*** m am nscut pentru a nu rmne paralizat ntre nimic i totul pesc n cercul strmt al liberii zilnice pentru a m crede

stpn pe viaa mea. mi este dat s vd pentru a nu m ntreba ce e dincolo de negru gndesc pentru c dac a asculta doar, a fi atottiutor i voi muri pentru c viaa e un mprumut pe termen scurt. privesc cerul zi de zi pentru c mi s-a spus c acolo e raiul i m feresc de gropi deoarece a cdea e o nenorocire, visez numai pentru a m trezi n realitatea dureros de real i totui m ntreb cum de nu uit s respir atunci cnd am nevoie. ascult zicndu-se m-am sturat de via dar nu tiu om care s fi nviat i s fi inut o conferin ne e fric de moarte dei nimeni nu tie ct de dureroas este suntem dependeni de natur, mncnd din ea pentru a supravieui dar totui suntem extrem de liberi, ntr o democraie subjugat de legile firii nv pentru a deveni mai prost i mai incult n viitor i merg la pas nu pentru a m perfeciona, ci pentru a face varice nu citesc pentru a fi mai citit, ci pentru a-mi folosi ochii i pentru a avea nevoie de ochelari i m mbrac pentru a-mi ascunde ct mai multe pri ale corpului meu schimbnd haina care pn la urm face mai mult dect mine. nu am pre pe lume, dar am nevoie de el pentru a tri decent sunt un presupus donator de organe att timp ct moare cineva i dein fluidul cel mai scump, adevrata moned de schimb. m-ntreb de existena extrateretrilor numai pentru c am auzit vorbindu-se de asta i m uit la emisiuni i telenovele, sturndu-m cu mesele servite de personaje care se satur i ele doar mimnd scena mesei inexistente dar mbelugate sunt vinovat c m am nscut dar mi se vor ierta pcatele atunci cnd voi muri i mi construiesc case doar pentru a sfri ntr o ncpere mai mic dect dulapul de haine cine sunt? cine suntem? ncotro ne indreptm atta timp ct Terra nu se mic? Valentin Macaveiu