Bibeloul

Scumpei mele soţii, Lelia, cu dragoste, ca întotdeauna

de Radu Pintea

Sunt cǎpitanul unui bibelou,

Mic galion cu trei catarge redus la scarǎ mare
Lâng-o fotografie, pe colţul stâng de pe birou
De la soţia mea cadou,
În prag de-aniversare.

Sunt cǎpitanul unui galion,

Ce-adunǎ praful pe birou,
Şi rǎbdǎtor aşteaptǎ veşnic fanion,
La ancorǎ între un laptop şi un telefon,
Cioplitǎ-ntr-un îndepǎrtat canton,
Cu mânǎ ieftinǎ, din China
Cu trudǎ şi cu chin,
De mâna vreunui hoţ mǎrunt
Sau cine ştie cǎrui asasin.

S-a vrut o copie fidelǎ a unui falnic velier,

Chinezul artizan numind-o Construction,
Doar ca memento vag al navei unui trufaş corǎbier:
Columb, Vasco Da Gama, Magellan,
Pe nume,…cine ştie? poate Concepción
Totul pare neclar voit în astǎ lume,
Ca tot atâtea schiţe cu degetul fǎcute
Pe geamul aburit pe care Timpul, încet şi pe tǎcute
Le lasǎ sǎ se scurgǎ mereu sub alte chipuri,
Mereu sub alte nume,

Elogiul copiei reduse,

Elogiul copiei mǎrunte,

Din alte vremi, din alte spaţii,

E veche, fǎrǎ a fi roasǎ de viermi,
Şi veşnic nouǎ dup-atâtea generaţii!
 Elogiul copiei reduse,
Elogiul copiei mǎrunte,

De doi bani replicǎ a unor vremi apuse,

Zǎbavnicǎ melancolie a unui suflet dintr-un corp
Cu plete lungi, cǎrunte.

Menitǎ celor fǎrǎ de praf cǎrǎri,

Veşnic la ancorǎ pe colţul de birou,
Machetǎ jalnicǎ a unui falnic galion,
Viseazǎ poate la îndepǎrtate mǎri
Aşa cum e, redus la scarǎ şi bicisnic bibelou.
Decembrie MMX