Lipondră

Cum urlă poetesa în tușul lumii albe

Nimicul din străinii ce-o văd și ce-o ascultă
În sfârcul ei rugalnic în picuri de se zbate
Când sânul picăturii ascute harpa-i mută.

Din uterul strofagic cu plisc umbrit de muză

Ea naște-n albia mată ce-o varsă ca o mamă
Și din a ei maree și caldă-i nimfă spuză
Ascut poeții-n vârf penița nimfomană.