Sunteți pe pagina 1din 6

Dmitri Karamazov,

Dramatizare dupa “Fratii Karamazov” de F.M. Dostoievski


Scena I
Scena goala, doar un scaun. Mitea intra ia scaunul il aseaza la buza
scenei. Priveste in pamant, asteapta cateva clipe.. publicului..

MITEA 
Dupa o viata dezmatata, de ofiter, ce putea avea orice
femeie, apare Katerina, Katerina Ivanaovna care nici nu ma observa,
sau prea putin. Aveam impresia ca ma dispretuieste, pentru ca parea de
nepatruns.
Frumoasa, inteligenta, de familie buna... si intr-o zi tatal ei
are probleme grave, astfel ca daca nu facea rost in 2 zile de 3ooo de
ruble era judecat, inchis, iar ea compromisa. In acea clipa, cand a intrat
pe usa, am simtit ca ma musca de inima un scorpion, o lighioana
raufacatoare, veninoasa..
Am masurat-o din cap pana in picioare. Katia, Katerina
Ivanovna e intr-adevar frumoasa. Dar in momentul acela avea un altfel
de frumusete, in vreme ce eu nu eram decat un ticalos; era sublima prin
marinimia ei, si jertfa pe care voia s-o faca ca sa-si salveze tatal, pe
cand eu nu puteam fi decat o plosnita. Si totusi, era in mana mea toata,
cu trup si suflet depindea de mine, de o plosnita, de un nemernic ! Era
ca si condamnata.. Si sa marturisesc cinstit : gandul acela, otrava
scorpionului patrunsese atat de adanc in mine, incat simteam ca lesin
numai la presimtirea voluptatii. Ai fi zis ca nu era chip sa ma
impotrivesc, ca nu puteam face altfel decat sa ma port ca o plosnita, ca
o tarantula fioroasa, fara pic de mila.. chiar a doua zi, bineinteles, m-as
fi dus sa-i cer mana in asa fel incat nimeni sa nu prinda de veste si nici
sa nu afle vreodata nimic.. pentru ca desi pornirile mele sunt josnice,
sunt totusi un om cinstit. Numai ca atunci, in aceeasi clipa, parca mi-a
soptit cineva la ureche :  « Incearca numai, si du-te sa-i ceri mana, si ai
sa vezi ca nici n-o sa te primeasca ; una ca dansa e in stare sa
porunceasca sa te dea in branci afara ! » /  « N-ai decat sa-mi scoti
vorbe in tot orasul, nu-mi pasa »
M-am uitat la ea si am vazut ca asa era, intr-adevar, ca glasul
acela launtric avea dreptate. Fireste c-avea sa ma dea afara, i se citea pe
fata. M-a cuprins o furie turbata, si-n momentul acela mi-a casunat
deodata sa-i joc un renghi, un renghi marsav, sa-i fac o mitocanie, ca-n
gura pietei ; s-o privesc cu un zambet batjocoritor, asa cum statea in
fata mea, si sa-i trantesc in fata, sa-i spun de la obraz, cu tonul pe care
numai un precupet poate sa-l aiba : « 4000 de ruble imprumut ? Ce, nu
ti-e bine ? Fugi incolo! Am glumit ! Crezi ca merge chiar asa usor,
conita ? 200, mai treaca-mearga, dar 4000- nu arunci chiar asa, dintr-o
data 4000 de ruble pe fereastra, duduita ! Mi-e teama ca te-ai deranjat
de pomana ! »
Niciodata nu mi s-a intamplat sa ma uit cu atata ura la o
femeie ; in clipele acelea –asta mi-e crucea- ,m-am uitat la ea vreo 3
sau poate chiar 5 minute cu o ura pe care numai un fir de par o desparte
de dragoste, de cea mai infocata dragoste ! M-am dus apoi la fereastra
si mi-am lipit fruntea de geamul inghetat : era atat de rece, incat am
simtit ca o arsura pe piele. M-am intors indata...( scoate banii, ii da si
merge spre usa sa o invite afara ) s-a uitat la mine atent, palida ca o
moarta, aproape alba ca varul, si, fara sa soata un sunet, nu brusc, ci
moale, cu toata bunavointa, incet, s-a aplecat la picioarele mele,
atingand podeaua cu fruntea, nu asa cum invatase la pension, ci dupa
datina ruseasca ! Apoi s-a ridicat repede si a fugit.. (scoate sabia si vrea
sa se sinucida, se opreste, sarutand doar sabia si varand-o inapoi in
teaca)

Heblu, o melodie de dezmat..

Scena II
Lumina pe scena goala(acelasi decor simplu). Heblu. Usor se
lumineaza scena ca de seara. Pe scaun se afla un plic. Eventual poate
fi si o masa. Dmitri observa plicul  :

MITEA
Ha ! Katerina Ivanovna.. (deschide plicul, vede banii
imprumutati si o scrisoare se aseaza si incepe sa citeasca ) « te iubesc,
te iubesc la nebunie, chiar daca dumneata nu tii catusi de putin la mine,
nu-mi pasa, dar te rog sa fii barbatul meu. Nu te speria, n-am sa-ti
singheresc in nici un fel viata, am sa ma multumesc sa fiu doar o
mobila din casa, covorul pe care calci.. stiu c-am sa te iubesc toata
viata, vreau sa te salvez de dumneata insuti »..... merg.. merg.. merg,
merg, merg,merg.. si nu stiu unde o sa ajung : acolo unde bantuie
rusinea si duhoarea, sau spre zarea luminii si a bucuriei ?
« Bucuria-i arcul zornic
In a firii vesnicii ;
Misca-al lumii mare ornic
Suflu sfintei bucurii.
Ea roteste-n ceruri astre,
Si din germen isca flori
In tariile albastre
Misca navazutii sori.
Vin si dragoste ne-mparte,
Buni prieteni, sarutari,
Ingerii de cer au parte,
Viermele de desfatari. »
(din poezia «Catre bucurie de Fr. Schiller) 
...oare versurile astea m-au ajutat sa fiu mai bun ? Nu ! Niciodata !
Pentru ca sunt un Karamazov. Pentru ca atunci cand alunec in
prapastie, alunec naprasnic, cu capul in jos si cu picioarele in sus (se
impinge cu picioarele in masa si cade intentionat cu scaunul), ba chiar
simt o placere sa ma prabusesc asa, gandindu-ma ce frumos imi sade in
pozitia asta umilitoare. Si daca atunci ma las tarat de diavol pe urmele
lui, sunt totusi fiul tau Doamne, si te iubesc si simt in mine bucuria fara
de care lumea n-ar putea exista.. Tam-tam-taram, tam-tam-taram, ta-ta-
ta-ta-ta-ta-ta..
(Mitea se ridica hotarat si se pune sa ii raspunda la scrisoare) :

Draga Katerina Ivanovna, iti multumesc... tu esti


bogata acum, ai zestre in timp ce eu nu sunt decat un
golan, un parlit fara o letcaie, sufletul meu nu pretuieste
nimic, pe cand al tau e unul nobil si curat..

sa fi iubita, Dmitri

La Moscova am stat mult de vorba cu Katia, m-am zugravit asa


cum sunt, i-am vorbit deschis, cinstit, cu toata sinceritatea. A ascultat tot
si nu a dat inapoi.. Ne-am logodit,oficial...
« Apoi au fost sfieli si gingasii,
Cuvinte dulci s-au murmurat... »
S-au spus, normal, si cuvinte pline de orgoliu. M-a silit sa jur ca
am sa ma indrept. I-am jurat. Si-apoi... Grusenka..

Scena III
Acelasi decor. In continuare..

(Incep sa bat in masa ca si cum as pate la usa)


MITEA
Dmitri Karamazov !(alte batai, inca de pe scaun) Dmitri
Karamazov !(ridic capul ca si cum ar si deschis sim apoi ma ridic de pe
scaun negru de suparare ; imping masa inspre iesire ca si cum as fi
blocat-o sa nu fuga(jocul asta poate sa continue mai mult)
Am auzit ca ai primit o polita, semnata de mine, de la
capitan, omul tatii, ca sa ma dea in judecata si sa-mi inchida gura !
Mori dupa bani, te pricepi sa-i scoti si din piatra seaca, ii dai
cu dobanda si jupoi oamenii. Esti o femei descurcareata cum nu se afla
alta, o ticaloasa care nu stie de mila ! (ia un scaun si pornirea
monstruoasa se transforma in pasiune – miscare, muzica... )
( se sfarseste iesind din scena)

ScenaIV
Acelasi decor. Mitea intra buimac, usor agitat, fermecat, l-a inebunit..
isi cauta grabit haina(care si-a dat-o jos la scena dinainte) si scoate din
ea un teanc de bancnote.. ii imparte jumi-juma. Jumate ii pune in
buzunar, jumate ii coase intr-un petec si cu un snur ii pune la piept, sub
camasa... pe parcursul scenei se mai aud zgomote de
dincolo(dusul,chiar vocea Grusenkai etc.)

MITEA
Am nevoie de un petec ! Am nevoie.. saa..trebuie sa cos...
(intre timp iese din scena vine cu petecul ; se opreste in prag) : ac si ata
ai ?(nu apuca sa spune ca si primeste ;fara sa iasa de tot din scena, ca si
cum ar fi primit, i-a de pe o masuta din culise) mersi !lasa ca iti explic
mai tarziu..(zambeste, e naucit de indragostit si se simte si vinovat=>
agitatia) am o surpriza ! (intre timp a si inceput sa coasa banii).
(a terminat, o jumatate e la sigur) mergem la Mokroe ! am
bani(scoate jumatatea din buzunar si i-o arata ca si cum ar fi aparut in
usa, apoi dispare, el merge dupa ea vorbind din usa) si vreau nebunie..
vreau sa dansam, sa bem, 3 zile.. vin sa te iau.. ma duc..

Scena V
Acelasi decor. Cand se intoarce spre public e schimbat.

MITEA
Sunt banii pe care mi ia dat Katia. Chiar in dimineata aceasta
Katerina Ivanovna m-a chemat la ea, rugandu-ma sa plec in mare taina
in capitala guberniei si sa trimit de acolo, de la posta, 3000 de ruble
Agafiei Ivanovna. Nimeni nu trebuia sa afle aici in oras, de aceea vroia
sa ma duc in capitala...
Cercul s-a inchis. Atat mi-a fost ! Si tocmai azi, ca un facut,
aveam in buzunar, eu calicul, 3000 de ruble.. Am plecat la Mokroe.
Grusenkaaa !
ScenaVI

Ies din scena dar intru imediat aducand rand pe rand lazi de
bere si tot ce trebuie, scotandu-le imediat inapoi- astfel punctez cheful-
fac asta de 3 ori(3 zile)fiind din ce in ce mai frant dupa fiecare tura(zi)
si intorcandu-ma, dupa fiecare pic de oboseala pe scena(totodata si
depresii de constiinta tot mai mari si cu atat mai mare nebunie/ritm
fiind urmatoarea zi/tura) si ma ridic imediat pentru urmatoarea
tura(zi).
Scena VII

Ultimul somn e cel mai lung, cu cosmaruri, zvarcoliri etc.


Se trezeste. E mahmur. Joc(actoricesc) : cauta banii de la gat,
realizeaza totul.. se zvarcoleste si se trezeste brusc. Ca si cum
ar fi visa, nebun :

MITEA.
Incepe nebunia. Ma razboiesc cu taica-miu aproape la sange, de
mult timp, desi nu doresc decat sa-mi dea ce imi apartine, banii pe care
i-a furat de la mamele noastre.. cu care s-a purtat de parca erau carpe !
Pe spatele lor si-a facut toata averea si le-a bagat in pamant. Si acum ma
duce cu taraita si nu vrea sa renunte nici macar la ceea ce mi se cuvine,
moral si legal !(aproape ca il buseste plansul) Iar cu banii pe care mi
datoreaza, 3000 de ruble vrea sa mi-o fure pe Grusenka, vrea sa o
cumpere, iar Grusenka ticaloasa e descurcareata si iubeste banul mai
mult ca orice ! O urmaresc, o urmaresc si daca se apropie de casa tatalui
meu ii ucid pe amandoi. Sunt in stare sa ucid.. (isi scoate banii de la
piept, sau ceva joc cu ei)dar nu.. hot nu voi fi niciodata !Dmitri
Karamazov nu poate fi hot !
(iese.. muzica si o proiectie cu scena intalnirii Grusenkai cu
Kati- ultima parte cu cearta)

ScenaVIII

Katia, trista mea ursită! Mîine am să fac rost de bani ca să-ţi restitui
cele trei mii de ruble. Adio, femeie aprigă şi neînduplecată la manie,
adio, iubirea mea! Să sfîrşim odată! Mîine am să fac rost neapărat de
bani, am să cer de la toată lumea, şi daca totusi n-am să izbutesc, îţi
dau cuvîntul meu de onoare c-am să mă duc întins la tata, am sâ-i sparg
capul şi am să pun mîna pe banii ascunşi sub pernă, numai să plece
Ivan. Chiar dacă o să-mi putrezească oasele în ocnă, cel puţin am sa
stiu că ţi-am dat înapoi banii. Şi acum, adio! Mă închin pămînt în faţa
ta, căci ce pot fi decît un ticălos pentru tine? Iartâ-mă. Sau nu, nu mă
ierta, e mai cuminte: aşa o să ne fie mai la îndemînă amîndurora! Mai
bine ocna decît dragostea ta, fiindcă iubesc alta femeie, o femeie pe
care ai cunoscut-o prea de aproape astăzi ca s-o poţi ierta vreodată!
Am să ucid tîlharul care m-a jefuit! Am sa fug departe de voi toţi, în
Orient, sa nu mai ştiu de nimeni. Nici de ea, fiindca si ea ma face să
sufăr tot atît de cumplit ca şi tine. Adio!l
P.S. Te blestem şi totuşi te ador! Aşa îmi spune inima. A mai
rămas
acolo o strună pe care o simt frematînd. De-as putea să-mi frîng inima
în două! Am să mă omor, dar numai după ce am sâ-l ucid mai întîi pe
el,
cîinele! Am sa-i smulg cele trei mii şi am să ţi le azvîrl în faţă. M-am
purtat ca ticălos cu tine, în orice caz nu sînt hoţ. Aşteaptă banii. Cîinele-
i
ţine sub saltea, legaţi cu panglicuţă roz. Hoţ nu sînt. Iîn schimb am sâ-l
ucid pe cel care m-a prădat. Katia, nu trebuie să mă dispreţuieşti:
Dmitri
poate fi ucigaş, în orice caz nu un hoţ! L-a omorît pe taicâ-său şi şi-a
distrus singur viaţa ca să poată sta dîrz în faţa ta, să nu fie silit să-ţi
suporte trufia. Şi ca să nu te mai iubească.

P.P.S. Iţi sărut picioruşele, adio!


P.P.-S.S. Katia, roagâ-te lui Dumnezeu sa fac rost de bani! Atunci n-am
să-mi mînjesc mîinile cu sînge, căci daca nimeni n-o sa mi-i dea, am să
mă umplu de sînge! Ucide-mă1

Robul şi duşmanul tău,


D.Karamazov

(Pe ultima replica, pe semnatura e deja heblu. Lumina se


stinge treptat pe ultimele replici)

Scena IX
Scena se petrece in toata sala, fugind dupa bani in diferite locuri. Primul
este Kuzma Samsonov. Apoi trimis de Kuzma ajunge la Copoiu. A treia si
ultima incercare e la doamna Hohlakova. Pe parcursul scenei mai apar
texte despre Grusenka..

MITEA
Venerabilul Kuzma Kozmici,probabil ca ati auzit-si nu numai
o data- vorbindu-se despre neintelegerila dintre mine si tatal meu, Feodor
Pavlovici Karamazov, care a gasit de cuviinta sa puna mana pe mostenirea
ramasa de pe urma mamei mele... tot orasul vorbeste despre asta... fiindca
asa e lumea pe aici, palavrageste vrute si nevrute... putea foarte bine sa-i
fi spus chiar Grusenka, pardon, Agrafena Alexandrovna... mult stimata
Agrafena Alexandrovna, pentru care am tot respectul...”