Mastemp culpab

Impăturit în colțurile minții tale

Mă războiesc cu fantomele unui coșmar
Din mintea noastră, a iubirii interzise
Din falsul decor curtat de societate.
Împăturit în colțul Mesei Sfinte
Îmi spăl singur picioarele ca unui prieten
Și-mbuc din pâinea Lui și vinul Tău
Și ard cu funia-n lemnul poticnirii.

M-aprind de fiece picior mai fin cioplit

Cu plapuma curviei dintr-o stâncă
Când rup și table și sparg vițelul
Ca mai apoi să otrăvesc tot Neamul meu.

O mare de suflete am trecut spre mine

În căutarea deșertului nemilostiv
Și-acum după atâția ani de-mpărățire
Curat m-aprind și slab de înger
De îngeri cu buze prea cărnoase și fese
Și culmi de piele și cute și…
Ficțiuni din altă lume pierdută sub ochiul meu.