2011

Economia franceză între reformă și dezvoltare socio-economică

Covalea Mona
Univ. Dunărea de Jos, Galați
Master APIE, an I, gr. 1
 Universitatea Dunărea de Jos, Galați

Economia franceză
între reformă și dezvoltare
socio-economică

Covalea Mona

Master APIE, an I, gr. 1

Prof. Univ. Dr. Ionescu Romeo

2
 Introducere

În lucrarea de față vom încerca să realizăm un „portret” al statului francez în contextul

crizei economice globale actuale. În analiza noastră vom avea în vedere evoluția economică
pe perioada 2007 -2010, starea actuală a economiei franceze, precum și evenimentele sociale
petrecute în această perioadă.Analizând evoluția unor indicatori economici precum PIB-ul,
rata șomajului, inflație urmărim evidențierea modificărilor structurale ale economiei. În
continuare vom realiza o scurtă prezentare a măsurilor adoptate de guvernul francez pentru
amortizarea efectelor crizei, după care vom analiza situația de pe piața muncii franceze și
repercursiunile recesiunii asupra angajaților, salariilor și veniturilor.

În ultimele decenii, a avut loc o schimbare considerabilă în structura economică a

Uniunii europene: diminuarea valorii adăugate brute din industrie și agricultură, precum și
înflorirea acesteia în cazul serviciilor. Această schimbare este, în parte, rezultatul unui fenomen
precum evoluția tehnologică, evoluția prețurilor relative și globalizarea, reieșită adesea din
mutarea bazelor de producție în zone cu forță de muncă mai ieftină, atât în interiorul cât și în
afara UE.

În anul 2008 economia globală a cunoscut a doua mare criză economică de după
marea recesiune din 1930. Un fapt interesant îl reprezintă acela că această criză a afectat atât
statele dezvoltate cât și pe cele emergente, lucru ce evidențiază gradul de interdependență a
economiilor lumii.

Criza actuală este conectată la mai multe provocări și crize globale interconectate cum
ar fi creşterea insecurității alimentare, preţurile materiilor prime , energiei volatile, schimbările
climatice, precum şi lipsa de rezultate, înregistrate până în prezent, în cadrul negocierilor
comerciale multilaterale şi o pierdere a încrederii în sistemul economic internaţional.

În 2009 cele mai mari deficite guvernamentale din PIB s-au înregistrat în Irlanda (-
14,4%), Regatul Unit (-11,4%), Spania (-10,2%), Portugalia (-9,3%), Lituania (-9,2%),
România (-8,6%), Slovacia (-7,9%), Franța (-7,5%) și Polonia (-7,2%). Nici un stat membru
nu a înregistrat excedent bugetar în anul 2009.

La sfârșitul anului 2009 cele mai mici rate ale datoriei guvernamentale din PIB au fost
înregistrate de Estonia (7,2%), Luxemburg (14,5%), Bulgaria (14,7%), România (23,9%) și
Lituania (29,5%). 11 state membre au avut rate ale datoriei publice mai mari de 60% din PIB în
2009 dintre care: Italia (116%), Belgia (96,2%), Ungaria (78,4%), Franța (78,1%), Portugalia
(76,1%), Germania (73,4%).

3
Capitolul 1
Modificări structurale ale economiei franceze în perioada 2007 -2010

Declinul economic mondial este mai profund decât prevăd estimările timpurii şi
revenirea se preconizează a fi graduală şi variată. În timp ce unele ţări resimt încă o creștere,
deşi mult mai lentă, o estimare al Organizaţiei Naţiunilor Unite indică faptul că Produsul global
brut a scăzut cu 2,6 % în 2009, primul astfel de declin, după al doilea Război Mondial.

Criza ameninţă să aibă urmări dezastruoase pentru omenire şi dezvoltare. Milioane de

oameni din întreaga lume îşi pierd locurile de muncă, veniturile, economiile şi chiar casele.
Banca Mondială estimează că peste 50 de milioane de persoane au ajuns într-o stare de sărăcie
extremă, în special femei și copii.

Deficitul public al UE-27 a scăzut de la 3,1% în 2003 la 0,8% în 2007, însă trendul a
fost inversat și a crescut rapid la 2,3%. Datoria publică din PIB pentru UE-27 a scăzut de la
66,5% la sfârșitul lui 1998 la 58,7% la începutul lui 2007, cu toate acestea a crescut la 61,5% la
sfârșitul lui 2008. Măsurile de protecție socială au reprezentat cea mai mare parte a cheltuielilor
administrației guvernamentale. Ponderea acestora a variat de la mai bine de 22% din PIB în
Franța, până la mai puțin de 10% în România.

1.1 Evoluția indicatorilor economici

În 2008, PIB a crescut cu 0,7% în termeni reali, comparativ cu 2,1% în anul 2007.
Această evoluție a fost influențată de impactul crizei financiare asupra condițiilor de creditare,
asupra gradului de încredere în economia franceză precum și de situația din comerțul mondial.

Creşterea economică din 2008 a fost determinată exclusiv de cererea internă, în special
de consumul privat, în timp ce exporturile nete şi stocurile au influențat negativ activitatea
economică. Însă şi cererea internă s-a încetinit, din cauza inflației, ce a afectat veniturile
menajelor şi datorită scăderii salariilor forţei de muncă, în timp ce investiţiile au suferit de pe
urma recesiunii de pe piaţa locuinţelor şi a evoluței ciclice. În anul 2008, cererea internă a
contribuit cu doar 1,2 % la creşterea PIB-ului, comparativ cu aproape 3% în 2007. Creşterea
economică a fost influențată negativ și de exportul net, având în vedere că exporturile franceze
s-au diminuat mai mult decât importurile.

Pe termen scurt nu s-au observat semne clare de refacere a economiei franceze. Mediul
de afaceri a continuat să se deterioreze în ultimele luni ale anului 2009, în cele mai multe
sectoare. În servicii şi în sectorul producţie, previziunile indică un nivel al activității redus,
sugerând că recesiunea va continua.

PIB-ul a scăzut brusc din nou, în primul trimestru al anului 2009, până la 1,5%.
Creşterea PIB-ului a rămas negativă pe parcursul anului 2009, dar se speră la o recuperare

4
timidă, la sfârşitul anului 2010. În 2010, activitatea economică va fi încă foarte scăzută, ratele
de creştere rămânând aproape de stagnare.

O analiză comparativă a situației PIB-ului Franței raportată la PIB-ul UE 27 și PIB-ul

mondial, având în vedere anii 1998 respectiv 2008. Din tabelul de mai sus se poate observa cu
ușurință ponderea relativ ridicată a PIB-ului Franței în totalul UE, fapt ce indică o poziție
fruntașă în cadrul Uniunii europene.

În 2008 PIB-ul Uniunii europene a fost de aproximativ 12 500 000 milioane euro, țările
din zona euro deținând 74,1% din totalul acestuia. Suma a patru mari economii europene,
respectiv Germania, Regatul Unit, Franța și Italia, a realizat 62,6% din PIB-ul UE în 2008.

În UE-27 PIB-ul pe cap de locuitor avea o medie de 25 100 de euro în 2008. După o
creștere de aproximativ 3% pe an la sfârșitul anilor 1990, creșterea PIB-ului real s-a diminuat
considerabil, la puțin peste 1% pe an în 2002 și 2003, înainte de a reveni la 3% pe an in 2006 și
2007.

Indicatorii macroeconomici ai Franței (% modificare anuală)

Indicatorul Modificare anuală (%)

macroeconomic 1992 - 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
2004
PIB la preţurile din 1,9 1,9 2,2 2,2 0,4 -2,2 1,3 1,5
anul precedent
Consum privat 2,0 2,6 2,3 2,4 1,0 0,8 0,6 1,3
Consum public 1,6 1,2 1,3 1,4 1,2 1,6 1,4 0,3
Formarea brută a 1,9 4,4 4,7 4,9 0,6 -6,9 -2,4 1,9
capitalului fix
d.c. echipamente 3,2 3,2 2,8 5,8 2,7 -10,6 -1,2 2,7
Exporturi 5,4 3,1 5,4 3,1 -0,2 -11,5 4,7 5,1
Importuri 5,2 5,9 6,1 5,6 0,8 -9,8 4,1 4,5
Factorul muncă 0,6 0,6 0,8 1,7 0,6 -1,3 -0,7 0,3
Rata șomajului 10,2 9,2 9,2 8,3 7,8 9,5 10,2 10,1
Costul mediu al 1,2 1,8 2,0 2,1 2,8 2,8 -0,4 0,5
factorului muncă
Rata economisirii - - 14,9 15,6 15,1 16,3 16,5 16,5
menajelor
Indicele prețurilor 1,8 1,9 1,9 1,6 3,2 0,1 1,4 1,6

5
 de consum
Balanța comercială 0,1 -1,3 -0,5 0,2 -2,7 -2,2 -2,7 -2,6
Datoria publică 55,9 66,4 63,7 63,8 67,5 77,6 83,6 88,6
brută (% din PIB)

În ciuda creşterii modeste a PIB-ului, ocuparea forţei de muncă a continuat să crească

în 2008, cu aproximativ 1%, ca urmare a creării de noi locuri de muncă în prima jumătate a
anului 2008. În 2009 şi 2010, perspectivele de angajare vor reflecta slăbiciunea activităţii
economice. În mod specific, reducerea locurilor de muncă, care a început în al treilea trimestru
al anului 2008, este de aşteptat să se accentueze ca urmare a contractării activității economice,
urmând a se atenua treptat în cursul anului 2010, reflectând astfel decalajul tradiţional (lag-ul)
dintre creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă. Ocuparea forţei de muncă totală a
scăzut cu aproximativ 2% în 2009 şi va continua să scadă cu 1% în 2010.

Cu toate că populaţia aptă de muncă este încă în creştere, se așteaptă ca forţa de muncă
să se contracte uşor în 2009-2010, deoarece oamenii sunt descurajaţi de amploarea declinului
economiei franceze. Acest fapt va influența într-o oarecare măsură creşterea ratei şomajului,
care va urca la 11% în 2010, depășindu-se pragul psihologic de 3 milioane de şomeri.

Având în vedere deteriorarea condițiilor pe piaţa forţei de muncă, creşterea salariilor

este de aşteptat să fie foarte moderată pe perioada 2009-2010.

*persoanele cu vârste între 15-64 ani; ocuparea forţei de muncă în raport cu populaţia.
** ocuparea forţei de muncă în raport cu populaţia
***persoane cu vârste între 15-24 ani.

O analiză a modificărilor în productivitatea muncii pe persoană angajată, pe o perioadă

de 10 ani (1998-2008) a arătat că toate sectoarele au înregistrat creșteri. Productivitatea muncii
a crescut cel mai mult în domeniul construcțiilor, cu peste 50% în prețuri de piață curente.

Chiar dacă se va încetini semnificativ consumul privat va rămâne uşor pozitiv în 2009 şi
2010. Pe de o parte, veniturile menajelor vor fi dezavantajate de scăderea veniturilor câştigate,
de înrăutățirea condițiilor de pe piața muncii și de creşterea şomajului. Pe de altă parte,
veniturile menajelor ar trebui să beneficieze mai mult de scăderea inflaţiei, de creşterea

6
prestaţiilor familiale şi a pensiilor pentru limită de vârstă, de reducerea impozitelor şi de
acordarea unor beneficii mai mari de şomaj, ca urmare a pachetului de măsuri adoptate pentru a
amortiza efectele crizei.

Menajele vor fi prudente, crescând economiile lor de precauţie, în loc să cheltuiască

veniturile lor suplimentare deoarece se confruntă cu o piaţă a forţei de muncă deteriorată şi cu
incertitudini cu privire la situaţia economică,. Rata de economisire s-ar ridica, astfel, la 16,6%
până în 2010.

Producţia este afectată de cererea redusă și nu dă semne de redresare, pentru a atenua

neutilizarea deplină a capacităţilor de producţie sau creșterea posibilităților de finanţare. Toţi
aceşti factori, combinați cu scăderea pe scară largă a profiturilor şi cu necesitatea de a consolida
bilanţurile, au determinat firmele franceze să-și diminueze proiectele de investiţii în anul 2009.
Acest lucru a condus, de asemenea, la reducerea în continuare a inventarului firmelor. Pe de
altă parte, stocurile au frânat creşterea economică în anul 2009.

În cursul anului 2010, investiţiile productive se vor revigora foarte timid, o dată cu
stabilizarea activității economice. Cu privire la investiţiile în construcţii, piaţa imobiliară arată
semne de ameliorare limitate. Cumpărătorii au adoptat strategia "aşteaptă şi urmărește",
stocurile de locuinţe noi sunt mari, iar vânzările au scăzut. În plus, activităţile de creditare s-au
diminuat, menajele preferând să aștepte o reducere a prețurilor locuințelor pentru a cumpăra noi
proprietăți.

Cu toate acestea, investiţiile publice, favorizate de planul de redresare implementat de

guvernul francez, ar trebui să atenueze oarecum impactul negativ asupra activității sectorului de
construcţii. Per total, nivelul global al investiţiilor a scăzut cu aproximativ 6% în 2009 şi se va
reduce cu 3% şi în 2010.

În contextul scăderii generale a activității, cererea pe piețele internaționale pentru

produsele franțuzești va scădea cu aproape 10% în 2009, atât pentru bunuri cât şi pentru
servicii (mai ales pentru serviciile de turism).

Exporturile au scăzut dramatic, cu mai mult de 10%, în 2009. În contextul contractării

cererii finale, creşterea importurilor se va diminua semnificativ, dar mai puţin decât
exporturile, astfel încât consumurile privat şi public rămân pozitive. Exporturile nete au avut o
puternică influență negativă asupra creşterii economice în 2009, dar ea va fi mai mică în 2010.

În acest context, deficitul de cont curent se va mări, în conformitate cu soldul negativ al

balanţei comerciale. Scăderea bruscă a preţurilor de import ale materiilor prime, în 2009, va
contribui la atenuarea acestui fenomen.

7
 Inflaţia va continua să scadă şi se aşteaptă să fie aproape de zero la sfârșitul anului
2009. Această evoluție este influențată de mai mulţi factori: scăderea dramatică a preţurilor
materiilor prime, în special a preţurilor la energie şi a costurilor de producţie, presiunea asupra
marjelor de profit ale firmelor şi a distribuitorilor datorată diminuării cererii, precum şi un
anumit impact asupra preţurilor de vânzare cu amănuntul datorat noii legi, Loi de
Modernisation de l'Economie. Inflaţia de bază va ajunge la 1% în 2010.

Deficitul public general a depășit ținta de 3% din PIB în 2008, crescând de la 2,7% în
2007, la 3,4% din PIB în 2008. Scăderea bruscă a activităţii economice, în al patrulea trimestru
al anului 2008, a influențat negativ asupra veniturilor guvernului.

Povara fiscală a scăzut la 43% din PIB în 2008, de la 43,4% în 2007, iar veniturile
totale, de la 49,6% la 49,3%. Impozitele pe profiturile firmelor şi TVA-ul, precum și taxele pe
tranzacţiile imobiliare au fost și ele diminuate.

Măsurile de intervenție asupra economiei, cum ar fi rabaturile la impozitul pe afacerile

locale, precum şi aşa-numitul pachet TEPA (care cuprinde reduceri fiscale diferite, în special
pentru orele suplimentare lucrate) au avut un impact negativ asupra veniturilor bugetare.

În același timp, rata de creștere a cheltuielilor administraţiei centrale a fost zero. Totuși,
ţinta impusă pentru cheltuielile publice în valoare absolută a fost depăşită, mai ales din cauza
cheltuielilor cu dobânzile, care au crescut datorită inflației. Cheltuielile previzionate cu
securitatea socială par să fi fost respectate.

8
 În 2009, deficitul bugetar a crescut semnificativ, la 6,5% din PIB. Această creştere
reflectă dificultățile mediului economic şi ia în considerare și măsurile de sprijinire a economiei
franceze anunţate până în prezent. Veniturile fiscale vor fi puternic afectate de recesiunea
economică, în special de scăderea puternică a preţurilor activelor.

Deficitul bugetar s-ar putea majora în 2010, la 7% din PIB, chiar dacă veniturile
bugetare, ca procent din PIB, sunt prevăzute să crească uşor.

Datoria publică, care s-a ridicat la 68% din PIB în 2008, a ajuns la aproape 80% din
PIB în 2009, înainte de a atinge un nivel record de 84% din PIB în 2010.

1.2 Măsuri economice și sociale adoptate de guvernul francez

pentru depășirea crizei

Măsuri pentru limitarea șomajului, legi în domeniul asigurărilor și a creditelor, un plan

de urgență pentru tinerii francezi, un plan pentru susținerea sectoarelor financiar și auto sau un
plan de relansare a economiei.

Modificările regulilor de acordare a șomajului

Cei aflați în cautarea unui loc de muncă pot fi indemnizati prin « asigurarea de șomaj »
dacă au muncit cel puțin patru luni în ultimii doi ani și jumătate pentru cei cu vârsta mai mică
de 50 de ani și patru luni muncite în ultimii trei ani pentru cei cu vârsta mai mare de 50 de ani.
Durata maximă a indemnizării este de 24 de luni pentru cei cu vârsta mai mică de 50 de ani și
de 36 de luni pentru cei care depășesc 50 de ani. Salariații care au muncit în interimar pot
beneficia de totalitatea acestor drepturi de șomaj dacă fac dovada că între două cereri de a
beneficia de șomaj au trecut șapte luni, reducându-se astfel pentru ei perioada maximă de
acordare a șomajului.

9
Lărgirea regulilor și garanțiilor pentru acordarea indemnizatiei de șomaj va permite limitarea
impactului asupra veniturilor pe cap de familie pe care creșterea bruscă a șomajului o va avea
în 2009 și 2010. Acestea vor permite susținerea consumului însă puternica restrângere de
activitate riscă să antreneze în final o intrare în șomaj definitivă a unor șomeri aflați în șomaj
parțial¹.

Menținerea garanțiilor pentru complementara de sănătate pentru șomeri

Șomerii în plată beneficiază, începând cu 1 iulie, de menținerea garanțiilor pentru

acordarea asigurării complementare de sănătate² în funcție de vechimea pe care au avut-o în
intreprindere, în limita a nouă luni.

Creșterea numărului de contracte de formare profesională a tinerilor

Guvernul a exonerat de la plata contribuțiilor patronale asociate contractelor de formare

profesională toate întreprinderile. Întreprinderile cu mai puțin de 50 de salariați care recrutează
ucenici vor primi o primă excepțională de 1800 de euro în plus față de suprimarea acestor taxe
asociate. La aceasta se adaugă o primă de 1000 de euro pentru toate întreprinderile care
recrutează pe bază de contracte de profesionalizare (2000 de euro pentru fiecare persoană
recrutată dacă nivelul ei de studii este inferior bacului.)

Această exonerare de taxe reprezintă o sumă medie de 100 de milioane de euro. Primele
suplimentare ar putea reprezenta în jur de 70 de milioane de euro.

Obiectivele acestei măsuri pentru guvern

 320 000 de contracte de ucenici între iunie 2009 și iunie 2010

 40 000 de angajări suplimentare încă din timpul perioadei de ucenicie
 170 000 de contracte de formare profesională

Dincolo de această exonerare de taxe, guvernul își dorește să mobilizeze 100 de

milioane de euro pentru a susține oferta de formare profesională prin ucenicie. În total, aproape
1,3 miliarde de euro au fost deblocate pentru acest plan.

Aceste măsuri permit dezvoltarea capitalului uman de tineri ucenici, de a crește nivelul
angajărilor în rândul tinerilor și de a reduce nivelul șomajului.

¹în Franța există două tipuri de șomaj : parțial, cel care are același statut cu șomajul din România, așa cum îl
percepem noi și cel total care apare în momentul in care o persoană, de obicei trecută de 50 de ani, care este în
somaj parțial, nu reușește într-o periodă destul de mare să se reangajeze, fapt pentru care are dreptul să intre în
șomaj total, adică până iese la pensie.

²în Franța statutul de angajat oferă asigurare de sănătate obligatorie care asigură max. 70% din costul serviciilor
medicale. Diferența de costuri până la 100% se obține printr-o complementară de sănătate (pe care statul o asigură
șomerilor)

10
Creșterea contractelor de acompaniere în formare profesională

Guvernul are ca scop facilitarea creării de contracte de acompaniere la formarea

profesională pentru tinerii cu vârste mai mici de 26 de ani și un nivel de studii inferior BAC+3
(licență - facultate).
330 de milioane de euro trebuie să fie deblocate pentru aceste măsuri.

Obiectivul guvernului
50 000 de noi contracte de acompaniere profesională

Efectul ajutorului dat pentru contractele de acompaniere

În plus față de măsurile luate pentru facilitarea la angajare, guvernul dorește înscrierea
suplimentară a 7200 de tineri în școli « a doua șansă » între 2009 și 2010.

Favorizarea angajărilor cu contracte pe perioadă nedeterminată (CDI)

Un ajutor excepțional de 3000 de euro va fi acordat întreprinderilor în urma angajării în
CDI a tinerilor la sfârșitul stagiilor de pregătire.

150 de milioane vor putea fi investite pentru ajutorarea întreprinderilor care angajează
tineri stagiari în CDI.

Obiectivul noilor angajări

50 000 de contracte CDI. Aceste măsuri trebuie să limiteze distrugerea fenomenului de
frânare a angajărilor totale

Creșterea numărului de angajări urmate de facilități financiare pentru intreprindere

O nouă creștere a contractelor CIE (angajare urmată de facilități fiscale) în sectorul
privat și a contractelor CAE (firme cu activitate non comercială dar care permit angajaților
cursuri de formare profesională și într-un domeniu comercial) pentru sectorul non comercial.

Costul acestor contracte

380 de milioane de euro

Obiectivele guvernului
50 000 de CIE și 30 000 de contracte suplimentare (cele cu facilități fiscale)

Noi contracte de muncă urmate de ajutoare in 2009

Contractele CAE destinate celor cu vârste între 16 și 25 de ani vor fi puse la punct în al
doilea semestru al lui 2009. Ele prevăd că persoana care face obiectul unui astfel de contract
trebuie să aibă competențe care să-i poată permite angajarea și în sectorul privat (multiple
competențe), propunându-se astfel introducerea unor perioade de imersiune în intreprinderi.
Acest tip de contract prevede o reinserție mult mai ușoară în sectorul privat a tinerilor.

11
Capitolul 2
Impactul social major al măsurilor de redresare economică adoptate de
guverul francez
Repercursiunile crizei asupra angajaților, salariilor și veniturilor

Criza economică are repercursiuni puternice asupra locurilor de muncă: în 2009,

economia franceză pierde 257 000 de angajați iar rata somajului crește cu 1,9 puncte. Tinerii,
care de obicei sunt expuși turnurilor de situații, sunt cei mai afectați. Vârstnicii de asemenea, cu
o amploare mai mare decât de obicei. La inceputul lui 2010 o ușoară ameliorare se înregistrează
pe piața muncii: angajările sunt în creștere iar șomajul în scădere.

Inflația este scazută în mod particular în 2009; salariile, corectate în funcție de evoluția
prețurilor, au crescut mai mult în 2009 fața de 2008, când, din contră, inflația susținută
contrabalansase creșterea progresivă a salariilor. Același mecanism explică și evoluția puterii
de cumpărare a familiilor: puterea de cumpărare pe unitate de consum a progresat cu 0,8% în
2009.
Repere
În medie, în 2009, în Franța metropolitană
 70,4% dintre persoanele cu vârste cuprinse între 15 și 64 de ani sunt active, 64,7% au
un loc de muncă. Subocuparea unui loc de muncă privește 1,4 milioane de persoane – a
vedea fig. 1 și 2
 Rata somajului este de 9,1%. Puțin peste 800 000 de persoane doresc sa muncească,
însa nu sunt prinse ca fiind in somaj la finele anului („halo” de somaj) – a vedea fig. 3
 în 2009, rata somajului este de 8,9% în Europa. Ea atinge 18% în Spania în timp ce în
Olanda numai 3,4%. – a vedea fig. 3 și 4

2009: cel mai puternic recul de activitate de după al doilea război mondial...

Recesiunea cunoscută în primăvara lui 2008 s-a accentuat la sfârșitul lui 2008 si
începutul lui 2009. Activitatea a cunoscut o contractare cu 2,6% în medie anuală în 2009. Este
cel mai puternic recul al PIB-ului de după cel de-al doilea război mondial: în urma recesiunilor
din 1975 și 1993, PIB-ul cunoscuse o scădere de 1%. Din al doilea trimestru al lui 2009,
activitatea a cunoscut o creștere: din acest moment, creșterea este de 0,3%, în medie, pe
trimestru.

...și repliere istorică a forței de muncă

Ca urmare a turnurii conjuncturale survenite la mijlocul lui 2008, piața forței de muncă
cunoaște în 2009 cel mai puternic recul de angajări de la originile seriilor de angajări din 1954:
între începutul si sfârșitul anului, numărăm cu 257 000 de angajări mai puțin (figura 1). Cele
mai mari dezechilibre au loc in primul semestru (-219 000 angajați) iar degradarea angajărilor
se atenuează pe parcursul anului 2009. Soldul creării de locuri de muncă redevine ușor pozitiv
în cel de-al partrulea trimestru. Această ameliorare a pieței de muncă se confirmă la începutul
lui 2010.

12
 Ansamblul sectoarelor de comercializare a mărfurilor au fost atinse de criză, însă
fluctuațiile de angajări țin mai mult de interim1, care a servit de variabilă de ajustare a
efectivelor la variațiile de activitate. Numărul interimarilor² a cunoscut și el o scădere din al
doilea trimestru al lui 2008: între începutul lui 2008 și începutul lui 2009, efectivele de
interimari au scăzut cu aproximativ 35%.

Anagajați salariați în funcție de setorul de activitate

In sute de mii, baza de date CVS, la sfarsitul anului

Fluctuații anuale
Sector de activitate ________________________________ Nivelul salariaților
2005 2006 2007 2008 2009 la 31/12/2009

Angajați în sector comercial cu 91 191 268 -190 -336 15 854

Execepția celor din agricultură1*
Industrie -90 -61 -43 -86 -172 3 343
Industrie de fabricație -81 -55 -41 -74 -173 2 420
Construcții 47 60 59 8 -46 1 437
Terțiari comerciali2* 134 193 252 -112 -118 11 075
Din care: comerț 11 18 39 -21 -45 2 963
Interim 22 16 26 -135 -19 493
Angajați terțiari în principal 71 97 69 38 88 7 545
necomerciali3*
Salariați în agricultură -7 -5 -12 -9 -10 217

Angajați salariați total 156 283 324 -161 -257 23 616

Franta metropolitana
Sursa: Insee, estimarea angajărilor

În același timp, din al doilea trimestru al lui 2009, interimul se stabilizează și apoi
cunoaște o demarare în creștere. Cu toate acestea, efectivele interimare n-au revenit la nivelul
lor anterior crizei: ele sunt de 550 000 în al doilea trimestru al lui 2010, în condițiile în care, la
începutul lui 2008 erau de 673 000.
Angajații din comerț, cu excepția interimului4, a pălit și el in fața crizei dar nu așa de
puternic și de o manieră mai puțin precoce. Dacă efectivele sectorului terțiar cu excepția
interimului au început să se diminueze în 2008, abia începand cu 2009 degradarea se face
simțită, cu o scădere de 99 000 de angajați în cursul anului (față de reculul de doar 14 800 în al

1
în Franța, marea majoritate a firmelor nu fac recrutari directe de personal ci prin intermediul firmelor de recrutare
care poarta denumirea de interim.
² persoane angajate prin intermediul firmelor de interim. In general, cei care lucreaza in interim in Franta au
contracte de munca pe perioade determinate si in general pe perioade mici.
1
* sector essential commercial: fara agricultura, administratie, educatie, sanatate si actiuni sociale
2
* servicii catre intreprinderi si particulari
3
*incluzand si contractile de ajutoare
4
angajatii interimari reprezinta un serviciu pentru intreprinderi, deci este contabilizat in cadrul angajarilor tertiare
si nu in sectorul care utilizeaza interimii (intreprinderile pt. care lucreaza)

13
doilea semestru). Reangajările în acest sector debutează timid spre sfârșitul anului 2009 și
începutul lui 2010. Această situație contrastează cu cea a anilor 2006 și 2007, în care angajații
terțiari fără interimari erau principalul motor al dinamicii angajărilor din comerț. Angajații din
industrie, care în 2006 și 2007 aveau cea mai mică scădere grație dinamismului economic,
reculează din nou, cu putere în 2008, și cu atât mai mult în 2009 (-172 000 în 2009 după –86
000 în 2008 și –43 000 în 2007). Interimul a fost prima variabilă de ajustare a volumului de
muncă la scăderea activitații din industrie: în 2008, numărul interimarilor care au efectuat
misiuni în industrie a scăzut la 93 000 (-31%). În 2009 această scădere nu este mai mult de 8
000 (-4%). În final, cu tot cu interim, numărul total de persoane care munceau în industrie a
scăzut în același ritm în 2008 și 2009. Însă nu numai aceste locuri de muncă au fost afectate la
începutul și sfârșitul crizei, formele de angajare cele mai flexibile fiind primele atinse de
această turnură de conjunctură. La sfârșitul lui 2009 și începutul lui 2010, în timp ce efectivele
din industrie continuau să scadă, numărul interimarilor din industrie era deja in creștere.
Efectele crizei s-au simtit mai târziu în construcții, unde, efectivele au început să scadă abia din
al patrulea trimestru al lui 2008. Pe parcursul lui 2009, sectorul de construcții pierde 46 000 de
angajați, dar, începând cu primul trimestru al lui 2010 angajările se stabilizează. Ca și în
industrie, ajustarea în sectorul de construcții s-a făcut via interim: numărul de interimari în
construcții a scăzut în 2008 la 10,6% și a rămas orientat în scădere în 2009 (-6%). Per total,
ciclul de activitate din construcții pare în ușor decalaj în raport cu celelalte sectoare.

Ajustarea pieței de muncă la contracțiile activității a trecut mai intâi prin formele de
angajare cele mai flexibile (interim dar și CDD = contract pe perioadă determinată) , în timp ce
angajările stabile au fost vizate abia de la mijlocul lui 2009. Acest mecanism se traduce în 2008
printr-o creștere a angajaților stabili, creștere care trece de la 77,1% în al patrulea trimestru al
lui 2007 la 77,9% în al patrulea trimestru al lui 2008. La începutul lui 2009, aceasta se
stabilizează, apoi scade plecând din al doilea trimestru și cade la 76,8% în al doilea trimestru al
lui 2010. Aceasta scădere a numărului de CDI (contract pe perioadă nedeterminată) în 2009
este acompaniată și de o creștere a angajărilor cu jumătate de normă: 17,8% din angajați erau
cu jumătate de normă la sfârșitul lui 2009, față de 16,7% la sfârșitul lui 2008. Începand cu
2010, aceste angajări cu jumatate de normă sunt mai des susținute în sensul în care persoanele
care lucrează în acest regim declară din ce în ce mai des că doresc să păstreze acest program și
că sunt dispuse pentru el. De asemenea, munca cu jumătate de normă vizează 27,9% din totalul
programelor part-time în al patrulea trimestru al anului 2009 și 29,7% in al doilea trimestru al
lui 2010.

Angajările nu sunt în totalitate ajustate la scăderea activității

Angajările se ajustează de obicei cu întarziere la scăderea activitații: o întreprindere

preferă să astepte să vadă dacă șocul asupra activității va fi pozitiv sau negativ și dacă este
durabil înainte de a ajusta efectivele de salariați. Pentru un șoc negativ, acesta se traduce pe
termen scurt printr-o scădere a producției (fig.2, în particular în anul 1993). Dar această scădere
a productivității nu durează în general decât cateva trimestre: suprimarea locurilor de muncă

14
urmează contracția de activitate, ceea ce conduce la obținerea de câștiguri din producție pe
termen lung. Ultimele două crize (2001 și 2008) par însa să iasă din această schemă. Cu atât
mai mult, cea din 2008 este unică prin amploarea sa care depășește detașat pe cea din 1993. În
2008 scăderea activității a fost mult mai puternică decât scăderea angajărilor iar câștigurile din
producție, fată de anul precedent, au rămas puternic negative mai mult de un an (din al treilea
trimestru al lui 2008 până la al treilea trimestru din 2009).

fig2. Angajați salariați, valoare adăugată și productivitate în sectorul comercial non agricol
productivitate = productivitatea aparentă a muncii este definită ca un raport între valoarea adăugată și resursele
umane folosite pentru a o obține

valoare adaugată = evoluțiile valorii adăugate sunt cvasi echivalente a celor de PIB: PIB-ul este egal valorii
adăugate, crescută prin impozite mai puțin subvențiile pe produse.

Nota: numărul angajaților este măsurat în medie trimestrială (luând în calcul existența a jumătate din acest număr
de angajați la sfârșitul trimestrului) pentru a putea fi comparabil cu valoarea adăugată a sectorului comercial non-
agricol masurată ea însăși în medie trimestrială.

Ajustarea angajărilor la activitate a fost de asemenea mai slabă decât așteptările, ceea ce
denotă un fenomen de reținere a mâinii de muncă ce poate fi explicat în mai multe feluri. De la
sfârsitul anului 1990, un anumit număr de măsuri de politici publice au putut modifica modul
de gestiune a mâinii de lucru a întreprinderilor. Este cazul legilor care prevăd reducerea
timpului de muncă, a legii TEPA(din 21 august 2007 în favoarea forței de muncă, ocupării
forței de muncă și puterii de cumpărare) cu privire la orele suplimentare sau, mult mai recent și
pentru a face față crizei, recurgerea la șomajul parțial. Aparatul statistic permite urmărirea
numărului de persoane aflate în șomaj parțial, dar mult mai dificil poate urmări numărul orelor
lucrate suplimentar, sau impactul legilor asupra reducerii timpului de muncă. Într-un sens mult
mai larg, volumul efectiv de muncă este dificil de măsurat, datorită individualizării crescute a
programului de muncă. Supravegherea celor care recurg la șomaj parțial, permite în același
timp ilustrarea modificărilor ce au loc pe piața muncii în timpul unei perioade recente chiar
dacă acest dispozitiv nu este el singur responsabil de ansablul de schimbări care au loc. În

15
2009, șomajul parțial s-a apropiat de nivelul atins în 1993 (fig.3): în al 2-lea trimestru a lui
2009, 275.000 de persoane sunt in situație de șomaj parțial, față de 300.000 în 1993. Chiar dacă
în 1993 practica șomajului parțial era mult mai răspândită chiar și în perioade conjuncturale
bune, în prezent ea nu se mai face pe aceleași criterii. În al 3-lea trimestru al lui 2008, doar
55.000 de persoane erau in șomaj parțial. La începutul lui 2009, sunt cu 220.000 mai multe.
Această creștere foarte puternică a șomajului parțial reflectă deci amploarea ajustării volumului
de muncă la activitate.

Măsurile de politici publice citate anterior au putut de asemenea să favorizeze sau să

însotească schimbările de organizare, în particular prin dezvoltarea cuantificării anuale a
timpului de muncă. Formele contractelor de muncă au cunoscut de asemenea evoluții sensibile.
De exemplu, înainte de 1993, numărul interimarilor se cifra la aprox. 260.000 de persoane, în
timp ce în 2007 el depășește 650.000. Ansamblul acestor schimbări a favorizat fără îndoială și
alte modalități de ajustare a volumului de muncă, altele decât cele care erau puse în practică
înaintea anilor 2000. Astăzi, ajustarea poate să treacă mult mai des prin variații ale timpului de
muncă sau prin forme mai flexibile de angajare.

fig.3 Evoluția numărului de persoane în șomaj parțial

Ajutoarele pentru angajări susțin angajările în sectorul non comercial în 2009¹

Sectoarele non comerciale sunt în particular creatoare de locuri de muncă în 2009

(+88.000 de angajați față de +38.000 în 2008), în principal datorită creșterii numărului de
contracte de angajare urmate de beneficii din partea statului. De fapt măsuri financiare
importante au fost alocate acestor sectoare pentru a putea face față la amploarea crizei. Odată
cu ieșirea din criză numărul acestor contracte ar fi trebuit să se diminueze în 2010. La începutul
lui 2010 angajările în sectoarele non-comerciale a fost astfel mai puțin dinamic decât în 2009.

¹ in Franta societatile care angajeaza persoane cu varsta peste 50 ani sau persoane care muncesc cu program
partial, beneficiaza din partea statului de reduceri la impozite

16
Șomajul a crescut puternic în 2 ani

Degradarea pieței de muncă a antrenat o creștere a ratei șomajului de 2.4 puncte între
primul trimestru al lui 2008 și al 4-lea trimestru al lui 2009.

Această creștere a fost mult mai rapidă decât cea pe care Franța a cunoscut-o în timpul
crizei din 1993. Odată cu începerea ieșirii din criză, rata șomajului a început să scadă la
începutul lui 2010.

Numărul celor care au fost in șomaj pe o perioadă mai îndelungată (mai mult de 1 an) în
ansamblul șomerilor a cunoscut o creștere: el trece de la 32.3% în primul trimestru a lui 2009 la
39.1% în al 2-lea trimestru al lui 2010. Acest număr de șomeri era foarte scăzut în 2008.
Persistența crizei și dificultățile ridicate în a se reangaja au antrenat o creștere a vechimii medii
a perioadei de șomaj.

Tinerii au fost atinși în particular de această creștere a șomajului (fig.4). Ei sunt în

general mult mai sensibili decât cei în varstă la fluctuațiile conjuncturale: ei beneficiază în
același timp de o creștere a perioadei de șomaj dar și de o reinserție profesională rapidă. Între
primul trimestru din 2008 și al 4-lea trimestru din 2009, taxa șomajului la cei cu vârste cuprinse
între 15 și 24 ani a crescut puternic (+6.4 puncte față de +2 puncte pentru cei cu vârste între 25
și 49 ani). La sfârșitul lui 2009 rata șomajului la tineri a atins punctul său culminant din
momentul în care s-a înregistrat pentru prima dată în 1975. În același timp această creștere a
ratei șomajului la tineri trebuie interpretată cu multă precauție. De fapt doar o minoritate de
tineri este prezentă pe piața muncii (puțin peste o treime în cursul celui de-al 4-lea trimestru din
2009), ceilalți efectuându-și studiile. Odată cu prelungirea rapidă a duratei inițiale de studii,
proporția de tineri prezenți pe piața muncii a scăzut drastic până la mijlocul anilor 1990. Din
această cauză, dacă nu luăm în considerare rata șomajului însa numărul tinerilor aflați în șomaj,
observăm că în al 4-lea trimestru al lui 2009, 8.6% dintre tinerii cu vârste între 15 și 24 ani sunt
în șomaj, altfel spus cu un punct în plus față de ansamblul populației. În rest, în timpul anilor
1980, numărul tinerilor aflați în șomaj era mult mai important decât cel de la sfârșitul anului
2009.

La începutul anului 2010, rata șomajului la tineri scade, în timp ce se stabilizează pentru
cei mai în varstă fapt care semanalează începerea ieșirii din criză. De altfel, rata șomajului este
mult mai puternică la tinerii bărbați decât la femeile tinere. Între primul trimestru al lui 2008 și
al 4-lea trimestru al lui 2009, rata șomajului la băieți a crescut la 8.1 procente și la 4.4 procente
pentru fete. Pentru prima dată de la începutul acestei crize, rata șomajului la băieți a depășit-o
pe cea a fetelor. Explicația este dublă: pe de o parte tinerele fete au mai multe studii superioare
decât băieții iar pe de altă parte ele sunt mai puțin prezente în sectoarele cele mai afectate de
criză (interim, industrie, etc).

17
Fig.4 rata șomajului pe segmente de vârstă

Creșterea taxei de șomaj a celor cu vârste de 50 ani sau mai mult în cursul anului 2009 a
surprins prin rapiditate cât și prin amploare. Dacă la începutul crizei seniorii au fost mai puțin
afectați de situația conjuncturală, rata șomajului în cazul lor a crescut puternic în 2009 (+1.6
pct). De obicei, cei în vârsta sunt mai puțini sensibili la fluctuațiile conjuncturale. De exemplu,
între primul trimestru al lui 1991 și al 4-lea trimestru din 1993, rata șomajului a crescut cu 2.5
procente în timp ce, cea în cazul seniorilor nu a crescut decât cu 0.7%. Situația seniorilor pe
piața muncii este un caz particular mai ales pentru cei mai in vârsta. De fapt, în ciuda crizei
această creștere a taxei șomajului este insotită de o creștere a ratei de angajări a celor cu varste
între 55 și 64 ani care a crescut de la 41.3% în al 2-lea trimestru din 2008 la 42.1% în al 2-lea
trimestru din 2010. Încetinirea creşterii economice nu a derivat din creşterea ratei de ocupare
structurale a persoanelor în vârstă: rata de ocupare de bază care corectează efectele de structură
demografică progresează continuu din 2001.

Salariile nominale încetinesc în 2009, însă inflația slabă susține salariile reale

În 2008, în ciuda degradării activității economice, conjunctura generală a salariilor a

rămas dinamică, în contrapartidă cu maximul atins de inflație, strâns legat de creșterea
prețurilor la energie și într-o mică măsură și la produsele alimentare. Cu toate acestea, din
cauza întârzierii ajustării salariilor la inflație, vârful acesteia observat în primul semestru al lui
2008 n-a avut repercursiuni asupra salariilor decât parțial: la sfârsitul lui 2008 și începutul lui
2009. Aceasta se traduce printr-o încetinire a creșterii salariilor reale în 2008. În 2009,
recesiunea s-a agravat și situația s-a întors complet la 180 de grade. În medie, evoluțiile
nominale ale salariilor, în special cele negociate de către sindicate, au cunoscut o încetinire a
ritmului de creștere. Dar cum inflația era extrem de redusă, progresia remunerării reale în 2009,
altfel spus în euro constant, a fost mult mai importantă decât cea din 2008.

18
În euro actuali, salariile din sectorul privat încetinesc în 2009...

Doi indicatori complementari măsoară evoluția conjuncturală a salariilor la nivel

general. Primul, salariul lunar de bază (SMB) este indicatorul care oferă informații despre
salariul „de bază”, fără prime și în funcție de calificarea avută, a angajatului cu normă întreagă
de lucru. Este un indicator al salariilor negociate de către sindicate. Al doilea, salariul mediu pe
cap (SMPT) reprezintă raportul dintre masa salarială brută și efectivele de salariați, fizic
vorbind: el ia în calcul ansamblul de remunerații, în special primele, stimulentele sau
remunerarea orelor suplimentare, care reprezintă 15% din remunerarea totală a salariaților.
Salariul mediu pe cap priveste deci ansamblul de angajați și deci este sensibil la modificările de
structură a numărului de angajați (creșterea calificărilor sau suprimarea posturilor cu angajați
mai puțin calificați, modificarea segmentului celor care lucrează în timp parțial, efectele
„intrări-ieșiri”): evolutțile sale trebuie deci analizate luând în calcul aceste modificări.

În 2009, în întreprinderile din sectorul privat cu mai mult de 10 angajați, salariul lunar
de bază a scăzut un pic: +2,2% după ce fusese la 3% in 2008. Agravarea degradării pieței de
muncă și scăderea ușoară a prețurilor au frânat negocierile salariale și cea mai mică inflație a
antrenat de asemeni o mică revalorizare a Smicului (Smic = salariul minim pe economie)
(+1,9% in medie anuală fața de 3% în 2008). Încetinirea salariului lunar de bază a afectat toate
categoriile socio-profesionale, chiar dacă este puțin mai mult evident pentru categoria
muncitorilor și a angajaților (+2,2% după ce fusese +3,1 respectiv +3% în 2008) decât pentru
categoria profesiilor intermediare (+2,2% după ce fusese 2,9%) sau categoria persoanelor aflate
pe funcții de conducere (+2,1% după ce fusese +2,7%). Dacă e să privim lucrurile în funcție de
marile sectoare de activitate, în industrie, această încetinire a fost și cea mai marcantă (+2,1%
după ce fusese +3,3%) și în sectorul terțiar (+2,2% fata de +2,9% cat fusese inainte). Salariul
mediu pe cap din sectorul concurențial non agricol a încetinit și mai mult față de salariul lunar
de bază: +1,3% în euro curent după ce fusese de +2,8% în 2008. În mod particular, în primul
trimestru al lui 2009, scăderea globală a salariilor este fără precedent: primele sunt mult mai
ridicate față de anii precedenți, mai ales în sectorul financiar ; recurgerea la șomaj parțial este
foarte importantă (chiar dacă măsurile sociale puse în practică au redus considerabil impactul
salarial al acestui șomaj parțial); orele suplimentare au fost mult mai puține ca numar. În plus,
ponderea muncii în timp parțial crește un pic (cf. supra), cu un impact de aproximativ 0,2
procente asupra salariului mediu pe cap. În schimb, numeroase suprimări de locuri de muncă
pentru muncitori, mai ales printre cei necalificați, au susținut mecanica creșterii salariului
mediu pe cap prin scăderea ponderii salariilor mici.

În primul semestru din 2010, creșterea salariului lunar de bază a rămas moderată, în
continuitatea celei din 2009: +0,4% pe trimestru de la începutul lui 2009 (in date corectate de
variațiile sezoniere). Inflația susținută, mai cu seamă în primul trimestru, la fel ca și
revalorizarea de 0,5% a salariului minim pe economie la 1 ianuarie, susțin salariul lunar de
bază pe parcursul primului semestru, chiar dacă rata șomajului ridicată apasă continuu asupra
salariilor. Pe ansamblul începutului anului 2010, salariul mediu pe cap era, de asemenea, mult
mai dinamic. Această creștere se explică, în parte, printr-o revenire la normal a nivelului de

19
prime de merit în cadrul sectorului terțiar și, mai ales, în finanțe, în comparație cu scăderea
puternică înregistrată în primul trimestru al lui 2009.

... dar se accelerează in euro constanți

Evoluțiile globale ale salariilor trebuie luate în calcul și în funcție de evoluția prețurilor;
acestea din urmă fiind extrem de contrastante pe parcursul ultimilor trei ani. În 2008, inflația
prețului la energie și la produse alimentare a contribuit la apariția unei inflații puternice (fig.5).
Această inflație contrabalansează progresia salariilor și conduce la o stabilitate, în medie, a
salariilor reale (0,0% pentru salariul mediu pe cap, fig.6). În 2009 lucrurile se petrec exact
invers: progresia salariilor în euro curenți sunt cu siguranță mult mai mici decât cele din 2008,
dar într-un context al unei inflații extrem de scăzute, conduc la o accelerare a salariilor reale,
care progresează cu o medie de 1,3% (pentru salariul mediu pe cap).

Fig5. Evoluția indicelui prețurilor de

consumație (IPC)

În revanșă, la începutul lui 2010, nu numai salariul lunar de bază nominal crește
moderat ci și prețurile accelerează mai cu seamă pe parcursul primului trimestru. Astfel încât,
în termeni reali, salariul lunar de bază scade pe primul trimestru (- 0,3%) după care crește cu
0,2% pe al doilea trimestru. Salariul mediu pe cap real a fost oarecum stabil pe primul trimestru
și a cunoscut o creștere pe al doilea trimestru.

Fig6. salariile și numărul de angajați din sectorul comercial din 1990 până în prezent

20
Salariile din sectorul public cunosc un salt în 2009 în euro constanți

În euro curenți, salariul mediu pe cap din administrațiile publice a crescut mai puțin
repede în 2009 față de 2008 (+2,0% după ce anterior fusese +2,2%). Această evoluție a
salariului mediu pe cap rezultă înainte de toate din revalorizarea punctului de indice a funcției
publice (+0,5% în iulie 2009 și 0,3% țn octombrie, fie o medie anuală de 0,6%, la fel ca în anul
precedent). La aceasta se adaugă creșterea indicelui minim al funcției publice (+2 procente) în
paralel cu cea a salariului minim pe economie și a revizuirii primei pentru garanție individuală
a puterii de cumpărare (GIPA). În realitate, la fel ca și în sectorul privat, salariul mediu pe cap
din administrațiile publice începe să crească în 2009 (+1,9% după ce fusese –0,6% in 2008), în
parte si datorită refluxului inflației.

Puterea de cumpărare cunoaște o creștere în medie pe anul 2009

Evoluția venitului disponibil brut (RDB), în euro curenți, suferă din cauza recesiunii în
2009: el crește la 1,0% după +3,2% în 2008 și +5,2% în 2007. Venitul disponibil brut pe cap de
familie este un indicator asociat care presupune totalitatea veniturilor din activități și din
proprietăți obtinuțe de membrii unei familii, din care scădem impozitele și cotizațiile și la care
adăugăm prestațiile sociale și alte transferuri. Acest venit disponibil brut este frânat de situația
pieței de muncă aflată în degradare: reculul angajărilor și încetinirea evoluției salariilor în euro
curenți (cf. supra) apasă asupra evoluției remunerației salariaților. În același timp, veniturile
persoanelor fizice autorizate fac și ele un pas înapoi: replierea ansamblului de activități apasă
asupra veniturilor disponibile. Criza economică se repercutează de asemenea și asupra
veniturilor din patrimoniu: în mod special valoarea netă a dobânzilor primite de familii se
deteriorează puternic, întrucat scăderea ratei de piață se repercutează în același timp și asupra
remunerațiilor din depozitele în bani ale familiilor, față de dobânzile pe care acestea le plătesc
pentru creditele luate, în special cele imobiliare. Pe de altă parte însă, impozitele pe venituri și
pe patrimoniu plătite de către familii scad net ca urmare a scăderii valorilor mobiliare în 2008,
la fel ca și urmare a diverselor măsuri de exonerare fiscală (plan de relansare, legea TEPA etc.).
În schimb, prestațiile sociale se accelerează o dată cu creșterea șomajului și a măsurilor de
relansare (credit de impozit pe familiile modeste, prime de solidaritate activă, etc).

Însa evoluția veniturilor pe cap de familie trebuie luată în considerare în același timp cu
cea a prețurilor și, într-un context de inflație foarte joasă, puterea de cumpărare a venitului brut
(altfel spus evoluția sa corectată de cea a prețurilor) este mult mai puternică în 2009 față de
cum fusese în 2008. De asemenea, puterea de cumpărare a venitului disponibil brut pe cap de
familie a progresat cu 1,6% in 2009, față de +0,4% cu cât crescuse în 2008.(fig.7). Pentru a ne
face o idee mai clară asupra măsurii un pic mai individuale a evoluției puterii de cumpărare a
familiilor, trebuie sa luam in calcul numărul și compozțtia familiilor, raportând evoluția globală
a puterii de cumpărare la cea a unităților de consum (UC): puterea de cumpărare prin UC

21
progresează mai puțin repede decât puterea de cumpărare globală în 2009 (+0,8% față de
+1,6%, după ce fusese –0,4% în 2008).

Fig7 contribuțiile la evoluția puterii de cumpărare a familiilor

La începutul lui 2010, venitul disponibil progresează, consecință a accelerării creșterii

masei salariale strâns legată de recâștigarea locurilor de muncă și a activității. Puterea de
cumpărare accelerează, cu predilecție în al doilea trimestru, consecință directă și a faptului că
prețul la energie cunoaște o încetinire a ritmului său de creștere.

Angajari
 Fluxurile brute de creare și de desființare a locurilor de muncă sunt mult mai ridicate
decât evoluția netă a angajărilor, întrucat o mare parte a acestor mișcări de personal
se compensează în orice moment. „Ciclul angajărilor: micile întreprinderi au fost
primele a scădea efectivele lor de personal în timpul crizei”, nota de conjunctură,
Insee, martie 2010
 În 2009, 56,9% dintre persoanele cu vârste cuprinse între 50 și 64 de ani sunt active.
Rata de angajare a seniorilor a progresat continuu din 2001 încoace. „Angajări și
șomaj la cei cu vârste de 50 – 64 de ani în 2009”, dares Analyses, nr. 039, iunie 2010

Șomaj

 În 2007, 770 000 de persoane inactive cu vârsta intre 15 și 64 de ani își doreau să
muncească, însă nu puteau fi luate în calcul ca șomeri, în sensul BIT, fie pentru că nu
căutau de muncă, fie pentru că nu erau disponibile imediat pentru a munci. „Haloul
șomajului: între șomaj BIT și inactivitate”, Insee Premiere, nr. 1260, octombrie 2009.
 De 25 de ani, în metropolă, ratele șomajului femeilor și ale bărbaților la începutul vieții
active sunt apropiate. „Femeile și bărbații la începutul carierei: femeile încep să tragă
foloase după urma reușitei școlare”, Insee Premiere, nr. 1284, februarie 2010.

22
 Concluzii și Contribuții personale

Franța se dovedește a fi un stat condus de principii solide și bine transmise din generație
în generație, cu un popor plin de caracter, ce pune preț pe valorile morale și sociale.
Însăși deviza „Libertate, egalitate, fraternitate” subliniază interesul ridicat acordat de
Franța cetățenilor săi cât și rezidenților. Datorită ajutoarelor financiare consistente oferite de
instituțiile franceze șomerilor, primelor mărite oferite angajatorilor pentru persoanele pe care
le reintroduc în câmpul muncii, Franța parcurge o perioadă deosebit de dificilă, șomajul și
inflația atingând un nivel fără precedent.
Oglindă a economiei franceze, PIB-ul a cunoscut o scădere semnificativă, chiar drastică,
pe parcursul anului 2008 și începutul lui 2009 fiind urmată de o stagnare în decursul lui 2009,
rezultat al măsurilor de austeritate adoptate de guvern. Această evoluție a fost influențată de
impactul crizei financiare asupra condițiilor de creditare, asupra gradului de încredere în
economia franceză precum și de situația din comerțul mondial. Pe plan social, măsurile de
redresare economică s-au resimțit și pe piața muncii, unde au avut loc peste 250 de mii de
disponibilizări.
În ceea ce privește comerțul extern s-a înregistrat o scădere dramatică a exporturilor, cu
peste 10% în 2009, impactul fiind cu atât mai mare cu cât scăderea importurilor nu a avut loc în
aceeași măsură. Puternica influență negativă a exporturilor din 2009 asupra PIB-ului, a involuat
în 2010, lăsând o ușoară impresie de relansare pe acest plan.

Turismul a avut și el de suferit. Cunoscută drept una din cele mai vizitate țări, cu peste
70 de milioane de turiști anual, a întâmpinat o scădere a numărului de vizitatori cu aproximativ
10%.

În ciuda măsurilor adoptate de guvernele fiecărei țări, realizăm că din cauza globalizării
și a interdependenței economiilor lumii, criza își face totuși simțită prezența. De aceea procesul
depășirii recesiunii se dovedește a fi de durată, anevoios, plin de măsuri drastice, uneori
antisociale care dau naștere la proteste anti-guvernamentale, iar Franța nu face excepție.

În opinia mea, politica adoptată de Franța în vedea combaterii efectelor recesiunii este
una corectă, rezultată în urma unei viziuni pe termen mediu și lung. În acest sens, tinerii trec pe
primul plan fiind avantajați de măsurile încurajatoare, atât pentru ei cât și pentru angajatorii lor,
precum creșterea numărului de contracte de formare profesională a tinerilor, favorizarea
angajărilor cu contracte pe perioadă nedeterminată, sau noi reguli de acordare a șomajului care
stimulează șomerii în căutarea unui loc de muncă în domeniul pregătirii lor profesionale.

23
Bibliografie

Mediul European al afacerilor publice, curs master, prof. dr. Ionescu Romeo

Europe in figures
Eurostat yearbook 2010
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_OFFPUB/KS-CD-10-220/EN/KS-CD-10-220-
EN.PDF

Journal Exonération Fiscale, 06 août 2009

http://exonerationfiscale.com/crise-financiere-mesures-crise-france

Vue d’ensemble - Premier bilan 2009-2010

Répercussions de la crise sur l’emploi, les salaires et les revenus - Mathilde Clément, Étienne
Dalibard, Étienne Debauche
http://www.insee.fr/fr/ffc/docs_ffc/ref/FPORSOC10B.pdf

Outcome of the Conference on the World Financial and Economic Crisis and Its Impact on
Development
http://www.un.org/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/RES/63/303&Lang=E

Second notification of government deficit and debt figures for 2009

http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_PUBLIC/2-22102010-AP/EN/2-22102010-AP-EN.PDF

24
Anexe

25
26
27
28