl nostru ne poate face
va ierta ea împlinindu-şi
unirii noastre. viaţa grea şi amară dacă
îndatoririle chiar dacă îi permitem lucrul
soţul nu şi le face pe ale acesta. Dar dacă privirile
lui? Aici este taina supunerii şi a reverenţei. noastre sunt aţintite asupra lui Dumnezeu,
Dacă soţia acumulează resentimente, puterea vom putea avea pace deplină.
şi pacea ei vor dispărea. Dar dacă rămâne Acesta este unul din paradoxurile evlaviei.
credincioasă, va avea un mare potenţial că să- Avem nevoie în mod continuu de harul lui
şi ajute soţul. Dacă îşi face partea ei, chiar Dumnezeu ca să nu îngăduim ca răspunsurile
dacă soţul nu este cel perfect pe care şi l-a altora să ne împiedice să ascultăm de
dorit, ea va avea binecuvântarea şi pacea lui Dumnezeu. Soţia poate fi supusă în toate
Dumnezeu în inima ei. lucrurile, chiar dacă soţul ei nu o iubeşte la
În acelaşi fel, pacea soţului nu depinde de fel cum Hristos a iubit biserica. Soţul îşi poate
cât de supusă este soţia lui. De fapt, o soţie iubi soţia la fel cum Isus Şi-a iubit Biserica,
care să fie supusă în toate lucrurile este la fel chiar dacă soţia nu-i este supusă în toate
de rar întâlnită ca şi un soţ care îşi iubeşte soţia lucrurile. Aceasta aduce pace în suflet.
cum a iubit Isus Biserica. Şi totuşi, ori de câte Se poate cel mai probabil că în cazul în care
ori ne predăm lui Hristos în ascultare deplină, unul dintre cei doi parteneri este credincios
avem pacea şi puterea pe care o dorim. în atribuţiile încredinţate lui, celălalt va
Cu cât ne dedicăm mai mult îndeplinirii răspunde şi îşi va împlini cât poate de bine
îndatoririlor noastre maritale, cu atât mai îndatoririle sale. Pe de altă parte, dacă unul
mari vor fi binecuvântările unirii noastre. dintre parteneri dă greş şi celalalt se umple
Dumnezeu ne oferă harul pocăinţei când de resentimente, relaţia se va înrăutăţi şi mai
trebuie să ne pocăim de greşelile noastre. Cu mult. Pentru a opri cursul acesta distructiv
toate că este greu, ne pune întotdeauna pe este nevoie deseori de ajutor din afară.

“Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții; căci dragostea este de la Dumnezeu...” (1 Ioan 4:7) 17
 Binecuvântările asociate cu supunerea şi
respectul corect nu vor putea fi niciodată
primite până când nu vom aplica supunerea
şi respectul total. Nu este altă cale pentru soţie
să cunoască dinamica dragostei. Poate că se va
bucura de anumite plăceri maritale, dar nu va
putea experimenta niciodată plinătatea păcii
lui Dumnezeu şi puterea Lui până când nu va
fi complet supusă. Dacă va avea unele reţineri,
uşa sfintei taine se va închide. Când va renunţa
la tot ce o mai reţine, uşa se va deschide din
nou şi binecuvântările vor veni în viaţa ei.
Renunţarea aceasta este probabil lucrul
cel mai greu pe care o soţie trebuie să-l facă.
Este asemănătoare cu datoria soţului de a-şi
iubi soţia la fel cum Hristos a iubit Biserica.
Renunţarea, precum şi dragostea, presupun
o predare totală lui Dumnezeu. Lucrul acesta
Taina căsătoriei
Complexitatea
Chimia căsniciei
E potrivit ca un creştin să se gândească
la chimia mariajului. Nu ne gândim la
chimie ca ştiinţă, ci la „elementele
unei entităţi complexe şi la
inter-relaţionarea lor dinamică”.
American Heritage College
Dictionary). Sângele care ne
curge prin vene e o entitate
complexă. Activitatea sa
conduce la o dinamică de inter-
relaţionare a părţilor corpului. Emoţiile
pe care le trăim – dragoste sau ură,
entuziasm sau linişte – modifică activitatea
sângelui.
Entitatea complexă dintr-o căsnicie
18  Sămânța adevărului • Octombrie 2013
ne aduce din nou la faptul că trebuie să avem
privirea aţintită la Dumnezeu. Isus a numit-o
purtarea crucii. Înseamnă să mori faţă de tine
însuți şi să faci lucruri care par a se opune
intereselor personale. Înseamnă să te ridici
peste tendinţa firii pământeşti când spune:
„Dar eu nu vreau să fac asta!”
Ca să iubească la fel ca Hristos, soţul trebuie
să renunţe la iubirea de sine. Soţia trebuie să
renunţe la dragostea de sine şi să se supună
soţului ei în toate lucrurile. Cerinţa este
aceeaşi pentru ambii soţi, şi răsplata deplină
se află ascunsă în spatele aceleiaşi uşi. O, taina
aceasta şi descoperirea ei sunt aşa de uimitoare!
Din The Mystery of Marriage
Rod and Staff Publishers, Inc.
Box 3, Crockett, Kentucky 41413
Tradus şi folosit cu permisiune.
—Isaac D. Martin
este reprezentată de unirea unui bărbat
cu o femeie. Relaţia lor dinamică e una
complexă pentru că implică emoţii şi
atitudini, priviri şi cuvinte, acţiuni
şi motivaţii şi, în general,
aproape tot ce-i defineşte.
Dragostea pe care am
simţit-o pentru cel/cea
cu care ne-am căsătorit
a generat la început mult
entuziasm. Această stare
de bucurie şi încântare poate
fi păstrată, deşi ea capătă noi
dimensiuni în evoluţia relaţiei maritale.
Partenerii pot să menţină vie romanţa
dragostei sau, dimpotrivă, pot s-o
lase să moară. Putem să păstrăm romanţa
doar la suprafaţă sau putem să-i permitem să
câştige profunzime, trecând dincolo de flori,
felicitări sau cuvinte frumoase.
Nu spun că vine o vreme în care soţul
nu mai trebuie să cumpere flori, să scrie o
felicitare sau să-i spună lucruri frumoase soţiei
lui. Dar soţul care cumpără flori din simplă
datorie sau obligaţie nu trăieşte şi nu cultivă
o relaţie profundă. Poate că permite relaţiei
să se deterioreze şi încearcă s-o peticească
din când în când cu daruri sau vorbe dulci.
Nimic nu poate lua însă locul unui interes
mereu viu şi atenţiei acordate lucrurilor care
contează pentru partener. Câte soţii n-ar
putea spune oare: „Nu vreau flori de la tine.
Te vreau pe tine”?
Comunicarea
Căsnicia e o uniune atât de bine sudată,
încât fiecare dintre cei doi ştie ce ar crede sau
ce ar face celălalt într-o anumită situaţie. E
nevoie de mai mulţi ani pentru ca această
formă de cunoaştere intimă să se dezvolte, iar
aceasta depinde de cât de mult comunică cei
doi parteneri. Timpul acordat comunicării
e foarte preţios. Chiar şi atunci când unul
dintre parteneri ştie ce va spune celălalt,
poate să mai câştige timp sau să amâne o
decizie personală motivând: „O să vorbesc
despre asta cu soţul/soţia mea.”
O soră tânără l-a înfuriat odată pe un
vânzător când a spus: „Vreau să discut mai
întâi cu soţul meu despre asta.” Omul s-a
arătat de-a dreptul indignat: „Vrei să spui că
trebuie să-i spui totul soţului tău?” Sora i-a
răspuns: „Nu, nu trebuie. Vreau să-i spun!”
Ne pare sincer rău pentru cei care nu au
descoperit adevăratele binecuvântări ale unei
vieţi de totală dăruire.
Am scris cu altă ocazie despre „limbajul”
secret al cuplului, valabil chiar şi atunci când
cei doi se află în compania altora. Să sperăm
că toate semnalele transmise de cei doi sunt de
“Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții; căci dragostea este de la Dumnezeu...” (1 Ioan 4:7)
dragoste. Dezgustul, respingerea, acceptarea
sau încuviinţarea trebuie comunicate în alte
moduri. Oh, e cu adevărat un privilegiu să
simţi întotdeauna aprobarea partenerului!
Dacă, dintr-un motiv oarecare, greşim,
iar partenerul nu ne aprobă, trebuie să ne
grăbim să îndreptăm greşeala pentru a avea
din nou aceeaşi relaţie bazată pe acceptare şi
aprobare.
Aceste atitudini generale fac bine trupului
şi sufletului. O inimă eliberată de amărăciune
şi resentimente face ca fluxul sangvin să fie
eliberat de elemente distructive. De obicei,
cuplurile care au un mariaj fericit şi care se
bucură mereu de o comunicare de calitate,
continuă, se bucură şi de o stare de sănătate
excelentă.
Dar, dacă unul din parteneri se simte
respins sau crede că nu poate să-i facă pe
plac partenerului, va trăi într-o stare de stres
care îi va afecta eficienţa. Stresul absoarbe
o imensă cantitate de energie. Fără energia
necesară, organismul nostru e mai vulnerabil
şi mai expus bolilor. Toate cuplurile ar trebui
să lupte împotriva situaţiilor care pot provoca
Toate cuplurile ar trebui să
lupte împotriva situaţiilor
care pot provoca amărăciune
şi frustrare.
amărăciune şi frustrare.
Pentru că orice căsnicie implică doi oameni
cu puncte de vedere diferite, dezacordul nu
e exclus. Şi, ca în toate conflictele, cineva
trebuie să cedeze. Dumnezeu a prevăzut acest
lucru şi a stabilit ca soţul să fie capul nevestei.
Soţul trebuie să aibă mulţumirea că face ceea
ce e bine. Un soţ creştin nu-şi va exercita
în aşa fel autoritatea, încât soţia să nu fie şi
19
 ea mulţumită în inima ei. Ea trebuie să fie
convinsă că Dumnezeu e mulţumit de ceea
ce vede în mariajul lor. E un lucru foarte
important pentru menţinerea unei relaţii
frumoase şi e parte a complicatului design
proiectat de Dumnezeu. Dezacordul oferă
Apreciindu-mi soțul
Eu şi soţul meu nu suntem întotdeauna
de aceeaşi părere. De fapt, uneori mi se
pare că nici nu se putea să fim mai diferiţi
de atât. Cred că se spune despre persoanele
cu caractere opuse că se simt atrase unele de
altele. Şi cu siguranţă că felul său de a fi, mai
relaxat, îl echilibrează pe al meu.
De obicei el merge la culcare seara devreme
şi se trezeşte dis-de-dimineaţă, pe când eu sunt
mai mult o „bufniţă” (pasăre de noapte) şi îmi
place să dorm cât de mult se poate dimineaţa.
El se bucură de vremea rece şi o casă
răcoroasă, în timp ce eu ador să lucrez afară în
mijlocul verii şi să am casa confortabilă şi bine
încălzită iarna. Aşa că el va veni de la serviciu
şi va deschide fereastra când eu nici măcar nu
am observat că ar fi prea cald.
Şi că tot veni vorba de serviciu, el îşi iubeşte
foarte mult slujba şi este întotdeauna dornic să
plece dimineaţa. Dacă şoferul lui întârzie sau
are o zi liberă, el aproape că nu știe de ce să se
apuce. (Proprietatea noastră se întinde doar pe
un hectar și ceva de pământ.) În weekenduri,
îi face plăcere să meargă la licitaţiile care se
organizează ocazional. Îi place să îşi ia cu
el familia, dar eu consider că vânzările sunt
destul de plictisitoare, mai ales pentru că aşa
cred copiii. Apoi, am de ales între a petrece
ziua împreună ca familie ori a rămâne acasă.
Acestea sunt câteva diferenţe dintre noi,
dar îmi reamintesc mie însămi că a rămâne la
locul care mi se cuvine, acela de soţie supusă,
20  Sămânța adevărului • Octombrie 2013
modalităţi de verificare şi de echilibrare
a stării ambilor parteneri în umblarea
creştină.
Din The Mystery of Marriage
Rod and Staff Publishers, Inc.
Box3, Crockett, Kentucky 41413
Tradus și folosit cu permisiune.
şi a-mi păstra atitudinea corectă, este cel mai
important lucru.
Pot profita de faptul că el este matinal şi
să-l las să facă focul şi să aprindă lămpile sau
mă pot trezi o dată cu el şi astfel să petrecem
o dimineaţă tihnită în locul uneia agitate de
graba de a-i pregăti pe toţi pentru şcoală şi
serviciu.
Aş putea fi plină de amărăciune că îşi iubeşte
slujba, în timp ce eu stau acasă cu preşcolarii
zi după zi singură sau pot fi recunoscătoare că
are un serviciu şi pot aprecia că nu se plânge
că lucrează departe de casă. El asigură cele
necesare casei şi nu-şi neglijează îndatoririle.
Pot alege să-l cicălesc în zilele de sâmbătă
să facă un lucru sau altul pentru mine, sau
pot înţelege că el are nevoie de timp pentru
relaxare şi deconectare după o săptămână de
concentrare la serviciu.
O mamă determină atmosfera căminului.
Dacă mă supăr pe cei dragi din cauza câtorva
diferenţe de opinie, atunci este urgent să-
mi rearanjez priorităţile. Până la urmă, atât
timp cât ne punem de acord asupra celor
mai importante aspecte, cum ar fi creşterea
copiilor noştri pentru Domnul, asta este tot
ceea ce contează cu adevărat. Pentru că doi
sunt mai buni decât unul şi funia împletită în
trei nu se rupe uşor.
Din Family Fife, Aug.-Sept. 2010
Pathway Publishers
Tradus și folosit cu permisiune.
 „Adu-ți aminte de zilele din vechime,
Socotește anii, vârstă de oameni după vârstă de
oameni, Întreabă pe tatăl tău, și te va învăța, Pe
bătrânii tăi, și îți vor spune.” Deuteronom 32:7

Rubrica
Istorică
Contribuyia evreiascq la
cultura lumii
—Elvin K. Stauffer
Partea a II-a

Influenţa evreiască în Lumea Nouă a nu erau Indiile de Vest, ci un continent

început cu oamenii de ştiinţă, matematicienii
şi cartografii evrei din Europa secolului al
cincisprezecelea. Abraham Cresques a fost
cunoscut în Europa ca „stăpânul hărţilor şi
busolelor”. Când prinţul Henry, Navigatorul
din Portugalia, a avut nevoie de un director
pentru Academia lui de Navigare, el l-a
desemnat pe Master Jacob, un student de
la şcoala evreiască. Înainte să pornească cu
vaporul spre India, înconjurând Africa,
Vasco da Gama s-a consultat cu Abraham
Lacato, un astronom de la curtea Regelui
Ioan al II-lea al Portugaliei.
Prima aşezare a evreilor în Lumea Nouă a
avut loc în 1502, când cinci nave pline de
Marrano (evrei încreştinaţi) au fost alungaţi
din Portugalia. Un pasager creştin dintre
neamuri, pe nume Amerigo Vespucci, se
găsea printre ei. El a crezut că aceste ţinuturi
nou. După numele său Lumea Nouă a fost
numită America. Evreii Marrano s-au stabilit
în Brazilia şi au făcut plantaţii de zahăr şi
tutun. Dar Inchiziţia a fost pe urmele lor şi
în 1654 evreii brazilieni au fost împrăştiaţi.
Douăzeci şi trei de evrei au emigrat în Noul
Amsterdam. În 1657 au devenit cetăţeni
olandezi. Şapte ani mai târziu, au devenit
cetăţeni englezi, pe vremea când Anglia i-a
alungat pe olandezi şi a redenumit oraşul
New York.
Libertatea din America a făcut ca viaţa să
le fie mai uşoară evreilor. Ei s-au alăturat în
descoperirea lucrurilor noi, în agricultură
şi în dezvoltarea comerţului. Au ajutat la
finanţarea Războiului Revoluţionar şi au
luptat în ambele tabere ale Războiului Civil.
Asemenea multor colonişti, ei au început cu
puţin, dar prin muncă asiduă, merceria a

“Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții; căci dragostea este de la Dumnezeu...” (1 Ioan 4:7) 21
 devenit magazin, care apoi s-a transformat
în magazin universal.
Cel mai mare aflux de influenţă evreiască
în America s-a produs când Hitler a
alungat trei sute de mii de evrei din
Germania. Evreii din America, în număr
de 4 milioane, au devenit inima diasporei.
Influenţa evreiască a schimbat viaţa
americană. Isidor Isaac a câştigat Premiul
Nobel în mecanica cuantică. Jacob Lipman
a dezvoltat agricultura ştiinţifică prin
cercetările privind chimia solului. Selman
Waksman a separat streptomicina, Casimir
Funk a descoperit vitaminele şi Jonas Salk,
vaccinul polio.
Totuşi, în America ca şi în Europa,
prosperitatea evreilor a dat naştere antisemi-
tismului din invidie. Antisemitismul
crescând din Europa l-a convins pe Theodor
Herzl, tatăl Sionismului, că singura speranţă
pentru evrei era să aibă o ţară a lor.
Cea mai mare influenţă evreiască din
ultima vreme a fost înfiinţarea statului
Israel. Acest plus la naţiunile lumii are o
influenţă hotărâtoare în politica mondială.
Mişcarea evreilor de a se întoarce în
Israel s-a făcut în câteva valuri. Primul val
de oameni (1880-1900) a adus agricultorii
învăţaţi să pună bazele agriculturii.
Următorul aflux (1918-1924) a adus tinerii
ca să înfiinţeze industria, să construiască
oraşe, să pună bazele instituţiilor
educaţionale şi să formeze o armată.
Cu al treilea grup (1924-1939) au venit
intelectualii, birocraţii şi profesioniştii în
stare să întocmească statul. După al Doilea
Război Mondial, afluxul de evrei a umplut
golurile în vederea unei societăţi integre.
După Primul Război, Declaraţia Balfour
proclama că Marea Britanie, guvernul
responsabil pentru Palestina, a favorizat
„înfiinţarea în Palestina a unui cămin
22  Sămânța adevărului • Octombrie 2013
naţional pentru poporul evreu”. După
al Doilea Război Mondial, naţiunile
zdruncinate de masacrul evreilor produs de
Hitler au votat în cadrul Naţiunilor Unite
formarea unui stat naţional pentru evreii
din Palestina. În data de 14 mai 1948,
britanicii au plecat din Palestina, iar David
Ben Gurion a proclamat statul Israel.
Contribuţia Israelului în lume este
mare. Citricele, legumele şi tehnologia din
Israel apar pe piaţa mondială. Tehnologia
israeliană recentă ajută UPS (United Parcel
Service – serviciul unificat de coletărie,
n.tr.) să identifice toate coletele lor, oriunde
şi oricând.
În perioada 1960-1980, comunismul
părea de neoprit. Revendica ţări din Africa,
Asia şi Cuba. Revoluţionarii s-au mutat
în America Centrală. Totuşi, aparenta
invincibilitate a comunismului a primit o
lovitură în 1973. În războiul Yom Kippur,
Israel a învins un atac surpriză a forţelor
egiptene şi siriene ce susţineau Rusia.
Totuşi, Israel trebuie să îngenuncheze
cu umilinţă ca să vadă că salvarea vine
de la Dumnezeu şi nu stă în puterea lui.
(Amos 9:7-15; Zaharia 12:7) Fără legea
Dumnezeului lor, evreii nu pot fi socotiți
neprihăniți. (Deuteronom 7:6-8; Ieremia
16:15) Cei care înţeleg aceasta, vor accepta
mântuirea prin Isus, Cel care a fost răstignit
pentru ei. (Zaharia 12:10)
Iată că vi se va lăsa casa pustie; dar vă spun
că nu Mă veţi mai vedea, până veţi zice:
„Binecuvântat este Cel ce vine în Numele
Domnului!” (Luca 13:35)
(rezumat din original)
Resurse:
Dimont, Max. Jews, God, and History.
Kamm, Josephine. Leaders of the People.
Retipărit din Home Horizons
Eastern Mennonite Publications
Tradus și folosit cu permisiune.
 Zborul Mariei
Marie Fast stătea în uşa cortului ei şi privea în
jos, la rândurile lungi de corturi care se întindeau
pe cuprinsul nisipurilor albe ale pustiei Sinai. Îşi
luase rămas-bun de la familia ei din Minnesota,
doar cu nouă luni în urmă, şi venise în tabăra de
refugiaţi de la El Shatt ca să lucreze ca asistent
social. Minele marine din Marea Mediterană
făcuseră călătoria foarte primejdioasă.
În timpul acelor prime săptămâni petrecute
în tabără izbucnise o epidemie de pojar şi se
înfiinţase un pavilion de urgenţă pentru aproape
două sute de copii. Lucrătorii ajunseseră
descurajaţi în lucrarea de îngrijire a copiilor
bolnavi, întrucât nu aveau destule paturi, şi
nici haine şi medicamente. În plus, numărul
asistentelor medicale era destul de mic. Mamele
şi fetele iugoslave erau de mare ajutor şi fericite
să ajute, dar încă mai erau probleme, fiindcă
femeile acestea şi asistentele medicale nu se
puteau înţelege reciproc, întrucât niciuna nu
cunoştea limba celeilalte.
Fratele lui Marie i-a scris că biserica ei de acasă
şi ceilalţi lucrători se rugau pentru ea. Ştirea că
mulţii ei prieteni îşi aminteau de ea în rugăciune
a întărit-o în credinţă şi a primit curaj când se
simţea slăbită sau neputincioasă.
Comitetul Central Menonit o trimisese pe
Maria la El Shatt ca să-i ajute pe aceşti iugoslavi
care fuseseră alungaţi din ţara lor natală în 1943,
în timpul celui de al Doilea Război Mondial.
Sute din familiile acestea locuiau în corturi mici
şi primeau hrană în caserole mici de la un cort
comun unde se afla bucătăria. Treizeci de mii de
refugiaţi trăiau în tabără. Ei sperau să vină ziua
în care războiul avea să înceteze şi ei aveau să se
întoarcă acasă în frumoasa Iugoslavie.
Marie era una din cei şapte asistenţi sociali
care a fost aleasă de către conducerea taberei să
însoţească prima încărcătură de refugiaţi înapoi
în Iugoslavia. A merge cu „zborurile” acelea,
“Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții; căci dragostea este de la Dumnezeu...” (1 Ioan 4:7)
—Elizabeth Hershberger Bauman
cum erau ele numite, era un mare privilegiu şi
Marie era fericită când a aflat de îndatorirea ei.
Femeile erau ocupate, pregătindu-se pentru
călătoria spre casă. Îşi împachetau puţinele
lucruri personale în sacoşe pe care le făcuseră din
petice şi saci vechi de iută. Şi Marie îşi împachetă
în sacoşă lucrurile pe care avea să le ia cu ea, apoi
sortă celelalte lucruri ale sale, şi după cum îi era
obiceiul, le puse în geamantanul ei curat şi bine
îngrijit.
Marie era nerăbdătoare să pornească în
călătoria aceasta. Dar ea ştia şi de faptul că era
o mare responsabilitate la care se angajase. Cu
toată nerăbdarea ei, avea şi un sentiment pe care
nu şi-l putea explica. Poate că avea să nu se mai
întoarcă niciodată. Şezu la masă, îşi luă creionul
şi începu să scrie. Când termină, Marie închise
plicul şi scrise pe el: „Doar în cazul în care.”
Întorcându-se spre colega ei, spuse:
— Helen, aş dori să păstrezi plicul acesta
pentru mine în cazul în care nu mă voi mai
întoarce niciodată din călătoria acesta.
Refugiaţii de afară începuseră să se adune în
locul nisipos de unde camionul urma să îi ia.
O adunătură ciudată de sacoşe şi nenumărate
bagaje zăceau lângă proprietarii lor, îmbrăcaţi
în haine viu colorate, care aşteptau semnalul să
se urce pe scări şi să ocupe locurile din benele
camioanelor.
În locurile acestea nisipoase de aşteptare, dar şi
din corturi, se auzeau strigăte de bucurie. În sfârşit,
oamenii aceştia părăseau deşertul neprietenos şi
plecau acasă. Dar era şi un sentiment de tristeţe,
acea tristeţe care rezultă din despărţirea, poate
pentru totdeauna, a prietenilor care înduraseră
aşa de multe împreună.
Îşi luară toţi la revedere şi porniră la drum;
mai întâi cu camionul, apoi cu vagonetele de
marfă şi, în cele din urmă, pe Mediterană într-o
navă militară.
23
 Primele cinci zile petrecute pe vas au fost pline
de îndatoriri pentru cei din conducerea taberei,
care călătoreau împreună cu 1740 de refugiaţi.
Doctorul şi două asistente preparau reţete pentru
prunci, dădeau medicamente pacienţilor aflaţi
în spitalul navei şi îndeplineau nenumăratele
sarcini care făceau viaţa mai uşoară pentru alţii.
Zilele pline trecură una câte una, şi nopţile
care urmară aduseră binevenita odihnă. Sosi
şi dimineaţa când nava se apropie de port.
Oamenii nerăbdători să sosească acasă, se
aliniară pe punte, căutând să vadă ţărmul. Un
strigăt de bucurie se auzi când au putut vedea
ţărmul lung şi cenuşiu, iar bucuria crescu şi mai
mult, când observau cum ţărmul se transformă
încet în magazine, case şi copaci. Mulţimea de
rătăcitori venise încă o dată acasă.
Marie privea cum refugiaţii se urcau în bărcile
micuţe care veniseră să întâmpine nava. Văzu
pe cineva cum se clătina sub povara bagajului
greu. Un altul ţinea în braţe un copil care se uita
cu mirare, văzând pentru întâia dată ţara sa. În
timp ce Marie se uita la ei cum plecau, se gândi
la viaţa lor amară petrecută în deşert şi la grija
pe care o purtase celor bolnavi. Acum îi vedea
sosind acasă şi simţi o nouă bucurie în inimă.
Ştia că viaţa ei fusese îmbogăţită pentru că trăise
în mijlocul lor.
Călătoria de întoarcere a fost odihnitoare
pentru cei şapte asistenţi sociali. Ei erau singurii
pasageri până când nava lor avea să ia nişte
prizonieri de război germani din Italia. Apoi
aveau să navigheze înapoi la Port Said, de unde
avea să călătorească pe uscat până la El Shatt.
Ultima noapte, înainte de a se opri în Italia,
nava militară îşi făcea loc printre valurile
agitate care dădeau peste bord. Deodată, nava
se cutremură groaznic şi pasagerii se sculară
din paturi. Nava trepida ca şi cum o lovise un
monstru uriaş. Alarma începu să sune şi toată
lumea se grăbi să ajungă pe rampa de salvare.
— Nava a lovit o mină, auzi Marie în timp ce
ajunse pe rampa de salvare.
Cu degetele tremurânde îşi trase vesta de
salvare. Se chinui mult pe întuneric să-şi prindă
24  Sămânța adevărului • Octombrie 2013
centurile. Lumina palidă a lanternei unui ofiţer de
abia îşi făcea loc prin ceaţa care era în jurul lui.
Căpitanul ordonă:
— Lansaţi bărcile la apă!
Valurile uriaşe trăgeau cu putere bărcile de
salvare în timp ce oamenii se luptau cu cablurile
care erau legate de navă. Micuţele bărci urcară
pe vârful valului care veni, apoi căzură înapoi
trăgând de cablurile încordate de care erau legate
la suprafaţă.
Marie coborî din navă pe scara de frânghie. Se
ţinu strâns de treptele scării în timp ce îşi făcu loc
pe întuneric. Prin ceaţa groasă abia îşi putea vedea
cărarea. Barca de salvare plutea încolo şi încoace pe
valurile uriaşe. Chiar în momentul în care ajunse
să se urce în ea, barca se retrase. Apoi veni din nou
la ea cu viteză. Marie încercă de mai multe ori să
se urce în barcă, dar întotdeauna valurile uriaşe
depărtau barca de ea.
În cele din urmă, se strădui să urce înapoi pe
punte. Membrii echipajului coborâră o a doua
barcă chiar lângă punte. Un locotenent şi Marie se
urcară în ea şi au fost lăsaţi încet pe marea agitată.
Barca se înălţă pe creasta unui val, apoi se prăbuşi,
iar cablul ce se întinse îi aruncară pe amândoi
în apele întunecate. Cei de pe punte priveau
neputincioşi cum valurile îi duceau departe.
Ei apărură o singură dată pe creasta unui val,
locotenentul ţinând-o pe Marie. De-acolo, din
tumultul valurilor, el strigă la cei de pe punte:
— Suntem bine.
Apoi se scufundară amândoi în apele întunecate.
Câteva zile mai târziu, trupul neînsufleţit al
locotenentului a fost găsit la ţărm, dar pe Marie
n-a mai văzut-o nimeni niciodată.
Marie îşi îndeplinise îndatoririle. Purtase de
grijă refugiaţilor aflaţi în suferinţă şi acum îi văzuse
sosind acasă. Cu toate că şi-a pierdut viaţa datorită
unei arme de război, Marie ajutase la vindecarea
câtorva răni ale războiului.
„Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut
aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi
fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.” (Matei 25:40b)
Din Coals of Fire
©1954, 1982 Herald Press
Tradus şi folosit cu permisiune.
 „Să căutați să trăiți liniștiți, să vă vedeți
de treburi, și să lucrați cu mâinile voastre,
cum v-am sfătuit.” 1 Tesaloniceni 4:11

Rubrica
Practică
Întrebuinyarea wi însuwirile
Partea a II-a
portocalelor —JFM

Portocalele şi-au găsit locul de cinste în ocazii
diverse şi neobişnuite. Când arhiepiscopul de
Milano şi-a pregătit bogata cină formată din
şaisprezece sortimente de mâncăruri, în 1529,
nouă dintre acestea includeau sos de portocale
sau aveau garnituri de portocale. Când ciuma
mult temută a măturat Italia în acelaşi secol,
doctorii au hotărât că portocalele erau singurele
care puteau preveni îmbolnăvirea – până când
liderul lor a murit el însuşi de ciumă douăzeci şi
cinci de ani mai târziu.
Pentru regele Ludovic al XIV-lea al Franţei,
portocalele constituiau o pasiune. Grădinarii
lui, foarte atenţi şi talentaţi, aproape au uscat toţi
portocalii şi apoi i-au readus la viaţă, făcându-i
să înflorească în toată splendoarea lor tot timpul
anului. Pe lângă buchete de flori de portocali,
palatul a fost decorat cu picturi cu portocale,
iar tapiseriile aveau modele de portocale.
Cultivatorii regiunii Provence expediau la Paris,
pentru femeile de acolo, butoaie cu flori de
portocali conservate.
Sute de ani, lemnul de portocal a fost folosit
pentru fabricarea arcurilor pentru arcaşi, până
când a fost înlocuit de fibra de sticlă. Chiar şi
primele periuţe de dinţi se spune că ar fi fost
făcute din rămurele de portocali.
Însuşirile portocalelor
Ar trebui ca portocalele să aibă culoarea
portocalie? Nu în mod necesar. O portocală
poate fi de un verde strălucitor şi să fie
îndeajuns de coaptă. Culoarea portocalei este
determinată de temperatură. Când clima este
caldă, portocalele coapte au culoarea verde,
iar când clima este răcoroasă, portocalele au
culoarea portocalie. În San Joaquin Valley, din
California, cresc cele mai portocalii portocale
din lume, datorită vântului rece care bate
dinspre Sierra Nevada în fiecare noapte.
În timpul iernilor din Florida, portocalele de
Valencia capătă o culoare portocalie frumoasă
şi par a fi coapte. Dacă secţionezi o portocală
în două, vei observa că pulpa portocalei se
aseamănă cu boabele de orez uscate. Mestecă-
le în gură şi vei simţi gustul acru. Când vine
primăvara, portocalele de Valencia îşi schimbă
culoarea în verde şi abia acum încep să se coacă!
Aşadar, cum am putea cumpăra portocale
de Florida care să aibă culoarea portocalie?
Portocalele pot fi tratate cu etilenă timp de
câteva zile. Gazul acesta întrerupe procesul

“Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții; căci dragostea este de la Dumnezeu...” (1 Ioan 4:7) 25
 clorofilei în coaja lor şi permite culorii portocalii
să strălucească. De asemenea, portocalele pot
fi vopsite cu citric roşu nr. 2. pentru a căpăta
culoarea portocalie. Fructele acestea au pe ele
menţiunea „adăugare de culoare”. De obicei,
portocalele vopsite se vând foarte slab în New
England, dar sunt preferate în Midwest.
Să presupunem că ai un portocal şi doreşti să
culegi cele mai dulci şi suculente portocale care
să aibă vitamina C din belşug. Cum ai putea
reuşi aceasta? Alege o portocală din partea de
sud a copacului, aproape de vârf. Portocalele din
est şi vest au mai puţin zahăr, suc şi vitamine, în
timp ce portocalele din partea de nord și cele
din mijloc au cel mai puţin din toate.
Ai observat diferenţa dintre portocalele de
Florida şi cele de California? Întreabă-i pe
californieni şi ei îţi vor răspunde: „Trebuie să
intri la baie dacă vrei să guşti o portocală de
Florida.” Întreabă-i pe cultivatorii din Florida
şi îţi vor răspunde: „Poţi să treci chiar şi cu
camionul peste o portocală de California şi în
urmă tot nu vei vedea nicio picătură de suc.”
Aşadar, care e diferenţa? Sucul! De obicei, un
pogon de portocali de Florida primeşte un
milion o sută patruzeci de mii de galoane de
apă pe an mai mult decât primeşte un pogon
de portocali de California. Pe de altă parte, o
portocală de California poate fi socotită de trei
ori mai atrăgătoare decât cea de Florida.
Întrebuințarea portocalelor
Mai întâi de toate, portocalele sunt pentru
mâncat, dar cum ar trebui mâncate? Dacă ai
fi elev la o şcoală din Australia, vei avea la tine
o portocală cojită doar pe jumătatea de sus,
pe care o vei mânca în prima pauză, cumva
ca pe un cornet de îngheţată. Dacă ai locui în
Norvegia, ai tăia partea de sus a portocalei, ai
face o gaură mică în ea, ai pune puţin zahăr şi
ai suge tot sucul care se află acolo. În Trinidad,
niciodată nu vei mânca o portocală fără sare. În
ţările latine, nu vei dori să mănânci o portocală
portocalie, ci una cu pulpă roşie. Chiar şi în
Islanda cea răcoroasă te poţi bucura de portocale
26  Sămânța adevărului • Octombrie 2013
produse în serele de acolo, încălzite cu apele
termale vulcanice.
Nu toate portocalele sunt mâncate proaspete.
Timp de mai mulţi ani, oamenii au încercat
să producă un concentrat de portocale. Ei au
aflat că este simplu să extragi apa din sucul
de portocale ca să faci un concentrat. Dar
problema a fost aceasta: sucul de portocale
reconstituit nu avea gust, ci era ca aspirina cu
zahăr într-o ceaşcă cu apă. Aroma portocalei
dispăruse odată cu apa care fusese extrasă din
portocale. Dr. Louis Gardener MacDowell a
rezolvat problema aceasta prin concentrarea din
nou a concentratului peste a cărui compoziţie a
adăugat suc proaspăt de portocale.
Portocala poate fi folosită aproape în întregime.
Uleiul extras din coaja ei este folosit în industria
vopselelor şi a lacurilor. Uleiul acesta este, de
asemenea, folosit la parfumuri şi ca aromă în
bomboane, prăjituri şi băuturi gazoase. Coca-
Cola este unul din cei mai mari consumatori
de coji de portocale. Miroase o Coca-Cola
cândva! Uleiul din seminţele de portocale, care
are mai mult gustul de unt decât de margarină,
este folosit în alimentaţie. Resturile rămase din
cojile şi pulpa de portocale sunt folosite ca hrană
pentru bovine. Ele sunt uscate în uscătoare
uriaşe, asemănătoare uscătoarelor de haine din
casele noastre. Aerul acestor uscătoare, rezultat
din resturile de portocale, constituie un parfum
proaspăt şi natural pentru comunitatea cea mai
învecinată!
La ce te vei gândi data viitoare, când vei
mânca o portocală? La oranjeriile franţuzeşti, la
Florida sau la elevii din şcolile australiene? Cel
mai mult dintre toate, vrem să ne amintim de
Creatorul nostru infinit. „Apoi Dumnezeu a zis:
«Să dea pământul …pomi roditori, care să facă
rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa
lor pe pământ.» Şi aşa a fost. …Dumnezeu a
văzut că lucrul acesta era bun.” (Genesa 1:11,
12b) Acum, după şase mii de ani, mai putem
spune: „Portocalele sunt bune!”
Din The Christian School Builder, iulie 2011
Rod and Staff Publishers, Inc.
Tradus și folosit cu permisiune.
 Învqyând de la creayia minunatq
a lui Dumnezeu
Putem învăţa multe lucruri din Cuvântul
lui Dumnezeu şi creaţia Lui minunată. Tatăl
meu a fost pescar în Marea Nordului. Acolo
ei aveau o zicală: „Un cer roşu seara este
bucuria pescarului; un cer roşu dimineaţa este
avertismentul pescarului”. Zicala aceasta se
regăseşte şi în Matei 16:2, 3: „Drept răspuns,
Isus le-a zis: Când se înserează, voi ziceţi: «Are
să fie vreme frumoasă, căci cerul este roşu.» Şi
dimineaţa, ziceţi: «Astăzi are să fie furtună, căci
cerul este roşu-posomorât.»”
Iată, în continuare, câteva descoperiri pe care
omul le-a făcut în urma observării creaţiei lui
Dumnezeu.
Oamenii de ştiinţă au descoperit că un derivat
sintetic al unei toxine din pielea otrăvitoare
a unei broaşte acţionează ca sedativ. Este
asemănată cu morfina, dar fără să aibă efectele
secundare ale acesteia.
În urma studierii veninului viperei lui Russel,
ştiinţa a descoperit că poate ajuta la tratamentul
hemofiliei. Enzimele din veninul viperei
formează cheaguri de sânge şi ajută la oprirea
sângerării.
Oamenii de ştiinţă au studiat structura
fagurelui de miere al albinelor melifere. Structura
aceasta este extrem de puternică datorită formei
sale hexagonale. Această formă a fost folosită
la construirea avioanelor de multă vreme şi se
regăseşte în fuzelajul şi aripile aeronavelor de
tipul 747. În prezent, inginerii studiază felul în
care libelulele îşi mişcă aripile ca să înveţe cum
să construiască aeronave mai performante.
Oamenii de ştiinţă s-au mirat că trupurile
peştilor care înoată cu viteză nu suferă din
cauza frecării. Un obstacol în apă ar trebui să le
încetinească viteza, dar aceasta nu se întâmpla.
Apoi au aflat motivul. Peştii care trebuie să
se mişte repede au solzi micuţi, de formă
triunghiulară pe cele două părţi externe, dar
“Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții; căci dragostea este de la Dumnezeu...” (1 Ioan 4:7)
—Joan Keener
ceilalţi, care nu trebuie să înoate repede nu au.
Aceşti solzi sunt plasaţi dinspre spatele peştelui
în faţă. Când apa atinge trupul peştelui, aceşti
solzi îi fac să se mişte repede în apă. NASA a
construit foi mari şi plane de vinilin, prevăzute
cu felul acesta de solzi pe care le-a lipit pe
fuzelajul extern al aeronavelor, iar aceasta a
ajutat la economisirea combustibilului necesar
zborului.
Un vultur poate zbura şi pluti în aer pentru
că trupul lui are oase cu o structură goală pe
interior. Inginerii au studiat vulturii şi au
construit avioane cu o structură formată din
ţevi, înlesnind astfel zborul lor.
Un peşte cu aspect de „cutie” este stabil şi
poate înota şi coti uşor în curenţi repezi şi ape
vijelioase. Mercedes-Benz a folosit acest peşte
ca model pentru construirea unui automobil
care rulează cu consum redus de combustibil.
Proiectanţii capsulei submarinului atomic
Nautilus au studiat cu multă atenţie capul şi
structura corpului unui caşalot înainte de a
construi submarinul.
După ce a studiat craniul unei ciocănitoare,
Dr. Phillip May a proiectat o cască de protecţie
împotriva accidentelor, care se aseamănă cu
craniul ciocănitoarei. Casca avea un înveliş
exterior foarte dur şi un strat dens de material
spongios, care acoperea capul. De asemenea
acoperă urechile şi se sprijină pe umeri.
Modelul acesta de cască a ajutat la prevenirea
multor traumatisme craniene.
Inginerul Percy Shaw conducea maşina
într-o noapte foarte întunecată. A văzut
reflexia ochilor unei pisici strălucind în
întuneric. Imediat s-a oprit. Pisica stătea pe un
gard şi chiar dincolo de gardul acesta se afla
o râpă. Atunci i-a venit ideea semnelor rutiere
reflectorizante.
Inginerul elveţian George de Mestral mergea
27
 prin pădure. A observat că de haina lui se
agăţaseră scaieţi. I-a cercetat şi a descoperit că
aceştia erau acoperiţi cu un strat fin de cârlige.
A petrecut apoi ani de zile dezvoltând sistemul
Velcro, care ţine multe lucruri împreună!
Această listă cuprinde doar o mică parte
din lucrurile pe care omul le-a făcut în urma
Cutremurele
Cutremurele apar pe prima pagină a
ziarelor. În iarna anului 2010, un cutremur
în Haiti a ucis aproximativ 230.000 oameni
şi a distrus mii de clădiri. În iarna anului
2011, un mare cutremur a măturat coasta
Japoniei cauzând moartea unui număr uriaş
de vieţi, în cea mai mare parte din pricina
tsunami-ului pe care l-a provocat. Chiar şi
Ontario de sud a trecut printr-un cutremur
anul trecut, care a fost resimţit de mulţi
oameni din zona unde trăiesc eu.
Uneori, oamenii lui Dumnezeu au fost
învinovăţiţi pentru cutremure. De exemplu,
în Antiohia (Siria), în 114 d. Hr., a avut loc
un cutremur uriaş în timpul vizitei unui
împărat roman, Traian, care abia a scăpat
cu viaţă. El a hotărât să-i învinovăţească
pe credincioşii din Antiohia (aici au fost
numiţi pentru prima dată creştini). Mulţi
au fost ucişi de către mulţime, iar episcopul
Antiohiei, Ignaţiu, a fost dus în lanţuri la
Roma ca să fie judecat. Pe drum, acesta a
scris scrisori de încurajare către credincioşi şi
le-a spus despre dragostea lui pentru Hristos.
Un lucru memorabil pe care Ignaţiu l-a scris
a fost că, dacă i-ai tăia inima în bucăţi, pe
fiecare bucăţică ar fi scris Numele lui Isus.
El a fost gata să moară pentru că Îl urma pe
Hristos şi a devenit, se pare, primul martir
creştin care a fost ucis de animale sălbatice în
Coloseumul de la Roma.
Uneori, Dumnezeu a folosit un cutremur
28  Sămânța adevărului • Octombrie 2013
studierii creaţiei minunate a lui Dumnezeu.
„O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui
Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile
Lui şi cât de neînţelese sunt căile Lui!” (Romani
11:33)
Din Companions, oct. 2011
Christian Light Publications, Inc.
Tradus și folosit cu permisiune.
ca să comunice un mesaj. La răstignirea lui
Hristos „pământul s-a cutremurat, stâncile
s-au despicat”. (Matei 27:51) La învierea Lui
„s-a făcut un mare cutremur de pământ”.
(Matei 28:2) După ce Core, Datan şi
Abiram s-au răsculat împotriva autorităţii lui
Dumnezeu delegate lui Moise, a fost descris
un cutremur care i-a înghiţit pe ei şi pe casele
lor. (Numeri 16:31, 32)
Deşi vedem puterea lui Dumnezeu
demonstrată în cutremure (la urma urmei, El
ţine întreaga lume în mâna Lui), Ilie a înţeles
că, în general, Dumnezeu nu vorbeşte prin
cutremure de pământ (1 Împăraţi 19:11), ci
printr-un susur blând şi liniştit. Ascultă acel
susur în timp ce citeşti Biblia.
Uneori, în urma unui cutremur s-au
întâmplat lucruri bune. Când Pavel şi Sila
erau legaţi într-o închisoare din Filipi, un
cutremur i-a eliberat din legăturile lor şi,
în cele din urmă, păzitorul închisorii a fost
iertat de păcatele lui.
De fiecare dată când auzim de un
cutremur, ar trebui să ne gândim la revenirea
Domnului. El a spus că un semn al zilelor
din urmă îl vor reprezenta cutremurele de
pământ. „Pe alocuri vor fi mari cutremure
de pământ, foamete şi ciumă; vor fi arătări
înspăimântătoare, şi semne mari în cer.”
(Luca 21:11)
Din Midwest Mennonite Focus
Editor: Howard Bean
Tradus și folosit cu permisiune.
 „Luați seama ca nimeni să nu vă fure cu
filozofia și cu o amăgire deșartă, după datina
oamenilor, după învățăturile începătoare ale
lumii, și nu după Hristos” Coloseni 2:8

Rubrica
Tineretului
Prețul neascultării —Z. K. Martin

Keith trânti uşa în spatele lui. Se săturase
să i se spună mereu ce să facă. Îl întrebase
pe tata dacă putea petrece după-amiaza
acasă la prietenul lui, dar tata nu fusese de
acord. Trebuia să rămână acasă ca să ajute la
treburile din gospodărie.
Aruncă o piatră spre şură. Nu înţeleg de ce
trebuie să ajut la treburile de acasă în loc să îl
vizitez pe Luke. Începu să meargă spre şură,
dar se hotărî în ultima clipă să se îndrepte
în direcţia opusă, spre lac. Keith ştia că este
neascultător, dar chiar şi aşa îşi continuă
drumul.
După ce merse câteva sute de metri prin
pădurea deasă, sosi lângă lac şi îl găsi pe
Shawn, unul dintre prietenii lui, stând pe
mal şi pescuind.
— Salut, Keith! zise Shawn în timp ce
Keith se apropia.
— Salut, mormăi Keith.
— De ce eşti supărat? întrebă Shawn.
— Am de făcut treabă acasă şi din cauza
asta nu mai pot merge pe la prietenul meu.
— Îmi pare rău pentru tine. Dar dacă te
grăbeşti şi termini toate treburile, poate că
vei mai avea timp să mergi şi la prietenul tău,
răspunse Shawn.
— Nu, nu mă mai întorc acasă. Nu mai
vreau să muncesc, declară Keith.
Apoi Keith observă intrarea în vechea
mină într-o încâlceală de arbuşti şi începu să
alerge într-acolo. Văzu semnul uriaş care era
pus chiar la intrare şi pe care scria „Intrarea
strict interzisă”. Keith se uită la semn pentru
câteva clipe apoi se furişă înăuntru printre
scândurile putrezite. Şi chiar îl auzi pe Shawn
strigând la el să nu între în mină, însă Keith
era hotărât să intre oricum.
Mina era întunecoasă, rece şi umedă. Keith
înaintă încet tot mai adânc în mină. Începu
să se simtă puţin speriat. Deodată căzu de
pe scândura pe care păşea şi începu să strige
înspăimântat. Bum, bum, mina începu să se
prăbuşească. Aerul era plin de praf şi pietre.
Curând, totul se opri şi Keith îşi dădu seama
că piciorul îi era prins sub o grămadă de
dărâmături. Încercă să-l tragă de-acolo dar
nu putu.
O, nu, acum ce voi face aici? se plânse Keith
în inima lui. Atunci îşi aminti că Shawn

“Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții; căci dragostea este de la Dumnezeu...” (1 Ioan 4:7) 29
 pescuia prin apropiere şi începu să strige:
— Ajutor! Ajutor! Ajutor! Spera din toată
inima că Shawn îl va auzi şi va căuta ajutoare.
Keith se gândea că ar fi putut fi rănit
mult mai grav sau poate chiar omorât, dar
Dumnezeu l-a păzit. „O, Doamne, îmi pare
rău. Te rog, iartă-mă. Ştiu că nu ar fi trebuit
să fug de-acasă aşa.” Apoi Keith Îl rugă pe
Dumnezeu să trimită ajutor. După ce s-a
rugat, Keith se simţi mai bine şi se încrezu
30  Sămânța adevărului • Octombrie 2013
în Dumnezeu.
După ce trecură parcă ore întregi, Keith
auzi voci care veneau înspre el. Curând, tata,
Shawn şi alţii se uitau în jos la el.
— Keith, eşti bine? întrebă tata.
— Sunt bine, dar mă doare piciorul şi
nu îl pot scoate de sub grămada asta de
dărâmături, răspunse Keith.
Tatăl lui Keith şi alţii începură să sape prin
dărâmături. Curând piciorul lui Keith a fost
eliberat şi băiatul a fost transportat acasă.
— Cred că piciorul tău este rupt, fiule. Ar
fi bine să mergem la doctor, zise tatăl.
La cabinetul doctorului, Keith află că
piciorul lui era într-adevăr rupt. Doctorul
îi puse piciorul în ghips şi apoi Keith se
întoarse acasă.
În drumul spre casă, Keith zise:
— Tată, îmi pare rău că nu mi-am făcut
treburile şi am fugit de-acasă. Te rog să mă
Respectând
oamenii legii
Avem binecuvântarea de a trăi în epoca
Noului Testament, în care Dumnezeu a
instaurat două împărății ca modalitate de
administrare a ordinii și a păcii în lume.
Biserica lui Isus Hristos are Marea Trimitere –
să evanghelizeze oamenii din toate națiunile,
să păstorească și să cârmuiască mulțimile de
credincioși.
Guvernele civile sunt răspunzătoare sub
autoritatea lui Dumnezeu de stabilirea
legilor, de menținerea păcii și de protejarea
cetățenilor lor (Romani 13:1-7). Guvernele
trebuie să folosească forța pentru a-i ține
sub control pe scandalagii și răzvrătiți.
Asta implică faptul de a avea poliție pentru
administrația locală și armată pentru
securitatea națională.
Este un privilegiu să trăiești în țări în
care creștinismul este respectat și principiile
creștine sunt folosite ca ghid în administrație.
Cu toate acestea, Biserica va fi întotdeauna
separată de conducerea lumească, fie că
este sau nu favorabilă pentru calea lui
Hristos. Însuși Domnul Isus a spus:
„Împărăția Mea nu este din lumea
“Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții; căci dragostea este de la Dumnezeu...” (1 Ioan 4:7)
ierţi!
— Te iert, răspunse tatăl. Îmi pare rău că
ţi-ai rupt piciorul, dar sper că aceasta va fi o
lecţie pentru tine ca să fii ascultător.
— O, da, tată, voi fi ascultător de-acum
înainte, zise Keith cu un zâmbet pe faţă.
Din Partners, martie 2012
Christian Light Publications, Inc.
Tradus și folosit cu permisiune.
—John Eby
aceasta”. (Ioan 18:36) Lucrarea Împărăției ar
trebui să țină Biserica atât de ocupată încât să
nu mai aibă timp ca să se încurce cu treburi
civice. În plus, rânduielile civice nu fac parte
din responsabilitățile pe care Dumnezeu i
le-a încredințat.
Celor ce slujesc în Împărăția lui Dumnezeu
li se cere să-i respecte pe toți oamenii; mai
ales pe oamenii aflați în poziții de autoritate,
pe dregătorii împărăției acestei lumi. (1 Petru
2:13-17) Această împărăție este instaurată de
Dumnezeu pentru a se ocupa de treburile
lumești; de aceea plătim taxe în folosul lor.
Îi respectăm îndatoririle, deși conduita
celor înălțați în dregătorii nu este demnă de
respect. [Creștinul are responsabilitatea de
a se supune legii, dar nu este obligat să dea
31
 curs pretențiilor pentru mită, ceea ce este
împotriva legii.] Ascultarea de legile unei
țări (atunci când acestea nu intră în conflict
cu poruncile lui Dumnezeu) înseamnă să
recunoști suveranitatea lui Dumnezeu și să-I
dai cinste.
Ar trebui să ne gândim și să arătăm respect
atunci când vorbim despre sau direct cu
oamenii legii. Ei fac un serviciu pentru
binele nostru și merită să întâlnească oameni
plini de respect. Dacă am încălcat o regulă
de circulație, trebuie să fim foarte atenți
cum vorbim într-o astfel de încurcătură, și
să cerem politicos explicații pentru lucrurile
pe care nu le înțelegem. Niciodată nu ar
trebui să încercăm forțarea drepturilor
noastre. Oamenii legii au responsabilitatea
de a pune în aplicare legile țării.
Responsabilitatea creștinului este să se
roage pentru cei înălțați în dregătorii. De
multe ori dregătorii se confruntă cu decizii
Potcovarul rugqciunii
Numai numele au fost schimbate în povestirea aceasta adevărată.
Ce este un potcovar? Potcovarul este un
lăcătuș mecanic sau, în povestirea aceasta,
cineva care pune potcoave cailor. Dar
ce este un potcovar al rugăciunii? Sunt
mulți oameni care se roagă, de exemplu
când te trezești dimineața sau când mergi
la culcare seara, și la masă, desigur, și cu
multe alte ocazii peste zi.
Îngăduie-mi să-ți povestesc despre un
potcovar care se ruga în timp ce lucra. Și
ce rugăciuni făcea!
Marvin, cum îl numim pe potcovar,
se pricepea bine la cai. Dacă un cal nu
putea merge bine, Marvin avea să-i pună
32  Sămânța adevărului • Octombrie 2013
care sunt greu de luat și cu responsabilități
foarte serioase. Rugăciunea noastră este ca
mâna suverană a lui Dumnezeu să se implice
în treburile acestor oameni. Ca rugăciunile
noastre să fie eficiente, n-ar trebui să folosim
apelative nepoliticoase pe care cei ne-născuți
din nou le folosesc câteodată când se referă la
oficialii înălțați în dregătorii.
Vom avea autoritate asupra copiilor și
studenților noștri doar atunci când vom
arăta supunere față ce cei care sunt în poziții
de autoritate. Doar atunci când ne rugăm,
ascultăm, plătim și vorbim ceea ce trebuie
despre superiorii noștri din conducerea și
administrația statului ne putem aștepta să
fim percepuți ca ambasadori adevărați ai
Împărăției cerești.
Reprinted from Home Horizons
Eastern Mennonite Publications
Tradus și folosit cu permisiune.
potcoava într-un alt fel, încât calul să
meargă din nou bine. Sau dacă animalul
de tracțiune nu voia să coopereze, Marvin
avea o iscusință de a-l potoli și de a-l duce
la țarc în liniște.
Ei bine, într-o zi, Marvin potcovea caii
fermierului Bill. Potcovise așa de mulți cai
încât aproape nu mai le putea ține minte
numărul. Fuseseră cai mari, cai mici, cai răi
și cai blânzi. Părea că numărul diferiților
cai din șura fermierului Bil, care așteptau
la potcovit, nu avea capăt.
Marvin potcovarul era obosit. De fapt,
era foarte, foarte obosit. Nu mai dorea
nimic altceva decât să potcovească ultimul
cal și să meargă acasă. Imaginea unei cine
calde și a unui scaun confortabil îi venea
continuu în minte. O, dorea așa de mult
să stea jos și să se odihnească. Doar un cal
mai avea de potcovit, și munca lui pe ziua
aceea se va încheia.
În timp ce bătea ultima caia și mușchii
obosiți ai lui Marvin strigau după odihnă,
auzi vocea fermierului Bill.
— Marvin, zise el, știu că ești obosit.
Dar nu ai putea să-ți aduni puterea care
ți-a mai rămas și să potcovești încă un cal?
Vecinul Joe are o iapă frumoasă cu mânz,
“Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții; căci dragostea este de la Dumnezeu...” (1 Ioan 4:7)
și ar dori tare mult să i-o potcovești.
Săracul Marvin. Mușchii i se zbăteau,
spatele îl durea. Avusese o zi lungă și grea.
Dar ce a răspuns el?
— Aș putea încerca, răspunse Marvin.
— Nemaipomenit! zise fermierul Bill.
Știam că vei spune „da”. Sunt sigur că te
vei descurca. Dar trebuie să-ți mai spun
ceva. Vecinul Joe și cu mine ne înțelegem
bine, așa cum ar trebui să fie doi vecini.
Dar el are o gură stricată. O gură foarte
stricată. Te rog, nu-i spune lui Joe nimic
despre vorbele lui stricate, căci dacă o vei
face, vei deschide porțile iadului. Gura lui
33
 va vărsa cel mai mare torent de murdărie
pe care l-ai auzit vreodată.
— Îmi cer scuze, ce ai spus? întrebă
Marvin îndreptându-și spatele care îl
durea. Ce mai vrea să însemne și asta?
— Cred că ai auzit ce am spus, răspunse
fermierul Bill. Așa că te rog să nu-i
pomenești nimic despre vorbele lui
stricate, și ne vom înțelege bine cu
el.
— Voi vedea, zise Marvin. Voi
vedea. Așa că și-a adunat sculele
și au plecat la ferma vecinului Joe. Și în
timp ce mergeau, Marvin se ruga. Se ruga
pentru înțelepciune și har ca să rămână
calm, indiferent ce ar fi avut de primit de
la Dumnezeu.
Când fermierul Bill și Marvin intrară în
șura vecinului Joe, găsiră copiii fermierului
ocupați cu mulsul vacilor. Totul era calm
și liniștit. Joe avea o cireadă frumoasă
de vaci de lapte. Oare se îngrijoraseră
degeaba?
— Am venit ca să vă potcovim iapa, zise
fermierul Bill unuia dintre băieți. Ne poți
arăta unde este?
— Este la celalalt capăt al șurii, răspunse
tânărul băiat. Acum tata nu este aici. O
vacă a fătat pe câmp, și tata a mers s-o
aducă în șură.
Apoi se uită la Marvin și spuse:
— Tata este cam supărat. Ar fi bine dacă
nu ați spune nimic despre înjurăturile lui,
căci altfel lucrurile se vor înrăutăți și mai
tare.
Ultima fărâmă de putere care mai
rămăsese în Marvin se duse. Spatele îl
durea. Brațele îi zvâcneau. Simțea că are
picioarele de plumb și că nu mai putea face
un pas. Marvin era la capătul puterilor.
Au găsit iapa în țarcul ei. Avea un mânz
foarte frumos. Marvin se simți puțin
34  Sămânța adevărului • Octombrie 2013
înviorat când o văzu. Lui Marvin îi plăceau
caii. O astfel de priveliște frumoasă îl ajută
și trupul lui obosit căpătă puțină putere.
Mânzul era un ghemotoc vioi care alerga
încolo și încoace în timp ce Marvin scurta
copitele iepei.
Toate mergeau bine. Fermierul Bill ținea
iapa de căpăstru, iar animalul
era cât se poate de blând.
Imaginea casei sale – cina
caldă, și odihna atât de
mult dorită – începu să
îi vină iarăși în minte lui
Marvin. Sigur, era obosit.
Era extrem de obosit, dar treaba
asta nu ar trebui să ia mult timp.
De abia îi veniră acele gânduri în minte
când se auzi scârțâitul ușii de la șură care se
deschise. Intră împleticindu-se vecinul Joe
cu un vițel ud și murdar de noroi în brațe.
În timp ce ducea vițelul nou născut la
locul lui în șură, înjurăturile îngrozitoare
care îi ieșeau din gură păreau de necrezut.
Marvin nu mai auzise niciodată așa ceva.
Curând, Joe se întoarse, încă mai
înjurând la orice pas. Intră în țarcul
unde Marvin potcovea iapa lui. Apucă de
căpăstru și îi spuse vecinului Bill că îi va
lua locul. Numai de ar fi spus asta într-un
mod așa de simplu, dar nu, cuvintele lui
erau însoțite de înjurături groaznice.
Imediat ce puse mâna pe căpăstru, iapa
deveni nervoasă și își trase piciorul din
mâna lui Marvin. Aceasta a pus capac la
toate. Marvin era extenuat. Ce a urmat
sună ca o povestire născocită, dar lucrurile
s-au întâmplat cu adevărat.
Obosit, Marvin își îndreptă încet spatele
care îl durea. Punându-și mâinile pe gâtul
iepei, își îngropă fața în coama ei. Și apoi
începu să se roage. Și ce rugăciune a spus!
Iapa i-a auzit rugăciunea. Fermierul Bill și
vecinul Joe i-au auzit rugăciunea. Micul
mânz stătea liniștit ca în reverență, în timp
ce păsărelele se opriseră din ciripit. Dar
cel mai important din toate, Dumnezeu
a auzit rugăciunea și El era cel căruia I se
ruga Marvin!
Așa că Marvin i-a spus lui Dumnezeu
totul. I-a spus cât de obosit era, și voia
așa de mult să meargă acasă. I-a spus lui
Dumnezeu de durerea lui de spate și de
mușchii care îi zvâcneau, și cum iapa și-a
tras piciorul din mâna lui. Și a continuat
să se roage. S-a rugat ca iapa să se calmeze
ca să poată termina treaba. Apoi s-a
rugat pentru cei din șură care erau acolo
împreună cu el – pentru fermierul Bill, și
– o, da, s-a rugat pentru vecinul Joe. S-a
rugat ca Dumnezeu să îi binecuvânteze
din belșug în toate nevoile lor. Dar
Marvin nu s-a rugat niciun cuvânt pentru
gura stricată a vecinului Joe.
Nu, nu s-a rugat. Oricum, Dumnezeu
știa totul despre aceasta. De fapt,
Dumnezeu a știut despre
problema vecinului Joe
cu mult timp înainte
ca Marvin să afle. Sunt
sigur că în timp ce raiul
s-a bucurat de rugăciunea
aceasta, porțile iadului au
fost zguduite. Rugăciunea aceasta era
adevărată și din inimă.
Iapa începu să se liniștească. Marvin
simți cum își pleacă gâtul. În timp ce
Marvin își încheie rugăciunea, văzu că
iapa se calmase în întregime. Marvin se
plecă și atinse piciorul iepei. Imediat ea își
ridică piciorul în mâna lui Marvin, care își
continuă treaba.
Era liniște împrejur. Apoi vecinul Joe
vorbi. Nu mai spuse nimic murdar. Nicio
înjurătură. Foarte încet, se întoarse spre
“Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții; căci dragostea este de la Dumnezeu...” (1 Ioan 4:7)
vecinul Bill și spuse:
— Tu poți merge acasă, Bill. Marvin va
lua cina cu noi în seara asta și apoi îl voi
duce chiar eu acasă cu trăsura.
După ce Marvin termină de potcovit iapa,
au mai stat puțin de vorbă și apoi intrară în
casă. Întreaga familie era adunată în jurul
mesei pentru a lua cina. Apoi vecinul Joe
zise:
— Marvin, nu ai vrea tu să binecuvântezi
masa pe care o avem?
Marvin se rugă din nou. Toată lumea avea
capul plecat. Toți ochii erau închiși. Marvin
Îi mulțumi lui Dumnezeu pentru mâncarea
pe care le-o dăduse, și s-a rugat pentru
familia aceasta. Dar n-a rostit niciun cuvânt
despre vorbele rele care erau așa de întâlnite
în casa aceea.
Când a terminat de spus rugăciunea, a
urmat o conversație fericită. Chiar și vecinul
Joe a intrat în vorbă. Din când în când, mai
scăpa neintenționat câte un cuvânt murdar,
dar își cerea imediat mii de scuze. Se
obișnuise așa de tare să rostească
vorbe rele, încât acum îi era greu
să nu mai rostească niciun astfel
de cuvânt. Dar a încercat! Într-
adevăr, a încercat din greu.
Călătoria spre casă nu a făcut excepție.
Conversația a fost plăcută. A mai fost și câte
un cuvânt care nu-și avea locul, urmat de
scuze fierbinți.
Potcovarul, mulțumit dar obosit,
îngenunche alături de soția lui în seara aceea.
Înainte de a merge la culcare, și-a vărsat
încă o dată inima înaintea lui Dumnezeu.
Era vecinul Joe aproape de Împărăția lui
Dumnezeu? Numai Dumnezeu știa aceasta.
În ce îl privește pe Marvin, el avea să se
roage în continuare.
Din Family Life, nov. 2011
Pathway Publishers
Tradus și folosit cu permisiune.
35
 „Fiule, păzește sfaturile tatălui tău, și
nu lepăda învățătura mamei tale: leagă-
le necurmat la inimă, atârnă-le de gât.”
Proverbele 6:20, 21

Rubrica
pentru copii

Cadoul lui Dumnezeu

pentru o zi de nawtere
—L. Beachy
Jenny Stokes era o fetiță mică ce avea o dorință mare.
Nu-și dorea ceva de îmbrăcat. Avea o mulțime de rochițe
frumoase și două perechi de pantofi. Nu-și dorea ceva de mâncat.
Avea destul, chiar și bomboane atunci când îi dădea mama. Nu-și
dorea nici măcar o păpușă așa cum își dorea prietena ei, Kristi.
Nu, dorința lui Jenny era mai mare decât toate acestea. Își dorea
să aibă o surioară.
Jenny locuia într-o casă mare, veche, ce părea mai tot timpul
goală. Părea pustie pentru că în ea locuiau doar trei persoane:
tata, mama și Jenny.
Tata era înalt, foarte puternic și avea o voce răsunătoare. Se
juca adesea cu Jenny și o lua cu el în oraș. După cină, o lua
în brațe, o gâdila cu barba lui țepoasă și îi spunea povești.
Jenny îl iubea pe tata foarte mult.
Mama era mică de statură și foarte veselă. A învățat-o pe
Jenny să cânte și o lăsa să o ajute la treburile de „om mare”,
cum ar fi coacerea prăjiturilor. Jenny o iubea foarte mult și
pe mama.
Dar, chiar și cu asemenea părinți minunați,
Jenny se simțea de foarte multe ori
singură. Nu avea pe nimeni cu care
să împărtășească mici secrete și
nimeni cu care să se joace „de-
a casa” sub umbrarul des de
viță-de-vie. Când Muffin,

36  Sămânța adevărului • Octombrie 2013

pisica vărgată a lui Jenny, a făcut pui, n-a mai
fost nimeni care să le dea nume, în afară de
Jenny. Și când se auzeau tunete afară, Jenny își
dorea întotdeauna o soră care să doarmă cu ea,
în patul acela mare.
Cât de mult își dorea o soră!
O dată pe săptămână, Kristi venea de la
școală împreună cu Jenny, iar fetiței îi plăcea
nespus acest lucru. Uneori, își imagina că Kristi
e sora ei. Dar nu după multă vreme, fratele lui
Kristi venea s-o ia acasă, iar Jenny trebuia să
rămână să se joace din nou singură. Și asta nu
era cine știe ce distracție.
Uneori, Jenny își imagina că umbra ei era
sora ei. Umbra țopăia lângă ea atunci când
mergea să adune ouăle. Se legăna la picioarele
ei când se ducea s-o hrănească pe Muffin. Dar
umbra nu putea vorbi și nu se putea juca cu
păpușile. Nu era nicicum o soră reală.
Într-o zi, Kristi a venit la școală foarte
entuziasmată:
— Am o surioară! țopăia ea veselă. O cheamă
Emilee Hope.
Asta însemna trei surori pentru Kristi, iar
Jenny simți cum i se pune un nod în gât. De ce
nu-i dădea Dumnezeu și ei una?
Ajunsă acasă, fetița rămase mult timp tăcută.
— Hai să ne rugăm lui Dumnezeu să-ți dea
și ție o surioară, propuse mama, îmbrățișând-o
strâns și arătându-i că-i înțelege sentimentele.
Îngenuncheară amândouă la marginea
patului, iar Jenny se rugă:
Dragă Dumnezeule, cea mai mare dorință a
mea este să am o surioară. Ai vrea, te rog, să-mi
dai și mie una, dacă asta e și dorința Ta?
A mai trecut ceva vreme, iar Dumnezeu tot
nu a răspuns dorinței lui Jenny. Fetița însă nu a
renunțat. A continuat să-I ceară lui Dumnezeu
același lucru în fiecare zi.
Într-o dimineață, Jenny s-a trezit foarte
încântată.
Astăzi e ziua mea! cânta ea fericită în timp ce
se îndrepta spre dulap ca să-și aleagă hainele.
Îi plăcea tare mult să-și sărbătorească ziua de
naștere.
“Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții; căci dragostea este de la Dumnezeu...” (1 Ioan 4:7)
La micul-dejun, tata și mama i-au dat o
carte de colorat și o cutie cu șaizeci și patru de
creioane colorate. De la Kristi a primit la școală
un breloc pentru chei. Doamna învățătoare i-a
dat niște abțibilduri, iar Maribeth i-a dat un
semn de carte.
Toate aceste daruri o făcură extrem de fericită.
Nu știa că cel mai mare dar era pe drum.
Tata veni să o ia de la școală și, în timp ce
pornea mașina, îi spuse misterios:
— Te așteaptă o surpriză acasă.
Tot drumul Jenny s-a foit pe scaun. Oare
veniseră bunicul și bunica? Sau poate mătușa
Rhoda? Dar când au intrat în casa mare și
tăcută, nu se simțea nici urmă de musafiri.
Tata o conduse pe Jenny în dormitor, iar
fetița o văzu pe mama stând în pat. Pentru o
clipă se opri, nedumerită. De ce era mama în
pat în miezul zilei?
— Vino, Jenny, îi spuse mama zâmbind.
Vino să vezi ce ți-a trimis Dumnezeu de ziua ta.
Jenny păși în vârful picioarelor până la pat și,
lângă mama, văzu un ghemotoc mic și roz.
— Un bebeluș! Un bebeluș! strigă surprinsă
Jenny. Mama, e adevărat?
— Da, draga mea, e adevărat, spuse cu chipul
luminos mama. Aceasta e sora ta, Bethany. Ai
vrea s-o ții în brațe?
Jenny se așeză în scaunul-balansoar, iar tata
îi puse bebelușul cald și moale în brațe. Inima
începu să-i bată de bucurie.
— M-am rugat neîncetat pentru o soră, spuse
fetița copleșită de emoție. Acum Dumnezeu
mi-a trimis una chiar de ziua mea.
Tata se uită cu dragoste la cele două fetițe.
— De ce să nu ne plecăm capetele și să-I
mulțumim lui Dumnezeu chiar acum?
Jenny strânse tare ochii și îl ascultă pe tata
rugându-se cu vocea lui puternică. O ținea
strâns la piept pe surioara ei. Un dar de la
Dumnezeu de ziua ta e cel mai minunat dintre
toate, se gândi ea recunoscătoare.
Din Story Mates, oct. 2011
Christian Light Publications
Tradus și folosit cu permisiune.
37
 Doar un vis
— Acum e timpul să vă citesc povestirea
biblică de seară, spuse mama.
Jason, Leona şi Joel se urcară pe canapea
lângă mama lor ca să asculte povestirea.
— Povestirea din seara aceasta este despre
un băieţel pe nume Moise, începu mama.
Bebeluşul Moise a trebuit să fie ascuns într-
un coşuleţ pentru că unii oameni voiau să-l
omoare. Acum voi citi povestirea.
După ce mama termină de citit, Leona
spuse veselă:
— A fost o povestire interesantă!
— Mă bucur că nu trebuie să-l ascundem
pe bebeluşul Larry! exclamă Joel.
— Dumnezeu a avut grijă de Moise şi se
va îngriji şi de voi, adăugă tatăl. De aceea, nu
trebuie să ne temem.
— Şi acum, copii, zise mama, schimbând
subiectul, este ora opt şi treizeci de minute,
adică timpul când trebuie să mergeţi la
culcare.
Jason şi Joel se aflau în pat după ce lumina
fusese stinsă.
— Sunt obosit, zise Jason căscând.
— La fel şi eu, a fost de acord Joel. Noapte
bună, Jason!
— Noapte bună! răspunse Jason.
Curând Jason adormi. Deodată sări şi se
trezi.
— Joel! Joel! Am avut un coşmar.
— Culcă-te la loc, Jason. Visele nu
înseamnă nimic, răspunse Joel somnoros.
După o vreme care păru că ţine o veşnicie,
Jason adormi la loc. Apoi a avut un alt coşmar
care îl sperie. Se trezi din nou şi zise hotărât:
— Mă voi duce să le spun lui tata şi mama
despre coşmarurile mele. Poate că asta mă va
ajuta în vreun fel.
Încet, Jason se sculă din pat în camera
38  Sămânța adevărului • Octombrie 2013
—Heidi Martin
întunecoasă.
— Nu ştiu peste ce aş putea da în camera
aceasta întunecoasă, zise el încet în timp ce îşi
închise ochii strâns şi orbecăi să ajungă la uşă.
— Tată, zise el în timp ce bătu uşor în uşa
de la dormitorul părinţilor.
— Intră, îl invită tata şi Jason se aşeză în
pat. Mama aprinse veioza.
— Ce s-a întâmplat, fiule? întrebă tatăl în
timp ce se uită în ochii neliniştiţi ai lui Jason
şi îl trase aproape de el.
— Am, am avut două vise urâte şi mi-e
frică, explică Jason. Le povesti apoi visele sale.
— Jason, nu trebuie să-ţi fie frică, îl mângâie
tatăl. Dumnezeu veghează asupra ta şi va fi cu
tine.
— Îmi va purta El de grijă la fel cum a
purtat de grijă lui Moise în coşuleţ? întrebă
Jason sfios.
— Dumnezeu îţi va purta de grijă, îl asigură
tatăl. Nu trebuie să-ţi fie frică de nişte vise.
Dumnezeu spune în Biblie că ne poartă de
grijă. De asemenea, „Ori de câte ori mă tem,
eu mă încred în Tine.” Când te trezeşti şi îţi
este frică, repetă: „El însuşi îngrijeşte de voi.”
Apoi culcă-te la loc.
Tata şi mama îl ţinură pe Jason de mânuţe
şi îl conduseră înapoi în dormitorul lui.
— Cuibăreşte-te bine în pat, îi zise mama
în timp ce îl sărută pe frunte.
— Aminteşte-ţi că Dumnezeu îţi va purta
de grijă, îl încurajă tatăl. Apoi stinseră lumina
şi ieşiră încet din cameră.
Lui Jason nu i-a mai fost frică de-atunci. El
ştia că nu trebuie să-i mai fie frică pentru că
Dumnezeu îi va purta de grijă.
Din Wee Lambs, feb. 2012
Rod and Staff Publishers, Inc.
Tradus și folosit cu permisiune.

“O carte în serial”
artirul
din
atacombe
Partea a X-a
Capitolul 15
Lucullus
Amintirea celor neprihăniţi este
binecuvântată.
La scena torturii şi morţii fuse prezent un
spectator a cărui faţă plină de agonie nu se întoarse
deloc de la Marcellus. Văzuse fiecare gest şi expresie,
iar urechile lui auziseră fiecare cuvânt. Mult timp
după ce toţi plecaseră el rămase în acelaşi loc,
singura persoană în vasta întindere de locuri libere.
În cele din urmă se ridică să plece.
Uşurinţa cu care păşea dispăruse. Mersul îi era
greoi şi tremurător, privirea în gol şi expresia de
durere îl făceau să pară ca un om lovit dintr-o dată de
o boală. Făcu semn unor îngrijitori care-i deschiseră
“Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții; căci dragostea este de la Dumnezeu...” (1 Ioan 4:7)
„De altă parte, știm că toate
lucrurile lucrează împreună spre binele
celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume,
spre binele celor ce sunt chemați după
planul Său” Romani 8:28
Rubrica
— Richard L. Roberts
porţile de intrare ce duceau în arenă.
— Aduceţi-mi o urnă funerară, spuse el, mergând
spre tăciunii ce se stingeau.
Câteva fragmente de oase sfărâmate, pulverizate de
violenţa flăcărilor, erau tot ce rămăsese din Marcellus.
În linişte, Lucullus luă urna pe care îngrijitorul i-o
aduse, adună fragmentele umane pe care le găsi şi
ţărâna şi le puse înăuntrul ei.
Pe când pleca, a fost acostat de un bătrân. Se opri
dintr-o dată.
— Ce doreşti de la mine? întrebă el pe un ton
curtenitor.
— Sunt Honorius, un prezbiter al creştinilor. Un
scump prieten de-al meu a fost dat la moarte astăzi în
acest loc. Am venit să văd dacă pot obţine cenuşa lui.
— Este bine că mi te-ai adresat mie, stimate
domn, spuse Lucullus. Dacă ţi-ai fi rostit numele
39
 înaintea altora puteai fi arestat, pentru că s-a pus
o recompensă pe capul tău. Dar nu îţi pot accepta
cererea. Marcellus este mort, iar cenuşa lui este aici
în urna aceasta. Ea va fi pusă în mormântul familiei
mele cu cele mai mari onoruri, deoarece a fost cel
mai bun prieten al meu; pierderea lui face pământul
pustiu pentru mine, iar viaţa o povară.
— Atunci, spuse Honorius, tu trebuie să fii
nimeni altul decât Lucullus, despre care l-am auzit
adesea vorbind cu atâta dragoste.
— Da, eu sunt. Nu au fost vreodată doi prieteni
mai credincioşi decât noi. Dacă ar fi fost posibil l-aş
fi salvat. Nu ar fi fost niciodată arestat dacă nu s-ar fi
aruncat el însuşi în braţele legii. O, soartă nemiloasă!
În momentul când făcusem toate aranjamentele
ca să nu fie prins niciodată, el singur a venit în faţa
împăratului însuşi, ajungând să fiu obligat să-l duc
cu mâinile mele la închisoare şi la moarte.
— Ceea ce este o mare pierdere pentru tine, este
un câştig incomensurabil pentru el. El a intrat în
posesia fericirii veşnice.
— Moartea lui a fost un triumf, spuse Lucullus.
Am văzut creştini murind, dar niciodată nu am
fost atât de impresionat de speranţa şi încrederea
lor. Marcellus a murit ca şi cum moartea era o
binecuvântare nemaipomenită.
— Aşa a fost pentru el, dar nu mai mult decât
pentru mulţi alţii care zac îngropaţi în locul întunecos
în care suntem forţaţi să locuim. La numărul lor
doresc să adaug rămăşiţele lui Marcellus. Nu doreşti
să te desparţi de ele?
— Speram, stimate Honorius, ca odată ce cel mai
bun prieten al meu m-a părăsit, să pot avea cel puţin
plăcerea de a da rămăşiţelor lui ultimele onoruri
pioase şi de a putea plânge la mormântul lui.
— Dar, nobile Lucullus, nu ar fi preferat prietenul
tău o înmormântare cu ceremoniile simple ale noii
credinţe şi un loc de odihnă printre acei martiri în
numărul cărora a intrat şi el pentru totdeauna?
Lucullus rămase tăcut şi gânditor pentru un timp.
În cele din urmă vorbi:
— Despre dorinţele lui nu poate fi nicio îndoială.
Le voi respecta şi voi renunţa la cinstea de a-i aduce
ritualul funerar. Ia-le, Honorius! Dar, cu toate
acestea, voi asista la serviciul vostru. Vei permite
unui soldat pe care-l cunoşti doar ca duşman, să
intre în adăpostul vostru şi să fie martor la ceremonia
voastră?
40  Sămânța adevărului • Octombrie 2013
— Vei fi binevenit, nobile Lucullus! La fel de
binevenit precum Marcellus înaintea ta şi poate că vei
primi şi tu printre noi aceleaşi binecuvântări care i-au
fost date şi lui.
— Nu spera la nimic din acestea, spuse Lucullus.
Eu sunt foarte diferit de Marcellus în gusturi şi simţiri.
Poate voi simţi bunăvoinţă faţă de voi sau chiar
admiraţie, dar niciodată nu mă voi uni cu voi.
— Atunci vino cu noi aşa cum eşti tu şi fii prezent la
serviciul funerar al prietenului tău! Un mesager va veni
după tine mâine.
Lucullus îşi dădu consimţământul şi, după ce înmână
preţioasa urnă în grija lui Honorius, plecă trist spre casa
lui.
În ziua următoare merse cu mesagerul în catacombe.
Acolo văzu comunitatea creştină şi locul în care-şi
găsise adăpost. Dar din relatările făcute mai înainte de
către prietenul său, el ştia deja destul de multe despre
viaţa lor, suferinţele şi necazurile lor.
Încă odată plânsul şi jalea se înălţară în încăperile
întunecoase răsunând cu un lung ecou în galeriile
arcuite, un plânset care vorbea despre trecerea în
mormânt a unui alt frate; dar durerea ce vorbea despre
întristarea morţii fusese urmată de o melodie mai aleasă,
ce exprima credinţa sufletului plin de nădejde şi o speranţă
plină de dorinţă pentru Domnul cel preaiubit.
Honorius luă sulul preţios, Cuvântul vieţii, ale cărui
promisiuni erau atât de puternice pentru a da curaj
în mijlocul celor mai mari dureri şi pe un ton solemn
citi acea parte din 1 Corinteni care, în fiecare veac
şi loc, fusese atât de dragă inimii ce privea dincolo
de împărăţia timpului pentru a căuta mângâierea în
aşteptarea învierii.
Apoi îşi îndreptă privirea în sus şi cu o voce înflăcărată
rosti o rugăciune către Cel sfânt din ceruri, prin Hristos,
sfântul Mijlocitor, prin care moartea şi mormântul
fuseseră cucerite, iar viaţa veşnică asigurată.
Faţa palidă şi tristă a lui Lucullus se remarca printre
cei ce jeleau. Deşi nu era un creştin, a putut admira
învăţăturile atât de glorioase şi ascultă cu respect
speranţele lor înălţătoare. El puse cenuşa preaiubită în
locul de odihnă. El, ai cărui ochi aruncară ultima privire
asupra rămăşiţelor dragi şi ale cărui mâini aşeză la locul
ei lespedea pe care numele şi epitaful lui Marcellus
fuseseră gravate.
Lucullus plecă acasă, dar niciodată nu a mai fost
acelaşi om. Buna dispoziţie a firii lui părea că fusese
izgonită de nenorocirea îndurată.
 Pe bună dreptate spusese că nu va deveni creştin.
Moartea prietenului său îl umpluse de amărăciune, dar
fără a avea o întristare din cauza păcatului, nici pocăinţa
şi dorinţa după o cunoaştere a Dumnezeului cel viu şi
adevărat. El pierduse puterea de a se bucura de plăcerile
lumii, dar nu câştigase nicio altă sursă de fericire.
Totuşi, amintirea prietenului său produse un efect
asupra lui. El simţi compasiune pentru cei săraci şi
oprimaţi cu care Marcellus se asociase. Le admira
statornicia şi i-a fost milă de suferinţele lor nemeritate.
Văzu că toate virtuţile şi bunătatea rămasă în Roma se
regăseau în posesia acestor săraci exilaţi.
Aceste sentimente îl determinară să le acorde ajutorul
său. El transferă asupra lor prietenia şi promisiunea de
a ajuta, pe care odată i le dăduse lui Marcellus. Soldaţii
încetară să îi mai aresteze, iar dacă totuşi mai arestau pe
unii, se asigura că scapă în vreun fel. Înalta lui poziţie,
vasta lui bogăţie şi influenţa lui nelimitată au fost puse
în întregime în serviciul creştinilor. Palatul lui era
binecunoscut ca fiind cel mai sigur loc de refugiu sau de
ajutor, iar numele lui a fost cinstit ca a celui mai puternic
prieten omenesc.
Dar toate lucrurile au un sfârşit; la fel suferinţa
permanentă a creştinilor şi prietenia lui Lucullus ajunseră
la capăt. La un an de la moartea lui Marcellus, asprul
împărat Decius a fost detronat, un nou conducător
ajungând să deţină puterea imperială. Persecuţia încetă.
Pacea se întoarse în adunări, iar creştinii ieşiră din
catacombe pentru a locui din nou la lumina zilei, pentru
a aduce din nou în urechile oamenilor laude Celui ce i-a
răscumpărat şi pentru a purta din nou lupta neîncetată
cu armatele răului.
Anii trecură, dar nici o schimbare nu apăru în viaţa lui
Lucullus. Atunci când Honorius ieşi din catacombe, a
fost adus de către Lucullus în palatul său şi îngrijit acolo
pentru tot restul vieţii lui. Acesta se gândise să-şi arate
recunoştinţa faţă de nobilul binefăcător familiarizându-l
cu adevărul, murind însă fără a-şi vedea dorinţa împlinită.
Binecuvântarea veni în cele din urmă, dar nu înainte
ca anii să treacă peste el. Mult după prima tinereţe, chiar
când se apropie de bătrâneţe, Mântuitorul îl găsi pe
Lucullus. De ani de zile lumea îşi pierduse tot farmecul
pentru el. Bogăţia, onorurile şi puterea nu mai însemnau
nimic. Viaţa îi fusese marcată de o tristeţe fără leac. Dar,
în cele din urmă, Duhul lui Dumnezeu puse stăpânire pe
el, iar prin puterea divină a fost în cele din urmă în stare
să se bucure de dragostea Mântuitorului, a cărui putere
asupra inimii omeneşti o văzu ca martor al atâtor dovezi
“Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții; căci dragostea este de la Dumnezeu...” (1 Ioan 4:7)
izbitoare.
Multe secole s-au scurs peste oraşul cezarilor de
când persecuţia lui Decius i-a împins pe umilii urmaşi
ai lui Hristos în catacombele întunecoase. Haideţi să
ne imaginăm că suntem pe via Appia şi privim în jur.
Înaintea noastră se întinde lungul şir de morminte
până în cetatea veche. Aici au găsit odihnă cândva
oamenii puternici ai Romei, purtând cu ei, chiar şi
în mormânt, fastul bogăţiei, gloriei şi puterii. Sub
picioarele noastre sunt mormintele primitive ale celor
ce, în timpul vieţii, şi-au abandonat toate lucrurile
materiale pentru a respira acelaşi aer al Cerului.
Acum ce schimbare! În jurul nostru zac aceste falnice
morminte în ruine, sfinţenia lor pângărită, porţile lor
rupte, iar praful lor împrăştiat de vânt. Numele celor
care au fost înmormântaţi aici sunt necunoscute;
imperiul pe care l-au înălţat s-a prăbuşit, legiunile pe
care le-au condus să cucerească au adormit somnul ce
nu cunoaşte deşteptare până la învierea de apoi.
Dar în amintirea celor persecutaţi care se odihnesc
dedesubt, adunarea lui Dumnezeu de pe pământ
priveşte înapoi cu admiraţie. Mormintele lor au
devenit un loc de pelerinaj, iar nobila lucrare la care ei
au luat parte ne-a fost transmisă pentru a fi continuată
până la venirea lui Isus.
Umiliţi, dispreţuiţi, izgoniţi, necăjiţi, poate că faima
nu le-a scris numele pe sulul istoriei, totuşi, de un
lucru suntem siguri şi anume că numele lor sunt scrise
în Cartea Vieţii, iar părtăşia lor este cu cei despre care
este scris:
”Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat
hainele, şi le-au albit în sângele Mielului.
Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie
al lui Dumnezeu şi-I slujesc zi şi noapte în Templul
Lui. Cel ce şade pe scaunul de domnie, îşi va întinde
peste ei cortul Lui.
Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete, nu-i va mai
dogori nici soarele, nici vreo altă arşiţă.
Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de
domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor
vieţii şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii
lor.”
SFÂRŞIT
Din Martirul din Catacombe
© 1993 Christian Light Publications, INC.,
Harrisonburg, Virginia, U.S.A.
Toate drepturile rezervate
Tradus și folosit cu permisiune.
41
 NOU!
Dumnezeu controlează furtuna de Carey Bauman
— Mama, dacă râul ajunge până la casa noastră? şopti ea. Ce-o să facem? Dacă nu
se mai opreşte niciodată ploaia?
— Iris, începu să-i spună mama, Dumnezeu ţine sub control temporala şi El
poate să facă să nu mai crească râul, dacă este voia Lui. Dar uneori El ne trimite
încercări ca să învăţăm să avem mai multă încredere în El. Ai vrea să te rogi chiar
acum şi să-I ceri să aibă grijă de noi? O carte ilustrată pentru copii. 28 de pagini.
RO3051...5,5 lei
Vântul din Cohuni de Elizabeth Wagler
Cartea Vântul din Cohuni relatează o întâmplare adevărată, care se bazează pe
experienţele unei fete din Belize, şi descrie frământările, dezamăgirile prin care a
trecut, dar şi cum a descoperit ceva minunat care i-a adus siguranţă şi speranţă.
174 de pagini. RO3043...15 lei
O bucată de asfalt de Lola Kamalova
Această carte cu întâmplări adevărate a fost scrisă în țara Uzbekistan, despre
locuitorii de acolo. Din unele povestiri învățăm virtuți cum ar fi cinstea,
mulțumirea și bunătatea. Din altele aflăm despre percheziții, interogări și alte
hărțuieli de pe vremea când Uzbekistanul era sub conducerea Uniunii Sovietice.
60 de pagini. RO3023...5 lei
Taina lui Hristos în Apocalipsa de Ted Byler
Biblia nu a fost scrisă cu intenția de a fi o carte de ghicitori. Fiecare parte, inclusiv
Apocalipsa, a fost scrisă pentru a fi înțeleasă de oamenii cărora le-a fost adresată
la început. Cartea Taina lui Hristos în Apocalipsa este un studiu profund, verset
cu verset, asupra întregii cărți a Apocalipsei, folosindu-se de alte versete din
Biblie, drept cheie pentru înțelegerea viziunilor. Descoperiți adevăratul mesaj al
Apocalipsei scris unor oameni reali pentru a aduce mângâiere și siguranță într-o
vreme de încercare și suferință. 617 de pagini. RO2024...30 lei.
Laudele Domnului
Această carte conţine o culegere de cântări favorite ale creştinilor evanghelici de
pretutindeni. 386 de pagini. RO2013...22 lei

Cumpără cele 5 cărți la numai 66 de lei

Produs # Cant. Descriere Preţ Total

Va rugăm să ne contactați
în cazul în care doriți un
catalog cu literatura pe care
o avem disponibilă. Oferim
reduceri librăriilor.
Comandă astăzi prin poştă,
Suma totală produse fax, telefon sau e-mail!
Taxe poştale
TAXE POŞTALE
TOTAL 0-20 Lei 5 lei
Numele şi prenumele ____________________________________ 20,01 Lei-50 lei 7 lei
C.N.P. Nu livrăm comenzi fără CNP_________________________ 50,01 Lei-125 lei 9 lei
Str. ________________________________________Nr. ________ mai mari de 125 lei 10%
Bloc _____________ Scara _________ Etaj ________ Ap. _______ Nu expediem comenzi în Moldova şi Ucraina.
Trimitem în EU comenzi plătite în avans.
Cod _____________________ Localitatea ___________________
Plata se face RAMBURS.
Jud./ Sector ____________________ Tel. ____________________
Program de lucru • 8:00 – 16:00 Luni – Vineri
ICAM (CĂRTI) ‚
O.P. 1, Gh.P.1, C.P. 1
Telefon: 0230/ 533 032 • Fax: 0230/ 533 037 • E-mail: comanda@icamro.org Suceava 720300 Romania
Aceste preţuri sunt valabile până la apariţia unei noi oferte. 8-13

42  Sămânța adevărului • Octombrie 2013

 Pocăința
Mă-ntreb, de-ar fi să-ntoarcem vremea
Și să trăim de la-nceput,
Am corecta cu-nțelepciune
Greșelile ce le-am făcut?

Atâtea socoteli sucite,

Și gândul mârșav, vorba rea,
Și-atâtea căi de strâmbătate,
Le-am îndrepta dac-am putea?

Sau poate cu mai multă sete

Ne-am avânta înspre păcat,
Ca să ne bălăcim în pofta
De trai urât, nerușinat.

Dar roata vremii nu se-ntoarce,

Nici ceasul nu merge ‘napoi;
Nu se mai șterge niciodată,
Ce-am scris cu-al timpului priboi.

De-aceea, s-avem grijă mare,

Căci totul va fi judecat:
Până și vorba spusă-n șoaptă,
Și orice gând necumpătat.

Un singur lucru, POCĂINȚA,

Aduce harul iertător:
Trecutul negru de păcate
E șters ca umbra unui nor!

- de Valentin Popovici

Notă: Pentru toate textele biblice din revistă s-a folosit traducerea
Cornilescu cu textul corectat gramatical (BISI).
 Ce este bine pentru om?
Căci cine știe ce este bine pentru om în viață, în toate zilele vieții lui
de viețuire deșartă, pe care le petrece ca o umbră? Și cine poate să spună
omului ce va fi după el sub soare? — Eclesiastul 6:12

În călătoria lui spre Dumnezeu, omul trece uneori prin văi adânci
de scepticism și neîncredere; sunt adâncimi în care ne pierdem
credința în Dumnezeu, în oameni, în noi înșine... în care ne dorim
să găsim un sens al trăirii, al lumii, și nu găsim niciunul..., în care
toate lucrurile par atinse de vanitate și goliciune. În această stare
de îndoială și confuzie, suntem ca niște copii rătăciți în pădure;
ce altceva putem face decât să plângem înaintea lui Dumnezeu?
Acesta e remediul, vindecarea. Nu raționamentele sau argumentele
ne pot ajuta, ci rugăciunea. Dacă ne-a mai rămas suficientă credință
pentru a plânge înaintea lui Dumnezeu, Pacea și Lumina se vor
întoarce iarăși la noi.
J.F. Clarke