V.

6
ALTE TEHNOLOGII PENTRU
REALIZAREA UNOR TRICOTAJE

V.6.1. Tehnologii pentru realizarea tricotajelor

tridimensionale

În ultimii 20 de ani au existat preocupări şi realizări cu privire la utilaje şi tehnologii

prin care să se obţină tricotaje cât mai aproape de produsul finit, având ca rezultat economii
de materii prime şi reducerea la minimum a operaţiilor de confecţionare.
În acest sens, în prima etapă s-au adus perfecţionări
unor maşini de tricotat, care au creat posibilitatea tricotării
secvenţiale a unor panouri conturate (fig. V.6.1.). În etapa
următoare, firma Macqeen Tailor a realizat o maşină de tri-
cotat cu comenzi electronice, pe care se puteau realiza por-
ţiuni conturate de tricot şi păstrarea, după dorinţă, a unor
ochiuri pe ace scoase temporar din lucru (fig. V.6.2.), astfel
că printr-o singura cusătura s-a obţinut rochia din fig. V.6.3.
Realizările din ultimii 2-3 ani au creat condiţiile de obţinere
a tricotajelor tridimensionale, fără cusătură (prin aşa-numita
tehnologie 3D), tehnologie denumita curent “tricotează şi
îmbracă”. Maşinile de tricotat pe care se realizează
tehnologia 3D (MC-844, CMS-340, SWG-234 etc.) produc
tricotaje complet conturate, cu aplicaţii de buzunare, cu
spatele asamblat cu faţa, mânecile corespunzătoare închise şi
răscroiala la gât obţinută prin tricotare integrată (fig. V.6.4.
şi V.6.5). O noutate deosebită o constituie realizarea în tricot
a două desimi (fineţi) diferite, în acelaşi rând de ochiuri.
Maşinile sunt dotate cu ace cu limba arcuită şi platine de
aruncare. Procesul tehnologic de realizare a unui pulover cu
mâneci lungi pentru femei (fig. V.6.4), cu structuri complexe
– în diferite zone – cu desene de torsade, aran, intarsia, ajur
Fig. V.6.1.
etc. – se reduce la: tricotare, calcare şi ambalare.
 Fig. V.6.2

Fig. V.6.3

Fig. V.6.4. Produsul tridimensional realizat pe

maşina MC – 844, fin. 12E:
1 – zona de tricot cu desimi diferite selectate;
2 – zona cu efecte în relief; 3 – zona de
încheiere; 4 – structuri în diferite fineţi;
5 – structura cu o faţă în două culori.
Fig. V.6.5. Produsul tridimensional realizat pe
maşina tip MC – 844, fin. 7E:
1 – zona cu structura de încheiere; 2 – încheiere
prin nasturi; 3 – calota cu efecte valuri.
 Elemente de reproducere a produselor textile 3

V.6.2. Mănuşi tricotate conturat

Mănuşile tricotate conturate, cu unul sau cinci degete, se produc în întregime pe
maşini rectilinii cu fontură îngustă sau se tricotează patentul şi porţiunea până la degete pe
maşini automate cu doi cilindri, iar restul se produce pe maşini rectilinii. Ultimul procedeu
este mai raţional, întrucât există o productivitate mult mai mare la tricotarea patentului şi a
porţiunii până la degete.
Mănuşa tricotată cu cinci degete se compune din manşeta 1 (fig. V.6.6.), palma 2,
degetul mare I, arătătorul II, degetul mijlociu III, inelarul IV şi degetul mic V. Palma, la
rândul ei, se împarte în două părţi: până la degetul mare (porţiunea 21) şi după degetul mare
(porţiunea 22).
Manşetele se tricotează în
legăturile 1 : 1, 2 : 1 sau 2 : 2, sub
formă plană şi, de obicei, pe utilaj
separat. În continuarea manşetei,
palma şi degetele mănuşii se tri-
cotează, de obicei, pe alt utilaj.
Înainte de tricotarea restu-
lui mănuşii, rândul larg de ochiuri
al manşetei, împăturit în două, se
transpune pe un pieptene special.
Pentru a face legătura cu
palma, ochiurile manşetei sunt
transferate direct pe acele celei-
lalte fonturi. Patentul se transpune
astfel încât unirea să se facă pe
partea dreapta.
După trecerea ochiurilor pe
ace, se deşiră manual rândurile
suplimentare. Se aşază camele la-
cătelor maşinii pentru tricot tubu-
Fig. V.6.6. Schema elementelor componente ale mănuşii. lar şi se începe tricotarea palmei.
După ce se trec ochiurile
pe ace, se tricotează un număr sta-
bilit de rânduri şi se opreşte maşina, pentru introducerea firului despărţitor în locul unde
trebuie să înceapă degetul mare. În acest scop, în partea din faţă, se scade numărul necesar
de ace şi se ridică apoi în măsura în care este necesar ca ochiurile vechi ce se afla sub cârli-
ge să alunece sub limbile acelor. Apoi se ia un fir colorat oarecare, se introduce în cârligele
acelor ridicate şi se coboară acele. Ochiurile vechi se aruncă de pe ace şi rămân atârnate pe
firul depus. Firul introdus se trage uşor, iar pe porţiunea unde este introdus se formează
rândurile de ochiuri separate, superior şi inferior, de la care se tricotează degetul mare.
Începutul degetului mare se efectuează cu ajutorul a doi piepteni, unul dintre ei
trebuind să aibă cu un dinte mai mult decât celalalt. În acest scop, după ce se tricotează un
anumit număr de rânduri pentru palmă, se ia un pieptene simplu şi se ridică cu acesta
ochiurile de pe acele din dreapta ale fonturii din faţă, lăsând un ac de margine în lucru şi se
coboară pieptenele cu ochiurile trecute pe el. În continuare, se deplasează sania cu lacăte
spre dreapta, se ia pieptenul de început şi se coboară în rostul maşinii şi apoi se aşază
printre acele de pe care au fost ridicate ochiurile cu pieptenul simplu.
 O dată cu deplasarea saniei, din dreapta spre stânga, se coboară pieptenul de început,
pe care s-au format bucle, şi procesul tricotării continua în mod normal. Se tricotează
tubular un număr stabilit de rânduri, care formează jumătatea a doua a palmei.
Degetul arătător. Porţiunea palmei se termină cu patru rânduri suplimentare. Pentru
tricotarea degetului arătător, se număra dinspre stânga acele necesare pe fontura din faţă şi
din spate, iar celelalte ace se scot din lucru, pentru a nu stingheri. Pentru scoaterea din
funcţiune se poate proceda fie la ridicarea acelor, datorita cărui fapt ochiurile coboară sub
limba şi, la tragerea acelor în jos, alunecă de pe ele fiind astfel aruncate, fie că se recurge la
ajutorul pieptenilor pentru degete, compus din ace de îngustare. Aceşti piepteni au, în
funcţie de fineţea maşinii, câte 9, 11, 12 şi chiar mai multe ace, pentru ca să se scoată cu
ajutorul lor acea cantitate de ochiuri care este necesară pentru tricotarea degetului
corespunzător.
Ochiurile celorlalte degete sunt coborâte de pe ace pe pieptene şi acesta este coborât
printre fonturile îndepărtate, astfel încât ele să fie pe partea exterioară a mănuşii. Apoi, se
închid fonturile maşinii, iar acele de pe care au fost scoase ochiurile pe pieptene se scot din
lucru, adică se aduc în poziţie de repaus. Pe acele rămase se tricotează degetul următor.
După realizarea unei lungimi anumite a degetului, se începe îngustarea, pentru care
ochiurile de margine se iau jos, de ambele parţi, de pe acele de margine şi se transfera pe
cele învecinate. Aceasta operaţie se repeta peste două rânduri de tricotare, de trei sau patru
ori, până ce înălţimea degetului ia o forma conică. Apoi se tricotează trei sau patru rânduri
de ochiuri suplimentare, se scoate degetul de pe maşină şi se trece la tricotarea degetului
următor.
Degetul mijlociu. Din fig. V.6.6. reiese ca degetul mijlociu este aşezat peste degetul
arătător, inelarul peste cel mijlociu, degetul mic peste inelar. Aceasta se explică prin faptul
că, dacă am aşeza în rând toate degetele cu necesarul lor de ace, am obţine o mănuşă prea
largă. Invers, dacă am tricota degetele pe baza mărimii juste a mâinii, neaşezându-le unul
peste celălalt, mănuşa ar fi prea strâmtă.
Dacă, de exemplu, degetul mic trebuie tricotat pe 12 ace, atunci pe pieptene se
transpun, în loc de 12 ochiuri, numai 9. Înaintea începutului tricotării degetului mijlociu, se
trec ochiurile de pe pieptene pe ace (începând din dreapta spre stânga), iar diferenţa de 3
ochiuri se transpune, luându-se ochiurile laterale ale degetului anterior.
După ce se tricotează numărul stabilit de rânduri, se executa îngustarea, se tricotează
rândurile suplimentare şi se scoate din nou mănuşa de pe maşină.
Degetul inelar şi mic. Tricotarea degetului inelar şi a celui mic se efectuează în
aceeaşi ordine ca şi tricotarea celui precedent. Pentru inelar se iau 3 ochiuri de la cel
mijlociu, iar pentru degetul mic, de la inelar.
Degetul mare. După degetul mic, se tricotează degetul mare. Se trage firul
despărţitor, datorita cărui fapt ochiurile se separă, formând rânduri superioare şi inferioare.
De pe pieptene, ochiurile se transpun pe acele fonturilor (de pe un pieptene, ochiurile se
transpun pe acele fonturilor din faţă, de pe celalalt pieptene, pe acele fonturii din spate), se
formează manual marginile degetului cu ajutorul unui îngustător cu trei ace şi se lucrează în
ordinea obişnuită. Îngustarea se face până în momentul când pe maşină rămân 3-4 ace cu
ochiuri; cu ajutorul îngustătorului, toate ochiurile se trec pe un ac, se trece capătul firului
prin acest ochi şi se termină tricotarea degetului.
Capetele libere ale firelor de pe degete se introduc în interiorul degetelor cu ajutorul
unei croşete şi se finisează mănuşa.
Cusutul manşetei. Mănuşa scoasă de pe maşina de tricotat are manşeta desfăcută la
margine. Pentru cusut, manşeta este înainte de toate întoarsa manual. Se coase la Owerloc
 Elemente de reproducere a produselor textile 5

sau pe o maşină de cusut cu două fire. Apoi se întoarce manşeta pe faţă şi, prin aceasta, se
încheie procesul confecţionării mănuşii.
În continuare, urmează operaţiile de finisat (formarea mănuşilor pe forme cu aburi
sau electrice), sortarea, împachetarea şi ambalarea.
În cele mai multe situaţii, partea de deasupra a palmei se tricotează în desen de
culoare sau cu desen în relief.
Tricotarea mănuşilor cu un deget nu se deosebeşte aproape prin nimic de tricotarea
mănuşilor cu cinci degete. În locul tricotării separate a fiecăruia din cele patru degete, ele
sunt tricotate sub formă de prelungire a palmei. După terminarea tricotării palmei, se
continua cu tricotarea numărului de rânduri corespunzătoare lungimii degetului mic, apoi se
începe îngustarea, care este astfel calculată încât să se termine la înălţimea degetului
mijlociu.
Prin tricotarea degetului mare şi introducerea în interior a capetelor firelor se
termină tricotarea mănuşii cu un deget pe maşina de tricotat.
Maşinile moderne rectilinii de tricotat tip SFG, construite cu două fonturi, în fineţile
10–14 E, lucrează cu 260–280 rând/min, la tricotarea degetelor mănuşii şi cu 120–
140 rând/min, la tricotarea palmei mănuşii. Elementele de comanda sunt electronice şi
asigură un proces tehnologic complet automat.

V.6.3. Băşti tricotate

Băştile, beretele şi pălăriile tricotate se produc de obicei pe maşini rectilinii speciale
cu o singura fontura, realizându-se în continuare o bucată după alta, cu rând de separare. La
basca din fig. V.6.7, marginile 1 – 1’ şi 2 – 2’ constituie rânduri suplimentare, care permit
ca basca să se încheie, pentru a lua forma aproximativă de calotă sferică.
Porţiunea 3 formează vârful băştii, de
care se va coase moţul.
Prin scoaterea din lucru a două sau trei
ace, s-a creat o linie indicatoare, 1’ – 2’, de
îndoire a marginii, spre interiorul băştii.
În funcţie de mărime, basca este forma-
tă dintr-un număr diferit de clini, după cum se
reprezintă schematic în fig. V.6.8, fiecare clin
fiind format din rânduri de tricot, în sensul
haşurilor din figură. Unele rânduri de ochiuri
sunt întrerupte prin îngustare. Diferiţii clini
sunt formaţi unul în continuarea celuilalt
(fig. V.6.7: 4 – 4’; 5 – 5’; 6 – 6’ etc.).
Forma băştilor rezultă din forma şi
numărul clinilor. În esenţa, forma băştilor se
obţine prin repetarea unui număr de clini,
astfel încât basca să capete mărimea dorită.
Fig. V.6.7. Schema elementelor componente
ale băştilor. Forma clinilor se realizează pe maşini
rectilinii, printr-un mecanism jacard cu cartele
metalice, care elimină treptat din lucru ace, astfel că se tricotează rânduri de diferite
dimensiuni. În măsura ajungerii la sfârşitul unui clin, sunt readuse în lucru toate acele
lucrătoare în funcţiune, pentru a tricota apoi clinul următor.
Este indicat ca liniile de îngustare să fie cât mai puţin aparente.
 La berete, sau
în cazul pălăriilor fan-
tezii, se tricotează şi o
bordură în desen ja-
card de culoare. Pe
măsura producerii tri-
cotului, tensiunea în
acesta este asigurată
printr-un mecanism
de tracţiune cu ace; la
Fig. V.6.8. Clinul băştii.
maşinile mai moder-
ne, acestea sunt pre-
văzute cu platine auxiliare, care permit eliminarea mecanismului de tracţiune.
Platinele auxiliare sunt acţionate prin sania cu lacăte a acelor.

Fig. V.6.9. Aranjarea cartelelor jacard.

Utilizând aranjarea cartelelor jacard ca în fig. V.6.9, liniile de îngustare sunt relativ
aparente.
Din figura V.6.9, reiese că marginea stângă se îngustează cu câte un ac la fiecare al
doilea rând de ochiuri, formându-se partea ascuţita a clinului, în timp ce partea dreaptă se
îngustează numai cu circa şapte ace, după care se tricotează rânduri complete, formând în
felul acesta marginea (cu tiv întors) a băştii.
Figura V.6.10 arată cum se poate obţine o repartiţie mai judicioasă a îngustărilor, în
stânga şi în dreapta, pe suprafaţa fiecărui clin, cu acelaşi număr de cartele jacard, dar
ordonate prin decalare.
Deoarece clinul prezentat în fig. V.6.8. poate avea diferite forme, conform diferitelor
moduri de acţionare a acelor de către cartelele jacard, trebuie avut în vedere să se respecte
în mod obligatoriu anumite condiţii şi anume: conducătorul de fir trebuie să înceapă
depunerea firului pe acelaşi ac pe care a terminat depunerea firului în rândul anterior.
Astfel, dacă în rândul 3 depunerea firului începe, de exemplu, de la acul 101, conducătorul
de fir trebuie să depună firul în rândul anterior, adică în rândul 2, numai până la acul 101. În
caz contrar, adică dacă există o diferenţa între numărul acului pe care s-a terminat
 Elemente de reproducere a produselor textile 7

depunerea şi numărul acului pe care s-a început depunerea în rândul următor, se naşte o
flotare a firului peste un număr de ace egal cu diferenţa de mai sus; aceste flotări trebuie
evitate, deoarece ele diminuează calitatea băştii, înrăutăţind aspectul.

Fig. V.6.10. Aranjarea cartelelor jacard prin decalare.

Dacă există două rânduri de ochiuri mai scurte într-o parte, încadrate între rândurile
mai lungi (fig. V.6.11,a), ultimele ochiuri formate în două rânduri consecutive, de exemplu
pe acul 5, nu vor fi legate cu şirul de ochiuri 4 şi, din această cauză, se va forma în acel loc
un orificiu. Pentru a evita acest inconvenient, acul 5
nu va executa faza “retragerii” în rândul 2.
Prin aceasta, se formează în acel loc un ochi
fang (fig. V.6.11, b), care reprezintă o îngroşare ce
acoperă orificiu ce s-ar fi format în primul caz. Din
această cauză, decuparea cartelei din rândurile:
2 dreapta, 5 stânga, 6 dreapta, 9 stânga, 10 dreapta
ş.a.m.d. trebuie să fie mai scurtă cu un pas de ac, pen-
tru ca acul respectiv să fie acţionat de suprafaţa carte-
lei, executând astfel numai o parte din cursa lui de
ridicare.
Pentru băşti se utilizează curent fire de lână
100% cu Nm 10/1 – 15/1. Tricotarea se face pe maşini
de fineţea 8 – 10.
În raport cu desimea tricotului şi numărul de
ace lucrătoare din fontură, se realizează dimensiunile
clinilor care compun basca. La maşinile cu meca-
Fig. V.6.11. Modul de înlănţuire a nisme jacard obişnuite, numărul de rânduri dintr-un
ochiurilor. clin este limitat de lungimea cartelei jacard. Ţinând
seama de faptul ca numărul de rânduri de ochiuri dintr-un clin poate varia între 20 şi 40,
numărul de clini care compun basca este de 22 – 28.
Este indicat ca desimea tricotului să fie cât mai mare, atât timp cât nu afectează
negativ formarea ochiurilor.
Orientativ, în cazul când se tricotează băşti pe maşini cu fineţea 10, dintr-un fir Nm
10/1, desimile trebuie să fie apropiate de: Dv = 45; Do = 25.
Basca formată din 16 – 20 clini este realizată şi pe maşini circulare de tricotat
(patent românesc), fiecare clin de basca fiind realizat prin îngustări şi lărgiri ale tricotului
cu ajutorul unor degete de îngustare, în mersul circular oscilant al cilindrului cu ace, proces
similar cu tricotarea călcâiului şi vârfului la ciorap realizată pe maşini circulare automate.
Maşinile circulare de tricotat băşti sunt construite în fineţile 8 sau 10E şi prelucrează
fire de lână 100%, cu Nm 5 sau 6, când se lucrează dintr-un fir şi Nm 10 – 12, când se
tricotează cu două fire.
După tricotare şi încheiere, se coase moţul şi se repasează, apoi basca este piuată,
vopsita şi formată (călcată).
Prin piuare, tricotul se contracta circa 20% în lungime şi circa 30% în lăţime. Prin
călcare pe forme, tricotul este întins în lungime cu 6 – 7% şi în lăţime cu 7 – 8%.
Băştile sunt căptuşite în interior cu ţesătură saten. Băştile militare sunt căptuşite pe
întreaga calotă şi garnisite cu o bandă din piele sau imitaţie de piele.

V.6.4. Tricotaje cu fire elastice (cauciuc sau elastomere)

Tricotajele cu fire de cauciuc, de exemplu: corsete, centuri elastice şi ciorapi
medicinali, se produc de obicei pe maşini rectilinii. Caracteristic produselor cu fire de
cauciuc este atât faptul că totdeauna acestea capătă forma conturată chiar pe maşina de
tricotat, cât şi faptul că firul de cauciuc este inserat în structura tricotului, fie formând unele
rânduri de ochiuri, fie constituind firele de bătătura ale unui tricot.
Fig. V.6.12, a-f reprezintă principalele structuri utilizate la tricotajele cu fir de
cauciuc.
Pe maşinile rectilinii cu o singura fontura se produce alternativ un rând de ochiuri
din firul de cauciuc 1 (fig. V.6.12, a) şi un rând de ochiuri din firul textil 2. În unele cazuri
se alternează două rânduri de ochiuri produse din firul de cauciuc 1 (fig. V.6.12, b) cu două
rânduri de ochiuri din firul textil 2. Aceste structuri au extensibilitatea în sens longitudinal
oarecum limitată.
În figurile V.6.12, c-f sunt prezentate structuri tricotate cu fire de cauciuc, produse
pe maşini cu două fonturi. Fig. V.6.12, c constituie legătura patent 1:1 alternativ, ce se
caracterizează printr-o oarecare transparenţă a produselor şi prin faptul că pe o parte apare
firul textil, iar pe cealaltă – firul de cauciuc.
Extensibilitatea longitudinală este ceva mai redusă decât cea transversală.
Uneori, contextura cuprinde şi fire de cauciuc, 3 (fig. V.6.12, d), inserate ca fire de
bătătură.
O contextură utilizată în situaţiile în care produsul trebuie să aibă o extensibilitate
longitudinală mai mare decât extensibilitatea transversală este prezentată în fig. V.6.12, e.
Contextura din fig. V.6.12, f este indicată pentru ciorapi medicinali fără cusătură; aceştia
prezintă avantajul că au extensibilitate transversală deosebit de mare, conferită de legătura
patent a tricotului de bază. Pentru realizarea acestei contexturi, maşinile rectilinii sunt
dotate cu ace auxiliare speciale, de transfer.
 Elemente de reproducere a produselor textile 9

Fig. V.6.12. Principalele structuri utilizate la tricotajele cu fir de cauciuc.

Tricotarea firelor de cauciuc se face în condiţii cu totul diferite decât în cazul firelor
textile. Astfel, fineţea firelor de cauciuc trebuie să fie corespunzătoare fineţii maşinii de
tricotat. De asemenea, un rol hotărâtor îl are tensiunea sub care sunt alimentate firele.
Uniformitatea tensiunii sub care se alimentează firele determină aspectul produsului, iar
valoarea tensiunii din firul de cauciuc sau elastomer determină în mare măsura
dimensiunile şi extensibilitatea acestuia.
Pentru realizarea unor produse deosebite, în unele cazuri, se tratează în prealabil
firele de cauciuc, pentru ca, în timpul tricotării, să fie inextensibile. Astfel de tratamente
conduc la îmbrăcarea firului de cauciuc cu o cămaşă protectoare neelastică, dar flexibilă.
Cămaşa protectoare din acetat de celuloza este solubilă în acetonă, substanţă care nu atacă
firul de cauciuc. În acest caz se tricotează un tricot inextensibil, care, după ce a fost scos de
pe maşină, se introduce într-o soluţie de acetonă. După dizolvarea cămăşii protectoare, firul
de cauciuc se eliberează, iar produsul devine extensibil.
În unele situaţii se utilizează şi procedeul de a alimenta în paralel un fir textil cu un
fir de cauciuc, astfel că firul textil are doar rolul de a limita extensibilitatea firului de
cauciuc, tensionat oarecum diferit în timpul tricotării.
Probleme tehnologice deosebite se pun în special în cazul tricotajelor cu fire de
cauciuc cu una sau mai multe zone (porţiuni) inextensibile. Astfel, centurile elastice
(fig. V.6.13, a şi b) cuprind porţiunile 2, care prin funcţiunea lor trebuie să aibă o
extensibilitate mult mai redusă, chiar decât tricotul obişnuit, format numai din fire textile.

Fig. V.6.13. Centuri elastice cu porţiuni inextensibile.

În porţiunea în care tricotul trebuie să fie inextensibil, se tricotează, în paralel cu

firul de cauciuc, şi un fir de bătătură inextensibil. Pentru aceasta, se depune pe acele de
tricotat, ca fir de bătătură, un fir inextensibil şi apoi firul de cauciuc, urmărind să aibă
riguros aceeaşi tensiune. În acest sens, maşina de tricotat este dotată cu un conducător de fir
pentru firul textil şi altul pentru firul de cauciuc. Cu ajutorul a doi limitatori ai unui
mecanism special se realizează depunerea firului inextensibil de bătătură numai pe porţiu-
nea necesară. În această situaţie, se impune ca suportul conducătorului de fir, care depune
firul de bătătură, să aibă o oarecare flexibilitate, fiind necesar să se deplaseze uneori din
poziţia de lucru, permiţând astfel trecerea în poziţie de lucru a celorlalţi conducători de fir.

Fig. V.6.14. Ciorap medicinal.

 Elemente de reproducere a produselor textile 11

Ciorapii medicinali se produc, în general, din fire de bumbac mercerizat şi fire de

cauciuc. Firul de cauciuc, inserat ca fir de bătătura într-un tricot simplu sau într-un tricot
patent, conferă ciorapului forţa de compresiune necesară.
Mai rar se produc ciorapi tricotaţi numai din fire de cauciuc. Ciorapul medicinal
(fig. V.6.14, a) este tricotat fasonat, sub formă plană şi se compune din porţiunea 1, care
formează carâmbul, porţiunile 2 şi 2’, care formează călcâiul, şi porţiunea 3, care îmbracă
piciorul în regiunea scobiturii.
Asamblarea porţiunilor componente ale ciorapului se face prin coasere, ca în
fig. V.6.14, b).
Fig. V.6.14, c reprezintă un ciorap medicinal format din porţiunile 1 şi 2, plasate
astfel încât firele de cauciuc să acţioneze oblic asupra piciorului, fapt ce face ca, prin
mişcare, ciorapul să exercite un masaj asupra sistemului circulator al piciorului. La acest
ciorap, porţiunea rotulară 4 – în care firele de cauciuc sunt aproape paralele cu axa
longitudinala a gambei – permite ca flexiunea genunchiului să se facă fără a jena piciorul.
Cusătura ciorapului trebuie să fie plată şi cu o desime în care tighelul să pătrundă prin toate
buclele de întoarcere a firelor de cauciuc; în caz contrar, acestea vor fi degradate de către
acul cu care se coase. Uneori este indicat ca tricotul să fie prevăzut cu liziere fără fir de
cauciuc, care servesc la asamblarea produsului prin coasere, cu sau fără fir de acoperire.
Pe maşini circulare automate de tricotat ciorapi, în fineţea 28–34 E, se produc cio-
rapi medicali de susţinere cu compresie gradată, destinaţi atât prevenirii afecţiunilor circu-
latorii venoase, cât şi ameliorării disfuncţionalităţilor minore. Astfel, se produc ciorapi-pan-
talon (dresuri) şi ciorapi 3/4 (ciorapi până la nivelul genunchiului), din 80–90% fire polia-
midice texturate şi 10–20% fire filamentare elastomere. Compoziţia fibroasă şi carac-
teristicile tehnice şi tehnologice de fabricaţie asigură o valoare de referinţă a compresiei în
zona supramaleolară a piciorului de 6–12 mm Hg, de 50–70% din valoarea de referinţă în
zona muşchilor gemeni (pulpă) şi 50–55% din valoarea de referinţă la 1/2 din coapsă.

V.6.5. Tehnologii de realizare din materiale textile a

unor proteze medicale implantabile la om
Realizarea unor proteze textile medicale implantabile la om a impus cercetări
ştiinţifice de amploare, proiectări şi construcţii de utilaje şi elaborări de tehnologii
specifice.
În fig. V.6.15 sunt prezentate anumite locuri de implantare în corpul uman a unor
proteze textile medicale.
Înfiinţarea în Institutul de Cercetări Textile a unei staţii pilot de cercetare şi
producţie a protezelor textile medicale a necesitat elaborarea de procese tehnologice
specifice şi complexe, cu operaţii extrem de pretenţioase, care au necesitat multiple
cunoştinţe tehnice şi medicale, un control de calitate exigent şi locuri de muncă
corespunzătoare, sub aspectul condiţiilor septice. Iniţiativa Clinicii de Chirurgie Cardio-
Vasculară Fundeni şi colaborarea excelentă şi cu alţi renumiţi specialişti din clinici de
chirurgie, învăţământul superior textil, uzinele de fibre sintetice şi Institutul de Control al
Medicamentului au condus la reuşita acestei importante acţiuni.
Printre condiţiile impuse la testare prealabilă, din punct de vedere medical,
enumerăm: extract cu aspect limpede, incolor, fără miros, netoxic, apirogen; conţinut, în
grame/100 ml, de maximum 0,0002 NH4; 0,00025 Cl; 0,001 S2O4; 0,0001 metale grele
(Pb); 0,0003 Zn şi reacţie negativă la implantare de material în ţesuturi. În fig. V.6.16 sunt
prezentate diferite proteze textile implantate sau implantabile la om.
Fig. V.6.15. Amplasarea în corpul uman a protezelor textile.
 Elemente de reproducere a produselor textile 13

Fig. V.6.16. Diferite proteze textile implantabile la om:

1 – proteză vasculară liniară; 2 – proteză vasculară liniară implantată; 3 – proteză vasculară
bifurcată implantată; 4 – proteză valvă biologică de cord; 5 – proteză biologică de protecţie;
6 – diferite proteze textile implantabile.
 V.6.5.1. Realizarea protezelor vasculare
Protezele vasculare se realizează din fire filamentare texturate din polietilen
tereftalat, cu densitatea de lungime 167 dtex f 32 şi 76 dtex f 32. Protezele vasculare se
realizează prin tricotare pe maşini rectilinii cu două fonturi, cu fineţea 24E. Tricotul în
formă tubulară este gofrat pe tije filetate, prin termofixare cu aer cald şi retermofixat la o
temperatura de circa 200oC, după ce a fost compresat în lungime pe o tija netedă.
Diametrele interioare ale protezelor vasculare sunt cuprinse între 6 şi 32 mm.
S-au realizat proteze vasculare lineare, bifurcate, multiramificate, extra-anatomice,
proteza biologică pentru aortă, tronconice etc.
După cea de a doua termofixare, protezele vasculare sunt supuse unei degresări fina-
le, la 60 … 80oC, timp de minimum o ora. Se clătesc, se neutralizează cu acid acetic şi se
usucă la 60oC. Se ambalează în pungi de PE termosudate sau în ambalaje speciale din PVC.
Ambalajele cu produsele finite sunt sterilizate cu oxid de etilena sau radiaţii gama.

V.6.5.2. Realizarea aţei chirurgicale tip Filmed, pentru implantat

pe termen lung
Aţa chirurgicală tip Filmed este realizată pe maşini de împletit cu opt capete a câte
opt fuse (soldatei), din fire poliesterice etirate cu densitatea de lungime 33/16 … 76/32 …
240/32 şi 420/48 dtex. Aţa se livrează în culoare albă sau în culoare neagră (s-a admis aţa
neagră, colorată în masă numai cu negru de fum).
Aţa chirurgicala nu trebuie să aibă noduri sau fire lipsă, iar după degresare şi
termofixare trebuie să aibă o alungire la rupere de maximum 8%. Din punct de vedere
medical, aţa chirurgicala pentru implantare pe termen lung trebuie să îndeplinească
condiţiile impuse protezelor vasculare.

V.6.5.3. Realizarea plaselor tip Plastex

Tricotul cu structura file tip Plastex se realizează din fire polietilentereftalat
filamentare, rotosetate, nealbite optic, cu densitatea de lungime 34 dtex f 16, 40 dtex f 16,
50 dtex f 20,76 dtex f 32, 110 dtex f 32 şi 167 dtex f 32.
Variantele de tricot s-au realizat pe maşini rapide de tricotat din urzeală fineţea 28E.
Condiţiile medicale impuse sunt identice cu cele precizate la proteze vasculare. Tricoturile
sunt termofixate, degresate, neutralizate, clătite şi uscate. Tricotul Plastex se taie (se
secţionează) în pătrate sau dreptunghiuri, în raport de domeniu de utilizare şi anume:
susţinător de muşchi abdominali, pereţi de sinus şi arcade, înlocuitor de meninge, alografe
pentru ozenă etc.
Se ambalează şi se sterilizează.

V.6.5.4. Realizarea protezelor pentru ligamente de genunchi

Protezele pentru ligamentele de genunchi sunt realizate din fire poliesterice
filamentare, cu densitatea de lungime 2×240 dtex. Tricotarea sub formă de benzi se
realizează pe maşini raşel cu două fonturi, fineţea 18 E. După confecţionare – cu aţă tot din
poliester – se termofixează şi se finisează în condiţii identice cu cele folosite la finisarea
protezelor vasculare.
În cadrul staţiei pilot din I.C.T. au mai fost realizate, experimentate şi omologate ur-
mătoarele: petice de plastii, suporturi pentru valve biologice şi metalice de cord, proteze
craniene, înlocuitor de meninge etc.