Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Retele WiMax Fixe Si Mobile
Retele WiMax Fixe Si Mobile
Reţelele wireless sunt reţele de aparate interconectate pe bază de unde radio, infraroşii
şi alte metode fără fir (în engleză: tip wireless). În ultimii ani ele au cunoscut o dezvoltare
semnificativă pe plan mondial, reprezentând o soluţie alternativă la legăturile terestre.
Conexiunile fără fir devin tot mai populare, deoarece ele rezolvă probleme ce apar în
cazul când avem multe cabluri, conectate la multe dispozitive. Tehnologiile moderne pot
interconecta echipamentele (sau/ şi LAN-urile) la distanţe mici, dar şi la distanţe mari. O
reţea fără fir ,Wireless Local Area Network ( WLAN ) , este un sistem de comunicaţii
implementat ca alternativă pentru un LAN cablat, într-o clădire sau campus, combinând
conectivitatea la viteză mare cu mobilitatea utilizatorilor , într-o configuraţie mult
simplificată. Avantaje evidente , cum ar fi: mobilitate , flexibilitate , simplitate în
instalare , costuri de întreţinere reduse şi scalabilitate au impus WLAN ca o soluţie tot
mai mult utilizată.
În prezent există mai multe moduri de a capta datele din eter : Wi-Fi , Bluetooth, GPRS
, 3G ş.a . Acestora li se adaugă o nouă tehnologie care poate capta datele de şapte ori mai
repede şi de o mie de ori mai departe decât populara tehnologie Wireless Fidelity (Wi-Fi)
, numită WiMax . În timp ce Wi-Fi are o rază de acţiune de aproximativ 30 m , WiMax
utilizează o tehnologie de microunde radio care măreşte distanţa la aproximativ 50 km .
Aceasta înseamnă că ar putea fi folosită ca o alternativă la firele de cupru şi cablul
coaxial pentru conectarea la Internet.
WiMAX , definit ca “Interoperabilitate Globală pentru Accesul cu ajutorul
Microundelor” , este o tehnologie care oferă transmisiuni de date wireless folosind o
serie de moduri de transmisie de la legături punct la multipunct la acces la internet
portabil şi mobil .Tehnologia asigură accesul la internet cu o viteză de până la 72 Mbit/s
şi se bazează pe standardul IEEE 802.16 (numit si acces wireless în bandă largă) .
Numele de WiMax a fost creat de WiMax forum , care a fost fondat în iunie 2001 pentru
a promova interoperabilitatea standardului . Forumul descrie WiMax-ul , ca o tehnologie
bazată pe standarde, capabilă să ofere acces wireless în bandă largă până la client , ca o
alternativă la cablu sau DSL.
Standardul IEEE 802.16 este cunoscut şi ca interfaţă aeriană IEEE WirelessMAN.
Avantajele sistemelor bazate pe 802.16 sunt multiple: abilitatea de a porni rapid acest
serviciu chiar şi în zone unde ar fi greu de ajuns cu interfeţe pe bază de cablu , evitarea
costurilor mari de instalare şi posibilitatea de a depăşi limitările fizice ale infrastructurilor
tradiţionale cu conexiune prin fir . Instalarea unei conexiuni prin fir cu bandă largă pe
bază de cablu sau DSL poate fi un proces consumator de timp, avînd ca rezultat faptul că
un mare număr de zone din toată lumea nu are acces la conexiuni de bandă largă.
Flexibilitatea WiMAX privind utilizarea spectrului de frecvenţe , creează condiţii pentru
preţuri atractive de implementare , o mare diversitate de servicii : telefonie (VoIP – Voice
over Internet Protocol) , supraveghere video , consultări , monitorizare de la distanţă , e-
learning , reţele ad-hoc de întreprindere etc. şi o extindere progresivă în toate zonele
geografice. Aceeaşi reţea poate suporta simultan servicii publice şi private.
1
WiMAX are un potenţial imens în lumea wireless, extinzându-se în utilizare de la fix ,
la portabil şi mobil . Dar cine alege o soluţie wireless doreşte să beneficieze de un atribut
esenţial: mobilitatea . Aici se va discuta despre tranziţiile WiMAX-ului fix la portabil şi
apoi la mobil şi cerinţele impuse WiMAX-ului de a satisface necesităţile de bandă largă
pentru diverse tipuri de acces , aşa cum au fost definite de WiMAX Forum.
Grupul de lucru al IEEE 802.16 a adoptat mai multe extensii ale standardului de bază
si anume:
-IEEE 802.16a , dezvoltat pentru a fi folosit , cu licenţă sau fară , în banda de frecvenţă
cuprinsă între 2GHz şi 11 GHz . Din cauza benzii relativ joase de frecvenţă folosite , nu
este necesară realizarea vizibilităţii directe între punctele de comunicaţie . Astfel , se
permit implementări mai flexibile , menţinând distanţa şi viteza de transmisie . Se pot
realiza reţele tip plasă , în care se pot folosi echipamente emiţător –receptor ca puncte
intermediare de transmisie.
-IEEE 802.16d (ulterior numit IEEE 802.16-2004) aduce unele îmbunătăţiri minore şi
elimină unele neajunsuri ale 802.16a
Cele două versiuni ale lui WiMAX-ului reflectă cererea de produse ce sunt optimizate
fie pentru acces fix , fie mobil . Cerinţele celor două tipuri de acces variază şi se cer
soluţii diferite pentru a le satisface . Câteva caracteristici opţionale suportate de ambele
profile vor fi probabil implementate în produsele 802.16e care au mai mult de câstigat din
funcţionalitatea suplimentară pe care o aduc . Dintre acestea enumerăm : suport
imbunatăţit pentru MIMO (Multiple input multiple output) si AAS (Adaptive Antenna
Systems), care va aduce o creştere substanţială a debitului efectiv şi abilităţii NLOS . O
diferenţă majoră între profilele 802.16-2004 şi 802.16e constă în tehnicile de
multiplexare folosite : OFDM pentru primul şi OFDMA pentru cel de-al doilea. Profilele
WiMAX bazate pe 802.16-2004 sunt mai potrivite pentru aplicaţiile fixe care folosesc
2
antene directive , deoarece OFDM este mai puţin complex decat SOFDMA . Ca urmare ,
reţelele 802.16-2004 sunt primele instalate şi mai ieftine , ca de altfel şi produsele
certificate WiMAX . OFDMA conferă profilelor 802.16e o mai mare flexibilitate când
gestionează diferite dispozitive ale utilizatorului cu variate tipuri de antenă şi factori de
formă . Acest standard aduce o reducere a interferenţei pentru dispozitivele utilizatorului
cu antene omnidirecţionale şi capabilităţi NLOS îmbunatăţite , cerinţe esenţiale pentru
abonaţii mobili . Posibilitatea de a meţine conexiunea când se trece de la o celulă la alta
(handoff) este o caracteristică esenţială a amendamentului 802.16e pentru acces mobil .
802.16e va oferi diferite tipuri de handoff , operatorul având libertatea să aleagă între ele .
Capabilităţile de roaming între furnizorii de servicii sunt implemente atât în 802.16-2004
cât şi în 802.16e WiMAX , dar ele sunt în special utile pentru accesul portabil si mobil.
Mai departe această lucrare va prezenta pe larg date despre cele două aplicaţii
principale ale WiMax-ului şi anume :WiMax-ul fix şi mobil.
3
Capitolul 1 Introducere în WiMax-ul fix
Munca progrsivă asupra WiMax-ului a fost realizată în timp şi a fost dezvoltată astfel
încât să ofere distanţă maxină , scopul final fiind de a oferi 90% fiabilitate . Pentru
atingerea acestor obiective , organizaţia IEEE s-a bazat pe tehnologii deja existente
pentru PHY(nivelul fizic) şi anume : multiplexarea cu diziziune ortogonală de frecvenţă
(OFDM) , duplexare prin diviziunea timpului (TDD) , duplexare prin diviziunea
frecvenţei (FDD) , modulaţie cu salt de fază în cuadratură (QPSK) şi modulaţie de
amplitudine pe purtatoare ortogonală (QAM).
APLICAŢIE
PREZENTARE
SESIUNE
TRANSPORT
REŢEA
4
1.1 NIVELUL FIZIC LA WIMAX
Unul din principalele repere la WiMax este tehnica OFDM . Această tehnică se
bazează pe ideea multiplexarii cu divizare în frecvenţă (FDM) . In sistemele FDM ,
, semnalele de la mai multe emiţătoare sunt transmise simultan (pe acelaşi slot de
timp) însă pe mai multe frecvenţe . Fiecare domeniu de frecvenţă (sub-purtătoare)
5
este modulat separat iar între sub-purtătoare se lasă un spaţiu numit banda de gardă
pentru a evita suprapunerea semnalelor. Când se utilizează multiplexarea prin divizarea în
frecvenţă pentru a permite mai multor utilizatori să împartă acelaşi canal fizic de
comunicaţie, atunci se numeşte Frequency Division Multiple Access (FDMA) – acces
multiplu cu divizare în frecvenţă.
Intr-un sistem OFDM , un şir de date cu o rată ridicată este divizat în mai multe
şiruri paralele de date cu o rată scăzută. Fiecare şir de date mai mic este ataşat unei sub-
6
purtătoare individuale şi apoi modulat folosind tehnici precum QPSK , 16-QAM , 64-
QAM .
OFDM-ul necesită mai puţină lăţime de bandă decât FDM-ul pentru a transporta
aceeaşi cantitate de informaţie , lucru care se traduce ca eficienţă spectrală superioară. Pe
lângă eficienţa spectrală ridicată , un sistem OFDM este mai potrivit într-un mediu fără
vizibilitate directă (NLOS).
Tehnologia OFDM cuplată cu o metodă de modulaţie avansată , conduce la obţinerea
unui semnal care prezintă o rezistenţă ridicată la interferenţe şi este utilizată pe o scară
largă în aplicaţiile de tip wireless.
Distanţa limitată
Staţia de bază →→→→→→→→→→→→→→→→Staţia de abonat
Probleme de interferenţă
NON-OFDM
Distanţă maximă
Staţia de bază →→→→→→→→→→→→→→→→→Statia de abonat
Rezistenţă la interferenţă
OFDM
(a) Frecventa
Frecventa
(b)
7
Figura 6. Tehnica FDM-OFDM
WiMax-ul este unicul standard care permite ambele tehnici de duplexare, şi anume :
TDD(duplex cu diviziune în timp) şi FDD(duplex cu diviziune în frecvenţă).
Duplexarea se referă la felul în care datele de UL(uplink) şi DL(downlink) sunt
aranjate într-o transmisiune wireless pe două căi . Legătura de DL transportă informaţii
de la o Staţie de bază (BS) la Staţiile de abonat (SSs) . Legătura de UL transportă
informaţii de la SS la BS.
Figura 7. Legaturile DL şi UL
8
Figura 8. FDD-modul full-duplex
Pentru trafic asimetric (capacităţi diferite de downlink şi uplink) este preferat modul de
transmisie TDD (Time Division Duplex). Pe termen lung , FDD (Frequency Division
Duplex) , care conduce la sisteme simetrice , poate deveni mai atractiv.
AAS descrie tehnica de formare a fasciculului şi este folosit la staţia de bază pentru o
creştere în câştig la destinaţia SS şi în acelaşi timp pentru a elimina interferenţa spre şi
dinspre alte staţii de abonat.
9
Tehnica AAS este utilizată pentru accesul multiplu cu diviziune spaţială (SDMA) astfel
încât mai multe staţii de abonat sunt activate şi pot recepţiona în acelaşi timp fiind
separate în spaţiu . Staţia de bază este capabilă să direcţioneze semnalul dorit către
diferite staţii de abonat folosind fasciculul şi poate lua în considerare diferenţele între
semnalele de la staţii de abonat diferite chiar dacă acestea operează pe acelaşi subcanal.
Sunt cinci variante în cadrul WiMax-ului fix ce sunt specificate la nivelul fizic .
Variantele sunt divizate în două categorii:
Operarea în benzi cuprinse între 2 şi 11 GHz a fost necesară pentru a oferi posibilitatea
de funcţionare NLOS (fără vizibilitate directă).Din cauza existenţei diferitelor obstacole
în calea semnalului , operarea cu rază vizuală (LOS) este ineficientă darorită propagării
pe mai multe căi . Datorită echipamentului şi a costurilor de instalare , antenele de
exterior sunt foarte scumpe . O descriere a specificaţiilor pentru patru interfeţe aeriene
(2-11 GHz) sunt prezentate mai jos.
10
1.3.2 Reţele metropolitane wireless OFDM
In reţelele metropolitane wireless OFDM , accesul este realizat prin acces multiplu cu
diviziune în timp (TDMA) şi în acest caz , interfaţa aeriana foloseşte multiplexarea cu
diviziune ortogonală în frecvenţă cu 256 de purtătoare.
Nivelul fizic în reţelele metropolitane (MAN) wireless este în mare , bazat pe tehnica
OFDM care este şi baza pentru TDD şi FDD . Nivelele de modulaţie folosite atât pentru
comunicaţia de la utilizator la staţia de bază (UL – UpLink) cât şi pentru comunicaţia
inversă (DL – DownLink) sunt BPSK -modulaţie cu deplasare binară de fază , QPSK-
modulaţie cu deplasare de fază în cuadratură, 16-QAM -modulaţie de amplitudine în
cuadratură cu 16 nivele şi 64-QAM . In final , nivelul fizic suportă fluxul transmis pe
DL folosind STC (codare spaţio-temporală) şi AAS cu SDMA (acces multiplu cu
diviziune spaţială) .
Structura cadrului pentru un sistem TDD este dată in figura 10 .Cadrul este divizat în
două părţi şi anume sub-cadrul de DL şi de UL . Sub-cadrul de DL este format dintr-un
antet de control al cadrului (FCH) ,un preambul si un număr de burst-uri de date .
Antetul specifică profilul burst-ului (tip de modulaţie , schema FEC-schema de contro a
erorii) şi lungimea unuia sau a mai multor burst-uri care îl urmează.
11
Elementele cadrului care sunt : DL-MAP , UL-MAP , DCD(desciptorul canalului
pentru DL) , UCD (descriptorul canalului pentru UL) şi alte mesaje de difuzare sunt toate
transmise la începutul primului burst . Restul sub-cadrului de DL constă în burs-uri de
date către staţiile de abonat individuale.
Algoritmul de cod este specificat de fiecare burst de date şi constă într-un număr
întreg de simboluri OFDM şi este asignat un profil de burst , o rată de cod şi un nivel de
modulaţie ce sunt folosite pentru acele date transmise în burst . Conţinutul sub-cadrelor
de DL şi UL sunt caracterizate de către DL-MAP şi UL-MAP . Ele descriu staţiile de
abonat care primesc şi/sau trimit în fiecare burst , sub-canalele pe care fiecare staţie de
abonat transmite (pe UL) şi codarea cu modulaţia care sunt folosite în fiecare burst şi în
fiecare sub-canal .
O porţiune a cadrului de DL numită zonă , poate fi desemnată ca zonă de transmisie
diversificată dacă este folosită transmisia diversificată . Folosind codarea spaţio-
temporală toate burst-urile de date din zona de transmisie diversificată vor fi trimise .
Dacă se foloseşte un sistem de antenă adaptiv o porţiune din sub-cadrul de DL poate fi
desemnată zonă de sistem adaptiv de antenă . In această parte a sub-cadrului , sistemul
adaptiv de antenă este folosit pentru a comunica cu staţiile de abonat . Şi în cazul UL
sistemul adaptiv de antenă este suportat .
12
Figura 12. OFDMA-atribuirea unui set de sub-purtătoare fiecărui utilizator
13
Staţia de bază transmite practic un semnal TDM în această arhitectură punct la
multipunct , având la dispoziţie sloturi de timp seriale , individuale pentru fiecare staţie
de abonat . In această situaţie este permisă operarea simultană cu TDD şi FDD.
→TDMA
Un sub-cadru pentru DL conţine două părţi – una pentru informaţia de control (ce
include preambulul de sincronizare) şi una pentru date . Un MAP de DL oferă informaţii
legate de atributele transmisiunii şi de momentul de inceput al acesteia.
1.4.6 Subcadrul de DL
Există câte un DL-MAP pentru fiecare cadru de DL . Funcţia lui DL-MAP este să
indice cu precizie timpul de tranziţie la nivel fizic dintr-un sub-cadru de DL care intră în
componenţa TDM . Profilul unui burst este folosit pentru transmiterea informaţiei pe DL
către fiecare SS. Informaţia este transmisă către SS în ordine descrescătoare a robusteţii ,
ceea ce poate avea ca rezultat o pierdere a sincronizării în DL.
14
precede recepţia , ceea ce rezultă în pierderea sincronizării , şi doar instrucţiunile acestea
predefinite de TDA permit recâstigarea sincronizării.
15
CAPITOLUL 2 INTRODUCERE IN NIVELUL MAC
Protocolul MAC este folosit pentru aplicaţii wireless punct la multipunct şi oferă o
rată de bit îmbunatăţită atât pentru UL cât şi pentru DL . Cu ajutorul algoritmilor de
alocare a benzii acesta asigură o cale prin care mai mulţi utilizatori să impartă acelaşi
canal. Fiecare utilizator necesită diferite servicii în funcţie de nevoile şi cerinţele sale .
In acest caz nivelul MAC în WiMax , oferă suport atât pentru trafic constant cât şi
pentru trafic în rafale , lucru care ajută la îmbunătăţirea calităţii serviciilor (QoS).
Arhitectura este de tip punct la multipunct pentru WiMax DL(de la staţia de bază la
staţiile de abonat).
Legăturile în cazul WiMax-ului se realizează având o staţie de bază ca punct central
cu o antenă ce ajută la acoperirea mai multor sectoare independente.
Nivelul MAC în cazul standardului 802.16 este orientat pe conexiune . Nivelul MAC
al IEEE 802.16 a fost proiectat pentru comunicaţii wireless de bandă largă de tip punct
la multipunct . Comunicaţia între BS şi SS se face la nivel wirelesss . Faţă de 802.11
unde se folosea metoda CSMA/CD pentru evitarea coliziunilor , în cazul standardului
802.16 acest rol este preluat de UL şi DL MAP . Staţia de abonat foloseşte TDMA
pentru a transmite către BS iar pentru comunicaţia BS→SS se utilizează TDM .
Controlul ambelor transmisiuni se realizează prin intermediul MAP-urilor.
Sub-nivelul principal pentru IEEE 802.16 MAC este MAC CPS întrucât defineşte
toate metodele pentru managementul conexiunii.
16
sens . Există două tipuri de conexiune MAC :una de management şi una pentru
transportul datelor . O staţie de abonat poate avea mai multe conexiuni cu staţia de bază
pentru servicii diferite , fie că este vorba de managementul reţelei sau transmiterea
efectivă de date.
Există patru tipuri de mecanisme de UL care sunt utilizate pentru atingerea scopurilor .
Aceste mecanisme sunt utilizate prin folosirea laţimilor de bandă allocate , metodelor de
interogare şi procedurilor de contenţie.
17
2) rtPS( Real time polling service –serviciu de alegere în timp real)-oferă suport pentru
fluxuri de date în timp real , compuse din pachete de dimensiune variabilă emise la
intervale periodice de timp precum fluxuri video MPEG.
3) nrt PS(non real time polling service-servicii de alegere in timp non-real)-oferă suport
pentru fluxuri de date tolerante la întârzieri compuse din pachete de dimensiune variabilă
4) BE(best effort-cel mai bun efort-efort minim)-oferă suport pentru fluxuri de date ce
nu au un minim de nivel al serviciului şi care sunt transmise în limita laţimii de bandă
disponibilă.
In cazul aplicaţiilor în timp real cum ar fi vocea , sunt necesare mai multe servicii
periodice , astfel încât factorul de întarziere să fie evitat pe cât se poate .
Maparea diferitelor servicii pe o staţie de abonat permite obţinerea unor nivele variate
ale calitaţii serviciilor la stabilitea unei conexiuni .Ca şi consecinţă a instalării unei staţii
de abonat este furnizat un serviciu adecvat . Odată ce staţia de abonat înregistrează acest
tip de serviciu particular , oferă o referinţă pentru cererea de bandă şi similar noi
conexiuni sunt create când un utilizator cere o schimbare de serviciu . Conexiunea constă
din două lucruri :
- tip de serviciu
- MAC
Pe cealaltă parte , nivelul MAC va face tot ce poate pentru a oferi o utilizare cât mai
eficientă a laţimii de bandă.
18
-sub-nivelul de convergenţă al pachetelor pentru servicii cu pachetizare
(Ethernet,IP,VLAN)
3.Sub-antet de pachet – indică împachetarea mai multor SDU într-un singur PDU
19
2.4 Impachetarea şi fragmentarea
Impachetarea şi fragmentarea reprezintă procese ce sunt potrivite pentru WiMax-ul
fix ,în acest caz alocarea de bandă este realizată astfel încât să se obţina mai multă
fiabilitate şi eficienţă.
In cazul fragmentării , o unitate de date de servicii (MAC SDU) este subdivizată în mai
multe unităţi de date de servicii (MAC SDUs) diferite.
In cazul împachetării , mai multe unităţi de date de servicii (MAC SDUs) sunt
împachetate într-o singură unitate de date de servicii , care este diferită faţă de
fragmentare.
Pentru a folosi eficient banda , WiMax-ul permite procesări paralele pentru fragmentare
şi împachetare.
Funcţia de bază a procedurii ARQ este de a transmite blocuri MAC SDU , în cazul
recepţionării unui bloc eronat . MAC foloseşte un mecanism bazat pe fereastră glisantă ,
caz în care transmiţătorul poate trimite mai multe blocuri fără a primi vreo confirmare . In
plus receptorul trimite transmiţătorului mesaje ce conţin confirmări pentru a-i specifica
câte blocuri SDU au fost pierdute şi câte au fost primite . Blocurile pierdute sunt
transmise din nou .
20
CAPITOLUL 3 Nivelul de convergenţă a transmisiei (TC)
NIVELUL MAC
NIVELUL FIZIC
- Structura sesiunii
- Autentificarea
In cazul unui flux de servicii , controlul este realizat chiar de RLC (radio link control-
controlul legăturii radio) . La implicarea factorului de WiMax , procesul constă într-o
tranzacţie între SS şi BS . Principala sarcină a FEC-ului defineşte profilul de burst ,
laţimea de bandă şi criptarea . După realizarea configurării şi funcţionării cu succes a
SS , următoarea fază este alocarea unui canal corespunzător.
21
3.2 Alocarea de canal
Cele mai noi protocoale de nivel MAC , permit configurare automată pentru utilizator
, cumpărătorul sau utilizatorul trebuind doar să pornească SS-ul care va simţi singur
mediul.
După pornirea cu success a staţiei de abonat , aceasta începe automat să simtă
frecvenţele adunate în jurul său.
Sincronizarea are loc odată ce frecvenţa solicitată a fost aleasă de staţia de abonat ce
se află în legătură cu staţia de bază . Odată ce nivelul fizic este sincronizat cu staţia de
abonat va începe să caute mesaje de management DCD (Downlink Channel Descriptor)
şi UCD (Uplink Channel Descriptor) care permit staţiei de abonat să identifice
modulaţia şi schemele FEC ce vor fi folosite pe purtătoarea staţiei de bază.
Staţia de abonat va începe să caute toate mesajele valide de tip UL-MAP care sunt
prezente în interiorul cadrelor , cu scopul de a identifica informaţia petru clasificare . Un
mesaj RNG-REQ (ranging request message-mesaj de solicitare a clasificării) este
solicitat pentru a fi identificat de staţia de abonat ; în acest caz este folosit un algoritm
complex . Procedura începe cu o putere joasă însă după anumite progrese se va obţine
un câştig de putere înainte să fie primit un răspuns referitor la clasificare.
22
Staţia de bază Staţis de abonat
23
3.2.1.1 Autentificarea şi înregistrarea staţiei de abonat
O staţie de abonat autentică va conţine un certificate digital valid X.509 care este
instalat în timpul perioadei de fabricaţie . Când staţia de abonat face o cerere de
autentificare , aceste certificate sunt evaluate pentru verificarea autenticităţii staţiei de
abonat . Acest lucru este realizat de adresa MAC pe 48 de biţi .
Prin monitorizarea certificatelor instalate în staţia de abonat , reţeaua se poate asigura
că este vorba despre staţia de abonat corectă pentru acea reţea particulară şi în consecinţă
este autorizată . Pe baza validării şi verificării staţiei de abonat , va fi permisă intrarea sa
în reţea .
Identificarea va fi realizată de reţea pentru staţia de abonat şi dacă autorizaţia este
validă va fi permis staţiei de abonat să intre în reţea , lucru care va fi realizat de un cod
de autorizare (AK) folosit petru securitate .
3.2.1.2 Conectivitate IP
O adresă IP este asignată staţiei de abonat de către reţea , odată ce conexiunea este
realizată , cu ajutorul protocolului DHCP . Principala sarcină a protocolului DHCP este
de a furniza o adresă TFTP staţiei de abonat cu uicul scop de a căpăta un fişier de
configurare necesar pentru a progresa.
In cazul acesta , unui proces de serviciu i se alocă resurse şi nu este folosit pâna la
validarea sa . Fiecarui proces de serviciu i se alocă un CID şi este mapat pe MAC . In
WiMAX procesele de serviciu sunt preconfigurate şi în final staţia de bază iniţializează
procesul de serviciu la iniţializarea staţiei de abonat.
24
basculantă). Avantajul major al WiMAX –ului este că suportă schimbări dinamice ale
reţelei.
1. Cerere de autentificare
25
CAPITOLUL 4 Controlul legăturii radio
26
6.Controlul legăturii radio continuă să adapteze UL-ul şi DL-ul staţiei
de abonat
27
Moduri de operare :
4.1 UL-ul
Staţiile de bază impun algoritmi care definesc propriile lor reguli în vederea alocărilor
pentru UL şi a cererilor între BS şi SS.
28
Capitolul 5 Analiza spectrului WiMax
La alocarea spectrului sunt două tipuri de benzi ,una este licenţiată şi una este
nelicenţiată de autorităţile guvernamentale . In comunicaţii , pentru a livra date , poate fi
ales ori spectrul licenţiat ori cel nelicenţiat . Mulţi furnizori de servicii wireless de
internet aleg să folosească spectrul nelicenţiat pentru că folosirea sa este gratuită şi poate
reduce costul efectiv . Pentru desfăşurarea WiMax-ului poate fi nevoie de dezvoltarea
stţiilor de bază şi a staţiilor de abonat petru a obţine o diversitate a frecvenţelor radio . O
staţie de abonat pentru un sistem WiMax include un procesor de comandă (control) , un
processor de bandă de bază , o unitate MAC şi un modul analog RF care asigură un
serviciu ca şi 802.16x într-o bandă specifică licenţiată sau nelicenţiată.
29
Figura 17. Benzile centimetrice între 2 şi 6 GHz disponibile pentru acces
wireless în bandă largă
Figura 17 , arată varietatea benzilor disponibile pentru acces wireless de bandă largă în
plaja de valori de la 2 la 6 GHz . Aceste benzi sunt identificate ca licenţiate sau
nelicenţiate . Benzile licenţiate sunt benzile deţinute de companii care au plătit pentru a
folosi serviciile acestor benzi . Benzile nelicenţiate sunt disponibile gratis pentru aplicaţii
experimentale sau ale întreprinderilor.
Mulţi furnizori de internet wireless sunt interesaţi să utilizeze benzi nelicenţiate pentru
că sunt gratis , astfel obţinându-se o economie de bani şi de timp . Folosind aceste benzi
nelicenţiate se reduce costul pentru abonaţi şi se obţine o opţiune alternativă competitivă
la DSL şi serviciile prin cablu . Pe cealaltă parte marile companii ce folosesc spectru
licenţiat îl pot vinde pentru servicii business oferind fiabilitate şi robusteţe.
1. Banda de 3,5 GHz : In multe ţări din Europa şi Asia , banda de 3,5 GHz reprezintă
spectru licenţiat ce este disponibil pentru acces wireless de bandă largă , dar nu este
folosit în Statele Unite . Această bandă acoperă 300 MHz , mai exact se întinde între 3,3
GHz şi 3,6 GHz . In acest spectru licenţiat , marile companii pot oferi abonaţilor la
internet preţuri competitive.
30
2. 5GHz U-NII (Infrastructuta naţională nelicenţiată de informaţie ) şi benzile:
Banda radio U-NII face parte din spectrul de radio frcvenţă şi operează pe 3 plaje de
valori şi anume:
4. 2,4 GHz ISM (Industrial , Scientific , Medical) :Benzile ISM cu volori în gama de
2,4 GHz , au fost rezervate internaţional pentru folosirea zonei de RF în scopuri
Industriale , ştiinţifice şi medicale . Benzile sunt nelicenţiate şi oferă aproximativ o
laţime de 70 MHz.
Se încearcă concentrarea spectrului iniţial între valorile de 3,5 GHz şi 5 GHz unde
avem mai puţine interferenţe şi cerinţe rezonabile asupra nivelului de putere . Acest
lucru va ajuta sigur să crească rata pentru serviciul de acces wireless de bandă largă
WiMax în întreaga lume pentru că aceste benzi reprezintă cel mai ridicat potenţial pe
piaţă şi permit abonaţilor şi utilizatorilor să reducă costul.
31
5.3.1 Limitele de putere
Dacă orice furnizor de servicii sau oricare staţie de lucru vrea să folosească spectrul
nelicenţiat pentru implementarea accesului wireless în bandă largă WiMax , atunci
înţelegerea deplină a comisie federale de comunicaţie este necesară . Câteva probleme
sunt prezentate în continuare:
PUNCT LA MULTIPUNCT :
Furnizorilor de servicii WiMAX care vor să comunice ori să opereze în acest mod , le
este permisă doar o putere de ieşire a transmiţătorului de până la 30dBm (sau 1W) cu o
antenă de 6dBi , sau 36 dBm (adică 4W) de putere radiată efectivă folosind o antenă cu
izotropie imperfectă . Puterea de ieşire a transmiţătorului
trebuie sa fie redusă cu 1 dB pentru fiecare dB câstigat de antena peste 6dBi.
PUNCT LA PUNCT
Pentru fiecare 3dB de câştig al antenei peste 6dBi , un furnizor de serviciu internet
fără fir trebuie să reducă puterea de ieşire a transmiţătorului cu câte 1 dB (sub valoarea
de 1 W) . De exemplu, puterea unei antene de 24dBi este cu 18dB mai mare decât cea a
unei antene de 6dBi.
32
5.4 Licenţele şi spectrul WiMax
In ziua de azi , în lume , există un total de 720 licenţe pentru spectrul de acces wireless
în bandă largă / WiMax . America de Nord este de departe liderul în materie de licenţe
WiMax , având un total de 393 de licenţe pe lângă Europa cu 184 licenţe, regiunea Asiei
Pacifice cu 97 licenţe şi în sfârşit America Latina şi Caraibe . Este de menţionat că
licenţele de folosire a spectrului pentru serviciile de bandă largă de natură educaţională
nu sunt incluse în numărătoarea din USA deoarece ele nu sunt alocate pentru aplicaţii
comerciale.
După cum este arătat în figura 18 este o diferenţă clară între America de Nord şi
Europa , referitor la tipul frecvenţelor WiMax acordate . In graficul pentru America de
Nord , 94% din frecvenţe , au fost repartizate în banda cu valori între 2,3 şi 2,5 GHz ,
iar restul licenţelor au fost repartizate în banda de 3,5 GHz. valabile doar în Canada . In
Europa , 76% din frecvenţele WiMax au fost repartizate în banda de 3,5 GHz.
In regiunea Asiei Pacifice 74% din licenţele WiMax au fost repartizate în banda cu
valori între 2,3 şi 2,5 GHz . In final , America Latină şi Caraibe au o situaţie
asemănătoare cu cea a Europei , 79% din licenţe fiind repartizate în banda de 3,5 GHz.
33
Europa Asia America de N ( doar Canada) Cala
numar de licente la 2,3-2,7GHz per regiune 45 72 327 9
numar de licente la 3,5 GHz pe regiune 141 25 22 35
350
300
250
100
50
0
Europa Asia America Cala
de N (
doar
Canada)
După cum se vede în figura 20 , putem lua America de Nord ca pe un exemplu perfect
datorită faptului că 100% din licenţele WiMax sunt regionale pe când în Europa 78 % din
licenţe sunt regionale iar în Caraibe şi America Latina sunt 71% licenţe regionale.
34
Licente WiMax regionale % 78 51 100 75
120
100
80
Licente WiMax
nationale %
60
Licente WiMax
regionale %
40
20
0
Europa Asia America de Cala
N
Australia reprezintă una din puţinele ţări în care WiMax-ul mobil este permis în banda
de frecvenţă de 3,5 GHz.
Asia Pacifică este pe locul 2 ca număr de ţări ce permit WiMax-ul mobil în banda de 3,5
GHz şi se aşteaptă să fie foarte utilizat WiMax-ul mobil datorită densitaţii mari de
populaţie.
In final regiunea CALA este mult în urma regiunilor menţionate anterior , doar
Venezuela şi Columbia permiţând mobilitate limitată la 3,5 GHz.
CAPITOLUL 6 VITEZA DE TRANSFER PENTRU WIMAX
35
Teoretic tehnologia WiMax poate oferi o viteză maximă de 75 Mbps per canal , însă ,
într-un sistem real , performanţa va fi mai scăzută , obţinând o viteză de până la 45 Mbps
per canal pentru aplicaţii wireless de bandă largă fixe . Capacităţile ce revin unui client la
folosirea WiMax-ului vor fi diminuate în aplicaţiile în timp real însă vor fi mult mai
ridicate decât în cazul tehnologiei 3G.
-dimensiunea canalului
-numărul de sub-purtătoare dintr-un canal
-sub-purtătoarele folosite ca şi canale pilot
-sub-purtătoarele folosite ca şi canale de separaţie
-durata simbolului care include şi durata de separare a simbolurilor
-rata de modulaţie
-rata de codare FEC
Pe lângă canalele de separaţie mai există şi canalele pilot care nu transportă date şi sunt
folosite pentru sincronizare astfel încât receptorul va ştii exact care este frecvenţa folosită
de transmiţător pe care poate decoda semnalul.
36
Pentru creşterea fiabilităţii WiMax-ului , standardul IEEE 802.16-2004 suportă tehnici
opţionale cu antene multiple , cum ar fi : codarea spaţio-temporală Almouti , sistemul de
antene adaptive , MIMO(sisteme cu intrări şi ieşiri multiple) . Există multe tipuri de
modulaţie definite în cadrul standardului 802.16 , însă ne vom ocupa de OFDM datorită
robusteţii sale la propagarea pe mai multe căi şi a uşurinţei de a folosi tehnici cu antene
multiple.
Există mai multe avantaje la folosirea tehnicilor cu antene multiple decât la folosirea
tehnicilor cu o singură antenă printre care se enumeră :
■ câştig de putere : folosind antene multiple putem obţine câştigul şi în acest fel
semnalul adaugă coerenţă
■ creşterea raportului semnal-interferenţă : prin folosirea mai multor căi putem obţineun
câştig , deci probabilitatea ca oricare cale să fie într-o stare rea , nu poate reduce puterea
semnalului
Pentru sistemele de antene adaptive , mai multe semnale suprapuse pot fi transmise
simultan , folosind accesul multiplu cu diviziune în spaţiu (SDMA) , care este o tehnică
ce exploatează dimensiunea spaţiului pentru a transmite mai multe fascicule separate
spaţial.
Pentru sisteme cu intrări şi ieşiri multiple , multiplexarea spaţială este des folosită .
Multiplexarea spaţială transmite şiruri de date codate peste diferite domenii spaţiale.
Performanţa înaltă şi interferenţa scăzută pentru MIMO şi AAS , fac aceste sisteme
atât de atractive în raport cu alte tehnici pentru sistemele WiMax.
Pentru WiMax , cel mai simplu sistem MIMO este cel cu intrări multiple şi ieşire unică
(MISO) .
37
Acest capitol prezintă analiza securităţii WiMax-ului . Ameninţările aspupa securităţii ,
sunt analizate în funcţie de probabilitatea lor de apariţie , posibilul impact cu utilizatori
individuali sau sisteme şi în funcţie de riscul global pe care îl reprezintă.
7.1 Metodologie
UTILIZATOR SISTEM
scăzut Neplacere,deranj Întrerupre 1
IMPACT foarte scurtă
mediu Pierdere servicii Întrerupere 2
scurtă
puternic Pierdere servicii Intrerupere
pe timp lungă 3
îndelungat
38
pentru a conduce un atac sau există o motivaţie puternică pentru ca un atacator să
pornească un atac.
Criteriul impact , evaluează consecinţele unui atac . Impactul este scăzut dacă un atac
va crea doar neplăcere utilizatorului . Dacă un atac este direcţionat către un sistem care
serveşte mai mulţi utilizatori , atunci posibilele întreruperi sunt foarte limitate . De
exemplu , numărul de utilizatori afectaţi este limitat , sau întreruperile sunt foarte scurte .
Impactul este mediu dacă atacul este direcţionat către un singur utilizator şi acel
utilizator va suferi o pierdere de servicii pe o perioadă considerabilă de timp . Dacă atacul
este direcţionat către un sistem , întreruperile sunt limitate şi există posibilitatea unor
pierderi financiare , dar limitate . Impactul este puternic dacă atacul direcţionat către un
utilizator provoacă pierderi de servicii pe o perioadă lungă de timp . Dacă atacul este
direcţionat către un sistem atunci întreruperile se întind pe o perioadă lungă de timp şi un
număr mare de utilizatori este afectat . In consecinţă pot apărea pierderi financiare
substanţiale.
7.2 Analiza
O reţea de acces wireless WiMax , constă din staţii de bază şi staţii mobile . Staţia de
bază furnizează ataşament de reţea pentru staţia mobilă . Staţia mobilă selectează acea
staţie de bază care oferă cel mai puternic semnal . Arhitectura protocoalelor WiMax-ului
este structurată în două importante nivele : nivelul MAC şi nivelul fizic (fig.21).
39
MAC
CONVERGENŢĂ
SAP
CONVERGENŢĂ
SUB-NIVEL
PRINCIPAL
SECURITATE
SAP
NIVELUL FIZIC
Mai departe vom examina ameninţările asupra securităţii la nivel fizic şi apoi la nivel
MAC.
40
La nivelul fizic , fluxul de biţi este structurat ca o secvenţă de cadre de lungimi egale ca
în figura 22.
Sub-cadrul de UL (TDMA)
frecvenţa
................ ...........
Sub-cadru de DL
timp
FDD
Sub-cadru de DL ...........
TDD
Sub-cadrul de UL (TDMA)
Figura 22
Deoarece sub-nivelul de securitate este deasupra nivelului fizic , acesta din urmă este
nesigur . WiMax-ul este vulnerabil la atacurile asupra nivelului fizic cum ar fi bruiajul
41
sau scrambling . Bruiajul este obţinut prin introducerea unei surse de zgomot , suficient
de puternică pentru a reduce semnificativ capacitatea canalului . Bruiajul este ori
neintenţionat ori premeditat . Informaţiile şi echipamentele necesare pentru a realize
bruiajul nu sunt greu de obţinut . Rezistenţa la bruiaj poate fi sporită prin creşterea puterii
semnalelor sau prin creşterea laţimii de bandă folosind tehnici de împrăştiere (modulaţia
cu salt de frecvenţă , modulaţia cu spectru împrăştiat prin secvenţă directă) . Sunt
disponibile mai multe metode pentru a creşte puterea semnalului şi anume un
transmiţător mai puternic , câştig ridicat la antena de transmisie şi câştig ridicat la antena
de recepţie . Bruiajul este uşor de detectat printr-un echipament de monitorizare a
spectrului radio.
42
7.4 Ameninţările nivelului MAC
Nivelul Mac este orientat pe conexiune . Există două feluri de conexiune : conexiuni
de administrare şi conexiuni de transport de date . Conexiunile de administrare sunt de
trei feluri : de bază , primare şi secundare . O conexiune de bază este creată pentru fiecare
staţie mobilă când intră în reţea . Aceasta este folosită pentru mesaje scurte şi urgente de
administrare . Conexiunea primară este şi ea creată pentru fiecare staţie mobilă la
momentul intrării în reţea dar este folosită pentru toleranţa întârzierii mesajelor de
administrare . A treia conexiune de administrare este cea secundară .
43
Figura 23. Modelul de securitate
Liniile reprezintă relaţiile dintre punctele terminale . Există trei tipuri de asociaţii de
securitate : SA primară , SA statică şi SA dinamică . Fiecare SA are câte un identificator
SAID , de care staţia de bază şi staţia mobilă se folosesc pentru a obţine parametrii de
securitate . SA conţine de asemenea algoritmi de criptare , chei de criptare şi vectori de
iniţializare . Există o singură SA pentru fiecare staţie mobilă . SA primară este stabilită
când staţia mobilă este iniţializată . Asociaţiile de securitate statice sunt create de staţia
de bază în timpul iniţializării staţiei mobile . Avem o asociaţie de securitate statică pentru
fiecare serviciu de bază unicast . O staţie mobilă se poate abona la servicii adiţionale fapt
care duce la existanţa mai multor asociaţii de securitate statice adiţionale . Asociaţiile de
securitate dinamice sunt create pe parcurs , în funcţie de nevoi . SA statice şi dinamice
pot fi împărţite între mai multe staţii mobile când este folosită transmisiunea multicast.
44
Esenţa entităţilor de date este reprezentată de : certificatul X509 , cheia de autorizaţie
(AK) , cheia de criptare şi cheia de autentificare a mesajului . Fiecare staţie mobilă este
preconfigurată cu un certificate X509 . Certicicatul X509 este persistent . Acesta conţine
cheia publică (PK) a staţiei mobile folosită pentru autentificarea . Toate celelalte chei
sunt stabilite în timpul autorizării şi trebuiesc revizuite periodic , prin reautorizare . Staţia
de bază determină cheia de autorizaţie şi o pasează staţiei mobile . Cheia de autorizaţie
are un număr de ordine de la zero la 15 şi o anumită durată de viaţă . Pentru o tranziţie
lentă , două chei de autorizaţie pot fi active simultan având astfel o suprapunere a
perioadei de viaţă . Timpul de viaţă al unei chei de autorizaţie variază de la o zi la 70 de
zile . Staţia mobilă foloseşte cheia de autorizaţie ca să obţină cheia de criptare şi cheia de
autentificare a mesajelor.
Intrarea în reţea a unei staţii mobile este formată din urmatorii paşi:
Când se poate , înainte de criptare , fiecărui pachet îi este dată o identitate unică print-
un număr reprezentat dintr-un pachet de 4 biţi (creşte de la o unitate de date la alta) . Este
de notat că pentru unicitate sunt plaje de valori separate pentru UL şi DL . 802.16e
foloseşte standardul de criptare a datelor (DES) în modul CBC (mod de înlănţuire a
45
codurilor bloc) sau standardul avansat de criptare (AES) în modul CCM , pentru criptarea
datelor din unităţile MAC PDU . Protecţia integrităţii traficului de date pentru 802.16 nu
a existat înainte de 802.16e .802.16e introduce un mechanism de protecţie a integrităţii
pentru traficul de date.
46
ameninţare algoritm probabilitate impact risc
bruiaj 3 1 3
Bruiaj de tip 2 1 2
scrambling
Ascultarea DES-CBM 1 1 1
traficului
AES-CCM
Lista 3 3 9
dispozitive
Mascarada
staţiei de bază Procedeu de 2:1 3:2 6:2
sau a staţiei de autentificare
abonat X509
AES MAC 1 3 3
47
Tipurile de autentificare aplicabile în WiMax 802.16 sunt listate în tabelul 3 . Printre
acestea se găseşte şi autentificarea dispozitivului care este utilă pentru identificarea
dispozitivelor furate şi pentru blocarea accesului acestora în reţea . Această autentificare
este bazată pe certificatul RSA/X509. Certificatul poate fi programat într-un dispozitiv de
producătorul său . Acesta este unilateral , cu alte cuvinte staţiile de bază nu pot fi
autentificate . Orice slăbiciuni în autentificare , dau posibilitatea apariţiei unor ameninţări
de tip mascaradă atât pentru staţia mobilă cât şi pentru cea de bază . Astfel de atac constă
în reprogramarea unui dispozitiv cu adresa hardware a altui dispozitiv . Aceasta este o
problemă bine cunoscută în serviciile nelicenţiate cum ar fi WiFi/802.11 , dar care a fost
ţinută sub control în reţelele celulare datorită dificultăţii executării ei datorită modulului
de identitate a abonatului (SIM) . Adresa poate fi furată prin interceptarea mesajelor de
management . O staţie de bază falsă este o staţie atacatoare care imită o staţie de bază
legitimă .O staţie de bază falsă derutează un set de staţii mobile ce încearcă să obţină
servicii prin ceea ce ei cred că este o staţie legitimă . Metoda exactă de atac depinde de
tipul reţelei . Intr-o reţea WiFi , care foloseşte accesul multiplu cu detecţie de purtătoare
(CSMA) , atacatorul trebuie să capteze identitatea unui punct de acces legitim , să
construiască un mesaj folosind identitatea punctului de acces , să aştepte până mediul este
nefolosit şi să trimită mesajul . Pare a fi în topul ameninţărilor securităţii reţelelor
WiFi/802.11 . In reţeaua WiMax/802.16 este mai greu de realizat , datorită modelului de
acces multiplu cu diviziune în timp . Atacatorul trebuie să transmită în timp ce staţia de
bază legitimă transmite . Semnalul atacatorului trebuie să ajungă la receptorul ţintă cu
mai multă putere şi trebuie să pună semnalul staţiei de bază legitime într-un plan secund .
Din nou , atacatorul trebuie să capteze identitatea staţiei de bază legitime şi să
construiască un mesaj folosind acea identitate . Atacatorul trebuie să aştepte până când
începe un slot de timp alocat staţiei de bază legitime . Atacatorul trebuie să transmită
până când puterea semnalului în dbm este mai mare decât cea a semnalului de la staţia de
bază legitimă . Staţiile mobile îşi reduce câştigul şi decodează semnalele de la atacator în
locul celor de la staţia de bază legitimă.
48
pentru că poate duce la pierderi financiare limitate . In cazul unui utilizator riscul este
mare şi este nevoie de măsuri . Pentru un sistem riscul este minor şi nu este nevoie de
măsuri.
Dacă este folosită autentificarea bazată pe protocolul EAP este mai sigur să spunem ca
probabilitatea unei mascarade a staţiei de bază sau a staţiei mobile există . Impactul este
acelaşi ca pentru autentificarea bazată pe certificate X509 . Riscul este critic pentru un
utilizator şi major pentru un sistem.
TIP MECANISM
CERTIFICAT X509/RSA
49
Există posibilitatea apariţiei atacurilor de tip respingere de servicii (DoS) . Un atac
DoS poate fi executat prin inundarea victimei cu un număr foarte mare de mesaje de
autentificat . Acest lucru este posibil . Impactul asupra unui sistem este mediu , dar poate
fi ridicat asupra unui utilizator .
CONCLUZIE
50
CAPITOLUL 8 METODE DE REDUCERE A INTERFERENŢEI
Odată cu extinderea treptată a reţelei într-un sistem fără fir , numărul abonaţilor care
lucrează în aceeaşi frecvenţă va creşte , fapt care va creşte atât de mult interferenţa încât
tehnologia aceasta nu-şi va atinge scopul devenind o problemă majoră în telecomunicaţii.
Grupul de lucru pentru protecţie contra interferenţei care aparţine de grupul special
pentru politica spectrului a Comisiei federale pentru comunicaţie (FCC) , recomandă ca
FCC să facă munca de analiză utilizând temperatura de interferenţă pentru măsura şi
controlul interferenţei.
51
recepţie şi multiplicând cu un factor egal cu raportul dintre lăţimea de bandă a filtrului şi
a semnalului nedorit.
52
Figura 25. Lobii transmiţătorului
53
8.1 Surse externe de interferenţă
Parametrii majori care trebuiesc luaţi în considerare de către inginerii de reţea pentru
minimizarea surselor externe de interferenţă sunt în număr de patru :
● Distanţa faţă de semnalul util (cu cât mai aproape cu atât mai bine) sau distanţa la
interferenţă (cu cât mai departe , cu atât mai bine)
54
In reţelele WiMax MAN , dacă sursa este la distanţă mare , atunci nu apare nici un fel
de interferenţă. In acest fel semnalul perturbator devine prea slab pentru a mai putea crea
interferenţă. O altă posibilitate este ca staţia de bază sa fie la o distanţă mare faţă de
dispozitivul abonatului şi atunci semnalul devine tot mai slab cu creşterea distanţei şi
mai uşor de afectat de interferenţă deoarece semnalul perturbator poate deveni mai
puternic decât semnalul dorit . In figura 26 se poate observa aria de acoperire a fiecărei
celule cu staţie de bază :
55
8.2 Surse interne de interferenţă
Distorsiunea multi-cale este o forma de interferenţă care apare atunci când semnalul
radio urmează mai multe căi între transmiţător şi receptor.Acest lucru se întâmplă în
celule cu suprafeţe reflectoare .
-Undele de RF reflectate îsi continuă drumul şi ajung mai târziu la recepţie decât unda de
RF directă
-Semnalul reflectat pierde mai multă energie decât semnalul ce o ia pe calea directă ,
datorită rutei mai lungi
56
-Semnalul pierde energie datorită reflexiei
-Când diferitele forme de undă se combină , ele cauzează denaturarea formei de undă
dorită şi afectează capacitatea de decodare a receptorului . Când semnalele reflectate sunt
combinate la recepţie , chiar dacă intensitatea semnalului e puternică , calitatea acestuia e
slabă.
Dacă există diferenţă în timp între două căi , diferitele semnale se vor suprapune şi vor
dezvolta interferenţa între simboluri . Tehnica OFDM este de mare ajutor la eliminarea
multor probleme legate de interferenţă în cazul WiMax-ului.
57
CAPITOLUL 9 Comparaţie între WiMax şi WiFi
Deşi cele două tehnologii au în comun anumite caracteristici tehnice fundamentale , ele
abordează spaţiul wireless din perspective total diferite.
Mai departe vom face o comparaţie între cele două tehnologii subliniind asemănările şi
diferenţele fundamentale .
■ Spectru licenţiat de 3,5 GHz : O porţiune de spectru licenţiat a fost alocat în plaja de
valori între 3,4 şi 3,7 GHz şi este folosit în restul lumii , mai ales în Europa
Licenţiată 2 – 11 GHz -
58
9.2 Comparaţie între funcţionări WiMax-WiFi
WiFi foloseşte unde radio , exact ca telefoanele mobile şi comunicaţia într-o reţea
wireless este foarte asemănătoare cu comunicaţiile radio duplex . Un adaptor wireless
converteşte datele în semnale radio şi le transmite folosind o antenă . Un router wireless
primeşte semnalul şi îl decodează . Acesta trimite informaţia către internet folosind o
conexiune fizică Ethernet . Procesul lucrează şi invers , router-ul poate primi informaţii
dinspre internet , pe care le converteşte în semnale radio şi le trimite către adaptorul
wireless al calculatorului.
59
Figura 29 Reţeaua WiFi
WiFi hostpot reprezintă un punct de acces la internet într-o locaţie publică cum ar fi
:cafenea , spital , hotel , aeroprt , etc . Acest punct de acces serveşte ca staţie centrală
numită staţie de bază.
- Un turn de antene WiMax , similar cu cel folosit în telefonia mobilă – un singur turn
WiMax furnizează acoperire unei suprafeţe foarte mari.
60
Figura 30 Funcţionarea WiMax-ului
Raza de acţiune pentru Wi-Fi este foarte limitată în comparaţie cu cea pentru WiMax,
ajungând la doar 30 m în comparaţie cu 50 km pentru o vizibilitate directă şi 8 km în
condiţii fară vizibilitate . Cea mai mare cerere este mobilitatea însă şi obţinerea unei
latenţe scăzute şi a unei pierderi scăzute de pachete în timp ce utilizatorul îşi schimbă
locaţia , reprezintă o sarcină importantă.
802.16 MAC , include multe caracteristici potrivite pentru o gamă largă de aplicaţii la
diferite grade de mobilitate, cum ar fi:
61
9.4 Fiabilitate şi securitate WiMax-WiFi
Spre deosebire de WiFi unde problemele de securitate au fost tratate după finalizarea
standardului , în cazul sistemelor WiMax securitatea a fost tratată prioritar . Standardul
include metode pentru asigurarea confidenţialităţii utilizatorilor şi pentru prevenirea
accesului neautorizat.
Tabelul 6
● WEP (Wired Equivalent Privacy) - a fost prima metodă de criptare folosită pentru
WiFi . WEP este un algoritm proiectat pentru a oferi echivalentul securităţii reţelelor cu
fir.
● Adresa MAC – această tehnică implică folosirea adresei fizice MAC a clientului
62
sisteme folosesc standardul de criptare avansat AES (Advanced Encryption standard)
întrucât este mai uşor de implementat.
PKM (Privacy and Key Management Protocol) – este un protocol ce asigură schimbul
sigur de chei de criptare între BS si SS. Acest protocol ajută şi BS-ul in selecţia accesului
la mediu.
63
9.6 Rata datelor şi latenţa transmisiei
Tabelul 7
Una din principalele diferenţe dintre WiMax şi WiFi este cea dintre rata datelor ,
WiMax-ul având o rată a datelor de pânaă la 100 Mbps în comparaţie cu WiFi care
ajunge la doar 54 Mbps . Configuraţiile pentru WiMax au imbunătăţit multe deficienţe
ale standardului WiFi furnizând lăţimi de bandă mai mari şi o rată a datelor mai mare.
WiFi 802.11b oferă eficienţă spectrală între 0,04 şi 0,44 bps/Hz , iar varianta 802.11 a
sau g oferă eficienţă spectrală între 0, 24 şi 2,7 bps/Hz pe canal de 20 MHz . In cazul
WiMax-ului combinaţia dintre modulaţie şi schemele de codare duce la o eficienţă
spectrală de pâna la 5 bps/Hz . Asta ar însemna o rată de transmisie de 100 Mbps într-un
canal radio de 20 MHz . Eficienţa spectrală scade pe măsură ce creşte raza de transmisie
deci va fi mai realist sa spunem că avem o eficienţă spectrală de până la 3,5 bps / Hz sau
o rată a transmisiei de până la 70 Mbps într-un canal de 20 MHz.
64
802.16 802.16a 802.16e
65
WIMAX WIFI WIFI
802.16a 802.11b 802.11a/g
66
CAPITOLUL 10 ANALIZA COSTURILOR PENTRU WIMAX
Costul dezvoltării şi gestionării unei reţele de bandă largă poate fi împărţit în două
categorii:
- Cheltuieli capitale
- Cheltuieli operaţionale
- Staţii de bază
- Pregătirea amplasamentului
- Platformele de servicii
- Spectrul
67
● CPE (echipamentul clientului) se referă în principal la telefoane , modemuri DSL sau
modemuri de cablu
● BACKHAUL
● BTS (staţia de bază) - este echipamentul ce facilitează comunicaţia wireless între
echipamentul utilizatorului şi reţea . Echipamentele utilizatorilor pot fi telefoane mobile ,
calculatoare cu conectivitate la internet de tip wireless , etc.
●Managementul reţelei – se referă la administrarea şi întreţinerea reţelelor de
telecomunicaţii pe scară largă
Mai jos sunt prezentaţi factorii ce determină aria de acoperire a unei reţele:
- propagarea semnalului de RF
- locaţia CPE
- puterea transmisă de CPE
- câştigul de antenă
- sensibilitatea receptorului
- puterea de transmisie a staţiei de bază
- limita de atenuare
68
- atenuarea clădirilor
- rata datelor
O antenă izotropică este o antenă care emite în mod egal în toate direcţiile . In practică
nu există aşa ceva şi acest model teoretic se foloseşte numai ca model de comparaţie
pentru a aprecia câştigul antenei.
O antenă izotropică produce în toate direcţiile un câmp la fel de puternic . La antenele
adevărate nu este aşa. In anumite direcţii câmpul de radiaţie este mai puternic, şi ca
echilibru , în alte direcţii este mai slab . Cu cât este mai puternic, depinde de felul antenei
şi de construcţia ei . Câştigul antenei indică valoarea cu cât este radiaţia mai puternică în
direcţia predominantă în comparaţie cu antena izotropică , respectiv în cazul antenelor
receptoare, cu cât este mai mare randamentul recepţiei.
69
11.4 Puterea transmisă şi recepţionată
11.5.1 Acoperire
● Exemplul 1
● Exemplul 2
70
11.5.2 Capacitate
● Exemplu
Concluzie : este nevoie de cinci staţii de bază pentru capacitate însă doar patru
pentru acoperire.
DE TERMINAT CAP 11
71
CAPITOLUL 12 WIMAX MOBIL
10
9
8
America de N
7
Europa
6
APAC
5
America Latina
4
Africa
3
Media conexiunilor
2
1
0
2007 2008 2009 2010
America de N 0.25 0.69 1.18 1.73
Europa 0.6 1.09 2.07 3.19
APAC 0.76 1.72 2.55 3.32
America Latina 0.16 0.33 0.41 0.52
Africa 0.2 0.47 0.41 0.52
Media conexiunilor 1.95 4.29 6.62 9.28
72
12.1 WiMax-ul mobil bazat pe OFDMA
In cazul FDM-ului sunt mai multe sub-purtătoare în acelaşi canal astfel încât rata
totală a datelor este împărţită între sub-purtătoarele canalului . Dacă sistemul FDM
foloseşte un set de sub-purtătoare ortogonale una faţă de cealaltă , se obţine un nivel de
eficienţă spectrală îmbunătăţit metoda fiind denumită OFDM . Folosirea sub-
purtătoarelor ortogonale permite spectrului sub-purtătoarelor să se suprapună lucru care
duce la creştere eficienţei spectrale . Dacă produsul scalar între două semnale este zero ,
atunci cele două semnale sunt ortogonale unul faţă de celălalt.
OFDMA este o tehnică de modulaţie care are la bază tehnica OFDM , dar care oferă
acces multiplu prin asignarea unui set de sub-purtătoare unor utilizatri individuali .
Astfel mai mulţi utilizatori pot transmite simultan pe acelaşi canal.
Toţi utilizatorii
Utilizator 1
Utilizator 2
Utilizator 3
Utilizator 4
73
Tehnica OFDMA este mai performantă în mediile fără vizibilitate directă . Lăţimea
totală de bandă este împărţită în sub-canale şi fiecare din aceste sub-canale este format
din mai multe sub-purtătoare . Fiecare sub-canal este alocat acelui abonat care obţine în
cadrul său cea mai bună performanţă . Staţia de bază stabileşte domeniul de frecvenţă şi
timp şi alocă dinamic sub-canale utilizatorilor . Folosirea tehnicii OFDMA duce la o
creştere a calităţii medii a canalului între terminalele mobile şi staţiile de bază . In
OFDMA , sub-canalizarea activează concentrarea puterii transmise pe un număr redus
de sub-purtătoare lucru care duce la o acoperire şi o rază de acţiune mai mare.
74
Figura 36 Permutările sub-purtătoarelor
75
SOFDMA aduce scalabilitate tehnologiei OFDMA. Aceasta modifică dimensiunea FFT
(Fast Fourier Transform) la lungimea de bandă a canalului în timp ce păstrează spaţierea
frecvenţei subpurtătoare constantă peste diferite lărgimi de bandă ale canalului. O
dimensiune a FFT mai mică duce la o mai mică lărgime de bandă a canalelor , în timp ce
o dimensiune mai mare FFT la o lărgime de bandă mai mare . Prin menţinerea constantă
a distanţei dintre frecvenţele sub-purtătoare, SOFDMA reduce complexitatea sistemului
de canale mai mici şi îmbunătăţeşte performanţa canalelor mai mari.
De menţionat este faptul că IFFT (Inverse Fast Fourier Transform) este utilizată în
transmiţătorul WiMAX pentru a crea o formă de undă OFDM din şirurile de date
modulate , în timp ce FFT este utilizată în receptoarele WiMAX pentru a demodula
fluxul de date . Dimensiunea FFT este egală cu numărul de subpurtătoare . Intr-un sistem
OFDM/OFDMA cu 256 subpurtătoare, dimensiunea FFT este 256.
76
Capitolul 13 Aplicaţii şi servicii pentru 802.16
Legăturile DSL şi prin cablu domină piaţa de astăzi , dar se prevede că WiMax-ul va fi
utilizat inţial ca metodă de distribuţie pentru întreprinderile care livrează unei clientele
selecte servicii ca cele tip DSL ori tip cablu , printr-o reţea fără fir . WiMax va distribui
servicii de internet de bandă largă , fără fir.
77
Figura 38 furnizarea serviciilor de bandă largă prin intermediul WiMax-ului
NOTA: termen tehnic de tradus: "local loop", care desemneaqza legatura fizica, ori
circuitul, care face legatura intre punctul de demarcatie al cladirii consumatorului si
frontiera retelei furnizorului de servicii internet ori telefonice. SFARSITUL NOTEI.
O companie îşi poate reduce costurile de afaceri trcând de la folosirea cablului de cupru
pentru pentru realizarea legăturii fizice între consummator şi furnizor , la soluţia
telefonului prin internet utilizând WiMax-ul . Utilizatrea unei legături fără fir va duce la o
robusteţe sporită prin absenţa cablajului şi reducerea costurilor de întreţinere , la care va
juca un rol şi reducerea numărului de ingineri şi tehnicieni care lucrează la întreţinere.
78
Figura 39 Legătura fizica de tip wireless
79
Majoritatea traficului pentru turnurile celulare are loc fie printr-un mediu dedicat T1 ,
fie printr-o legătură prin microunde . Folosirea WiMax-ului ca înlocuitor al transportului
fără fir aduce beneficii precum reducerea cheltuielilor de operare (OPEX) prin evitarea
chiriei plătite pentru liniile fixe , în acelaşi timp beneficiind de noile tehnologii din reţea
care suportă roaming în bandă largă .
Figura 41
80
Cu IPTV operatorii pot oferi abonaţilor servicii de comunicare verbală (voice) , video
şi de date într-o platformă unică . Abonaţii vor avea de comunicat doar cu un singur
furnizor de servicii pentru toate necesităţile lor de comunicaţie , fapt ce duce la uşurarea
şi îmbunătăţirea calităţii operaţiilor de întreţinere tehnică şi la simplificarea sistemului de
plată . Televiziunea prin internet (IPTV)
interactivă va permite individualizarea profilului diferiţilor telespectatori după
preferinţele lor de vizionare.
● Conţinut şi programare
● Codare
Furnizorul de servicii IPTV codifică programele video în şiruri de date de tip MPEG-2
la o viteză fixă pentru a asigura o înaltă calitate a difuziunii .
13.6 VOIP
VOIP se consideră a fi una dintre cele mai populare aplicaţii ale WiMAX-ului care ,
nefiind proiectat a suporta CDMA ori WCDMA , va oferi suport traficului VOIP .
WiMAX-ul nu va concura cu operatorii de telefonie mobilă care oferă preţuri
competitive , însă traficul oricărui operator telefonic mobil va putea folosi
ţelele WiMAX.
Telefonia IP se caracterizează prin conversia vocii în pachete de date ce se transmit prin
reţele IP de la sursă la destinaţie, unde sunt puse din nou în ordinea iniţială şi convertite
înapoi în semnale acustice . Cea mai cunoscută reţea IP este Internetul , conectând
milioane de utilizatori la nivel mondial . Alte reţele IP sunt cele interne companiilor ,
reţele private între utilizatori sau diferite instituţii.
Avantajul principal al VoIP faţă de telefonia clasică este preţul redus , datorat faptului
că se utilizează reţeaua IP care poate fi folosită în acelaşi timp şi pentru alte servicii ,
81
precum navigare web, e-mail, e-banking şi multe altele . Utilizatorul îşi poate folosi
serviciul VoIP indiferent de locul unde se conectează la Internet. Din punct de vedere
tehnic este astfel posibil să locuiască într-o zonă geografică şi să aibă număr de telefon
dintr-o altă zonă geografică (stat, ţară, continent).
In mediul rural serviciile de bandă largă sunt mai costisitoare decât cele din mediul
urban datorită situării , a distanţelor mari şi a numărului relativ scăzut de utilizatori .
Wimax-ul poate oferi o soluţie eficientă pentru acele zone unde nu este instalat cablu .
VPLS este un tip de VPN (retea virtuala particulară) care conectează mai multe locaţii
într-o singură reţea folosind reţeaua operaţională a unui furnizor ; din punctul de vedere
al abonatului toate locaţiile apar a fi conectate la aceeaşi reţea privată , tehnologia
WiMax oferind avantajul unei sporite calităţi a serviciului (QOS).
Tehnologia WiMAX incearcă să raspundă nevoilor clienţilor , care pot găsi soluţii
necostisitoare pentru învăţare şi exersare precum video la cerere.
Bancomate :
WiMAX poate oferi servicii băncilor care au clienţi în zone sub-urbane ori rurale .
WiMax poate inova logistica parcurilor auto prin posibilitatea de a localiza cu precizie
un vehicol şi determină capacitatea sa de transport şi nivelul de încărcare , toate acestea
în timp real .
Jocuri online :
WiMax poate fi mediul care livrează jocuri online în mediu rural sau persoanelor din
mediu urban la domiciliu ori când se află în mişcare .
Supravegherea video este costisitoare în zonele îndepărtate şi greu de accesat fizic prin
cablu . Centrele comerciale din ziua de astăzi , instituţiile civile şi bazele militare au
nevoie de securitate şi supraveghere video . Wimax permite instalarea rapidă , uşoară şi
necostisitoare a unui număr nelimitat de camere de luat vederi în cadrul sistemelor de
82
securitate vechi şi noi . O cameră poate transmite direct imagini video de mare calitate
către baza Wimax din centrul de securitate regional.
Comunicaţii multimedia :
Tehnologia de bandă largă folosind protocolul de internet (IP) poate oferi comunicaţii
multimedia , informaţii şi distracţii clienţilor exigenţi care pot fi uşor accesaţi oriunde si
oricând , ca de exemplu discuţii video (video chat) şi conferinţe video .
Reţele de senzori :
Mici dispozitive pot fi instalate într-o multitudine de locuri pentru a citi valori ale
temperaturii , calităţii aerului etc. , şi care folosesc nişte chipuri (circuite integrate) fără
fir utilizând software care le permite să se angreneze în reţea . Folosirea acestui tip de
senzori oferă o soluţie mult superioară colectării manuale de date ori folosirii unor reţele
cu cablu .
Telemetrie:
Alte aplicaţii:
- transmisia fără fir a amprentelor digitale , fotografiilor şi altor acte către organele de
ordine.
83
13.7 Avantajele WiMAX
Tehnologiile fără fir sunt o soluţie cu cost avantajos pentru furnizorii de servicii , fără
cerinţe de proprietate particulară ori publică . Clădirilor unde utilizarea cablurilor optice
este imposibilă din cauza interdicţiilor impuse de proprietăţi adiacente , datele pot fi
transmise fără fir . Aceasta este soluţia recomandată întreprinderilor mici (SOHO) pentru
care nu sunt disponibile cabluri optice şi alte
servicii de bandă largă . Costul scăzut şi flexibilitatea Wimax imbunătăţesc eficienţa
economică a echipamentului de reţea.
Marile companii precum Intel , Motorola , Fujitsu , Siemens şi Alcatel au inceput deja
dezvoltarea echipamentului pe baza acestor standarde . Chipuri Wimax se găsesc deja în
calculatoare laptop şi în alte aparate mobile .
84
CAPITOLUL 14 PRODUSELE WIMAX-ULUI
85
Figura Diferite tipuri de antene WiMax
Staţiile de bază macro sunt folosite pentru acoperirea unei suprafeţe foarte mari pe
când staţiile micro sunt utile în zone rurale cu densitate scăzută.
86
14.3 Echipamentul la locuinţa utilizatorului WiMax
- instalare automată
- cartelă inteligentă integrată (tehnologia "smart card" asigură securitatea tranzacţiilor
prin cartele de credit)
- operare duală FDD/TDD cu raportul definit prin software
- interfeţe pentru date , voce , WiFi şi E1/T1
- posibilitate de instalare în totalitate în interiorul clădirii în cazul NLOS(mediu fără
vizibilitate)
- scenarii de instalare în mediu suburban şi rural
- posibilitate de antene multiple
- suport pentru aplicaţii staţionare (fixe) si mobile (nomade)
- protocol de alocare dinamică a resurselor pentru servicii de calitate de comunicare
verbala (voice services)
- viteză netă de 10Mbps a fiecarui CPE.
Pentru început , nivelul fizic WiMax a folosit tehnica OFDM , această tehnică
oferind performanţe înalte în transmisiunea pe mai multe căi şi în mediile fără vizibilitate
directă (NLOS) . Nivelul fizic în cazul WiMax-ului mobil suportă acces multiplu
eficient , tehnologia rezultată purtând numele de OFDMA scalabil (SOFDMA) . Prin
87
adoptarea unei arhitecturi scalabile a nivelului fizic , WiMax-ul mobil este capabil să
suporte o gamă largă de lăţimi de bandă.Scalabilitatea este implementată prin varierea
numărului de FFT de la 128 la 512 , 1024 şi 1048 pentru a suporta lăţimi de bandă de
1,25 MHz , 5 MHz , 10 Mhz şi respective 20 MHz . Interfaţa aeriană pentru WiMax-ul
mobil adoptă accesul multiplu cu diviziune ortogonală de frecvenţă , pentru o
performanţă îmbunătăţită a transmisiunii pe mai multe căi în mediile fără vizibilitate
directă .OFDMA–ul scalabil este introdus în amendamentul IEEE 802.16e pentru a
suporta lăţimi de bandă a canalelor scalabile de la 1,25 la 20 MHz . Modulaţia şi codarea
adaptivă (AMC) sunt folosite de tehnologia WiMax pentru a adapta schemele de
modulaţie şi codare la condiţiile canalului , cu scopul de a atinge o înaltă eficienţă
spectrală. Performanţele OFDM-ului pot fi mult îmbunătăţite prin folosirea modulaţiei
adaptive.
Au existat numeroase metode testate pentru a reduce PAPR-ul . Tăierea este o
metodă simplă ce poate reduce vârfurile de putere.Conceptul simplu din spatele acestei
metode este de a elimina vârfurile de putere ce trec de un anumit nivel dat. S-a
considerat la un moment dat că această tehnică de eliminare a vârfurilor de putere
introduce erori , însă de fapt acest lucru depinde de grija cu care se alege nivelul de
tăiere . Tăierea semnalului OFDM înainte de amplificare reprezintă o metodă tipică şi
simplă pentru reducerea PAPR.
Mai departe voi descrie modelul simulării , incluzând tehnica de tăiere (clipping) şi
modulaţia adaptivă.Apoi voi prezenta rezultatele numerice şi graficele .
MODELUL SIMULĂRII
Schemele de modulaţie sau mapare folosite în această simulare sunt BPSK , 4-QAM
, 16-QAM , 64-QAM , 128 QAM şi 256-QAM . Tehnica de tăiere a fost combinată cu
modulaţia adaptivă pentru a obţine noul algoritm ce are abilitatea de a reduce PAPR-ul ,
de a creşte rata datelor şi de a îmbunătăţii performanţa sistemului (SER) la valori joase
ale SNR-ului în comparaţie cu raportul de performanţă al sistemelor WiMax mobile ce
folosesc OFDMA normal cu scheme de modulaţie cum ar fi 16-QAM , 64-QAM , 128
QAM şi 256-QAM .
In simularea MATLAB folosim 1024 de sub-purtătoare şi un interval de gardă du
durata 1/8 din durata simbolului OFDMA.Fiecare cadru din configuraţia WiMax mobilă ,
conţine 48 de simboluri OFDM , 37 simboluri de date şi 11 simboluri suplimentare . In
cazul OFDM un bloc de N simboluri , {yn, n = 0,1,…,N-1} este format prin
modularea unui set de N sub-purtătoare {fn=0,1,…,N-1} de către
fiecare symbol. Spaţiul între cele N sub-purtătoare este ales astfel
încât să fie ortogonale , deci fn = nΔf , unde Δf =1/NT şi T este
perioada unui simbol. Astfel , anvelopa complexă a semnalului OFDM
transmis este reprezentată de :
88
Puterea instantanee a anvelopei semnalului este P(t) unde
P(t)=│ x(t)│la patrat.
Raportul PAPR al semnalului OFDM transmis ,x(t) , poate fi definit
astfel :
PARAMETRII VALORI
Lăţime de bandă 10 MHz
Schema de modulaţie BPSK , 4-QAM , 16-QAM , 64-QAM ,
256-QAM
Număr FFT (NFFT) 1024
Număr sub-purtătoare de date 720
Durata unui symbol util (TU) 91,43 µs
Timp de gardă 1/8
Depărtarea purtătoarelor (1/ TU) 10,94 KHz
Timp de gardă ( Tg =(1/4)* TU ) 11,43 µs
Durată simbol OFDM 102,86 µs
Numărul de simboluri OFDM în cadru de 5 48
ms
89
In domeniu , este obişnuit să se folosescă funcţia CCDF (funcţia de distribuţie
cumulativă complementară) a raportului PAPR ca un criteriu de performanţă .Funcţia
CCRP ( PAPR) , este definită ca şi probabilitatea ca raportul PAPR per simbol OFDM să
treacă de un anumit nivel de tăiere şi anume PAPR0.
90
Figura1.
îmbunătăţii rata datelor mai ales la valori scăzute ale raportului semnal zgomot ,fără a
degrada performanţa SER.
91
Noua formă propusă a modulaţiei adaptive a demonstrat abilitatea sa de a
îmbunătăţii rata datelor folosind scheme de modulaţie de tipul 256-QAM şi 128-QAM
pentru a mapa datele de intrare în purtătoare la valori scăzute ale raportului semnal
zgomot , cum este ararat in tabelul 2 şi 3. La o valoare a SNR de 8 db , care reprezintă
pragul pentru BPSK , 45 % din simbolurile transmise au fost mapate cu schema de
modulaţie 256-QAM , 15 % cu 64-QAM , 25 % cu 16-QAM şi 15 % cu 4-QAM . Asta
înseamnă că 100% din simbolurile transmise au fost mapate la 8db cu scheme de
modulaţie mai avansate decât BPSK. De asemenea la 12 db care reprezintă pragul pentru
4-QAM , 100% din simbolurile transmise au fost mapate cu scheme de modulaţie mai
avansate de căt 4-QAM. La 18 db care reprezintă pragul pentru 16-QAM ,de asemenea
toate simbolurile transmise au fost mapate cu scheme de modulaţie mai avansate de 16-
QAM.
SNR
(db)
Sch. 2 5 8 12 18 20 22
modulaţie
256- 17 30 45 52 97 99 100
92
QAM
64-QAM 35 25 15 38 3 1 0 Procentajul
16-QAM 4 5 25 10 0 0 0 simbolurilor
4-QAM 30 34 15 0 0 0 0
BPSK 14 6 0 0 0 0 0 %
Tabelul 2. Procentajul simbolurilor transmise MC (BPSK,4,16,64,256 –QAM) ce
au fost mapate folosind mai multe tipuri de scheme de modulaţie la diverse valori ale
SNR
SNR
(db)
Sch. 2 5 8 12 18 20 22
modulaţie
256- 8 23 37 50 95 99 100
QAM
128- 45 33 26 29 5 1 0 Procentajul
QAM simbolurilor
16-QAM 13 9 19 21 0 0 0
4-QAM 1 25 18 0 0 0 0 %
BPSK 33 10 0 0 0 0 0
Tabelul 3 . Procentajul simbolurilor transmise MC (BPSK,4,16,128,256 –QAM)
ce au fost mapate folosind mai multe tipuri de scheme de modulaţie la diverse valori ale
SNR
93
Figura 3. Performanţa SER pentru schemele 4,16,64 şi 256-QAM şi pentru
Modul propus MC(BPSK, 4,16,64,256-QAM )
94
Performanţa SER pentru un sistem WiMax mobil OFDMA după aplicarea
algoritmului propus este mai bună decât cea din cazul schemelor 64-QAM , 256-QAM şi
16-QAM mai ales sub 14 db.
Figura 5 prezintă raportul PAPR ca funcţie de raportul de tăiere. Raportul PAPR al
semnalului netăiat OFDMA al sistem WiMax mobil este 15,6 db . Acest lucru înseamnă
că pentru valori ridicate ale raportului CR , semnalul OFDMA x(t) , este netăiat , dar
dacă CR → 0 , înseamna ca valorile puterilor medie şi de vârf converg .Pentru regiunea
0.5 dB< CR <2 dB, semnalul OFDMA x(t) , este tăiat . Pe această
porţiune este uşor de observat eficienţa tehnicii de tăiere.Pentru a
demonstra eficienţa noii forme de modulaţie adaptivă folosită în
algoritmul propus MC pentru a îmbunătăţii rata datelor mai ales la
valori joase ale SNR , tabelul 4 prezintă un exemplul unei transmisiuni
de date cu o mărime de 1 Gbps.
95
15,92 21,16 20
15,88 15,88 23
Tabelul 4.Comparaţie între timpii necesari pentru transmisia datelor prin AM şi
MC propus
Timpul necesar pentru a transmite 1 Gbps folosind modul propus MC-OFDMA (BPSK,
4,16,64,256-QAM) este mai mic decât timpul necesar transmiterii datelor folosind
modulaţia adaptivă convenţională.Făcând o comparaţie între tabelul 4 şi tabelul 5 este
evident că modul propus MC-OFDMA( BPSK, 4,16,128,256-QAM) poate atinge timpi
mai buni la transmisia a 1 Gbps decât modul MC (BPSK, 4,16,64,256-QAM).
96
Figura 6. CCDF (PAPR) pentru OFDMA cu BPSK , 16 , 64 , 128 ,256-QAM
şi pentru cele două moduri propuse MC
Cea mai bună îmbunătăţire a PAPR este atinsă cu modul propus MC (BPSK,
4,16,64,256-QAM) .Acest lucru se poate observa în tabelul 6.
97
Figura 7.Comparaţie între viteza de transfer în cazul modulaţiei adaptive
Şi cele două moduri propuse MC
CONCLUZIE
98