10.

METODE STATISTICE - APLICAŢII PRACTICE

Multe probleme legate de efectuarea unor previziuni de aprecierea

nivelului calitativ a unei producţii în curs de realizare, de estimare
calitativă a loturilor de produse finite, a loturilor de materiale şi ambalaje,
pot fi rezolvate cu ajutorul distribuţiei normale.
Dacă suprafaţa cuprinsă între curbă şi axa orizontală este egală cu 1,
atunci cele două jumătăţi, care sunt simetrice, sunt egale cu 0,5, potrivit
figurii 2.18.

Cu ajutorul raţionamentului menţionat

şi cu ajutorul tabelelor se poate efectua
calculul suprafeţelor de sub curba
0,5 0,5 distribuţiei normale şi aplica la diverse
domenii de activităţi în industria
alimentară.
În statistica practică se fac multe
aplicaţii bazate pe distribuţia normală,
motiv care impune verificarea acesteia..
X
Fig. 2.18. Verificarea normalităţii
distribuţiei

10.1. Verificarea normalităţii distribuţiei

Exemplul 1. Stabilirea proporţiei de pachete de unt

necorespunzătoare (din punct de vedere al greutăţii)
Să presupunem că s-a examinat greutatea pachetelor de unt de 200 g,
cunoscând că prin STAS-ul respectiv se prevede o toleranţă de ± 4 g.
Se extrage un eşantion "n" de mărime 50 pachete care se cântăresc,
notându-se greutăţile constatate. Mărimea eşantionului se stabileşte în
raport cu mărimea lotului conform regulilor de eşantionare.
Datele obţinute se vor ordona în ordine crescătoare (şir statistic). Se
determină greutatea minimă (196 g) şi greutatea maximă (204 g) apoi se
va stabili frecvenţa fiecărei caracteristici (Fig. 2.18).
 Frecvenţa absolută Frecvenţa relativă Frecvenţa relativă
Xi
ni pi cumulată F
196 1 0,02 0,02
197 4 0,08 0,10
198 6 0,12 0,22
199 9 0,18 0,40
200 12 0,24 0,64
201 8 0,16 0,80
202 5 0,10 0,90
203 3 0,06 0,96
204 2 0,04 1,00
Total 50 1

grame frecvenţa ales diagrama în bare

196 1 I
197 4 IIII
198 6 IIII I
199 9 IIII IIII
200 12 IIII IIII II
201 8 IIII III
202 5 IIII
203 3 III
196
197
198
199
200
201
202
203
204
204 2 II
Histograma greutăţii
pachetului de unt

10.2. Stabilirea parametrilor statistici

Stabilirea datelor analizate se face prin măsurarea tendinţei de

măsurare, care indică domeniul unde se concentrează majoritatea datelor
şi prinFig.
măsurarea variaţieifrecvenţelor
2.18. Stabilirea care reprezintă volumul de variabilitate al
datelor (împrăştierea).

10.2.1. Parametrii de tendinţă (concentrare)

MEDIA - X =
∑ X i se defineşte ca suma valorilor caracteristicii
∑ ni
împărţită la numărul valorilor. Dacă x1, x2, x3, … , xn sunt valorile

caracteristicii, atunci media este X =

∑ X i , sau în cazul când numărul
n
valorilor măsurate este mai mare (50, 100, 200) stabilirea mediei se face

cu relaţia: X =
∑ X i ni .
∑ ni
Xi ni Xi ni
196 1 196 998
X= = 199,96
197 4 788 50
198 6 1188
199 9 1791
200 12 2400
201 8 1608
202 5 1010
203 3 609
204 2 408
Total 50 9998

Mediana (Me) - este valoarea caracteristicii care ocupă poziţia

centrală în şirul valorilor ordonate crescător (descrescător). Dacă
eşantionul conţine un număr impar de exemplare, mediana este valoarea
n +1
care are numărul de ordine sau Me = X n +1 . Dacă eşantionul conţine
2 2

un număr par de exemplare, mediana este media valorilor cu numărul de

Xn + Xn
n n +1
ordine şi + 1 , sau Me = 2 2
. Me pentru unt este 200 g. Modul
2 2 2
(Mo) este valoarea caracteristicii care are frecvenţa cea mai mare din şirul
statistic examinat.
Pentru repartiţii de frecvenţă aproape normală, modulul se
calculează cu relaţia aproximativă:
Mo = x − 3 ⋅ ( x − Me ) , în care: x = media şirului
statistic
Mo = 199,96 − 3 ⋅ (199,96 − 200) = 200 g Me = mediana şirului
statistic
VALOAREA CENTRALĂ Xc = Xmin + Xmax
= 196 + 204 = 200 g

10.2.2. Stabilirea parametrilor de împrăştiere (variabilitatea)

A.
AMPLITUDINEA (R) - este diferenţa dintre valoarea cea mai mare
şi cea mai mică a caracteristicii măsurate:
R = Xmax - Xmin
R = 204 - 196 = 8
 ABATEREA MEDIE PĂTRATICĂ (τ, S), denumită şi abaterea
standard, este cea mai bună formă de măsurare a variabilităţii, în special
când numărul alternativelor este mare. Este capacitatea de a preciza
diferenţa medie între valorile populaţiei şi media aritmetică.
1
ó= ∑ ( x1 − x ) 2 = 1,8
N
ASIMETRIA, coeficientul care descrie asimetria poligonului
frecvenţelor relative şi a histogramei.
x − M 0 199,96 − 200 0,04
A= = =− = −0,02
ó 1,8 1,8
COEFICIENTUL DE VARIAŢIE
ó 1,8
CV = = = 0,009
X 199,96
DISPERSIA, măsoară gradul de împrăştiere a valorilor populaţiei în
jurul valorii medii.
D = ó 2 = 1,8 2 = 3,24
COEFICIENTUL DE ASIMETRIE, are rolul de a descrie asimetria
graficului funcţiei de frecvenţă.

( )
1 N 3
B1 = ⋅ ∑ Xi − X
N ⋅ó 3 i =1
B. Eliminarea valorilor considerate eronate
PX 1 ( p) < X i < X n ( p) = 1 − α
X1 (p) = X − Z p ⋅ó , Zp funcţie de (N, 1- α )
X n ( p) = X + Z p ⋅ ó
Valorile considerate eronate vor fie eliminate.

C. Verificarea caracterului întâmplător prin metoda iteraţiilor.

Se vor lua valorile din seria cronologică şi le vom nota în funcţie de
valoarea medianei astfel:
- valori mai mari decât mediana le notăm cu "a";
- valori mai mici decât mediana le notăm cu "b".
Xi

Me a aa a a a
R - numărul iteraţiilor
b b bb b b
K - lungimea iteraţiilor
R ÷ Rα Rα =
1
2
(N + 1 − Zα n − 1 ) R>R α valori împrăştiate
 − 0,43249 ⋅ N  K<K α întâmplător în jurul Me
lg 
 lg(1 − α ) 
K ÷ Kα Kα = −1
lg 2

10.2.3. Stabilirea proporţiei de produse necorespunzătoare

În exemplul anterior, în care s-a efectuat controlul greutăţii
pachetelor de unt au rezultat următoarele valori şi frecvenţe:
Xi ni
196 1
197 4
198 6
48,61%
199 9 0,4861
200 12
201 8
202 5
203 3
204 2 1,39%
Total 50 0,0139

196 X (199,96) 204

Toate cele 50 de pachete se încadrează în limitele prevăzute de actul

normativ, respectiv 200 ± 4 g. Cele 50 de pachete de unt constituie
eşantionul care s-a extras dintr-un lot, iar concluziile se vor extinde
asupra întregului lot. Se pune problema a se analiza dacă în lotul verificat
există pachete de unt sub 196 g şi în ce proporţie. Această verificare se
face cu ajutorul distribuţiei normale, folosind cei doi parametrii statistici
de bază - media X şi abaterea medie pătratică ó . Potrivit calculelor
efectuate mai sus a rezultat X = 199,96 şi ó = 1,8 . În figura 1 este
reprezentată curba distribuţiei normale, pe axul orizontal se precizează
media şi cealaltă valoare a lui X, respectiv 196 g.
Cunoscând că jumătate de sub curbă este egală cu 0,5 şi determinând
cu ajutorul tabelului suprafaţa cuprinsă între 196 şi 199,96 prin diferenţă,
se poate stabili proporţia din lot cu un gramaj mai mic de 196 g, limită
prevăzută de actul normativ.
Stabilirea suprafeţei cuprinse între 196 şi 199,96 se face cu ajutorul
relaţiei:
X−X 196 − 199,96 − 3,96
Z= ; Z= = = −2,2
ó 1,8 1,8
 Pentru a-l stabili pe Z corespunzător valorii 2,2 se apelează la tabel
reperându-se în prima coloană Z valoarea 2,2, iar la intersecţia rândului
2,2 cu coloana 0 se găseşte valoarea 0,4861. Cunoscând modul de
exprimare probabilistic, această valoare corespunde la 48,61%, respectiv
putem afirma că 48,61%.din pachetele de unt se află între 196 şi 199,96 g
.
Pentru a afla proporţia de unt necorespunzător (gramajul sub 196 g),
se procedează astfel:
0,5000 - 0,4861 = 0,0139, de unde rezultă că 1,39% din lot este
necorespunzător. Considerând că lotul este constituit din 20000 de
pachete, rezultă că 278 de pachete au greutatea sub limita prevăzută de
actul normativ.

2
Procente cumulate

5 *
10 *
20
30 *
40
50
60 *
70
80 *
90
95 *
98
99
998 *
999
9999
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Valori X
Testul normalităţii distribuţiei

10.2.4. Examinarea structurii unui lot de compot de vişine

Se examinează un lot de compot de vişine şi se analizează conţinutul

în substanţe solubile, exprimat în grade refractometrice. Potrivit actului
normativ, conţinutul minim de substanţe solubile trebuie să fie de 18.
S-a extras un eşantion în mărime de n = 40 şi s-a examinat din punct
de vedere al caracteristicii menţionate, rezultând următorii parametrii
statistici: x = 20 şi ó = 1.
Se cere a se stabili structura lotului, sub aspectul caracteristicii
substanţei solubile (fig. 2.19).
 34,1% 34,1%

13,5% 13,5%

2,14% 2,14%

17 18 19 X 21 22 23
20
68,25%

95,44%

95,44%

Fig. 2.19. Structura lanţului de compot de vişine, privind

caracteristica substanţe solubile
Stabilirea proporţiei de compot de vişine cuprinsă între 19 şi 20
grade refractometrice, se face, potrivit exemplului anterior, astfel:
X−X 19 − 20
Z= ; Z= = −1
ó 1
Conform tabelului, la Z = 1,00 corespunde 0,3413 respectiv 34,13%.
Jumătatea de sub curbă fiind simetrică, şi segmentul dintre 20 şi 21 va
avea aceeaşi proporţie de 34,13%. Se trece apoi la calculul proporţiei
cuprinse între 18 şi 19 grade refractometrice.
Pentru a se afla proporţia de compot de vişine cuprinsă numai între
18 şi 19 se va efectua scăderea:
0,4772 - 0,3413 = 0,1359
Rezultă de aici că lotul examinat conţine o proporţie de 13,39% cu
un conţinut în substanţe solubile cuprins între 18 şi 19 grade
refractometrice. O aceeaşi proporţie se află cuprinsă între 21 şi 22.
Pentru a stabili proporţia cuprinsă între 17 şi 18 se procedează astfel:
17 − 20
Z= = −3
1
 La Z = 30 corespunde 0,4986, respectiv 49,86%, care reprezintă
proporţia cuprinsă între 17 şi media 20. Pentru a afla proporţia cuprinsă
între 17 şi 18 se va efectua scăderea:
0,4986 - 0,4772 = 0,0214
Rezultă că între 17 şi 18 grade refractometrice se află 2,14%.
Aceeaşi proporţie se regăseşte între 22 şi 23 grade refractometrice.
O asemenea analiză detaliată poate folosi la:
- cunoaşterea nivelului calitativ a unei producţii în curs de
desfăşurare şi luarea măsurilor de corecţie, dacă aceasta se
impune;
- posibilitatea de a oferi beneficiarilor marfă cu caracteristici
tehnice bine definite;
- efectuarea unor expertizări legate de realizarea consumurilor
specifice.
În ipoteza aplicării la un lot de materii prime, pentru a se examina
substanţa utilă, se pot efectua calcule previzionale privind randamentele
ce se vor realiza şi alte calcule tehnico - economice.
2.7.2.5. Examinarea conţinutului în clorură de sodiu la conservele de
legume
Se verifică un lot de conserve de legume, din punct de vedere al
conţinutului în clorură de sodiu. prin actul normativ se prevăd limitele
cuprinse între 0,5 şi 1,2%. Se impune respectarea atât a limitelor
inferioare, cât şi a celor superioare. Din examinarea unui eşantion a
rezultat:
X = 0,85 ; ó = 0,2

49,50% 49,50%

0 4950 0 4950

0,5% 0,5%
0,0050 0,0050

0,5 0,85 1,2

99%

Fig. 2.20. Corectarea abaterii medii pătratice a caracteristicii NaCl pentru

încadrarea în limitele prevăzute de STAS
 Folosind procedeul din exemplele anterioare şi cu ajutorul tabelului,
se constată că 4,01% se situează sub limita de 0,5% NaCl şi tot 4,01% se
află deasupra limitei superioare de 1,2%. Deci, totalul producţiei
necorespunzătoare este de 8,02% (4,01% + 4,01%). Se presupune că
beneficiarul produsului pretinde ca proporţia de producţie
necorespunzătoare să nu depăşească 1% (minim 0,5, maxim 1,2).
Trebuie să se precizeze la cât urmează să fie redusă abaterea medie
pătratică, pentru a avea producţie necorespunzătoare sub 1%. Se va lua în
consideraţie atât limita inferioară, cât şi limita superioară, în procedura
din exemplul precedent.
Rezolvarea este dată prin reprezentarea grafică arătată în figura 2.20
şi calculul de mai jos:
La 0,4950 conform tabelului, corespunde Z = 2,58.
0,5 − 0,85 0,35
τ1 = =− = −0,13 sau
2,58 2,58
1,2 − 0,85 0,35
τ2 = = = 0,13 .
2,58 2,58
Deci abaterea medie pătratică trebuie redusă de la 0,2 la 0,13 pentru
a avea producţia necorespunzătoare sub 1%.