Bipolaritatea şi perioada post–Razboi Rece

T.R.I.

necesitatea razboiului rece de a combate comunismul pretutindeni. În al doilea rând, SUA

a realizat cu claritate că sistemul bipolar se prabuşea. Cu toate că, mai ales din punct de
vedere militar unele aspecte ale bipolarismului s-au păstrat, sistemul de alianţe din jurul
celor doi poli a început sa se fragmenteze. China şi URSS erau atat de contrare încat erau
pe punctul de a se gasi în razboi în 1969. Începând, aproximativ cu guvernarea liderului
sovietic Leonid I. Brejhnev(1964-1982) şi a preşedintelui american Richard M.
Nixon(1969-1974) relaţiile est- vest au început să renască. Realizând cu acurateţe
realitatea schimbării balanţei puterii, în special ascensiunea Chinei şi declinul consensului
în cea ce priveşte razboiul rece în SUA, Nixon s-a hotărât să îmbunătăţească relaţiile cu
URSS şi China printr-o politică de detentă. Bazându-se pe propriile perspective
internaţionale şi schimbări interne, URSS şi China ajung la un real consens politic şi au
copiat tendinţa de moderare din politica americană.

Sfarsitul sistemului bipolar. In timpul anilor ’70 si inceputul anilor ’80 relatiile dintre
est si vest au continuat sa se raceasca si sa se incalzeasca, dar in ansamblu s-au
imbunatatit.

Din 1985 ele au inceputa sa se schimbe mult mai repede. URSS a intrat in atentia
puterilor. Michail S. Gorbaciov a devenit presedintele URSS in 1985 si a functionat drept
catalizator in privinta schimbarilor aparute. El a incercat sa reformeze sistemul politic
opresiv al URSS prin permiterea exprimarii unor oponenti si prin masuri democratice.
Gorbaciov a cautat sa restructureze greoiul sistem economic si birocratic sovietic.

Gorbaciov nu era nici democrat, nici capitalist in sensul european de vest al

cuvintelor, scopul sau principal era sa reintinereasca URSS-ul. Gorbaciov a cauta sa aiba
relatii mai bune cu vestul pe langa proclamata sa preferinta pentru armonie, existand doua
motive. In primul rand, o relaxare a tensiunilor i-ar fi permis acestuia sa reduca partea
alocata de catre bugetul URSS cheltuielilor militare si sa le redirectioneze in scopuri
interne in vederea dezvoltarii tehnologice a URSS-ului. In al doilea rand, stabilirea de
relatii pasnice cu vestul ar fi permis acestor state sa investeasca in anumite aspecte
economice incluzand tehnologii sofisticate, conditii mai favorabile de schimburi, si
accentuarea unor investitii private in URSS.

Spre a-si indeplini telurile Gorbaciov a lansat o pace ofensiva ce consta intr-o
combinatie intre o diplomatie publica abila si activitate intensa. El a retras fortele
sovietice din Afganistan, a cooperat cu SUA spre a detensiona situatia din sudul Africii,
America centrala si oriunde in alta parte; a anuntat faptul ca URSS-ul intentioneaza sa
permita Europei de est sa-si urmeze propriile politici sociale interne. Aceste schimbari in
politica URSS cuplate cu sistemul economic si politic sovietic slabit au oferit Europei de
Est ocazia de a se dezlipi din orbita moscovita. Cele mai dramatice evenimente au avut loc
in ceea ce atunci se

6
Bipolaritatea şi perioada post–Razboi Rece
T.R.I.

numea Germania de Est. Atunci la mijlocul anului 1989, 500. 000 de locuitori ai
Germaniei de Est au demonstrat impotriva guvernului lor comunist in fata ultimului
simbol al razboiului rece, Zidul Berlinului. In cateva saptamani guvernul Germaniei de
Est a incetat sa functioneze, grabind astfel unificarea Germaniei. In octombrie 1990
Germania de Est practic s-a autodizolvat si s-a format in parti componente ale landurilor
germane, apartinand astfel unei singure Germanii. Dominatia sovietica asupra altor tari
din Europa de Est a disparut cu repeziciune, guvernele comuniste din zona au fost
dizolvate sau fortate sa renunte la puterea politica. Cateva tari au cerut retragerea trupelor
sovietice si in februarie 1991 membrii Pactului de la Varsovia au dizolvat alianta.

Sunt unii care sustin ca lumea este sau ar trebui sa urmeze calea unui nou sistem ce
presupune prabusirea sau slabirea sistemelor nationale si impunerea unei noi organizatii
supranationale ce presupune un control mai amplu. La extrema acesta ar putea deveni un
guvern unic mondial si sistemul ar fi in acest caz unipolar.

Un alt tip de sistem unipolar este "imperiul universal”, in care o superputere

dobandeste hegemoia mondiala. Au existat unele speculatii cum ca SUA ar putea sau ar
trebui sa incerce sa obtina aceasta hegemonie. In timpul crizei din Golf (1990-1991)
presedintele Bush a vorbit despre stabilirea unei noi ordini mondiale bazate pe o
cooperare americano- sovietica si o mai mare incredere acordata legilor internationale si
organizatiilor internationale.

Cand americanii si trupele aliate au triumfat in razboiul din Golf 1991 si URSS-ul
s-a prabusit, unii observatori, printre care si Charles Krauthammer au afirmat ca "traim
intr-o lume unipolara”, avand SUA ca putere hegemonica. Krauthammer a sustinut faptul
ca SUA ar trebui sa se bazeze pe "putere si vointa: puterea de a recunoaste lumea
unipolara si vointa de a o conduce”. O alta structura posibila in cazul evolutiei globale
este un sistem multipolar. Fostul presedinte al URSS , M. Gorbaciov dupa 46 de ani era
foarte diferit: ”Sistemul bipolar si-a epuizat potentialul”, a spus el celor adunati in cadrul
colegiului Westminster . Cea mai mare majoritate a populatiei era de parere ca solutia va
fii multipolaritatea.

Daca Gorbaciov are dreptate si se dezvolta un traditional sistem multipolar statal,

atunci tari ca SUA, China, Germania, Japonia, si Rusia sunt cele mai probabile sa joace
aceste roluri de "poli”. Si alte cateva state, dintre care cel mai probabil India s-ar putea
alatura acestora de dinainte . Fostul presedinte Richard Nixon, spre exemplu, estima faptul
ca una din tarile care ar putea deveni mare putere mondiala ar fi China in secolul XXI.
Germania este si ea la randul ei o tara care a inceput sa demonstreze virtuti diplomatice .
Economia si

7
Bipolaritatea şi perioada post–Razboi Rece
T.R.I.

potentialul militar Japonez au iscat aprinse controverse in legatura cu viitorul orientarii

internationale a statului japonez. Pactul de la Varsovia s-a dizolvat. Nu numai atat dar in
decembrie 1991 s-a intamplat imposimilul cand presedintele Boris Eltin a spus ca Rusia ar
fi de acord sa intra in NATO.

S-a terminat un razboi rece si au inceput altele doua, avertiza o analiza secreta
facuta de guvernul chinez. Prima lupta a fost o continuare a tarilor capitaliste de a
submina tarile comuniste ramase, inclusiv China. Al doilea razboi rece sugereaza
documentul se baza pe cresterea tensiunilor din cadrul aliantei vestice. Preziceri
ocazionale despre Germania sau Japonia masiv inarmate si agresive, sau o confruntare
dintre SUA si oricare dintre aceste tari este in acest moment pura speculatie, dar este
incorect sa gandim ca stransa colaborare din al doilea razboi mondial, bazata pe un inamic
comun si o alianta dominata de SUA va continua in ordinea mondiala care evolueaza.

Exista cateva lucruri capabile de a modifica structura multipolara traditionala

bazata pe stat. Intradevar exista un acord general printre oamenii de stiinta cum ca
sistemul nu va arata si nici nu va opera asemeni sistemului multipolar existent in perioda
celui de-al doilea razboi mondial. O modificare ar fi aceea ca Natiunile Unite sau alte
organizatii globale ar putea deveni mai independente si chiar mai puternice. O alta
posibilitate ar fi eventuala dezvoltare a unor poli regionali. Europa, sub forma Comunitatii
Europene sau a orcarei alte forme, ar putea deveni un pol. Germania si Franta, spre
exemplu, au stabilit in 1992 armate unite care pot servi in mod neindoielnic ca un nucleu
viitoarei armate europene. Exista de asemenea semne, care trebuiesc mentionate, ale
opozitiei fata de politica unica europeana.
 Un pol nord american este posibil sa se dezvolte. O intelegere de liber comert exista
deja intre SUA si Canada, si negocieri trilaterale in vederea captarii Mexicului in ceea ce
este numit "Nord American Free Trade Association (NAFTA)” s-au incheiat. Aceasta ar
forma un bloc economic de 360 de milioane de consumatori si un castig de 6. 000 de
miliarde de USD annual, cu o treime mai mare decat cea a Comunitatii Europene. Pe
langa NAFTA exista eforturi vremelnice des etichetate drept "intrepinderi pentru initiativa
americana”, sub forma extinderii ideii de comert liber regional la intreaga emisfera
vestica. Pana acum, faza este pur economica si nu politica de cooperare, dar este posibil ca
America de Nord si chiar emisfera vestica ar putea deveni un alt pol regional (Hurrell,
1992).

In mod similar, premierul malaiesian Mahathir Mohamad a propus in 1991 o

grupare economica est-asiatica condusa de Japonia. Aceasta idee este mai putin dezvoltata
decat cea a blocului est-emisferic nord-american, dar Asociatia Natiunilor din Asia de
sud-est (care nu8

Bipolaritatea şi perioada post–Razboi Rece

T.R.I.
include Japonia) a semnat o intelegere de liberarizare a comertului in ianuarie 1992, si
regionalismul a inceput sa-si piarda din putere in aceasta zona (Bello&Blantz, 1992).

Ceea ce putem spune cu siguranta este ca bipolaritatea nu mai exista. Noul sistem
international va avea probabil cateva caracteristici multipolare, dar nu se va concretiza in
sistemul multipolar timpuriu.

Bibliografie:
1. Martin Griffiths, Relaţii Internaţionale, Editura Ziua, Bucureşti, 2003;
2. Karl W. Deutsch, Analiza relaţiilor internaţionale, Editura Tehnica-Info, Chişinău,
2006.
9