CUM SĂ CITEŞTI UN ARTICOL ŞTIINŢIFIC DIN

DOMENIUL PSIHOLOGIE SOCIALE ?

Christian H. JORDAN & Mark P. ZANNA

Când răsfoiesc pentru prima oară un articol ştiinţific, cei mai mulţi indivizi încearcă să-l
citească în aceiaşi modalitate ca atunci când au de-a face cu un material literar. Încep prin a citi
fiecare cuvânt până la finalul materialului când, deşi puţin intrigaţi, răsuflă uşuraţi că au
terminat. Această strategie de lectură nu este una rea, articolele ştiinţifice au o structură internă
logică ce se pretează la o astfel de strategie de lectură; există, totuşi, modalităţi mai eficiente care
îi permit studentului ce studiază psihologie socială să elimine elementele periferice ale
materialului, să evite analizele statistice avansate care s-ar putea să nu îi fie prea familiare şi să
se focalizeze pe ideea centrală a articolului.
Articolele ştiinţifice reprezintă o fereastră către studiile psihologiei sociale. Acestea ne
oferă informaţii despre modul în care psihologii sociali formulează ipoteze, creionează studii
empirice, analizează observaţiile pe care le fac şi interpretează rezultatele obţinute. Articolele
ştiinţifice au, totodată, o funcţie importantă în arhivarea informaţiei: ele stochează volumul de
informaţii şi cunoştinţe specifice domeniului psihologiei sociale. Prin urmare, oferă posibilitatea
cercetătorilor de a avea acces la o serie de date anterioare pe baza cărora aceştia să-şi poată
construi/ defini viitoarele direcţii de cercetare evitând, astfel, anumite arii ce au fost deja
explorate îndeajuns.
Este cunoscut faptul că o cercetare nu este pe deplin finalizată dacă rezultatele acesteia nu
sunt făcute cunoscute şi altor colegi, studenţi, persoane interesate. Articolele ştiinţifice reprezintă
o modalitate de a comunica rezultatele unor cercetări motiv pentru care lectura lor poate fi
interesantă şi incitantă. Pentru cititorii începători , e posibil ca aceste articole să nu fie atât de
interesante ci, dimpotrivă, să fie considerate esoterice, încărcate de un oarecare jargon şi obscure
datorită analizelor statistice pe care le încorporează. Prin urmare, scopul acestui articol este de a
oferi informaţii privind modalităţile de lectură a articolelor ştiinţifice care să le permită cititorilor
o lectură structurată şi organizată într-o manieră plăcută.
Psihologii sociali studiază multe teme fascinante precum discriminarea şi prejudecata,
cultura, persuasiunea, atracţia interpersonală şi dragostea, conformismul şi obedienţa,
agresivitatea şi self-ul. Acestea sunt aspecte cu care ne confruntăm în viaţa cotidiană şi pe care
încercăm să le înţelegem. Psihologii sociali prezintă observaţii sistematice dar şi idei importante
cu privire la aceste teme în conţinutul articolelor ştiinţifice. Considerăm că ar fi păcat ca
fascinaţia şi intriga acestor subiecte să se piardă datorită încercărilor de transpunere a
conţinutului în forma articolelor ştiinţifice.
Aceste articole variază ca formă şi conţinut incluzând rapoarte de cercetare, recenzii,
articole ştiinţifice. Raportul de cercetare este definit ca o prezentare formală a unui studiu
empiric şi/ sau teoretic original sau a mai multor studii. Recenzia reprezintă o analiză critică a
unei lucrări deja publicate ce se încadrează, de regulă, în parametrii unei teorii ştiinţifice. Autorul
unei recenzii sumarizează investigaţiile anterioare ale unei teme, comentează progresele realizate
în dezvoltarea acesteia şi sugerează direcţii viitoare de investigaţie.
Un articol teoretic evaluează, de asemenea, cercetări anterioare dar, se focalizează pe
dezvoltarea teoriilor utilizate în explicarea rezultatelor empirice ale unor studii. Autorul poate
prezenta o nouă teorie ce explică un set de rezultate sau poate compara anumite teorii

  1
sugerând/evidenţiind superioritatea uneia dintre acesteia în raport cu celelalte în baza unor
argumente ştiinţifice.
Această lucrare este focalizată pe lectura raportului de cercetare (articolul empiric) din
mai multe motive. În primul rând pentru că marea majoritate a publicaţiilor din domeniul
psihologiei sociale reprezintă rapoarte de cercetare (articole empirice). În al doilea rând,
rezumatele prezentate în cadrul recenziilor şi ideile rezultate din articolele teoretice sunt
construite în baza rezultatelor obţinute în rapoartele de cercetare (articole empirice). Pentru a
înţelege în profunzime modul în care se realizează cercetarea în domeniul psihologiei sociale
este esenţială o anumită fluenţă în lectura studiilor empirice. Mai mult, articolele teoretice
raportează frecvent studii noi care pun în contradicţiei diverse teorii sau testează predicţii ce
derivă din teorii nou dezvoltate şi pentru a putea verifica validitatea teoretică a unor conţinuturi
din cadrul acestor articole e necesară o înţelegere solidă a rezultatelor evidenţiate de anumite
studii empirice.
În final, mare parte din articolele empirice sunt scrise într-un format standard necunoscut
cititorilor începători; formatul recenziilor sau articolelor teoretice e mai puţin standardizat şi mai
apropiat de cel al manualelor şcolare cu care majoritatea cititorilor sunt, mai degrabă,
familiarizaţi. Acest lucru nu înseamnă că recenziile şi articolele teoretice sunt mai uşor de
lecturat şi înţeles decât articolele empirice; diferenţa constă în faptul că există mai multe reguli şi
norme de tehnoredactare a articolelor empirice şi atunci este firesc ca şi volumul de sugestii/
sfaturi ce vine în sprijinul lecturării lor să fie mai mare.

ANATOMIA RAPOARTELOR DE CERCETARE (STUDIILOR EMPIRICE)

Majoritatea articolelor empirice din psihologia socială şi din psihologie, în general, sunt
scrise în conformitate cu formatul standard definit de APA (American Psychology Association).
Acest lucru este deosebit de important pentru cercetătorii care vor să publice dar, şi pentru
cititori, deoarece le permite cercetătorilor să-şi prezinte ideile şi rezultatele într-o modalitate
sistematică şi oferă cititorilor o strategie de a lectura şi analiza aceste articole indiferent de
conţinutul lor specific, de a localiza cu uşurinţă un anumit tip de informaţie în structura
articolului. Indiferent de raţiunile ce stau la baza lecturii, este necesară o înţelegere amănunţită a
formatului în care sunt scrise articolele empirice.
În continuare vom discuta despre acest format oferind sugestii practice în legătură cu
lectura lor urmând ca ulterior să analizăm felul în care acest format reflectă procesul de
investigare ştiinţifică şi ilustrează structura internă a acestor articolele empirice.

TITLUL ŞI ABSTRACTUL
Deşi nu poţi judeca o carte după coperţile acesteia, poţi afla multe informaţii despre un
articol empiric din titlul acestuia. Titlul prezintă o afirmaţie concinsă cu privire la aspectele
teoretice investigate şi/sau variabilele studiate.De exemplu, titlul următor: „Trist şi vinovat?
Influenţa trăirilor afective în explicarea conflictului în relaţiile apropiate”(Forgas, 1994, p. 56).
Citind doar titlul acestui articol putem deduce faptul că studiul investighează modalitatea în care
starea emoţională schimbă modul în care oamenii îşi explică conflictul în relaţiile apropiate. El
sugerează, totodată, faptul că atunci când se simt trişti, oamenii resimt într-un grad mai mare
vinovăţia faţă de conflictele din relaţiile apropiate.
Abstractul este o sursă importantă de informaţie pentru cititor, el reprezintă o scurtă
sincopă în articol care comasează informaţii esenţiale în aproximativ 150 de cuvinte; de
asemenea, conţine informaţii despre aspectele ce au fost investigate, modalităţile de investigare

  2
utilizate, principalele rezultate ale studiului şi evidenţiază implicaţiile teoretice şi practice ale
acestor rezultate. Astfel, abstractul este un rezumat util al cercetării ce schiţează nucleul central
al cercetării. Lectura atentă a abstractului s-a dovedit utilă pentru cititor deoarece îl informează
pe acesta despre conţinutul articolului oferindu-i un cadru general de organizare a informaţiilor
aferente.
Titlul şi abstractul unui articol empiric reprezintă un fel de spot promotor („trailer”) al
unui film ce urmează să ruleze pe marile ecrane. Spotul promotor al unui film subliniază datele
importante din scenariul filmului şi oferă suficiente detalii pentru a-l determina pe spectator să
vizioneze sau nu filmul respectiv. Într-o manieră similară, titlul şi abstractul ne permite să
hotărâm dacă merită sau nu să citim articolul respectiv. Ca şi în cazul spotului promotor care nu
ne prezintă întreagul fir epic al filmului, titlul şi abtractul unui articol nu sunt suficiente pentru a
înţelege pe deplin studiul empiric.

INTRODUCEREA
Un articol empiric are patru secţiuni principale: introducerea, metoda, rezultatele şi
discuţiile finale. Deşi nu este subliniată în mod explicit, introducerea este cea care marchează
începutul unei cercetări. În această secţiune, cercetătorul descrie stadiul actual al cercetării,
prezintă problema investigată şi argumentează importanţa studierii problemei respective. În
partea de introducere cercetătorul face o trecere în revistă a studiilor anterioare realizate şi a
teoriilor relevante pentru subiectul central al investigaţiei plasând, astfel, cercetarea/studiul său
într-un context ştiinţific clar definit şi sugerând felul în care studiul său aduce o serie de noutăţi
şi clarificări, un aport semnificativ pentru stadiul actual al cercetării din domeniul său de interes.
În continuare, pornind de la o serie de consideraţii teoretice şi practice generale,
cercetătorul descrie argumentele pentru alegerea temei şi motivele ce l-au determinat să
formuleze ipotezele pe care doreşte să le testeze în cadrul studiului prezentat; de asemenea,
descrie cum anume a ales/schiţat strategia de cercetare ( de ex. de ce a ales exprimentul ca
metodă sau studiul corelaţional, etc)
Introducerea începe, de obicei, cu o serie de consideraţii generale asupra problematicii
investigate; este partea în care cercetătorul ilustrează importanţa temei studiate. Spre exemplu,
dacă cercetătorul studiază prejudecata s-ar putea ca în această secţiune a articolului să citeze
nişte statistici ce evidenţiază existenţa discriminării sau să descrie anumite cazuri de
discriminare; astfel de informaţii subliniază şi reafirmă importanţa practică şi teoretică a temei
abordate şi, totodată, îi permit cititorului să decidă dacă articolul de faţă este sau nu de interes
pentru el.
Sugestia noastră este să citiţi cu atenţie introducerea articolelor şi să alegeţi cu grijă
informaţiile pe care să vă focalizaţi atenţia şi pe care să le reţineţi. Pentru a înţelege mai bine un
articol empiric e necesar ca, mai întâi, să înţelegeţi care sunt ipotezele cercetătorului, cum derivă
acestea din teorie, observaţii informale sau din intuiţia cercetătorului.
În timp ce citiţi introducerea încercaţi să răspundeţi la următoarele întrebări: ce problemă
studiază şi de ce; cum este legat acest studiu de cercetările anterioare ale aceleaşi problematici,
cum şi-a formulat cercetătorul ipotezele, la ce întrebări speră acesta să găsească răspunsuri prin
intermediul acestui studiu.

METODA

  3
 În secţiunea „metodă” , cercetătorul transformă ipotezele într-un set de întrebări specifice
care pot fi testate şi măsurate; aici sunt introduse personajele importante ale studiului,
subiecţii/participanţii, cu toate caracteristicile lor (gen, vârstă, etc) şi câţi anume au fost implicaţi
în desfăşurarea studiului. Ulterior sunt descrise materialele (de ex. chestionare/ echipamente
speciale) utilizate pe parcursul studiului. În final, sunt descrise în ordine cronologică etapele
cercetării; deseori în partea de început a acestei secţiuni se face o trecere în revistă a designului
cercetării.
Metoda este prezentată în detaliu în aşa fel încât să permită replicarea studiului şi
verificarea datelor obţinute de un alt cercetător. În mod normal, detaliile despre metodă nu sunt
strict necesare în înţelegerea studiului aşa că cititorului nu îi este recomandat să irosească timpul
memorând detalii de procedură ci, mai degrabă, este invitat să observe felul în care au fost
manipulate/măsurate variabilele independente şi măsurate variabilele dependente.
Măsurarea corectă a variabilelor nu este întotdeauna o activitate uşoară; multe dintre
variabile nefiind direct observabile şi necesitând deducerea lor din comportamentul participaţilor
la studiu. Fericirea, de exemplu, nu poate fi direct observată, prin urmare, cercetătorii interesaţi
de influenta fericirii asupra judecăţii oamenilor trebuie să deducă starea lor de fericire din
comportamentului individului: a) întrebându-i în mod direct cât de fericiţi sunt şi evaluând, în
funcţie de răspunsul acestora, gradul de fericire resimţit; b) studiind expresia facială a individului
şi identificând acele semne/ indicatori ce definesc starea de fericire cum ar fi zâmbetul.
Gândiţi-vă la metodele folosite de cercetător în timp ce citiţi această secţiune a articolului şi
evaluaţi măsura în care ele reflectă în mod adecvat conceptele pe care se presupune că le
măsoară. Dacă vi se pare ciudat faptul că autorul a apelat la o anumită metodă mai puţin
potrivită, analizaţi cu atenţie justificările oferite de acestea în sprijinul utilizării metodei
respective.
De cele mai multe ori, partea de manipulare a variabilelor şi operaţionalizare a
conceptelor reprezintă partea cea mai interesantă în cazul studiilor empirice din domeniul
psihologiei sociale. Cu alte cuvinte, felul în care au fost obţinute anumite rezultate e la fel de
important şi interesant ca şi rezultatele în sine. Psihologii sociali încearcă în cadrul studiilor pe
care le realizează să-şi convingă participanţii/subiecţii să se comporte cât mai natural şi firesc
posibil, controlând/manipulând în sensul acesta o serie de variabile din mediul lor înconjurător
pentru a evidenţia, astfel, cauzele comportamentului acestora.
Câteodată, cea mai importantă contribuţie a acestor studii empirice este legată de
prezentarea unor metode noi de investigaţie şi, în astfel de cazuri, metoda propusă este discutată/
prezentată în detaliu în secţiunea „Introducere”. Participanţii la studiile sociale sunt, în general,
persoane inteligente, sensibile la ceea ce se întâmplă în jurul lor, motiv pentru care de multe ori
cercetătorii aleg să nu facă cunoscute obiectivele cercetării participanţilor implicaţi direct în
desfăşurarea ei; dacă li s-ar spune adevăratele scopuri şi obiective ar exista riscul ca aceştia să nu
se comporte natural şi firesc denaturând în felul acesta rezultatele. Astfel, cercetătorul trebuie să
fie de cele mai multe ori creativ, să prezinte argumente credibile care să se plieze pe
procedurile/tehnicile utilizate fără a dezvălui scopurile studiului; acest aspect este cunoscut sub
denumirea de „povestea de camuflaj” (cover-story) şi este de cele mai multe ori un scenariu
îndelung elaborat.
În timp ce citiţi secţiunea „Metodă” imaginaţi-vă că sunteţi participant în cadrului
studiului de faţă şi vedeţi dacă instrucţiunile date participanţilor sunt realiste, credibile şi
clare.Atunci când ne imaginăm cum ar fi fost să participăm la efectuarea studiului, ne este mai
uşor să reţinem procedurile/tehnicile utilizate şi să înţelegem rezultatele obţinute.

  4
 Citind această secţiune încercaţi să răspundeţi la următoarele întrebări: cum au fost
ipotezele transpuse în întrebări testabile, cum au fost variabilele vizate manipulate/măsurate;
măsurările utilizate reflectă în mod adecvat variabilele de interes, spre exemplu, autoraportarea
veniturilor este o măsurare adecvată a statutului social, dacă da, de ce sau de ce nu?

REZULTATE
Secţiunea „Rezultate” descrie felul în care datele colectate au fost analizate pentru a
determina dacă ele infirmă sau confirmă ipotezele iniţiale ale studiului. În cadrul acestei secţiuni,
datele (observaţiile comportamentale) sunt descrise şi prezentate testele/analizele statistice; din
această cauză, această secţiune intimidează în mod frecvent cititorul care nu are o bază solidă în
ceea ce priveşte statistica. Lectura unor analize statistice complicate şi necunoscute poate fi
adesea confuză şi frustrant ceea ce îi determină pe marea majoritatea a studenţilor să treacă peste
această secţiune a articolului. Vă sfătuim să nu faceţi acest lucru! Rezultatele empirice stau la
baza fiecărei ştiinţe şi secţiunea „Rezultate” este aceea în cadrul căreia sunt prezentate ele; chiar
şi cei mai importanţi psihologi sociali au fost cândva învăţăcei şi s-au confruntat cu acest gen de
probleme!
Deşi spaţiul este limitat în cadrul jurnalelor de psihologie socială , cercetătorii se
străduiesc să realizeze o balanţă între nevoia de a fi clari şi nevoia de a fi concişi în prezentarea
rezultatelor obţinute. Într-una din cărţile de referinţă legate de modul în care trebuie scris un
articol empiric, Bem (1987) oferea un sfat : „Oricât de tehnic şi abstract ar fi articolul dvs.,
persoanele inteligente care nu sunt psihologi şi nu au o exprienţă în ceea ce priveşte statistica sau
design-urile exprimentale ar trebui să înţeleagă în linii mari ce anume aţi dorit să faceţi şi de ce.
Ei ar trebui să înţeleagă în termeni general ce anume s-a obţinut”(p. 74).
În general, psihologii sociali încearcă să ţină cont de acest sfat în redactarea articolelor
empirice. Majoritatea analizelor statistice prezentate în articolele empirice testează ipotezele
specifice. Deseori, fiecare analiză prezentată este precedată de o reamintire a ipotezei testată.
După prezentarea unei analize, cercetătorii oferă explicaţii/ descrieri ale rezultatelor. Atunci când
ipotezele testate prin intermediul analizelor statistice nu sunt în mod explicit evocate, este uşor să
deducem care a fost ipoteza testată citind explicaţiile/ descrierile oferite de cercetător şi revenind
la secţiunea „Introducere” pentru a ne reaminti care erau ipotezele formulate de autor.
Chiar şi după prezentarea celor mai complexe analize statistice, cercetătorul prezintă o
clarificare asupra a ceea ce rezultatele evocă în mod concret. Focalizaţi-vă atenţia asupra acestor
descrieri şi explicaţii, asupra semnificaţiilor conceptuale ale rezultatelor şi, mai puţin, asupra
mecanismelor prin care ele au fost obţinute ( decât dacă sunteţi interesaţi în mod deosebit de
statistică).
În afară de testele statistice şi de descrierea narativă a rezultatelor , secţiunea „Rezultate”
mai conţine în mod normal o serie de grafice şi tabele. Acestea sunt modalităţi foarte eficiente de
a sumariza datele; chiar dacă nu stăpâniţi bine statistica, observaţi atent aceste grafice şi tabele
acordând o atenţie deosebită corelaţiilor şi mediilor prezentate în cadrul acestora. Cercetătorii
includ, de obicei, descrieri detaliate ale aspectelor pertinente conţinute de aceste tabele şi grafice.
În timp ce citiţi aceste descrieri, verificaţi tabelele şi graficele pentru a vedea măsura în care
datele prezentate de cercetători sunt reflectate cu acurateţe. Dacă ei afirmă că au existat diferenţe
semnificative între două grupuri în ceea ce priveşte o anumită variabilă dependentă, observaţi cu
atenţie mediile celor două grupuri prezentate în tabele şi vedeti dacă ele corespund.
Analizele statistice pot fi uneori eronate; când se întâmplă acest lucru, rezultatele sunt
greu de interpretat ceea ce înseamnă că trebuie să aveţi un bagaj de cunoştiinţe solid în domeniul

  5
statisticii. Pentru a preîntâmpina astfel de situaţii, jurnalele ştiinţifice realizează o serie de selecţii
şi evaluări ale articolelor publicate cu ajutorul unor specialişti, motiv pentru care, dacă nu aveţi
cunoştinţe suficiente de statistică, puteţi fi convins că analizele statistice prezentate în articolele
ştiinţifice publicate în jurnale sunt de cele mai multe ori acurate.
În timp ce citiţi secţiunea „Rezultate” încercaţi să răspundeţi la următoarele întrebări :
cercetătorii au oferit suficiente dovezi care să pună în evidenţă faptul că variabilele independente
au fost în mod eficient manipulate? Spre exemplu, dacă şi-a propus să observe diferenţe
comportamentale între participanţii fericiţi şi cei trişti, cercetătorul a demonstrat în final că, într-
adevăr unul dintre grupuri era mai fericit decât celălalt? Care au fost principalele rezultate ale
studiului? Ipotezele iniţiale ale cercetătorilor au fost confirmate de rezultate? Dacă nu, citiţi
secţiunea „discuţii” pentru a vedea modul în care cercetătorii explică rezultatele obţinute în final.

DISCUŢII
Secţiunea „Discuţii” începe în general cu o scurtă descriere a principalelor rezultate
obţinute şi o evaluare a măsurii în care acestea confirmă sau infirmă ipotezele propuse iniţial. În
această secţiune, cercetătorii evaluează implicaţiile teoretice şi practice ale rezultatelor studiului
lucru care poate fi extrem de interesant mai ales atunci când se obţin rezultate ce nu au fost
prevăzute în ipotezele iniţiale ale cercetătorului. Dacă vă confruntaţi cu un astfel de caz, citiţi cu
atenţie explicaţiile cercetătorului în legătură cu rezultatele obţinute şi vedeţi în ce măsură
argumentele acestuia sunt plauzibile.
Deseori, cercetătorii raportează şi diverse aspecte care îi limitează interpretările realizate
de ei şi propun în sensul acesta noi direcţii de cercetare care să preîntâmpine aceste limite şi să
ofere o înţelegere mai clară a problemei investigate.
Unii cititori consideră că este important şi util pentru ei să citească primele câteva
paragrafe ale acestei secţiuni înainte de a citi orice altceva dintr-un articol empiric. Ca şi
abstractul, aceste prime paragrafe conţin în mare parte ideile de bază ale articolului : care sunt
ipotezele studiului, principalele rezultate, dacă aceastea au infirmat ipotezele formulate şi modul
în care aceste rezultate se leagă de cercetări anterioare pe aceiaşi temă. Citind aceste informaţii
înainte de a începe lectura întregului articol pot ghida atenţia cititorului determinându-l să se
focalizeze pe aspectele specifice necesare pentru a înţelege pe deplin studiul respectiv.
Descrierea rezultatelor, spre exemplu, ar putea alerta cititorul în legătură cu principalele variabile
ce au fost studiate. Dacă variabilele nu sunt prea clar definite în mintea cititorului atunci el poate
afla detalii despre ele în secţiunea de introducere şi apoi poate observa cum au fost măsurate
/manipulate în secţiunea „metodă”.
După terminarea lecturii unui articol, poate fi utilă recitirea primelor paragrafe din
discuţii şi a abstractului. Aşa cum am mai precizat, aceste două pasaje subliniază în mod clar şi
precis ideile de bază ale studiului ajutând cititorul în consolidarea înţelegerii studiului după
lectura acestuia, oferindu-i, totodată, posibilitatea să autoverifice măsura în care a înţeles pe
deplin şi în mod corect rezultatele.
În timp ce citiţi secţiunea „discuţii” încercaţi să răspundeţi la următoarele întrebări: care
sunt concluziile care pot fi trase din acest studiu? Ce informaţii noi utile în înţelegerea unei
probleme conţine acest studiu? Ne ajută studiul să înţelegem mai bine problema în cauză? Care
sunt implicaţiile practice şi teoretice ale rezultatelor obţinute? Rezultatele contrazic sau vin în
cofirmarea unor cercetări anterioare? Dacă ele contrazic rezultatele anterioare, cum este explicat
şi argumentat acest aspect de către cercetător?

  6
CÂTEVA IDEI DESPRE ARTICOLUL EMPIRIC AL UNOR STUDII MULTIPLE
Până la acest paragraf am definit articolul empiric ca descriind un singur studiu empiric.
Se întâmplă uneori ca un articol să aibă la bază mai multe studii ce abordează aceiaşi temă. Când
ne confruntăm cu astfel de cazuri, fiecare articol al fiecărui studiu prezentat va avea aceiaşi
structură de bază prezentată anterior (introducere, metodă, rezultate şi discuţii) cu singura
diferenţă că, în unele situaţii, secţiunile de rezultate şi discuţii vor fi combinate. Aceste secţiuni
combinate conţin în mare măsură aceleaşi informaţii pe care le-ar conţine aceste secţiuni
separate.
În unele cazuri cercetătorul prezintă mai întâi toate rezultatele obţinute şi apoi le discută
în baza analizelor propuse în timp ce, în alte cazuri, el preferă să prezinte rezultatele fiecărui
studiu şi apoi să menţioneze discuţiile pe baza rezultatelor obţinute în fiecare studiu. În ambele
cazuri, cititorul trebuie să se focalizeze pe aceleaşi informaţii de care am vorbit anterior la
secţiunile „rezultate” şi „discuţii” luate separat.
Articolele unor studii empirice multiple diferă de cele ale unui singur studiu prin aceea că
secţiunile de introducere şi de discuţii cuprind informaţii mult mai generale. Introducerea
generală care marchează începutul articolului este similară în esenţă introducerii unui singur
studiu; în ambele situaţii autorul descrie problema investigată şi semnificaţia practică şi teoretică
a acesteia; de asemenea, acesta descrie modul în care şi-a formulat ipotezele şi cum cercetarea lui
este ancorată în cercetări anterioare ale problemei. Prin opoziţie, introducerile separate ale
fiecărui studiu ce alcătuiesc articolul empiric multiplu sunt de obicei mult mai scurte şi focalizate
pe aspecte particulare studiului pe care îl reprezintă. Astfel, de introduceri descriu metodele
utilizate în studiul pe care îl reprezintă subliniind modul în care ele răspund unor întrebări la care
studiile anterioare ( incluzând chiar şi studii din acelaşi raport de cercetare) nu au găsit
răspunsuri.
Discuţiile generale ale articolelor empirice cu studii multiple sunt similare celor care
vizează un singur studiu însă, spre deosebire de acestea, prezintă şi informaţii despre toate
studiile ce alcătuiesc articolul analizate împreună. Secţiunea „discuţii generale” prezintă în linii
mari problematica studiată în cadrul studiilor luate în considerare conţinând ideile de bază ale
cercetătorilor, felul în care aceştia au formulat ipotezele generale şi implicaţiilor lor teoretice şi
practice. Astfel, rezumatele ce marchează începutul discuţiilor generale dintr-un articol empiric
cu studii multiple sunt similare rezumatelor ce marchează discuţiile generale ale raportelor ce
includ un singur studiu. Ambele rezumate prezintă o imagine de ansamblu al studiului descris în
articol şi servesc ca modalitate de organizare şi structurare a lecturii.

RAPORTAREA UNUI CERCETĂRI SUB FORMĂ NARATIVĂ

Un articol empiric ne spune povestea unui cercetător sau a unui grup de cercetători care
au încercat să investigheze o anumită problemă.Astfel, orice articol are o structură narativă
liniară ce cuprinde un început, un mijloc şi o încheiere. În lucrarea sa despre cum trebuie scris un
articol empiric, Bem nota faptul că un raport de cercetare: „ are forma unei clepsidre. Începe cu
informaţii foarte generale care devin din ce în ce mai specifice studiului prezentat după care
revine la consideraţii generale schiţate în baza rezultatelor specifice obţinute” (1987, p. 175).
Acest format schitează în mod general procesul de investigare ştiinţifică în care
cercetătorii urmează anumiţi paşi: (1) încep cu o idee generală din care îşi extrag nişte ipoteze
specifice formulate în baza unor rezultate empirice anterioare (introducerea); (2) trasează un set
de operaţiuni specifice pentru a testa ipotezele( metoda); (3) analizează datele obţinute prin
intermediul acestor operaţii şi observă măsura în care ele confirmă ipotezele ( rezultate); (4)

  7
explorează/analizează implicaţiile teoretice şi practice generale ale rezultatelor obţinute şi
observă modul în care rezultatele acestea ajută la înţelegerea mai clară a problemei studiate
(discuţii).
Atunci când citiţi un articol empiric păstraţi în minte această structură liniară care vă
poate ajuta la întelegerea şi parcurgerea cu mult mai multă uşurinţă a articolului. Amintiţi-vă că
articolul empiric prezintă o poveste şi acest lucru vă va ajuta să organizaţi informaţia şi să vi-o
reamintiţi cu uşurinţă. Prezentarea articolelor ca fiind adevărate poveşti nu este doar o metaforă
utilă, ele chiar sunt poveşti deoarece conţin două părţi specifice poveştilor: descrierea a ceea ce
s-a întâmplat şi apoi explicarea a ceea ce s-a întâmplat.
Scopul psihologiei sociale nu este doar acela de a descrie anumite
comportamente/fenomene ci, şi acela de a explica aceste comportamente, de a explica ceea s-a
întamplat s-a întâmplat. Psihologia socială este construită pe interfaţa dinamică dintre
descoperire şi justificare, pe dialogul dintre observaţia sistematică a relaţiilor şi explicaţia ei
teoretică. Deşi rapoartele de cercetare prezintă anumite rezultate noi bazate pe observaţii
sistematice, aceste rezultate sunt prezentate în scopul explicării anumitor fenomene, soluţionării
anumitor probleme. Rezultatele izolate sunt triviale, însă cele conectate prin intermediul unor
teorii explicative fac parte din ceea ce numim „ştiinţă”. Pentru a înţelege ceea ce au de spus
cercetătorii e nevoie să observăm felul în care explicaţiile lor se leagă de rezultatele obţinute.

„RESTUL POVEŞTII”
În realitate nu există ceea ce numim cercetare. Există doar căutare, mai multă căutare,
căutaţi în continuare (Bowerin, 1988, p. 95).
Odată ce ai citit un articol empiric, ai înţeles rezultatele obţinute de cercetător şi
explicaţiile acestuia nu înseamnă că povestea se termină aici. Există mai mult decât o modalitate
de interpretare a unui set de rezultate. Diferiţi cercetători explică deseori acelaşi set de rezultate
în modalităţi diferite.
Există un zvon legat de faptul că cercetătorii îşi prezintă studiile într-o manieră „ne-
pasională” a cărei intenţie este doar de a prezenta rezultatele şi interpretările lor cititorilor. În
realitate, cercetătorii nu vor doar să îşi informeze cititorii ci, şi să îi persuadeze (Sternberg,
1995); ei vor să îi convingă pe aceştia că ideile lor sunt adevărate. Nu există niciodată o singură
modalitate de a explica un set de rezultate, cu siguranţă unele explicaţii sunt mai bune decât
altele, unele se pliază mai bine pe datele analizate, sunt mai convingătoare. Ceea ce încercă
încercăm să evidenţiem aici este faptul că cercetătorii sunt foarte pasionaţi de ideile lor şi vor să
îşi convingă şi cititorii de corectitudinea lor; depinde de aceştia dacă vor sau nu să le cumpere
ideile sau nu.
O comparaţie între psihologii sociali şi vânzătorii ambulanţi evidenţiază faptul că ambii
încearcă să vândă ceva: ideile lor, bunurile lor, depinde de persoană, dacă aceasta doreşte sau nu
să cumpere bunul oferit de ei asumându-şi consecinţele negative ale deciziei luate.Dacă te laşi
convins de un vânzător să cumperi un anumit produs, există întodeauna posibilitatea să te alegi
cu ceva care nu-ţi trebuie şi nici nu-ţi foloseşte. După o experienţă sau mai multe de genul
acesta, oamenii devin cinici şi suspicioşi faţă de vânzătorii ambulanţi sau produsele pe care
aceştia le vând. Acest lucru este periculos deoarece există oricând posibilitatea să subestimezi
anumite produse bune şi să le treci cu vederea.
Prin analogie, atunci când devii critic în privinţa rezultatelor unor studii, există posibilitatea să
treci cu vederea unele idei bune care te-ar putea ajuta să înţelegi mai bine anumite
comportamente ale indivizilor.

  8
 Această discuţie scoate în evidenţă o întrebare esenţială legată de cât de critic ar trebui să
fie cititorul atunci când lecturează un studiu. Acest lucru depinde în mare măsură de scopul
pentru care citeşte studiul cu pricina. Dacă scopul este de a afla ce anume au descoperit sau cum
îşi explică cercetătorii un fapt particular atunci nu e nevoie de o lectură prea critică a studiului;
dacă scopul este de a utiliza studiul cu pricina în dezvoltarea/ proiectarea unui nou plan de
cercetare atunci este evidentă necesitatea de a fi critic. Pe măsură ce individul îşi dezvoltă
abilităţile de înţelegere şi cunoaştere a teoriilor psihologice şi a metodelor de cercetare , el îşi
dezvoltă, de asemenea, şi abilitatea de a fi critic în raport cu anumite cercetări la nivele diferite
ale acesteia. Jacob Cohen spunea : „ o cercetare de succes nu este aceea care oferă explicaţii
exhaustive în privinţa unor aspecte particulare ci se mărgineşte la a oferi o serie de asumpţii
teoretice” (1990, p. 1311). Astfel, un cititor de studii empirice trebuie să menţină un echilibru
între a critica şi a accepta cu prea multă uşurinţă ceea ce citeşte.
În timp ce citiţi un articol încercaţi măcar la început să nu fiţi prea neîncrezători; încercaţi
să înţelegeţi povestea cercetătorului, faptele şi rezultatele studiului şi, mai ales, explicaţiile
oferite de cercetător pentru acestea; deveniţi critic numai după ce consideraţi că aţi înţeles foarte
bine ceea ce vrea să spună autorul.
Articolele empirice nu au doar funcţia de arhivare a informaţiei, documentare a
cercetărilor ci şi funcţia de stimulare; ele îi pot stimula pe alţi cercetători în vederea investigării
unor aspecte particulare, sau folosirii unor metode, teorii noi. Elliot Aronson, un psiholog social
eminent, vorbea despre această funcţie de stimulare atunci când, la publicarea unui articol,
afirma gândindu-se la colegii lui: „sper că se vor uita la el, vor fi stimulaţi/provocaţi, îi va supăra
iar apoi vor încerca să îl facă mai bine...acesta este cel mai incitant aspect al ştiinţei, progresează
pe măsură ce unii încearcă să îi depăşească pe alţii”(1995, p. 5). Ştiinţa reprezintă o
întreprindere cumulativă şi fiecare studiu se sedimentează pe ceea ce a fost înainte. Din această
perspectivă articolele ştiinţifice fac ca psihologia socială să fie în permanentă mişcare/
dezvoltare.
Un studiu poate inspira o nouă cercetare în modalităţi diferite, îl poate determina pe
cercetător: a) să încerce o testare mai acurată a ipotezelor iniţiale, încercând să dezvolte
alternative de explicare a rezultatelor; b) să depăşească limitele rezultatelor obţinute iniţial, să
caute noi posibilităţi de aplicabilitate a acestora sau domenii în care acestea nu pot fi aplicate; d)
să testeze implicaţiile rezultatelor avansând investigaţiile asupra unui anumit fenomen; e) să
aplice rezultatele obţinute sau o nouă metodologii la alte arii de investigaţie; f) să testeze
rezultatele în contextul unei probleme reale din cadrul societăţii în ideea găsirii unor soluţii.
Toate aceste posibilităţi pot fi dezvoltări interesante ale proiectului de cercetare iniţial şi pot
reprezenta punct de plecare pentru multe alte cercetări.
Problema care poate apărea atunci când devenim prea critici prea devreme în lectura unui
articol/studiu este legată de limitarea propriilor posibilităţi de dezvoltare a studiu la simpla
replicare a aceluiaşi studiu. Câteodată, acest lucru este dezirabil, mai ales, în stadiile iniţiale de
investigare a unor anumite fenomene, aspecte particulare când rezultatele sunt neaşteptate, însă
simpla replicare a unor studii fără a aduce nimic nou nu ajută în dezvoltarea şi extinderea
înţelegerii comportamentului uman. Deşi „noul studiu ar putea fi mai bun” el nu va fi niciodată
perfect şi lipsit de eventuale critici motiv pentru care, cercetătorii trebuie să fie capabili să decidă
asupra necesităţii de a desfăşura alte tipuri de investigaţii (cele menţionate anterior) în baza
studiului iniţial în măsura în care ele ar avansa într-un fel sau alta înţelegerea fenomenului
studiat.

  9
 Când psihologii sociali pregătesc un articol empiric în vederea publicării, ei fac acest
lucru deoarece consideră că posedă o anumită informaţie importantă despre comportamentul
social care trebuie comunicată şi împărtăşită cu ceilalţi. Mare parte din studiile trimise către
publicare sunt respinse deaceea studiile care sunt, în final, publicate nu sunt considerate a fi
pertinente doar de către cei care le propun ci, şi de editorii şi redactorii care le evaluează în
vederea publicării. Câteodată, ca şi cititor îţi vei forma o altă părere însă, noi îţi recomandăm ca
măcar la început să oferi puţin credit psihologilor sociali a căror studii le vei lectura, încearcă să
observi ce anume îi încită, să le înţelegi povestea şi să vezi unde te poate duce povestea lor.

  10