CURS 1-2-3 INTRODUCERE N GEOMORFOLOGIE FORMA DE RELIEF repr.

o combinatie geometric simpl a suprafetei scoartei terestre sau a unei prti a acesteia si a crei unitate rezult din geneza n cea mai mare parte comun a prtilor acestei. RELIEFUL TERESTRU repr. totalitatea asperittilor pozitive si negative pe care le are scoarta terestr, att n domeniul oceanic, ct si in cel al uscatului. GEOMORFOLOGIA este geostiinta care studiaz formele de relief atat dpdv al genezei, vrstei si succesiunii fazelor de evolutie al dimensiunilor (morfometric), al fizionomiei (morfografic), al derulrii proceselor actuale de modelare (morfodinamic) si de asemenea al repartitiei spatiale, dpdv al importantei practice, aplicative. STUDIUL RELIEFULUI se desfsoar tinnd cont de legile fundamentale ale geomorfologiei, precum si de o seam de idei conductoare, ca de ex. cele 10 concepte formulate de americanul W.Thornburry (1967): I. Aceleasi procese si agenti de modelare ce actioneaz asupra scoartei terestre au actionat si n trecutul geologic ns nu neaprat cu aceeasi intensitate. (prinicipiul actualist) II. Roca si structura sunt factorii de control n geneza reliefului si se reflect n aspectul si caracteristicile acestuia. (legea eroziunii diferentiale: relieful litologic structural) III. Suprafata terestr are ntr-o foarte mare msur n relieful diferentiat n fc. de diversitatea de exprimare a procesului geomorfologic. IV. Procesul geomorfologic las urme distincte pe suprafata reliefului preexistent, fiecare proces geomorfologic, etalnd si dezvoltndu-si o manier caracteristic a formelor rezultate. V. Diferitii agenti erozionali actioneaz asupra scoartei terestre producnd secvente ordonate de formele reliefului, n functie de predominarea unor secvente specifice unei anumite zone morfoclimatice sau etaje morfoclimatice. VI. Complexitatea geomorfologic a scoartei terestre este mai comun dect exprimarea manierei simpliste de caracterizare a morfologiei terestre. VII. Relieful scoartei terestre are putine forme, mai vechi dect tertiarul, dar nu foarte multe sunt mai vechi dect pleistocenul. Orogeneza alpin a modificat relieful cu toate fazele ei, individualizat n paleozoic si mezozoic. Schimbrile climatice majore din pleistocen cu prezenta marilor calote climatice glaciare a extins unele zone afectate de glaciatia montan si fluctuatiile de nivel ale Oceanului Planetar. (scderea max. la -180m) VIII. Cea mai potrivit interpretare a reliefului scoartei terestre este cea care tine cont tocmai de fluctuatiile climatice si de mediu ce au avut loc n timpul pleistocenului si care s-au repercurtat si asupra specificului modelrii. IX. De asemenea o interpretare corect a morfologiei terestre a modelului actual de desfsurare a morfogenezei este corelat cu tipurile si subtipurile climatice n fc. de care se contureaz nu doar conditiile de modelare, ct si exprimarea direct a agentilor morfogenetici. 1

X. Geomorfologia ajunge n utilitatea sa maxim pt specificul Terrei, atunci cnd se tine cont de transformrile si evolutiile climatice si de mediu din timpurile istorice. LEGILE FUNDAMENTALE ALE GEOMORFOLOGIEI I. Relieful terestru este rezultatul confruntrii dintre 2 mari categorii de forte pe de-o parte fortele interne (geologice) si fortele externe (agentii de modelare a scoartei). Acestia din urm au tendinta de a diminua ceea ce au creat fortele interne = exprimarea legii unittii si luptei contrare din filosofia dialectic. II. Legea dezvoltrii selective a dialectului datorit diferentei de mas, volum, energie, agentii modelatori ai scoartei n foarte variate forme de existent si a spatiilor diferite afectate, relieful terestru va avea aspecte diferite de la loc la loc si de la un ciclu climatic la altul. III. Legea repartitiei spatiale a reliefului- la nivelul scoartei terestre marile ansambluri morfo-structurale sunt repartizate n fc. de legea evolutiei geotectonice a planetei noastre. n timp ce formele de debut trebuie corelate cu tipurile si subtipurile climatice prin individualizarea zonelor si etajelor climtice. IV. Legea dezvoltrii progresive a reliefului: formele d relief au o evolutie gradual (apar, se dezvolt si mor) si n acelasi timp are drept rezultat individualizarea de serii de forme de relief. CURS 4-5 REPERE ALE DEZVOLTRII ISTORICE ALE GEOMORFOLOGIEI 1. TEORIA DEZVOLTRII STADIALE A RELIEFULUI (Teoria ciclului geografic/Teoria ciclului eroziunii normale) A fost lansat n 1899 de William Moris Davis. O regiune parcurge de-a lungul unui ciclu geologic de 3 stadii de evolutie, evolutia fiind marcat de competitia dintre factorii interni si factorii externi erozionali. Davis considera c relieful parcurge 3 stadii: - tinerete - maturitate: nltimile se diminueaz, versantii se tesesc, iar vile devin treptat tot mai largi - btrnete: interfluviile se prezint ca suprafete netede sau larg ondulate, rotunjite, dominate pe alocuri de martori de eroziune (monodockuri). Aceste monodockuri pot fi de natur litologic sau monodockuri pozitionate n zona axial a interfluviilor, adic acolo unde eroziunea a fost mai slab. Suprafetele netede sau larg ondulate specifice stadiului de btrnete sunt numite peneplene sau suprafete de eroziune. Emmanuel de Martonne a aplicat teoria lui Davis la studiul Carpatilor, stabilind existenta celor 3 nivele de eroziune: Borscu, Ru-es, Gornovita. 2. TEORIA GIPFELFLURULUI A fost lansat n 1894 de A.Penck. ntr-o regiune muntoas tnr, un masiv muntos supus nltrii este atacat de eroziune care va determina reducerea nltimilor prin procesul de intersectie al versantilor. 2

Penck spunea c orict s-ar strdui agentii tectonic, interfluviile nu vor putea depsii un anumit nivel = nivelul crestelor, nivelul fiind considerat a fi nivel superior de denudare. Aceast teorie a fost aplicat pentru prima oar n Romnia n Muntii Fgras, 1954, de I.Srcu. 3. TEORIA TREPTELOR DE PIEMONT (W.Penck) ntr-o regiunea analiza reliefului tb. s tin cont de raporturile dintre tectonic si desfsurarea eroziunii, rap. privite ca succesiunea n timp a fenomenelor. n faza urmtoare celei de nltare, din suprafata primar, eroziunea va decupa suprafete usor mbinate, denumite de W.Penck trepte de piemont. Succesiunea de faze de nltare, urmat de faze de eroziune va conduce la crearea unor trepte de relief tot mai nalte spre partea central a ariei montane. Tot W.Penck a fost cel care a lansat metoda depozitelor corelate, el considernd c istoria reliefului, poate fi descifrat analiznd depozitele situate n vecintate. El consider c forma suprafetei universale exprim anumite raporturi ntre tectonic si eroziune.

4. TEORIA PEDIPLENEI Lansat de Lester King pornind de la ideea pedimentului lui David Johnson, W. Mc.Gee. n regiunile aride, versantii evolueaz prin retragere cu ei nssi, ei rmnnd abrupti la poalele lor acumulndu-se materiale sub forma unei suprafete usor nclinate denumit pediment. Prin unirea pedimentelor rezult suprafete plane sau larg ondulat denumite pedoplen.

5. TEORIA ETCHPLENEI Lansat de Waylan (1933) studiind regiunile intertropicale. ntr-o regiune n care rocile sunt alterate se formeaz o scoart de alterare cu grosime variat.

n regiunile tropicale cu relief larg ondulat sau aplatizat, se vor dezvolta scoarte de alterare relativ uniforme ca grosime. Dac eroziunea ndeprteaz scoartele de alterare suprafata rezultat va fi asemntoare cu cea rezultat cu cea initial. Dac eroziunea ndeprteaz doar de pe numite portiuni scoarta de alterare n final vor fi prezente 2 suprafete dispuse etajat. 3

6. TEORIA NIVELELOR GEOMORFOLOGICE (1957): Markov spunea c la nivelul scoartei terestre, relieful evolueaz n concordant cu individualizarea unor diferentieri pe vertical de manifestare a eroziunii ceea ce conduce la aparitia asa-numitelor niveluri morfologice: de abraziune si acumulare de denudare zpezilor perene superior de denudare 7. TEORIA DEZVOLTRII STADIARE A RELIEFULUI (I.P.GHERASIMOV) Relieful evolueaz ntr-o manier diferentiat, impus de raporturile ce se stabilesc ntre tectonic, denudatii si acumulare: + T > D stadiul orogenic munti + T = D stadiul platogenic dealuri si podisuri + T < D stadiul peneplenic - T = A stadiul plenogenic cmpii de acumulare - T > A stadiul dioplenic bazine de sedimente 8. TEORIA SUPRAFEEI POLIGENETICE DE NIVELARE (Mescereakov) O suprafat neted poate s rezulte prin procese multe si anume prin erodarea formelor pozitive de relief si acumularea n cele negative. Un alt tip de suprafata final cu aspect neted este peneplena rezultat prin procesul de dezvoltarea extensiv a luncii rurilor n detrimetrul teraselor si interfluviilor datorit eroziunii laterale puternice ale rurilor. ELEMENTE DE GEOMORFOLOGIE PLANETAR La nivelul globului terestru exist o diferentiere major ntre cele 2 domenii: uscatulului si oceanului, aceste 2 entitti fiind individualizate dpdv geotectonic si geodinamic. Chiar dac aceste 2 domenii sunt bine individualizate se poate totusi se poate totusi confirma principiul integralismului s se considere ca suprafata geomorfologic a Terrei are caracter unitar. Diferentele tb vzute n primul rnd fcnd apel la diferentierile impuse de structura intern a Pmntului si su deosebire de individualizarea celor 2 tipuri majore de scoart (continental si oceanic). Limita dintre domeniul morfotectonic continental si oceanic are loc la baza talusului continental care marcheaz contactul dintre cele 2 tipuri fundamentale de scoart. La nivel de perceptie al raportului dintr cel 2 mari domenii, urmarirea marilor trepte ce apr pe diagrama hipsometric generalizat a Terrei este relevant. ntre cea mai mare altitudine (Vf.Everest-Chomolugma) si cel mai cobort punct (Groapa Marianelor) s-ar desfsura urm. tipuri majore de relief: Treapta muntilor si podisurilor nalte Treapta platourilor si cmpiilor joase 4

 Treapta platformei continentale (0-200 m) Treapta talusului continental (200-2500 m) Treapta cmpiilor, fundurilor oceanice si a foselor abisale. Dpdv al specificului morfogeodinamic se face distinctie ntre dorsalele si fosele oceanice din cadrul domeniului oceanic si zonele de orogen si cele de platform la nivelul domeniului continental. Teorii de baz ale stiintelor: 1.Teoria riftului oceanic 2. Curentilor de convectie 3. Covorului rulant 4. Migratiei continentale 5. Izostaziei (exprim modul n care dif. bucti din scoart plutesc pe astenosfer) Toate acestea sunt cuprinse n Teoria Tectonicii Globale. Diferentierile prezente la nivelul fiecrei entitti de baz att din domeniul oceanic ct si din cel contienental sunt n msur s exp. si evolutia oarecum diferit de la un anumit pct a fiecrei unitti morfotectonice si chiar a unittilor subordonate. CURS 6 UNITILE MORFOSTRUCTURALE I MORFOGENETICE 1.DORSALELE 2.FOSELE 1.DORSALELE OCEANICE: Au fost identificate si caracterizate ncepnd cu 1937 de ctre echipa lui Burce Heezen. Sunt areale caracterizate prin individualizarea unor cordiliere subacvatice ce se nalt cu 1,4 km deasupra cmpiilor oceanice vecine, ele avnd o extindere la nivelul ntregului glob. Dpdv morfologic si functional se deosebesc 2 tipuri de dorsale: A. De tip atlantic: - se prezint sub aspectul unei cordiliere format din 2 creste paralele, care includ valea de rift - aceasta este cea care este zona activ a dorsalei deoarece se creeaz scoart nou prin solidificarea magmei ce vine din astenosfer - morfologic se caracterizeaz prin prezenta unei vi centrale, cu munti si depresiuni, unde sunt prezente fisuri si mici cratere de expulzare a lavei - spre muntii laterali valea central se nvecineaz cu peretii interni, continuate de terase si apoi cu peretii externi.

B. De tip pacific: - au o morfologie mai putin ampl si mai simpl si lipseste valea de rift - toate dorsalele sunt traversate de fracturi majore rep. de ctre faliile de transformare sau transformante. - la nivelul faliei atlantice falia Romanck are o amplitudine de 8700 km. - dorsala pacific n dreptul Americii Centrale se asociaz cu cele mai mari elemente structurale de pe Terra- faliile transformante Clarion si Cliperton desfsurate pe 6000 km si adncimea maxim 7000 m. Toate dorsalele comunic ntre ele. Dorsala atlantic ptrunde n O.Arctic unde se bifurc n 3 ramuri: Alfa, Lomonosov si Mendelev. n partea central sudic din dorsala atlantic se desprind spre Africa dorsalele Guineea si Walvis si spre America de S ramura Rio Grande. Prin dorsala sud atlantic se face legtura cu dorsala O.Indian care este situat n E bazinului si care dup fractura Owen ptrunde n golful Aden si apoi sub numele de Sheva ptrunde n Marea Rosie aj. pn n Marea Moart. Tot n Oc. Indian mai este prezent o dorsal secundar desfsurat N-S de-a lungul meridianului 90E. Din Oc.Indian prin dorsal australo-antarctic si prin dorsala Amundsen asociat cu fractura omonim se face legtura cu dorsala pacific care ncepnd cu dorsala Pacificului de Sud se transform n dorsal de tip pacific ndreptndu-se spre N. Din dreptul Insulei Pastelui se desprind 2 ramuri: dorsala chiliano-peruan si dorsala Salaygomesh. n apropiere de Arh. Galapagos se deprind 2 ramuri: Cocos si Cornegia. n continuare spre N dorsala ptrunde n Golful California dup care dispare sub continentul N American, prezenta fiind trdat de sistemul de grabene si falii active din V Americii de N (Nevada, California). De la N la Capul Mendacina, dorsala reintr n domeniul oceanelor. 2.FOSELE OCEANICE: Sunt expresia functional a gropilor abisale. Fosele abisale sunt elementele morfologice care sunt asociate si determinate de subductia plcilor tectonice. Au forma general de V asimetric cu flancul extern mai domol si cu cel intern mai abrupt. Att flancul intern ct si flancul extern se prezint f.frecvent n trepte datorit fracturrilor. Fundul foselor se prezint sub forma unor cmpii abisale plane late de 1-3 km si acoperite cu sedimente abisale foarte fine. n anumite zone se integreaz unor sistem morfologice oceanice fiind prezente arcuri insulare si bazine de tip bazin marginal sau retroarct, pre-arc. 6

n cadrul Oc.Pacific fosilele au desfsurare ap.continu de la fosa Noii Zeelande de peste 10.000 m adncime si continund spre N cu fosa melanezian, apoi indonezian, fosa Filipinelor si spre E fosa Marianelor unde se atinge max. de adncime 11.034 si apoi spre N fosa Japonia de E si n continuare cu schimbare de directie spre E fosa Aleutinelor, fosa Mexicului, apoi fosa Americii Centrale, apoi fosa Peruano-Chilian (America de Sud) si fosa Noua Scotie (Antarctica de Vest). n cadrul Oc.Atlantic- fosa Antilelor Mici sau Caraibilor de peste 9200 m adncime. ELEMENTELE MORFOSTRUCTURALE ALE DOMENIULUI CONTINENTAL 1. PLATFORMELE: - elem. rigide ale dom. continentale caract. printr-o mare stabilitate tectonic, absenta vulcanismului si seismicitate foarte slab Dpdv structural este constituit din: soclu (fundament) de regul constituit din roci metamorfice si magmatice si care provin din vechi arii de orogen intens peneplenizate si rigidizate. cuvertur sedimentar dispus discordant peste segmentele soclului Dak platforma are cele 2 elemente structurale avem de-a face cu o platform propriu-zis sau bietajat. n cazul n care eroziunea a ndeprtat cuvertura si la zi apare soclul avem de-a face cu un scut sau un craton. (Scutul Baltic, Canadian sau Platforma E European). n ariile de contact dintre un scut si o platform contactul este marcat de o ruptur de pant (glint). n cazul platformelor propriu-zise structura poate fi complicat de prezenta unor deformri ale cuverturii sedimentare sub form de sineclize (Sinecliza Moscovei) si anteclize (Antecliza Voronej). n cazul prezentei masivelor de sare apar si deformri asociate cutelor diapire. 2. ZONELE DE OROGEN: - zone care se suprapun ariilor montane si care s-au format n urma desfsurrii orogenezelor - orogeneza cupr. tectogeneza prin care se individualizeaz str. geologic specific unui orogen si morfogeneza prin care se creeaz relieful montan - zonele de orogen se nasc n urma evolutiei geosinclinalelor (bazine alungite sit. n imediata vecintate a continentelor, caract. printr-o mare mobilitate tectonic si capabile s permit acumularea unor stive groase de sedimente.) n fc. de caracteristici se desf. mai multe tipuri de orogene: 1.Monogeosinclinale: - de tip pacific, morfologie mai simpl, nguste de-a lg. trmulului unui continent si se transf. ntr-o sg. faz orogentic 2. Poligeosinclinale: - complexe care n timpul tectogenezelor se separ n mai multe zone pozitive si negative din care se vor rezulta lanturi muntoase de tipul Cordilierelor. 7

3. Mezogeosinclinale: - geosinclinale prinse intre 2 mase continentale (Oc.Tetys 4. Parageosinclinalele: - tectonica f. atenuat fiind situat la marginea unor continente, sunt aprate de oceane prin intermediul unor arcuri insulare. Geosinclinalele parcurg mai multe stadii de evolutie, pn la individualizare: 1.Stadiu de scufundare (litogenez): are loc acumularea masiv de sedimente si formarea rocilor 2. Etapa nltrii lor si inversiunii de relief: au loc procese de cutare, faliere, se manifest vulcanismul, apoi intruziuni magmatice, astfel c relieful montan rezultat va fi unul foarte complex 3. Stadiul spre o stabilitate tectonic tot mai accentuat 3. DEPRESIUNILE MARGINALE - unitti morfotectonice de tranzitie specifice dom. continental, fiind situate la contactul dintre zone de orogen si zone de platform - prin evolutia lor rezult forme de tipul Subcarpatiilor si ariilor de piemont. 4. AVANT-FOSELE: - sunt arii de sedimente ce se individualizeaz la contactul geosinclinalului cu ariile de platform. - aici se acumuleaz depozite de max ce vor fi cutate si nltate si depozite piemontane. CURS 7 RELIEFUL LITOLOGIC (PETROGRAFIC) Reuneste toate formele de relief a cror genez si caracteristice sunt determinate de specificul rocilor n care sunt modelat, de modul n care acestea rspund actiunii factorilor externi. Individualizarea reliefului litologic are loc ca materializare a legii eroziunii diferentiale. Rspunsul rocilor la actiunea agentilor externi depinde de continutul mineralogic al rocilor. (Scara lui Goldech). Rocile care sunt mai eterogene dpdv mineralogic sunt mai putin rezistente n comparatie cu cele omogene. Granulometria. Pt. rocile sedimentare consolidate o mare important o are natura liantului: cimentul silicios este mai rezistent dect cel calcaros. Structura si nicrotectonica rocilor Permeabilitatea Porozitatea Gradul de plasticitate Solubilitatea sporit a srii si faptul c rocile sunt dizolvate de ctre apa ncrcat cu CO RELIEFUL MODELAT PE GRANITE SI ROCI ASEMNTOARE 8 M.Mediterana) - in acest geosinclinal s-au format Alpii, Carpatii, lantul Alpino-Carpato-Himalayan

- granodiorite, diorite, gnaise Relieful modelat pe granite poart amprenta rezistentei acestor roci ns n cazul n care granitele contin biotit ele nu mai sunt roci rezistente. Eterogenitatea mineralogic stimuleaz dezagregarea granular formndu-se arena granitic sau nisipul granitic. n foarte multe cazuri interfluviile sunt plane sau au aspect rotunjit, n timp ce n climatele periglaciare sunt prezente vrfuri si creste ascutite. Ca forme reprezentative amintim: cptnele de zahr, blocurile rotunjite (legea rotunjirii colturilor si muchiilor), saltele granitice (blocuri de roc cu aspect de saltea), de asemenea apar ca elemente specifice : mrile de piatr, ngrmdirrile de blocuri datorit faptului ca granitele sunt roci sensibile la variatiile de temperatur (termo si crioclastic). RELIEFUL MODELAT PE ISTURI CRISTALINE - se aseamn cu cel modelat pe granite, ns elementele de detaliu sunt impuse de ctre prezenta planurilor de sistozitate, astfel c apar diferentieri chiar pe spatii mici. RELIEFUL PE CONGLOMERATE I GRESII - este un relief la care gradul de eterogenitate granulometric si natura cimentului si pune amprenta. - dac cimentul este calcaros pot s apar elemente ce sunt specifice reliefului carstic. - n cazul gresiilor, gresia deriv cu ciment silicios, este mai rezistent dect gresia de Tancu. - formele cu aspecte bizare: ciuperci, sfincsi, babe, turnuri, forme ascutite, poduri naturale sunt specifice pt gresii si conglomerate (formele din Bucegi-conglomeratele de Bucegi si gresia de babele, formele din Ceahlu- conglomeratele de Ceahlu sau cele de Ciucas- conglomeratele de Ciucas-Zganu) - sunt prezente si pesteri RELIEFUL MODELAT PE ARGILE I MARNE - poart amprenta palsticittii aceasta exp n frecventa f mare a alunecrilor de teren si a curgerilor noroioase la care se adaug frecventa si magnitudinea formelor create prin eroziune si torentialitate: fgase, ogase, badlands. - in reg. reci sunt prezente solifluxiunile RELIEFUL MODELAT PE NISIP - relief putin amplu, fiind roci neconsolidate, formele eoliene (cmpuri, dune, depr. de deflatie), ungerile nisipoase, eroziunea fiind foarte eficace n aceste roci RELIEF MODELAT PE LOESS - poart de asemenea amprenta specificului acestor roci: roci poroase, cu strc. Prfoas, astfel c n loess se etaleaz cele mai tipice forme de tasare si sufoxiune. RELIEF MODELAT PE ROCI CARSTIFICABILE - relieful carstic este relieful a crei genez este dictat de dizolvabilitatea unor roci (calcare si dolomite) de ctre apele de infiltratie bogate n CO2

- relieful modelat pe calcare si dolomite nu tb s fie asociat numai cu relieful carstic deoarece propr fizicomecanice ale acestor roci si pun si ele amprenta pe rspunsul rocilor la act. agentilor externi, astfel c tb s distingem si un relief calcaros. RELIEFUL CARSTIC - denumirea vine de la Pod.Carst din Slovenia, Croatia. - printele geomorfo carstice e Jovan Cvijc care la incep. sec. XX a elaborat chiar o teorie a evolutiei reliefului carstic Se dif. n 2 mari categorii: relieful exocarstic si relieful endocarstic. Procesul de disolutie este dat de pp. n fc de specificul si gr.de avansare a carstului, specialistii fac distinctie ntre mai multe categ. de carst (pornind la sp. reliefului carstic din aria clasic de studiu: spatiul mediteraneean). Jovan Cvijc separa 3 categorii de carst: a) holocarstul: prezenta la zi a rocilor carstificabile fr un nvelis biogeog. si de soluri numi si carst golas/descoperit, carst mediteraneean sau tipic b) mezocarstul sau carstul acoperit: la care pred. relieful de doline si ravene c) carstul de tranzitie Exocarstul: - carst de suprafat materializat prin individualizarea unor forme de disolutie tot mai ample de la lapiezuri (mici sntulete) doline, uval si apoi polie (depr. carstic de mari dim la care carstificarea este foarte avansat putnd ajunge chiae pn la baza rocilor carstificabile) - n cazul uvalelor si polilor pot fi prezenti martori de eroziune cu aspect conic de tipul humulilor Endocarstul: - carst de adncime - se face remarcat prin prezenta golurilor endocarstice, pesterilor - aceste goluri sunt formate att prin disolutie ct si prin act. mecanic a apelor ce circul n carst si care exploateaz elem. tectonice. - n int. golurilor carstice apar asa-numitel speleoterme pe tavan: stalactite pe pereti: curgeri poretale, iar pe podea stalagmite - stalactite+stalagmite formeaz coloane. Apar concretiuni sub form de ziduri care separ bazinele cu ap si perlele de cavern

CURS 8 GEOMORFOLOGIE EROZIVO-ACUMULATIV 10

- se ocup de relieful creat direct de ctre factorii externi, acestia avnd o actiune complex de eroziune si apoi de sedimentare sau acumulare - deoarece unii specialisti pun accent deosebit pe act. sculptural a agentilor externi ei denumesc aceast parte a geomorfologiei morfologie sculptural. n geomorfologia EA se utilizeaz m.multe notiuni care ncearc s surprind anumite fatete ale procesului de genez a reliefului prin actiunea agentilor externi. Eroziunea - cuprinde totalitatea proceselor mecanice, fizice, chimice, biochimice, prin care agentii externi creeaz forme de relief, referiindu-se si la act. sculptural a apelor curgatoare. Denudatie termen introdus de Ch.Lyell, a dezbrca suprafata Pmntului. Gradarea are 2aspecte distincte: degradarea (sculptarea)si agradarea (acumularea a ceea ce a fost gradat). Planctie act. agentilor ext. de a crea suprafete netede de tip peneplen (Davis, 1917) Morfostructura- ag.ext. sunt cei care prin act. lor sculpteaz diferite forme de relief. n geomorf se mai utiliz si notiunea de modelare exogen (implicarea ag ext. n modelarea scoartei). Legile generale ale geomorfologiei EA: 1.Legea zonalittii geografice: - se exp.la nivelul morfogenezei prin individualizarea pe fondul zonelor si subzonelor climatice a unor zone si subzone morfogenetice sau morfoclimatice. 2.Legea etajrii: - precizeaz c n alt. tot pe fondul schimbrilor climatice se individualizeaz etaje morfoclimatice : etaje fluvio-torentiale, periglaciar si glaciar 3.Legea eroziunii selective: - agentii ext. modeleaz diferit rocile erodndu-le pe cele noi si rmnnd n relief doar cele dure 4.Legea echilibrului: - agentii morfo-genetici externi act. n tendinta de a realiza suprafete de echilibru sau finale de eroziune de tip peneplen, ediplen. 5.Legea niv.de baz: - agentii ext.act. n strns leg. cu anumite niveluri ctre care tinde s evolueze relieful existnd un nivle de baz general.(Oc.Planetar) Exist si niv de baz regionale: depres. nchise si locale. Notiunea de procese morfogentice desemneaz formele concrete de manifestare a agentior sau felul concret n care agentii si cheltuiesc energie n act. de modelare a scoartei. Ag. morfo-genitici au o act. complex: eroziune, acumulare, transport. Aceste activitti se desf. att secvential ct si concomitent. Act. acestor agenti difer de la ag. la ag. n fc de sp su, de mediul n care are loc act. morfog. si de timpul ct act. asupra scoartei. Sisteme morfogenetice- agentii act. mpreun. PROCESE PREMERGTOARE EROZIUNII. METEORIZAIA METEORIZAIA 11

- include totalitatea transf. de natur fizic, chimic si biochimic pe care le sufer rocile din prtile superficiale ale scoartei terestre. - prin intermediul meteorizrii se consider c sc. terestr, rocile acesteia sunt pregtite n vederea modelrii pe care agentii externi o vor executa. - se desf. prin interm. a 2 categ. majore de procese - dezagregarea cu suport de natur fizic - alterarea cu sup. de nat. chimic si biochimic DEZAGREGAREA - procesul de fragmentare a rocilor de la sup. scoartei - se desf. prin: 1.termoclastie (dat. var. de temp.) 2.cioclastie (gelivatie, gelifractie) dezagregare prin nghet-dezghet, se desf. mai ales prin interm. apei care ngheat si care isi mreste volumul ntr-o proportie 1/11, atingndu-se presiuni 3.hidroclastismul- dezagregare prin uscare, eficient la roci (argil, marmur, loess) cu aj. cristalelor prin cristalizarea srurilor ce ptrund odat cu vaporii de ap n porii si fisurile rocilor. Este eficient n regimul apelor srate si lacurilor. Modalittile de dezagregare pot fi diverse: granular si prefisuri preexistente. Alterarea este fateta chimic a meteorizatiei: - rocilor de la supraf. scoartei sunt modificate dat. reactiei chimice care vor modifica compozitia mineralogic, tendinta fiind aceea de formare a mineralelor tot mai slabe. - reactiile specifice (hidratarea, oxidarea, carbonatarea, hidroliza si dizolvare). Prin hidroliz are loc alterarea marii maj. a silicatilor, biotitul fiind transf. n clorit si silicat, amfibolii transf n clorit, epidot, talic, hidrolizarea det. serpentizare, caolinizarea, bauxitarea,lateritizarea silicatilor si a min. primare. NSEMNTATEA GEOMORFOLOGIC A METEORIZAIEI Const n formarea sc. de alterare si totodat det. aparitia unor mase de roci frmitate si care pot fi deplasate, din locul de origine, unde roca sntoas se va prezenta sub forma uni relief rezidual. Sc. de alterare prefigureaz formarea solurilor, prezentndu-se cu un profil bine structurat n care se diferentiaz : orizontul argilos (cea mai avansat meteorizatie), argilo-debutic, oriz. cu detritius, rdcina scoartei de alterare (regolit) sau n cazul n care se mai recunosc elem. texturale si microtectonice ale rocii de origine se num. saprolit, roc vie sau neafectat. ntre conditiile de mediu si scenele de alterare exist o strns leg. putndu-se vb de o dispersie zonal a sc. de alterare. n reg. polare este specific scen de alterare de tip detritic sau clastic sau litogen. n reg. temperat oceanice exist o sc. de tip argilo-sialitic, iar n zonele temp.continentale o sc. de tip carbonato-sialitic. n climatul meditereaneean exist terra rosa, n reg. desertice detritice si halla-sialitic cu prezenta crestelor de sruri de tip silcret, calcret sau gipscret.

12

Ca expresie a alterrii este prezent lacul, patina sau emailul de desert. n zonele de savan si cele ecuatoriale sunt prezente scoartele de tip feralitic. n P.Decanic alterarea avansat a bazolitelor da nastere unor argile negre f.plastice numite regus. Relieful det prin acumularea procedeelor de degradare este repr prin cmpuri si mri de pietre, conuri, trene si versanti de grohotis sau prin depozit cu stratificare ritmic cum sunt cele dp calcare numite grezelite. Formele reziduale pot fi de tip turn, sfincsi, babe, colti, ace, blocuri rotunjite. n cazul n care prod.meteorizatiei rmn pe loc avem de-a face cu un eluviu (manta eluvial), dac sunt deplasate pe versant numite deluviu, dac aj. pn la baza pantei formeaz coluviul. FORME I PROCESE GRAVITAIONALE Relieful gravitational - relief creat dat. fortei de gravitatie ce se concretizeaz n greutatea maselor de roc. Desfsurarea proceselor grav. are loc n corelatii cu factori corelatori si alti factori (panta, caracteristicile si coeziunea maselor de roci, vegetatia, prezenta apei, activittile antropice, trepidatiile, traficul, cutremure) 1.Procese si forme gravitationale bruste: a) prbusirile, surprile: - fenomene de mic amploare si afecteaz malurile si taluzurile puternic nclinate - n urma lor apare un abrupt de prbusire sau surpare la baza cruia materialul deplasat se constituie n mormane si/sau talazuri de prbusire si surpare b) rostogolurile: - deplasrile fragmentelor de roc desfsurate pe versanti fr ca n general acestea s piard contactul cu supr. topografic - la baza versantilor n urma rostogolirilor se individualizeaz conuri si versanti de grohotis, existnd n cadrul acestora o parte groaz (la baza conului) - n anumite situatii aceste depozite de versanti pot fi stratificate - at.cnd sunt moderate pe calcare poart numele de grezes lities c) alunecrile de teren: - procese gravitationale bruste care au loc pe roci argiloase si marmoase si care in prezenta apei sunt plastice - o alunecare de teren se declanseaz cnd umiditatea rocii atinge limita inf de plasticitate - corpul alunecrii poate avea o morfologie binedefinit, trepte, brazde, lupe, monticuri,depr de tip padine - at.cnd monticurii sunt de mare altitudine, avnd zeci de m h se numesc glime sau tligrii d) scurgerile: - procese bruste ce apar la o suprasaturare a substratului cu ap - n cazul rocilor plastice umiditatea depseste limita repr de plasticitate (curgeri noroioase- n bazinele torentiale; curgeri noroioase cnd avem nisipuri cuartoase, curgeri de cenusi vulcanice sau lahori frecvente n Indonesia si curgeri de pietre ) 13

2.Forme si procese gravitationale lente: a) creepuri (tnr): forme de miscare individual a particulelor ce alctuiesc solul si sc. de alterare b) deroziunea: procesul de ndoire si chiar dislocare a capetelor de strate datorit presiunii pe care o exercit aupra lor solurile si sc. de alterare. c) solifluxiunea: genufluxie (cnd solifluxiunea are loc n zonele cu nghet sezonier) si conflexiune d) tasarea se desf n roci poroase si slab coezive: loess-ul, nisipurile prfoase, luturile. Tasarea duce la aparitia unor depresiuni pe supr. cmpiilor denumite gvane sau padine. e) sufoxiunea: apele de infiltratie dizolv si disloc particulele crend niste goluri n masa de roc, ea cptnd un aspect gunos. Vor rezulta hrube, plnii, doline si vi de sufoxiune 3.Pluviodenudarea si torentii - pluviodenudarea este procesul de modelare a sc.teresre de ctre apele de ploaie, mai ales asupra terenurilor dezvelite de vegetatie - are loc prin izbire, dislocare si transportul sau mobilizarea de-a lg. versantilor - deplasarea poate avea loc dat. scurgerii n pnz ceea ce det. o eroziune n pnz - crescnd cantitatea pp, apa se scurge sub form de siroaie si formeaz rigole de siroire care se dezvolt si se transf. n ogase lungi de zeci de m si adnci de 1-2m - urmeaz ravena sau rpa torential care poate avea km lungime si zeci de m ad. - cnd reavnele se unesc si ocup suprafete mari se numesc badlands - forma superioar tuturor este torentul, format din: bazinul de receptie, canal de evacuare, canal de dejectie - hunia - torent fr canal de evacuare

14