4 AM

Să stai dimineața devreme, devreme; când lumea visează,

Să stai și s-auzi tot nimicul. Nici șoaptă, nici gânduri perene
Doar tu și cu tine în noapte. În doi să stați de păvază
În doi să atingeți materia ce-o poartă cu toții prin vene.
Să stai și s-auzi cum dorm alții în liniștea lor de o clipă
Să poți să-nțelegi cum e viața, acum când nu-i om să gândească
În secoul nostru de cuget și oameni cu-o singur-aripă
Să cugeți delung pentru alții și versul din muma-i să nască.
Să nască cum somnul ce vine în casa cu suflet a vieții
Să nască precum omenirea ce naște trudind a ei treacăt
Să curgă continuu și strofa în jertfe s-o dai dimineții
Ambrozia din ceruri, divinul, cu lacăt deschizi a lor lacăt.