ISTORIA RELAłIILOR INTERNAłIONALE

ŞI A DIPLOMAłIEI (I)

Prof. univ. dr. VIORICA MOISUC

Semestrul I

Obiective
– formarea unui ansamblu de cunoştinŃe necesare înŃelegerii fenomenelor specifice evoluŃiei relaŃiilor
internaŃionale în contextul lor istoric, a particularităŃilor acestor fenomene în ceea ce priveşte România;
– cunoaşterea raportului între diplomaŃie şi politica externă a sta-telor de-a lungul timpului;
– caracteristicile politicii externe şi diplomaŃiei româneşti.

I. Statul şi teritoriul său: Teritoriul statelor; Delimitarea teritoriu-lui statelor, felurile frontierelor; Domeniul
maritim; Felurile statelor

Teritoriul unui stat este regiunea de pe glob pe care un stat îşi exercită suveranitatea şi se află sub
dominaŃia sa exclusivă. Teritoriul unui stat poate fi: terestru, acvatic, glaciar. Statele pot avea teritoriu
compact (exemplu: România, ElveŃia, Ungaria etc.) sau teritoriu dispersat, format din mai multe fragmente
despărŃite de întinderi de ape – state cu colonii (Marea Britanie, FranŃa, Belgia etc.). Un stat înconjurat de
toate părŃile de teritoriul unui alt stat se numeşte enclavă.
Întinderile de apă în categoria oceanelor şi mărilor intercon-tinentale nu fac parte din teritoriul nici unui
stat, nici un stat nu poate avea vreun drept de proprietate asupra lor. Oceanul este drumul comun al tuturor
naŃiunilor unde ele se află pe picior de egalitate. Folosirea lor rămâne deschisă tuturor naŃiunilor. Fundul şi
subsolul oceanelor şi mărilor intercontinentale au regim de domeniu terestru. Se admite că statele pot ocupa
fundul mărilor pentru a exploata, de exemplu, bancurile de perle, recifurile de coral. De asemenea un stat
poate săpa un tunel în fundul mărilor, acesta devenind obiectul ocupaŃiei sale. Un tunel submarin face parte
din domeniul statelor care l-au construit.
În epoca veche şi epoca medievală, unele state au pretins să-şi exercite suveranitatea asupra mărilor
intercontinentale. Astfel, feni-cienii şi cartaginezii au încercat să elimine orice alŃi navigatori de pe mările
unde circulau corăbiile lor; Regele Cretei, Minos sau tiranul din Samos, Polycrate şi-au luat titlul de „Stăpâni ai
mărilor”. În Evul Mediu, VeneŃia susŃinea dreptul ei de proprietate asupra Mării Adriatice; Portugalia considera
Marea Guineei ca făcând parte din teritoriul ei, iar Spania a reclamat proprietatea asupra Oceanului Pacific; în
secolul XVIII, Anglia considera că oceanele fac parte din teritoriul ei, iar în 1821, Rusia a proclamat toată
Marea Behring ca teritoriu rus etc.
Teritoriile statelor sunt delimitate de frontiere. Frontierele sta-telor delimitează posesiuni imemoriale şi
necontestate, acestea apărând ca un acord tacit între state. În timpurile moderne, frontierele au fost delimitate
prin tratate, cele mai multe fiind tratatele de pace. Mai există şi convenŃii speciale numai pentru determinarea
frontierelor, cum ar fi cedări de teritorii sau modificări de frontiere stabilite de comun acord între părŃi. Sunt şi
situaŃii când modificările de frontieră au fost impuse prin forŃă de marile puteri unor state mai mici. Fron-
tiera artificială este stabilită urmărindu-se o anumită latitudine şi longitudine. Ele există între Ńări pe care nu
le separă nici fluvii, nici munŃi, nici alte forme de relief vizibile. Frontierele naturale sunt reprezentate de
forme de relief în care nu a intervenit mâna omului (munŃi, cursuri de apă, deşerturi etc.). În aceste cazuri,
delimitarea poate fi făcută astfel:
– punctul superior al munŃilor marchează frontiera;
– linia de frontieră trece prin mijlocul lacului sau al mării interioare;
– când un fluviu curge între două state, de regulă, linia mediană constituie frontiera.
Domeniul Maritim se compune din întinderile marine care sunt supuse autorităŃii statului (mările
interioare sau închise, radele, cana-lele artificiale etc.). Există state care n-au teritorii maritime, de exem-plu,
ElveŃia, Austria, Ungaria, Cehia, Bolivia, Afganistan. Marea teri-torială sau litorală se întinde în lungul
coastelor unui teritoriu asupra căruia statul respectiv are dreptul de suveranitate. Întinderea mării teritoriale era
arbitrală în Evul Mediu: de exemplu, în secolul XIV a fost fixată la 6 mile marine (o milă marină = 1852 m; o
leghe marină = 5556 m); Filip al II-lea al Spaniei a stabilit întinderea mării teritoriale până la linia orizontului;
în secolul XVII, limita era în punctul unde ar bate un tun aşezat pe Ńărm; în secolul XIX s-a stabilit la 6 mile
marine; în 1907, România şi Rusia au stabilit această limită la 10 mile.
Felurile statelor. Statele s-au constituit pe baza formelor iniŃiale de organizare a triburilor şi uniunilor
de triburi, şeful militar devenind conducător suprem, cu putere politică, executivă, judecătorească, militară,
religioasă (exemplu: la geto-daci Burebista a comasat triburile traco-dace din interiorul arcului carpatic şi
extracarpatic până în Balcani, Tisa, Bug şi CarpaŃii Păduroşi; el era rege). În Grecia antică au existat statele-
100
oraş, republici (exemplu Atena) sau regate (exemplu: Sparta). La romani oraşul stat Roma născut ca regat, a
devenit apoi republică şi în secolul I d.Hr. s-a transformat în Imperiu, extinzându-se şi dincolo de Europa. În
Europa medievală a predominat monarhia (regat-imperiu), alături de care au existat oraşe-republici: VeneŃia,
Genova etc. La începutul secolului XX, marile imperii în Europa sunt înlocuite cu regate mai mici sau
republici. Al II-lea război mondial a adus, prin consecinŃele sale, modificări structurale în privinŃa formelor de
stat. În zona sovietică de ocupaŃie, monarhiile au fost înlocuite de republici, dar statele din această zonă şi-au
pierdut independenŃa, devenind semicolonii ale URSS. Statul federativ este reprezentat de două exemple
cunoscute: SUA, format din state foste colonii britanice şi franceze devenite independente, care-şi păstrează
forme de organizare internă proprie şi unele legi proprii; URSS, constituit din republici teoretic „autonome”
unde în fapt conducea un singur partid: Partidul comunist bolşevic rus.

II. Pace-JustiŃie-Securitate-Război: ConsideraŃii istorice; Pace

şi justiŃie internaŃională; Pace şi securitate; Dreptul la pace şi război

AspiraŃia către pace a omenirii apare din cele mai vechi timpuri. La greci, AmficŃioniile erau asociaŃii de
state suverane care se ocupau de interesele comune ale acestora, medierea conflictelor, respectarea dreptului
ginŃilor. La romani, „Pax Romana” însemna recunoaşterea stăpânirii Romei asupra popoarelor cucerite.
Colegiul Fecialilor era o instituŃie cu rol pacificator în situaŃii de război. În prima perioadă creştină, pacifismul
este consacrat prin religie, prin dogmele ei: creş-tinismul condamna orice fel de război, după principiul de a
răspunde răului prin bine. O dată cu năvălirile barbare, creştinismul acceptă no-Ńiunea de război drept, de
apărare, şi război nedrept, de distrugere şi cucerire. Mai târziu, prin instituŃia Pacea lui Dumnezeu, Biserica
Catolică proclama pacificarea universală. Cei mai de seamă gânditori ai vremii se ocupă de problema organizării
păcii. Astfel, în secolul XIII, scriitorul italian Dante Aligheri afirmă dreptul umanităŃii la pace. În secolul XIV,
Pierre Dubois preconiza o federaŃie în cadrul căreia naŃiunile îşi vor păstra independenŃa absolută. În secolul
XVI, Niccolo Machiavelli, istoric florentin, critică jocurile politice făcute de cei puternici în dauna celor
slabi. În secolul XVII, vestitul jurist şi filosof Hugo Grotius consideră războiul ca sancŃiune supremă
împotriva celor care tulburau pacea. William Penn, filosof englez, afirma că pacea rezultă dintr-o bună
organizare a societăŃii, bazată pe justiŃie. În secolul XVIII, pacifismul se exprima în forme foarte concrete. Jean
Jacques Rousseau propunea o alianŃă în care pacea se baza pe status-quo. Epoca modernă aduce un concept nou
privind ordinea internaŃională: dreptul la pace. Pacifismul caracteriza războaiele, crime grele sau universale.
RevoluŃia Franceză din 1789 proclama pacea ca un bun al naŃiunilor. DeclaraŃia semnată la 14 septembrie
1814 de membrii Sfintei AlianŃe sublinia că ideea de pace şi justiŃie trebuie să guverneze hotărârile
principilor. Congresele internaŃionale pentru pace din secolul XIX şi începutul secolului XX propuneau
diferite formule de organizare a păcii.
Primul război mondial şi revoluŃiile naŃionale de eliberare din 1918 au răsturnat ordinea politică şi
teritorială bazată pe dreptul forŃei, înlocuind-o cu forŃa dreptului, situaŃie confirmată prin Tratatele de pace
din 1919-1923 de la Paris. Organizarea păcii va primi un instrument fundamental, Pactul SocietăŃii
NaŃiunilor. În Preambulul său, Pactul atribuia SocietăŃii misiunea de a veghea la salvgardarea păcii naŃiunilor
şi domnia justiŃiei internaŃionale.
Securitatea statelor este legată nemijlocit de numeroase cir-cumstanŃe care pot contracara cu succes un
atac împotriva sa. Elemen-tele care determină securitatea pot fi de natură politică, militară, geografică,
economică etc. Astfel, munŃii sunt o linie de apărare naturală deosebit de eficientă. În aceeaşi categorie intră
cursurile mari de apă, lacurile, mările interioare, marea litorală. Securitatea rezultată din aşezarea geografică
trebuie susŃinută şi de forŃa de rezistenŃă eco-nomică şi militară. Securitatea unui stat depinde, pe lângă
elementele mai sus enumerate, şi de alianŃele politice şi militare, aflate în conexiune strânsă cu contextul
politico-militar şi diplomatic.
O altă categorie de factori implicaŃi în chestiunea securităŃii sunt tratatele. În această ordine de idei
menŃionăm tratatele care prevăd renunŃarea la război ca instrument de rezolvare a diferendelor între state.
Angajamentele unilaterale de neagresiune luate de unele state faŃă de alte state echivalează tot cu renunŃarea la
război ca mijloc de rezolvare a diferendelor internaŃionale. Alături de acestea se înscriu şi tratatele de
cooperare internaŃională având ca obiectiv salvgardarea securităŃii generale sau doar a unui grup de state, adică
securitatea regională.
Ieşită dintr-un război pustiitor, umanitatea şi-a propus să reali-zeze prin legi internaŃionale prohibirea
războiului de agresiune. Pactul SocietăŃii NaŃiunilor declară că orice ameninŃare de război la adresa unui
membru al SocietăŃii constituie o ameninŃare la adresa tuturor membrilor SocietăŃii, instituind astfel
solidaritatea internaŃională con-tra actelor de agresiune. Pactul a fost completat pe această linie cu alte
instrumente politico-diplomatice care au dezvoltat ideea de cooperare internaŃională împotriva războiului.
NoŃiunea de neutralitate nu a existat în Antichitate. În secolul XVII, Hugo Grotius a afirmat că într-un
război, pe lângă părŃile beligerante, pot exista şi state neimplicate, neutre. LegislaŃia definitivă în acest
domeniu s-a realizat în 1818 în SUA.

101
 III. Tratate-Acorduri-ConvenŃii: Statutul politico-juridic al Principatelor Române; Negocierea şi
încheierea tratatelor; Rati-ficarea şi rezervele la tratate; Expirarea tratatelor; SancŃiunile cuprinse în
tratate
Tratatele sunt înŃelegeri internaŃionale între una sau mai multe PărŃi şi se referă la reglementări de
natură politică, religioasă, econo-mică, culturală etc. Printre cele mai vechi acte cu caracter interna-Ńional se
numără o inscripŃie din mileniul trei î.Hr. descoperită în Chaldeea şi care se referă la trasarea unei frontiere. Din
secolul XV î.Hr. datează un tratat de alianŃă între regele Babilonului şi faraonul Egiptului, scris pe cărămizi arse.
În antichitatea greacă şi romană, tratatele politice, militare etc. erau documente uzuale care reglementau relaŃiile
între state. Încheierea unui tratat cuprindea ca element esenŃial în acea perioadă depunerea jurământului; acest
lucru se făcea după anumite ritualuri.
Statutul politico-juridic al Principatelor Române în epoca medievală a fost consacrat în documente
speciale emanate de la Cancelaria PorŃii otomane prin care Sultanul acorda unele privilegii Principatelor, în
schimbul cărora acestea intrau sub suzeranitatea PorŃii, păstrându-şi autonomia internă; aceste acte se numeau
capitulaŃii. La începutul secolului XV, Mircea cel Bătrân, şi, la sfârşitul aceluiaşi secol, Ştefan cel Mare au
hotărât să accepte statutul de vasali ai Imperiului otoman, în condiŃiile în care numeroasele războaie purtate cu
turcii secătuiseră capacitatea economică şi militară a voievodatelor, în timp ce puterea otomană era în plină
ascensiune (în 1453, capitala Imperiului Roman de Răsărit, Constantinopolul, fusese cucerită de turci). În
schimbul protecŃiei otomane, Moldova plătea, la sfârşitul secolului XV, 4000 de ducaŃi, iar łara Românească,
6000 de ducaŃi. Reînnoite de mai multe ori, atât pentru łara Românească cât şi pentru Moldova, capitulaŃiile
au constituit documentele fundamentale care au fixat statutul politico-juridic al łărilor Române până în 1878,
când s-a cucerit independenŃa de stat în urma războiului româno-ruso-turc. O precizare foarte importantă este
aceea că Poarta, în calitate de suzerană, nu avea nici un drept de a dispune de teritoriul Principatelor, ci,
dimpotrivă, avea obligaŃia de a respecta status-quo-ul teritorial al acestora şi de a-l apăra în faŃa unor
agresiuni externe, a planurilor de cotropire din partea indiferent cărei puteri. În pofida acestor angajamente
înscrise în capitulaŃii, Poarta otomană a acceptat cererea Austriei de a anexa partea de nord a Moldovei („łara
de sus”); în mai 1775, înŃelegerea austro-otomană s-a perfectat cu ajutorul Rusiei prin ConvenŃia de la
Constantinopol. Dată fiind, pe de o parte, violarea de către Poartă a capitulaŃiilor, pe de altă parte, caracterul
de forŃă şi dictat pe care l-a avut această decizie, ea a fost nulă şi neavenită din capul locului. La începutul
secolul XIX, Poarta a încălcat din nou, flagrant, capitulaŃiile, cedând Rusiei partea de răsărit a Moldovei,
cuprinsă între Nistru şi Prut; tranzacŃia ruso-otomană s-a înscris în tratatul de pace de la Bucureşti, în mai
1812. Ca şi în cazul precedent, acest tratat a fost nul şi neavenit din capul locului. Prevederile tratatelor
din 1775 şi 1812 au fost aplicate prin forŃă şi teroare asupra naŃiunii române din aceste teritorii, mai bine de o
sută de ani.
Realizarea unui tratat, indiferent de natura lui – economic, poli-tic, militar etc. – cu caracter bilateral
sau multilateral, trece prin mai multe etape, din faza de intenŃie, propunere, până în momentul apli-cării sale.
Aceste etape sunt:
– Negocierea: persoanele desemnate să încheie tratatul se întâl-nesc, discută şi se pun de acord asupra
conŃinutului, formei de redac-tare, termenilor, Ńinând cont şi de prevederile constituŃiilor statelor în cauză.
Negocierile pot fi verbale sau scrise, în foarte rare cazuri sunt publice. Statele ce negociază tratatul se numesc
„PărŃi contractante”; textul tratatului se împarte în părŃi, secŃiuni, capitole, articole, para-grafe, alineate. Pot
exista una sau mai multe anexe; de regulă, tratatele sunt publice, ca şi anexele lor. Nu rareori, tratatele în
întregime, sau anexele au avut caracter secret, dat fiind conŃinutul lor (exemplu: tratatul de neagresiune
sovieto-german din 23 august 1939 a avut un Protocol adiŃional secret privitor la împărŃirea sferelor de
influenŃă şi dominaŃie între cele două puteri în Europa centrală şi de răsărit: Basarabia a intrat în sfera de
dominaŃie sovietică).
– Parafarea este punerea de acord în scris a reprezentanŃilor PărŃilor Contractante privind fiecare articol
în parte. Dacă există deza-corduri asupra unor articole, ele se renegociază, găsindu-se forma şi redactarea
reciproc convenabilă.
– Semnarea textului tratatului şi a anexelor sale revine unor persoane special desemnate de şeful
statului. De multe ori, tratatele mai importante sunt semnate chiar de şefii de state.
– Ratificarea reprezintă acceptarea şi aprobarea de către Corpurile legiuitoare, prin vot, a tratatului
semnat, cu toate anexele sale.
– Promulgarea tratatului este acceptarea şi semnarea de către şeful statului a tratatului ratificat, care este apoi
publicat în „Monitorul Oficial”.
– Schimbul instrumentelor de ratificare are loc între statele – PărŃi Contractante după încheierea
întregii proceduri mai sus amintite.
În cazul tratatelor secrete nu mai au loc ratificarea, promul-garea, publicarea etc.
– Aplicarea tratatelor şi limita lor în timp sunt specificate în textul propriu-zis. La împlinirea limitei
de timp, tratatele pot fi pre-lungite sau pot să-şi înceteze valabilitatea prin acordul PărŃilor. Tra-tatele pot fi
denunŃate unilateral dacă se consideră că au fost violate sau din diferite alte motive.
– Rezerva la tratat reprezintă notificarea făcută de o Parte sau mai multe PărŃi Contractante celorlalte
PărŃi, anunŃând că nu se supun unora dintre obligaŃiile înscrise în tratat (exemplu: la semnarea Pactului
102
Balcanic, în februarie 1934, Turcia a făcut rezerva că nu va participa la un război contra URSS). Rezervele pot
fi cuprinse în anexe secrete.
– SancŃiunile sunt măsurile asiguratorii pentru îndeplinirea tra-tatului şi pedepsirea celor care violează
tratatul. Ele sunt cuprinse în tratat. De-a lungul secolelor, sancŃiunile s-au concretizat în diferite forme:
pedeapsa cu moartea, luarea de ostatici, excluderea din comu-nitate, blocada economică, acŃiune militară de
pedepsire etc.

IV. Principii de organizare politică a lumii în „secolul naŃio-nalităŃilor”: Politica „echilibrului de

forŃe” şi a compensaŃiilor”, interesele româneşti; Centrul şi Sud-Estul Europei, zonă a con-fruntărilor
marilor puteri. România în cadrul acestor confruntări
Organizarea politică a lumii a constituit din cele mai vechi timpuri o preocupare de cea mai mare
importanŃă a gânditorilor, dar şi a oamenilor politici. RevoluŃia Franceză din 1789 a adus elemente noi,
progresiste în această materie; a fost recunoscut dreptul popoarelor, al naŃiunilor de a dispune liber de
teritoriul lor.
În 1815 s-a creat Sfânta AlianŃă, organizaŃie politică formată din marile imperii europene, care şi-a
propus o formulă de organizare a lumii în conformitate cu interesele politice şi militare ale acestora; Sf.
AlianŃă a devenit „jandarmul” Europei, acŃionând pentru anihilarea mişcărilor de eliberare naŃională, tot mai
frecvente după 1830. Puter-nicele răscoale şi revoluŃii din Spania, Grecia, Italia, FranŃa, Polonia, Principatele
Române au fost înfrânte de armatele austriece, ruse, oto-mane, instrumente de acŃiune a imperiilor făcând parte
din amintita alianŃă.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, imperativul acceptării drepturilor naŃiunilor la autodeterminare a
devenit o problemă europeană; susŃinătorul ei a fost împăratul Napoleon al III-lea al FranŃei. Congresul de pace
de la Paris din 1856, precum şi ConvenŃia de la Paris din 1858 au dat câştig de cauză acestor idei. În contextul
amintit, s-au realizat unitatea statală a României – unirea Moldovei cu łara Românească în 1859 –, unitatea
Italiei, unificarea Germaniei.
În ultimul sfert al veacului al XIX-lea, zona balcanică a fost zguduită de puternice mişcări sociale şi
naŃionale împotriva dominaŃiei otomane şi austriece. Imperiul otoman, aflat în plină decădere politică şi
militară, nu mai putea Ńine în frâu mişcările naŃionale, din ce în ce mai ample. România, Serbia şi Muntenegru
şi-au câştigat indepen-denŃa în 1877-1878, în dauna Imperiului Otoman. Rusia şi-a extins influenŃa în zona
balcanică şi dunăreană, preluând de la România Sudul Basarabiei, posesiune care-i dădea acces la gurile
Dunării.
La începutul secolului al XX-lea, contradicŃiile în zona balcanică între popoarele dominate de Imperiul
otoman şi acesta din urmă, la care se adăugau contradicŃiile dintre marile imperii pentru dominaŃie şi influenŃă
în Balcani, au cauzat cele două războaie balcanice, din 1912 şi 1913. Pacea de la Bucureşti din 1913, care a
încheiat aceste răz-boaie, a rezolvat problemele frontierelor balcanice fără nici un ames-tec al marilor puteri.
V. Triumful principiului naŃionalităŃilor (1918-1920) – funda-ment al organizării politico-teritoriale a
lumii: Documente programatice; state noi pe ruinele imperiilor prăbuşite; statul naŃional unitar România;
confirmarea noilor realităŃi în tratatele de pace; prima organizaŃie mondială a naŃiunilor şi principiile sale
Principiul naŃionalităŃilor a fost recunoscut ca fundament al noii organizări a lumii de către puterile
Aliate şi Asociate (FranŃa, Anglia, Rusia, SUA) în anii primului război mondial.
Cele mai importante documente programatice care au ridicat la rang de normă internaŃională acest
principiu, au fost:
– DeclaraŃia drepturilor popoarelor din Rusia (2-15 noiembrie 1917) dată la Petrograd recunoştea
dreptul inalienabil al naŃiunilor la autodeterminare şi formarea de state independente.
– Cele patrusprezece puncte ale Preşedintelui Statelor Unite ale Americii, W. Wilson (8 ianuarie 1918,
Washington), care proclamau drepturile popoarelor la autodeterminare şi constituirea de state inde-pendente; în
ceea ce priveşte popoarele din Austro-Ungaria, prevedeau doar autonomia lor. În februarie 1918, preşedintele
Wilson a renunŃat la această teză, pronunŃându-se pentru crearea statelor naŃionale libere şi independente.
În cursul anului 1918, naŃiunile oprimate din Austro-Ungaria s-au pronunŃat fără echivoc pentru
constituirea de state naŃionale unitare (Congresul de la Kiev, noiembrie 1917, Congresul de la Roma, aprilie
1918, Congresul de la Philadelphia, octombrie 1918).
În contextul înfrângerii Puterilor Centrale în război şi al dezvol-tării luptei de eliberare naŃională s-au
constituit în centrul Europei, pe ruinele imperiilor destrămate german, austro-ungar şi rus, state noi:
– octombrie-noiembrie 1918, Republica Cehoslovacă indepen-dentă în frunte cu Thomas Masaryk;
– noiembrie-decembrie 1918, Regatul sârbilor, croaŃilor şi slove-nilor cu regele Alexandru I
Karagheorghevici;
– noiembrie 1918 Republica Polonia în frunte cu preşedintele Joseph Pilsudsky;
– octombrie-noiembrie 1918 Letonia, Estonia şi Lituania;
– 1918 România:

103
 – 27 martie 1918 – unirea Basarabiei cu România
– 28 noiembrie 1918 – unirea Bucovinei cu România
– 1 decembrie 1918 – unirea Transilvaniei cu România

ConferinŃa de Pace de la Paris din 1919-1920 a recunoscut pe plan juridic internaŃional noile realităŃi
din Europa Centrală:
– Tratatul de pace cu Germania, iunie 1919, Versailles, a recu-noscut statele baltice şi Polonia;
– Tratatul de pace cu Austria, septembrie 1919, Saint-Germain a recunoscut existenŃa Poloniei, unirea
Bucovinei cu România, Austria – stat naŃional;
– Tratatul de pace cu Bulgaria, noiembrie 1920, Neuilly-sur-Seine, reconfirma frontierele în Balcani din
1913 (Pacea de la Bucureşti);
– Tratatul de pace cu Ungaria, 4 iunie 1920, Trianon, a recunos-cut unirea Transilvaniei cu România,
Cehoslovacia, Iugoslavia, pre-cum şi Ungaria – stat naŃional;
– Tratatul de pace cu Turcia, august 1920, Sèvres, obliga Turcia să recunoască frontierele statelor
central-europene conform tratatelor de pace; tratatul nu a fost ratificat de Turcia;
– Tratatul frontierelor, august 1920, a definit trasarea frontie-relor dintre statele succesoare fostului
Imperiu Austro-Ungar;
– Tratatul de la Paris, 28 octombrie 1920, semnat de România, pe de o parte, Marea Britanie, FranŃa,
Italia, Japonia, de cealaltă parte, a recunoscut unirea Basarabiei cu România;
– Tratatul de pace cu Turcia, iulie 1923, Lausanne – marile puteri şi-au împărŃit o parte din posesiunile
fostului Imperiu Otoman, s-a constituit statul armean independent; tratatul a provocat multe mişcări
naŃionaliste în zonă.
În ianuarie 1919 ia fiinŃă Societatea NaŃiunilor, prima organi-zaŃie internaŃională a naŃiunilor;
România a fost membră fondatoare.
Principii ale Pactului SocietăŃii NaŃiunilor:
– garanŃia respectării şi menŃinerii integrităŃii teritoriale şi a independenŃei politice a tuturor membrilor
societăŃii;
– sancŃiuni aplicate statelor care nu respectau prevederile pac-tului: sancŃiuni economice, sancŃiuni
militare, excluderea din socie-tate, reexaminarea tratatelor devenite inaplicabile.

VI. Organizarea păcii şi securităŃii generale după primul război mondial: ConsideraŃii generale;
Protocolul de la Geneva, poziŃia diplomaŃiei româneşti; ConferinŃa de la Genova şi reve-nirea la
diplomaŃia secretă; conferinŃele de la Londra şi politica de appeasement; ConferinŃa dezarmării; Pactul
de la Paris; proiectul lui Aristide Briand de Uniune Europeană; ConvenŃia de la Londra de definire a
agresorului şi teritoriului, interese româneşti.
După primul război mondial s-au definit două tendinŃe şi politici în Europa:
– politica de menŃinere şi respectare a tratatelor de pace şi a ordinii teritoriale confirmate de acestea;
promovau această politică FranŃa şi statele succesoare ale marilor imperii dispărute din Centrul şi Sud-Estul
Europei;
– politica de revizuire a tratatelor de pace, de revanşe, de modi-ficare a frontierelor noilor state şi
revenire la situaŃia antebelică; această politică era susŃinută de Germania, URSS, Austria, Ungaria, Italia,
Bulgaria.
Perioada interbelică a fost dominată de confruntarea dintre aceste două tendinŃe şi politici.
Consolidarea ordinii politice şi teritoriale bazate pe tratatele de pace şi crearea unui sistem de securitate
generală s-au făcut pe cale diplomatică:
– Protocolul de la Geneva 1923 proclama războiul de agresiune ca infracŃiune la adresa tuturor
membrilor SocietăŃii NaŃiunilor, fiind calificat crimă internaŃională
– ConferinŃa de la Genova, aprilie 1922, a încercat să găsească soluŃii pentru rezolvarea crizei
economice europene; paralel, Rusia Sovietică şi Germania au contrapus acestor încercări convenŃia de la
Rappalo, care a stabilit o largă colaborare economică, politică şi mili-tară între cele două state revizioniste;
– ConferinŃele de la Londra din 1922 şi 1924 au prevăzut un plan de refacere a economiei germane:
planul Dawes, care în fapt a însemnat ştergerea datoriilor de război ale acestui stat şi inaugurarea politicii de
„appeasement”, adică acceptarea ca fapt împlinit a modifi-cării în favoarea Germaniei a clauzelor Tratatului de
pace de la Versailles;
– ConferinŃa dezarmării, iniŃiată în 1925, şi-a prelungit activi-tatea până în preajma celui de-al doilea
război mondial, fără să-şi atingă scopul. ContradicŃiile franco-engleze au favorizat ascensiunea politică şi
militară a Germaniei, care, în decembrie 1932, a căpătat drepturi egale de înarmare cu celelalte state. România
a gestionat capi-tolul dezarmării morale, care prevedea ca toate statele să introducă în legislaŃia proprie
reprimarea delictului de propagandă în favoarea răz-boiului, precum şi a pregătirii agresiunii armate împotriva

104
unui stat străin. România a fost primul stat care a introdus în Codul său penal delictul de propagandă în
favoarea războiului;
– Pactul de la Paris (Briand – Kellogg), iunie 1928: a condam-nat recurgerea la război pentru
reglementarea diferendelor interna-Ńionale şi a cerut renunŃarea la război ca instrument de politică naŃio-nală şi
în relaŃiile mutuale. Aderarea majorităŃii statelor la acest pact (inclusiv a României) s-a făcut cu rezerva
păstrării dreptului la legi-timă apărare.
– Proiectul de Uniune Europeană al lui Aristide Briand, iulie 1929, Paris, propunea realizarea unui
pact general-european de cola-borare economică între state; nu a fost acceptat, majoritatea statelor temându-se
să nu le fie ştirbită suveranitatea.
– ConvenŃia de la Londra de definire a agresiunii şi a teritoriului, 3-4 iulie 1933, între Afganistan,
Estonia, Letonia, Persia, România, Turcia, Cehoslovacia şi URSS, interzicea orice agresiune şi proclama
dreptul egal al statelor la independenŃă, securitate şi integri-tate teritorială, definind agresiunea ca act de
război cu sau fără decla-raŃie, atacarea cu forŃe terestre, navale, aeriene, blocada navală, aju-tor dat
bandelor înarmate care atacă un stat etc. Teritoriul unui stat era definit ca acel teritoriu pe care „un stat îşi
exercită în fapt autoritatea”.

VII, VIII, IX. Securitatea regională în centrul şi sud-estul Europei, în Europa de Nord şi de
Răsărit, pe continentul american: Mica ÎnŃelegere şi ÎnŃelegerea Balcanică; Uniunea belgo-
luxemburgheză; Antanta Baltică; Pactul Saavedra-Lamas

Conceptul de securitate regională îşi are originile în carenŃele Pactului SocietăŃii NaŃiunilor în ceea ce
priveşte asigurarea securităŃii, independenŃei şi suveranităŃii tuturor statelor, îndeosebi a celor mici şi
mijlocii în faŃa pericolelor ce se profilau din partea statelor revan-şiste şi revizioniste.
Ca răspuns la politica Ungariei vizând reanexarea fostelor sale posesiuni, politică materializată în acŃiuni
politice, diplomatice, dar şi subversive, Cehoslovacia, România şi Iugoslavia au încheiat în 1920-1921
tratate bilaterale cu text identic prin care se angajau să-şi dea ajutor reciproc politic şi militar în cazul unei
agresiuni neprovocate din partea Ungariei. România a semnat un tratat bilateral şi cu Polonia în martie 1921 prin
care cele două state îşi acordau reciproc ajutor militar în cazul unei agresiuni neprovocate din partea URSS.
AlianŃa dintre România, Cehoslovacia şi Iugoslavia, denumită Mica ÎnŃelegere, s-a afirmat ca un factor
de pace şi stabilitate în centrul Europei, în spiritul Pactului SocietăŃii NaŃiunilor; ea a avut un caracter defensiv
şi antirevizionist.
În februarie 1933, la Geneva, s-a adoptat Pactul de organizare a Micii ÎnŃelegeri „din necesitatea de a
organiza pacea şi de a intensifica raporturile economice cu toate statele din Europa Centrală”; alianŃa s-a
transformat într-o „organizaŃie internaŃională unificată deschisă eventual şi altor state”.
ÎnŃelegerea Balcanică a fost creată în februarie 1934, prin sem-narea la Atena a Pactului Balcanic de
către România, Grecia, Turcia şi Iugoslavia.
Pactul nu era „îndreptat împotriva nici unei puteri, scopul său era de a garanta securitatea frontierelor
balcanice împotriva oricărei agresiuni din partea unui stat balcanic”; se specifica faptul că ordinea teritorială
din Balcani „este definitivă”: Pactul Balcanic proclama ca fundament al său formula de definiŃie a agresiunii şi
a teritoriului adoptată de ConvenŃia de la Londra din 3-4 iulie 1933. Bulgaria şi Albania, state revizioniste, n-
au aderat la Pactul de la Atena pentru că:
1) urmăreau revizuirea şi nu menŃinerea frontiereler balcanice;
2) nu semnaseră ConvenŃia de la Londra din iulie 1933.
ÎnŃelegerea Balcanică a fost un instrument eficient pentru apă-rarea păcii în zona geografică sud-est
europeană şi, conexată cu Mica ÎnŃelegere, contribuia la consolidarea securităŃii în centrul şi răsăritul Europei.
Uniunea belgo-luxemburgheză, iulie 1921, a prevăzut colabo-rarea şi integrarea economică dintre
Belgia şi Ducatul de Luxemburg pe o lungă perioadă de timp. În decembrie 1930, la Oslo, cei doi aliaŃi au
semnat împreună cu Danemarca, Islanda, Norvegia şi Suedia o convenŃie de apropiere economică ce prevedea
înlăturarea barierelor vamale, dezvoltarea comerŃului, colaborarea pe tărâm industrial.
Antanta Baltică, decembrie 1931, Tallin, constituită între cele trei Ńări baltice, şi-a propus să
consolideze pacea şi securitatea în zona lor geografică ameninŃată de planurile revizioniste ale URSS şi
Poloniei şi să dezvolte colaborarea cu statele vecine.
Proiectul Pactului Oriental de securitate, 1934, s-a datorat unei propuneri franceze (Louis Barthou,
ministrul de externe al FranŃei, şi Maxim Litvinov, ministrul de externe sovietic), care prevedea o alianŃă
politică şi militară între FranŃa, URSS, Belgia, Polonia şi Cehoslovacia pentru consolidarea păcii şi securităŃii
în răsăritul Europei, pact în care se plănuia a fi atrasă şi Germania. Proiectul a eşuat în urma asasinării de către
terorismul internaŃional, la Marsilia, în octombrie 1934, a regelui Alexandru al Iugoslaviei şi ministrului Louis
Barthou.
Pactul Saavedra-Lamas contra războiului, octombrie 1933, s-a datorat unui proiect propus de
Argentina la care au aderat Brazilia, Chile şi Peru, Bolivia şi Paraguay. Pactul condamna războiul „ca

105
instrument de politică naŃională” şi nu recunoştea achiziŃiile teritoriale făcute „prin război sau ameninŃare cu
război”. La acest pact au aderat şi statele Micii ÎnŃelegeri.

X, XI, XII. Eşecul politicii de securitate colectivă. Agresiu-nile Japoniei împotriva Chinei şi ale
Germaniei şi Italiei în Europa: Acordurile de la Locarno; Agresiunea Japoniei în China; Eşecul
SocietăŃii NaŃiunilor în conflictul italo-abisinian şi agresiunea germană în zona renană; Criza central
europeană din 1938, criza românească din 1939

Acordurile de la Locarno, octombrie 1925, au deschis Germaniei drumul spre Europa centrală şi
răsăriteană:
– FranŃa şi-a luat angajament faŃă de Germania să nu o atace niciodată pe frontiera sa vestică.
– Germania s-a angajat faŃă de FranŃa şi Belgia să nu le atace pe frontiera care le separa.
Acordurile de la Locarno, garantate de Marea Britanie şi Italia, asigurau astfel inviolabilitatea
frontierelor dintre Germania, pe de o parte, FranŃa şi Belgia, pe de altă parte. Nefăcând nici o referire la fron-
tierele dintre Germania, Austria, Cehoslovacia, Polonia, frontiera răsă-riteană a Germaniei rămăsese deschisă
în sensul că statele limitrofe Germaniei la răsărit se aflau la discreŃia politicii expansioniste a revanşismului
acestei puteri. După această dată, politica expansionistă a Germaniei, susŃinută, pe de o parte, de convenŃiile şi
tratatele secrete cu URSS şi, pe de altă parte, de conciliatorismul Angliei şi FranŃei, a avut o sferă din ce în ce
mai largă de acŃiune. Securitatea statelor cen-tral-europene a devenit tot mai precară. Principalul aliat al
acestora, FranŃa, s-a degajat progresiv de micii săi aliaŃi din Europa Centrală; astfel, tratatul de prietenie
româno-francez din iunie 1926 se rezuma la declaraŃii de bună intenŃie fără nici un fel de angajament concret
al FranŃei în sprijinirea politică şi militară a României în caz de război. La fel, tratatele FranŃei cu
Cehoslovacia şi Polonia din aceeaşi perioadă au avut acelaşi caracter moral, teoretic.
Paralel, penetraŃia economică a Germaniei în Europa Centrală şi de Sud-Est s-a realizat în contextul în
care complementaritatea econo-miilor agrare ale României şi Iugoslaviei pe de o parte şi economia industrială
a Germaniei permitea celor două state central-europene să-şi plaseze surplusul de cereale în Germania în
condiŃii mult mai avan-tajoase decât în alte state occidentale.
La începutul deceniului al patrulea s-au produs primele acte de agresiune împotriva unor state suverane.
În septembrie 1931, Japonia a atacat China, având ca obiectiv Manciuria, provincie foarte bogată în petrol,
aur, fier. Societatea NaŃiunilor nu a putut găsi o soluŃie de rezolvare a conflictului, Japonia s-a retras din
Societate în martie 1933. În noiembrie 1937, ConferinŃa Pacificului de la Bruxelles n-a găsit nici o soluŃie
pentru rezolvarea crizei din China.
Evocând „necesitatea” expansiunii sale economice şi politice, Italia a avut ca prim obiectiv Etiopia,
singura Ńară africană rămasă în afara împărŃirilor coloniale la ConferinŃa de Pace din 1919-1920. Profitând de
un acord tacit al FranŃei, Italia a invadat Etiopia în octombrie 1935. Pentru prima dată în istoria ei,
Societatea NaŃiunilor a adoptat sancŃiuni economice împotriva Italiei. În scurt timp însă, aceste sancŃiuni au
fost ridicate, marile puteri europene au recunoscut pe regele Italiei şi ca împărat al Etiopiei.
În octombrie 1936 s-a constituit Axa Roma-Berlin – nucleul alianŃei ofensive ce va declanşa un nou
război mondial.
În Europa s-a creat o zonă de conflict în martie 1936, când ar-mata germană a ocupat zona
demilitarizată a Renaniei, violând fla-grant acordurile de la Locarno privind securitatea frontierelor Germaniei
cu FranŃa şi Belgia. Societatea NaŃiunilor a rămas impasibilă, iar actul agresiv al Germaniei din martie 1936
este considerat ca momentul eşecului definitiv şi ireversibil al securităŃii colective şi al SocietăŃii NaŃiunilor.
Ascensiunea şi afirmarea regimurilor de extremă dreaptă în Europa au stat la baza unui nou focar de
război, reprezentat de interna-Ńionalizarea războiului civil din Spania dintre forŃele Frontului Popular şi
cele ale naŃionaliştilor conduşi de Franco.
Criza politică central-europeană din 1938 a fost declanşată de inaugurarea politicii de expansiune
teritorială spre răsărit a Germaniei. Primul obiectiv a fost anexarea Austriei la Germania în martie 1938,
obiectiv urmărit de această putere încă din 1919. FranŃa şi Anglia s-au limitat la o condamnare morală a
agresiunii. Anexarea Austriei a însemnat însă agravarea majoră a situaŃiei internaŃionale a Cehoslovaciei, Poloniei
şi României. În aprilie 1938, Germania şi-a expus reven-dicările teritoriale faŃă de Cehoslovacia, şi anume
zona Sudetă locuită majoritar de etnici germani. Hitler a dat asigurări FranŃei şi Angliei că aceasta este ultima
sa revendicare teritorială în Europa. Refuzul guver-nului cehoslovac de a accepta cererile germane a fost
admonestat dur de guvernele britanic şi francez care au făcut presiuni asupra guver-nului de la Praga să cedeze
Germaniei regiunea cerută. Ca urmare a acestor presiuni cu caracter ultimativ ale FranŃei şi Marii Britanii,
Germania şi-a atins scopul: la München, la 30 septembrie 1938, FranŃa, Anglia, Italia şi Germania au hotărât
peste capul Cehoslovaciei şi fără consultarea guvernului său amputarea teritoriului său naŃio-nal în
favoarea Germaniei. Dezmembrarea Cehoslovaciei a continuat şi în lunile următoare, părŃi din teritoriul
acesteia fiind anexate de Ungaria şi Polonia. În final, la 15 martie 1939, Cehoslovacia a fost invadată de
trupele germane şi ungare şi ştearsă de pe harta Europei. În timpul crizei cehoslovace, România a fost
singurul stat care a spri-jinit pe plan diplomatic, economic şi politic această Ńară, lucru recu-noscut de Praga.

106
 Urmare a crizei cehoslovace, dar şi a politicii de reprimare dură a Gărzii de fier – organizaŃie de extremă
dreaptă, agentură a Germaniei naziste, România a devenit, la rândul ei, victimă a expansiunii germane. Tratativele
economice impuse de Germania României în contextul crizei cehoslovace, în noiembrie 1938, s-au desfăşurat într-
o atmosferă progresiv tensionată, sfârşindu-se, ca urmare a ameninŃării cu folosirea forŃei, cu invadarea Ńării, prin
impunerea semnării, la 23 martie 1939, a unui tratat economic înrobitor, care punea la dispoziŃia
Germaniei întreaga economie a României. Semnând acest tratat, guvernul român a considerat că a putut
îndepărta pentru moment pericolul iminent al unei invazii germano-ungare; prevederile tratatului nu s-au pus
în aplicare decât foarte târziu.
Guvernele francez şi englez au încercat, prin garanŃiile unila-terale date la 13 aprilie 1939 României şi
Greciei şi la 31 martie Poloniei, să-şi manifeste prezenŃa în sud-estul Europei, fără a împie-dica însă
expansiunea germană în această zonă. GaranŃiile au avut doar un caracter moral, teoretic şi nici o eficienŃă
practică.

XIII, XIV. Războiul şi diplomaŃia secretă la scară planetară. ÎmpărŃiri şi reîmpărŃiri de teritorii.
Organizarea postbelică a lumii: ÎnŃelegerile secrete germano-sovietice şi atacarea Poloniei; Izbucnirea
celui de-al doilea război mondial; Destrămarea României; Regimul de ocupaŃie nazist, hortist, sovietic,
japo-nez; Carta Atlanticului şi înŃelegerile secrete interaliate de la Moscova, Teheran, Yalta, San
Francisco; Fizionomia lumii post-belice; Începuturile războiului rece

Tratatul de neagresiune sovieto-german dat publicităŃii la

23 august 1939, semnat de cei doi miniştri de externe, Ribbentrop şi Molotov („pactul Ribbentrop-
Molotov”) confirma baza raporturi-lor dintre cele două state constituită de tratatele anterioare din perioa-da
1922– 1931 care permiseseră Germaniei refacerea industriei sale de război şi reconstituirea capacităŃilor
militare în vederea războiului de expansiune teritorială; Protocolul adiŃional secret anexat acestui tra-tat se
referea la „problema definirii sferelor lor respective de interes în Europa răsăriteană” după cum urmează:

Statele Baltice intrau în sfera de interes a URSS, frontiera nor-dică a Lituaniei reprezentând frontiera
dintre sferele de interes ale URSS şi Germaniei.

Polonia era împărŃită între Germania şi URSS pe linia Narev-Vistula-San.

URSS „îşi exprimă şi manifestă interesul pentru Basarabia”.
Prin acest document, Germania a încălcat Tratatul de pace de la Versailles din 1939, acordurile de la
Locarno, Pactul SocietăŃii NaŃiunilor; URSS a încălcat Pactul SocietăŃii NaŃiunilor, ConvenŃia de la Londra
din iulie 1933 de definire a agresiunii şi a teritoriului.
ConsecinŃa imediată a pactului Ribbentrop-Molotov a fost atacarea Poloniei la 1 septembrie 1939;
la 3 septembrie, Marea Britanie şi FranŃa au declarat război Germaniei, moment ce mar-chează
declanşarea celui de-al doilea război mondial. La 18 sep-tembrie, armata sovietică a atacat, la rândul ei,
Polonia, care a încetat să existe ca stat. La 28 septembrie 1939, s-a semnat Tratatul de prietenie şi frontieră
sovieto-german, care a confirmat dispariŃia statului polon, specificându-se că linia de demarcaŃie a zonelor
de ocupaŃie sovietică şi, respectiv, germană, în Polonia este „definitivă”, respingându-se „orice amestec al
altor puteri în această hotărâre”.
Agresiunea germano-sovietică împotriva Poloniei şi declaraŃia de război a Angliei şi FranŃei din 3
septembrie adresată doar Germaniei nu au fost urmate de declanşarea unor operaŃiuni militare propriu-zise
pentru restabilirea independenŃei Poloniei şi a celorlalte state invadate anterior de Germania şi aliaŃii săi. Până
în primăvara anului 1940, am avut de-a face cu un război de poziŃie numit „războiul ciudat”. În aprilie 1940,
Germania a declanşat ofensiva în vestul Europei, ocupând, pe rând, o serie de state; la 10 iunie a capitulat şi
FranŃa.
În aceste condiŃii, URSS a trecut la aplicarea înŃelegerii cu Germania privind Basarabia, extinzându-şi însă
pretenŃiile teritoriale şi asu-pra nordului Bucovinei. Aceste revendicări au fost cuprinse în ulti-matumul
adresat guvernului român la 26 iunie 1940, având ca termen – limită ziua de 27 iunie. Refuzul guvernului
român de a se supune a determinat Moscova să adreseze un al doilea ultimatum în noaptea de 27-28 iunie,
cu termen – limită 28 iunie orele 12. Supus la presiuni ultimative şi din partea Germaniei, în condiŃiile
când conducerea armatei române estima că o rezistenŃă armată nu poate fi susŃinută cu atât mai mult,
cu cât ea s-ar fi extins şi pe frontiera de sud şi pe cea de vest (cu Bulgaria, respectiv, Ungaria), guvernul
de la Bucureşti a răspuns celui de-al doilea ultimatum sovietic în următorii termeni: „Guvernul român,
pentru a evita gravele urmări pe care le-ar avea recurgerea la forŃă şi deschiderea ostilităŃilor în această
parte a Europei, se vede silit să primească condiŃiile de evacuare specificate în răspunsul sovietic”. De
reŃinut că acest răspuns al României la ultimatumurile sovietice a fost comu-nicat pe cale diplomatică
tuturor guvernelor, în aceeaşi zi de
28 iunie 1940.
Ocuparea Basarabiei de URSS prin forŃă şi ameninŃarea cu forŃa şi fără ca armata română să se
implice în vreun fel, cu alte cuvinte agresiunea sovietică împotriva României, a avut ca urmare: pe plan
107
intern – adâncirea crizei politice şi creşterea nemulŃumirii populaŃiei, a armatei; pe plan extern –
continuarea procesului de mutilare teritorială. La 30 august 1940, printr-o decizie luată de Germania şi
Italia la Viena, partea de nord-vest a Transilvaniei a fost anexată de Ungaria. În aceeaşi vreme, sudul
Dobrogei (Cadrilaterul, judeŃele Durostor şi Caliacra) a fost anexat de Bulgaria. Urmările imediate ale acestor
tragice evenimente au fost: abdicarea regelui Carol al II-lea, considerat principal responsabil pen-tru
dezmembrarea Ńării, şi declanşarea unor mari acŃiuni de protest în toată Ńara contra cedărilor teritoriale; au
urmat proclamarea „statului naŃional-legionar” sub conducerea generalului Ion Antonescu – ce se va intitula
„conducător” al României –, şi intrarea Ńării în sfera alianŃei cu Germania.
În decembrie 1940 s-a semnat la Berlin Pactul Tripartit de către Germania, Italia şi Japonia, la care
urma să adere şi URSS. El prevedea împărŃirea lumii între aceste puteri.
Concomitent, relaŃiile sovieto-germane au început să se deterio-reze; în decembrie 1940, Hitler
stabilea pentru iunie 1941 atacarea URSS (planul Barbarossa); în mai 1941, Stalin stabilea planul
operativ de atacare a Germaniei.
După ce şi-a asigurat spatele frontului în vest (capitularea FranŃei, înfrângerea Angliei), Hitler a declanşat
la 22 iunie 1941 „războiul-fulger” contra URSS. În realitate, ambele puteri urmăreau domi-naŃia
mondială.
Regimul de ocupaŃie instituit de Germania, URSS, Ungaria, Japonia în teritoriile anexate a avut
trăsături comune:

exploatarea şi jefuirea bogăŃiilor solului şi subsolului;

încălcarea flagrantă a drepturilor omului prin: privarea de liber-tate, masacre, arestări, jafuri, deportări,
distrugeri ale patrimoniilor naŃionale, deznaŃionalizare, pogromuri; exterminarea fizică a anumitor etnii –
evrei, polonezi, Ńigani, ruşi, români, tătari, armeni, ca şi a tutu-ror adversarilor politici, de orice culoare.
Toate acestea au adus prejudicii incomensurabile umanităŃii, civilizaŃiei; dacă cei învinşi în război, în
primul rând Germania, au plătit într-o măsură aceste dezastre, cei aflaŃi în tabăra învingătorilor s-au erijat în
„judecători”; a fost de exemplu, cazul lui Stalin, ale cărui crime împotriva umanităŃii n-au fost cu nimic mai
prejos decât cele ale lui Hitler. Se adaugă la acestea contribuŃia directă şi indirectă a liderilor politici ai SUA şi
Marii Britanii, care au împărŃit cu Stalin sferele de dominaŃie şi influenŃă în Europa şi alte continente, lăsând
sub ocupaŃia regimului totalitar sovietic zeci de naŃiuni şi state. S-au încălcat astfel principiile dreptului
internaŃional, drepturile elementare ale omului, nenumărate tratate şi acorduri internaŃionale:

 Carta Atlanticului a fost semnată de Preşedintele SUA, Francisc-Delano Roosevelt, premierul britanic
Winston Churchill la 14 august 1941; URSS a aderat la 24 septembrie acelaşi an, alături de alte 23 de
state. Semnatarii precizau că:
– „Ńările lor nu aspiră la achiziŃii teritoriale”,
– se angajau să nu accepte „nici o schimbare teritorială care nu va respecta dorinŃa liber exprimată de
popoarele interesate”,
– „să respecte dreptul popoarelor de a-şi alege forma de gu-vernare pe care o doresc”,
– „să restabilească libertatea acelor popoare care au fost pri-vate de aceasta prin forŃă”.
• În completare, la 1 ianuarie 1942 s-a semnat la Washington, de către SUA, Marea Britanie, URSS şi
China, DeclaraŃia NaŃiunilor Unite, la care au aderat numeroase Ńări. Reluând principiile Cartei Atlanticului,
acest document preciza decizia fermă de „a crea o or-dine internaŃională bazată pe principiile dreptului
păcii, securităŃii, bunăstării şi securităŃii generale a omenirii”.
Contrar acestor generoase principii, s-a desfăşurat pe scară largă diplomaŃia secretă, care, în final, a
anulat prevederile documentelor sus-amintite.
În condiŃiile deteriorării relaŃiilor cu Germania, Stalin a deschis negocierile secrete cu noii săi aliaŃi
pentru a obŃine avantaje teritoriale şi politice: în decembrie 1941, URSS a prezentat guvernului britanic
Planul revendicărilor teritoriale: Basarabia, o parte a Finlandei, łările Baltice, o parte a Poloniei, baze
militare în Finlanda, România, ieşirea la Marea Baltică, Marea Nordului, Oceanul Atlantic. Accep-tate de
britanici, revendicările sovietice au fost înscrise într-un tratat secret bilateral a cărui semnare nu s-a realizat
din cauza opoziŃiei SUA.
ConferinŃele interaliate de la Moscova – octombrie 1943, Teheran – noiembrie-decembrie 1943,
au culminat cu înŃelegerile Churchill-Stalin de la Moscova – octombrie 1944, când s-au sta-bilit
„procentele” privind influenŃa şi dominaŃia în Europa cen-trală şi de sud-est:

România: Rusia – 90 %, alŃii 10%

Grecia: Marea Britanie şi SUA – 90 %, alŃii 10%

Iugoslavia: 50 % – 50%

Ungaria: 50 % – 50%

Bulgaria: Rusia – 75 %, alŃii 25%.

108
 ConferinŃa de la Yalta s-a referit la reglementarea problemelor germană şi poloneză.
OrganizaŃia NaŃiunilor Unite s-a constituit la ConferinŃa de la San Francisco din aprilie 1945, când se
adoptă şi Carta ONU. În baza prevederilor acestui document, organizarea postbelică a lumii a fost sta-bilită în
principal în funcŃie de interesele celor trei mari puteri victo-rioase în război; înŃelegerile secrete din anii 1941-
1945 au fost respec-tate întocmai şi ele s-au reflectat în tratatele de pace semnate cu statele învinse în 1947.
O dată cu sfârşitul războiului, au apărut şi s-au adâncit disen-siunile dintre foştii aliaŃi, determinate în
principal de rivalităŃi politice, interese economice şi strategico-militare. La 4 aprilie 1949 s-a con-stituit
Tratatul Atlanticului de Nord, cu obiectiv declarat asigu-rarea securităŃii statelor membre.
Răspunsul URSS la aceasta a fost crearea, în 1955, a Pactului de la Varşovia, după ce URSS şi statele
satelite creaseră CAER – organizaŃie vizând integrarea economică.
Rivalitatea dintre cele două blocuri militare, dominate, unul, de forŃa SUA, celălalt de forŃa URSS, a creat
o situaŃie tensionată în lume, marcată de numeroase conflicte militare, crize diplomatice şi politice.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Moisuc Viorica, Istoria relaŃiilor internaŃionale – până la mijlocul seco-lului al XX-lea, Editura FundaŃiei România de
Mâine, Bucureşti, 2004.
2. Moisuc Viorica, Premisele izolării politice a României, Editura Humanitas, Bucureşti, 1991.
3. Năstase Adrian, Nicolae Titulescu – contemporanul nostru, Editura Metropol, Bucureşti, 1995.
4. Titulescu Nicolae, Politica externă a României, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1995.

109