Mama la 67 de ani

Adriana Iliescu a socat opinia publica. A intrat in Guiness Book drept prima femeie in varsta de 67 de ani care a devenit mama. Cazul sau a polarizat societatea romaneasca: de la condamnari gen executie publica precum cea a lui Cristian Tudor Popescu, aflat intr-o permanenta revolta de tip mensevic, pana la lamentari penibile de genul: Biserica sa ne lase in pace, femeia dorea sa fie mama! In afara faptului ca si-a facut un cadou, Adriana Iliescu a iesit din spital cu doua certificate: unul de nastere si unul de deces. Nu stiu ce este in inima sa: se bucura pentru nounascut sau plange dupa cei 9 alti copii sacrificati pe altarul unei stiinte cateodata iresponsabile? Sau ce exemplu mai bun doriti, daca nu ultimele afirmatii ale Adrianei Iliescu catre femeile care doresc sa-i urmeze pilda: Nu faceti ca mine?! Cazul copiilor de laborator Adriana Iliescu, in varsta de 67 de ani, a adus pe lume, dupa noua ani de tratament in diverse clinici din tara, o fetita de 1,450 de kilograme, la Spitalul Panait Sarbu din Bucuresti, copilul fiind numit Eliza Maria. Adriana Iliescu a avut o sarcina gemelara, al doilea copil oprindu-se din evolutie, acesta fiind de altfel motivul pentru care medicii au luat hotararea de a interveni chirurgical. Eliza Maria va fi tinuta in incubator pana cand va ajunge la greutatea de 2000 de grame. Pentru a inlatura efectele menopauzei, Adriana Iliescu a fost inseminata cu trei embrioni, care, spre surprinderea medicilor, au prins toti. Primul embrion a incetat sa se mai dezvolte in saptamana a noua spre a zecea, iar al doilea embrion nu a mai evoluat dupa 6 luni. Cazul Adrianei Iliescu este o premiera in Romania, dar si in lume, fiind extrem de rare situatiile in care femei a caror varsta depaseste 55-60 de ani reusesc sa aduca pe lume copii. In Departamentul de reproducere umana asistata - infiintat in 1999, in incinta Spitalului Panait Sarbu - au fost conceputi prin fertilizare in vitro si prin injectarea artificiala a spermatozoidului in interiorul unui ovul peste o suta de copii. Alti o suta au fost conceputi prin fertilizare artificiala, acestia fiind de fapt singurii copii din tara conceputi prin insamantare cu sperma de la donator din Banca de Sperma si singurii copii din Romania conceputi din embrion. Biserica: Un act egoist Indraznesc sa caracterizez aceasta dorinta a unei femei de 67 de ani drept un act egoist, a declarat episcopul vicar Prea Sfintitul Ciprian Campineanul, membru in comisia de bioetica a BOR. Biserica nu poate fi de acord cu fecundarea in vitro, nici in cazul femeilor mai tinere, si cu atat mai putin in cazul celor in varsta, asa cum s-a intamplat cu femeia de 67 ani. Ca o opinie personala, impartasita de clerici si teologi, dar care nu reprezinta punctul de vedere oficial al Bisericii Ortodoxe Romane, pentru ca un astfel de subiect nu a fost luat in discutie de Sfantul Sinod, pot spune ca gestul femeii de 67 ani contravine legii moralei crestine. Potrivit invataturii noastre de credinta, viata este un dar de la Dumnezeu, iar aparitia unei vieti este rodul unei relatii de iubire intre doi oameni, intre un barbat si o femeie. Indraznesc sa caracterizez acesta dorinta a unei femei de 67 de ani drept un act egoist. Femeia a vrut sa-si faca ea insasi un dar, la acesta varsta. Biserica ii indeamna pe toti oamenii sa intemeieze adevarate familii crestine si copiii sa fie rodul iubirii dintre

soti. Ar fi fost de preferat ca aceasta doamna sa fi dobandit copii atunci cand putea sa o faca, sa nu astepte pana la 67 de ani. Iar daca nu putea pe cai naturale, putea infia un copil. Biserica, printr-o Hotarare de Sinod, incurajeaza familiile crestine sa infieze copiii, a explicat P. S. Ciprian Campineanul. Femeia nu se mantuie numai prin nastere de prunci Biserica a fost uimita, dupa cum a marturisit ierarhul: In termeni generali, putem spune ca un astfel de caz ne-a socat pe toti. Pentru noi, clericii, actul in sine este o interventie in legile naturale de procreare. Ce s-a intamplat cu celelalte doua vieti? Embrionii care au murit? Noi nu ne putem substitui lui Dumnezeu, a mai precizat P. S. Ciprian. Adriana Iliescu a sustinut sus si tare, pe temeiul unei confuzii doctrinare, ca a facut acest gest pentru a se implini si mantui. Dupa cum ne-a explicat parintele Iustin Marchis, femeia nu se mantuie numai prin nastere de prunci. Biserica nu poate binecuvanta o femeie care doreste la aceasta varsta sa aduca pe lume un copil, si cu atat mai putin pentru dansa, care nu a cerut incuviintarea duhovnicului, daca il are. Un copil se naste din iubirea a doua persoane. Femeia nu se mantuie numai prin nastere de prunci. In Noul Testament o femeie care nu are prunci nu este la marginea societatii, ca in lumea veche. Copiii sunt un dar de la Dumnezeu, asa se scrie la Slujba Cununiei. Cu liftul in Babilon Dincolo de morala si de discutiile interminabile dintre Biserica si stiinta, cazul Adrianei Iliescu provoaca intrebari asupra viitorului. Stiinta a deschis o cutie a Pandorei si nimeni nu mai poate nici macar prognoza sau imagina care va fi viitorul omenirii. Progresul a intrat intr-un vartej infernal, care nu mai poate fi oprit, intr-o gaura neagra fara cale de intoarcere. Oamenii de stiinta au urcat prea mult in turnul din Babilon, s-au mutat pe nori, se joaca de-a zeii. Demiurgul a uitat in liftul din Babel cativa savanti care se joaca la butoane. Fara exceptie, toate marile religii sustin in cartile lor sacre ca omul este o creatie a divinitatii, oricare ar fi numele acesteia, iar suflarea datatoare de viata asupra materiei este data de Creator. Mitului omului capabil sa creeze un om dupa asemanarea lui se pierde in negurile istoriei. O vorba din popor, devenita axioma, sustine ca nimeni nu-si poate depasi maestrul si inevitabil jocul de-a divinitatea sfarseste tragic, printr-o opera mutilata sau o pedeapsa exemplara. La urma urmei, intre basmul lui Pinocchio si monstrul lui Frankenstein nu sunt decat simple diferente literare. Copiatorul de oameni Oaia Dolly, primul animal clonat din lume si impaiat in februarie 2003, dupa 8 ani de viata, este exemplul concret ca niste ucenici vrajitori se joaca de-a Dumnezeu. Iar o secta a israelitilor investeste milioane de dolari pentru a realiza clonarea umana, lucreaza la un xerox, la un copiator de oameni. Aparatoare a traditiei si a invataturilor divine, Biserica vorbeste despre o criza morala fara precedent, de adevarate atentate la adresa divinitatii, de monstri de laborator, lipsiti de harul

divin. De un viitor sumbru, in care clonele vor fi crescute in ferme, ca piese de schimb pentru restul oamenilor, de cine stie ce Einsteini ciudati. In acest joc nebun, Romania si-a castigat un loc de merit. Cu ajutorul medicilor romani, o femeie de 67 de ani a nascut, lucru demn de Guinnes Book. Nimeni nu a mai realizat la nivel planetar o asemenea performanta. Sa ne bucuram sau nu? Cert este ca bucuria mamei Adriana Iliescu este nemarginita. Noi nu putem decat sa stam pe margine si sa ne intrebam, ca in Poiana lui Iocan, unde vor duce toate acestea. Vom intra si noi in acest vartej fara sfarsit? Teama imi este ca, peste doar cativa ani, se vor gasi voci care vor sustine ca este moral sa salvati o viata de om prin transplantul unui organ de la o amarata de clona, crescuta in cine stie ce incubator. Sau socrul meu imi va oferi un cumnat la 102 ani, dupa ce mama-soacra si-a pus silicon. Mai putina lume s-a gandit insa ce se va intampla cu Eliza Maria, cand mama sa, Adriana Iliescu, aflata la o varsta inaintata, isi va da obstescul sfarsit. Va ajunge ea in unul din caminele de copii, fiind privita ca un exponat Zoo? Cine o va ingriji? Va fi infiata de doctorii care au ajutat-o sa apara pe aceasta lume? Sau nu mai conteaza, din moment ce experimentul a reusit, iar medicii si-au primit laurii? Florian BICHIR Lumea credintei, anul III, nr. 3(20)