STUDIU DE CAZ

Ed. Maria Haraga

Numele şi prenumele: G.H.

Data naşterii: 11 09 2002
Sex: masculin
Diagnstic: „Hiperkinetism sever cu întârziere psihică şi de limbaj cu note autiste”
Copilul a fost diagnosticat de Centrul de Diagnostic şi Tratament „Dr. Victor Babeş”, Bucureşti
şi a fost înscris în Centrul de Zi pentru copiii cu dizabilităţi în urma recomabdărilor medicale.
Fişa de prezentare socială a familiei:
Numele mamei: G.G
Vârsta: 35 ani
Profesia şi locul de muncă: asistent personal
Venit lunar: 440 RON
Numele tatălui: G.V
Vârsta: 37 ani
Profesia şi locul de muncă: lăcătuş mecanic.
Venit lunar: 500 RON
Fraţi: 1 frate
Alte venituri ale familiei:-
Condiţii de locuit: -apartament cu 2 camere
- număr de persoane: 4
- nu există alte persoane în întreţinere în afara copiilor
Istoricul copilului relatat de mamă:
G.G. este primul născut al familiei, provine dintr-o sarcină indusă medicamentos şi susţinută cu
tratamente şi restricţii în ceea ce priveşte mişcarea. Naşterea s-a declanşat la 37 de săptămâni prin
cezariană, fătul având o greutate de 3000g. A fost alăptat natural la sân timp de 9 luni după care a fost
înţărcat. Mama relatează că dezvoltarea psihomotorie s-a realizat astfel: a ţinut capul la două luni, a
stat în şezut la 8 luni, nu a mers de-a buşilea, a început să meargă la 1 an şi 2 luni. Controlul
sfincterian voluntar s-a instalat în jurul vârstei de trei ani (diurn) dar nu s-a consolidat.
Dezvoltarea limbajului a debutat în jurul vârstei de 8 luni prin lalaţiune şi gângurit, a continuat
cu emiterea unor sunete şi cuvinte cu sens (mama, tata, apă). În jurul vârstei de 2 ani mama remarcă
dispariţia treptată a limbajului, pâna când vu mai pronunţă nimic, mai mult nu reacţionează la
chemare. Începe să devină neastâmpărat, se caţără, se învârte prin casă fără rost, aleargă, priveşte
punctele luminoase, acordă atenţie deosebită televizorului. Mama recunoaşte că a aşteptat să mai
crească, dar văzând că nu intervine nici-o schimbare a consultat un medic de la Centrul de Diagnostic
şi Tratament „Dr. Victor Babeş”, Bucureşti, unde i s-a pus diagnosticul de „ Hiperkinetism sever cu
întârziere psihică şi de limbaj cu note autiste”.
Pentru stabilirea programului de intervenţie personalizat copilul a fost evaluat de specialiştii
Centrului de Zi (psiholog, logoped, kinetoterapeut, educator) unde i s-a completat lista de depistaj
pentru autism (Chat: Checklist for autism in toddlers), şi ulterior o evaluare psihologică.
Chat
A. Întebări adresate părinţilor
- Copilului îi place să-l daţi în leagăn sau să-l săltaţi pe ghenunchi? DA NU
- Copilul dumneavoastră este interesat de ceilalţi copii? DA NU
- Copilului dvs. îi place să se caţere, să urce scări? DA NU
 - Copilului dvs.îi place să se joace „cucu” sau „de-a v-aţi ascunselea? DA NU
- L-aţi văzut pe copilul dvs. făcându-se că bea cu ceaşca de jucărie,
hrăneşte păpuşa, vorbeşte la telefon? DA NU
- Copilul dvs. arată cu degetul când cere ceva? DA NU
- Copilul dvs. arată cu degetul când îl interesează ceva? DA NU
- Copilul dvs. este în stare să se joace adecvat cu jucării mici
(ex. maşinuţe sau cuburi), şi nu doar să le ducă la gură, să le pipăie
sau să le arunce? DA NU
- Se întâmplă să vă aducă obiecte, să vă arate ceva, pentru a vă
împărtăşi interesul şi nu doar pentru a vă cere ajutorul? DA NU
B. Observaţii făcute de evaluatori
- În timpul întâlnirii copilul v-a privit în ochi? DA NU
- Atrageţi atenţia copilului, apoi arătaţi cu cu degetul un obiect interesant aflat în cealaltă parte
a încăperii, spunând: „G. Priveşte!”. Observaţi-i expresia feţei. Nu numiţi obiectul pe care îl
arătaţi.
DA- Copilul priveşte ca să vadă ce arătaţi? (priveşte obiectul).
NU- Copilul nu priveşte decât degetul dvs.sau vă priveşte în faţă.
- Atrageţi atenţia copilului, daţi-i o ceaşcă-jucărie sau o linguriţă şi spuneţi-i: „dă-i să bea/
mănânce ursuleţului”. Copilul se face că-l hrăneşte? Adecvat?
DA- Copilul se face că hrăneşte cu ursuleţul (îi dă să bea/ să mănânce).
NU- Copilul se joacă altfel cu ursuleţul (îl aruncă, îl duce la gură, loveşte masa cu el).
- Spuneţi-i copilului: „unde-i becul?”sau „arată-mi becul?” (sau alt obiect interesant dacă nu
cunoaşte becul).
DA- Copilul arată cu degetul şi vă priveşte.
NU- Copilul arată obiectul, dar nu vă priveşte sau se orientează spre un obiect fara a-l
arăta clar cu degetul
- Copilul poate să construiască un turn dei cuburi? DA NU
C. Grilă de depistare a reacţiilor senzoriale
HIPER REACTIVITATE HIPO REACTIVITATE
Vizual Vizual
1. Inconfort la lumină 1. Atras de lumină
2. Nu-şi poate concentra atenţia 2. Fixează intens obiectele
3. Adună firimituri, bucăţele mici 3. Agită obiectele în faţa ochilor
4. Evită deseori privirea 4. Fascinat de reflectări, contraste

Tactil Tactil
1. Intoleranţă la atigere 1. Preferă jocurile fizice
2. Nu suportă anumite haine 2. Îi plac presiunile puternice
3. Reacţie puternică la durere 3. Nu sesizează pericolul
4. Intoleranţă la anumite texturi 4. Slabă reacţie la durere

Auditiv Auditiv
1. Iritabilitate puternică la zgomote 1. Zgomotos cu obiectele
2. Nu-i place zgomotul 2. Este atras de sunete
3. Îşi acoperă urechile 3. Îi plac vibraţiile
 Vestibular Vestibular
1. Evită să stea în echilibru 1. Caută să facă mişcări rapide
2.Ameţeşte uşor 2. Este fără frică
3. Îi este teamă să se caţere 3. Îi place să se învârtă pe loc

Proprioceptiv Proprioceptiv
1. Posturii stranii 1. Tonus muscular slab
2. Manipulări neîndemânatice 2. Dificultăţi la apucare
3. Mişcări dezordonate 3. Se loveşte de obiecte

Gustativ Gustativ
1. Alimentaţie selectivă 1. Pică
2. Gustă cu vârful limbii 2. Duce obiectele la gură

Olfactiv Olfactiv
1. Refractar la mirosuri 1. Miroase obiectele personale
2. Alimentaţie selectivă 2. Caută mirosurile puternice

D. Semne de alarmă (observarea unui copil de la 1 la 4 ani)

1.Interacţiune socială
- izolare socială
- nu caută să fie asigurat şi încurajat
- dificultăţi de imitare
- sărăcia privirii
- evitarea relaţiilor cu alte persoane
2. Comunicarea
- întârziere în vorbire
- înţelegere verbală diminuată
- limbaj noncomunicativ
- timbrul vocii deosebit
3. Interese şi comportamente repetitive
- manipulări speciale ale obiectelor
- mişcări neobişnuite ale corpului
- ataşamentul pentru un obiect neobişnuit
- reacţie puternică la schimbări
- insistenţă pentru rutine specifice
Evaluare psihologică
4. Dezvoltarea sensorio-perceptivă: senzorialitate modificată calitativ şi cantitativ
5. Nivelul dezvoltării psihomotricităţii: integritatea elementelor executorii, activitate motorie
dezorganizată- agitaţie
6. Nivel de dezvoltare intelectuală: -
Gândirea: stadiul sensorio –motor, imposibilitatea cuantificării
Memoria: afectogenă
Atenţia: deficit atenţionar sever
7. Nivel de cunoaştere
 Imaginaţia: nediferenţiată
Limbajul şi comunicarea: comunicare săracă, vocabular activ absent, copilul prinde
adultul de mână şi-l foloseşte pentru a-şi satisface nevoile
Afectivitatea: hipotimie-mimică redusă, rezonanţă afectivă ştearsă
Motivaţia: afectogenă
Temperamentul: -
Voinţa: nu prezintă reglaj voluntar şi scop opţional
Atitudini: hiperkinetism, manifestări autiste
Aptitudini: -
8. Nivelul maturizării psihosociale: slab, necesită ajutorul şi sprijinul adultului
9. Profilul psihologic: retard sever în dezvoltarea limbajului, comunicării şi afectivităţii.
10. Recomandări psihologice:
- stimularea senzorială progresivă
- socializarea în microgrupuri
- stimularea deprinderilor de viaţă independentă

Evaluarea stării iniţiale- care se realizează în funcţie de datele obţinute

Motricitate :motricitatea fină este dezvoltată normal, manevrează obiecte mari şi mici, le
transferă dintr-o mană în alta, realizează pense bi şi tri-digitale. Motricitatea globală îi asigură
deplasarea autonomă, sare pe ambele picioare, urcă şi coboară scările, alternând picioarele, alunecă pe
planul înclinat.
Limbajul şi comunicarea: comunicarea este săracă, copilul prinde adultul de mană şi-l dirijează
spre obiectele preferate sau pentru a-şi satisface nevoia. Nu pronunţă cuvinte intiligibile, uneori emite
sunete şuierate sau ţipete.
Afectivitatea: prezintă stări emoţionale la despărţirea de tată/ mamă exprimate prin plâns;
loveşte persoanele adulte şi uneori se târăşte pe jos. Priveşte inconstant feţele persoanelor din jur,
surâde rar, nu-şi desface braţele pentru a fi îmbrăţişat. Evită să fie atins.
Autonomie personală: are formate parţial deprinderi de autoservire (mănâncă singur hrană
solidă, bea apă cu paharul); are formate deprinderi igienico- sanitare, participă la îmbrăcat/dezbrăcat.
Forme de activitate: jocul este sărac şi individual, nu-l interesează jucăriile din materiale
textile, plastice sau alte materiale, preferă jucăriile muzicale şi maşinuţele.
În funcţie de evaluarea stării iniţiale s-au stabilit obiective şi activităţi educaţionale pe o
perioadă de 6 luni.
O1.Să-şi formeze capacitatea de a răspunde la auzul numelui său.
A1. Exerciţii repetitive prin care educatoarea îl strigă pe nume urmărindu-se tipul de reacţie
motric/verbal.
O2. Să-şi formeze capacitatea de a se orienta în mediul intern.
A2. Învăţarea pictogramelor corespunzătoare (traseul bucătărie-sală de lucru-baie-sală de
kinetoterapie).
O3. Să-şi formeze capacitatea de a relaţiona cu educatoarea.
A3. Exerciţii- joc în doi cu diferite obiecte.
Exerciţii de stimulare a senzorialităţii: atingeri/mângâieri.
04. Să-şi formeze capacitatea de a indica părţile corpului.
A4. Exerciţii de mimică şi gestică în faţa oglinzii.
O5. Să-şi formeze capacitatea de a emite sunete
A5. Exerciţii de inspiraţie/ expiraţie:să sufle în lumânare, să sufle cu paiul în paharul cu apă, să
sufle hârtiuţele de pe masă, vocalize, onomatopee.
 După şase luni de la stabilirea programului, am remarcat urmatoarele: copilul răspunde motric
la nume prin orientarea privirii spre persoana care îl strigă, dar uneori este necesar să fie apelat de mai
multe ori pentru a reacţiona (de obicei în timpul stărilor de agitaţie motrică sau verbală). Pentru
orientarea în spaţiul intern s-a lucrat folosind pictogramele -imagini semnificative afişate la intrarea în
săli, în câmpul vizual al copilului; în sala de lucru s-a folosit un panou cu pictograme care sugerea
succesiunea activităţilor, iar copilul a putut să indice activitatea preferată. Jocul s-a extins, acceptand
un partener , în special educatorul şi foarte rar un coleg, a rămas ataşat de un anumit tip de obiecte pe
care le roteşte cu o agilitate exagerată, a reuşit să se orienteze patţial în schema corporală –indică
nasul, gura, ochii, părul, pronunţă sunete, (vocalize), un număr redus de cuvinte iar timpul de
concentrare în cadrul unei şedinţe variază între 5-7 minute. Activităţile desfăşurate cu copilul au fost
cât se poate de simple, întrebările formulate au fost scurte, iar educatorul s-a aflat în permanenţă la
nivelul copilului. Voi menţiona în continuare tipuri de activităţi pe care le-am desfăşurat cu acest
copil:
Activităţi social- comunicative şi exemple specifice de învăţare:
• oferirea şi primirea obiectelor
- poziţionarea jucăriei preferate a copilului astfel încât acesta să nu o poată lua
- poziţionarea obiectelor/ materialelor necesare unei activităţi preferate a copilului astfel
încât acesta să nu le poată obţine (ex. aşezaţi telecomanda undeva la înălţime)
- ofer copilului un recipient greu de deschis (ex. puneţi în recipient un obiect dorit de
acesta)
• iniţierea şi răspunsul la salut/saluturi
- solicit membrilor familiei să se salute între ei în timpul rutinei de dimineaţă
- salut copiii ori de câte ori se iveşte ocazia
- jocuri de rol cu utilizarea formulelor de politeţe
• menţinerea contactului vizual în timpul unei interacţiuni sociale
- sunt atentă atunci când copilul încearcă să-mi ceară ceva
- îl privesc în ochi ori de câte ori iniţiem un dialog
- mă apropii de copil atunci când acesta s-a lovit dar întârzii câteva momente înainte
să-l ating
• urmărirea tonului vocii, a volumului vocii
- mă angajez împreună cu copilul într-o activitate dorită (ex. cântat) şi fac pauze din
când în când, alternând volumul vocii
- interpretez cantece pentru copii folosind tonalităţi şi înălţimi diferite ale sunetelor
• solicitări de a participa la jocul colegilor, schimbarea de roluri (acum eu, apoi tu)
- arăt copilului imaginea unui obiect şi-i cer acestuia să-l denumească
- încep un joc la care ştiu că nu-i place să participe
- nu ofer indicaţii atunci când copilul şi-a terminat de desfăşurat activitatea
- duc copilul în medii ce ar putea să-i stârnească interesul- exprimarea fericirii
• exprimarea tristeţii, exprimarea furiei sau a frustrării, exprimarea fricii
- duc copilul în medii ce ar putea să-i stârnească interesul
- utilizez cât mai multe situaţii de moment ce necesită răspunsuri emoţionale/ afective.
Trebuie menţionat faptul că în cadrul centrului grupele sunt constituite din 4-6 copii, activitatea
se desfăşoară diferenţiat , realizând o tratare adecvată a fiecăruia în parte, prin aplicarea unor metode
de lucru individualizate şi adaptarea programului de recuperare la particularităţile copiilor. Această
abordare permite lucrul în echipă a specialiştilor centrului ( educator, kinetoterapeut, logoped,
psiholog) care permanent îşi împărtăşesc cunoştinţele pentru a identifica o problemă comună, pentru a
propune soluţii, pentru a găsi modalităţile cele mai eficiente care să-i ajute pe copii.
Bibliografie:
Bernadette Roger „Autisme, comprendre et agir”, Ed. Dunod, Paris, 2003
Emil Verza „Psihopedagogie specială”, Ed. Didactică şi pedagogică, R.A. Bucureşti, 2000
Gherguţ, Alois – Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale. Strategii de educaţie integrată,
Editura Polirom, Iaşi, 2001
Experienţa personală