Cei trei muschetari Alexandre Dumas PARTEA I Capitolul I CELE TREI DARURI ALE DOMNULUI D'ARTAGNAN-TATAL n cea dinti

luni a lui aprilie 1626, trgul Meung, unde s-a nascutautorul Romanului Trandafirului1, parea a fi n toiul unei fierberi att decumplite, ca si cnd hughenot ii ar fi izbutit sa-l schimbe ntr-o a doua LaRochelle2. Vaznd cum fug femeile spre ulita mare si auzind tipete decopii n pragul usilor, o seama de trgoveti si puneau repede platosa si, apucnd o flinta sau un baltag, ca sa se simta mai tari, se ndreptauspre hanul "La Morarul voios", n fata caruia o gloata galagioasa sinespus de curioasa se mbulzea, crescnd cu fiece clipa. Pe vremea aceea se strneau mereu spaime, si rare erau zilele cndun oras sau altul nu-si trecea n hrisoave asemenea pacoste. Nobilii seluau la harta ntre ei; regele se razboaia cu cardinalul; spaniolul serazboia cu regele. Pe lnga aceste lupte mo cnite sau obstesti, tainicesau fatise, mai erau pe deasupra hotii, cersetorii, h ughenotii, lupii sivaletii care se napusteau asupra tuturor. Trgovetii erau vesni cnarmati mpotriva hotilor, a lupilor si a valetilor, adesea mpotrivanobililor si hu ghenotilor, cteodata mpotriva regelui, dar niciodata mpotriva cardinalului sau a spaniolului. Ca urmare a acestor naravurinradacinate, n amintit a zi de luni a lui aprilie 1626, trgovetii, auzindlarma si nezarind nici steagul galben cu rosu, si nici uniformele duceluide Richelieu, se repezira cu totii nspr e hanul "La Morarul voios". Odataacolo, fiecare si putu da seama de pricina acest ei fierberi. Un tnar... sa-i schitam portretul dintr-o singura trasatura de condei: nchipuiti-va pe Don Quijote la optsprezece ani; Don Quijote faraarmura, nici pe p iept, nici pe coapse, un Don Quijote mbracat ntr-ohaina scurta de lna, a carei culo are albastra se schimbase cu vremea, batnd nedeslusit cnd n visiniu, cnd ntr-un azuriu ca cerul. Fata 1 Romanul Trandafirului (Le roman de la Rose) . celebru romanalegoric si didacti c (sec. 13), foarte raspndit n evul mediu: primaparte a fost scrisa de Guillaume d e Loris, iar a doua de Clopinel, zisJean de Meung. 2 Oras francez pe coasta Atlanticului, citadela calvinistilor . cucerit deRichel ieu n 1628.

prelunga si oachesa, umerii obrajilor iesiti n afara . semn de viclenie: muschii falcilor vnjosi . alt semn, dupa care deosebesti fara gres peun gascon, c hiar cnd nu poarta bereta: tnarul nostru purta nsa obereta mpodobita cu un soi de pa na; privirea deschisa si agera, nasulvulturesc, dar bine facut; prea nalt pentru un baietandru, prea scundpentru un barbat mplinit; un ochi mai putin ncercat l-ar fi luat dreptfiul unui fermier, plecat n calatorie, daca nu i-ar fi vazut spada l ungacare atrnata la cureaua de pe piept, se lovea de coapsa stapnului, cnd acesta umbla pe jos, sau le parul zbrlit al calului, cnd umblacalare. Caci tnarul nostru avea un cal, si calul acesta era att de batator la ochi, nct nu putuse trece neluat n seama. Era un calut din Bearn, sa fiavut ntre doi sprezece si paisprezece ani, cu parul galben, cu coadaretezata, dar cu ariceala la picioare, si care desi nainta cu capul maijos de genunchi, facnd de prisos folo sirea capastrului, era totusi nstare sa strabata opt leghe pe zi. Din nefericire, nsusirile acestui calerau att de bine ascunse sub parul fistichiu si nfatisarea lu i nastrusnica, nct ntr-o vreme n care toata lumea se pricepea la cai, ivireasus-pomenitului calut l a Meung, unde intrase abia de un sfert de ceaspe poarta Beaugency, strni o uluial a, care se rasfrnse chiar asupracalaretului. Si aceasta l ndurerase cu att mai mult pe tnarul d'Artagnan (caciasa se numea acest Don Quijote al acestei noi Rossinante3, cu ct si dadea seama ca orict de bun calaret ar fi fost, tot l-ar fi facut de ocara asemenea mrtoaga. De aceea si primise cu inima grea darul tataluisau. Stia ca ase menea dobitoc pretuia pe putin douazeci de livre4. E drept ca vorbele care nsotisera darul erau de nepretuit: . Fiule, . i spusese gentilomul gascon n acel curat dialectbearnez de care Henric al IV-lea nu se putuse dezbara niciodata, . fiule, ca mine vor fi treisprezece ani de cnd calul asta s-a nascut ncasa tatalui t au, pe care n-a parasit-o niciodata; e un lucru care ar trebui sa te ndemne sa-l iubesti. Nu cumva sa-l vinzi. Lasa-l sa moara linistit, cum se cuvine, de batrnete, si daca pleci cu el la razboi, cruta-l, asa cum ai cruta un slujitor batrn. Daca vei avea cinstea sa fiiprimit l a curte, . urma batrnul d'Artagnan, . cinste la care de altfelti da dreptul obrsia ta de vita veche, apara-ti cu demnitate, pentrutine si pentru ai tai, titlul de gentilom, pe care mos-stramosii nostri l-aupurtat cu fruntea sus mai bine de cin ci sute de ani. Prin ai tai, ntelegpe parinti si pe prieteni. Nu ierta niciodata nimanui nimic, dectcardinalului si regelui. Prin barbatia lui . ia bine seama . n umai prinbarbatia lui, un gentilom si croieste azi drum n viata. Cine sovaie oclip a, acela scapa poate norocul pe care soarta i-l ntindea tocmaiatuncea. Esti tnar s i trebuie sa fii viteaz din doua pricini: ntia, pentru 3 Rossinanta . numele iepei pe care calarea Don Quijote. 4 Livra . veche moneda franceza care valora aproape un franc.

ca esti gascon, si a doua, pentru ca esti fiul meu. Nu ocoli mprejurarileneastept ate, ba chiar alearga dupa nazdravanii. Te-am pus sa nvetimnuirea spadei; ai un ge nunchi de fier si ncheietura minii de otel. Bate-te de zor, bate-te cu att mai mult cu ct duelurile snt oprite; a tebate nseamna deci a avea o ndoita cutezanta. Nu-ti pot darui, fiulmeu, dect cincisprezece scuz i5, calul meu si povetele pe care le-aiauzit. La toate astea, mama ta va adauga o reteta ce-o stie de la otiganca, a unui balsam care lecuieste ca prin minune o rice rana, dacan-a atins inima. Trage folos din orice si traieste fericit viatand elungata. Mai vreau sa adaug cteva cuvinte, ca sa-ti pot da o pilda, nu dinviata mea, caci eu n-am fost niciodata la curte, si n-am luat parte dectla razboaiele religioase, de buna voie: vreau sa-ti vorbesc despredomnul de Trville, care a fost pe vremur i vecinul meu si care a avutcinstea de a se juca, n copilarie, cu regele nostru. Ludovic al XlII-lea, Cel-de-Sus sa-l aiba n paza! Uneori, din joaca, ajungeau la bataie, iarn aceste ba tai nu regele iesea totdeauna biruitor. Loviturile primite aufost izvorul pretui rii si prieteniei sale pentru domnul de Trville. Maitrziu, domnul de Trville s-a ma i batut si cu altii: de cinci ori pevremea ntiei sale calatorii la Paris, de sapte ori de cnd a nchis ochiiraposatul rege pna la majoratul celui tnar, fara a mai pune lasocoteala attea razboaie si asedii; iar de atunci si pna azi, poate ncade o suta de ori! Asa ca, n ciuda legilor, a poruncilor scrise si a zilelorde nchisoare, ia ta-l azi capitan al muschetarilor6, adica iata-l capeteniaunei legiuni de cezari pe care regele pune mare pret si de care chiarcardinalul se teme, el care . dup a cum se stie . nu prea cunoastece-i aceea frica. Mai mult, domnul de Trville csti ga zece mii de scuzipe an; asta nseamna ca e nobil cu mare faima. A nceput la fel ca sitine; du-te la el cu aceasta scrisoare si urmeaza-i pilda ca sa ajungi situ ca el.

Spunnd acestea, batrnul domn d'Artagnan nmna fiului o scrisoaredinainte pregatita, a poi l ncinse cu propria lui spada si, sarutndu-lduios pe amndoi obrajii, l binecuvnta Cnd iesea din camera parinteasca, tnarul dadu peste maica-sa; lastepta cu faimoasa reteta de care n urma sfaturilor primite, avea sase foloseasca adeseori. De data asta, ramasul bun a tinut mai multa vreme si a fost cu mult mai duios nu doar din pricina ca domnul d'Artagnan nu si-ar fi iubit fiul, singura lui odrasla, dar domnul d'Artagnanera barbat si ar fi socotit nepotrivit din partea unui barbat sa se lasecoplesit de emotie, pe cnd doamna d'Artagnan era femeie si mai multdect att, era mama. 5 Scud . veche moneda de argint care circula n apusul Europei. 6 Muschetar, soldat narmat cu o muscheta (fr. mousquet), arma defoc, lunga de apr oape 1,20 m, ntrebuintata nainte de inventareapustii, careia i se dadea foc cu un fitil aprins.

Ea plnse amarnic si, trebuie s-o spunem spre lauda tnaruluid'Artagnan, n pofida sfo rtarilor lui de a ramne netulburat, asa cum i-arfi stat bine unui viitor muscheta r, firea l nvinse si dadu drumul suvoiului de lacrimi din care abia izbuti sa ascunda jumatate. n aceeasi zi, tnarul o porni la drum cu cele trei daruri parintesti, alcatuite, dupa cum am mai spus din cincisprezece scuzi, din calutulpomenit si d in scrisoarea catre domnul de Trville; se-ntelege de lasine ca sfaturile date nu intrau n socoteala.

Cu un astfel de vade mecum7, d'Artagnan era, prin starea sasufleteasca si trupea sca, o copie credincioasa a eroului lui Cervantes, cu care l-am asemuit n chip att de fericit, atunci cnd ndatorireanoastra de istoric ne-a silit sa-i schitam portretul. Don Quijote luamorile de vnt drept uriasi, si oile drept osti: d'Artagnan lua orice sursdrept o jignire si fiece privire drept attare. Ca urmare, si tinu pumnulnclestat de-a lungul drumului ntre Tarbes si Meung. nsfacndu-simnerul spadei una peste alta, de zece ori pe zi; totusi pumnul nu seaba tu asupra nici unei falci, si spada nu-si parasi teaca. Nu doar canfatisarea biet ului calut galben n-ar fi strnit destule zmbete pe fatatrecatorilor, dar cum pe de asupra mrtoagei zanganea o namila despada si cum pe deasupra acestei spade sclipe a o cautatura mai multcrunta dect trufasa, trecatorii si nfrnau rsul sau, daca rsul l biruia prevederea, atunci se sileau sa nu rd, dect cu un colt al gurii camastile din vechi me. D'Artagnan si pastra deci tinuta mndra siamorul propriu nestirbit pna la prapad itul acela de orasel Meung. Dar ajuns acolo, n vreme ce descaleca n fata portii Morarului voios, fara ca nici hangiul, nici vreun slujitor sau vreun grajdar sa-i tinacalu l de drlogi, d'Artagnan zari la parter, n dreptul unei ferestrentredeschise, un gen tilom de statura nalta si semeata, cam mohort laobraz, care statea de vorba cu doi insi ce pareau a-l asculta cu multaluare-aminte. D'Artagnan crezu fireste, ca d e obicei, ca era vorbadespre el si ncepu sa asculte. De data asta se nselase doar pejumatate: nu despre el era vorba, ci despre, calul lui.

Gentilomul parea ca nsira ascultatorilor nsusirile animalului sideci, cum am mai s pus, ascultatorii aratau un deosebit respectpovestitorului. Cei doi izbucneau me reu n rs, dar ca sa-si iasa dinsarite, tnarului nostru i ajungea o umbra de surs; se telege atunciscrsnetul lui la auzul acelor hohote galagioase. D'Artagnan vru totusi sa-si dea mai nti seama de mutranerusinatului care-si batea joc de el. si atinti privirea mndra asuprastrainului si vazu ca era un barbat ntre patruzeci si patruzeci si cincide ani, cu ochii negri si sfredelitori, cu fata g albejita, cu nasul gros si cumustata neagra, mestesugit tunsa; purta pantaloni pn a la genunchi siun pieptar de culoare liliachie, cu gaitane tot liliachii, fara alta podoaba 7 Vade mecum, calauza, cunostinte folositoare ce se poarta cu sine(lat.).

dect obisnuitele despicaturi prin care se vedea camasa. Desi noi, hainele-i erau mototolite, ca orice mbracaminte de calatorie, nchisa ndelung ntr-un cufar. D'Artagnan facu la repezeala toate acesteconstatari cu price perea celui mai migalos cercetator si, fara ndoiala, dintr-o pornire launtrica ce-i spunea ca acest necunoscut va avea nviitor o mare n rurire asupra vietii lui. Cum nsa, n clipa n care d'Artagnan si pironea privirea asupragentilomului cu straie liliachii., acesta si dezvolta tocmai una din celemai amanuntiie si mai temeinice expuneri asupra gloabei bearneze, ceidoi ascultatori se pornira pe rs, n vreme ce el nsusi lasa sarataceasca, mpotriva obiceiului, o fluturare de surs pe fata. De d ataaceasta nu mai ncapea nici o ndoiala d'Artagnan se simtisentr-adevar jignit. Pe deplin ncredintat de jignire, si nfunda bereta peochi si, ncercnd sa maimutareasca un ele fandoseli de la curte, pecare le surprinsese n Gasconia la ctiva nobili care s e aflau n calatorie, nainta, cu o palma pe mnerul spadei si cu cealalta n sold. Dinnefericire, pe masura ce nainta, mnia l orbea tot mai tare, si n loculfrazelor impunatoare si demne, preg atite pentru a-si rosti provocarea, nu mai gasi pe vrful limbii dect rabufniri grosolane, pe care le nsotide strmbaturi furioase. . Ei, domnule, . ncepu sa strige, . dumneata care te ascunzidupa oblon! Da, da, c hiar dumneata! Spune-mi si mie de ce rzi, macarsa rdem mpreuna. Gentilomul si plimba ncet privirea de la cal la calaret, ca si cndi-ar fi trebuit o arecare ragaz pentru a ntelege ca spre el se ndreptauacele mustrari ciudate: apoi, cnd nu-i mai ramase nici o ndoiala, sincrunta usor sprncenele si, dupa o lunga tacer e, i raspunse luid'Artagnan cu glas obraznic si batjocoritor, cu neputinta de des cris : . N-am vorbit cu dumneata, domnule! . n schimb vorbesc eu cu dumneata! se rasti tnarul scos din sarite de amestecul acela de obraznicie si buna crestere, de cuviinta si dispret. Necunoscutul l mai privi o clipa cu aceeasi fluturare de zmbet pebuze, apoi, plecnd de la fereastra, iesi agale din han si se nfipse nfata calului, la doi pasi de d' Artagnan. Tinuta linistita si cautatura luibatjocoritoare ndoira veselia celor cu care statea de vorba si care nuse ndepartasera de la fereastra. Vazndu-l att de aproape, d'Artagnan scoase cam de vreo jumatatede cot spada din te aca. . Calul asta trebuie sa fie, sau mai curnd trebuie sa fi fost, n tineretea lui, floricica galbena de untisor, spuse necunoscutul, urmndu-si cercetarile ncepute si ntorcndu-se spre ascultatorii lui dela fereastra, c a si cnd nici n-ar fi bagat de seama ca mnia luid'Artagnan se ridica zid ntre el si ceilalti. E o culoare foarte cunoscutan botanica, dar pna acum foarte rar ntlnita l a cai. . Rzi de cal cnd nu-ti da mna sa rzi de stapn! racni furios

concurentul lui Trville. . Eu nu rd des, domnul meu, . urma necunoscutul, n-ai dect sa ma privesti si sa te convingi, dar tin cu tot dinadinsul sa-mi iaungaduinta de a rde cnd am chef. . Iar mie, . striga d'Artagnan, . nu-mi place sa se rda cnd n-ameu chef! . Adevarat, domnul meu? urma necunoscutul mai linistit ca oricnd. Foarte bine! Asa si e! Apoi, ndepartndu-se, se pregatea saintre iarasi n han prin poarta cea mare sub care d'Artagnan vazuse lasosire un cal gata nsauat. Dar nu era n firea lui d'Artagnan sa dea drumul aceluia care aveaneobrazarea sa-s i bata joc de el. Trase deci spada cu totul din teaca sincepu sa-l urmareasca, ra cnind: . ntoarce-te, hei, ntoarce-te, domnule zeflemea. ntoarce-te, ca acum te lovesc pe la spate! . Sa ma lovesti pe mine! rnji celalalt, rasucindu-se pe calcie siprivindu-l pe tnar cu uimire si dispret. Haida de! dragul meu, esti camnebun! apoi, cu glasul scaz ut, ca si cnd ar fi vorbit cu el nsusi: Pacat! Ce mai descoperire pentru maiestatea sa, care cauta nazdravani pestetot, ca sa s i-i faca muschetari! Pe asta ar fi trebuit sa-l cunoasca! Nu sfrsi bine si d'Artagnan i si trase o lovitura zdravana cu vrfulspadei, nct daca c elalalt n-ar fi sarit cu un pas napoi, ar fi glumit debuna seama pentru cea din u rma oara. Vaznd ca s-a ngrosat gluma, necunoscutul trase si el spada din teaca si, dupa ce-si saluta potrivnicul, se puse n garda, cu toata seriozitatea. Dar n aceeasi clipa, cei doiascultatori, ns otiti de hangiu, tabarra asupra lui d'Artagnan, arzndu-lcare cu ciomagul, care cu lopata si cu vatraiele de la soba. Era oschimbare de atac att de fulgeratoare si de neasteptata, nctpotrivnicul lui d'Artagnan, n vreme ce acesta se ntorcea ca sa fa cafata grindinei de lovituri, si baga din nou spada n teaca, la fel de sigurprecum si-o scosese si, din actorul care era ct p-aci sa fie, ajunseiarasi spectator al bataliei, rol pe care-l ndeplini cu nepasarea-iobisnuita, mormaind totusi printr e dinti:

. La naiba cu toti gasconii astia! Suiti-l iar pe calul lui portocaliu siduca-se pe pustii. . Nu nainte de a te fi rapus, miselule! striga d'Artagnan, aparndu-se din rasputeri, si fara sa dea ndarat din fata celor treidusmani care-l ciomageau de zor. . Ce de ifose pe el! mormai gentilomul. Pe cinstea mea, gasconiiastia nu-si mai baga mintile-n cap. Trage-ti-i, daca tine mortis. Cnd oobosi, o sa spuna el singu r ca s-a saturat. De buna seama, necunoscutul tot nu stia cu ce soi de catr avea de furca. D'Artagnan nu era omul care sa se dea batut cu una cu doua. Lupta mai tinu deci cteva clipe, pna cnd istovit, tnarul scapa dinmna spada, frnta n ua de o lovitura de ciomag. n sfrsit, altalovitura l nimeri n frunte, doborndu-l toto data la pamnt, plin de snge

si aproape n nesimtire. Tocmai atunci ncepea sa se strnga de pretutindeni lume la loculcu pricina. Temndu-s e de prea mare vlva, hangiul, ajutat de oameniilui, duse ranitul n bucatarie undei dadu unele ngrijiri. n vremea aceasta, gentilomul si luase iarasi locul la fereastra siprivea cu oareca re neliniste spre multimea aceea ncremenita, care-lstingherea din cale afara. . Ia spune, ce mai face turbatul? se ntoarse el spre usa care sedeschidea zgomoto s: hangiul tocmai venea sa-l ntrebe de sanatate. . Excelenta voastra a scapat teafar? se interesa hangiul. . Dupa cum vezi, ntreg si teafar, scumpe hangiule, - dar eu pedumneata te ntreb cu m i mai merge tnarului nostru? . i merge mai bine, . raspunse celalalt . acum a lesinat de tot. . Adevarat? facu gentilomul. . Da, dar nainte de a lesina si-a mai adunat bruma de puteri, casa va strige si s a va nfrunte, racnind. . E dracul gol! se minuna necunoscutul. . Da de unde, excelenta, nu-i nici un drac, . urma hangiulstrmbnd din nas, . pe cnd zacea lat, l-am scotocit peste tot si n-amgasit n boarfele lui dect o camasa, iar n punga numai unsprezecescuzi; asta nu l-a mpiedicat nsa sa spuna, pe cnd lesina, c a daca asaceva i s-ar fi ntmplat la Paris, v-ati fi cait pe loc. Dar aici, n-o sa vacaiti dect putin mai trziu. . Te pomenesti c-o fi vreun print de snge, care umbla deghizat, zise necunoscutul cu nepasare. . V-am spus toate astea, nobilul meu domn, . adauga hangiul, . pentru ca sa va puteti feri din vreme. . n furia lui n-a scapat nici un nume? . Ba da, se lovea mereu cu mna peste buzunar, si mormaia: Lasaca vedem noi ce o s a spuna domnul de Trville, cnd o afla cum a fostterfelit ocrotitul sau. . Domnul de Trville? . ntreba necunoscutul, din ce n ce mai atent, . zici ca rostea numele domnului de Trville si se lovea cu mna peste buzunar?... Hai spune drept, draga hangiule, n vreme ce tnaruldumitale era l esinat, sigur ca nu te-a rabdat inima sa nu scotocesti siprin buzunarul cu prici na. Ai dat peste ceva? . O scrisoare pentru domnul de Trville, capitanul muschetarilor. . Adevarat? . Chiar asa cum am cinstea sa va spun, excelenta. Hangiul, care nu era nzestrat cu prea mult dar de patrundere, nu-sidadu seama de cautatura schimbata a necunoscutului, cnd i auzise vorbele. Parasind pervazul ferestrei de care si tinea rezemate coatele, acesta ncrunta din sprncene ca orice om ngrijorat. . Drace, . mormai el printre dinti, . sa-mi fi trimis oare Trvillepe gasconul ast a? Prea-i de tot tnar! Dar la urma urmei, o lovitura despada e o lovitura de spad a, oricare ar fi vrsta celui ce ti-o da, si te

feresti mai putin de un mucos dect de oricare altul; buturuga micarastoarna carul mare. Si vreme de cteva minute necunoscutul ramase pe gnduri. . Ei, hangiule, . i spuse, . n-ai de gnd sa ma descotorosesti deapucatul asta? Numi vine sa-l omor chiar asa, si totusi . adauga el peun ton rece si amenintator, . totusi ma stinghereste. Unde e acum? . n odaia nevesti-mi, i se dau ngrijiri, la catul nti. . Boarfele si saculetul le are cu el? Si-a scos haina? . Nu, toate snt jos n bucatarie. Dar, daca tnarul asta zurliu vastinghereste... . Cred si eu. Strneste n hanul dumitale un taraboi cu care oamenii cumsecade nu se pot mpaca. Urca acum la dumneata, fa-misocoteala si da de stire valetului meu. . Cum, domnul ne si paraseste? . Nu-i nici o noutate, fiindca ti poruncisem sa pui saua pe cal. Numi s-a mplinit porunca? . Ba da, si dupa cum ati putut sa va ncredintati singur, caluldomniei-voastre se afla sub poarta cea mare, gata de plecare. . Bine, atunci fa cum ti-am spus! "Drace, . si zise n sinea lui hangiul, . sa-i fie oare frica demucosul asta?" Dar o privire poruncitoare a necunoscutului i reteza gndul. Senclina adnc si iesi. . N-ar fi nimerit s-o zareasca zapacitul asta pe Milady, . si maizise strainul, . trebuie sa treaca din clipa n clipa; chiar a ntrziat. Maibine sa ncalec si sa-i ies n ntmpinare... Macar daca as putea sti ce-icu scrisoarea aceea adresata lui Trville ! Si bodoganind ntr-una, necunoscutul se ndrepta spre bucatarie. n vremea asta, ncredintat ca numai prezenta tnarului i alungasepe necunoscut, hangiu l se urcase n camera sotiei lui, unde-l gasi ped'Artagnan care-si venise n sfrsit n fire. Dndu-i sa nteleaga ca arputea avea ncurcaturi cu politia, deoarece cautase glc eava unui maresenior, caci dupa parerea lui necunoscutul nu putea fi de-ct un mar esenior, hangiul l facu sa se scoale din pat, n pofida slabiciunii, si sa-siurmeze drumul. Pe jumatate nauc, n camasa, cu capul nfasurat ncrpe, d'Artagnan se ridica s i, mpins de hangiu, ncepu sa coboare; dar, n drum spre bucatarie, si zari deodata provocatorul, care statealinistit de v orba cu o doamna, lnga scara unei frumoase calesti, nhamata cu doi cai mari, normanzi. Aceea cu care statea de vorba, si al carei cap aparea ca nramat nportiera calestii , era o femeie ntre douazeci si douazeci si doi de ani. Am mai spus ct de fulgerator izbutea d'Artagnan sa prinda cele maimici amanunte d in nfatisarea cuiva. De la prima aruncatura de ochi, vazu, asadar, ca femeia era tnara si frumoasa. Frumusetea ei l izbi cu att mai mult cu ct parea straina tinuturilor meridionale n care eltraise pna atunci. Era o faptura blonda si palida, cu plete lungi,

unduindu-i pe umeri, ochi mari albastri, visatori, cu buze trandafirii simini de alabastru; vorbea aprins cu necunoscutul. . Asadar, eminenta sa mi porunceste... spunea doamna. . Sa va ntoarceti numaidect n Anglia si sa-i dati de veste dacaducele paraseste Lon dra. . Si-n ce priveste celelalte instructiuni? ntreba frumoasacalatoare. . Se gasesc toate n caseta aceasta, pe care n-o veti deschidedect pe celalalt mal al Mnecii. . Bine, foarte bine... si dumneavoastra? . Eu ma napoiez la Paris. . Fara sa-l nvatati minte pe neobrazatul acela de tnc?... maintreba doamna. Necunoscutul se pregatea sa raspunda, dar chiar n clipa cnddeschidea gura, d'Artag nan, care auzise totul, se repezi n pragul portii, strignd: . Neobrazatul de tnc o sa nvete el minte pe altii, cred ca de dataasta cel pe care trebui sa-l nvete minte nu-i va mai scapa ca ntiaoara. . Nu-i va scapa? repeta necunoscutul, ncruntndu-se. . Socot ca-n fata unei femei nu vei ndrazni sa fugi. . Luati seama, . striga Milady, vaznd ca gentilomul duce mna laspada, . luati seam a, cea mai mica ntrziere poate narui totul. . Aveti dreptate, . i raspunse gentilomul, . vedeti-va de drum, eu voi face la fel. Si, salutnd doamna cu o usoara nclinare a capului, sari n sa, nvreme ce vizitiul ard ea la bice cailor. Necunoscutul si doamna porniraasadar n goana, fiecare de ceala lta parte a drumului.

. Ei, socoteala! tipa hangiul, a carui pretuire se schimba ntr-unadnc dispret, vazn d ca se departeaza fara sa-si plateasca socoteala. . Plateste tu, martafoiule, striga acesta, din goana mare, valetului, care dupa ce arunca la picioarele hangiului doua sau trei monede deargint, porni si el n galop dupa stapn. . Stai, miselule! Stai, ticalosule! Gentilom de paie! strigad'Artagnan, alergnd l a rndul lui dupa valet. Dar ranitul era prea slabit pentru a putea ndura asemeneazdruncin. Abia facu zece pasi si urechile ncepura sa-i vjie, ameteala lcuprinse, un nor sngeriu i trecu pe di aintea ochilor si se prabusi nmijlocul strazii, strignd mereu: . Miselule! Miselule! Miselule! . Asa-i, mare misel, mormai hangiul, apropiindu-se de d'Artagnansi ncercnd prin ac easta lingusire sa se mpace cu sarmanul tnar, ntocmai cum facuse si btlanul din fabula cu melcul. . Da, e un mare misel, . sopti si d'Artagnan, . dar ea, ea taremai e frumoasa! . Care ea? ntreba hangiul.

. Milady, ngaima d'Artagnan. Si si pierdu cunostinta a doua oara. . Totuna, . zise hangiul, . mi-au scapat doi, dar rni-a ramas asta. Si pe asta nu-l mai las din mini cteva zile. Nici unsprezece scuzi nu-sde lepadat. Se stie ca unsprezece scuzi era tocmai suma ce se mai gasea npunga lui d'Artagnan . Dupa cum se vede, hangiul socotise unsprezece zile de boala a cteun scud pe zi; n umai ca el socotise astfel fara sa tina seama de calator. A doua zi, pe la cinci dimineata, d'Artagnan se scula din pat, cobor nbucatarie, f ara sa-l ajute nimeni, ceru n afara de alte meremeturi, acaror lista n-a ajuns pna la noi, vin, untdelemn, rozmarin si, tinndreteta mamei sale n mna, si pregati un ba lsam cu care-si unsenumeroasele-i rani, schimbndu-si singur oblojelile si nevrnd s aprimeasca ajutorul vreunui medic. Datorita fara ndoiala balsamului deBoemia si d atorita poate si lipsei oricarui medic, d'Artagnan fu pepicioare chiar n seara ac ea si aproape nzdravenit a doua zi. Dar, n clipa n care vru sa plateasca rozmarinul, untdelemnul sivinul, singura chel tuiala a stapnului care nu mncase aproape nimic, nvreme ce calul galben mncase, cel putin, dupa spusele hangiului, detrei ori mai mult dect s-ar fi cuvenit pe potriv a staturii lui, d'Artagnannu mai gasi n buzunar dect punguta de catifea roasa si c eiunsprezece scuzi care se aflau nauntru; ct priveste scrisoarea catredomnul de Trv ille, nu era nicaieri. Tnarul ncepu atunci sa caute scrisoarea, cu multa rabdare, ntorcndu-si buzunarele si buzunarasele pe fata si pe dos, scotocind sirascotocind saculetul, deschiznd si nchiznd la loc punga. Dar cnd sidadu seama ca nu mai are unde cauta, valul de mnie, care-l cuprinsea treia oara, era gata-gata sa-i dea prilej ul unei noi comenzi de vin siuntedelemn de leac; caci vaznd pe tnarul zurbagiu nfie rbntndu-se siamenintnd sa faca tandari tot hanul, daca nu gaseste scrisoarea, hangiul si pusese mna pe o tapina, nevasta-sa pe coada unei maturi sislujitorii p e aceleasi bte, pe care le mai folosisera cu doua zile nainte. . Scrisoarea mea de recomandatie . racnea d'Artagnan, . scrisoarea mea de recomandatie, sau, mii de draci! va pun n frigare cape niste or atanii! Din nefericire, o anumita mprejurare l oprea pe tnar sa-si poataduce la ndeplinire a menintarea. Dupa cum am mai spus, cu prilejulprimei sale ncaierari, spada i fusese frnta n doua, lucru de careuitase cu totul. Drept urmare, cnd d'Artagnan vru ntr-ad evar sa tragaspada din teaca, se trezi n mna cu un ciot cam de vreo opt sau zecede gete, ciot pe care hangiul prevazator l pusese la loc n teaca. Restultaisului, buc atarul l dosise dibaci, cu gnd sa-l faca frigaruie. Totusi, poate ca aceasta dezamagire nu l-ar fi mpiedicat pe aprigulnostru tnar de a trece la fapte, daca hangiul n-ar fi chibzuit caplngerea calatorului era pe dep lin ndreptatita. "Dar, la urma urmei, . gndi el, lasnd n jos tapina . unde o fi

scrisoarea aceea?" . Da, da, unde-i scrisoarea? striga d'Artagnan. Din capul locului tinsa va spun ca scrisoarea era pentru domnul de Trville, si ca trebuiegasita; daca nu va fi ga sita, atunci o s-o scoata el si din pamnt! Aceasta amenintare baga n sperieti pe hangiu. Dupa rege sidomnul cardinal, domnul de Trville era omul al carui nume, militarii si chiar trgovetii l aveau mai des pe buze. E drept ca mai era si parinteleIosif, dar numele lui se rostea numai n soapta, att de cumplita eragroaza ce-o trezea eminen ta cenusie, cum i se spunea acestui prietende ncredere al cardinalului. Asa ca, aruncnd ct colo tapina si poruncind sotiei si servitorilor saisa faca la f el cu coada de matura si cu btele, hangiul dadu cel dintipilda, ncepnd sa caute scri soarea pierduta. . Era n scrisoare ceva de pret? ntreba hangiul dupa ctevacercetari zadarnice. . La naiba! Cred si eu . se rasti gasconul, care se bizuia pe aceascrisoare spre a-si croi drum la curte. nauntru era toata averea mea. . Titluri de renta spaniole? ntreba hangiul, ngrijorat. . Titluri ale tezaurului personal al maiestatii sale, raspunsed'Artagnan, care s pernd sa intre n slujba regelui multumita acelorrecomandatii, credea ca poate da, fara sa minta ,acest raspuns camndraznet. . Ei drace! se tngui hangiu, deznadajduit. . Dar ce-are a face, . urma d'Artagnan cu ndrazneala obisnuitagasconilor, . banii snt un fleac, scrisoarea era totul. Mai binepierdeam o mie de pistoli8 dect sa pi erd scrisoarea. Ar fi putut spune la fel de usor douazeci de mii, dar o umbra desfiala tinereasc a l oprise. Si deodata se facu parca lumina n mintea hangiului, care seblestema, fiindca nu d adea de nimic. . Scrisoarea nu s-a pierdut! striga el hotrt. . Ah! facu d'Artagnan. . Nu, scrisoarea v-a fost luata. . Luata! Si de cine? . De gentilomul de ieri. A cobort n bucatarie, unde era hainadumneavoastra si a ra mas acolo singur. Pot sa pun prinsoare ca el v-afurat-o. . Crezi? raspunse d'Artagnan cam nencrezator, caci el stia maibine ca oricine imp ortanta cu totul personala a scrisorii si nu vedeacum de-ar fi putut trezi ispit a cuiva. Fara ndoiala ca niciunul dinservitori, niciunul din calatorii de acolo n -ar fi cstigat nimic, dac-ar fiavut la ei acea hrtie. . Va sa zica dumneata l banuiesti pe nerusinatul acela de 8 Pistol . veche moneda de nur, a carei valoare a variat n diferite epoci.

gentilom? . Cum va vad si ma vedeti, . urma hangiul, . cnd i-am dat destire ca naltimea voas tra snteti ocrotit do demnul de Trville si ca aveti chiar o scrisoare pentru vestitul gentilom, el a parut grozav detulburat, m-a ntrebat unde e scrisoarea, apoi a cobort iute nbucatarie, unde stia ca se afla pieptarul dumneavoastra. . Atunci, am gasit hotul, . raspunse d'Artagnan, . ma voi plngedomnului de Trville , iar domnul de Trville se va plnge regelui. Apoi, scotnd cu gest simandicos din buzunar doi scuzi, i dete hangiului, care-l petrecu pna la poarta, cu palaria n mna; ncaleca dupa aceeape calul sau galbe n si ajunse fara alta patanie pna la poartaSaint-Antoine, la Paris, unde se hotar sa-si vnda calul pe trei scuzi, pret foarte bun, tinnd seama ca n vremea din urma calaretul si sleisede puteri mrtoa ga. De altfel, geambasul care l-a cumparat pe sumamai sus pomenita, nu s-a ferit sa-i marturiseasca tnarului ca dadea attde multi bani numai din pricina acelei cu lori, att de neobisnuite. D'Artagnan si facu deci intrarea n Paris pe jos, cu bocceluta subbrat; merse asa pn a ce gasi o camera de nchiriat, potrivita custrmtoratele sale mijloace banesti. Ac easta camera era un fel demansarda n strada Groparilor, lnga Luxemburg. Dupa ce plati arvuna, stapn pe locuinta, d'Artagnan si petrecu ziuacusndu-si la hai na si la pantaloni tot felul de ceaprazuri pe caremaica-sa i le daduse pe furis, dupa ce le scosese de la o haina aproapenoua a batrnului. Merse apoi pe cheiul F iarelor vechi, pentru a-si punealt tais la spada; se ntoarse dupa aceea la Luvru si ntreba pe primulmuschetar, care-i iesi n cale, de palatul domnului de Trville. A cestpalat se gasea n strada Vieux Colombier, adica tocmai n vecinatateacamerei pe care d'Artagnan o nchinase, mprejurare ce i se paru a fi obuna vestire pentru izbnd a calatoriei lui. Si, pe deplin multumit de felul cum se purtase la Meung, fara nici oremuscare pe ntru trecut, ncrezator n ziua pe care o traia si plin desperante n viitor, se culca si dormi bustean. Somnul acesta, nca destul de provincial, tinu pna a doua zidimineata la ora noua, cnd se scula spre a se duce la acel vestit domnde Trville, al treilea mare om n tot regatul, dupa pretuireaparinteasca. Capitolul II ANTICAMERA DOMNULUI DE TREVILLE Domnul de Troisville, cum se mai numea nca familia acestuia n Gasconia sau domnul de Trville cum sfrsise prin a-si spune singur laParis, o ncepus e ca si d'Artagnan, adica fara para chioara, dar cu acelfond de ndrazneala, de is tetime si de ntelegere, datorita caruia cel

mai sarac nobil gascon primeste ca mostenire parinteasca, mai multdect primeste a desea n realitate cel mai bogat gentilom din Perigordsau din Berry. Vitejia sfida toare, norocul sau si mai sfidator nca, ntr-ovreme cnd necazurile cadeau ca grindin a, l ridicasera n vrful aceleiscari anevoioase, care se numeste favoarea curtii si ale carei trepte leurcase cte patru o data. Era prietenul regelui care, dupa cum se stie, pastra n mare cinsteamintirea parin telui sau, Henric al IV-lea. Tatal domnului de Trville lslujise pe acesta din urma , cu atta credinta n razboaiele mpotrivaLigii, nct din lipsa de bani . lipsa care sil ise toata viata pe Bearnezsa-si plateasca datoriile doar cu vorbe de duh, duhul fiind singurul bunpe care nu-l luase niciodata cu mprumut, din lipsa de bani deci , ingaduise batrnului Trville, sa-si ia ca blazon, dupa capitulareaParisului, un leu de aur pe fond purpuriu, avnd ca deviza: Fidelis et fortis. Pentru o dreapta cinstire aceasta nsemna mult, pentru bunul luitrai era ns a cam putin. Astfel fiind, cnd vestitul tovaras de arme almarelui Henric se stins e, el lasa fiului sau ca mostenire doar spada sideviza sa. Multumita acestui ndoi t dar si numelui nepatat care-lnsotea, domnul de Trville a fost primit n casa tnarul ui print, undesluji att de frumos prin spada sa si ramase att de credincios devize isale, nct Ludovic al XlII-lea, unul din cei mai de seama mnuitori de spada ai regatului, obisnuia sa spuna ca dac-ar avea vreun prietencare s-ar bate n duel, l-ar sfatui sa-si ia ca second9 n primul rnd pe el, apoi pe Trville, . ba poate chiar pe acesta naintea lui. Toate astea faceau ca Ludovic al XlII-lea sa aiba multa prieteniepentru Trville; prietenie regeasca, prietenie egoista, e drept, si totusiprietenie. Caci n acele vremuri nefericite, barbatii de teapa lui Trvilleaveau mare cautare. Multi ar fi putut lua ca deviza epitetul deputernic, ce alcatuia partea a doua a inscriptiei din blazonul lui Trville; putini erau nsa gentilomii care puteau rvni la la epitetul de credincios din prima parte a devizei. Trville se numara printre acestia din urma; era una din acele firi nzestrate cu istetimea ascultatoare a dulaului gata sa sara orbeste, cu privirea ca fulgerul, cu pornirea apriga; ochiuli fusese dat doar pentru a descoperi daca regele era nemultumit decineva, iar mna . pentr u a lovi pe acel suparator cineva, pe unBesme, un Poltrot Mere sau un Vitry10.

n sfrsit, lui Trville nu-i lipsise pna atunci dect prilejul; dar stateala pnda hotar a-l si nhate, daca i-ar fi iesit n cale. Astfel fiind, Ludovic al XlII-lea l numise pe Trville capetenia muschetarilor care, prin credinta sau mai bine zis printr-un fanatism crunt, trebuiau sa fiepentru r ege ceea ce fusesera cei patruzeci si cinci pentru Henric al 9 Second - martorul ntr-un duel care, n secolul al XVII-lea, se batea cu martorul adversarului 10 Personaje cunoscute care au jucat un rol de prim plan n timpulluptelor religio ase din secolul al XVI-lea n Franta

III-lea, sau ceea ce fusese garda scotiana pentru Ludovic al Xl-lea. Ct despre cardinal., nu ramasese nici el, n privinta aceasta, maiprejos dect regele . Cnd vazuse ce minunati alesi nconjurau peLudovic al XlII-lea, acest al doilea, s au mai curnd acest nti rege alFrantei, a vrut si el sa-si aiba garda lui. Si-a avut si el deci muschetarii, dupa cum Ludovic al XlII-lea si-i avea pe ai lui; n vazul lumii, acestedoua puter i rivale si alegeau, pentru folosinta lor, pe cei mai vestitimnuitori ai spadei di n toate colturile Frantei si chiar din tarile straine. De multe ori seara, la obisnuita partida de sah, Richelieu si Ludovic alXIII-lea se ciorovaiau n privinta faimei slujitorilor lor. Fiecare laudatinuta si vitejia oamenilor sai si n vreme ce ponegreau fatis duelul sincaierarile, pe ascuns i asmu teau ca sa se bata, simtind o adncamhnire sau o nemasurata bucurie la vestea unei n frngeri sau a uneibiruinte de-a lor. Cel putin asa sta scris n memoriile unui om c are aluat parte la unele din aceste nfrngeri si la multe din aceste biruinte. Trville stiuse sa-i cnte stapnului n struna si multumita acesteidibacii a putut cstig a ndelungata si neclintita bunavointa a unui rege, care n-a lasat n urma lui faima unei prea mari statornicii n prietenie. ipunea pe m uschetari sa defileze n fata cardinalului Armand Duplessis, lund totodata un aer batjocoritor care zbrlea de mnie mustatacarunta a eminentei sa le. Trville ntelegea minunat rostul razboiuluidin acea vreme, n care, daca nu traia i pe socoteala dusmanului, traiaipe seama celor de un neam cu tine; soldatii sai alcatuiau o legiune dedraci mpielitati, care nu stiau dect de frica lui. Dezmatati, chercheliti, plini de rani, muschetarii regelui, sau maibine-zis ai d omnului de Trville, foiau prin crciumi, prin locurile deplimbare, prin cele de pet recere, lipind, rasucindu-si tantos mustata, zanganindu-si sabiile, napustindu-se ncntati asupra garzilor domnuluicardinal, cnd i ntlneau n cale; sau scotndu-si spadele n plinastrada, cu mii de soltecarii; ucisi un eori, dar atunci ncredintati ca vor fi plnsi si razbunati; ucignd de multe ori, dar stiind bine ca tot nu vorputrezi n nchi soare, fiindca domnul de Trville era totdeauna gata sa-iscape. Se ntelege ca domnu l de Trville era preamarit pe toatetonurile de acesti oameni care-l adorau si car e, desi vrednici de spnzuratoare, tremurau n fata lui, ca niste scolari n fata profesorului, ascultndu-i cel mai nensemnat cuvnt si gata sa-si dea viata pentru aspala rusinea c elei mai mici mustrari. Domnul de Trville folosise aceasta puternica prghie, mai ntipentru rege si prietenii regelui, apoi chiar pentru el si prietenii lui. Dealtfel, n nici un volum de Mem orii de pe acea vreme, care a lasat totusi attea Memorii, nu se vede ca acest cinstit gentilom a fostvreodata nvinuit, nici chiar de dusmanii lui . si avea la fel de multi si printre literati, ca si printre osteni . nicaieri nu se vede, ca acestcinstit ge ntilom a fost vreodata nvinuit de a fi cerut cuiva plata nschimbul ngaduintei de a folosi fanaticii lui soldati. Desi nzestrat cu undeosebit dar al intrigii, pe pot riva celor mai grozavi intriganti, domnul

de Trville a ramas un om cinstit. Ba mai mult, n ciuda puternicelorlovituri din vrf ul spadei care desala si a exercitiilor anevoioase careistovesc, el ajunsese unu l din cei mai rafinati ndragostiti si unul diniscusitii cntareti de fraze ntortoche ate si sforaitoare ai vremii sale; se vorbea despre ispravile amoroase ale lui Trville, asa cum se vorbise, cu douazeci de ani nainte, de ale lui Bassompierre, si aceasta nunsemna tocmai put in. Capitanul muschetarilor era asadar proslavit, temut si iubit, ajungnd astfel culmea fericirilor lumesti. Ludovic al XlV-lea ntuneca toti micii astri de la curte prinorbitoarea lui stralu cire; tatal sau nsa, acel soare pluribus impar, lasa fiecaruia dintre favoriti splendoarea lui personala si fiecaruia dintrecurteni v aloarea lui individuala. De aceea, n afara de audientele acordate dimineata de catre rege si cardinal, cnd se trezeau din somn, mai erau la Paris, pe atunci, peste doua sute de asemenea audiente, cu destula catare. Printre acestea, cele ncuviintate de domnul de Trville erau din cele mai cautate. Curtea palatului sau din strada Vieux Colombier semana cu otabara, ncepnd de la or a sase dimineata vara si de la opt dimineataiarna. Cincizeci pna la saizeci de mu schetari, care pareau ca fac cuschimbul pentru a fi mereu n numar batator la ochi , se plimbaunencetat, narmati ca pentru razboi si gata de orice. De-a lungul uneia din acele scari mari, pe locul careia civilizatia noastra ar cladi o casantreaga, urcau si coborau solicitatorii din Paris, alergnd dupa un hatroarecare, gentilomi i din provincie, arznd de dorinta de a fi nrolati, casi valetii nzorzonati n toate c ulorile, care aduceau domnului deTrville vesti din partea stapnilor lor. n anticame ra, pe banchetelungi, asezate n cerc, asteptau alesii, adica acei care fuseserach emati. De dimineata pna seara nu contenea acolo zumzetulglasurilor, n vreme ce n ca binetul sau, nvecinat cu aceastaanticamera, domnul de Trville primea vizitele, asc ulta plngerile, dadea porunci si, asemeni regelui n balconul sau de la Luvru, n-ar fivrut dect sa stea la geam ca sa primeasca defilarea oamenilor si aarmelor. n ziua cnd d'Artagnan se nfatisa n audienta, numarul celor deacolo era impunator, ma i ales pentru un provincial, sosit proaspat deacasa; e drept nsa ca acest provinc ial era gascon si, mai ales pevremea aceea, compatriotii lui d'Artagnan aveau fa ima de a nu dandarat cu una cu doua. ntr-adevar, cum treceai poarta masiva, ferecata n cuie lungi cu floare dreptunghiulara, te trezeai n mijloculunei cete de militari care foiau de colo-colo prin curte, strigndu-se, certndu-se sau jucnd tot felul de jocuri. Ca sa-ti croiesti drum printreaceste val uri nvolburate trebuia sa fii sau ofiter, sau mare nobil, sau femeie frumoasa. Asadar, prin mijlocul acestei cete si al acestui taraboi, si facea loctnarul nostr u cu inima gata sa-i iasa din piept, lipindu-si spada lungade coapsele-i subtiri si tinnd n mna marginea palariei de psla, n

vreme ce pe buze i flutura zmbetul sfios al provincialului tulburat, care vrea sa para stapn pe el. Cum trecea de un grup, rasufla usurat, totusi, banuind ca unii din ei se ntorceau sa-l priveasca, d'Artagnan, care pna atunci avusese o parere destul de buna despre el, se simticaraghios ntia o ara n viata. n dreptul scarii, era mai rau nca: pe cele dinti trepte, patrumuschetari. n vreme ce zece sau doisprezece camarazi de-ai lorasteptau pe palier sa le vina rndul la jo c. si treceau vremea n felulurmator: Unul dintre ei, stnd cu spada n mna pe treapta cea mai de sus, mpiedica . sau cel putin se straduia sa mpiedice . pe ceilalti trei, care voiau sa urce scara. Acestia trei i mpotriveau la rndul lor spada uimitor de sprintena. D`Artagnan crezu la nceput ca snt florete de scrima, butonate n vrf, dar curnd si dadu seama, dupa unele zgrieturi, ca, dimpotriva, toateascutisurile er au minunat slefuite; de cte ori unul din ei era mpuns, nunumai spectatorii, dar ch iar si actorii faceau un haz nespus. Cel care se afla n clipa aceea pe treapta mai de sus si tineaminunat adversarii pe loc. Se facuse roata n jurul lor. Regula cerea cala fiecare lovitura, cel atins sa paraseasca partida, pierznd rndul laaudienta n folosul celui care-l atinsese cu spada. n cinci minute, treidintrei ei fura atinsi usor, unul la ncheietura minii, a ltul la barbie si al treilea la ureche, de catre aparatorul treptei, care niciodata nu selasase atins ; dibacia lui i cstiga dreptul de a intra n audienta nainteacelorlalti trei. Orict de greu ar fi fost nu sa-l uimesti pe tnarul nostru, dar sa selase uimit, ac est fel de petrecere izbuti sa-l uluiasca: vazuse nprovincia lui . meleaguri unde capetele se nfierbnta att de repede . ca duelurile urmau unor anumite ntmplari premergatoare; fanfaronada acestor patru jucatori i se paru cea mai strasnica din cteauzise pna a tunci chiar n Gasconia. Crezu ca se gaseste n aceafaimoasa tara a uriasilor, unde Gulliver odata descins s-a nspaimntatatt de rau; si totusi, nu era la capatul uimir ilor: mai ramneau palierulscarii si anticamera. Pe palier nu se mai batea nimeni, se povesteau nsa ispravi cufemei, iar n anticame ra ispravi de la curte. Pe palier d'Artagnan rosi; nanticamera l trecura fiori. nch ipuirea sa naripata si hoinara care, nGasconia, l cea sa fie temut de tinerele came riste si uneori chiar de tinerele lor stapne, nu ntrezarise niciodata, chiar cnd batea cmpii, nici pe jumatate din acele minunatii ale iubirii si nici pe sfert din acelenazdr avanii amoroase, luminate de stralucirea unor nume dintre cele mai cunoscute si cu amanunte dintre cele mai putin voalate. Dar dacape palier el se simti jignit n pretuirea lui pentru bunele moravuri, nanticamera se simti revo ltat, din respect fata de cardinal. Acolo, spremarea sa uimire, d'Artagnan auzea forfecndu-se n gura mare politicade care tremura ntreaga Europa si viata intima a cardinalului, pentru

care attia mari si puternici nobili ispasisera din greu, atunci cndncercasera sa ai ba parerea lor. Acest vestit barbat, slavit de batrnuld'Artagnan, ajunsese zeflem eaua muschetarilor domnului de Trville, care-si bateau joc de picioarele strmbe si de spatele lui cocrjat; uniidintre ei f redonau cuplete cu numele doamnei d'Aiguillon, iubita lui, sau al nepoatei, doamna de Combalet, n vreme ce altii puneau la caletot felul de nazbtii mpotriva pajilor si a garzilor cardinalului-duce, ceea ce i se parea lui d'Artagnan o adevarata monstruozitate. Totusi, cnd numele regelui se rostea pe neasteptate n mijloculacestor grosolanii p e socoteala cardinalului, un soi de calus astupapentru o clipa toate acele guri spurcate; fiecare privea sovaielnic njurul lui, ca si cum s-ar fi temut sa nu-l t radeze peretele subtire caredespartea anticamera de cabinetul domnului de Trville ; dar, foartecurnd, un cuvnt cu tlc amintea iarasi de eminenta sa si atunci hohotele izbucneau si mai dezlantuite, nici una din faptele cardinaluluinefiind crutata de prjolul criticii. "Nici vorba ca toti de aici vor fi zvrliti la nchisoare si spnzurati, . gndi cu groaza d'Artagnan, . si eu, fara ndoiala, mpreuna cu ei, cacide vreme ce iam auzit si i-am ascultat o sa fiu socotit drept partasullor. Ce-ar zice oare ta ta, care m-a sfatuit att de calduros sa-l respectpe cardinal, daca m-ar sti cot l a cot cu acesti pagni? E lesne de nchipuit, fara s-o mai spunem ca d'Artagnan nundraznea sa ia parte la c onvorbire. Era nsa numai ochi si urechi, ncerca sa-si ncordeze ct putea cele cinci simturi ca sa nu piarda oiota; n pofida ncr ederii nedezmintite n sfaturile parintesti, se simteandemnat launtric si mboldit de instinctul lui, sa laude mai curnd dect sa huleasca lucrurile nemaipomenite ce se petreceau acolo. Fiind nsa cu desavrsire strain de ceata curtenilor domnului de Trville, si fiind zarit pentru ntia oara n locul acela, d'Artagnan a fostntrebat ce d oreste. La aceasta ntrebare si spuse numele foarte umil, se sprijini pe titlul de compatriot si ruga pe cameristul care venise sa-ipuna nt rebarea, sa-i aduca la cunostinta domnului de Trville cerereaunei scurte audiente , cerere pe care cameristul i fagadui cu glasocrotitor sa o transmita la timpul s i locul cuvenit. D'Artagnan, care-si mai venise n fire din uimirea de la nceput, avudeci ragazul sa cerceteze vesmintele si chipurile celor de fata. n mijlocul celui mai nsufletit grup se gasea un muschetar nalt, cutinuta semeata si o ciudatenie de mbracaminte ce sarea n ochii tuturor. Nu purta uniforma pe care, de altminteri, nici nu era dator s-opoarte m ereu, ntr-o vreme cnd domnea ceva mai putina libertate, darmai multa hotarre, ci er a mbracat ntr-o haina strmta pna lagenunchi, de culoare azurie, putin cam iesita de soare, si camponosita, dar pe deasupra ei avea o minunata esarfa din broderie de aur, ce stralucea ca solzii pe fata apelor, n lumina vie a soarelui. Opelerina lu nga de catifea caramizie i cadea gratios pe umeri, lasnd sase vada doar neasemuita esarfa de care atrna o spada uriasa.

Acest muschetar ncetase tocmai de a fi de garda; se tnguia ca areguturai si din cnd n cnd, tusea silit. Din pricina asta si luase pelerina, spunea el celor din jur; n vreme ce vorbea, privind de sus sirasucindu-si tantos mustata, ceilalti nu-si puteau lua ochii de la esarfabrodata si. binenteles, d'Ar tagnan mai mult ca oricare altul. . Ce vreti, . spunea muschetarul, . e la moda. Stiu ca-i osminteala, dar n-ai nco tro, asta-i moda! De altfel, trebuie sa faci ceva si cu punga babacilor! . Mai las-o, Porthos! . se repezi unul din cei de fata, . vrei sa nefaci sa cred em ca ai esarfa din marinimia parinteasca: ti-o fi dat-odoamna voalata cu care t e-am ntlnit duminica trecuta lnga poartaSaint-Honore. . Nu, pe cuvntul si cinstea mea de gentilom, am cumparat-o chiareu din banii mei, raspunse acela care fusese numit Porthos. . Da, la fel cum mi-am cumparat si eu punga asta noua cu ce mi-apus iubita n pung a mea veche, adauga alt muschetar. . Adevarat , ntari Porthos, . si ca dovada, uite, am dat pe ea doisprezece pistoli. Admiratia spori, desi ndoiala mai staruia nca. . Nu-i asa, Aramis? ntreba Porthos, ntorcndu-se spre altmuschetar. nfatisarea acestuia din urma se batea cap n cap cu amuschetarului care-i pusese ntr ebarea, numindu-l Aramis: era un tnarde cel mult douazeci si doi sau douazeci si trei de ani, cu o cautatura copilareasca si dulceaga, cu ochii negri si blajini, cu obrajii trandafirii sica tifelati ca o piersica de toamna, mustata-i subtire desena deasuprabuzei de sus o linie fara cusur; s-ar fi zis ca minile lui se codeau sa se aplece, de teama sa nu li se umfle vinele; cnd si cnd si ciupea sfrculurechilor, ca sa-l pastreze mbujorat si straveziu. De obicei vorbeaputin si ncet, saluta n dreapt a si-n stnga, rdea potolit, aratndu-si frumosii dinti care pareau foarte ngrijiti, ca de altfel ntreaga sa fiinta. Raspunse la ntrebarea prietenului, ncuviintnd doar din cap. Aceasta ncuviintare paru a nlatura toate ndoielile privitoare laesarfa; toti ramase sera cu ochii la ea, dar fara s-o mai pomeneasca; apoi printr-unul din acele surprinzatoare salturi ale gndirii, convorbirease ndrep ta deodata asupra altui subiect. . Ce ziceti despre ce istoriseste scutierul lui Chalais? ntreba unuldin muschetar i, fara a se ntoarce spre cineva, ci dimpotriva, punndntrebarea tuturor de acolo. . Si ce spune? ntreba Porthos cu glas trufas. . Spune c-a ntlnit la Bruxelles pe Rochefort, duhul rau alcardinalului, travestit n caputin. Blestematul de Rochefort, cu anteriullui de calugar, l-a tras pe sfoar a pe domnul de Laigues, de nerod ce e. . nca ce mai nerod, . ntari Porthos, . dar asa o fi oare? . Asa mi-a spus Aramis, raspunse muschetarul. . Adevarat?

. Ei, parca dumneata nu stii, Porthos, . zise Aramis, . nu ti le-amspus eu toate ieri? Hai sa vorbim de altceva. . Cum? Sa vorbim de altceva? Asta-i parerea dumitale, . staruiPorthos, . foarte frumos, sa vorbim de altceva! La naiba! Ca repedemai nchei dumneata! Adica cum? C ardinalul pune pe un tradator, peun tlhar, pe un nemernic sa spioneze un gentilom , l pune sa-isterpeleasca scrisorile, apoi, cu ajutorul spionului si datorita scr isorilor, pune sa i se taie capul lui Chalais sub nvinuirea tmpita ca ar fi vrutsa-l omoare pe rege si sa-l nsoare pe fratele regelui cu regina! Nimenin-avea habar de toata urzeala asta, ne-o destainuiesti dumneata ieri, spre marea noastra uimire, si acum, cnd nici macar nu ne-amdezmeticit, vii sa ne spui: hai sa vorbim de altceva! . N-avem dect sa vorbim si d-asta daca tii att de mult, raspunsenetulburat Aramis. . Dac-as fi fost scutierul bietului Chalais, . striga Porthos, . Rochefort ar fi patit-o rau de tot cu mine. . Iar dumneata, ai fi patit-o si mai rau cu ducele Rosu11, i atrase atentia Aramis. . Cum? Ducele Rosu? Bravo, bravo, ducele Rosu! ntari Porthos, aplaudnd si ncuviintnd din cap. Ducele Rosu, asta-i minunat! Am saraspndesc porecla, dragul meu, fii pe pace. Dar stiu ca are duh, Aramis al nostru! Ce pacat ca n-ai putut sa-ti urmezi chemarea, scumpul meu, ce dragalas popa ai fi fost! . Nu-i dect o ntrziere trecatoare, lamuri Aramis. ntr-o zi, tot o sa fiu preot; stii si dumneata Porthos, ca tocmai de aceea nu ma las deteologie. . O sa faca asa cum spune, ntari Porthos. Mai curnd sau maitrziu, tot o s-o faca. . Mai curnd, zise Aramis. . N-asteapta dect ceva ca sa se hotarasca de-a binelea si sambrace iar anteriul pe care-l tine atrnat n cui, dedesubtul uniformei, adauga un muschetar. . Si ce anume asteapta? ntreba altul. . Asteapta ca regina sa daruiasca Frantei un mostenitor. . Sa ncetam cu astfel de glume, domnilor, . spuse Porthos, . slava domnului, regina e nca la vrsta cnd poate sa-l mai daruiasca. . Se zice ca domnul de Buckingham se afla n Franta, adaugaAramis, cu rsul lui de p isicher, dnd acestei fraze, n aparenta att denevinovate, un nteles destul de usurati c. . De data asta n-ai brodit-o, prietene Aramis, . i curma vorbaPorthos, . si-n sla biciunea dumitale de a face haz de orice, treci mereu peste margini ngaduite: daca te-ar auzi vorbind astfel domnulde Trville, cre d ca nu i-ai face de loc placere. . Ai de gnd sa-mi dai o lectie, Porthos? l ntreba Aramis, n a carui 11 E vorba de Richelieu.

privire blajina se vazu scaparnd un fulger. . Dragul meu, fii muschetar sau preot, fii una sau alta, dar nu siuna si alta, l sfatui Porthos. Uite, Athos, ti-a spus-o si zilele trecute: slujesti la prea multi stapni deodata! Te rog, te rog, ar fi de prisos sane supar am, adu-ti aminte cum ne-am nteles ntre noi, dumneata, Athos si cu mine. Te duci la doamna d'Aiguillon si-i faci curte; te duci ladoamn a de Bois-Tracy; vara doamnei de Chevreuse, si-ti merge vesteaca ai ajuns depart e de tot n binevoitoarea pretuire a acestei doamne. Dumnezeule, nimeni nu-ti cere sa-ti destainuesti fericirea, nici sa-ti dai pe fata tainele inimii, ti cunoastem cavalerismul. Dar daca ai virtuteaasta, atun ci la naiba, foloseste-o si fata de maiestatea sa. Lasa sa trancaneasca cine vrea si orice-o vrea despre rege si despre cardinal; dar regina e sfnta si daca cineva vorbeste de ea, apoi atunci savorbeasca numai d e bine! . Porthos, esti la fel de nfumurat ca si Narcis, raspunse Aramis. Stii ca nu pot suferi dojenile . afara doar daca m-ar dojeni Athos. nceea ce te p riveste pe dumneata, dragul meu, ai o esarfa preafrumoasa ca sa mai faci pe sfat osul. O sa fiu preot cnd voi socoti decuviinta, deocamdata snt muschetar si ca mus chetar spun ce-miplace, iar n clipa de fata mi place sa-ti spun ca ai nceput sa ma scotidin rabdari. . Aramis! . Porthos! . Ei, domnilor! Domnilor! se auzira strigate n jurul lor. . Domnul de Trville l asteapta pe domnul d'Artagnan, curmadiscutia cameristul, des chiznd usa. La auzul acestor cuvinte n timpul carora usa ramasese deschisa, sefacu liniste; n mijlocul tacerii atotcuprinzatoare, tnarul gasconstrabatu o parte din lungimea an ticamerei si intra la capitanulmuschetarilor; totodata, se simtea nespus de bucu ros ca fusese scutitla vreme de sfrsitul acelei ciudate glcevi. Capitolul III AUDIENTA

Domnul de Trville nu era tocmai n apele lui: totusi raspunsepoliticos tnarului care se nclinase pna la pamnt si zmbi ascultndcuvntul de salut, rostit cu accentul bearne , care-i amintea tineretea si pamntul lui de bastina, doua aduceri aminte ce fac pe un om sazmbeasca la orice vrs ta. Apoi, ndreptndu-se spre anticamera sifacndu-i lui d'Artagnan semn cu mna, ca si cnd i-ar fi cerut ngaduintasa sfrseasca cu ceilalti nainte de a ncepe cu el, striga d e trei ori, cuglasul ngrosat de fiecare data, astfel nct sa strabata toate treptele cuprinse. ntre tonul poruncitor si cel mnios:

. Athos! Porthos! Aramis! Cei doi muschetari cu care am mai facut cunostinta si care purtauultimele doua d in numele de mai sus, parasira iute grupul, unde segaseau, si naintara nspre camer a a carei usa se si nchise ndata cetrecura pragul. Tinuta lor, desi nu tocmai lini stita, strni totusi, prin aerul nepasator, plin totodata de demnitate si supunere, admiratia luid'Artagnan care vedea n acesti oameni niste semizei, iar n capetenialor, un Jupiter olimpian, narma t cu toate trasnetele cerului. Dupa ce amndoi muschetarii intrara n odaie, dupa ce usa senchise n urma lor, dupa ce zumzetul din anticamera ncepu sa seauda iarasi, nsufletit de ultimele chemari, du pa ce, n sfrsit, domnulde Trville, tacut si ncruntat, strabatu de trei sau de patru orincaperea de-a lungul ei, trecnd de fiecare data pe dinaintea luiPorthos si a lu i Aramis, care stateau smirna ca la o parada, el se oprideodata si, masurndu-i di n cap pna n picioare, se rasti cu o cautaturamnioasa: . Stiti dumneavoastra ce mi-a spus regele, chiar aseara? Stiti saunu, domnilor? . Nu, raspunsera dupa o clipa de tacere cei doi muschetari. Nu, domnule, nu stim. . Dar nadajduiesc ca ne veti face cinstea sa ne spuneti si noua, adauga Aramis cu tonul cel mai cuviincios si eu cea mai curtenitoareplecaciune. . Mi-a spus ca n viitor si va alege muschetarii din rndurile garziidomnului cardina l. . Din garda domnului cardinal? Si de ce oare? ntreba cu aprinderePorthos. . De ce? Fiindca si da seama ca trebuie sa-si mprospatezeposirca lui si cu vin cev a mai bun. Cei doi muschetari rosira pna n albul ochilor. D'Artagnan nu maistia pe ce lume se afla si ar fi dorit sa i se scufunde pamntul subpicioare. . Da, da, . urma domnul de Trville, nflacarndu-se, . da, maiestatea sa are dreptate, caci, pe cinstea mea, e drept camuschetarii nu snt la locul lor la curte. Ieri, domnul cardinal povesteala masa de joc a regelui, cu un aer de compatimire care nu mi-a placutde loc, ca alaltaieri, blestematii de m uschetari, dracii mpielitati . siapasa pe cuvinte cu un ton batjocoritor care ma scotea si mai mult dinsarite . spintecatorii astia . adauga, privindu-ma cu ochi i lui de pisicasalbatica . s-au ncurcat peste noapte ntr-o spelunca din strada Frou si ca o patrula a garzii lui . credeam c-o sa-mi pufneasca de rs n nas . se vazuse silita sa-i aresteze pe zurbagii. Mii de draci! Voi trebuie sastiti ceva de treaba asta! Auzi, muschetari arestati!... Erati si voi acolo, degeaba va ascundeti dupa degete, ati fost recunoscuti, cardinalul v-apomenit nu mele. Fara ndoiala ca-i vina mea, numai vina mea, fiindcaeu singur mi-aleg oameni i. Dumneata, de pilda, Aramis, de ce dracu

mi-ai mai cerut tunica de muschetar, cnd ti-ar fi stat mai bine un anteriu popesc? Si dumitale, Porthos, ti trebuia mndretea asta deesarfa aurita, ca sa-ti atrni o sabie de papura? Dar Athos? Nu-l vad peAthos. Unde e?

. Domnule, . raspunse trist Aramis, . e bolnav, foarte bolnav. . Bolnav, foarte bolnav, spui? Si de care boala, ma rog? . Snt temeri ca ar fi varsat de vnt, domnule, . raspunse Porthos, vrnd sa se bage si el n vorba, . si ar fi grozav de neplacut, fiindca i-arstrica f ara doar si poate obrazul. . Varsat de vnt! Porthos, iar ndrugi bazaconii de ale dumitale! Varsat de vnt la vrsta lui? Ce tot mi spuneti!... Sigur ca e ranit, tepomenesti c-a si murit. Ah! Dac-as sti... Mii de draci, domnilormuschetari, nu vreau sa umple ti localurile deocheate, nici sa va luati laharta pe strada, nici sa va jucati d e-a spada pe la rascruci. Nu vreau, nsfrsit, sa va faceti de rs n fata garzilor domn ului cardinal, care sntoameni cumsecade, linistiti, descurcareti, oameni care nu se pun nmprejurarea de a fi arestati si care, spre deosebire de altii, nici nu s-a rlasa arestati . snt sigur de asta. Mai degraba ar muri acolo, pe loc, dect sa dea un singur pas napoi. S-o stearga, s-o ia la sanatoasa; sadea bir cu fu gitii, toate astea-s bune doar pentru muschetarii regelui! Porthos si Aramis clocoteau de mnie. Bucuros l-ar fi strns de gt pedomnul de Trville , daca n-ar fi simtit ca vorbele lui erau pornitedirrtr-o adnca dragoste pentru e i. Bateau podeaua cu piciorul, simuscau buzele pna la snge si-si nclestau mna pe mner l spadei. Dupa cum am mai spus, cei de afara auzisera cnd Athos, Porthos siAramis fusesera chemati si, dupa glasul domnului de Trville, ghiciseraca acesta era furios nevoie mare. Zece capete nerabdatoare stateauaplecate peste perdea si paleau de mnie, c aci cu urechea lipita de usanu pierdeau nici o iota, n vreme ce gurile lor repeta u la sir vorbele deocara ale capitanului, ca sa le auda toti din anticamera. ntr-o clipa, toata locuinta, ncepnd de la usa cabinetului si pna lapoarta din strada , era n fierbere. . Auzi, muschetarii regelui arestati de ostenii domnului cardinal! urma domnul de Trville, tot att de mnios n adncul sufletului ca si soldatii lui, dar vorbind raspicat si mplntnd, ca sa zicem asa, cuvintele n inimile ascultatorilor, unul cte unul, ca niste lovituri de pumnal. Auzi, sase soldati din garda eminentei sale aresteaza sasemuschetari ai maiestatii sale! La naiba, m-am si hotart! Ma duc chiar acum la Luvru, mi dau demisia din capitan al muschetarilor regali sicer o locoten enta n garda cardinalului: daca nu ma primeste, duca-sedracului, ma fac popa! La auzul acestor cuvinte, zumzetul de afara se schimba ntr-o cumplita vijelie: pretutindeni scaparau numai ocari si blesteme. Ladracu! Mii de draci! Toti sfintii si dumnezeii! se ncrucisau n vazduh. D'Artagnan cauta o perdea ndaratul careia sa se ascunda si abia setinea sa nu se vre sub masa.

. Daca-i asa, capitane, . i curma vorba Porthos, scos din sarite, . e adevarat ca eram sase mpotriva sase, dar am fost surprinsimiseleste si, nainte sa fi putut trage spadele din teaca, doi dintre noicazusera ucisi, iar Athos, g rav ranit, era ca si mort. l stiti pe Athos. Eibine, capitane, a ncercat de doua o ri sa se ridice si de doua ori a cazutla pamnt. Totusi, nu ne-am predat, nu, am f ost trti cu sila. Pe drumam izbutit sa fugim. Ct priveste pe Athos, s-a crezut ca e mort si l-aulasat n pace, pe cmpul de bataie, socotind ca nu face sa-l mai ridice de acolo. Asa a fost povestea. Ce dracu' capitane, nu poti cstiga chiartoate bata liile! Si marele Pompei a pierdut-o pe cea de la Pharsale, siregele Francis I, c are nu era mai prejos ca altii, a pierdut pe cea de laPavia. . Iar eu, . adauga Aramis, . am cinstea sa va asigur ca am ucispe unul din ei cu propria lui spada, caci spada mea se frnsese de laprima mpotrivire; ucis sau njung hiat, dupa cum doriti, domnule. . Nu stiam toate astea, relua domnul de Trville pe un ton cevamai domol. Dupa cte vad, domnul cardinal le-a cam nflorit. . Dar, va rugam, domnule. . urma Aramis care, vazndu-l pecapitan mai potolit, ncer ca sa-l nduplece, . va rugam domnule, nuspuneti ca Athos e ranit. Ar fi nemngiat sa stie ca patania lui ajunge laurechile regelui, si cum rana e periculoasa, caci spada nu i-a strapunsnumai umarul, ci i-a patruns si n piept, ne e teama sa nu... n aceeasiclipa, perdeaua se dadu la o parte si de sub ciucuri se ivi un chip nob ilsi frumos, dar nspaimntator de straveziu. . Athos! strigara cei doi muschetari. . Athos! facu si domnul de Trville. . Ati poruncit sa ma prezint, domnule, . spuse Athos domnului deTrville, cu o voc e slaba, dar foarte linistita, . camarazii mei mi-au dat de stire ca m-ati chemat si iata-ma la ordinele domniei-voastre. Spuneti, domnule, ce doriti de la mine? La aceste cuvinte, muschetarul, ntr-o tinuta fara cusur si ncins ca de obicei, intra cu pas hotart n cabinet. Miscat pna n adncul inimiide aceasta dovada de barbatie, domnul de Trville se repezi naintealui. . Le spuneam tocmai acestor domni, . zise el, . ca opresc pemuschetarii mei sa-s i puna n primejdie viata cnd nu e nevoie, cacibarbatii viteji i snt scumpi regelui, si regele stie ca muschetarii sai sntoamenii cei mai viteji din lume. Da-mi mna, A thos. Fara sa mai astepte raspunsul noului venit la aceasta dovada dedragoste, domnul de Trville i apuca mna dreapta si i-o strnse cutoata puterea, fara sa bage de seama ca Athos, orict s-ar fi stapnit, sencrunta, fara voie, de durere si ca palea si mai grozav, desi s-ar fi zisca asa ceva era cu neputinta. Usa ramasese ntredeschisa, att de grozav uimea pe toti sosirea luiAthos, caci n pof ida tainei pastrate, toata lumea aflase de ranirea lui. Un vuiet de murmure bucuroase ntmpina cele din urma cuvinte ale

capitanului si doua sau trei capete se ivira n focul entuziasmului, printre faldurile perdelei de la usa. Fara ndoiala ca domnul de Trville sepregatea sa nfier eze prin cuvinte aspre aceasta ncalcare a obisnuiteibune-cuviinte, daca n-ar fi s imtit deodata mna lui Athos strcindu-se ntr-a lui; ridicndu-si privirea asupra acestuia, l vazu ca era gata salesine. n acee asi clipa, muschetarul care se straduia din rasputeri salupte mpotriva durerii, s e prabusi, biruit, pe parchet, ca si cnd si-ar fidat sufletul. . Un doctor! racni domnul de Trville. Doctorul meu, al regelui, celmai bun! Un ch irurg! Sau, mii de draci! Viteazul meu Athos sesfrseste! Auzind aceste strigate, toata lumea dadu buzna n camera si sengramadira n jurul ran itului, fara ca domnului de Trville sa-i maitreaca prin gnd sa nchida vreunuia usa. Dar toata aceasta zarva n-arfi folosit la nimic, daca doctorul cerut nu s-ar fi gasit chiar n palat; razbind prin multime, el se apropie de Athos, care nu-si venise nca nfire si, deoa rece zgomotul si toata forfoteala aceea l stinghereau, celdinti si cel mai grabnic lucru cerut a fost ducerea muschetarului ntr-oodaie nvecinata. Domnul de Trville d eschise ndata o usa, aratnd drumul lui Porthos si Aramis, care si ridicara camaradul de brate. ndaratul lor pasea doctorul, iar ndaratul doctorului usa se nchise.

n felul acesta, cabinetul domnului de Trville, aceasta ncapere deobicei att de respe ctata, ajunse pentru cteva clipe o prelungire aanticamerei. Fiecare si dadea parer ea, se nflacara, vorbea n guramare. njurnd, blestemnd si trimitnd la toti dracii pe c rdinal cugarzile lui cu tot. Curnd dupa aceea, Porthos si Aramis se ntoarsera; lnga ranitramasesera nurnai docto rul si domnul de Trville. n sfrsit, domnul de Trville se ntoarse si el. Ranitul si venise n fire, iar chirurgul ncredinta lumea ca starea muschetarului nu trebuiasa strneasca ngrijorari prietenilor, slabiciunea fiind pricinuita doar depierderea sngelui. Domnul de Trville facu apoi un semn cu mna, si toti cei de fata sendepartara afara de d'Artagnan, care nu uitase ca avea audienta sicare, ndraznet ca toti gasconii, ramasese n tot acest rastimp, neclintitlocului. Dupa ce iesira cu totii si dupa ce usa se nchise n urma lor, domnulde Trville se nto arse si se trezi singur cu tnarul gascon. Celentmplate l facusera sa-si cam piarda f irul gndirii. l ntreba deci pencapatnatul solicitator ce doreste de la el. D'Artagnan si spuse iarasinumele si domnul de Trville, aducndu-si aminte dintr-o data ce se petrecea atunci si ce se petrecuse nainte, si dete seama demprejurari. . Iarta-ma, . i spuse el zmbind, . iarta-ma, dragul meu, compatriot, dar le-am uitat cu desavrsire. Ce vrei?! Un capitan nu-idect un tata d e familie, dar mpovarat cu o si mai mare raspundere

dect orice tata de familie. Soldatii snt niste copii mari, fiindca tin nsaca porunc ile regelui si, ndeosebi, ale domnului cardinal sa fie aduse landeplinire...

D'Artagnan nu-si putu nfrna un zmbet. Dupa acest zmbet, domnul de Trville ntelese ca n-avea n fata lui un prost si, schimbndvorba, l ntreba d -a dreptul: . Mi-a fost nespus de drag tatal dumitale, ce pot face pentru fiullui? Grabestete, caci am foarte putina vreme pentru mine. . Domnule, . zise d'Artagnan, . cnd am plecat din Tarbes ca savin aici, mi-am pro pus sa va cer, n amintirea prieteniei pe care nu atiuitat-o, o tunica de muscheta r; dar, dupa tot ce vad de doua ceasuri, nteleg ca asemenea favoare ar fi nepotrivit de mare si mi-e teama can-o merit. . Ar fi, ntr-adevar, o mare favoare, tinere, . raspunse domnul deTrville, . dar po ate ca ea nu te depaseste chiar att de mult pe ctcrezi sau pe ct ai aerul sa crezi. Totusi, o hotarre a maiestatii sale aprevazut aceasta mprejurare si, cu parere de rau, te nstiintez canimeni nu e primit ca muschetar nainte de a fi trecut prin nce rcaripremergatoare: fie lund parte la cteva campanii militare, sau la unelefapte s tralucite, fie slujind vreme de doi ani ntr-unul din regimentelemai putin obladui te ca al nostru. D'Artagnan se nclina fara a raspunde un singur cuvnt. De cndaflase ca snt attea greut ati spre a capata tunica de muschetar, dorinta lui de a mbraca aceasta uniforma era si mai vie nca. . Dar, . urma Trville, atintind asupra compatriotului sau o privireatt de patrunza toare, nct s-ar fi zis ca vrea sa citeasca pna n fundulinimii, . de hatrul tatalui du mitale, fostul meu tovaras de arme, tin, cum ti-am mai spus, sa fac ceva pentru dumneata. Tinerii nostrigentilomi din Bea rn, care se nroleaza n armata, nu snt bogati deobicei si ma ndoiesc ca lucrurile s-a u schimbat prea mult de laplecarea mea de acolo. Nu cred deci ca banii pe care i -ai adus deacasa o sa-ti ajunga prea multa vreme ca sa traiesti. D'Artagnan si ridica semet capul, n semn ca nu cerea pomananimanui. . Bine, tinere, bine, . urma Trville, . cunosc ifosele astea, si eu am descins la Paris cu patru scuzi n buzunar si m-as fi batut cu oricinemi-ar fi spus ca nu-s n stare sa cumpar Luvrul. D'Artagnan si nalta capul din ce n ce mai semet; multumitavnzarii calului, si ncepea ariera cu patru scuzi mai mult dectavusese domnul de Trville cnd si-o ncepuse pe-a l ui. . Spuneam deci ca ar trebui sa pastrezi ceea ce ai acum, orict demare ar fi aceas ta suma; dar n acelasi timp, trebuie sa-ti desavrsesticunostintele trebuincioase u nui gentilom. Voi scrie chiar azi o scrisoaredirectorului Academiei Regale si min e vei fi primit fara nici o plata. Nurefuza acest mic hatr. Gentilomii nostri cei mai bogati si cu obrsia ceamai nobila l cer staruitor cteodata, fara sa-l poata ca pata. Vei nvata

sa dresezi cai, vei nvata scrima si dansul, vei cunoaste acolo lume buna si, din cnd n cnd, vei veni sa ma vezi ca sa-mi spui ce-ai facut sidaca la rndu l meu pot face ceva pentru dumneata. Orict de strain era nca de obiceiurile curtii, d'Artagnan si daduseama de raceala a cestei primiri. . Vai, domnule . zise el, vad acum ce mult mi lipseste scrisoareade recomandatie pe care tatal meu mi-a dat-o pentru dumneavoastra. . ntr-adevar, . raspunse domnul de Trville . ma mira chiar cate-ai avntat ntr-o cala torie att de lunga fara aceasta azima denenlocuit, singurul nostru sprijin, al cel or din Bearn. . O aveam, domnule, si. slava domnului, asa cum se cadea sa fie, dar mi-a fost sterpelita n chip perfid. Si d'Artagnan povesti ntreaga patanie de la Meung, descrise penecunoscutul gentil om n cele mai mici amanunte, cu un foc si osinceritate care-l fermecara pe domnul de Trville. . Da, cam ciudat . spuse acesta din urma, gnditor, . asadar, aivorbit despre mine n gura mare? . Am vorbit, domnule, marturisesc, am avut aceasta usurinta. Ce vreti, un nume ca al dumneavoastra trebuia sa-mi slujeasca drept scutpe drum. Pu teti sa va nchipuiti ce des m-am pus la adapostul lui! Lingusirea era foarte la moda pe acea vreme si domnul de Trvilleiubea tamierile, l a fel ca un rege sau ca un cardinal. Nu-si putu decinfrna un zmbet de vadita multum ire; dar acest zmbet se sterse iute si cu gndul la patania din Meung, urma: . Spune-mi, te rog, gentilomul acela n-avea o usoara cicatrice peobraz? . Ba da, parca l-ar fi atins n trecere un glonte. . Era un barbat frumos? . Da. . nalt de statura? . Da. . Palid la fata si cu parul negru? . Da, da, chiar asa. Cum de-l cunoasteti, domnule, pe omul asta? Ah, daca vreodata dau de el... dar va jur, fie si-n iad, tot o sa dau eu deel... . . . . Astepta o femeie? urma Trville. A si plecat dupa ce a schimbat cteva vorbe cu aceea pe care oastepta.. Dar nu stii despre ce au vorbit? I-a dat o cutie, si i-a spus ca nauntru o sa gaseasca instructiunilelui, dar sa n-o deschida dect dupa ce va ajunge la Londra. . Femeia aceea era englezoaica? . El i spunea Milady. . El e, . murmura Trville, . el e! Credeam ca tot mai e la Bruxelles. . Ah, domnule, daca l stiti pe omul asta, . se repezi d'Artagnan,

. spuneti-mi, va rog, cine e si de unde e; snt n stare sa va scutesc deorice, chia r si de fagaduiala de a ma primi n rndul muschetarilor, cacinainte de toate, trebui e sa ma razbun, trebuie, numaidect! . Fereste-te de el ca de foc, tinere, . i curma vorba Trville, . dimpotriva, daca-l vezi venind pe de o parte a strazii treci pe parteacealalta; nu te izbi de asemenea stnca, te-ar sfarma ca pe un ciob desticla. . Degeaba, . mormai d'Artagnan, . numai sa-l ntlnesc... . Pna una-alta, . urma Trville, . nu pot sa-ti dau dect un sfat: ocoleste-l. Deodata, Trville se opri, ncoltit de o banuiala fulgeratoare. Uranversunata pe care tnarul calator o arata att de deschis, mpotrivaunui om care . lucru destul de ndoie lnic . i luase scrisoarea lui taica-sau, aceasta ura nu ascundea vreo miselie? Tnarul acela nu era trimis cumva de eminenta sa? Nu venise oare pentru a-i ntinde vreocursa? Acest as a zis d'Artagnan n-o fi oare vreun slujitor tainic alcardinalului, care ncerca sa se strecoare n casa lui, pentru a-i cstigancrederea si, mai trziu pentru a-l nimici , mijloc folosit de attea oripna atunci? l privi de data asta pe d'Artagnan mai sfr edelitor dect lprivise ntia oara. Chipul acela, oglindind o sclipitoare istetime si oumilinta prefacuta, n-avu darul sa-l linisteasca pe deplin. "Vezi bine ca e gascon, . gndi el, . dar poate fi tot att de gasconsi cu cardinalu l, ca si cu mine. Hai sa-l punem la ncercare." . Prietene, . ncepu el ncet, . doresc, asa cum se cuvine fiuluiunui vechi prieten . caci o iau drept adevarata povestea cu scrisoareasterpelita . doresc, zic, sati dezvalui tainele politicii noastre, tocmaipentru a ndulci raceala cu care ti-a i dat seama ca te-am primit. Regelesi cardinalul snt cei mai buni prieteni din lu me; nentelegerile lor nfata celorlalti nu pot nsela dect pe prosti. Nu vreau ca un c ompatriot, un tnar att de chipes, un baiat curajos, menit sa nainteze, sa ajungaprada acestor prefacatorii, sa cada n capcana ca un neghiob, asa cumau cazut si s-au nenorocit attia naintea dumitale. Sa vorbim limpede: snt la fel de credincios acestor doi stapni atotputernici si niciodatafaptele mele de capetenie nu vor avea alt scop dect sa slujeasca perege si pe cardinal, care este unul din cele mai glorioase genii pe carele-a dat Franta. Acum, tinere, tin e seama de cele ce ti-am spus si dacaai, fie din familie, fie de pe la cunostint e, fie chiar ca pornire, vreodusmanie mpotriva cardinalului, asa cum vedem ca izb ucneste lagentilomii nostri, ia-ti mai bine ramas bun si sa ne despartim. Te voi ajuta de cte ori mi-o vei cere, dar fara sa rami alaturi de mine. Nadajduiesc totusi, ca sinceritatea mea mi va atrage prietenia dumitale, caci pna acum esti singurul tnar caruia i-am vorbit asa cum tivorbesc. Trville si spunea n sinea lui: "Daca pe puiul asta de vulpe mi l-atrimis chiar card inalul, fara ndoiala ca, stiind ct l urasc, trebuie sa-i fi spus iscoadei ca cel mai bun mijloc pentru a-mi intra pe sub piele e sa

mi-l ponegreasca n tot felul: si atunci, cu toate mpotrivirile mele, vicleanul cumatru o sa-mi raspunda ca nu poate suferi pe eminentasa". Lucrurile se petrecura nsa cu totul altfel dect s-astepta Trville. D'Artagnan raspunse n chipul cel mai firesc: . Domnule, am sosit la Paris cu aceleasi gnduri. Tatal meu mi-aspus raspicat sa n u rabd nimic de la nimeni, afara doar de la rege, dela cardinal si de la dumneav oastra, adica de la cei dinti trei barbati ai Frantei... Dupa cum se vede d'Artagnan l adaugase pe domnul de Trvillecelorlalti doi, socotin d ca acest lucru n-ar fi avut cum sa-i strice. . ...Am deci cea mai deosebita veneratie pentru domnul cardinal sicel mai adnc re spect pentru faptele sale, urma el. Cu att mai bine, domnule, daca-mi vorbiti, dupa cum spuneti, cu sinceritate, caci atuncimi veti fa ce cinstea de a pretui cum se cuvine aceasta asemanare degusturi; dimpotriva, da ca ati fi avut o oarecare nencredere, foartefireasca de altminteri, simt ca spunnd adevarul ma nimicesc eu singur; dar fie ce-o fi, poate ca tot nu voi pierde pretuirea dumneavoastra si laaceasta pretuire eu tin mai mult ca la orice pe lume. Domnul de Trville ramase din cale afara de uimit. Atta patrundere, atta sinceritate i strneau admiratia, fara a-i ndepartatotusi pe deplin banuielile. Cu ct acest tnar se dovedea a fi superiorcelorlalti tineri, cu att ar f i fost mai de temut . daca s-ar fi ntmplatsa se nsele asupra lui. Totusi strnse mna l ui d'Artagnan, zicndu-i: . Esti un tnar cinstit, dar n clipa de fata nu pot face pentrudumneata mai mult de ct ti-am spus adineauri. Palatul meu ti va fintotdeauna deschis. Mai trziu, cnd vei p utea cere sa ma vezi la oriceora, si sa folosesti orice prilej prielnic, vei obt ine, cred, ceea ce doresti. . Asadar, domnule, . ntari d'Artagnan. . ma veti astepta pna saajung demn de cerer ea mea. Ei bine, fiti linistit, . adauga el, cufamiliaritatea caracteristica gas conilor, . nu veti avea prea mult deasteptat. Si, vrnd sa se retraga, saluta ca si cnd tot ce ar mai fi putut urma, l privea numai pe el. . Asteapta putin, . l opri domnul de Trville, . ti-am fagaduit oscrisoare pentru d irectorul Academiei. Esti att de mndru, nct tecodesti sa primesti, tinere gentilom? . Nu, domnule, . raspunse d'Artagnan, . si va ncredintez caaceasta scrisoare nu v a avea soarta celeilalte. O voi pastra att destrasnic, nct va ajunge fara doar si p oate unde trebuie, v-o jur! Si vaide acela care s-ar ncumeta sa mi-o ia! Domnul de Trville surse la auzul acestor ifose si lasnd pe tnarulsau compatriot lnga fereastra unde se aflau si unde statusera devorba, se duse si se aseza la o masa , ca sa scrie scrisoarea fagaduita. n vremea asta, d'Artagnan care n-avea ceva mai bun de facut, ncepua bate n geam tac tul unui mars, cu ochii dupa muschetarii care

plecnd ncolonati, rnduri-rnduri, se faceau nevazuti dupa coltul strazii.

Cnd sfrsi de scris scrisoarea, domnul de Trville i puse sigiliul si, ridicndu-se de pe scaun, se apropie de d'Artagnan ca sa i-o dea, dar, chiar n clipa n care d'Artagnan ntindea mna, domnul de Trvilleramase uluit vaznd pe o rotitul sau tresarind, schimbnd fete-fete demnie si napustindu-se afara din cabine t: . Ah! Mii de draci, . urla el, . de data asta n-o sa-mi mai scape! . Cine sa nu-ti scape? ntreba domnul de Trville. . El, hotul! raspunse grabit d'Artagnan .Tradatorul! Si se facu nevazut. . Curat nebun! murmura domnul de Trville. De n-ar fi cumva vreo smecherie, ca s-o stearga, cnd a vazut ca a dat gres. Capitolul IV UMARUL LUI ATHOS, ESARFA LUI PORTHOS SI BATISTA LUI ARAMIS Furios, d'Artagnan strabatuse anticamera din trei sarituri si serepezise ara, cu gnd sa coboare treptele cte patru odata, cnddin fuga mare era e peste un muschetar, care tocmaiiesea de la domnul de Trville pe o usa i pe care, izbindu-l cufruntea n umar, l facu sa scoata un racnet, sau s un urlet. spre sc sa dea orbest dosnica s mai bine zi

. Iarta-ma, te rog, . zvrli d'Artagnan, gata s-o ia din nou la fuga, . iarta-ma, snt grabit. Dar abia coborse prima treapta cnd o mna de fier l nsfaca deesarfa, pironindu-l pe lo c. . Esti grabit, . i striga muschetarul, alb la fata ca un lintoliu . siatunci te i zbesti de mine? mi spui: "Iarta-ma" si crezi ca ajunge? Nu-itocmai asa, tinere. N u cumva pentru ca l-ai auzit pe domnul de Trvillevorbindu-ne azi putin cam liber, ti nchipui ca ntiul venit poate sa sepoarte cu noi asa cum ne-a vorbit el? Desmetic este-te, tinere, dumneata nu esti domnul de Trville! . Pe legea mea, . raspunse d'Artagnan, dndu-si seama ca eratocmai Athos care, n ur ma ngrijirilor doctorului, se ntorcea acasa, . pe legea mea, n-am facut-o dinadins, si pentru ca n-am facut-odinadins am spus: "Iarta-ma". Mi se pare ca e destul. Dar ti mai spunnca o data si poate chiar e pre a mult: snt grabit, pe cuvntul meu, sntfoarte grabit. Te rog deci da-mi drumul si l asa-ma sa-mi vad de treaba. . Domnule, urma Athos, dndu-i drumul, . nu stii ce-i buna-cuviinta. Se vede ca vii de departe. D'Artagnan, care si coborse dintr-o data trei sau patru trepte, seopri n loc. . I-a mai las-o, domnule . i curma el vorba, . orict de departeas veni, nu dumneat a o sa-mi dai mie lectii de buna-cuviinta. Ca sa stii! . Poate, zise Athos.

. Ah, daca n-as fi att de grabit, . adauga d'Artagnan, . si n-asalerga dupa cinev a... . Asculta, domnule grabit, pe mine poti sa ma gasesti si fara safugi, auzi? . Si unde, ma rog? . Lnga mnastirea Carmes-Deschaux. . La ce ora? . La amiaza. . Bine, la amiaza voi fi acolo. . Nu ma face sa astept prea mult; la douasprezece si un sfert sastii ca ma iau d upa dumneata si-ti retez urechile din fuga. . Bine, . i striga d'Artagnan, . voi fi acolo la douasprezece farazece minute. Si o lua iarasi la goana, parca l-ar fi apucat strechea, cu gndul sa-lajunga pe n ecunoscut, al carui pas molcom nu-l putuse duce preadeparte. n poarta dinspre str ada, Porthos statea de vorba cu un soldatdin garda. ntre ei era loc doar ct sa tre aca un om. Socotind ca sepoate strecura, d'Artagnan se repezi ca o sageata print re ei, dar nsocotelile lui nu tinuse seama de bataia vntului. Tocmai cnd era sa treaca, o pala de vnt umfla pelerina lunga a lui Porthos si d'Artagnanse pomeni d eodata ca sub o aripa. Porthos, desigur, tinea mortis laaceasta parte nsemnata a m bracamintii lui, caci, n loc sa dea drumulpulpanei ce-o tinea cu mna o trase nspre el, astfel nct d'Artagnan senfasura de la sine n catifea, printr-o miscare auzindu-l pe muschetarcum suduie, si dnd sa iasa de sub pelerina care-l orbea, d'Artagnan s icauta drum printre falduri. Se temea mai ales sa nu ntineze prospetimea minunatei esarfe pe care o cunoastem, cnd deschiznd sfiosochii, se trezi cu nasul n tre umerii lui Porthos, adica tocmai lipit deesarfa. Vai si amar! Ca cele mai multe lucruri de pe aceasta lume, care-tiiau la nceput v ederea, esarfa era doar n fata de aur, iar n spate dinpiele de bivol. Neputnd avea o esarfa cu totul de aur, Porthos, ca unadevarat viteaz ce era, se multumise s-o aiba doar pe jumatate; e decilesne de nteles tlcul guturaiului si nevoia grabnica a pelerinei. . Pe toti dracii! . izbucni Porthos, silindu-se sa scape ded'Artagnan care i se zbatea n spate, . ai capiat de dai buzna pesteoameni? . Iarta-ma, . ngna d'Artagnan iesind de sub pelerina uriasului, . dar snt foarte grabit, alerg dupa cineva si... . Si unde-ti lasi ochii cnd alergi? se rasti Porthos. . Nicaieri, . raspunse d'Artagnan, ntepat, . nicaieri, bamultumita ochilor mei, v ad chiar unele lucruri pe care altii nu le vad.. Fie ca ntelesese sau nu ce voia sa spuna d'Artagnan, Porthos siiesi din sarite: . Dumneata, domnule, n-o sa scapi de scarmaneala, daca te totvri asa n muschetari. Ia seama!

. Scarmaneala, domnule, . se mira d'Artagnan, . cuvntul e cam tare. . O fi dar se potriveste cu omul obisnuit sa-si priveasca n fatapotrivnicii. . La naiba! Cred si eu ca dumneata nu ntorci spatele potrivnicilor dumitale! Si, ncntat de pozna lui, tnarul se ndeparta rznd n hohote. Porthos spumega de mnie si dadu sa se repeada dupa d'Artagnan. . Mai trziu, mai trziu, .i striga acesta, . cnd n-o sa mai portipelerina. . Atuncea la unu, ndaratul Luxemburgului. . Foarte bine, la unu, raspunse d'Artagnan, cotind dupa coltulstrazii. Dar nici pe strada pe care o strabatuse, nici pe cea care i sedesasura acum naint ea ochilor, nu zari pe nimeni. Orict de ncet ar fimers necunoscutul, de buna seama tot ajunsese departe, sau poate caintrase n vreo casa. D'Artagnan i ntreba pe toti trecatorii care-i iesiran cale, daca nu cumva l vazusera, apoi cobor pna la ponton, o apucan sus, pe strada Senei si pe strada Crucii Rosii, dar zadarnic: necunoscutul intrase parca n pamnt. Totusi, alergatura i-a fost demare folos, caci cu ct sudoarea i scalda mai tare fruntea, cu att inima i se racorea. ncepu atunci sa cugete asupra ntmplarilor petrecute: erau multesi nefericite; ceaso rnicul arata numai unsprezece si n dimineata aceeaavusese vreme sa-si atraga reau avointa a domnului de Trville, carefara ndoiala trebuie sa fi gasit foarte putin c uviincios felul acela de a fiparasit. i cazusera apoi pe cap doua dueluri cu doi dintre barbatii n staresa ucida fiecare cte trei d'Artagnan; amndoi erau muschetari, adicadoua fiinte dintre cele pe care le pretuia att de mult, nct le aseza nmintea si la inima lui mai presus dect pe toti ceilalti muritori. Cumplita mprejurare! Fiind ncredintat ca va fi ucis de Athos, sentelege de la sine ca Porthos nu-l mai ngrijora prea mult. Totusi, deoarece speranta e cea din urma scnteie care se stinge n oriceinima, ncepu din nou sa spere ca ar putea supravietui acestor douadueluri, cu rani groaznice binentel es; n caz de supravietuire, si facusiesi urmatoarele dojeni: "Ma port ca un bezmet ic si ca un mojic! Viteazul si nefericitul de Athos era ranit tocmai la umarul de care m-am izbit cu capul ca un berbec, Singurul lucru care ma uimeste e ca num-a casapit p e loc; ar fi avut tot dreptul: durerea pe care i-ampricinuit-o trebuie sa fi fos t ngrozitoare. Ct priveste pe Porthos, ah, ctpriveste pe Porthos, pe legea mea, e c eva mai hazliu!" Si fara sa vrea, tnarul ncepu sa rda privind totusi mprejur sprea-si da seama daca n u cumva rsul lui de unul singur, si din seninpentru cei care-l vedeau rznd, n-ar fi putut jigni vreun trecator. "...Ct priveste pe Porthos, patania e mult mai hazlie, dar asta nu

nseamna ca nu snt un mare zapauc. Se poate sa dai asa, orbeste, peste oameni? Si sa te bagi asa sub hainele lor ca sa vezi ce au si cen-au prin partea locului! Fara doar si poate ca m-ar fi iertat, daca num-as fi apucat sa-i pomenesc de afurisita de esarfa, n vorbe cuperdea, e drept, dar cu ce perdea sub tire! Ah, gascon afurisit ce snt, mi-ar arde de trasnai si-n somn! Hai, draga d'Artagnan, . urma elvorbindu-si cu toata blndetea ce credea ca i se cuvine, . daca se ntmpla sa scapi teafar, ceea ce nu pot sa-mi nchipui, va trebui sa teporti n viitor ct mai cuviincios. De azi nainte, va trebui sa fii admirat, sa fii dat drept pilda. A fi curtenitor si cuviincios nu nseamna a fi misel. Uita-te la Aramis: Aramis e duiosia, e farmecul ntruchipat! A ndraznitoare cineva, vreodata, sa spuna ca Aramis e un misel? Nu, fara ndoialaca nu! Ei bine, pe viit or eu vreau sa-i urmez pilda, n toate! Ah, daruite-l colo!" Tot mergnd si vorbind de unul singur, ajunsese la ctiva pasi depalatul d'Aiguillon ; n fata acestui palat, d'Artagnan l zarise pe Aramispalavragind voios cu trei gen tilomi din garda regelui. La rndul lui siAramis l zarise pe d'Artagnan; dar cum nu uita ca n aceeasi dimineatadomnul de Trville si iesise din fire chiar naintea tnarul ui, si cum un martor al mustrarilor primite nu putea face placere, Aramis se facu canu-l vede. D'Artagnan, dimpotriva, credincios nazuintelor lui dempacare si de curtenie, se apropie de cei patru tineri, cu un salutadnc nsotit de cel mai fermecator zmbet. Ar amis nclina usor capul, dar fara sa zmbeasca. De altminteri, toti patru si curmara ndataconvorbirea. D'Artagnan nu era att de neghiob, nct sa nu bage de seama can-avea ce cauta acolo; dar nefiind nca deprins cu obiceiurile societatiinalte, nu stia cum sa iasa pe nes imtite dintr-o mprejurare neplacutaca aceea n care se afla cineva, atunci cnd se am esteca printreoameni pe care abia i cunoaste si ntr-o convorbire care nu-l privest e. Chibzuia deci n sinea lui cum sa faca pentru a se retrage n chipul celmai firesc c u putinta, cnd vazu deodata ca Aramis lasase sa-i cadabatista si ca, fara ndoiala, pusese din nebagare de seama piciorul pedeasupra; socotind ca sosise clipa sa-s i ndrepte stngaciile, se aplecasi, cu aerul cel mai curtenitor de care era n stare, trase batista de sub piciorul muschetarului, n ciuda sfortarilor pe care acesta le facea ca sanu-i dea drumul: apoi, nmnindu-i-o i spuse: . Iata, domnule, o batista pe care sigur ca v-ar parea rau s-opierdeti. Batista era ntr-adevar toata n broderii fine si avea o coroana cu blazon ntr-un colt. Aramis rosi pna n vrful urechilor si mai multsmulse dect lua bati sta din inimile gasconului. . Ah! Ah! . se repezi unul din ceilalti, . o sa mai spui acum, tacutule Aramis, ca nu te ai bine cu doamna de Bois-Tracy, cndaceasta fermecatoar e doamna are bunatatea sa-ti mprumute batisteleei?

Aramis arunca lui d'Artagnan una din acele priviri care dau cuiva santeleaga ca s i-a facut un dusman de moarte; apoi, cu cautatura luimieroasa, raspunse: . Va nselati, domnilor, batista nu-i a mea si nu stiu pentru cedomnul a gasit cu cale sa mi-o dea mie, mai curnd dect unuia dintredumneavoastra; ca dovada, iata: b atista mea e la mine n buzunar. Spunnd aceste cuvinte, si scoase batista lui, de asemenea foarteeleganta, din cea mai fina pnza de in, desi pnza de in era scumpa nacea vreme . dar fara broderii si fara blazon, ci mpodobita doar cuinitialele stapnului ei. De data asta d'Artagnan nu mai scoase nici un cuvnt. si dadeaseama ca facuse alta boroboata. Prietenii lui Aramis nu se lasara nsa convinsi de tagada lui, si unul dintre ei spuse tnarului muschetar, silindu-se sa se arate ct mai serios: . Daca ar fi asa cum spui tu, m-as vedea nevoit, dragul meuAramis, sa ti-o cer na poi, caci, dupa cum stii, Bois-Tracy e unul dinprietenii mei apropiati si nu vre au ca cineva sa faca pe grozavul culucruri de-ale sotiei lui. . N-o ceri cum se cuvine, . i raspunse Aramis, . si desi recunosctemeiul de netag aduit al cererii tale, totusi m-as mpotrivi din pricinafelului n care ai facut-o. . De fapt, . ncerca sa spuna sfios d'Artagnan,. eu n-am vazutbatista caznd din buz unarul domnului Aramis, domnia-sa tinea doar piciorul pe deasupra . atta tot . si atunci m-am gndit ca daca-si tinepiciorul pe ea, batista e a lui. . Si te-ai nselat, domnul meu, raspunse Aramis, nepasator lancercarile lui d'Artag nan de a-si ndrepta greseala. Apoi, adauga, ntorcndu-se catre osteanul din garda care spusese ca e prietenul luiBois-Tracy: De altminteri, ma gndesc, scumpe prietene al luiBois-Tracy, ca si eu i snt prieten to t att de apropiat cum i poti fi si tu, asa ca la urma urmelor, batista ar fi putut sa cada tot att de bine dinbuzunarul tau, ca si dintr-al meu. . Nu, pe cinstea mea, se mpotrivi osteanul din garda maiestatiisale. . Tu o sa juri pe cinstea ta, iar eu mi voi da cuvntul si atunci, fireste, unul din noi doi trebuie sa minta. Haide mai bine, Montaran, sa luam fiecare cte o jumatate. . Din batista? . Da. . Minunat, . strigara ceilalti doi osteni din garda, . judecataregelui Solomon. Hotart lucru, Aramis, esti o comoara de ntelepciune. Tinerii izbucnira n rs si, cum e lesne de nchipuit, ntmplarea n-aavut alte urmari. Du pa cteva clipe, convorbirea nceta si dupa ce-sistrnsera calduros mna, tustrei osteni i se despartira de muschetar; ceidinti si vazura de drumul lor si Aramis de al lui . "Iata clipa nimerita ca sa fac pace cu acest om de lume", si zise

d'Artagnan, care spre sfrsitul convorbirii se tinuse putin mai la o parte; sub ndemnul acestui frumos simtamnt, vru sa se apropie de Aramis, care se ndeparta fara sa-l mai ia n seama. . Domnul meu, . ncepu el, . sper ca ma vei ierta. . Ah! domnule, . i-o reteza Aramis, . ngaduie-mi sa-ti spun canu te-ai purtat adi neauri asa cum trebuie sa se poarte un om de lume. . Cum, domnule, . se rasti d'Artagnan, . ti nchipui ca... . mi nchipui, domnule, ca nu esti att de prost si ca desi abia aisosit din Gasconia , totusi stii ca nimeni nu calca asa, nitam-nisam, peste o batista. Ce naiba! Caldarmul Parisului nu e din pnza debatiste! . Domnule, cred ca gresesti ncercnd sa ma umilesti, raspunsed'Artagnan, a carui fi re certareata o si luase naintea hotarrilor salepasnice. E adevarat sa snt din Gasc onia si fiindca o stii, nu mai enevoie sa-ti spun ca gasconii nu snt prea rabdato ri; daca si-au cerut odata iertare, fie chiar pentru o nerozie, ei ramn ncredintat i ca au facutmai mult de jumatate din ce trebuie sa faca. . Domnule, eu ti spun toate astea, . raspunse Aramis, . nu casa-ti caut glceava. S lava Domnului! Nu snt un spadasin si, nefiindmuschetar dect n chip trecator, nu ma bat dect cnd ma vad nevoit, sitotdeauna n sila. Dar de data asta e mult mai grav, c aci din pricinadumitale a fost atinsa cinstea unei doamne. . Vrei sa zici, din pricina noastra! i-o taia d'Artagnan. . De ce ai avut stngacia sa-mi napoiezi batista? . De ce ai avut stngacia s-o lasi sa cada? . Am spus si mai spun, domnule, batista n-a cazut din buzunarul meu. . Atunci ai mintit de doua ori, domnule, fiindca eu am vazut cnd a cazut, am vazut cu ochii mei. . Asa? O iei pe tonul asta, domnule gascon? Ei bine! Las ca tenvat eu cum sa te p orti! . Si eu o sa te trimit napoi la liturghia dumitale, domnule popa! Scoate, te rog, spada din teaca, acum, pe loc. . Nu, dragutule, nu aici. Nu vezi ca sntem n fata palatuluid'Aiguillon care geme d e oamenii cardinalului? Cine-mi spune ca nute-a mputernicit chiar eminenta sa sai aduci capul meu? Si eu tingrozav de mult la capul meu, care mi se pare ca-mi v ine destul de binepe umeri. De aceea eu nu ma dau n laturi sa te ucid, dar fii pe pace, vreau sa te ucid frumusel, ntr-un loc nchis, si acoperit, unde sa nu tepoti grozav i cu moartea dumitale. . N-am nimic mpotriva, dar nu te ncrede prea mult si adu cudumneata si batista, fi e ca-i a dumitale sau nu; o sa ai poate prilejul s-ofolosesti. . Domnul este gascon? ntreba Aramis. . Da, dar sper ca domnul nu amna o ntlnire din prea mareprevedere.

. Prevederea, domnule, este o virtute destul de fara rost pentrumuschetari, stiu si eu asta, n schimb slujitorii bisericii nu se pot lipsi deea, si deoarece nu-s muschetar dect n chip trecator, tin sa ramnprevazator. La ora doua voi avea cinste a sa te astept n palatuldomnului de Trville. Acolo ti voi arata locurile cele mai n imerite. Cei doi tineri se salutara, apoi Aramis se departa, apucnd n sus pestrada care duc e la Luxemburg, n vreme ce d'Artagnan, vaznd ca edestul de trziu, se ndrepta spre Ca rmes-Deschaux, spunndu-si nsine: "Hotart lucru, nu mai pot da napoi, dar daca o fi s a ma omoare, macar ma omoara un muschetar". Capitolul V MUSCHETARII REGELUI SI GARZILE DOMNULUI CARDINAL D`Artagnan nu cunostea pe nimeni la Paris. Se duse deci lantlnirea cu Athos fara s a-si fi luat un martor, hotart sa se multumeasca doar cu acei pe care i va fi ales adversarul. Dealtminteri, si pusese n gnd sa ceara viteazului muschetar iertaciuneacuvenita, fara a arata nsa slabiciun e, caci se temea ca duelul sa nu aiba urmarile neplacute pe care le au de obicei ntlniri de felulacestora, cnd un ba rbat tnar si voinic se bate cu un adversar ranit si sleit de puteri: nvins, ndoieste fara voie izbnda potrivnicului; nvingator, se vede nvinuit de nelegiuire si ndrazneala ieftina. De altfel, sau noi n-am nfatisat bine caracterul vnatorului nostru de ispravi nazdravane, sau cititorul a trebuit sa-si dea pna acumseama ca d'Artag nan nu era un om oarecare. De aceea, desi si spuneamereu ca l pndeste moartea, nu p utea totusi primi sa moara fara sacrcneasca, asa cum ar fi facut un altul mai put in cutezator si mai putincumpatat. Cugetnd asupra diferitelor firi ale celor cu c are urma sa sebata, ncepu sa vada mai limpede naintea lui. Nadajduia ca princuvint ele de iertare, dinainte pregatite, sa cstige prietenia lui Athos, acarui tinuta de mare nobil si a carui nfatisare simpla i placeau nespusde mult. Se mai mngia cu gn dul ca lui Porthos i va fi teama, n urmapataniei cu esarfa, ca nu cumva, daca d'Ar tagnan n-ar fi fost omort peloc, sa nceapa a povesti tuturor o descoperire care, s pusa cu duhulcuvenit, l-ar fi facut de rs. Iar n privinta smecherului de Aramis, n uprea avea de ce sa-i fie teama; chiar daca ar fi izbutit sa dea piept cuel, si l ua sarcina sa-i faca de petrecanie sau, cel putin, nimerindu-l nobraz, cu una din loviturile pe care Cezar le recomanda mpotrivasoldatilor lui Pompei, sa-i poceas ca pe vecie chipul cu care se faleaatta. Apoi, mai era n d'Artagnan acel substrat neclintit de drzenie, pecare i-l sadisera n inima sfaturile tatalui sau, sfaturi al caror cuprinsera: "nu rabda de la nime ni nimic, afara doar de la rege, de la cardinal

si de la domnul de Trville". Astfel fiind, se trezi mai mult zburnd dect mergnd spre mnastirea Carmelitilor desculti, sau Carmes-Deschaux, cum i se spunea pe vremea aceea; era un soi de cladire fara ferestre, mpresurata de plaiuri sterpe, o filiala a lui Pr-aux-Clercs12 care slujeandeobste c a loc de ntlnire celor ce n-aveau vreme de pierdut. Cnd d'Artagnan ajunse n fata micului loc viran, de la poalelemnastirii, Athos astep ta doar de cinci minute, iar orologiul vesteamiezul zilei. Era deci punctual ca Samariteanca si nici cel maichitibusar judecator n materie de dueluri n-ar fi gas it nimic de spus.

Athos, care suferea cumplit de pe urma loviturii, desi rana i fuseseproaspat oblo jita de chirurgul domnului de Trville, sedea pe o piatra sisi astepta linistit pot rivnicul, cu acea tinuta demna care nu-l paraseaniciodata. Cnd l vazu pe d'Artagna n, se ridica si facu plin de cuviinta, ctiva pasi n ntmpinarea lui. La rndul sau, acesta din urma sendrepta spre el, tinndu palaria n mna att de jos, nct pana i se trade pamnt. . Domnule, . zise Athos, . am ncunostiintat pe doi din prieteniimei care-mi vor s luji de martori, dar acesti doi prieteni n-au sosit nca. Ma mira ca snt n ntrziere, nu-i obiceiul lor. . Eu n-am martori, domnule, . raspunse d'Artagnan, . abia amsosit ieri la Paris si nu cunosc nca pe nimeni, afara de domnul deTrville, caruia tatal meu m-a recoma ndat, caci are cinstea de a se numara oarecum printre prietenii lui. Athos ramase o clipa pe gnduri. . Nu cunosti dect pe domnul de Trville? ntreba el. . Da, domnule, nu-l cunosc dect pe el. . Atunci, . urma Athos, jumatate pentru el, jumatate pentrud'Artagnan, . atunci daca te omor, as fi un fel de mncator de copii! . Nu chiar asa, .raspunse d'Artagnan, cu un salut ce nu era lipsitde demnitate, . nu chiar asa, caci mi faceti cinstea de a va bate cu mine, cu o rana care cred ca va supara destul. . Ba ma supara rau de tot si, pe cuvntul meu, ti marturisesc cam-ai lovit al dracu lui, dar ma voi sluji de mna stnga, asa cumobisnuiesc n asemenea mprejurari; sa nu c rezi ca-ti fac o favoare, mnuiesc spada destul de bine si cu o mna, si cu alta si, n-o sa-ti vinatocmai usor : un stngaci si ncurca adversarii care n-au prins nca deveste. mi pare rau ca nu ti-a m spus-o mai din vreme ca sa stii. . Snteti att de curtenitor, domnul meu, nct va snt cum nu se poate mai recunoscator, spuse d'Artagnan, nclinndu-se iarasi. . Iar eu ma simt coplesit, . raspunse Athos pe un ton plin denoblete, . sa vorbi m deci despre altceva, afara doar daca asta te-arsupara. Ah, fir-ar sa fie, ca r au m-ai lovit! Ma arde umarul. . Daca mi-ati da voie... ncepu d'Artagnan sfios. 12 Cmp situat la marginea Parisului, renumit loc de dueluri, n secoleleXVI.XVII.

. Ce anume? . Am un balsam pentru rani, un balsam pe care mi l-a dat mama sipe care l-am ncer cat pe pielea mea. . Asa? . Chiar asa! Snt sigur ca n mai putin de trei zile, balsamul meuv-ar vindeca si, p este trei zile, cnd veti fi vindecat, va fi pentru mine, domnule, si atunci o mare cinste sa stau la dispozitia dumneavoastra. D'Artagnan rosti aceste cuvinte cu o simplitate care facea cinstebunei sale cres teri, fara sa aduca nici o stirbire curajului sau. . Mii de draci, domnule, . zise Athos, . iata o propunere care-miplace! Asta nu n seamna ca o primesc, dar se simte de la o leghe cavine de la un gentilom. Asa vo rbeau si se purtau vitejii din timpul luiCarol cel Mare, pe care orice cavaler a r trebui sa-i ia drept pilda. Dinnefericire, nu mai traim vremurile marelui mpara t. Traim n timpuldomnului cardinal, asa ca orict am vrea noi sa pastram taina, n ce letrei zile se va afla ca trebuie sa ne batem si ni se vor pune bete nroate. Dar de ce n-or mai fi venind odata haimanalele alea? . Daca snteti grabit, domnule, . i spuse d'Artagnan lui Athos cuaceeasi simplitate cu care-i propusese sa amne duelul peste trei zile, . daca snteti grabit si daca doriti sa ma trimiteti mai iute pe lumeacealalta, va rog nu va sfiiti. . Iata alt cuvnt care-mi place, . marturisi Athos, ncuviintndgratios din cap, . nu vine de la un om fara minte si fara ndoiala vinede la un om curajos. Domnule, mi p lac barbatii de felul dumitale si-midau seama ca daca nu ne-am ucide unul pe alt ul, mai trziu mi va face o deosebita placere sa stau de vorba cu dumneata. Sa-i asteptam peacesti domni, te rog, am destula vreme si va fi mai nimerit. Uite! Mi separe ca vad pe unul di n ei. ntr-adevar, la capatul strazii Vaugirard, se ivea uriasa faptura a luiPorthos. . Cum, . facu d'Artagnan, . ntiul dumitale martor este domnulPorthos? . Da. Ai ceva mpotriva? . Nu, de loc. . Iata si pe cel de al doilea. ntorcndu-se spre partea unde arata Athos, d'Artagnan l recunoscupe Aramis. . Cum, . facu el si mai uimit dect ntia oara, . cel de al doilea martor al dumitale e domnul Aramis? . Chiar asa, nu stiai ca nimeni nu ne vede pe unul fara celalalt sica printre mu schetari, printre ostasi, la curte si n oras, ni se spune: Athos, Porthos si Aramis sau cei trei nedespartiti? Dar dumneata viitocmai de la Dax, sau de la Pau, asa ca... . De la Tarbes, l ndrepta d'Artagnan. . Ti-e ngaduit sa nu cunosti acest amanunt, urma Athos. . Pe legea mea, . raspunse d'Artagnan, . numele va sade bine,

domnilor, si daca patania mea va strni galagie, ea va dovedi cel putinca prieteni a dumneavoastra nu se bizuie pe contraste. n vremea asta, Porthos se apropiase, si facuse un semn de salut luiAthos; ntorcnduse apoi spre d'Artagnan, ramasese foarte mirat. n treacat fie zis, Porthos si schimbase esarfa si nu mai purtapelerina. . Ei poftim, . facu el, ce nseamna asta? . Domnul este cel cu care ma bat, raspunse Athos, aratndu-l ped'Artagnan cu mna si salutnd tot astfel. . Si eu tot cu el ma bat, adauga Porthos. . Dar abia la ora unu, lamuri d'Artagnan. . Si eu tot cu domnul ma bat, spuse si Aramis apropiindu-se de ei. . Da, dar abia la ora doua, se amesteca d'Artagnan, cu acelasi glaslinistit. . Si pentru ca veni vorba, de ce te bati, Athos? ntreba Aramis. . Pe legea mea, nu prea stiu nici eu; m-a lovit la umar, dar tu, Porthos? . Pe legea mea daca stiu, ma bat pentru ca ma bat, raspunsePorthos rosind. Athos, caruia nu-i scapa nimic, vazu fluturnd un zmbet pe buzelegasconului. . Am avut o nentelegere n privinta mbracamintii, zise tnarul. . Si tu, Aramis? . ntreba Athos. . Eu ma bat pentru o chestiune de teologie, raspunse Aramis, facndu-i totodata semn lui d'Artagnan, ca-l roaga sa nu dea n vileagadevarata pric ina a duelului lor. Athos vazu fluturnd alt zmbet pe buzele lui d'Artagnan. . Adevarat? ntreba Athos. . Da, o teza din sfntul Augustin, asupra caruia nu sntem deaceeasi parere, zise ga sconul. . Hotart lucru, . mormai Athos, . e un om de duh. . Si acum, fiindca v-ati strns toti laolalta, . ncepu d'Artagnan, . ngaduiti-mi, domnilor, sa va cer mai nti iertare. La auzul cuvntului "iertare"', un nor trecu pe fruntea lui Athos, unsurs semet juc a pe buzele lui Porthos si un semn de mpotrivire furaspunsul lui Aramis. . Nu ma ntelegeti domnilor, . urma d'Artagnan ridicndu-si capulluminat n clipa acee a de soarele ce-i aurea trasaturile fine sindraznete, . va cer iertare daca s-ar n tmpla sa nu-mi pot platidatoria fata de toti trei, caci domnul Athos are dreptul sa ma ucida celdinti, ceea ce rapeste din valoarea politei dumitale, domnule Port hos, si ceea ce-o face aproape egala cu zero, pe-a dumitale, domnuleAramis. De aceea, domnilor, va cer nca o data, iertare, dar numai pentru asta, si acum, n garda! Rostind aceste cuvinte, d'Artagnan si trase spada cu cel maicavaleresc gest cu pu tinta.

I se urcase sngele la cap si n clipa aceea ar fi tras spada din teacampotriva tutur or muschetarilor regatului, la fel ca mpotriva lui Athos, Porthos si Aramis. Era douasprezece si un sfert, soarele stralucea la zenit, si locul alespentru a fi teatru de lupta se gasea n plina arsita. . E foarte dar nu pot r fi teama aratndu-i cald . zise Athos tragnd la rndul lui spada din teaca, . sa-mi scot haina, caci am simtit adineauri cum misngereaza rana si mi-a sa-mi stingheresc adversarul, snge strain de taisul spadei lui.

. E adevarat, domnule, . raspunse d'Artagnan, . dar fie ca e saunu strain de tai sul spadei mele, va ncredintez ca-mi pare rau sa vadsngele unui att de viteaz genti lom; ma voi bate deci eu n haina, ca sidumneata. . Haide, haide, . se amesteca Porthos, . ajunge cu atteatemenele, gnditi-va ca ne asteptam si noi rndul. . Vorbeste n numele dumitale, Porthos, de cte ori vrei sa spuiasemenea necuviinte, i curma vorba Aramis. n ceea ce ma priveste, gasesc ca toate cte si le spun acesti domni, snt potrivit spuse sidemne de doi gen tilomi. . Poti ncepe cnd vrei, domnule, zise Athos, punndu-se n garda. . Asteptam ordinele dumitale, i raspunse d'Artagnan, ncrucisndspada. Dar, cele doua spade abia zanganisera la prima lor atingere, cnd opatrula din gar zile eminentei sale, comandata de domnul de Jussac, seivi de dupa coltul mnastiri i. . Garda cardinalului! strigara dintr-o data Porthos si Aramis. Spadan teaca, domn ilor, spada n teaca! Era nsa prea trziu; cei doi luptatori fusesera vazuti ntr-o pozitiecare nu lasa nic i o ndoiala asupra gndului lor. . Opriti! striga Jussac, naintnd si facnd semn oamenilor lui sa-lurmeze: Opriti! Ce facem oare aici, muschetari, ne batem? Si cuedictele cum ramne? . Snteti prea marinimosi, domnii mei, raspunse Athos nciudat, caci Jussac era unul din cei care se napustisera pe ei cu doua serinainte. Dac-am fi n locul dumneavoastra, va ncredintez ca noi nu ne-am amesteca. Lasa-ti-ne deci n pace si veti lua parte la o petrecerefara nici o osteneala. . Domnilor, . urma Jussac . cu mare parere de rau trebuie sa vadeclar ca acest l ucru nu e cu putinta. Datoria nainte de toate. Va rogdeci, bagati spadele n teaca, si urmati-ne. . Domnule . zise Aramis, maimutarindu-l pe Jussac, . cu cea maimare placere am d a ascultare binevoitoarei dumitale invitatii, daca aratrna numai de noi, dar e cu neputinta, nu ne da voie domnul deTrville. Vedeti-va de drum, e tot ce aveti mai bun de facut. Simtind zeflemeaua, Jussac si iesi din sarite. . Daca nu va supuneti, va vom lua pe sus.

. Ei snt cinci . spuse Athos n soapta . iar noi sntem doar trei, vom fi iarasi batuti si va trebui sa murim aici; sa stiti ca eu nu ma mai arat nvins n fata capitanului. ntr-o clipa, Athos, Porthos si Aramis se apropiara unul de celalalt, n vreme ce Jussac si alinia soldatii. Acea singura clipa i ajunse lui d'Artagnan ca sa ia o hotrre. Erauna din acele ntmpla ri de care atrna viata unui om: trebuia sa aleagantre rege si cardinal, si odata a legerea facuta trebuia sa mearganainte. A se bate nsemna a calca legea, nsemna a-si pune viata nprimejdie, nsemna a si-l face dintr-o data dusman pe un ministru maip uternic dect nsusi regele, iata ce ntrezari tnarul , totusi, s-ospunem spre lauda lu i, nu sovai nici o singura clipa, ntorcndu-se spreAthos si prietenii lui, le sopti : . Domnilor, ngaduiti-mi sa ndrept ceva n cuvinteledumneavoastra. Ati spus adineauri ca nu snteti dect trei, mie mi separe nsa ca sntem patru. . Dar dumneata nu esti de-ai nostri, raspunse Porthos. . E adevarat, . starui d'Artagnan. . nu am haina, dar am sufletuldumneavoastra; inima mea e de muschetar, asa simt eu, domnule, si asta-i un imbold pentru mine. . Da-te la o parte, tinere, striga Jussac lui d'Artagnan. Dupa gesturisi cautatu ra, i ntelesese gndul. Poti sa te retragi, ti dau voie. Scapa-tipielea. Hai, mai rep ede! D'Artagnan nu se misca din loc. . Hotart lucru, esti un baiat de inima, sopti Athos, strngnd mnatnarului. . Haide, haide, hotarti-va odata, se rasti Jussac. . Trebuie sa facem ntr-un fel, soptira Porthos si Aramis. . Domnul e plin de marinimie, rosti Athos. Toti trei se gndeau nsa la tineretea lui d'Artagnan si la lipsa lui deexperienta. . N-am fi dect trei, dintre care un ranit, plus un copil, . socotiAthos, . si se va spune totusi ca am fost patru barbati. . Dar si sa dam ndarat! adauga Porthos. . Cam greu, ncuviinta Athos. D'Artagnan le pricepu nehotarrea: . Domnilor, puneti-ma la ncercare, si va jur pe cinstea mea ca nuplec de aici dac a sntem nvinsi. . Cum te numesti, viteazule? ntreba Athos. . D'Artagnan, domnule. . Ei bine! Athos, Porthos. Aramis si d'Artagnan nainte! strigaAthos. . Ce faceti, domnilor? Nu va hotarti care sa va hotarti? striga atreia oara Jussac . . S-a facut, domnule, zise Athos. . Si ce hotarre ati luat? ntreba Jussac.

. Vom avea cinstea sa sarjam, raspunse Aramis, scotndu-sipalaria cu o mna si spada cu cealalta. . Va sa zica va mpotriviti, racni Jussac. . Mii de draci! Asta va mira? striga si Porthos. Cei noua luptatori se napustira unii asupra celorlalti cu o furie carenu nlatura n sa oarecare metoda. Athos lua n primire pe un oarecare Cahusac, favoritul cardinalului; Porthos, pe unul Bicarat, iar Aramis se vazu n fata a doi adversari. Ct priveste pe d'Artagnan, se trezi luptnd cu nsusi Jussac. Inima tnarului gascon batea de parca ar fi vrut sa-i iasa din piept, nu de frica, fereasca sfntul, caci nu-i era ctusi de putin frica, ci dindorinta de a fi la naltimea celorlalti; se batea ca un tigru nfuriat, nvrtindu-se de zece ori n jurul adversarului, schimbndu-si dedouazeci de ori pozitia si locul. Jussac era . cum se spunea atunci . ndragostit de spada si o mnuise adesea, totusi i venea grozav degreu sa se apere mpo triva unui adversar care, usor si saltaret, sendeparta n fiece clipa de la regulil e obisnuite atacnd din toate partilesi ferindu-se totodata, ca unul ce pastreaza cel mai mare respect pieleisale. n cele din urma, aceasta lupta l scoase pe Jussac din rabdari. Furios de a fi tinut pe loc de acela pe care-l socotea drept un copil, senfierbnta si ncepu sa faca greseli. D'Artagnan, care n lipsa deexperienta avea temeinice cu nostinte teoretice, si ndoi iuteala. Jussacvru sa sfrseasca odata, se napusti cu o lovitura groaznica mpotrivaadversarului, atacnd n plin; d'Artagnan para nsa lovitura , si n vremece Jussac si lua din nou pozitia initiala, strecurndu-se ca un sarpe su bspada lui d'Artagnan, i-o nfipse n corp. Jussac se prabusi gramada lapamnt. D'Artagnan arunca atunci la repezeala o privire ngrijorata asupracmpului de lupta. Aramis omorse pe unul din cei doi potrivnici ai lui, dar celalalt nu-idadea ragaz o clipa. Totusi, era ntr-o situatie buna si putea sa seapere nca. Bicarat si Porthos si dadusera unul altuia lovituri. Porthos primise olovitura n b rat si Bicarat una n coapsa. Dar nici una din rani nu eragrava, asa ca se bateau mai departe, si mai nversunat. Ranit a doua oara de Cahusac, Athos palea vaznd cu ochii, dar nudadea napoi un sin gur pas: schimbase doar spada dintr-o mna n altasi se batea cu mna stnga. Potrivit legilor duelului n acea vreme, d'Artagnan putea sa vina najutorul unuia d intre luptatori; n vreme ce cauta cu ochii care dintrecamarazi avea nevoie de aju torul lui, surprinse o privire a lui Athos. Aceasta privire era mai mult dect graitoare. Athos ar fi murit maicurnd dect sa che me n ajutor; totusi, i era ngaduit sa priveasca si cuprivirea sa ceara un sprijin. D'Artagnan l ntelese, facu o sarituragrozava si i cazu n coasta lui Cahusac, strignd:

. Spre mine, domnule, ca te omor! Cahusac se ntoarse; tocmai la vreme. Athos, pe care numai curajullui neasemuit l s ustinea, cazu ntr-un genunchi. . La naiba! . i striga lui d'Artagnan . nu-l ucide, te rog! Am euceva de mpartit c u el, cnd m-oi vindeca si-oi fi sanatos. Preseaza-l, dezarmeaza-l. Asa. Bine! Foarte bine! Strigatele acestea i le smulsese spada lui Cahusac, care sarise ladouazeci de pa si de el. D'Artagnan si Cahusac se repezira amndointr-un suflet, unul ca s-o tie, celalalt ca s-o ridice; dar d'Artagnan, maisprinten, sosi cel dinti si puse picio rul pe deasupra. Cahusac alerga spre cel pe care-l ucisese Aramis, i nsfaca sabia sivru sa se rentoa rca la d'Artagnan; dar n drum, l ntlni pe Athos care, n ragazul de o clipa pe care-l nlesnise d'Artagnan, se mai nviorase; de teama ca d'Artagnan sa nu-i ucida dusmanul, Athos voia sa nceapaiarasi lupta. D'Artagnan ntelese ca ar fi nsemnat sa-l supere pe Athosdaca s-ar fi mpotrivit. ntradevar, curnd dupa aceea, Cahusac cazu lapamnt cu gtlejul strapuns de o lovitura de spada. n aceeasi clipa, Aramis si sprijinea vrful spadei de pieptuladversarului prabusit, silindu-l sa se dea nvins.

Mai ramneau Porthos si Bicarat. n timp ce se batea, Porthosndruga mii de nazbtii, l n reba pe Bicarat cam ct putea fi ceasul, si-lfelicita pentru numirea fratelui sau n fruntea unei companii ntr-unregiment din Navara; dar, din toate astea, nu se ale gea dect cu gluma. Bicarat facea parte din oamenii de fier care nu cad dect morti. Totusi, trebuia sa se sfrseasca odata. Straja putea sa soseascadintr-o clipa n alt a si sa-i ridice pe toti luptatorii, raniti sau teferi, partizani ai regelui sau ai cardinalului. Athos, Aramis si d'Artagnan lnconjurara pe Bicarat, poftindu-l sa se predea. Desi singur mpotrivatuturor si desi o lovitu ra de spada i strapunsese coapsa, Bicarat voiasa tina piept cu tot dinadinsul dar Jussac, ridicat ntr-un cot, i striga sase predea. Bicarat era gascon ca si d'Arta gnan; facu pe surdul si semultumi sa rda, gasind timp ntre doua miscari de aparare sa arate cuvrful spadei un loc undeva pe pamnt: . Aici, . parodia el un verset din biblie, . aici va muri Bicarat, singur ntre cei care snt cu el. . Dar ei snt patru, patru mpotriva ta; ispraveste odata, tiporuncesc! . Ah, daca-mi poruncesti, e cu totul altceva, . raspunse Bicarat, . esti caporalul meu, snt dator sa te ascult. Si, facnd o saritura ndarat, frnse spada pe genunchi pentru a nu fisilit s-o predea , arunca bucatile peste zidul mnastirii, si-si ncrucisabratele, fluiernd o arie nchi nata cardinalului. Voinicia este totdeauna respectata, chiar la un dusman. Muschetariil salutara pe Bicarat cu spadele si apoi le vrra n teaca. D'Artagnanfacu si el la fel; apoi, ajut at de Bicarat, singurul care se mai tinea pepicioare, duse sub porticul mnastirii pe Jussac, pe Cahusac si pe acela

dintre adversarii lui Aramis care fusese doar ranit. Cei de al patrulea, cum am mai spus, murise. Apoi sunara clopotul si, lund cu ei patrudintre cele cin ci spade, se ndreptara, beti de bucurie, spre palatuldomnului de Trville. Se tineau lant unul de altul, ct era strada de larga; opreau pe totimuschetarii c are le ieseau n cale, asa nct pna la urma, mersul lor seschimba ntr-un mars triumfal. Inima lui d'Artagnan se topea defericire; mergea ntre Athos si Porthos, strngndu-i duios de brat. . Daca nu snt nca muschetar, . spuse el noilor sai prieteni, intrnd pe poarta palatului domnului de Trville, . iata-ma cel putinucenic, nu-i as a? Capitolul VI MAIESTATEA SA REGELE LUDOVIC AL XIII-LEA

ntmplarea strni mare vlva: domnul de Trville si nfiera n guramare muschetarii, si-i cita n soapta, dar cum trebuia sa-l nstiintezenentrziat pe rege, porni ntr-un suflet la Luvru. Era totusi prea trziu: regele se ncuiase cu cardinalul; i se spuse deci domnului de Trville casuveranul l ucreaza si ca nu poate primi pe nimeni. Seara, domnul deTrville veni la partida d e joc a regelui. Maiestatea sa cstiga si cum eradin fire grozav de avar, se gasea n toane ct se poate de bune; ndatace-l zari pe Trville. i striga de departe: . Vino aici, domnule capitan, vino sa te cert: stii ca eminenta sa avenit sa mi se plnga de muschetarii dumitale, si cu atta foc, nct astaseara eminenta sa e ca si bolnava! Ah, muschetarii astia ai dumitale, ce mai pramatii, buni de spnzurat! . Nu, sire, . raspunse Trville, care-si dadu repede seama dentorsatura lucrurilor . nu, dimpotriva, snt niste tineri foartecumsecade, blnzi ca niste mielusei si car e, pun eu chezasie, n-au dect o singura dorinta: sa nu-si scoata spada din teaca dect pentru a slujipe maiestat ea voastra. Dar, ce vreti, garzile domnului cardinal le cautamereu glceava, si pe ntru postea nsasi a Corpului de muschetari, sntnevoiti, sarmanii, sa se apere. . Ascultati-l pe domnul de Trville, . zise regele; . va rog, ascultati-l. Nu s-ar zice ca vorbeste despre o comunitate religioasa? ntr-adevar, dragul meu capitan, tare as avea pofta sa-ti ridic brevetulde capitan si sa-l dau domnisoarei de Chemerault, careia i-am fagaduit o mnastire. Dar sa nu-ti nchipui c-o sa te cred pe cuvnt cu una cudoua. Mi se spune , domnule de Trville, Ludovic cel Drept si o savedem noi, uite acum, uite acum. . Tocmai pentru ca ma bizui pe aceasta dreptate, sire, voi asteptalinistit si cu rabdare, ca maiestatea voastra sa hotarasca dupa bunulsau plac.

. Asteapta, domnule, asteapta, . zise regele, . nu te voi lasa saastepti multa v reme. ntr-adevar, norocul parea sa se schimbe si cum regele ncepea sapiarda din cstig, nu -i parea rau sa gaseasca o pricina pentru a-sicurma jocul, pastrnd cstigul. Dupa ct eva clipe, regele se ridica sipunnd n buzunar banii ce se gaseau dinaintea lui, si pe care n ceamai mare parte i cstigase, zise: . La Vieuville, ia-mi locul; am de vorbit cu domnul de Trville ntr-o chestiune importanta. Uite... Aveam pe masa n fata mea optzeci deludovici. Pune a ceeasi suma pentru ca sa nu aiba de ce se plnge ceicare pierd. Dreptatea nainte de toate. Apoi, ntorcndu-se spre domnul de Trville, si pornind cu el spre ofereastra, urma: . Va sa zica, spui ca garzile eminentei sale i-au strnit pemuschetarii dumitale? . Da, sire, ca totdeauna. . Ia spune, cum s-au petrecut lucrurile? Caci stii, dragul meucapitan, un judeca tor trebuie sa asculte amndoua partile. . Dumnezeule! Dar toate s-au petrecut n chipul cel mai simplu simai firesc! Trei dintre soldatii mei, cei mai destoinici, pe caremaiestatea voastra i cunoaste dup a nume, soldati a caror credintamaiestatea voastra a pretuit-o n attea rnduri si ca re, mi ncredintezregele, tin la slujba ca la ochii din cap, zic trei dintre soldat ii mei ceimai destoinici, domnii Athos, Porthos si Aramis, si pusesera n gnd safaca o partida de scrima cu un tnar gentilom din Gasconia; chiar eu lerecomandasem pe tnarul acesta, n dimineata aceea. Partida trebuiasa aiba loc, cred, la Saint-Germ ain si ei si dadusera ntlnire la Carmes Deschaux, cnd deodata se pomenira pe cap cu domnii de Jussac, Cahusac, Bicarat si alti doi soldati din garda, care n-ar fi venit acolo nnumar a tt de mare fara anumite gnduri rele mpotriva edictelor. . Da, da! Uite ca-mi deschizi ochii . zise regele, . sa stii caveneau acolo ca s a se bata, chiar dumnealor. . Eu nu-i nvinuiesc, sire, dar las pe maiestatea voastra sa judecesingur ce putea u sa caute cinci oameni narmati, n locuri att de pustii, cum snt mprejurimile manastirii carmelitilor? . Da, ai dreptate, Trville, ai dreptate. . Cnd au dat de muschetarii mei, s-au razgndit si n locul uriipersonale a izbucnit ura dintre tagmele lor, caci maiestatea voastrastie foarte bine ca muschetarii, care snt ai regelui si numai ai regelui, snt de la sine dusmanii garzilor domnului cardinal. . Da, Trville, da, . sopti regele abatut, . si e nespus de trist, crede-ma, sa vezi astfel doua partide n Franta, sa vezi n fruntearegatului doua ca pete; dar toate acestea se vor sfrsi, Trville, se vorsfrsi ntr-o zi. Va sa zica spui ca ceilalti s-au napustit pe muschetari? . Spun ca de buna seama asa trebuie sa fi fost, dar nu pot sa jur, sire, stiti ct e de greu sa afli adevarul, afara doar daca cineva e

nzestrat cu acel neasemuit instinct, multumita caruia Ludovic al XlII-lea e numit cel Drept...

. Ai dreptate, Trville, dar muschetarii dumitale nu erau singuri: era cu ei si un copil. . Da, sire, si unul ranit, asa ca trei muschetari ai regelui, dintrecare unul ra nit, mpreuna cu copilul, nu numai ca au tinut piept la cincidintre cei mai grozav i soldati din garda domnului cardinal, dar au siculcat patru la pamnt. . Asta zic si eu victorie, . striga regele. ncntat, . victoriedesavrsita! . Da, sire, tot att de desavrsita ca si cea de la podul de peste C. . Va sa zica patru oameni, printre care un ranit si un copil? . Un baietandru, care s-a purtat nsa n mprejurarea asta att defrumos, nct mi voi ng sa-l recomand maiestatii sale. . Cum l cheama? . D'Artagnan, sire. E fiul unuia dintre cei mai vechi prieteni ai mei; fiul unui om care a facut, alaturi de gloriosul rege, tatal maiestatiivoastre, r azboiul de partizani. . Si spui ca tnarul s-a purtat frumos? Istoriseste-mi tot, tot, Trville, stii ce mult mi plac povestirile cu razboaie si cu dueluri. Si sprijinindu-se ntr-un sold, regele Ludovic al XIII-lea si rasucimndru mustata. . Sire, . ncepu Trville, . dupa cum v-am mai spus, domnuld'Artagnan e aproape un c opil si cum n-are cinstea sa fie muschetar, purta haine civile; dndu-si seama ct e de tnar si mai mult, ca nu faceparte din Cor pul muschetarilor, soldatii domnului cardinal l-au poftit sase retraga, nainte de a ataca. . Ceea ce nseamna, Trville, . i curma vorba regele, . ca ei sntaceia care au atacat. . Asa este, sire, nu mai ncape nici o ndoiala; l-au somat deci sase retraga, dar e l le-a raspuns ca e muschetar cu sufletul credinciosmaiestatii sale si ca urmare va ramne alaturi de domnii muschetari. . Ce mai voinic! murmura regele. . Si ntr-adevar, a ramas cu ei, iar maiestatea voastra a dobndit un mnuitor de spada, fara seaman, caci el i-a dat lui Jussac aceagrozava lovitura , care-l scoate din sarite pe domnul cardinal. . El l-a ranit pe Jussac? . se minuna regele, . el, copilul? Trville, nu se poate! . Totusi este asa cum am cinstea sa spun maiestatii voastre. . Jussac, una dintre cele mai strasnice spade ale regalului! . Da, sire, si-a gasit nasul! . Vreau sa-l vad pe tnarul acesta, Trville, vreau sa-l vad, si dacase poate face c eva pentru el, sa vedem ce-i de facut. . Cnd va binevoi maiestatea voastra sa-l primeasca? . Mine, la amiaza, Trville. . Sa-l aduc numai pe el?

. Nu, adu-mi-i pe toti patru deodata; vreau sa le multumesctuturora mpreuna: oame nii credinciosi snt rari, Trville, si credintatrebuie rasplatita. . Cnd va bate douasprezece, sire, vom fi la Luvru. . Dar pe scara mica, Trville, pe scara mica. Asa ca sa nu aflecardinalul... . Da, sire. . ntelegi, Trville, un edict e totusi un edict; la urma urmei, duelule oprit. . Dar aceasta ciocnire, sire, iese din marginile obisnuite ale unuiduel, e o ade varata ncaierare si ca dovada, erau cinci oameni ai cardinalului mpotriva celor trei muschetari ai mei si a domnuluid'Artagnan. . Asa e, . starui regele, totusi, Trville, veniti mai bine pe scara mica. Trville zmbi: dobndise destul de mult facnd ca acest copil sa serazvrateasca mpotriva stapnului; si saluta respectuos suveranul siceru ngaduinta sa plece. n aceeasi seara, li s-a adus la cunostinta celor trei muschetari cinstea ce li se facea. Dar cum l cunosteau de multa vreme pe rege, nu s-au prea nflacarat. D'Artagnan nsa, cu nchipuirea lui gascona, siplasmui fericir ea care-l astepta n viitor si-si trecu toata noaptea visndminunatii, cu ochii desc hisi. Nerabdator, la opt dimineata era acasa laAthos. l gasi pe muschetar mbracat si gata de plecare. Cum ntlnirea larege era hotarta abia pentru amiaza, Athos se ntelesese cu Porthos siAramis sa joace o partida de "paum e"13 ntr-o spelunca din preajmagrajdurilor Luxemburgului. Athos l pofti pe d'Artag nan sa-i nsoteasca, si cu toate ca n-avea habar de acest joc, pe care nu-l jucase nca, primitotusi, n estiind ce sa faca n rastimpul de la noua dimineata, ct eraatunci, si pna la douasp rezece. Cei doi muschetari sosisera acolo dinainte si si zvrleau mingea. Athos, care era foarte iscusit n jocuri de tot felul, trecu mpreuna cud'Artagnan d e partea cealalta si partida ncepu. Dar, de la primalovitura, desi juca cu mna stng a, si dadu seama ca rana lui era preaproaspata pentru a-si putea ngadui asemenea s fortare. D'Artagnanramase asadar singur, recunoscnd ca e prea nendemnatic pentru af ace fata unei partide serioase; jucatorii si aruncara mai departemingea, fara sa mai tina vreo socoteala. Dar una din mingi, aruncata de palma herculeana a lui Porthos, trecu att de aproape de obrazul lui d'Artagnan, nct l puse pe gnduri: daca, n loc sa treaca pe lnga obraz, mingea l-ar fi lovit n plin, audienta lui s-ar fi dus de rpa, caci de buna seama nu s-ar mai fi pututnfatisa la rege. Si cum n nchipuirea lui gascona, de aceasta audienta 13 Jeu de paume . joc cu mingea, asemanator tenisului de azi.

atrna tot viitorul, d'Artagnan saluta cuviincios pe Porthos si pe Aramis, spunnd ca nu va mai juca cu ei dect atunci cnd va fi n stare sa le tinapiept; se dus e deci sa ia loc lnga funia despartitoare, printre ceilaltiprivitori.

Din nefericire pentru d'Artagnan, printre cei de fata se gasea unostas al cardin alului care, fierbnd nca de mnie dupa nfrngereasuferita n ajun de catre tovarasii lui se hotarse sa foloseasca ntiulprilej pentru a-i razbuna. Socotind deci ca prilejul se ivise, se ntoarsecatre vecinul lui, graind: . Nu-i de mirare ca tnarul s-a temut de o minge; fara ndoiala, eun ucenic muscheta r. D'Artagnan se rasuci ca muscat de sarpe, si-l pironi cu privirea pesoldatul din garda, care rostise cuvintele de ocara. . Pe toti dumnezeii, . urma acesta, rasucindu-si tantos mustata, . uita-te la mine pna n-oi mai putea, domnisorule, am spus ce-amspus si gata. . Si fiinca ce ai spus e prea limpede ca sa mai fie nevoie de vreotalmacire, . i sopti d'Artagnan, . te-as ruga sa ma urmezi. . Si cnd ma rog? ntreba ostasul, la fel de batjocoritor. . Chiar acum, daca binevoiesti. . Cred ca trebuie sa stii cine snt! . Eu? Habar n-am si putin mi pasa. . Foarte rau, daca mi-ai cunoaste numele, poate c-ai fi mai putinpripit. . Cum te cheama? . Bernajoux, sluga dumitale. . Foarte bine, domnule Bernajoux, . spuse linistit d'Artagnan, . te voi astepta la iesire! . Poftim, domnule, te urmez. . Mai ncetisor, domnul meu, sa nu ne vada cineva ca iesim mpreuna; ti dai doar seama ca pentru ceea ce ne-am pus noi n gndprea multa lume ne-a r stingheri. . Fie, raspunse ostasul, mirat ca numele lui nu-l daduse nca gatape tnar. ntr-adevar numele lui Bernajoux era cunoscut de toata lumea, afara poate de d'Artagnan. caci era unul dintre cele ce se ntlneaumereu n ncaieraril e zilnice pe care toate edictele regelui si alecardinalului nu izbutisera sa le stavileasca. Porthos si Aramis erau att de prinsi de jocul lor si Athos i urmareacu atta luare a minte, nct nici unul din ei nu vazura iesind pe tnarullor tovaras care, asa cum i sp usese ostasului din garda eminentei sale, se oprise n poarta; peste cteva clipe celalalt cobor la rndul lui. Cumn-avea vreme d e pierdut din pricina audientei la rege, d'Artagnanarunca o privire mprejur si va znd ca strada e pustie, spusepotrivnicului: . Zau, mare noroc pe dumneata, desi te numesti Bernajoux, ca

n-ai de-a face dect cu un ucenic muschetar; totusi, fii pe pace, mi voida toata si linta. n garda! . Dar, . grai cel pe care d'Artagnan l ntarita astfel, . cred calocul e prost ales si ca ne-ar fi mai la ndemna ndaratul, mnastiriiSaint-Germain sau pe Pr-aux-Clercs. . E foarte drept ceea ce spui, . i raspunse d'Artagnan, . dinnefericire n-am dect putina vreme de pierdut; cnd o batedouasprezece trebuie sa fiu la o ntlnire. n garda , deci, domnule, ngarda! Bernajoux nu era omul care sa primeasca de doua ori un astfel dendemn. n aceeasi c lipa, spada i straluci n mna si se napusti asuprapotrivnicului sau, nadajduind sa-l nfricoseze, de tnar ce era.

D'Artagnan si facuse nsa n ajun ucenicia si proaspat iesit dinvalurile victoriei, u mflndu-se n pene la gndul norocului care-l astepta, era hotart sa nu dea nici un pas ndarat; cele doua spade sencrucisara din plin si c um d'Artagnan nu se clintea din loc, adversarula fost silit sa se retraga el cu un pas. Prinznd momentul n care, datorita acestei miscari, spada lui Bernajoux se abatuse de la liniacuvenita, d'Artagnan degaja, fanda si lovi adversarul n umar. ndatadupa aceea, d'Artagnan dadu la rndul lui cu un pas napoi, naltndu-sispada; dar Bernajoux i striga ca nu e nimic si, fandnd orbeste, senfipse singur n taisul spadei lui d'Artagnan. Totusi, se mai tinea ncap e picioare, si fara sa se dea nvins, se tra nspre palatul domnului dela Trmouille, p rintre slujitorii caruia se afla o ruda de-a lui. Nedndu-siseama de gravitatea ul timei lovituri, pe care i-o daduse potrivnicului, d'Artagnan nu-l slabea o clipa si se pregatea sa-l rapuna cu o a treialovitura. Dar, la auzul zgomotului ce se ridica din strada si ajungea pnala jucatori, doi p rieteni ai lui Bernajoux, care-l auzisera vorbind cud'Artagnan si-i vazusera ies ind mpreuna, se repezira afara cu spada nmna, tabarnd asupra nvingatorului. Numaidect sa, Athos, Porthossi Aramis se ivira ca din pamnt si n clipa cnd cei doi ostasi aic ardinalului se napusteau asupra tnarului lor prieten, ceilalti i silira, sase ntoar ca spre ei. Tot atunci se prabusi si Bernajoux; cum erau nsanumai doi mpotriva a p atru muschetari, ostasii ncepura sa strige: "Ajutor, palatul Trmouille! Ajutor!" La auzul acestor strigate, cei dinpalat dadu ra buzna afara, tabarnd asupra muschetarilor care, la rndullor, ncepusera si ei sa strige: "Ajutor, muschetari, ajutor!" De obicei, strigatul acesta nu rasuna n desert, caci muschetariierau cunoscuti dr ept dusmani ai cardinalului si iubiti tocmai pentru uralor mpotriva acestuia. De aceea, ostasii celorlalte companii de garda, diferite de ale ducelui Rosu, cum i spusese Aramis, luau ndeobstepartea muschetari lor regelui, n astfel de ncaierari. Din cei trei ostasiai garzii domnului des Essa rts care tocmai treceau pe acolo, doi sariran ajutorul celor patru tovarasi de ar me, n vreme ce al treilea alerga lapalatul domnului de Trville, strignd: "Ajutor, m uschetari, ajutor!" Cade obicei, palatul domnului de Trville era ntesat cu soldati facnd

parte din aceeasi trupa; acestia se repezira n ajutorul tovarasilor lor; ncaierarea se ntinse, muschetarii fiind nsa cei mai tari; ostasii cardinalului si slujitorii domnului de La Trmouille se retrasera n palatsi ferecas era portile tocmai la vreme, mpiedicnd astfel pe dusmani sadea buzna nauntru o data cu ei. Ct priveste ranitul, el fusese dus de lanceput n palat, si dupa, cum am mai spus, ntr-o stare destul degrava. Tulburarea muschetarilor si a aliatilor lor atinsese culmea; ncepusera chiar sa chibzuiasca daca n-ar fi trebuit sa dea focpalatului, pentru a pedepsi neobrazarea slujitorilor domnului de LaTrmouille, care tabarsera pe musch etarii regelui. Propunerea fuseserostita si primita cu nflacarare, cnd, din ferici re, se auzira unsprezecebatai ale ornicului; d'Artagnan si tovarasii lui si amint ira de audienta sicum le-ar fi parut rau sa nu ia parte la asemenea minunata isp rava, eiizbutira sa potoleasca oamenii. Se multumira deci sa arunce ctivabolovani din caldarm n portile palatului, dar portile nu se clintira; ncepea sa fie plicticos. De altminteri, cei care trebuiau sa fie privitidrept cap ii acestei ispravi, parasisera de cteva clipe pe ceilalti si sendreptau spre palat ul domnului de Trville, care, nstiintat de aceastanoua pacoste, i astepta nerabdato r. . Repede la Luvru . le spuse el, . la Luvru fara sa pierdem niciun moment; sa nce rcam sa-l vedem pe rege nainte sa-i fi spus cevacardinalul; i vom nfatisa lucrurile ca o urmare a afacerii de ieri si amndoua vor trece odata. nsotit de cei patru tineri, domnul de Trville se ndrepta deci spreLuvru, dar, care nu fu mirarea capeteniei muschetarilor, cnd i se vestica regele era plecat la o vn atoare de cerbi n padurea Saint-Germain. Domnul de Trville ceru sa auda de doua ori aceasta stire si de fiecare data tovarasii lui l vazura cum paleste. . Maiestatea sa, . ntreba el, . avea de gnd nca de ieri samearga la aceasta vnatoare ? . Nu, excelenta, . i raspunse cameristul regelui, . azi dimineatamaestrul de vnato are al palatului a venit sa dea de stire ca pestenoapte un cerb fusese ademenit n adins pentru maiestatea sa. Regelea raspuns nti ca nu se va duce; pe urma nu s-a p utut mpotrivi placeriiacestei vnatori si dupa ce a luat masa, a plecat. . Regele l-a vazut pe cardinal? mai ntreba domnul de Trville. . Pe ct se pare, cred ca da, . raspunse cameristul, . am vazutazi dimineata caii n hamati la caleasca eminentei sale; am ntrebat unde pleaca si mi s-a raspuns: la Saint-Germain. . Ne-au luat-o altii nainte, grai domnul de Trville. Domnilor, l voivedea diseara p e rege; dar n ceea ce va priveste, eu nu va sfatuiescsa mai staruiti. Sfatul era prea cntarit si ndeosebi venea de la un om care-lcunostea prea bine pe rege, pentru ca cei patru tineri sa ncerce ompotrivire. Domnul de Trville i pofti de ci sa se duca fiecare acasa si

sa astepte vestile lui. ntors n palatul sau, domnul de Trville se gndi ca va trebui sa-sifaca toate nsemnaril e, ca sa nainteze cel dinti, plngerea. Trimise peun slujitor la domnul de La Trmouil le cu o scrisoare prin care-l ruga saizgoneasca de la el pe soldatul din garda d omnului cardinal si sa-sidojeneasca oamenii pentru ndrazneala de a fi tabart asupr amuschetarilor. Dar domnul de La Trmouille, ntartat de scutierul sau, ruda dupa cum se stie cu Bernajoux, puse sa i se raspunda ca nicidomnul de Trvill e, nici muschetarii lui nu erau ndreptatiti sa seplnga, ci dimpotriva, el ar fi av ut dreptul s-o faca, deoarecemuschetarii au fost cei care s-au napustit, au rani t pe oamenii lui si aumai vrut sa dea foc si palatului. Nentelegerea dintre cei d oi nobili s-arfi putut prelungi timp ndelungat, fiecare trebuind fireste sa tina mortisla parerea lui, dar domnul de Trville se opri asupra unui mijloc menit apun e capat nentelegerii: sa mearga, el nsusi, la domnul de LaTrmouille. Se duse deci fara ntrziere la palatul acestuia din urma si ceru safie anuntat. Cei doi nobili se salutara cu multa cuviinta, caci daca ntre ei nu se legase prietenie, n schimb se pretuiau unul pe altul. Amndoi eraubarbati inimosi, de cuvnt si deoarece domnul de La Trmouille, protestant si arareori vazut la curtea regala, nu facea parte din nici otagma, e l nu aducea n cercul cunostintelor sale nici o prejudecata. Dedata aceasta totusi , primirea, desi cuviincioasa, a fost mai rece ca deobicei. . Domnule, . ncepu de Trville, . fiecare din noi crede ca avema ne plnge unul de ce lalalt. Si atunci am venit chiar eu ca sa limpezimmpreuna aceasta nentelegere. . Bucuros, . raspunse domnul de la Trmouille, . dar va spundinainte ca am fost bi ne informat si ca ntreaga vina o poartamuschetarii dumneavoastra. . Snteti un om drept si cu prea multa judecata, domnule, . urmade Trville, . pentr u ca sa nu primiti propunerea pe care as vrea sav-o fac. . Poftim, domnule, va ascult. . Cum se simte domnul Bernajoux, ruda scutieruluidumneavoastra? . Foarte rau, domnule. Afara de lovitura care i-a nimerit bratul, si care nu-i prea periculoasa, a mai primit alta care i-a strapuns plamnul, asa ca medicul nu trage mare nadejde. . Dar ranitul nu si-a pierdut cunostinta? . Nu, de loc. . Vorbeste? . Greu, dar vorbeste. . Ei bine, domnule, sa ne ducem la capatiul lui. Sa-l rugamstaruitor, sa marturis easca adevarul n numele Celui-de-Sus, n fata

caruia poate ca va fi chemat. l iau pe el judecator al propriei lui pricinisi voi da crezare celor ce va spune. Domnul de La Trmouille chibzui o clipa; deoarece ar fi fost greu defacut o propun ere mai nteleapta, se hotar sa primeasca. Amndoi coborra n odaia n care zacea ranitul. Vazndu-i pe cei doisimandicosi barbati c are intrau la el, Bernajoux ncerca sa se ridice ncapul oaselor, dar era prea slab; istovit de sfortarea ce-o facuse, cazula loc, aproape n nesimtire. Domnul de La Trmouille se apropie de el si-i dadu sa miroasasaruri care-l nviorara . Domnul de Trville, nevrnd sa i se aduca vina de a fi nrurit bolnavul, l ruga pe domnul de la Trmouille sa-i punachiar el ntrebaril e. Ceea ce banuise domnul de Trville se petrecu ntocmai, n pragulmortii, asa cum se si mtea Bernajoux, nici prin gnd nu i-ar fi trecut satainuiasca macar o clipa adevar ul; povesti deci celor doi nobili lucrurilentocmai cum se petrecusera. Era ceea ce voise si domnul de Trville; dupa ce-i ura lui Bernajouxgrabnica nsanat osire. si lua ramas bun de la domnul de La Trmouille, se ntoarse acasa si trimise vorba celor patru prieteni ca-i asteapta lamasa. Domnul de Trville primea lumea cea mai alesa, de altminterinumai anticardinalisti . Se ntelege deci ca n tot timpul mesei n-a fostvorba dect de cele doua nfrngeri sufe rite de soldatii eminentei sale. Si, cum d'Artagnan fusese eroul acestor doua zile mplinite, asupra luise ngramadir a toate laudele, pe care Athos, Porthos si Aramis i lelasara pe seama nu numai c a buni prieteni, ci si ca oameni care-siavusesera destul de des partea lor, pent ru ca sa-l lase sa-i vina si luirndul. Catre ora sase dupa-amiaza, domnule de Trville i nstiinta ca vatrebui sa plece la L uvru; dar, cum ora audientei la maiestatea satrecuse, n loc sa caute a intra pe s cara mica, el lua loc mpreuna cucei patru tineri n anticamera. Regele nu se ntorses e nca de lavnatoare. Tinerii nostri asteptau cam de vreo jumatate de ceas, amestecati printre ceata curtenilor, cnd deodata toate usile sedeschisera si un g las vesti sosirea maiestatii sale. Auzind ca regelesoseste, d'Artagnan simti tre cndu-i fiori din crestet pna n talpi. nclipele urmatoare trebuia, dupa cum i se pare a lui, sa i se hotarascasoarta. si pironi ngrijorat ochii asupra usii pe care treb uia sa intre suveranul. Ludovic al XlII-lea se ivi n fruntea celorlalti; purta haine vnatoresti, cizme nalte, era plin nca de colb si tinea n mna o biciusca. De laprima aruncatura d e ochi, d'Artagnan si dadu seama ca regelui i tunasi-i fulgera. Aceste toane, orict de oglindite ar fi fost pe fata maiestatii sale, nu-i mpiedicara pe curteni sa se nsire n calea lui: n anticamereleregale tot mai bin e e sa fii privit cu ochi mniosi dect sa nu fii privit de

fel. Fara sa sovaie deci o clipa, cei trei muschetari facura un pas nainte, n vreme ce d'Artagnan, dimpotriva, statea pitit ndaratul lor; dardesi cunostea per sonal pe Athos, Porthos si Aramis, regele trecu prinfata lor fara sa se uite la ei sau sa le spuna vreun cuvnt, ca si cum nui-ar fi vazut niciodata pna atunci. Ct despre domnul de Trville, cndprivirea regelui se opri o clipa asupra lui, el o nfru nta att de staruitor, nct regele a fost acela care si-a ntors ochii n alta parte; dupa aceea, mormaind de zor, maiestatea sa intra n apartamentul sau. . Lucrurile merg prost, . sopti Athos zmbind, . ne-am ars si dedata asta: nu fi facuti cavaleri ai ordinului. . Asteptati aici zece minute, . i sfatui domnul de Trville, . dacadupa zece nu ma vedeti iesind, ntoarceti-va la mine acasa cacidegeaba ati astepta mai . Cei patru tineri asteptara zece minute, un sfert de ora, douazeci deminute si znd ca domnul de Trville nu se mai ntoarce, plecara, foarte ngrijorati de ce putea sa se ntmple. vom minute mult va

Domnul de Trville intrase n cabinetul regelui, unde gasise pemaiestatea sa seznd ntr -un fotoliu si lovindu-si cizmele cu mnerul biciustei, ceea ce nu l-a mpiedicat pe capitanul muschetarilor sa-lntrebe cu cel m ai netulburat snge rece cum i mai merge cusanatatea. . Prost, domnule, prost, . raspunse regele, . mor de plictiseala! Era ntr-adevar cea mai grea boala de care suferea Ludovic alXlII-lea, caruia i se ntmpla sa cheme adesea lnga el pe unul dintrecurteni si lundu-l la fereastra, sa-i spuna: "Domnule cutare, hai sa neplictisim mpreuna".

. Cum, maiestatea voastra se plictiseste? se mira domnul deTrville. N-a petrecut bine azi, la vnatoare? . Frumoasa petrecere, domnule! Toate se duc de rpa, pe sufletulmeu daca mai stiu: sau vnatul nu mai lasa dra, sau cinii nu mai au nas. Strnim un cerb de zece ani, l gonim sase ceasuri n sir si cnd sa-lncoltim, cnd s puna Saint-Simon goarna la gura, ca sa vesteasca isprava, tranc, toata haita o apuca razna pe urmele unui cerbusor denimic! Ai sa vezi ca voi fi silit sa ma las de vnatoarea cu cini, dupacum m-am lasat si de vnatoarea de soimi. Ah, domnule de Trville, snt un rege fara noroc! Mai aveam doar un singur soim si mi-a murit siel alaltaie ri. . ntr-adevar, sire, va nteleg disperarea si e mare nenorocire dar, pe ct mi pare, tot v-au mai ramas o groaza de soimari, de ulii si desoimi. . Dar nici un singur om care sa-i nvete; soimarii dispar, n-am mairamas dect eu ca re sa cunosc arta vnatului. Dupa mine n-o sa mai fienimic, o sa se vneze numai cu laturi si cu tot soiul de capcane! Macarde-as avea vreme sa nvat eu pe altii! Dar , uite ca domnul cardinal nuvrea sa ma slabeasca nici o clipa, tine sa-mi vorbea sca ba de Spania, ba de Austria, ba de Anglia. Si pentru ca veni vorba de domnul

cardinal, trebuie sa-ti spun, domnule de Trville, ca snt foartenemultumit de dumne ata. Domnul de Trville astepta ca regele sa-si dea drumul. l cunosteape rege de multa v reme; ntelesese ca toate vaicarelile nu erau dect opregatire, un soi de ndemn n scop de a se mbarbata singur, si caacolo unde ajunsese n cele din urma, era tocmai und e voia sa ajunga. . Si prin ce am pacatuit, nefericitul de mine, ca sa nu mai fiu peplacul maiesta tii voastre? ntreba domnul de Trville, facndu-se ca ecum nu se poate mai mirat. . Asa ti ndeplinesti sarcinile dumitale, domnule? urma regele, fara a raspunde fatis la ntrebarea domnului de Trville; pentru astate-am numit eu capitanul muschetarilor mei? Pentru ca sa asasinezeun om, sa ridice n sus o mahal a ntreaga si sa dea foc Parisului, fara cadumneata sa scapi un singur cuvnt? De al tminteri, . adauga regele, . fara ndoiala ca ma grabesc sa dau vina pe dumneata, fara ndoialaca zurbagiii sta u la nchisoare si ca ai venit sa-mi dai de stire ca s-afacut dreptate. . Sire, . raspunse linistit domnul de Trville, . dimpotriva, eu vincu rugamintea sa faceti dreptate. . mpotriva cui? ntreba regele. . mpotriva defaimatorilor, raspunse domnul de Trville. . Ah, iata n sfrsit ceva cu totul nou, se mira regele. N-o sa-mi spuica cei trei b lestemati de muschetari ai dumitale, Athos, Porthos si Aramis, mpreuna cu tinerelul dumitale din Bearn, n-au tabart ca nistebezmetici asu pra bietului Bernajoux si nu l-au chinuit n asa hal, nctpoate ca pe cnd noi vorbim, el si da sufletul? N-o sa-mi spui ca peurma n-au luat cu asalt palatul ducelui de La Trmouille si ca n-au vrutsa-i dea foc! Ceea ce n vreme de razboi n-ar fi prea mare nenorocire, dat fiind ca acolo-i cuib de hughenoti, dar pe vreme de pace asta poatefi pilda nepotrivita. Ia spune, cred ca n-o sa negi toate astea! . Si cine v-a povestit atare frumuseti, sire? ntreba netulburatdomnul de Trville. . Cine mi-a povestit atare frumuseti, domnule? Cine altul dect celce vegheaza cnd eu dorm, care lucreaza cnd eu ma distrez, carecrmuieste nauntrul si n afara regelui, n Franta ca si n toata Europa? . Maiestatea voastra vrea sa vorbeasca fara ndoiala de Dumnezeu, . spuse domnul de Trville, . caci nu stiu dect peDumnezeu care sa fie att de sus, deasupra maiestatii sale. . Nu, domnule, vreau sa vorbesc de stlpul statului, de singurulmeu slujitor, de s ingurul meu prieten, de domnul cardinal. . Eminenta sa nu este sfintia sa papa. . Ce vrei sa spui, domnule? . Ca numai papa nu poate gresi niciodata si aceasta virtute n-o ausi cardinalii. . Vrei sa spui ca ma nseala, vrei sa spui ca ma tradeaza? Va sazica dai vina pe e l? Haide, spune, marturiseste sincer ca dai vina pe el.

. Nu, sire, spun numai ca se nsala; spun ca n-a fost bine informat; spun ca s-a grabit sa nvinuiasca pe muschetarii maiestatii sale fata decare este nedrept si ca stirile nu le-a luat din izvoarele cele mainimerite. . nvinuirea o aduce chiar domnul de La Trmouille, ducele nsusi. Poftim, mai poti raspunde ceva? . As putea sa raspund, sire, ca e prea legat de toata chestiuneaasta pentru a fi un martor, cu totul nepartinitor; dar departe de mine, sire, asemenea gnd; l cunosc pe duce drept un gentilom de cuvnt si-ivoi primi martu ria; cu o conditie nsa... . Care anume? . Ca maiestatea voastra sa-l cheme si sa-i puna ntrebari, darnumai maiestatea voa stra, ntre patru ochi, fara martori, iar pe urmasa ma primeasca din nou pe mine, n data ce-l va fi vazut pe duce. . Bucuros, . zise regele, . si vei pune temei pe spusele domnuluide La Trmouille? . Da, sire. . Vei primi hotarrea lui? . O voi primi. . Si te vei nvoi sa-i dai despagubirile ce va cere? . Fara ndoiala. . La Chesnaye! . striga regele, . La Chesnaye! Cameristul de ncredere al lui Ludovic al XIII-lea, care statea de veghe tot timpul la usa, intra. . La Chesnaye! . porunci regele, . sa se duca cineva sa-l chemenumaidect pe domnu l de La Trmouille; vreau sa-i vorbesc chiar n seara asta. . Maiestatea sa mi da cuvntul ca nu va vedea pe nimeni ntredomnul de La Trmouille si mine? . Pe nimeni, cuvntul meu de gentilom. . Pe mine atunci, sire. . Pe mine. . La ce ora binevoieste a hotar maiestatea voastra? . La orice ora doresti. . Dar daca vin prea devreme mi-e teama sa nu trezesc din somnpe maiestatea voast ra. . Sa ma trezesti? Crezi ca eu dorm? Nu mai dorm, domnule, visez uneori, atta tot. Vino deci, ct de dimineata vrei, la sapte; dar vai dedumneata, d aca muschetarii dumitale-s vinovati! . Daca muschetarii mei snt vinovati, sire, vinovatii vor fi dati pemna maiestatii voastre, care va porunci n privinta lor dupa bunul sauplac. Mai doreste altceva m ajestatea voastra? Sa spuna, snt gata sama supun, . Nu, domnul meu, nu, si afla ca nu zadarnic mi se spune Ludoviccel Drept. Pe min e, deci, domnule, pe mine. . Pna atunci, Dumnezeu sa va aiba n paza lui, sire!

Orict de putin a dormit regele peste noapte, domnul de Trville adormit si mai puti n; trimisese veste chiar n seara aceea celor treimuschetari si tovarasului lor, s a fie la el a doua zi dimineata, la sase sijumatate. i lua cu el, fara a le desta inui nimic, neascunznd nsa canorocul lor si chiar al lui, atrna de o aruncatura de zar. Ajunsi la poalele scarii mici, i lasa sa astepte acolo; daca regele armai fi fost suparat, atunci ei s-ar fi putut ndeparta fara a fi vazuti; daca regele binevoia sa-i primeasca, era usor sa trimita si sa-i cheme. Cnd a intrat n anticamera particulara a regelui, domnul de Trvillea dat peste La Ch esnaye care-i aduse la cunostinta ca ducele de LaTrmouille nu fusese gasit acasa, n ajun, ca se ntorsese prea trziuspre a se putea nfatisa la Luvru, ca sosise tocmai atunci si ca n clipaaceea se gasea la rege. ntmplarea aceasta l bucura nespus de mult pe domnul Trville, ncredintat astfel ca nici un amestec strain nu se mai putea strecurantre marturia domnului de la Trmouille si el. ntr-adevar, abia trecura zece minute si usa cabinetului regal sedeschise; domnul de Trville vazu iesind pe ducele de La Trmouillecare, venind spre el, i spuse:

. Domnule de Trville, maiestatea sa a trimis sa ma caute ca sa stie cum s-au petrecut lucrurile la palatul meu, ieri dimineata. I-amspus adevar ul, adica i-am spus ca vina este a oamenilor mei si ca sntgata sa va cer scuze. F iindca v-am ntlnit, va rog sa le primiti si sa masocotiti printre prietenii de tot deauna ai domniei-voastre. . Domnule duce, . raspunse domnul de Trville. . aveam attancredere n lealitatea domn iei-voastre, nct n-am vrut alt aparator nfata maiestatii sale dect pe domnia-voastra . Vad ca nu m-am nselat siva multumesc pentru faptul ca se mai gaseste n Franta un om desprecare se poate spune, fara a da gres, ceea ce am spus eu despredomnia-v oastra. . Asa-i, asa-i, . zise regele, care ascultase ntre cele doua usiaceste cuvinte cu rtenitoare, . dar spune-i, Trville, daca el sesocoteste printre prietenii dumital e, atunci si eu as vrea sa ma numarprintre ai lui, dar ma neglijeaza . iata, se m plinesc n curnd trei anide cnd nu l-am vazut . si ca nu-l vad dect cnd trimit eu sa-l cheme. Spune-i toate astea din partea mea, caci snt lu-cruri pe care un regenu le poate spune chiar el. . Multumesc, sire, multumesc, . zise ducele, . dar maiestatea voastra sa fie ncredintata ca nu aceia pe care-i vede la orice ceas dinzi . binent eles nu spun asta pentru domnul de Trville . nu aceia isnt cei mai credinciosi. . Ah, ai auzit ce am spus, cu att mai bine, duce, cu att mai bine, urma regele, naintnd pna n prag. Ah, dumneata esti, Trville! Darunde-ti snt muschetar i? Nu ti-am spus alaltaieri sa vii cu ei la mine? Ce mai astepti? . Snt jos, sire, si daca ngaduiti. La Chesnaye le va spune sa urce.

. Da, da, sa vina numaidect, n curnd o sa sune opt si la nouaastept pe cineva. Cu b ine, domnule duce, si, mai cu seama, sa mai vii. Intra, Trville. Ducele saluta si iesi. n clipa n care deschidea usa, cei treimuschetari si d'Artag nan, nsotiti de La Chesnaye, se iveau n capulscarii. . Veniti, vitejii mei, . le spuse regele, . veniti, vreau sa vadojenesc. Muschetarii se apropiara, nclinndu-se, d'Artagnan se dadea dupa ei. . ...Cum dracu, . urma regele, . voi patru si ei sapte ostasi aigarzii eminentei sale, scosi din lupta numai n doua zile? E prea mult, domnilor, prea mult. Daca lucrurile or merge tot asa, eminenta sa va fisilita sa -si mprospateze compania peste trei saptamni, iar eu sa poruncesc aplicarea edictelor cu toata strasnicia. Unul, din ntmplare, nuzic, fie, dar sapte n doua zile, va spun, e prea de tot! . De aceea, sire, i vedeti att de ndurerati si de pocaiti. Vin saceara iertare maie statii voastre. . ndurerati si pocaiti! Hm . facu regele . nu prea ma bizui pechipurile lor ipocr ite; mai ales e acolo un cap de gascon. Vino ncoa`, domnule! D'Artagnan, care ntelese ca el era cel poftit, se apropie, lundu-si omutra din cel e mai disperate. . Ia uite! Ce-mi spuneai dumneata ca-i tnar? E un copil, domnulede Trville, un ade varat copil! Adica el i-a dat lui Jussac lovitura aceeastrasnica de spada? . Si celelalte doua frumoase lovituri lui Bernajoux. . Adevarat? . Fara a mai pune la socoteala, . zise Athos, . ca daca nu mascotea din minile lu i Cahusac, n-as mai avea acum cinstea sa fac naintea maiestatii voastre prea umila mea plecaciune. . Dar e dracul pe pamnt bearnezul asta! La naiba, domnule deTrville, cum ar fi zis regele, raposatul meu tata: "n meseria astatrebuie sa-ti gauresti o groaza de ha ine si sa-ti frngi o groaza despade!" Si gasconii au ramas oameni saraci, nu-i as a? . Sire, sa marturisim ca nu s-au descoperit nca zacaminte de aurn muntii lor, desi Cel-de-Sus le cam datora minunea asta, dreptrasplata pentru felul cum au spriji nit drepturile raposatului rege, tatalmaiestatii voastre. . Ceea ce nseamna ca si pe mine tot gasconii m-au facut rege, deoarece snt fiul tatalui meu, nu-i asa, Trville? Ei bine, asa e, nu zic nu! La Chesnaye, du-te si vezi daca scotocind prin buzunarele melegasesti patruz eci de pistoli, daca-i gasesti adu-mi-i aici. Si acum, haide, tinere, cu mna pe constiinta, spune-mi cum s-au petrecut toate. D'Artagnan povesti pna n cele mai mici amanunte patania dinajun; cum, neputnd sa do arma de bucurie ca va vedea pe maiestatea

sa, venise la prietenii lui cu trei ceasuri naintea orei pentru audienta; cum se dusesera mpreuna la localul de joc si cum, marturisindu-siteama de a fi lo vit n obraz de o minge, fusese luat n zeflemea deBernajoux, care era ct p-aci sa-si plateasca zeflemeaua cu viata, iardomnul de La Trmouille cu palatul, desi n-avea nici o vina. . Da, da, asa e, . murmura regele, . ducele mi-a povestit si el totasa. Bietul c ardinal! Sapte oameni n doua zile, si dintre cei mai scumpilui; dar, acum ajunge, domnilor, cred ca ma ntelegeti, ajunge! V-atirazbunat pentru patania din strada Frou si nca cu vrf si ndesat; acum trebuie sa va socotiti multumiti. . Daca maiestatea voastra este, atunci sntem si noi. . Da, snt, adauga regele, lund un pumn de aur din mna lui LaChesnaye si punndu-l n a lui d'Artagnan. Iata, . spuse el . o dovadaa multumirii mele. n acea vreme, vederile asupra mndriei, care si-au croit drum nzilele noastre, nu er au nca la moda. Un gentilom primea bani chiar dinmna regelui si nu se simtea de lo c umilit. D'Artagnan puse deci ceipatruzeci de pistoli n buzunar, fara nici un fe l de mofturi, ci dimpotriva, multumind calduros maiestatii sale. . Haide, . urma regele, privind ornicul . haide, acum ca-i opt sijumatate, pleca ti! Dupa cum v-am spus, astept pe cineva la ora noua. Va multumesc pentru credinta dumneavoastra, domnilor! Ma pot bizuipe ea, nu-i as a? . O, sire, . exclamara n cor cei patru prieteni, . ne-am lasa taiatin bucati pentr u maiestatea voastra. . Bine, bine, dar ramneti ntregi, e mai bine asa si o sa-mi fiti simie mai folosit ori. Trville, . adauga regele n soapta n vreme ceceilalti se retrageau, . cum nu ai loc n Corpul muschetarilor, si fiindcaam hotart ca trebuie un stagiu pentru a fi primit, trece-l pe tnarulacesta n garzile domnului des Essarts, cumnatul dumitale. La naiba, Trville, ma bucur cnd ma gndesc la mutra cardinalului; o sa facaspume, dar mi-e tot una; snt n dreptul meu. Si regele l saluta cu mna pe Trville, care iesi si se duse sa-sintlneasca muschetarii ; i gasi mpartind cu d'Artagnan cei patruzecide pistoli.

Iar cardinalul, dupa cum banuise si maiestatea sa, s-a mniatcumplit, att de cumpli t, nct vreme de opt zile nu s-a mai aratat lapartidele regale, ceea ce nu-l mpiedic a pe rege sa-l ntmpine cu ceamai fermecatoare cautatura sa-l ntrebe, de cte ori l nt a, cu cel mai mieros glas: . Spune-mi, domnule cardinal, cum o mai duc bietii Bernajoux siJussac, credincio sii eminentei voastre? Capitolul VII

ACASA LA MUSCHETARI Cnd a iesit din palatul Luvru, d'Artagnan si-a ntrebat prietenii centrebuintare sa dea partii lui de bani din cei patruzeci de pistoli; Athosl sfatui sa porunceasca un ospat gustos la Pomme-de-Pin, Porthos . sa-si ia un valet, iar Aramis . sa-si gaseasca o amanta potrivita. Ospatul a avut loc chiar n ziua aceea si valetul a servit la masa. Mncarurile au fost poruncite de Athos, iar de valet i-a facut rostPorthos. Era de bastina din Picardia; destoinicul muschetar l tocmise cu acest scop, n aceeasi zi, pe podul de la Tournelle unde-i gasisescuipnd n apa, c a sa strneasca rotocoale. Porthos fusese de parere ca aceasta ndeletnicire era dovada uneifiri asezate si v isatoare si-l luase cu el fara alta recomandatie. nfatisarea deosebita a gentilomului, n slujba caruia crezuse ca va fi, lcucerise pe Planchet . astfel se numea picardul. Simti o usoaradezamagire cnd si dadu seama c a locul acesta era luat de unconfrate, cu numele Mousqueton, si cnd Porthos nstiin tndu-l ca ngospodaria lui, desi nstarita, nu era loc pentru doi valeti, i spuse ca v atrebui sa intre n slujba lui d'Artagnan. Totusi, cnd vazuse prnzul datde stapnul lu i si pe acesta scotnd din buzunar un pumn de aur, pentru a plati socoteala, Planchet crezu ca daduse norocul peste el simultumi pr oniei ceresti ca nimerise un asemenea Cresus14. Starui n aceasta parere pna dupa ospat, din al carui belsug s-a pututdespagubi si el de lu ngile lui ajunari. Dar seara, cnd sa faca patul stapnului, visele desarte ale luiPlanchet se spulbera ra nemilos. n ntregul apartament, alcatuitdintr-un vestibul si un dormitor, nu se gasea dect un singur pat. Planchet se culca n vestibul pe o patura scoasa din patul luid'Artagnan si de car e d'Artagnan s-a lipsit n urma. La rndul lui, Athos avea un valet pe care-l mustruluise ntr-un chipcu totul deoseb it si care se numea Grimaud. Era groaznic de tacutacest gentilom. Vorbim binentel es de Athos. n cei cinci sau sase anide cnd traia n cea mai strnsa prietenie cu Port hos si Aramis, acestia lvazusera deseori zmbind, dar niciodata nu-l auzisera rznd. F razele lui erau scurte si expresive, spunnd totdeauna ceea ce voiau sa spuna sinimic mai mul t, nici o slefuiala, nici o nfloritura, nici un fel de ocol. Conversatia lui tinea la fapt, nlaturnd episodul. Desi Athos nu mplinise nca treizeci de ani, desi avea trupul simintea deopotriva d e frumoase, nimeni nu-i stiuse vreodata vreoiubita. Niciodata nu aducea vorba de spre femei. Dar nici nu mpiedicape altii sa vorbeasca de ele n fata lui, desi se p utea vedea usor caacest soi de convorbire, la care el lua parte doar prin vorbe amare sicugetari sumbre, nu-i facea nici o placere. Cumpatarea, viata deschimnic si mutenia lui faceau din el aproape un batrn; pentru a nu-si 14 Cresus . rege al Lydiei, renumit prin bogatiile sale

iesi din deprinderi, l nvatase pe Grimaud sa-l nteleaga numai dinsemne sau din misc area buzelor. Nu-i vorbea dect n mprejurarihotartoare. Grimaud se temea de stapnu-sau ca de foc, desi se simtea strnslegat de el si-i ven era smerit ntelepciunea. Grimaud si nchipuiauneori ca i-a ghicit dorintele, se repe zea atunci sa i le mplineasca sifacea tocmai pe dos. Ca urmare Athos ridica din u meri si fara a semnia, l cam busea pe Grimaud. n zilele acelea, mai scotea cte ovorb a. Dupa cum s-a putut vedea, Porthos nu se potrivea ca fire cu Athos; nu numai ca vorbea mult, dar vorbea si tare; de altminteri, trebuie sa recunoastem, ce e drept: putin i pasa daca l asculta sau nu cineva; vorbea de dragul vorbei si de dragul de a se auzi vorbind; vorbeadespre orice, a fara de stiinte, marturisindu-si, pentru a se dezvinovati, ura nepotolita pe care o nutrea fata de carturari, nca din copilarie. Nuavea tinu ta nobila a lui Athos si simtamntul acestei inferioritati l mboldise la nceputul legaturii lor de prietenie, sa fie deseori nedreptcu acest ge ntilom, pe care se straduia din rasputeri sa-l ntreaca macarprin mndretea vesminte lor. Dar asa mbracat cum era, doar cu tunicade muschetar si prin nimic altceva de ct prin felul de a-si da capul pespate si de a pasi, Athos si lua ndata locul ce i se cuvenea, facnd peprea-gatitul Porthos sa ramna mult mai n umbra. Porthos se mngiau mplnd anticamera domnului de Trville cu rasunetul unor ispravi, despre care Athos nu pomenea niciodata; iar acum, dupa ce trecuse dela nalta magi stratura la nobletea ostaseasca, de la nevesticele judecatorilor la ale baronilor, Porthos se falea nici mai mult nici mai putincu o printesa str aina, care se prapadea dupa el. O veche zicala spune: "Cum e sacul si peticul". Sa trecem deci de lastapn la vale t. Mousqueton era un normand caruia stapnu-sau i schimbasepasnicul nume de Boniface n cel cu mult mai rasunator deMousqueton. Intrase n slujba la Porthos, cernd doar mbr acaminte silocuinta, dar nu de mntuiala, ci boieresti; mai ceru doua ore libere p ezi pentru a le folosi ntr-o ndeletnicire cu care sa faca fata celorlaltenevoi. Po rthos cazuse la nvoiala, trgul i mergea la inima. Din hainelevechi si din pelerinel e lui de schimb dadea sa faca tunici pentruMousqueton; multumita unui croitor is cusit, care-i ntorcea boarfele pedos, facndu-le ca noi, si a carui sotie era banui ta de a vrea sa-l coboare pe Porthos din fumurile lui aristocratice, Mousqueton aratafoarte bine cn d mergea n urma stapnului. Ct despre Aramis, al carui caracter socotim a-l fi descris destul deamanuntit, ca racter care de altminteri va putea fi urmarit ndesfasurarea lui la fel ca al celo rlalti prieteni, Aramis avea un valet cunumele Bazin. Pentru ca stapnul lui nutre a speranta de a sluji ntr-o zibiserica, el umbla vesnic mbracat n negru, asa cum tr ebuie sa sepoarte slujitorul unui om al bisericii. Bastinas din Berry, avea ntre

treizeci si cinci si patruzeci de ani, era blnd, linistit, durduliu, citeacarti c ucernice n ragazul ngaduit de stapn si cnd n-avea ncotro, pregatea, pentru ei doi, o cina cu putine feluri de bucate, dar strasnicde gusto asa. Altfel, mut, orb, surd si credincios pe viata si moarte. Si acum, cnd cunoastem, macar pe deasupra, stapnii si valetii, satrecem la locuint a fiecaruia dintre ei. Athos locuia n strada Frou, la doi pasi de Luxemburg; apartamentul lui, alcatuit din doua odai mici, cu mobila curatica, seafla ntr-o c ladire cu apartamente mobilate; gazda, tnara nca sifrumoasa ca o Snziana, i facea za darnic ochi dulci. Cteva ramasite ale unei falnice splendori apuse straluceau ici-colo pe peretii acestei modeste locuinte: astfel, de pilda, o spada bogat ncrustata n aur si argintcare, dupa nfati sare, data de pe vremea lui Francisc I si la care numaimnerul, batut n nestemate, facea cel putin doua sute de pistoli, spadape care totusi, n clipe de cumplita st rmtoare, Athos nu vrusese nicis-o puna zalog, nici s-o vnda. Multa vreme, Porthos rvnise la spadaaceasta. Ar fi dat zece ani din viata, numai s-o aiba. ntr-o zi, cnd avea ntlnire cu o ducesa, ncerca sa-i ceara lui Athos spada cu mprumut. Fara sa-i spuna vreun cuvnt, Athos si golibuzunarele, si strnse toa te bijuteriile, portofelele, eghiletele, lanturilede aur si i le oferi lui Porth os. Ct priveste nsa spada, i spuse Athos, earamnea pironita la locul pe care nu treb uia sa-l paraseasca dectnumai cnd stapnul ar fi parasit si el locuinta. n afara de s pada, se maiafla un portret al unui senior de pe vremea lui Henric al IlI-lea, nv esminte de o neasemuita eleganta si purtnd pe piept ordinul sfntuluiduh; portretul care aducea n liniile lui mari cu Athos, amintind acelasiaer de familie, marturi sea ca acel senior de mare vaza, cavaler al ordinelor regelui, era stramosul lui. n sfrsit, un cufaras, minunat ncrustat n aur si argint, purtndacelasi blazon ca cel d e pe spada si de pe portret, alcatuia o podoaba acaminului, podoaba grozav de ne potrivita cu celelalte lucruri. Athospurta totdeauna la el cheia acestui cufaras . ntr-o zi, cnd l deschise nfata lui Porthos, acesta putu sa vada ca nauntru erau num ai scrisori sidocumente; fara ndoiala, scrisori de dragoste si documente de famil ie. Porthos locuia ntr-un apartament foarte spatios, cu o fatadapompoasa n strada Vieu x Colombier. De cte ori trecea cu vreunprieten, prin fata ferestrelor lui . la un a din ele Mousqueton stateamereu n mare tinuta . Porthos si nalta capul, ridica mna si spunea: "Aici locuiesc eu!" Dar niciodata nu-l gasea cineva acasa; niciodata nupoftea pe nimeni sa urce la el asa ca nimeni nu putea banui, ct de ct, ce fel de bogatii se ascundeau ndaratul acelei stralucite fatade. Aramis locuia un mic apartament, alcatuit dintr-un salonas, osufragerie si un do rmitor; aceasta din urma ncapere ce se afla, cantreg apartamentul, la parter, dade a ntr-o gradinita racoroasa, verde, umbrita, n care privirea vecinilor nu putea patrunde. Ct priveste pe d'Artagnan stim n ce chip locuia si am facut

cunostinta si cu valetul sau, pe nume Planchet. D'Artagnan, care era foarte curios din fire, cum snt de altminteritoti cei nzestra ti cu geniul intrigii, se stradui din rasputeri sa afle cineerau numitii Athos, Porthos si Aramis; caci sub aceste porecle fiecaresi ascundea numele lui de genti lom, mai ales Athos, pe care-l simteaide la o posta a fi mare senior. l ntreba dec i pe Porthos, ca sa afle ceera cu Athos, si cu Aramis, iar pe Aramis, ca sa afle ce era cu Porthos. Din nefericire, nici Porthos nu stia din viata tacutului sau camarad dect ceea ce-i ajunsese la ureche. Se spunea ca ar fi ndurat marisuferinte pe urma unei legaturi de dragoste si ca o tradare groaznicaar fi otravit pentru totdeau na viata acestuia. Dar despre ce tradare eravorba? Nimeni n-avea habar. Dimpotriva, viata lui Porthos, o puteai ghici ca-n palma; afara doarde numele ad evarat, pe care numai domnul de Trville l stia, cum dealtfel le stia si pe ale cel orlalti doi prieteni. Trufas si flecar, Porthos erastraveziu ca un cristal. Un c ercetator nu s-ar fi putut nsela asupra luidect daca ar fi luat drept bun tot bine le ce spunea el singur despre el. Ct priveste pe Aramis, desi parea ca n-are nimic de ascuns, eratotusi burduf de t aine, raspundea anevoie la ntrebarile ce i se puneauasupra altora si nlatura de la sine pe cele privitoare la el nsusi. ntr-ozi, dupa ce-l descususe cu ntrebari asup ra lui Porthos si dupa ce aflasede zvonul privitor la legatura acestuia cu o pri ntesa, d'Artagnan, vru deasemenea sa prinda ceva si despre ispravile de inima al bastra ale celuicu care vorbea. . Dar dumneata, scumpul meu camarad, . i spuse el, . dumneata care vorbesti despre baroanele, contesele si printeselealtora? . Sa-mi fie cu iertare, . i curma vorba Aramis, . eu am vorbit fiindca Porthos vorbeste chiar el; toate minunatiile astea le-a povestitn gura ma re, n fata mea. Dar, crede-ma, scumpul meu domnd'Artagnan, daca le-as fi aflat de la altcineva, sau daca Porthos mi le-arfi ncredintat numai mie, n-ar fi fost duh ovnic mai mut ca mine. . Nu ma ndoiesc, . spuse d'Artagnan, . totusi, mi vine sa credca si dumneata te ai destul de bine cu blazoanele, dovada o anumita batista brodata careia i datorez cinstea de a te fi cunoscut. De data aceasta, Aramis nu se supara, ci cu un aer nespus demodest, i raspunse pr ieteneste: . Dragul meu, nu uita ca eu vreau sa mbrac haina bisericeasca sica fug de ispitir i lumesti. Batista pe care ai vazut-o nu mi-a fostncredintata mie, ci a uitat-o l a mine un prieten. A trebuit s-o iau ca sanu-l dea de gol nici pe el si nici pe doamna care-i e draga. n ceea cema priveste, eu n-am si nici nu vreau sa am vre-o iubita; urmez astfelpilda prea nteleapta a lui Athos, care nici el n-are nici un a. . La naiba, cum sa fii popa, cnd esti muschetar? . Muschetar provizoriu, cum spune cardinalul, muschetarvrnd-nevrnd, dar n suflet om al bisericii, crede-ma. Athos si Porthos

m-au facut muschetar, ca sa fac si eu ceva; tocmai cnd trebuia sa fiu hirotonisit, o mica ncurcatura cu... dar asta nu te intereseaza si eu ti rapesc un timp pretios. . Ba, ma intereseaza foarte mult! se mpotrivi d'Artagnan, sideocamdata n-am nimic de facut. . Da, dar eu am, . i raspunse Aramis, . trebuia sa-mi spunrugaciunile, pe urma tr ebuie sa compun cteva versuri pe care mi le-acerut doamna d'Aiguillon, dupa aceea trebuie sa trec pe stradaSaint-Honor ca sa cumpar dresuri rosii pentru doamna de Chevreuse. Asa ca vezi, dragul meu prieten, daca dumneata nu esti, n schimb eusnt tare grabit . Si ntinznd prieteneste mna tnarului sau camarad, Aramis sedesparti de el. n pofida oricaror stradanii, d'Artagnan nu putu sa afle mai multdespre noii sai p rieteni. Se multumi deci sa creada tot ce se spuneadespre trecutul lor, spernd ca viitorul sa-i aduca destainuiri mult maitemeinice si mai ntregi. Pna atunci, Atho s era pentru el un Achille, Porthos, era un Ajax si Aramis un Iosif. Altminteri, cei patru tineri duceau o viata vesela. Athos juca, dartotdeauna n se c. Totusi, nu mprumuta niciodata nici un gologan de laprietenii lui, desi si tinea mereu punga la cheremul lor; cnd i sentmpla sa joace pe cuvnt, a doua zi dimineata, la sase, trimitea sa fiesculat din somn creditorul ca sa-i achite datoria din a jun. Pe Porthos l apucau fierbintelile, daca se ntmpla sa cstige, eratantos si falnic; da ca pierdea, se facea nevazut cteva zile n sir, sidupa aceea se ntorcea, galbejit, s upt la fata, dar cu bani n buzunar. Aramis nu juca nsa niciodata. Era, de buna seama, cel mai tontmuschetar si cel ma i nesuferit oaspete cu putinta. Una-doua, el trebuiasa lucreze. Cteodata, n toiul unui ospat, cnd fiecare, ncalzit de vin side vorba, credea ca o sa mai stea la mas a nca doua-trei ore, Aramis se uita la ceasornic, se ridica si cu cel mai gratios surs si lua ramasbun ca sa s e duca, spunea el, si sa consulte un luminat teolog cu careavea ntlnire; alteori s e ntorcea acasa, ca sa scrie o lucrare si ruga peprietenii lui sa nu-l tulbure. n acele clipe, Athos si flutura acel fermecator zmbet melancolic, att de potrivit cu nobilul sau chip, iar Porthos tragea dusca dupadusca, jurnd ca Aramis nu va ajunge niciodata dect un biet popa detara. Si acum, dupa aceasta scurta privire asupra celor patru prieteni, sannodam firul povestirii noastre. Planchet, valetul lui d'Artagnan, si-a ndurat la nceput soarta cumarinimie; primea un franc si jumatate pe zi si vreme de o luna sentorcea acasa voios ca un pitigo i si plin de buna-vointa, pentru stapn. Cnd nsa vntul restristii se abatu peste gospodaria din strada Groparilor, adica atunci cnd cei zece pistoli ai regelui Ludovic al XlII-lea aufost mncati sau aproape mncati, Planchet dadu drumul unor vaicareli,

pe care Athos le gasea dezgustatoare, Porthos . neobrazate, iarAramis . caraghio ase. Athos l sfatui deci pe d'Artagnan sa-lizgoneasca pe netrebnic; Porthos tinea cu tot dinadinsul sa i se tragamai nti o sfnta de bataie, iar Aramis era de parere ca un stapntrebuie sa dea ascultare numai laudelor care i se aduc. . Va vine usor sa vorbiti asa, . facu d'Artagnan, . dumitale, Athos, care nu scoti o vorba cu Grimaud, care nu-i dai voie sa meneasca, si atunci n-ai cum sa te ciorovaiesti cu el; dumitale, Porthos, care traiesti pe picior mare si esti un zeu pentru Mousqueton; dumitale, n sfrsit, Aramis, care prins de mrejile studiilor preotesti tebucuri de adncul respect al lui Bazin, sluga blnda si smerita; dar eu, eu care n-am nici o slujba si nici mijloace de trai, eu care nu sntmuschetar si n ici macar ostean n vreo garda, ce pot face eu ca sa-isadesc n sufletul lui Planche t simpatie, teama sau respect? . Nu e gluma, . raspunsera tustrei prietenii, . cu valetii merge casi cu femeile : trebuie sa stii sa-i pui de la nceput la locul lor. Asa ca, gndeste-te bine! D'Artagnan se gndi bine, si, deocamdata, lua hotarrea sa-i traga omama de bataie l ui Planchet, fapt adus repede la ndeplinire cunsufletirea ce-o punea n toate. Dupa ce-l parui zdravan, l opri sa-siparaseasca slujba fara nvoirea stapnului caci, adau ga d'Artagnan, nuse poate ca ziua de mine sa nu-mi surda; astept iute-iute vremuri maibune. Tu ti-ai si gasit norocul daca rami lnga mine si snt prea bunstapn ca sa t e las sa-i dai cu piciorul, alungndu-te, asa cum vrei tu. Felul acesta de a se purta strni n muschetari un adnc respectpentru nalta diplomatie a lui d'Artagnan. Planchet se simti si elcoplesit de admiratie si nu mai pomeni de plecare. Cei patru tineri si duceau viata laolalta; d'Artagnan mprumutarepede deprinderile prietenilor, caci n-avusese nca vreme sa le aibape ale lui; abia sosit din provin cie, cazuse n mijlocul unei lumi cudesavrsire noua pentru el. Se sculau iarna pe la opt dimineata si vara pe la sase si se duceaula domnul de Trville, ca sa ia parola si sa vada cum mai mergtreburile. Desi nu era muschetar, d'Artagnan facea totusi slujba demuschetar cu o punctualitate uimitoare; era ve snic de garda, caci tineamereu tovarasie celui dintre cei trei prieteni care fac ea de garda. Lapalatul muschetarilor, toti l cunosteau si-l priveau ca pe un bunc amarad. Domnul de Trville, care-l pretuise de cum l vazuse si caruiai era foarte dr ag, nu nceta sa-l laude n fata regelui. La rndul lor, tustrei muschetarii l iubeau mult pe tnarul lorcamarad. Prietenia car e-i lega pe acesti patru barbati si nevoia ce-osimteau de a se vedea de trei sau de patru ori pe zi, fie pentru dueluri, fie pentru treburi, fie pentru petreceri, i faceau sa alerge unul dupaaltul, ca n iste umbre; dadeai mereu peste nedespartiti, cautndu-se, dela Luxemburg pna n piata Saint-Sulpice sau din strada VieuxColombier pna la Luxemburg.

n vremea asta, fagaduielile domnului de Trville si urmau drumul. ntr-o buna zi, regele porunci domnului cavaler des Essarts sa-lprimeasca pe d'Art agnan cadet n compania sa de garda. D'Artagnanmbraca, oftnd, uniforma pe care bucur os ar fi schimbat-o cu o tunicade muschetar, chiar cu pretul a zece ani din viat a. Dar domnul deTrville i fagadui aceasta favoare dupa stagiu de doi ani, stagiu c areputea fi scurtat, daca d'Artagnan ar fi avut prilejul de a-i aduce regeluicin e stie ce serviciu sau de a faptui cine stie ce stralucita isprava. nurma acestei fagaduieli, d'Artagnan se retrase si chiar de a doua zi sincepu slujba. Venise deci rndul lui Athos, Porthos si Aramis de a ramne lngad'Artagnan, cnd acesta facea de garda. Compania garzilor domnuluicavaler des Essarts primi n felul aces ta patru oameni n loc de unu, nziua cnd d'Artagnan intra n rndurile ei. Capitolul VIII O INTRIGA LA CURTE n vremea asta, cei patruzeci de pistoli ai regelui Ludovic al XlII-lea, dupa ce avusesera un nceput, au avut si un sfrsit, ca orice lucru dinlume; n urma a cestui sfrsit cei patru tineri ai nostri s-au vazut ajunsila mare strmtoare. Athos sprijinise ctva timp tovarasia cu proprii luibani. Porthos i luase locul si dator ita uneia din acele disparitii cu carese obisnuisera, putu mplini nevoile tuturor nca vreo doua saptamni; n sfrsit, venise si rndul lui Aramis, care primise cu multa bunavointasi care izbut ise, spunea el, sa faca rost de ctiva pistoli, din vnzareacartilor lui de teologie . Vrnd, nevrnd, trebuira sa ceara, ca de obicei, domnului de Trville, care le plati nainte de vreme o parte din solda; dar aceste sume nuputeau acoperi mult timp nevoile celor trei muschetari, care mai aveaun spinare o groaza de dat orii si ale unui soldat din garda, caren-avu-sese nca vreme sa le faca. n cele din urma, dndu-si seama ca se ngroase gluma, au strns cumari stradanii opt sa u zece pistoli, pe care Porthos i-a jucat. Dinnefericire, l urmarea ghinionul: pi erdu tot ce avea si alti douazeci sicinci de pistoli pe cuvnt de onoare. Lipsa se schimba atunci n saracie; urmati de valetii lor, flamnzi, colindau cheiurile si corpurile de garda, doar-doar or nimeri vreunprieten din a fara, care sa-i pofteasca la masa, caci, asa cum sustineaAramis, la vreme de bel sug e bine sa semeni ospete n dreapta sistnga, pentru ca, n nenorocire, sa poti cul ege si tu cteva. Athos a fost poftit de patru ori la masa si de fiecare data si-a luat cuel priet enii, mpreuna cu valetii lor. Porthos a putut face rost de saseinvitatii de care s-au bucurat si camarazii lui. Aramis de opt; dupa cum

am putut vedea si pna acum, Aramis era omul care tacea si facea. Ct priveste pe d'Artagnan, care nu cunostea pe nimeni n capitala, a dibuit doar un mic prnz cu ciocolata, la un preot de pe meleagurilelui si o cin a la un port-stindard din garda. si aduse nsa ceata ntreagaatt la preot, caruia i dad ura gata proviziile pe doua luni, ct si lacelalalt, care se arata la naltime; dar, cum spunea Planchet, numannci dect o data orict de mult ai mnca.

D'Artagnan se simti destul de umilit fiindca nu putuse face rostdect de un prnz si jumatate, caci gustarea de la preot nu putea fisocotita dect ca o jumatate de prn z . fata de ospetele pe care Athos, Porthos si Aramis izbutisera sa le descopere. Se socotea deci a fipovara pentru ei toti, uitnd n tinereasca sa buna-credinta, ca hranisentreaga tovarasie vreme de o luna; mintea lui iscoditoare ncepu sa seframnte. Chibzui adnc si ntelese pentru nti oara ca aceasta strnsantelegere ntre patru tineri, viteji, cutezatori si neobositi , ar fi trebuitsa aiba cu totul alt tel dect plimbari pe desalate, lectii de scri ma sisolticarii, cu mai mult sau mai putin duh. ntr-adevar, patru barbati ca ei, patru barbati credinciosi unul altuiacu trup si suflet, patru barbati gata sa se sprijine oricnd, fara sa deanici un pas ndarat, nd eplinind, de unul singur sau mpreuna, hotarrileluate laolalta, patru brate amenintn d cele patru puncte cardinale saundreptate spre aceeasi zare trebuiau negresit, f ie pe ascuns, fie lalumina zilei, fie pe sub pamnt, fie prin santuri, fie prin vi clenie, fie prinforta, sa-si croiasca drum spre telul catre care nazuiau, orict a r fi fostde bine pazit sau de ndepartat. Singurul lucru care-l mira pe d'Artagnan era ca pe nici unul din prietenii lui nu-l framntasera asemeneagnduri. n schimb, se gndea el pentru ei, si se gndea temeinic, chinuindu-si mintea ncotro sa ndrepte aceasta forta unica de patru orintarita, cu a jutorul careia nu se ndoia ca ar fi putut rasturna lumea, lafel ca si prghia pe ca re cauta Arhimede; cnd auzi deodata batai nusa, d'Artagnan l trezi pe Planchet si-i porunci sa deschida. Din cuvintele: "d'Artagnan l trezi pe Planchet", cititorul sa nu-sinchipuie ca era miez de noapte sau ca nu se luminase nca de ziua. Nicidecum! Tocmai batuse patru dupa-amiaza; cu doua ceasuri maidevreme, Planchet i ceruse stapnului de mncare, dar acesta iraspunse prin zicala: "Somnul tine loc de masa". Planchet prnzea deci, dormind adnc. Un barbat cu o mutra de rnd si aducnd a burghez intra n odaie. Drept desert, Planchet ar fi vrut grozav sa asculte convorbirea; darburghezul i s puse lui d'Artagnan ca avnd de gnd a-i face destainuiride seama, dorea sa ramna ntre patru ochi cu el. D'Artagnan l ndeparta deci pe Planchet si si pofti oaspetele sa ia loc. A urmat o clipa de tacere, n timpul careia cei doi barbati se privira, vrnd parca mai nti sa se cunoasca; d'Artagnan se nclina apoi, n

semn ca e gata sa asculte. . Am auzit vorbindu-se despre domnul d'Artagnan, ca de un tnarndraznet, . ncepu bur ghezul, . si faima asta de care se bucura pebuna dreptate, m-a ndemnat sa vin ca sa-i ncredintez o taina. . Vorbeste, domnule, vorbeste, l pofti d'Artagnan, al carui nas de copoi adulmeca un prilej norocos. Burghezul se opri iarasi, apoi urma: . Am o nevasta care vede de rufaria reginei, domnule, nu-i lipsitanici de cumint enie, nici de frumusete! M-au facut sa ma nsor cu ea, snt trei ani de atunci, desi avea doar o bruma de avere, pentru cadomnul de La Po rte, ofiterul care poarta mantia reginei, e nasul ei si oocroteste... . Pe urma? ntreba d'Artagnan. . Pe urma, . relua burghezul, . uite, domnule, nevasta-mea afost rapita ieri n zo ri, pe cnd iesea din odaia ei de lucru. . Si cine ti-a rapit nevasta? . N-as putea sa spun nimic sigur, domnule, dar banuiesc eu pecineva. . Si pe cine banuiesti dumneata? . Un barbat, care o urmarea de mai multa vreme. . Ei, dracie! . Dar daca vrei sa stii, domnule, . urma burghezul, . eu sntconvins ca nu-i atta d ragoste, ct politica n toata chestia asta. . Nu-i atta dragoste ct politica? . ntreba d'Artagnan, tot maiatent, . si cam ce ba nuiesti dumneata? . Nu stiu daca ar trebui sa spun ce banuiesc eu... . Domnule, tin sa-ti amintesc ca eu nu ti-am cerut nimic. Dumneata singur ai venit la mine, dumneata singur mi-ai spus ca vreisa-mi ncredin tezi o taina, fa asa cum crezi de cuviinta, ai vreme sa te razgndesti. . Nu, domnule, nu, dupa cum te vad, esti un tnar de treaba si mavoi ncrede n dumnea ta. Socot, asadar, ca nu din pricina amorezuluiei, nevasta-mea a fost rapita, ci din a alteia, mai suspusa. . Ah, ah, o fi vorba de vreo dragoste a doamnei de Bois-Tracy? ntreba d'Artagnan, vrnd sa arate burghezului ca stie si el ce sepetrece la curte. . Mai sus, domnule, mai sus. . A doamnei d'Aiguillon? . Si mai sus. . A doamnei de Chevreuse? . Mai sus, mult, mult mai sus!... . Nu cumva a... D'Artagnan se opri. . Da, domnule, sopti att de ncet burghezul nspaimntat, nctabia i se ghicira vorbele. . Si cu cine?

. . . . . . . . .

Cu cine altul, daca nu cu ducele de... Ducele de... Da, domnule, facu burghezul si mai n soapta. Dar de unde stii dumneata toate acestea? De unde le stiu? Da, de unde le stii? Fara destainuiri pe jumatate, sau... ntelegi... Le stiu de la nevasta-mea, domnule, chiar de la nevasta-mea. Si ea le stia... de la cine? De la domnul de La Porte. Nu ti-am spus ca e fina domnului deLa Porte, omul de ncredere al reginei? Domnul de La Porte a pus-olnga maiestatea sa, ca sa aiba si biata noastra regina pe cineva dencredere, parasita ca vai de capul ei de rege, i scodita de cardinal sitradata cum e de toti. . A! A! ncep sa ghicesc! spuse d'Artagnan. . Nevasta-mea a venit acasa acum patru zile, domnule. Una dinconditii fusese ca sa poata veni sa ma vada de doua ori pe saptamna, caci, asa cum avusei cinstea sa-ti spun, nevasta-mea ma iubeste foartemult; si z ic nevasta-mea a venit si mi-a spus mie ca regina trece acumprin mare spaima. . Adevarat? . Da. Se pare ca domnul cardinal i ia urma si o prigoneste acummai rau ca oricnd. Nu poate sa-i ierte chestia cu sarabanda. Stiichestia cu sarabanda? . Cum naiba sa n-o stiu! raspunse d'Artagnan care n-avea habar, dar care voia sa para ca le stie pe toate. . Asa ca, acum nici nu mai poate fi vorba de ura, de-a dreptul derazbunare. . Asa? . Si regina crede... . Ce crede regina? . Crede ca i s-a scris domnului duce de Buckingham, n numele ei. . n numele reginei? . Da, ca sa-l faca sa vina la Paris si odata ajuns la Paris, sa-l prindan capcana . . Drace, dar sotia dumitale, ce amestec are n toate astea, scumpul meu domn? . Stiu cu totii ca e crednicioasa reginei si vor sau s-o ndepartezede lnga stapna e i sau s-o bage n sperieti, ca sa afle secretelemaiestatii sale, s-o ademeneasca s i sa faca din ea o spioana. . Se poate, . ncuviinta d'Artagnan, . dar pe barbatul care arapit-o, l stii? . Ti-am mai spus, mi se pare ca-l stiu. . Cum l cheama? . Asta nu stiu. Ce stiu e ca e omul cardinalului si spiridusul luiblestemat. . L-ai vazut vreodata?

. Da, mi l-a aratat nevasta-mea ntr-o zi. . Are ceva semne dupa care ar putea fi recunoscut? . Da, are: e un nobil, arata falnic, parul cum e smoala, oaches lafata, privirea te sfredeleste, dintii albi si o taietura la tmpla. . O taietura la tmpla? . striga d'Artagnan, . si pe deasupra dintialbi, privire s fredelitoare, fata oachese, par negru si nfatisare falnica; eomul meu din Meung. . Omul dumitale? . Da, da, dar asta n-are nici o legatura cu patania dumitale. Ba mansel, dimpotri va, asta o usureaza. Daca omul dumitale e si omul meu, atunci cu o singura lovitura ochesc doua razbunari; asta-i tot. Dar undesa dau d e omul asta? . Nu stiu. . N-ai aflat cam pe unde sta? . Da de unde! ntr-o zi, cnd o nsoteam pe sotia mea la Luvru, eliesea de acolo tocma i cnd ea trebuia sa intre si atunci mi l-a aratat. . Drace! Drace! mormai d'Artagnan. Prin cine ai aflat de rapireasotiei dumitale? . . . . . . . . . Prin domnul de La Porte. Ti-a dat si ceva amanunte? Nu stia nimic nici el. N-ai mai aflat ceva pe alte cai? Ba da; am primit... Ce? Dar nu stiu daca nu fac o mare greseala? Iar ncepi! Acum nsa ti atrag atentia ca e cam trziu ca sa maidai napoi. La naiba! Nici nu dau napoi, striga burghezul, suduind ca sa-imai vina inima la loc. De altfel, pe cinstea mea de Bonacieux... . Te numesti Bonacieux? i curma vorba d'Artagnan. . Da, asa ma cheama. . Spuneai deci: pe cinstea mea de Bonacieux... Iarta-ma ca ti-amtaiat vorba, dar mi se parea ca numele asta nu mi-e necunoscut. . Se poate, domnule: snt chiar gazda dumitale. . A! A! facu d'Artagnan, ridicndu-se pe jumatate si salutnd. Va sazica dumneata es ti chiar gazda mea? . Da, domnule, da. Si cum de trei luni de cnd locuiesti la mine, prins mereu de naltele dumitale ndeletniciri, ai uitat sa-mi platestichiria, cum z ic, nu te-am tulburat nici o singura data n rastimpul asta, m-am gndit ca vei lua n seama bunavointa mea. . Vai, se poate altfel, scumpul meu domn Bonacieux, . i raspunsed'Artagnan, . cre de-ma ca-ti snt recunoscator pentru purtareadumitale, si cum ti-am mai spus, daca pot sa-ti fiu de vreun folos... . Te cred, domnule, te cred, si eu voiam tocmai sa-ti spun, pecinstea mea de Bon acieux, ca am ncredere n dumneata. . Atunci spune-mi tot ce ai pe inima.

Burghezul scoase din buzunar o hrtie si o ntinse lui d'Artagnan. . O scrisoare! facu tnarul. . Am primit-o azi dimineata. D'Artagnan o deschise si cum ncepea sa se nsereze, se apropie defereastra. Burghez ul l urma. "Nu-ti cauta sotia, . citi d'Artagnan, . ti va fi napoiata cnd nu vamai fi nevoie d e ea. Daca ncerci o singura miscare ca s-o gasesti, estipierdut." . Iata ceva sigur, . urma d'Artagnan, - dar, la urma-urmei, nu-idect o amenintare . . Da, dar pe mine, domnule, amenintarea asta ma da gata; eu nustiu sa tin sabia n mna si, pe lnga asta, tremur de frica Bastiliei. . Hm! . facu d'Artagnan, . si eu am tot atta chef de Bastilia casi dumneata. Dacar fi fost vorba doar de o lovitura de spada, treaca-mearga... . Totusi, domnule, eu m-am bizuit mult pe dumneata n toata povestea asta. . Da? . Cnd te vedeam mereu nconjurat de muschetari att de falosi sicnd mi-am dat seama ca acesti muschetari snt ai domnului de Trville, va sa zica dusmanii cardinalului, m-am gndit ca attdumneata, ct si prieteni i dumitale, n vreme ce-ati face dreptate bieteinoastre regine, ati fi poate ncntati sa-i jucati si un renghi grozav eminentei sale. . Fara ndoiala. . Apoi, m-am mai gndit ca si chiria ceea pe trei luni neplatitadespre care nici n u ti-am pomenit pna acum... . Da, da, mi-ai mai dat o data argumentul asta, pe care-l gasescfoarte potrivit. . Si mai mult nca, socotind ca nu ti-as mai fi pomenit niciodatadespre chiria dum itale, cta vreme mi-ai face cinstea sa locuiesti lamine. . Foarte bine, foarte bine... . Mai adauga la toate astea ca, daca e nevoie, m-as fi gndit sa-tidau pe deasupra si vreo cincizeci de pistoli daca s-ar ntmpla sa duciacum lipsa de bani, desi nu prea pare sa fie cu putinta asa ceva... . Minunat, dar dumneata esti un om bogat, scumpul meu domnBonacieux?! . Am un pic de stare, asta-i tot; am strns cam vreo doua pna latrei mii de scuzi v enit anual, din comertul de maruntisuri si mai cu seama plasnd ceva capital n ultima calatorie a vestitului navigatorJean Mocquet; a sa ca, ma ntelegi, domnule... A! dar... striga deodataburghezul. . Ce? ntreba d'Artagnan. . Ce vad acolo? . Unde?

. Pe strada, n fata ferestrelor dumitale, n dreptul usii de colo: unbarbat nfasurat ntr-o pelerina. . El e! strigara ntr-un glas d'Artagnan si burghezul caci fiecare dinei si recunos cuse omul. . Ah, de data asta, . striga d'Artagnan, nsfacnd dintr-o sarituraspada, . de data asta nu-mi mai scapa! Si tragnd spada din teaca, se repezi afara. Pe scara se ntlni piept n piept cu Athos si Porthos care veneau la el. Amndoi se dadura n laturi; d'Artagnan trecu printre ei ca osageata. . Ia te uita! Dar unde fugi asa? l ntrebara ntr-un glas cei doimuschetari. . Omul din Meung! striga d'Artagnan. Si se facu nevazut. D'Artagnan le povestise n mai multe rnduri prietenilor patania lui cu necunoscutul, si sosirea frumoasei calatoare careia barbatul acela i ncredintase o misiune att de nsemnata. Parerea lui Athos fusese ca d'Artagnan pierduse scrisoarea lui nncaierare. Nu-si p utea nchipui ca un gentilom . si dupa portretul pecare d'Artagnan l facuse necunos cutului, nu putea fi vorba dect de ungentilom . ar fi fost n stare de atta josnicie nct sa fure o scrisoare. Porthos nu vazuse n toate astea dect o ntlnire de dragoste, datade o doamna unui cav aler sau de un cavaler unei doamne, ntlnire pecare d'Artagnan ndraznise s-o tulbure cu calul lui portocaliu. Aramis la rndul lui spusese ca lucrurile fiind prea misterioase, eramai cuminte s a fie lasate balta. ntelegnd din cele cteva cuvinte aruncate de d'Artagnan despre ceera vorba si gndind ca dupa ce va fi dat de necunoscut sau dupa ce-iva fi pierdut urma, d'Artagnan v a sfrsi prin a se ntoarce acasa, ei siurmara drumul. Cnd au intrat n camera la d'Artagnan, nu mai era nimeni. Temndu-se de urmarile ntlnirii care, fara ndoiala, avea sa aiba loc ntre tnar si necunoscut, Bonacieux socotise . potrivit caracterului pecare de altf el si-l descrisese singur . ca era mai sanatos s-o steargact mai repede de acolo. Capitolul IX D'ARTAGNAN N LUMINA Asa cum banuisera Athos si Porthos, d'Artagnan se ntoarse dupa ojumatate de ora. Necunoscutul i scapase si de data aceasta, pierind caprin farmec. Dupa ce cutreie rase cu spada n mna toate strazilenvecinate, fara a ntlni pe cineva care sa semene ce lui pe care-lcauta, d'Artagnan se hotar n cele din urma sa faca ceea ce ar fi

trebuit sa ncerce de la nceput si anume: sa bata la usa de care serezemase necunos cutul. Dar zadarnic, lovise de zece, douazeci de ori n sir cu ciocanasul de afara, nimeni nu raspunsese; ctiva vecini care, la auzul zgomotului, iesisera n prag sau si scosesera capul pe geam, lncredintara ca de sase luni casa aceea, ale carui iesiri erau de altminteri toate ferecate, ramasese pustie. n vreme ce d'Artagnan cutreiera strazile si batea pe la usi, Aramisajunse din urm a pe ceilalti doi prieteni; ntors acasa, d'Artagnan i gasipe toti strnsi laolalta. . Ei, ce-ai facut? ntrebara ntr-un glas cei trei muschetari, vazndu-l pe d'Artagnan intrnd cu fruntea mbrobonata de sudoare sicu fata rascolita de mnie. . Ce sa fac! . izbucni acesta aruncndu-si spada pe sat, . omulasta-i dracu gol, n u altceva; a pierit ca o aratare, ca o umbra, ca onaluca. . Crezi n stafii? l ntreba Athos pe Porthos. . Eu nu cred dect ce am vazut cu ochii si cum n-am vazut niciodata stafii, nu cred n ele. . Biblia, . grai Aramis, . ne porunceste sa credem: duhul luiSamuel s-a aratat l ui Saul si m-ar mhni, Porthos, ca aceasta chestiune de credinta sa fie pusa la ndoiala. . Orice ar fi, om sau ncornorat, fiinta sau umbra, nchipuire sauadevar, barbatul a sta s-a nascut ca sa ma chinuiasca pe mine: uite ca o data cu fuga lui noi pierdem un prilej stralucit, un prilej de pe urmacaruia a m fi putut cstiga o suta de pistoli, ba poate si mai mult! . Cum asa? se repezira Porthos si Aramis. Ct priveste pe Athos, credincios vesnicei sale mutenii, se multumisa-l ntrebe pe d 'Artagnan numai din ochi. . Planchet, . spuse d'Artagnan slugii sale care tocmai si bagacapul prin usa ntred eschisa, ncercnd sa prinda crmpeie dinconvorbire, . coboara la gazda mea, domnul Bo nacieux si spune-i sane trimita o jumatate duzina de sticle cu vin Beaugency; e vinulcare-mi place mie. . Ia te uita! Ai cumva credit deschis la gazda dumitale? ntrebaPorthos. . Da, . raspunse d'Artagnan, . cu ncepere de azi si fiti pe pace, daca vinul lui e prost, trimitem sa ne aduca altul. . Cnd cineva ti da un deget, nu-i lua toata mna, l sfatui Aramis. . Am spus totdeauna ca d'Artagnan e cel mai destept dintre noitoti patru, zise A thos. Dupa ce-si dadu parerea, la care d'Artagnanraspunse printr-o plecaciune, A thos se nchise iarasi n mutenia luiobisnuita. . Si la urma urmei, despre ce e ma rog vorba? ntreba Porthos. . Asa e, . ncuviinta Aramis, . mpartaseste-ne taina, scumpeprietene, afara doar da ca cinstea vreunei doamne ar suferi de pe urmadestainuirii dumitale; n cazul aces ta e mai bine sa pastrezi tacere.

. Fii linistit, . raspunse d'Artagnan, . cinstea nimanui nu va aveade suferit di n spusele mele. Si ncepu sa povesteasca prietenilor de-a fir-a-par, cele petrecutentre el si gazda si cum cel care rapise sotia prea cinstitei sale gazdeera unul si acelasi cu ba rbatul care-i daduse de furca la hanul Morarul voios. . Cred c-ar fi o trebusoara buna, . spuse Athos, dupa ce sorbi dinvin, ca un cun oscator, dnd din cap n semn ca-i place, . s-ar puteascoate de la acest om cumsecad e cincizeci pna la saizeci de pistoli. Ramne acum de vazut daca pentru cincizeci sau saizeci de pistoli facesa punem n pr imejdie patru capete. . Dar, gnditi-va, . se nflacara d'Artagnan, . n povestea asta evorba de o femeie, d e o femeie rapita, o femeie amenintata farandoiala, poate chiar si schingiuita si toate astea numai pentru caramne credincioasa stapne-si! . Ia seama, d'Artagnan, ia seama, . l potolea Aramis, . nu separe ca prea te nfier bnti cnd vorbesti de soarta doamnei Bonacieux! Femeia a fost zamislita ntru pierzania noastra si de la ea ni se tragtoate belele le. La auzul acestei cugetari, Athos ncrunta din sprncene si-si muscabuzele. . Nu de doamna Bonacieux snt eu ngrijorat, . urma d'Artagnan, . ci de regina, care-i parasita de rege, prigonita de cardinal si carevede cum c ad capetele tuturor prietenilor ei, unul dupa altul. . De ce s-apuca si ea sa iubeasca tot ce urm noi mai mult n lume: pe spanioli si pe englezi? . Spania e patria ei, . raspunse d'Artagnan, . si e firesc saiubeasca pe spaniol i, adica pe copiii aceluiasi pamnt. Ct priveste adoua vina pe care i-o aduci, am a uzit ca iubeste nu pe englezi, ci unenglez. . Pe legea mea! . grai Athos, . trebuie sa recunoastem caenglezul asta are de ce sa fie iubit; n-am vazut n viata mea nobletemai falnica. . Fara sa pui la socoteala ca se mbraca cu gust, ca nimeni altul, adauga Porthos. Eram la Luvru tocmai n ziua cnd si-a risipit pe josmargaritarele; am strns si eu doua si le-am vndut cu zece pistolibucata. Aramis, dumneata l cunosi ? . La fel de bine ca si dumneavoastra, domnilor, caci am facut parte dintre cei care l-au arestat pe cnd se afla n parcul din Amiens, unde ma dusese scutierul reginii, domnul de Putange. Eram la seminarpe vremea ac eea si toata povestea mis-a parut ngrozitoare pentru rege. . Eu nu m-as codi, . marturisi d'Artagnan, . daca s-ar ntmpla sastiu unde se afla acum ducele de Buckingham, sa-l iau de mna si sa-lduc de-a dreptul la regina, uit e asa, numai ca sa-l fac pe cardinal saturbeze; caci adevaratul nostru dusman, s ingurul dusman si de fiecare

clipa e cardinalul; daca am gasi mijlocul sa-i jucam vreo festa grozava, mi-as pune bucuros capul n joc. . Si, . ntreba Athos pe d'Artagnan, . negustorul asta demaruntisuri ti-a spus ca, dupa parerea reginii, Buckingham a fostchemat aici printr-o nstiintare ticluita? . Asta-i teama ei. . Stai putin, se amesteca Aramis. . Ce e? ntreba Porthos. . Istoriseste mai departe, caut sa-mi amintesc unele mprejurari. . Acum, nu ma ndoiesc, . urma d'Artagnan, . ca rapirea acesteifemei a reginei, se leaga de ntmplarile despre care vorbim si poatechiar de prezenta domnului de Buck ingham la Paris. . Gasconul asta e grozav de destept, se minuna Porthos. . Si mie mi place sa-l ascult, . adauga Athos, . ma prapadescdupa dialectul lui. . Domnilor, . ncepu Aramis, . ascultati ce vreau sa va spun. . Sa-l ascultam pe Aramis, glasuira tustrei prietenii. . Ieri am aflat la un doctor n teologie, un nvatat, pe care-l consult uneori pentru studiile mele... Athos surse. . Locuieste ntr-un cartier singuratic, . urma Aramis . asa-i place lui, asa-i cere meseria. Si tocmai cnd ieseam de la el... Deodata, Aramis se opri. . Hai, spune! . l ndemnara cei de fata, . tocmai cnd ieseai dela el?... S-ar fi zis ca Aramis lupta mpotriva lui, ca cineva care n toiulminciunilor se pot icneste de o piedica neasteptata; dar ochii celor treiprieteni ramasesera pironi ti asupra lui; erau toti numai urechi si n-armai fi putut da napoi. . Doctorul asta are o nepoata, urma Aramis. . Aha, are o nepoata! i curma vorba Porthos. . Femeie foarte cumsecade, urma Aramis. Cei trei prieteni izbucnira n rs. . Daca rdeti sau daca-mi pune-ti la ndoiala vorbele, sa stiti ca n-osa mai aflati nimic. . Uite, o sa credem ca mahomedanii si o sa fim muti ca mormintele, l ncredinta Athos. . Atunci ascultati, urma Aramis. Nepoata asta vine uneori sa-lvada pe unchi-sau; ieri din ntmplare, era si ea acolo, o data cu mine, asa ca am fost nevoit s-o duc pna la cupeu. . Ah, nepoata doctorului are un cupeu? . sari Porthos, al caruicusur, printre al tele, era o nestapnita limbutie, . grozava cunostintaai, prietene! . Porthos, . l opri Aramis, . ti-am spus de attea ori ca prea tevri n toate si ca as ta ti dauneaza pe lnga femei. . Domnilor! domnilor! . i linisti d'Artagnan care ntrezarea

dedesubtul acestei ntmplari, . luati seama, e ceva serios. Sa lasamgluma deoparte, daca se poate. Haide, Aramis, spune! . Deodata, un barbat nalt, oaches, parea un gentilom... asa camca necunoscutul du mitale, d'Artagnan. . O fi fost chiar el, spuse acesta. . Poate, . urma Aramis . ...se apropie de mine, nsotit de cincisau sase insi care l urmau la vreo zece pasi departare si pe tonul celmai cuviincios din lume, mi sp une: "Domnule duce", apoi ntorcndu-sespre doamna care ma tinea de brat: "si dumnea voastra, doamna"... . Cui i spunea asa, nepoatei doctorului? . Mai taci odata, Porthos, . l opri Athos, . esti nesuferit. . "Va rog, urcati-va n aceasta caleasca, si fara nici un fel dempotrivire sau de p lngere." . Te-a luat drept Buckingham! zise d'Artagnan. . Asa cred si eu, adauga Aramis. . Si pe doamna? ntreba Porthos. . A luat-o drept regina! raspunse d'Artagnan. . ntocmai! ncuviinta Aramis. . Gasconul asta e dracul gol! . se minuna Athos, . nimic nu-iscapa. . E drept, . i curma vorba Porthos, . Aramis are statura si cevadin linia frumosu lui duce; totusi, eu cred ca haina de muschetar... . Purtam o pelerina mare de tot, lamuri Aramis. . n luna iulie? Drace! . se mira Porthos, . adica doctorului i era teama sa nu te recunoasca cineva? . Eu nteleg, . se amesteca Athos, . ca pe spion l-a putut nselastatura, dar fata.. . . Aveam si o palarie mare, adauga Aramis. . Dumnezeule! . striga Porthos, . ce de fereli, ca sa studieziteologia! . Domnilor, domnitor, sa nu ne pierdem vremea cu trancaneli; maibine sa ne risip im care ncotro si s-o cautam pe nevasta negustorului; aici e cheia misterului. . O femeie dintr-o lume att de inferioara! Nu crezi, d'Artagnan? mormai Porthos, lungindu-si buzele n semn de dispret. . E fina lui de La Porte, omul de ncredere al reginei. Nu v-am maispus-o? Si, pe urma poate ca de data asta maiestatea sa si-a cautatdinadins un reazim att de jos . Cei sus-pusi se vad prea de departe, sicardinalul are vedere agera. . Bine! . zise Porthos, . dar nainte de orice, hotaraste pretul cunegustorul si v ezi nu lasa ieftin. . Totuna, . zise d'Artagnan, . daca nu ne-o plati el, cred ca o sane plateasca d estul de bine altii. n clipa aceea, o navala de pasi repezi rasuna pe scara, usa sedeschise zgomotos s i nefericitul negustor de maruntisuri dadu buzna nncaperea, unde se tinea sfat.

. Domnilor, . le striga el, . scapati-ma. n numele cerului, scapati-ma! Au venit patru oameni ca sa ma aresteze, scapati-ma! Scapati-ma! Porthos si Aramis se ridicara n picioare. . Stati! . i opri d'Artagnan, facndu-le semn sa bage n teacaspadele scoase pe jumat ate, . stati, deocamdata nu-i vorba de vitejie, ci de prudenta. . Totusi, . rosti Porthos, . n-o sa lasam... . Lasati pe d'Artagnan sa faca asa cum crede, . i sfatui Athos, . v-am mai spus, e mintea cea mai isteata dintre noi toti si, n ceea cema priveste, eu ma supun hotarrii lui. Fa cum crezi de cuviinta, d'Artagnan. n clipa aceea, patru soldati din garda se ivira n pragul usii; vazndpatru muschetar i n picioare si cu spada la sold, se codira sa nainteze. . Intrati, domnilor, intrati, . i pofti d'Artagnan, . va aflati aici lamine acasa si cu toti sntem slujitorii credinciosi ai regelui si aidomnului cardinal. . Atuncea, domnilor, n-o sa va mpotriviti ca sa aducem landeplinire ordinele pe ca re le-am primit? ntreba acela care parea safie capetenia patrulei. . Dimpotriva, domnilor, si la nevoie va vom da chiar sprijinul nostru. . Ce tot spune acolo? bodogani Porthos. . Taci, nu fi neghiob! i sopti Athos. . Dar, mi-ati fagaduit... mormai bietul negustor. . Nu putem sa te scapam dect daca sntem liberi, . i sopti larepezeala d'Artagnan, . dac-am arata ca vrem sa te aparam, ne-araresta o data cu dumneata. . Totusi... . Intrati, domnilor, intrati, . rosti cu glas tare d'Artagnan, . n-amde ce sa-l apar pe dumnealui. L-am vazut azi pentru ntia oara si cu ceprilej, sa v-o spuna ch iar el: a venit sa-mi ceara chiria. E adevarat, domnule Bonacieux? Raspunde! . E adevarul adevarat, . marturisi negustorul, . dar domnul nuva spune ca... . Nici un cuvnt despre mine, nici un cuvnt despre prietenii mei, simai ales nici u n cuvnt despre regina, altfel ne pierzi pe toti, fara sa-tiscapi pielea. Haide, h aide, domnilor, luati-l odata de aici! Si d'Artagnan l mpinse pe negustorul uluit n minile garzilor, ocarndu-l: . Esti un ticalos, scumpule, vii, adica sa-mi ceri bani, mie, unuimuschetar? La n chisoare cu el! Domnilor, nca o data, bagati-l lanchisoare si tineti-l acolo ct vet i putea mai mult, ca sa am si eu ragazsa-i platesc. Zbirii si ridicara prada, fara a sti cum sa mai multumeasca. Cnd sa coboare scara, d'Artagnan lovi usor capetenia pe umar:

. Nu vrei sa beau n sanatatea dumitale si dumneata n sanatatea mea? l mbia el, umplnd doua pahare cu vinul de Beaugency, pe care-lavea multumita d arniciei domnului Bonacieux. . E o mare cinste pentru mine, . zise mai-marele zbirilor, . siprimesc bucuros. . Deci, n sanatatea dumitale, domnule... Cum te numesti? . Boisrenard. . Domnule Boisrenard! . Si n a dumitale, domnul meu, la rndul dumitale, cum te numesti? . D'Artagnan, . n sanatatea dumitale, domnule d'Artagnan! . Si mai presus de toate, . striga d'Artagnan, cuprins denflacarare, . n sanatatea regelui si a cardinalului. Capetenia zbirilor ar fi putut pune la ndoiala sinceritatea luid'Artagnan, daca v inul ar fi fost prost; dar cum vinul era bun, n-aveade ce sovai. . Ce fel de magarie ti s-a mai nazarit? ntreba Porthos, cndcapetenia plecase dupa tovarasii lui si cnd cei patru prietenii ramaseradin nou singuri. La naiba, patru muschetari lasa sa se aresteze unnenorocit care zbiara dupa ajutor! Un gentilom sa ciocneasca paharulcu un calau. . Phortos, . rosti Aramis, . Athos ti-a mai spus ea esti un nerod; snt si eu de aceeasi parere. D'Artagnan, esti un om mare, cnd vei lualocul domnulu i de Trville, te rog sa ma ai n vedere cu o mnastire. . Asta-i buna! Nu mai nteleg nimic! . urma Porthos, . cumadica? ncuviintezi ce a f acut d'Artagnan? . Drace, cred si eu, . raspunse Athos, . nu numai ca ncuviintezce a facut, dar l s i felicit! . Si acum, domnilor, . urma d'Artagnan, fara a se mai osteni sa-silamureasca pur tarea n fata lui Porthos, . toti pentru unul si unulpentru toti; asta-i legamntul nostru. Asa-i? . Sa vedem, se codi Porthos. . ntinde mna si jura, l mbiara laolalta Athos si Aramis. Cstigat de pilda celorlalti, bombanind printre dinti, Porthos ntinsemna si tuspatru prieteni rostira ntr-un glas dupa d'Artagnan: "Totipentru unul, si unul pentru t oti". . Bine, si acum fiecare sa se duca frumusel acasa la el! le spused'Artagnan, ca si cum toata viata n-ar fi facut altceva dect saporunceasca altora; si luati bine seama, caci ncepnd din clipa asta, sntem n lupta cu cardinalul. Capitolul X O CAPCANA N VEACUL AL SAPTESPREZECELEA

Capcanele n-au fost nascocite n zilele noastre; ndata ce societatilenjghebate au na scocit o politie oarecare, aceasta politie la rndul ei anascocit capcana. Cum cititorii nostri nu snt poate deprinsi cu vocabularul straziiIerusalim si snt cam vreo cincisprezece ani de atunci . folosim acestcuvnt, cu acest nteles, sa lam urim ce nseamna o capcana. nchipuiti-va ca ntr-o casa, de orice fel, a fost arestat un ins banuitde o crima o arecare; se tine n taina arestarea; patru sau cinci oamenistau la pnda n prima ncape re; se deschide usa tuturor celor care bat; cnd usa se nchide n urma lor, ei snt gata arestati; n chipul acesta, dupa doua sau trei zile, s-a pus mna pe aproape toti obisnuitii casei. Asta este asa-zisa capcana. Apartamentul cumatrului Bonacieux a fost schimbat, asadar, ntr-ocapcana; care cum se ivea acolo, era prins si cercetat de oameniidomnului cardinal. Se ntelege de la sine ca multumita drumului ceducea numai la catul nti, unde locuia d'Artagnan, cei care veneau la elerau scutiti de aceste cercetari.

De altminteri, nici nu veneau la el dect cei trei muschetari. si ncepusera iscoadele, fiecare n alta parte, dar nici unul nu gasise, nicinu descope rise nimic. Athos mersese chiar pna acolo, nct i pusesecteva ntrebari domnului de Tr le, ceea ce, avnd n vedere mutenia prea cinstitului muschetar, l mira grozav pe capitan. Domnul deTrville nu stia nim ic, afara doar ca ultima data cnd vazuse pecardinal, pe rege si pe regina, cardin alul era grozav de ncruntat, regele grozav de tulburat, iar ochii rosii ai reginei marturiseau camaiestatea s a nu dormise peste noapte sau ca plnsese. Dar aceastadin urma mprejurare nu-l mira se ndeosebi, deoarece regina de cndse maritase veghea si plngea necontenit. Domnul de Trville l ndemna totusi pe Athos sa fie gata oricndpentru a sluji pe rege si, mai cu seama, pe regina, rugndu-l sa treacaacest ndemn si camarazilor sai. Ct priveste pe d'Artagnan, el nu se mai misca de acasa. sischimbase camera n observ ator. De la ferestre i vedea sosind pe ceicare odata intrati, nu mai ieseau. Apoi , cum scosese bucati depardoseala si gaurise parchetul, astfel nct numai tavanul l maidespartea de ncaperea de jos, unde se luau interogatoriile, el auzeatot ce se petrecea ntre zbiri si mpricinati. Dupa o migaloasa perchezitie savrsita chiar asupra celui arestat, interogatoriile erau mai ntotdeauna astfel alcatuite: . V-a . V-a . V-a "Daca nmnat ceva doamna Bonacieux pentru sotul ei sau pentrualtcineva? nmnat ceva domnul Bonacieux pentru sotia sa sau pentrualtcineva? facut vreunul din ei vreo marturisire prin viu grai? s-ar sti ceva, nu s-ar pune astfel de ntrebari, si spuse n

sinea lui d'Artagnan. Si ce-or fi vrnd acum sa stie? Daca ducele deBuckingham e s au nu la Paris si daca n-a avut, sau n-o sa aiba vreontrevedere cu regina?" D'Artagnan se opri asupra acestei banuieli care, dupa tot ce auzise, nu parea lipsita de temei. n vremea asta, capcana nu slabea o clipa, dar nici veghea luid'Artagnan nu se las a mai prejos. A doua seara, dupa arestarea bietului Bonacieux, pe cnd Athosabia despartit de d' Artagnan se ducea la domnul de Trville, pe cndornicul batea noua si pe cnd Planchet , care nu facuse nca patul, voiasa se apuce de treaba, se auzira batai n usa din s trada. ndata dupaaceea usa se deschise si se nchise la loc: cazuse iarasi cineva n capcana. Repezindu-se spre locul destupat, d'Artagnan se trnti cu burta lapamnt si asculta. Curnd i ajunsera la urechi tipete, apoi gemete pe care altiincercau sa le nabuse. Ni ci pomeneala de interogator. "Drace, . si zise d'Artagnan, . parc-ar fi o femeie! O socotesc, eale tine piept . o siluiesc . ticalosii!" Desi prevazator din fire, d'Artagnan abia se tinea sa nu seamestece si el n ce se petrecea dedesubt. . Dar va spun ca snt stapna casei, domnilor; va spun ca sntdoamna Bonacieux; va spu n ca snt n slujba reginei! striga nefericitafemeie. . Doamna Bonacieux, . murmura d'Artagnan, . sa fi dat oarenorocul peste mine nct s a gasesc eu ceea ce cauta toata lumea? . Pe dumneata te asteptam si noi! lamureau anchetatorii. Glasul era din ce n ce mai nabusit; zarva dezlantuita facea sa rasune toata lemnaria. Victima se mpotrivea att ct se poate mpotrivi o femeie n lupta cu patru barbati. . Va rog, domnilor, va... murmura vocea, care nu mai scotea dectsunete razlete. "i pun calus n gura, vor s-o ridice cu sila," si zise d'Artagnan, sarind ca mpins de un arc. . Spada! Bun, aici, lnga mine. Planchet! . Domnule? . Alearga dupa Athos, Porthos si Aramis. Unul din ei trebuie sa fieacasa, poate ca s-au ntors toti trei. Sa-si ia arme, sa vina, sa alergeaici. Ah! mi-am adus am inte, Athos e la domnul de Trville. . Dar, unde va duceti, domnule, unde va duceti? . Eu sar pe fereastra ca sa ajung mai repede, tu, pune la locpardoseala, matura pe jos, iesi pe usa si alearga unde ti-am spus. . Oh, domnule, domnule, au sa va omoare! se tngui Planchet. . Taci din gura, nerodule! l mustra d'Artagnan, si, agatndu-se cumna de marginea fe restrei, si dete drumul fara macar sa se zgrie, caci din fericire, catul nu era nalt.

Apoi alerga sa bata la usa, bodoganind: . Ma prindeti voi pe mine n capcana, dar vai de pisicile care sar laasemenea soar ece. Abia rasunase ciocanasul sub mna tnarului si zarva se potoli; ctivapasi se apropiar a, usa se deschise si d'Artagnan, cu spada n mna, serepezi n apartamentul cumatrulu i Bonacieux, a carui usa se si nchisen urma lui, mpinsa fara ndoiala de un arc. Si deodata cei care mai locuiau n nefericita casa a lui Bonacieux, ca si vecinii mai apropiati, auzira zbierete groaznice, tropaituri, zanganit de spade si mobile aruncate de colo-colo. Apoi, dupa ctevaclipe, cei ies iti pe la ferestre ca sa afle pricina galagiei, putura vedeacum prin usa deschis a iarasi, patru barbati mbracati n negru, nunumai ca se departau, ci zburau ca nis te corbi speriati, vnturndu-si pejos si pe la colturile caselor, penele aripilor, adica bucati de pulpane sifsii de pelerine. Trebuie sa marturisim ca d'Artagnan iesise nvingator, fara maregreutate, caci num ai unul din zbiri era narmat si nici acela nu seaparase dect de forma. E drept ca ceilalti trei vrusesera sa-l doboarecu tot felul de scaune, scaunase, oale si ul cele, dar doua sau trei nimerite mpunsaturi ale spadei gasconului i nspaimntasera. Fusesera deajuns zece minute ca to ti s-o ia la sanatoasa, iar d'Artagnan sa ramnastapn pe cmpul de lupta. Vecinii care deschisesera ferestrele cu obisnuitul snge rece allocuitorilor din P aris, pe acea vreme de rascoale si de vesnicencaierari, le nchisera la loc, ndata c e-i vazura fugind pe cei patruoameni n negru: banuiau de la sine ca deocamdata to tul se sfrsise. De altminteri era trziu si, atunci ca si azi, n cartierul Luxemburglumea se culca devreme. Ramas singur cu doamna Bonacieux, d'Artagnan se ntoarse spreea; sarmana femeie za cea ntr-un fotoliu, pe jumatate lesinata. D'Artagnan o cerceta dintr-o ochire fugara. Era o femeie ncntatoare, ntre douazeci si cinci si douazeci si sase de ani, bruna, cu ochi albastri, cu nasul putin n sus, cu dinti minunati, cu pielea obrazului ca opalul, batnd n trandafiriu. Totusi, aici seopreau semnalme ntele dupa care putea fi luata drept o doamna dinlumea aleasa. Minile erau albe, dar lipsite de finete; picioarele nuvesteau o boieroaica. Din fericire, d'Artagn an nu era nca n prada unorasemenea amanunte. n vreme ce o cerceta pe doamna Bonacieux si, dupa cum am spusajunsese cu privirea la picioare, d'Artagnan zari pe jos o batista fina si, potrivit obiceiului sau, se apleca s-o ridice; pe pnza, la un colt, elrecunoscu m onograma de pe batista din pricina careia fusese ct p-acisa se njunghie cu Aramis. De atunci, se cam ferea de batiste cu blazon; puse deci cea pe care o ridicase de jos n buzunarul doamnei Bonacieux, fara sa spuna vreuncuvnt.

n clipa aceea, doamna Bonacieux tocmai si venea n fire. Deschiseochii, privi cu gro aza mprejur si vazu ca n odaie nu erau dect ea sieliberatorul ei. i ntinse repede min le zmbind. Doamna Bonacieuxavea cel mai fermecator zmbet din lume. . Ah, domnule, . i sopti ea, . dumneata esti salvatorul meu; da-mi voie, sa-ti multumesc! . Doamna, . i raspunse d'Artagnan, . eu n-am facut dect ce arfi facut orice gentil om n locul meu; nu-mi datorati nici o multumire. . Ba da, domnule, ba da, si sper sa-ti pot dovedi ca n-ai ndatorat ofiinta nerecu noscatoare. Dar, ce voiau de la mine oamenii aceia pecare eu i-am luat la nceput drept hoti si de ce oare domnul Bonacieuxnu e aici? . Doamna, oamenii aceia erau mult mai primejdiosi dect pot finiste hoti, caci snt uneltele domnului cardinal; ct despre sotuldumitale, el nu e aici fiindca ieri au venit sa-l ridice si l-au dus la Bastilia. . Sotul meu la Bastilia! se tngui doamna Bonacieux, Vai, doamne! dar ce-a facut? Saracutul! Tocmai el, ntruchiparea nevinovatiei! Si o umbra de zmbet flutura pe chipul nca nspaimntat al tinereifemei. . Ce-a facut? ntreba d'Artagnan. Cred ca singura lui crima e ca aavut fericirea s i totodata nefericirea de a fi sotul domniei-voastre. . Va sa zica, dumneata stii ca... . Stiu ca ati fost rapita, doamna. . Si cine? Stii de cine? Daca stii, spune-mi si mie, te rog. . De un barbat ntre patruzeci si. patruzeci si cinci de ani, cu parulnegru, oache s la fata si cu o taietura la tmpla stnga. . Da, da, asa-i; dar cum l cheama? . A, numele lui! Vedeti, asta nu stiu nici eu. . Sotul meu stia ca am fost rapita? . A fost nstiintat printr-o scrisoare scrisa chiar de mna celui carev-a rapit. . O fi banuind oare pricina rapirii? ntreba ngrijorata doamnaBonacieux. . Cred ca o pune pe seama unei chestiuni politice. . La nceput aveam ndoieli, dar acum si eu cred ca el. Va sa zica, dragul de Bonacieux nu m-a banuit nici o clipa? . Ah, departe de el asemenea gnd, doamna; era att de mndru decumintenia si mai cu s eama de dragostea dumneavoastra! A doua fluturare de zmbet juca la fel de usor pe buzele trandafiriiale frumoasei femei. . Dar, . urma d'Artagnan, . cum de ati putut fugi? . M-au lasat cteva clipe singura si cum stiam de azi dimineata cee cu rapirea mea , am sarit pe fereastra cu ajutorul cearsafurilor mele; credeam ca-mi gasesc barbatul aici si am alergat ntr-un suflet. . Ca sa va puneti sub protectia lui.

. Oh! Nu, saracutul de el, stiam eu ca nu-i n stare sa ma apere; dar ar fi putut sa ne mai faca ceva nlesniri si voiam sa-i spun... . Ce anume? . Oo, asta nu-i taina mea, nu pot spune mai mult! . De altfel, . adauga d'Artagnan, . sa-mi fie iertat, doamna, cadesi numai solda t din garda, eu va spun: luati seama! De altfel, cred canu ne gasim ntr-un loc to cmai potrivit pentru destainuiri. Zbirii pe carei-am fugarit se vor ntoarce cu aj utoare; daca ne gasesc aici, sntempierduti. Am dat de stire la trei din prietenii mei, dar nu stiu daca i-agasit acasa. . Da, da, ai dreptate, . ncuviinta doamna Bonacieuxnspaimntata, . sa fugim, sa scap am de aici. Spunnd aceste cuvinte si trecu bratul pe sub bratul lui d'Artagnansi-l trase reped e dupa ea. . Dar unde sa fugim? Unde sa ne ducem? . Sa plecam nti din casa asta, pe urma vedem noi. Si fara sa-si mai dea osteneala sa nchida usile dupa ei, tnara cutnarul coborra pe s trada Groparilor, o apucara apoi pe stradaFosss-Monsieur le Prince si nu se oprir a dect n piata Saint-Sulpice. . Ce facem acum? ntreba d'Artagnan. Unde vreti sa va duc? . Nu stiu nici eu ce sa va raspund, marturisi doamna Bonacieux; asfi vrut sa-i d au de stire domnului La Porte prin sotul meu, pentru cadomnul La Porte sa ne spu na ce s-a petrecut la Luvru n ultimele treizile si daca nu-i vreo primejdie pentr u mine sa ma ntorc acolo. . Dar ma pot duce eu sa vorbesc cu domnul La Porte. . Fara ndoiala; dar vezi ca tot e o piedica: pe domnul Bonacieux lcunoaste la Luvr u si l-ar fi lasat sa treaca, n vreme ce pe dumneata nute cunoaste si n-o sa te l ase sa intri. . Ei as! . facu d'Artagnan, . trebuie sa aveti la una din intrarileLuvrului vreu n portar care va este devotat si care, datorita unui consemn... Doamna Bonacieux l privi tinta: . Si, daca ti-as ncredinta acest consemn, o sa-l uiti dupa ce te veifolosi de el? . Cuvntul si cinstea mea de gentilom, spuse d'Artagnan cu un glasa carui sincerit ate nu s-ar fi putut pune la ndoiala. . Bine, te cred; pari un tnar cumsecade. De altminteri, noroculdumitale poate ca atrna tocmai de credinta de care vei da dovada. . Voi face, fara nici un fel de fagaduieli si numai din constiinta, totce-mi va fi cu putinta pentru a sluji pe rege si a fi pe placul reginei, spuse d'Artagnan. Folositi-va deci de mine cum v-ati folosi de unprieten. . Dar pe mine unde ma lasi n vremea asta? . N-aveti nici o prietena, de unde domnul La Porte ar putea veni sava ia? . Nu, nu vreau sa ma ncred n nimeni.

. Stati o clipa, . zise d'Artagnan, . sntem aproape de locuinta luiAthos. Da, asa e. . Cine-i acest Athos? . E unul din prietenii mei. . Dar daca e acasa si ma vede? . Nu e acasa si voi lua cu mine cheia dupa ce veti intra la el n apartament. . Dar daca se ntoarce? . Nu se va ntoarce; de altfel i se va spune ca am adus cu mine ofemeie si ca acea femeie se afla la el. . Dar daca vom da de banuit? . Si ce va pasa! Nu se stie cine snteti, apoi ne gasim ntr-omprejurare care ne poat e ngadui sa trecem peste o anumita cuviinta. . Atunci sa mergem la prietenul dumitale. Unde sta? . La doi pasi de aici, n strada Frou. . Sa mergem. Amndoi si urmara drumul. Asa cum si nchipuise d'Artagnan, Athos nu era acasa. Lua cheia care i se ncredinta de obicei ca unui prieten al casei, urca scara si o duse pe doamna Bonacieux napartamentul pe care l-am descris. . Snteti aici ca la dumneavoastra acasa, . i spuse el; asteptatiputin, nchideti usa pe dinauntru si nu deschideti dect cnd veti auzi nusa trei lovituri, uitati-va, as tfel: si batu de trei ori: doua lovituri destul de tari si apropiate una de cealalta si o lovitura mai ndepartata si maiusoara. . Bine, . se nvoi doamna Bonacieux, . acum e rndul meu sa-ti dau lamuriri. . Ascult. . Te duci la poarta Luvrului dinspre strada Echelle si ntrebi deGermain. . Am nteles. Pe urma? . O sa te ntrebe ce doresti si atunci raspunde-i prin doua cuvinte: Tours si Bruxelles. Va face ndata tot ce vei cere. . Si ce trebuie sa-i cer? . Sa se duca sa-l caute pe domnul La Porte, aghiotantul reginei. . Si dupa ce se va fi dus sa-l caute si domnul La Porte va fi venit? . l vei trimite la mine. . Bine, dar unde si cnd va mai pot vedea? . Tii mult sa ma mai vezi? . Fara ndoiala. . Atunci lasa grija asta n seama mea si nu-ti pierde rabdarea. . Am cuvntul dumneavoastra? . l ai. D'Artagnan saluta pe doamna Bonacieux, aruncnd asuprafermecatoarei si gingasei fa pturi cea mai nflacarata privire de care sesimtea n stare. Si, n vreme ce cobora sc ara, auzi nchizndu-se usa de

doua ori. Din cteva sarituri ajunse la Luvru; n clipa cnd intra pepoarta dinspre st rada Echelle, se auzea batnd ora zece. ntmplarile pecare le-am povestit se perindas era ntr-o jumatate de ceas. Apoi, totul se petrecu asa cum socotise doamna Bonacieux. Cndauzi consemnul, Germ ain se nclina adnc; dupa zece minute, La Portese afla n camera portarului; n cteva cu vinte d'Artagnan i spuse celentmplate, destainuindu-i si locul unde se gasea doamna Bonacieux. Dupa ce ntreba de doua ori adresa ca sa nu dea gres, La Porte pleca nfuga. Dar abi a facuse zece pasi si se ntoarse. . . . . . . . Tinere, . i spuse lui d'Artagnan, . ti dau un sfat! Care anume? S-ar putea sa ai neplaceri dupa toate astea. Credeti? Da, ai vreun prieten a carui pendula ramne n urma? Pentru ce? Du-te la el, ca sa poata pune marturie ca te gaseai acolo la nouasi jumatate. n justitie, asta se numeste un alibi. D'Artagnan gasi ca sfatul e ntelept, si lua picioarele la spinare sise duse ntins l a domnul de Trville; dar n loc sa treaca n salon unde se afla toata lumea, ceru sa intre n cabinetul lui. Cum d'Artagnan eraumil din ob isnuitii casei, cererea nu ntmpina nici o piedica; i se dadude stire domnului de T rville ca tnarul sau compatriot avnd a-i spuneceva nsemnat, cerea o audienta particu lara. Cinci minute mai trziu, domnul de Trville l ntreba pe d'Artagnan cu ce-i putea fi de folos sicarui fapt se datora vizita lui la ora att de trzie. . Va cer iertare, domnule, . zise d'Artagnan care, n timpul cndramasese singur, da duse pendula cu trei sferturi de ceas n urma, . dar m-am gndit ca nu e dect noua si douazeci si cinci de minute, si-mipot ngadui sa mai viu la dumneavoastra. . Noua si douazeci si cinci de minute, . se mira domnul de Trville, privind pendula, . dar e cu neputinta! . Vedeti, domnule, . starui d'Artagnan, . dovada cea mai buna! . Asa e, . recunoscu domnul de Trville, . as fi jurat ca-i maitrziu. Spune-mi te r og ce doresti de la mine? D'Artagnan ncepu sa-i istoreasca domnului de Trville o povestelunga n jurul reginei ; i mpartasi temerile ce nutrea n privintamaiestatii sale; i povesti ce auzise spunnd u-se despre uneltirilecardinalului mpotriva lui Buckingham si totul cu o liniste si o sigurantace-l prinsera pe domnul de Trville cu att mai usor, cu ct el nsusidupa cum am mai spus, si daduse seama ca se petrece cevaneobisnuit ntre cardinal, rege si regina. Cnd ceasornicul arata ora zece, d'Artagnan l parasi pe domnul deTrville care, dupa ce multumi pentru stirile aduse si-l ndemna saslujeasca pe rege si pe regina cu t ragere de inima, se ntoarse n salon. Ajuns la capatul de jos al scarii, d'Artagnan si aminti ca-si uitase uitasebaston ul; urca iarasi n graba, intra n cabinet, muta cu degetul

minutarul la ora care trebuia pentru ca sa nu se poata observa a douazi ca cinev a umblase la pendul si, ncredintat ca la nevoie va avea unmartor pentru a-si dove di alibiul, cobor din nou scara si se trezi nstrada. Capitolul XI INTRIGA SE NNOADA Dupa ce fusese la domnul de Trville, d'Artagnan pleca gnditorspre casa, pe drumul cel mai lung. La ce gndea oare d'Artagnan pe cnd se departa de calea luiobisnuita, cu ochii la s telele de pe cer, aci oftnd, aci zmbind? Se gndea la doamna Bonacieux. Pentru un ucenic muschetar, tnara femeie ntruchipa aproape idealul n dragoste. Frumoasa, misterioasa, cunoscnd o multime de taine ale curtii, taine ce mprumutau trasaturilor ei gratioase o ncntatoare seriozitate, eaputea fi banuita de a nu avea inima rece, farmec ce prinde si maigrozav n mreje pe tinerii ndragostit i; mai mult, d'Artagnan o scapasedin ghearele diavolilor care voiau s-o iscodeas ca si s-o schingiuie; ajutorul lui neasteptat fusese izvorul uneia din acele adncirecunostinte ce pot l ua att de usor o coloratura mai gingasa. Si fiindca visele zboara pe aripile nchipuirii, d'Artagnan se si vedeaoprit n drum de un trimis care-i nmna din partea tinerei femei sau unravas, pentru o ntlnire, sa u un lant de aur sau un diamant. Am aratatmai sus ca tinerii cavaleri primeau fa ra a se rusina daruri de la rege; adaugam ca n acele vremuri usuratice, ei nu aveau prea multasfiiciune nici fata d e iubitele lor de la care primeau mai totdeaunaamintiri scumpe si trainice, ca s i cnd acestea ar fi ncercat sarascumpere nestatornicia sentimentelor, prin trainic ia darurilor lor. Pe vremea aceea ti croiai drum cu ajutorul femeilor, fara sa rosesti. Acele care nu erau dect frumoase, si daruiau frumusetea si de acolo vine fara ndoiala zicala: Cea mai frumoasa fata din lume nu poate da dect ce are. Femeile bogate daruiau pe deasupra o parte din avutul lorsi s-ar put ea cita multime de eroi ale acelor zile galante care nu si-ar ficstigat nici vaza si nici bataliile, fara punga, mai mult sau mai putincaptusita, pe care iubitel e o atrnau de oblncul seii lor. D'Artagnan n-avea nici o avere; sovaiala provinciacialului . spoialausoara, floa rea frageda, puf de piersica . se spulberase la adiereasfaturilor putin pravosla vnice pe care cei trei muschetari nu ncetau sale dea prietenului lor. Potrivit ci udatelor vederi din acea vreme, d'Artagnan se socotea la Paris ca pe cmpul de lupta si nici mai multnici mai puti n, ca pe meleagurile Flandrei: acolo, spaniolul, aici, femeia. Peste tot un dusman de nvins, peste tot daune de cerut. Dar trebuie s-o spunem: deocamdata, d'Artagnan era nsufletit de

un simtamnt mai nobil si mai generos. Negustorul de maruntisuri ivorbise de averea lui; tnarul putuse ghici ca alaturi de un nerod cadomnul Bonacieux, femeia tinea fara ndoiala cheia banilor. Dar, toate astea nu avusesera nici o nrurire asupra simtamntului sau pentrudoamna Bonacieux, s i orice interes ramasese aproape strain demugurii timpurii ai iubirii. Am spus a proape, caci gndul ca o femeietnara, frumoasa, ncntatoare, spirituala, e totodata si bogata, nustirbeste ntru nimic un nceput de dragoste, ci dimpotriva, l ntareste. Belsugul nlesneste o sumedenie de mici griji si de pofte boieresticare se mpaca mi nunat cu frumusetea. Un ciorap subtire si alb, orochie de matase, un plastroras de dantela, un pantof frumos n picior, o panglica noua n par, nu pot schimba o femeie urta n una draguta, dar pot schimba pe o femeie draguta ntr-una frumoasa, fara sa maipomenim de mini c are cstiga din toate astea; minile, mai cu seama lafemei, trebuie sa fie trndave, c a sa ramna frumoase. Apoi, d'Artagnan nu era milionar; o stie prea bine si cititorul caruianu i-am as cuns starea lui baneasca; fara ndoiala nadajduia sa ajungabogat ntr-o zi, dar rast impul ce si-l hotarse singur pentru aceastafericita schimbare era destul de ndepar tat. Pna atunci, ce deznadejdesa-ti vezi iubita dorind acele mii de nimicuri din care femeile si fauresc fericirea, si sa nu i le poti oferi. Cel putin cnd femeia e bogata, iariubitul nu e, si poate darui singura ceea ce el nu-i poate da, si desi nchip obisnuit si face aceste placeri cu banii sotului ei, rareori tot el areparte de recunostinta.

Gata sa se schimbe n cel mai duios iubit, d'Artagnan eradeocamdata un prieten cre dincios. n toiul celor mai nflacarate vise cusotia negustorului, tot nu-si putea u ita de chibzuielile lui. Frumoasadoamna Bonacieux era tocmai femeia cu care sa t e plimbi pe plaiulSaint-Denis sau prin blciul Saint-Germain, n tovarasia lui Athos , Porthos si Aramis, carora d'Artagnan ar fi fost mndru sa le arate atarecucerire. Apoi, cnd umbli mult ti se face si foame: chiar si simtea dectva timp stomacul gol. Se vor pune deci la cale acele mici prnzurincntatoare n timpul carora atingi ntr-o p arte mna unui prieten, iarntr-alta piciorul unei iubite. n sfrsit, n clipe grele, n ejurarihotartoare, d'Artagnan ar fi fost salvatorul prietenilor lui. Dar cum ramne cu domnul Bonacieux pe care d'Artagnan lmpinsese n ghearele zbirilor, lepadndu-se de el n gura mare, darfagadumdu-i n soapta ca-l va scapa? Trebuie sa ma rturisim cititorilornostri ca d'Artagnan nu se gndea n nici un fel la Bonacieux sa u chiardaca se gndea, era pentru a-si spune ea negustorul e foarte bine acolounde e, oriunde ar fi fost. Dragostea este cea mai egoista dintre toatepatimile. Totusi, cititorii nostri sa fie linistiti: daca d'Artagnan a uitat deBonacieux s au se face ca a uitat, sub cuvnt ca nu stie unde a fost dus, n schimb noi nu-l uitam, ba mai mult, chiar stim unde se afla. Dar deocamdata sa facem la fel ca gasconul nostru ndragostit. Ct priveste

pe cinstitul negustor de maruntisuri, l vom pomeni mai trziu. Tot gndindu-se la viitoarea elelor, d'Artagnan ajunse pe pe atunci. Fiindca se gasea a-l vada ca sa-i lamureasca pentru ce trimisese la el pe lui iubire, tot vorbind cu bezna noptii sitot surznd st strada Cherche-Midi sauChasse-Midi, cum i se spunea n cartierulunde locuia Aramis, i veni n gnd sa treaca s Planchet, cu rugamintea sa dea

o fuga pna la capcana cu pricina. Daca din ntmplare Planchet lgasise acasa, fara ndoi ala ca Aramis alergase n strada Groparilor sinegasind pe nimeni acolo, afara poat e de cei doi prieteni, nici lui, nicicelorlalti nu le-ar fi putut trece prin min te ce nsemnau toate astea. Pentru atta osteneala i se cuvenea o lamurire; iata ce-si spunea cuglas tare d'Ar tagnan. n sinea lui se mai gndea ca va avea astfel si prilejul sa vorbeascadespre frumoasa doamna Bonacieux, stapna gndurilor, daca nu si ainimii lui. Nu celei dinti iubiri poti cere pastrarea unei taine. ntiaiubire se nvaluie ntr-o bucurie att de cuprinzato are, nct ea trebuiesa se reverse, altfel te-ar nabusi. De doua ceasuri Parisul era ntunecat si ncepea sa se goleasca. Toate orologiile cartierului Saint-Germain vesteau ora unsprezece; vremea era placuta. D'Artagnan mergea pe o ulicioara, cam pe unde seafla astazi strada d'Assas, adulmecnd boarea mbalsamata a vntului ce batea dinspre strada Vaugirard, peste gradinile racorite de rouaserii si de s uflarea noptii. n departare, rasunau nabusite sub obloanegrele chiotele chefliilor de prin cine stie ce spelunci pierdute n cmpie. Ajuns la capatul ulicioarei, d'Artagnan coti la stnga. Casa unde locuiaAramis se afla ntre strada Cassette si strada Servandoni. D'Artagnan trecuse de strada Cassette si zarea poarta caseiprietenului, pitita n desisul de sicomore si clematite, ce senvalmaseau pe deasupra portii, cnd zari cev a ca o umbra iesind dinstrada Servandoni. Acest ceva se nfasurase ntr-o pelerina s id'Artagnan crezu la nceput ca era un barbat; dar dupa statura scunda, dupa mersul sovaitor si dupa pasul nehotart recunoscu ndata ca era ofemeie. Mai mu lt dect atta, parnd a nu fi sigura de casa pe care ocauta, femeia aceasta si ridica mereu privirea ca sa-si dea seamaunde se afla, apoi se oprea, se ntorcea din drum si o pornea iarasi. D'Artagnan era foc de curios. "Ce-ar fi s-o ntreb daca-i pot fi de ajutor! gndi el. Dupa mers sevede ca e tnara; o fi poate si frumoasa. O fi! Dar o femeie care iese dincasa la ora asta, bate s trazile doar ca sa-si ntlneasca iubitul. La naiba, daca-i tulbur ntlnirea, nseamna ca n-o brodesc tocmai bine cu cunostinta." n vremea asta, tnara femeie mergea de zor, numarnd casele siferestrele, ceea ce de altfel nu era nici greu si nici nu cerea mult timp. Nu se gaseau dect trei case mari pe bucata aceea de drum si numaidoua ferestre ce dadeau spre strada; una, la o casuta ntr-o gradina, paralel cu casuta n care locuia Aramis, cealalta era chiar ferestra lui

Aramis. "Mii de draci, . gndi d'Artagnan, care-si adusese aminte denepoata teologului, . mii de draci, ar avea haz ca porumbita astantrziata sa caute tocmai casa prietenul ui nostru. Pe legea mea, sa stiica-i chiar asa. Ah! scumpul meu Aramis, de data asta vreau sa amsufletul mpacat." Si, subtiindu-se ct putea mai tare, d'Artagnan se ascunse n coltulcel mai ntunecos al strazii, lnga o banca de piatra, n fundul uneifiride. Tnara femeie nainta mereu, caci n afara de mersul ei mladios, care o tradase, dadu drumul unei usoare tuse, marturie a unui glasneasemuit de p roaspat. D'Artagnan gndi ca aceasta tuse era unsemnal. Atunci, fie ca se raspunsese dinauntru la aceasta tuse printr-unsemnal asemanato r, semnal care nlaturase sovaielile noptaticeidrumete, fie ca, fara sprijinul nim anui, si daduse singura seama caajunsese acolo unde trebuia, ea se apropie cu pas i hotarti de oblonulferestrei lui Aramis, si batu la rastimpuri egale, cu degetul ndoit. . E chiar la Aramis, mormai d'Artagnan. Ah, fatarniciile, uite cate-am prins cum faci dumneata teologie! Abia rasunara cel trei batai ca geamul dinauntru se deschise si olumina juca pri ntre despicaturile oblonului. . Asa, asa, . mormai cel care tragea cu urechea, nu la usi, ci laferestre, . va sa zica i se astepta venirea! Haide, acum oblonul se vadeschide si doamna va sar i nauntru. Foarte bine! Dar spre marea uimire a lui d'Artagnan, oblonul ramase nchis: maimult nca, lumina care stralucise o clipa se stinse si totul se cufundaiarasi n bezna. Cu gndul ca nu putea sa tina asa multa vreme d'Artagnan asteptancordat: era numai ochi si urechi. Avea dreptate: dupa cteva clipe, doua lovituri scurte rasunaranauntru. Tnara din strada raspunse printr-o singura lovitura; oblonul sentredeschise. E lesne de nchipuit ct de nesatios privea si asculta d'Artagnan. Din nefericire lumina fusese mutata n alta ncapere. Dar ochiitnarului se obisnuiser a cu ntunericul. De altminteri, dupa ct se spune, ochii gasconilor, ca si ai pisicilor, au nsusirea de a vedea n timpulnoptii. D'Artagnan vazu deci pe tnara femeie scotnd din buzunar ceva albpe care-l desfasur a repede si care lua nfatisarea unei batiste. Apoi omai vazu aratndu-i celui cu ca re vorbea un colt al asa-zisei batiste. Lui d'Artagnan i veni n minte batista cazuta la picioarele doamneiBonacieux, batis ta care la rndul ei i amintise de cea gasita lapicioarele lui Aramis. Ce naiba putea sa fie cu batista aceea?

Din locul unde se gasea, d'Artagnan nu putea sa vada fata luiAramis, spunem a lu i Aramis, caci tnarul nostru nu punea la ndoialaca cel care vorbea dinauntru cu do amna de afara era chiar prietenullui; dorinta de a afla, birui cumintenia si, cu m cele doua persoaneaduse n scena pareau absorbite de vederea batistei, iesi tipt il si el dinascunzatoare si, iute ca fulgerul, dar nabusindu-si pasii, se lipi de coltul zidului, de unde privirea lui putea patrunde adnc, n odaia luiAramis. Ajuns acolo, d'Artagnan abia se stapni sa nu strige de uimire: fiintacare vorbea cu noptateca musafira nu era Aramis, ci o femeie. Numaica d'Artagnan vedea destu l de bine pentru a-si da seama dembracaminte, dar nu pentru a deosebi si trasatur ile fetei. n aceeasi clipa, femeia din camera scoase a doua batista dinbuzunar si o nlocui cu cea care-i fusese aratata. Apoi cele doua femeischimbara ntre ele cteva cuvinte; n sfrsit, oblonul se nchise la loc, femeia care se gasea n strada se ntoarse si trecu la patru pasi ded'Artagnan, acop erindu-si fata cu gluga pelerinei; dar aceasta masurade prevedere fusese luata p rea trziu, d'Artagnan o recunoscuse pedoamna Bonacieux. Doamna Bonacieux! Banuiala ca era ea, i strabatuse mintea n clipa cnd o vazuse scotnd batista din buzunar; dar nu-i venea sacreada ca doamna B onacieux, care trimisese dupa domnul de La Porteca s-o nsoteasca pna la Luvru, cut reiera singura pe strazile Parisului, n toiul noptii, nfruntnd primejdia de a fi rapita a doua oara. Fara ndoiala ca trebuie sa fi fost ceva foarte de seama! Si ce poatefi foarte de seama pentru o femeie de douazeci si cinci de ani? Dragostea. Dar nfrunta ea oare asemenea primejdie pentru folosul ei sau alaltcuiva? Iata ce se ntreba n sinea lui tnarul pe care sarpele geloziei lmusca de inima, ca si cnd ar f i fost, nici mai mult nici mai putin, dectiubitul ei. Ar fi avut, de altfel, un mijloc simplu ca sa afle unde mergeadoamna Bonacieux . putea s-o urmareasca. Acest mijloc parea att defiresc, nct d'Artagnan l si folosi n umaidect, pe negndite. Dar, la vederea tnarului care se desprindea din zid ca o statuiedintr-o firida si la zgomotul pasilor ndaratul ei, doamna Bonacieuxdadu un tipat si o lua la fuga.

D'Artagnan se repezi dupa ea. Pentru el nu era prea greu sa ajungadin urma o fem eie care se tot mpiedica n pelerina. O ajunse deci dupace strabatu o treime din st rada pe care o apucase. Nefericita era lacapatul puterilor, nu de oboseala, ci d e groaza si cnd d'Artagnan ipuse mna pe umeri, ea se pravali n genunchi stri-gnd nabu it: . Omoara-ma, dar nu vei afla nimic! D'Artagnan o ridica trecndu-i bratul n jurul mijlocului; darsimtind-o dupa cum se lasa de greu ca era gata sa lesine, se grabi s-olinisteasca, ncredintnd-o ca nu-i voia dect binele. Aceste marturisiri

nu nsemnau nimic pentru doamna Bonacieux, caci asemenea marturisiri pot fi facute cu cele mai necinstite gnduri din lume; n schimb, glasul era totul. Tnara femeie crezu ca recunoaste sunetul acelui glas; deschise ochii, arunca o privire asupra barbatului care o speriase attde cumplit si recunoscndu-l pe d'Artagnan, scoase un strigat debucurie. . Dumneata esti, dumneata! . facu ea, . multumescu-ti tie, doamne! . Da, eu snt, d'Artagnan; Dumnezeu m-a trimis sa veghez asupradumitale. . Prin urmare, cu gndul asta ma urmareai? ntreba surznd tnarafemeie, a carei fire sag alnica iesea iarasi la iveala si la care teama sespulberase din clipa cnd recunos cuse un prieten n cel pe care-l luasedrept dusman. . Nu, . starui d'Artagnan, . nu, marturisesc ca numai ntmplaream-a scos n calea dum itale; am vazut o femeie batnd la fereastra unuia dintre prietenii mei... . A unuia dintre prietenii dumitale? i taie vorba doamnaBonacieux. . Fara ndoiala, Aramis este unul din bunii mei prieteni. . Aramis? Cine-i Aramis? . Alta acum! N-ai sa-mi spui ca nu-l cunosti pe Aramis? . Aud pentru ntia oara numele asta. . Asadar pentru ntia oara vii la casa asta? . Desigur. . Si nu stiai ca n casa asta sta un tnar? . Nu. . Un muschetar? . Nu. De loc. . Prin urmare, nu pe el l cautai? . Nici prin gnd nu mi-a trecut. De altfel ai vazut singur capersoana cu care am v orbit era o femeie. . Asa e; dar femeia asta e o prietena de-a lui Aramis. . Habar n-am de asa ceva. . Pai daca locuieste la el! . Asta nu ma priveste. . Dar ea cine e? . A, e o taina care nu-i a mea! . Draga doamna Bonacieux, esti ncntatoare; dar n acelasi timp sicea mai misterioasa femeie... . Nu cumva mi strica? . Ba dimpotriva, esti dulce de tot. . Atuncea, da-mi bratul. . Cu mare placere; si acum? . Acum, nsoteste-ma. . Unde?

. Acolo unde ma duc. . Si unde te duci? . Ai sa vezi, fiindca ai sa ma lasi la poarta. . Pe urma sa te astept? . Ar fi de prisos. . O sa te ntorci singura? . Poate ca da, poate ca nu. . Dar persoana care te va nsoti dupa aceea, va fi barbat saufemeie? . Deocamdata nu stiu nimic. . Ba eu o sa stiu! . O sa astept pna te-oi vedea iesind. . Daca-i asa, adio! . Cum vine asta? . Ma lipsesc de dumneata. . Dar dumneata singura ai cerut... . Sprijinul unui gentilom, dar nu pnda unui spion. . Eo vorba cam tare! . Ce se spune despre oamenii care se tin de altii cu de-a sila? . Ca-si baga nasul unde nu trebuie. . Asta-i cam prea blnd. . Fie, doamna, vad ca n-am ncotro cu dumneata; trebuie sa fac ce vrei. . Atunci de ce nu te-ai aratat vrednic s-o faci de la nceput? . N-as putea oare sa ma arat vrednic de pocainta? . Adica sa te caiesti cu adevarat? . Nu prea stiu nici eu. Dar stiu ca-ti fagaduiesc sa fac tot cedoresti, daca ma lasi sa te duc pna acolo. . Si pe urma pleci? . Da. . Fara sa ma pndesti la iesire? . Fara. . Pe cuvntul dumitale? . Cinstea mea de gentilom! . Atunci da-mi bratul si s-o pornim. D'Artagnan oferi bratul doamnei Bonacieux care se sprijini de el, mai cu teama, mai n gluma si amndoi o luara asa pna la capatulstrazii La Harpe. Oda ta acolo, tnara femeie nainta la fel de sovaitor cape strada Vaugirard. Totusi, du pa anumite semne, paru ca recunoaste o usa; apropiindu-se de aceasta usa, spuse: . Si acum, domnul meu, aici am treaba; mii de multumiri pentrucinstita dumitale tovarasie; m-ai scapat de primejdiile ce m-ar fiamenintat daca as fi fost singur a; dar a venit vremea sa-ti tii cuvntul. Am ajuns unde trebuia. . Si la ntoarcere n-o sa-ti mai fie teama de nimic? . Doar de hoti.

. Crezi ca asta-i fleac? . Ce-o sa-mi ia? N-am para chioara la mine. . Uiti batista frumoasa, cu blazon. . Ce batista? . Care am gasit-o la picioarele dumitale si ti-am pus-o napoi nbuzunar. . Taci, taci, pentru Dumnezeu! striga tnara femeie. Vrei sa manenorocesti? . Va sa zica tot mai esti n primejdie, daca tremuri la un singurcuvnt si daca mart urisesti ca de l-ar auzi cineva ai fi pierduta. Doamna, scumpa doamna, . urma d'Artagnan, lundu-i mna sinvaluind-o toata n privirea lui nflacarata, . fii ncrezatoare, spune-mice ai pe suflet: n-ai citit oare n ochii mei ca inima mi-e toata numaidragoste si supunere? . Ba da, . raspunse doamna Bonacieux, . si de aceea cere-mitainele mele si ti le spun, dar nu te lega de ale altora. . Bine, . se ncapatna d'Artagnan, . atunci o sa le descopar eusingur; daca tainele astea pot avea o nrurire asupra vietii dumitale, nseamna ca tainele astea trebuie sa fie si ale mele. . Ba nici prin gnd sa-ti treaca! se rasti tnara femeie att de taios, nct fara sa vrea, pe d'Artagnan l trecura fiori. Te rog nu te amestecan treburile me le, nu cauta sa ma ajuti n nici un fel, ti cer asta nnumele simtamntului pe care spu i ca-l ai pentru mine, n numelebinelui pe care mi l-ai facut si pe care nu-l voi uita toata viata. Ascultace-ti spun. Nu te mai ocupa de mine, vreau sa-ti pier d in amintire, ca sicnd nu m-ai vazut niciodata. . Dar Aramis, sa faca si el la fel ca mine, doamna? ntreba d'Artagnan tfnos. . E a doua sau a treia oara ca rostesti numele asta, domnul meu, desi ti-am spus ca nu stiu cine e. . Nu stii cine-i omul la geamul caruia te-ai dus de ai batut? Te rog, doamna, prea ma socotesti credul pe lnga alte toate! . Marturiseste ca vrei sa ma tragi de limba si atunci nascocesti opoveste ntreaga si scornesti pe cine stie cine. . Doamna, eu nu nascocesc si nu scornesc nimic, spun adevaruladevarat. . Si spui ca unul dintre prietenii dumitale locuieste acolo n casa? . O spun si o tot spun pentru a treia oara: n casa aceea locuiesteprietenul meu s i acest prieten este Aramis. . Toate astea se vor lamuri mai trziu, . murmura tnara femeie, . deocamdata, domnule, te rog, tacere. . Daca-ai putea privi n inima mea ca ntr-o carte deschisa, ai citiatta sete de a af la totul, nct ti-ar fi mila de mine si atta dragoste, nct pe loc mi-ai face destainuiri. Nu trebuie sa ne temem de cei carene iubesc. . Vorbesti cam repede de dragoste, domnul meu, i-o reteza tnara

femeie, clatinnd din cap. . Pentru ca m-a napadit dragostea ntia oara n viata si pentru ca n-am nici douazeci de ani. Doamna Bonacieux l privi pe furis. . Asculta, cred ca am prins firul, starui d'Artagnan. Acum trei luniera sa ma ba t n duel cu Aramis pentru o batista la fel cu aceea pe careai aratat-o femeii de la el de acasa, o batista care, snt sigur, aveaaceleiasi initiale. . Domnule, . zise tnara femeie, . jur ca ma obosesti de nu maipot, cu toate iscod irile astea. . Dar dumneata, doamna, care esti att de prevazatoare, iagndeste-te, dac-ai fi are stata si ti s-ar gasi aceasta batista asupradumitale, nu e asa ca n-ai scapa de banuieli? . De ce? Nu snt initialele mele: C. B.: Constanta Bonacieux? . Sau Camelia de Bois-Tracy. . Taci, domnule, ntelege odata sa taci! Daca primejdiile care maameninta nu te op resc sa vorbesti, cel putin gndeste-te la cele care teameninta pe dumneata. . Pe mine? . Da, pe dumneata. l paste nchisoarea, si primejduieste viata, celcare ma cunoaste. . Atunci nu te mai parasesc. . Domnule, . se ruga tnara femeie, mpreunndu-si minile, . domnule, n numele cerului, n numele cinstei de militar, n numele cuviintei de gentilom, du-te, du-te, pentru Dumnezeu; iata, suna miezulnoptii; e ora cnd snt asteptata. . Doamna, . raspunse el nclinndu-se, . nu ma mai pot mpotrivicuiva care ma roaga ca dumneata: fii linistita, plec! . Si n-ai sa ma urmaresti, n-ai sa ma pndest? . Ma ntorc acasa chiar acum. . Ah, stiam eu ca esti un tnar cumescade! striga doamnaBonacieux, ntinzndu-i o mna s i apucnd cu cealalta ciocanasul uneiusi mici, intrata n zid. D'Artagnan apuca mna ce i se ntindea si o saruta nfocat. . Ah! Mai bine nu te-as fi ntlnit niciodata, striga el, cu aceaasprime naiva pe ca re femeile o prefera adesea mofturilorcurtenitoare, fiindca ea dezvaluie adncuril e gndirii si arata ca unsimtamnt poate fi mai tare dect judecata. . Ei bine! . murmura doamna Bonacieux cu glasul aproapemngietor si strngnd mna lui d' Artagnan care tot i-o mai pastra pe aei, . ei bine, eu nu spun ca dumneata; ce e pierdut pentru ziua de azinu e pierdut si pentru cea de mine. Cine stie daca, de zlegata de taina, ntr-o buna zi, n-o sa-ti fac pe plac? . Aceeasi fagaduiala si iubirii mele? se repezi d'Artagnan nculmea bucuriei. . Oh! n privinta asta nu vreau sa ma leg cu nimic; atrna de ceea

ce vei sti sa trezesti n inima mea. . Asadar, azi doamna... . Azi, domnule ramn doar la recunostinta. . Ah, esti prea ncntatoare, . spuse d'Artagnan cu tristete, . site joci cu dragost ea mea! . Nu, ma folosesc de marinimia dumitale, asta-i tot. Dar crede-ma, snt anumite fiinte care pot nadajdui orice. . Ma faci cel mai fericit om pe lume. Tine minte seara asta, tineminte fagaduial a data! . Fii linistit, la timpul si locul cuvenit mi voi aduce aminte detoate. Dar pleac a acum, pentru numele lui Dumnezeu, pleaca! Eramasteptata la miezul noptii si snt n ntrziere. . Cu cinci minute. . Da, dar n unele mprejurari cinci minute pot fi cinci veacuri. . Cnd iubesti. . Si de unde stii ca nu trebuie sa ma ntlnesc cu un ndragostit? . Va sa zica, te asteapta un barbat! . se razgndi dArtagnan, . unbarbat! . Poftim, o luam iar de la capat, spuse doamna Bonacieux, cu unzmbet oarecum nera bdator. . Nu, nu, ma duc, plec; cred n dumneata, vreau sa fiu vrednic dencrederea mea oarb a, chiar daca aceasta ncredere ar fi prostiecurata. La revedere, doamna, la reved ere! Si, neputndu-se parca dezlipi dect printr-o smucitura de mna ce otinea n mna lui, d'A rtagnan se ndeparta fugind, n vreme ce doamnaBonacieux batea, la fel ca si n oblon, trei lovituri ncete si bine chibzuite; apoi, ajuns n coltul strazii el si ntoarse capul: usa sedeschisese si se nchisese la loc, frumoasa lui nu mai era acolo. D'Artagnan si cata de drum; cum si daduse cuvntul ca n-o vapndi pe doamna Bonacieux, chiar daca viata lui ar fi atrnat de loculunde ea trebuia sa se duca sau de pers oana pe care trebuia s-onsoteasca, si tot s-ar fi ntors acasa, fiindca asa fagadui se. Cinciminute mai trzu, era pe strada Groparilor. . Bietul Athos, . gndea el . n-o sa priceapa nimic din toateastea. O fi motaind a steptndu-ma sau s-o fi ntors acasa si o fi aflat ca, n lipsa lui, venise o femeie. O femeie la Athos! La urma urmelor, maiera una si l a Ararnis. Ce strunii snt toate astea, grozav as vrea sa stiucum au sa se sfrseasc a. . Prost, domnule, prost, raspunse o voce pe care tnarul orecunoscu a fi a lui Pla nchet, caci tot vorbind tare de unul singur, camai toti dusii pe gnduri, o apucas e pe aleea la capatul careia urcascara ce ducea la camera lui. . Cum prost? Ce vrei sa spui, nerodule? Ce s-a mai ntmplat? . Tot soiul de pacoste. . Ce anume? . Mai nti, domnul Athos a fost arestat.

. Arestat? Athos, arestat! De ce? . L-au gasit la dumneavoastra si l-au luat drept dumneavoastra. . Si cine l-a arestat? . Soldatii din garda adusi aici de oamenii negri pe care i-ati pus pefuga. . De ce nu si-a spus numele? De ce n-a spus ca n-are habar detoata chestiunea as ta? . Ferit-a sfntul, domnule; ba s-a apropiat de mine si mi-a soptit: "Stapn-tu, el are nevoie de libertate si nu eu, fiindca el stie tot, iar eunu sti u nimic. O sa creada ca l-au arestat pe el si asa o sa cstige timp; peste trei zile spun cine snt si atunci o sa trebuiasca sa-mi deadrumul!" . Bravo, Athos! Ce inima nobila! murmura d'Artagnan. Nici n-ar fiputut face altf el. Si ce-au facut zbirii? . Patru l-au dus cu ei, n-as putea sa va spun unde, la Bastilia sauiaFort-l'IDue que; doi au ramas aici cu oamenii negri care au scotocitpeste tot, si-au luat to ate hrtiile. n sfrsit, ultimii doi au stat de strajala poarta, n timpul ispravii; pe urma, cnd au sfrsit, au plecat cu totiilasnd casa goala si toate vraiste. . Dar Porthos si Aramis? . Nu i-am gasit; n-au venit. . Dar pot sa soseasca dintr-o clipa n alta; le-ai lasat vorba ca-iastept, nu-i as a? . Da, domnule. . Asculta! Nu te misca de aici; daca sosesc, spune-le ce mi s-antmplat si sa ma as tepte la crciuma Pomme-de-Pin; aici ar fiprimejdios, casa poate fi spionata. Aler g la domnul de Trville sa-i daude stire toate astea si pe urma ma duc sa-i ntlnesc acolo. . Bine, domnule, spuse Planchet. . Dar tu nu te misca de aici, si vezi, sa nu-ti fie frica! l mbarbata d'Artagnan, ntorcndu-se de la usa. . N-aveti nici o grija, domnule, . raspunse Planchet, . nu macunoasteti nca ; eu snt curajos nevoie mare cnd mi pun n cap sa fiu, numai ca e greu pna ma hotarasc; de altfel snt din Picardia. . Atunci ne-am nteles, . urma d'Artagnan, . mai bine mori dectsa-ti parasesti post ul. . Da, domnule, si fac orice numai ca sa va dovedesc ce mult tin la dumneavoastra! "Bine, . si spuse n sinea lui d'Artagnan. . s-ar zice ca metoda pecare am folosito cu baiatul asta e cea buna; nu-i rau de stiut la nevoie." Si repede ct l puteau duce picioarele, care erau totusi cam obositedupa alergatura de peste zi, d'Artagnan se ndrepta spre stradaColombier. Domnul de Trville nu era acasa. Compania sa facea de garda laLuvru; era si el la Luvru cu oamenii lui.

Trebuia numaidect sa ajunga pna la domnul de Trville; nu seputea sa nu i se aduca l a cunostinta cele ce se petreceau. D'Artagnanhotar deci sa ncerce a intra la Luvru . Uniforma de soldat din companiadomnului des Essarts trebuia sa-i nlesneasca tre cerea.

Cobor pe strada Petits-Augustins si o lua de-a lungul cheiului, ndreptndu-se spre Podul Nou. Se gndise o clipa sa treaca Sena cupontonul, dar, ajun gnd pe malul apei, si vr pe negndite mna nbuzunar si vazu ca n-are cu ce sa plateasc axa de trecere. Cnd ajunse n dreptul strazii Dauphine vazu deodata veninddintr-acolo o pereche alc atuita din doua persoane, a caror nfatisare lizbi. Cele doua persoane care alcatuiau aceasta pereche, erau: una unbarbat, cealalta o femeie. Femeia aducea cu doamna Bonacieux, iar barbatul semana, ca doua picaturi de apa, cu Aramis. Pe lnga asta, femeia avea acea mantila neagra, pe care d'Artagnan o mai vedea nca profilndu-se pe oblonul din strada Vaugirard si pe usa din strada La Harpe. Mai mult, barbatul purta uniforma de muschetar. Gluga femeii era trasa peste ochi; barbatul si ascundea obrazul cubatista; aceast a ndoita masura de prevedere arata nendoios ca niciunul nu tinea sa fie recunoscut . Trecura podul; era acelasi drum ca si al lui d'Artagnan, cacid'Artagnan se ducea la Luvru; se lua deci dupa ei. Nu facuse nici douazeci de pasi si d'Artagnan ajunse la convingereaca femeia nu era alta dect doamna Bonacieux, iar barbatul, Aramis. Simti deodata toate chinurile geloziei sfrtecndu-i inima. Era de doua ori nselat: de prietenul lui si de aceea pe care ondragea de pe acum c a pe o iubita. Doamna Bonacieux se jurase petotii sfintii ca nu-l cunoaste ps Ar amis si cu un sfert de ora mai trziu ontlnea la bratul lui Aramis. Lui d'Artagnan nici nu-i trecea prin minte ca o cunostea pefrumoasa negustoreasa abia de trei ceasuri, ca ea nu-i datora dect obruma de recunostinta pentru ca o scapase din minile oamenilor negricare voiau s-o rapeasca, si ca la urma-urmelor nici nu-i fagaduisenimic. Se socotea un iubit batjocorit, tradat, umilit; de mnie , sngele inavali n obraz si hotar sa lamureasca totul. Simtind ca snt urmariti, cei doi tineri grabira pasul. D'Artagnan olua la fuga, t recu naintea lor, apoi se ntoarse si le iesi n cale tocmaicnd erau n dreptul Samarite ncei, scaldata n lumina unui felinar ce-sitrimitea razele slabe pe partea aceea a podului. D'Artagnan se opri n fata lor, iar ei se oprira n fata lui. . Ce doresti, domnule? ntreba muschetarul, dnd ndarat un pas sicu un accent strain care-i dovedea lui d'Artagnan ca unele dinbanuielile lui cam dadeau gres. . Nu-i Aramis! striga el.

. Nu, domnule, nu snt Aramis, si dupa uimirea dumitale, vad cam-ai luat drept alt cineva, asa ca te iert. . Ma ierti! izbucni d'Artagnan. . Da, raspunse necunoscutul. Lasa-ma deci sa trec, daca nu cumine ai dumneata tr eaba. . Ai dreptate, domnule, . ntari d'Artagnan, . nu cu dumneataam eu treaba, ci cu d oamna. . Cu doamna? Dar dumneata nici n-o cunosti, urma strainul. . Te nseli, domnule, o cunosc. . Vezi! . ncepu doamna Bonacieux cu dojana, n glas, . vezi, domnule, mi-ai dat cuvntul dumitale de ostean si de gentilom: credeam ca ma pot bizui pe dumneata, . Si mie, doamna, . raspunse d'Artagnan fstcit, mi-ati fagaduit... . Luati-mi bratul, doamna, . i curma vorba strainul, . si sa ne vedem de drum. Nauc, ncremenit si zdrobit de toate prin cte trecuse, d'Artagnanramasese cu bratel e ncrucisate n fata muschetarului si a doamnei Bonacieux. Muschetarul facu doi pasi nainte si cu mna l dadu pe d'Artagnanla o parte. Acesta facu o saritura ndarat si scoase spada din teaca. n aceeasi clipa si cu iuteala fulgerului, necunoscutul o trase si el pe a lui. . Pentru dumnezeu, milord! striga doamna Bonacieuxaruncndu-se ntre cei doi luptato ri si apucnd spadele cu amndouaminile. . Milord! . striga d'Artagnan, caruia totul i se luminase parcadintr-o data, . m ilord! Iertati-ma, domnule, nu cumva dumneavoastra snteti... . Milord, duce de Buckingham . spuse doamna Bonacieux, cuvocea scazuta . si acum , poti sa ne pierzi pe toti. . Milord, doamna, va cer iertare, de o suta de ori iertare; dar o iubesc, milord, si eram gelos; dumneavoastra stiti, milord, ce nseamnasa iubesti; iertati-ma, si spuneti-mi cum as putea sa-mi dau viatapentru naltimea voastra. . Esti un tnar cumsecade . spuse Buckingham, ntinzndu-i luid'Artagnan mna pe care ac esta o strnse respectuos . mi oferiajutorul dumitale, l primesc; tine-te dupa noi pn a la Luvru, cudouazeci de pasi n urma si daca cineva ne pndeste, ucide-l! D'Artagnan si strnse spada scoasa sub brat, lasa pe doamnaBonacieux si pe duce sa n ainteze cu douazeci de pasi, si-i urma, gatasa ndeplineasca aidoma instructiunile nobilului si elegantului ministrual lui Carol I. Din fericire, tnarul nostru fanatic nu gasi nici un prilej ca sa deaducelui dovad a credintei sale, astfel ca tnara femeie, nsotita de frumosul muschetar, intra n palatul Luvru prin poarta Echelle, fara a fi

fost suparati de cineva. Iar d'Artagnan, o porni de ndata la crciuma Pomme-de-Pin, unde-igasi pe Porthos si pe Aramis, care-l asteptau. Fara sa le dea vreo deslusire pentru osteneala ce le-o pricinuise, lespuse doar ca a dus singur la capat treaba pentru care crezuse lanceput ca va avea nevoie de sprijinul lor. Si acum, sa nnodm firul povestirii noastre, sa-i lasam pe cei treiprieteni sa se nt oarca fiecare la el acasa si sa urmarim prin gangurilentortochiate ale Luvrului p e ducele de Buckingham si pe calauza lui. Capitolul XII GEORGE VILLIERS, DUCE DE BUCKINGHAM Doamna Bonacieux si ducele au intrat n palatul Luvru faragreutate; doamna Bonacie ux era cunoscuta ca fiind n slujba reginei, iar ducele purta uniforma muschetarilor domnului de Trville care, dupa cum am mai spus, erau de garda n noaptea aceea. De altfel, portarul Germain era de partea reginei si daca s-ar fi ntmplat ceva, doamna Bonacieux ar fi fost nvinuita ca si-a adus iubitul n Luvru si atta tot; si lua asupra ei aceasta nelegiuire; s-ar fi ales cu numelepatat, dar ce nsemnatate putea avea n lume cinstea unei micinegustorese? Odata intrati nauntrul curtii, ducele si tnara femeie o luara de-a lungul zidului cam vreo douazeci si cinci de pasi; dupa aceea, doamnaBonacieux mp inse o portita de serviciu care statea deschisa peste zi, dar care era de obicei nchisa noaptea; portita se deschise; amndoiintrara si se tr ezira deodata n ntuneric, dar doamna Bonacieux cunostea toate colturile si rascolturile acestei aripi a palatului, destinata celor ce alcatuiau suita. nchise usile n urma ei. l lua peduce de mna, fac u ctiva pasi bjbind, se prinse cu o mna deparmalcul unei scari, pipai o treapta cu pi ciorul si ncepu sa urcescara; ducele numara doua caturi. Pe urma o apuca la dreap ta, urma osala lunga, cobor un cat, mai facu vreo ctiva pasi, potrivi o cheientr-o broasca, deschise o usa si-l mpinse usor pe duce ntr-o ncapereluminata numai de o l ampa de noapte, soptindu-i: "Ramneti aici, milord duce, o sa vina cineva". Apoi iesi prin aceeasi usa si o nchise cucheia. nct ducele se vazu deodata prins ca un ostatec. Trebuie sa recunoastem nsa ca asa singur cum era, ducele deBuckingham nu simti ni ci o clipa fiorul vreunei temeri; una din laturilecele mai izbitoare ale firei s ale era goana dupa aventuri si visariromantice. Cutezator, nenfricat, ntreprinzato r, nu era ntia oara ca siprimejduia viata n asemenea ncercari; aflase ca asa-zisa ves te dinpartea Anei de Austria, pe al carei temei venise la Paris, era doar ocapca na si n loc sa se ntoarca n Anglia, trimisese stire reginei,

folosindu-se de mprejurarea n care fusese pus, ca nu va pleca pna cenu o va fi vazu t. Regina se mpotrivise la nceput, apoi temndu-se caducele scos din minti sa nu fac a cine stie ce nebunie, luase hotarrea sa-l primeasca si sa-l implore sa plece nentrziat: dar chiar n searaaceea, doamna B onacieux, careia i se ncredintase sarcina de a se duce si de a-l aduce la Luvru, fusese rapita. Doua zile nu s-a stiut nimicde soa rta ei, nct toate ramasesera balta. Odata libera nsa si o data ce putuse vedea pe La Porte, lucrurile si urmasera cursul; astfel fiindadusese to cmai la ndeplinire primejdioasa ndatorire pe care, dacan-ar fi fost arestata, ar f i nfaptuit-o cu trei zile mai de vreme. Ramas singur n camera, Buckingham se apropie de o oglinda. Straiele acelea de muschetar i sedeau de minune. La treizeci si cinci de ani, ct avea pe atunci, se bucura pe buna dreptate de faima de a ficel mai chi pes gentilom si cel mai elegant cavaler din toata Franta sitoata Anglia. Rasfata tul a doi regi, stapnul unei averi de milioane, atotputernic ntr-un regat pe care-l tulbura dupa cum i se nazarea si-llinistea du pa cum avea chef, George Villiers, duce de Buckingham, traia una din acele vieti ca n basme, vieti ce strnesc uimirea posteritatii, veacuri dupa veacuri. De aceea, stapn pe el, cunoscndu-si puterea, ncredintat ca legilecare crmuiesc pe ce ilalti muritori nu pot sa-l atinga, el mergea dreptspre telul hotart, fie ca aces t tel stralucit si ametitor de nalt ar fi fostpentru altul curata nebunie, chiar n nchipuire. Iata cum ajunsese el sase apropie de mai multe ori si sa se faca iubi t de frumoasa si mndraAna de Austria, prin uluitoarea lui faptura. George de Villiers se aseza deci, dupa cum am mai spus, n fataunei oglinzi, si pot rivi unduirile frumosului sau par balai pe caregreutatea palariei le stricase, si rasuci mustata si cu inima coplesita debucurie, fericit si mndru de a trai n sfrsi t clipa pe care o dorea deatta vreme, si zmbi siesi semet si plin de speranta. n acea clipa o usa ascunsa n perete se deschise ,o femeie se ivi. Buckingham o vazu prin oglinda; si nabusi un strigat, era regina! Ana de Austria avea pe atunci douazeci si sase sau douazeci sisapte de ani, adic a era n plina stralucire a frumusetii ei. Avea un mersde regina sau de zeita; och ii cu luciri de smarald de o frumuseteneasemuita, cu o cautatura blajina, dar si maiestuoasa. Gura i eramica si rumena; desi buza de jos trecea putin peste cea d e sus ca latoti principii casei de Austria, aceasta gura stia sa ntruchipeze grat iaatunci cnd surdea, dar si dezgustul nendurator atunci cnd dispretuia. Se vorbea de pielea fina si catifelata a reginei, minile si bratele-i eraude o fr umusete uimitoare si toti poetii vremii le cntau ca fara seamanpe lume. n sfrsit, p arul, din blond cum fusese n frageda tinerete, acum era castaniu; l purta foarte pudrat, n bucle ce-i ncadrau fata pecare cel mai strasnic critic ar fi dorit-o poate cu ceva mai putinedresuri, iar cel mai prete ntios sculptor, cu un nas ceva mai fin. Buckingham ramase o clipa nmarmurit; niciodata, la nici o serbare,

la nici un carusel, Ana de Austria nu-i aparuse att de frumoasa caatunci, n rochia aceea simpla de atlas alb si nsotita de dona Estefana, singura dintre doamnele de onoare spaniole care nu fusese izgonita degelozia reg elui si de prigoana lui Richelieu. Ana de Austria facu doi pasi nainte; Buckingham se arunca lapicioarele ei si naint e ca regina sa-l fi putut opri, i saruta poalelerochiei. . Duce, cred ca stiti: nu eu am pus sa vi se scrie. . Da! Da, doamna, da, maiestatea voastra, . raspunse ducele, . stiu ca am fost un nebun, un smintit cnd am crezut ca zapada s-arnsufleti si ca ma rmora s-ar ncalzi; dar ce vreti, cnd iubesti crezi lesne n iubire; dealtminteri n-a fost cu totul zadarnica aceasta calatorie de vreme ce am izbutit sa va vad.

. Da, . raspunse Ana, . dar stiti si pentru ce si cum va vad, milord. Va vad pentru ca, nepasator fata de toate amaraciunile mele, v-ati ncapatnat sa ramneti ntr-un oras unde, ramnnd, va puneti nprimejdie dumneavoas viata si mie onoarea; va vad spre a va spuneca totul ne desparte: adncurile mari i, dusmania regatelor, sfinteniajuramintelor. E un sacrilegiu, milord, sa lupti m potriva attor lucruri. Vavad, n sfrsit pentru ca sa va spun ca nu trebuie sa ne mai vedem. . Vorbiti, doamna, vorbiti, regina, . zise Buckingham, . dulceataglasului acoper a asprimea cuvintelor pe care mi le spuneti. Vorbiti desacrilegiu! Dar sacrilegi u este despartirea a doua inimi pe careDumnezeu le facuse una pentru alta. . Milord! . striga regina, . uitati ca nu v-am spus niciodata ca vaiubesc. . Dar nu mi-ati spus nici ca nu ma iubiti si, ntr-adevar, a-mi spuneasemenea cuvi nte ar fi din partea maiestatii voastre prea marenerecunostinta. Caci, spune-timi, unde ati mai putea gasi iubire ca amea, iubire pe care nici vremea, nici dep artarea, nici disperarea sa nile poata stinge; o iubire care se multumeste cu o panglica uitata, cu oprivire pe furis, cu un cuvnt aruncat la ntmplare? Snt trei ani , doamna, de cnd v-am vazut ntia oara si trei ani de cnd va iubesc astfel. Vreti sa va spun cum erati mbracata cnd v-am vazut atunci? Vreti sa va descriu cu de-amanuntul fiecare podoaba a rochiei voastre? Iata, va mai am nca naintea ochilor; stateati pe perne, asa cum seobisnuieste n Spa nia; purtati o rochie de atlas verde cu broderii de aursi argint, cu mneci largi, prinse n diamante mari de frumoaselevoastre brate, a acestor minuni de brate; av eati n jurul gtului un gulerplisat si pe cap o boneta mica, de culoarea rochiei, i ar la boneta o panade btlan. Oh, iata, nchid ochii si va vad asa cum erati atunci; si-i deschid si va vad asa cum snteti acum, de o suta de ori mai frumoasa nca! . Ce nebunie! . murmura Ana de Austria care nu se ncumeta sa poarte pica ducelui pentru ca-i pastrase att de bine imaginea n inimalui, . ce neb unie sa-ti hranesti o patima desarta cu asemenea

amintiri! . Si cu ce as putea oare sa-mi hranesc viata? Eu nu am dectamintiri. De cte ori va vad mai nchid nca un diamant n tainita inimii mele. Acesta este cel de al patrulea pe care l lasati sa cada si pe careeu l ridic , caci, n trei ani, doamna, nu v-am vazut dect de patru ori: ntia oara, v-am amintit-o adineauri; a doua oara, la doamna de Chevreuse; a treia n parcul din Amiens... . Duce, . l ntrerupse regina mbujorndu-se, . nu-mi amintiti varog de seara aceea. . Dimpotriva, doamna, sa ne-o amintim, de ce sa nu ne-oamintim? E seara fericita si stralucitoare a vietii mele. Mai tineti minte ce noapte minunata era? Adierea dulce si nmiresmata a vazduhului, cerul de cobalt smaltat cu stele! Putusem n sfrsit ramne singuri, eratigata sa-mi s puneti tot, singuratatea vietii voastre, suferintele inimiivoastre. Va sprijinea ti de bratul meu, iata, de acesta. Cnd mi plecamcapul, simteam frumosul vostru par atingndu-mi usor fata si de cte orimi-o atingea, ma treceau fiori din cap pna n pic ioare. Oh! Regina! Regina! Nu stiti ce fericiri ceresti si ce bucurii fara moarte snt zavoritentr-o a semenea clipa. As da tot ce am, avere, glorie, zilele care-miramn de trait, pentr u nca o clipa ca aceea, pentru o noapte ca atunci; caci n noaptea aceea, doamna, n noaptea aceea ma iubeati, v-o jur. . Milord! Se poate, da; locul unde ma aflam, farmecul aceleineasemuite nopti, vr aja privirii dumneavoastra, n sfrsit, se poate catoate miile de mprejurari care se strng uneori ca sa piarda pe ofemeie, sa se fi strns n jurul meu n seara aeeea fatal a; dar ati vazut, milord, regina a venit n ajutorul femeii care sovaia: la cel dinti, cuvntpe care at i ndraznit sa mi-l spuneti, la cel dinti gest cutezator la carea trebuit sa raspun d, am strigat. . Da, da, da, aceasta e adevarat si orice alta dragoste dect a meas-ar fi spulber at la asemenea grea ncercare; dar dragostea mea asupravietuit mai nflacarata si ma i nepieritoare. Ati crezut ca fugiti demine daca plecati la Paris, ati crezut ca nu voi ndrazni sa parasesccomoara asupra careia stapnul meu m-a pus sa veghez. Da r ce-mipasa mie de toate comorile lumii si de toti regii pamntului! Dupa optzile eram napoi, doamna. De data asta n-ati putut sa-mi mai spunetinimic; mi pusesem in primejdie rangul, viata, pentru ca sa va vad doar o clipa; nici macar mna nu v-am atins-o si, vazndu-ma att de supus side pocait, m-a ti iertat. . Da, dar calomnia a prins n ghearele ei toate aceste nebunii decare eu nu eram c u nimic vinovata, stiti prea bine, milord. Regele, attat de domnul cardinal, a facut o galagie groaznica; doamna deVernet a fost izg onita, Pulange, surghiunit; doamna de Chevreuse acazut n dizgratie si cnd ati vrut sa va ntoarceti n Franta ca ambasador, regele nsusi, aduceti-va aminte, milord, regele nsusi s-ampotrivit. . Da, si Franta va plati cu un razboi mpotrivirea regelui ei. Daca

nu pot sa va mai vad, doamna, ei bine, doresc s-auziti n fiecare zivorbindu-se de mine! Ce scop credeti c-a avut expeditia de la R si liga cu protestantiidin La Rochelle pe care o planuiesc? Placerea de a va vedea, doamna. Stiu bine, ca nu voi putea patrunde cu armata pna ta Paris, daracest razboi va ad uce dupa sine o pace; pentru aceasta pace va finevoie de un negociator si acela voi fi eu. Nimeni nu va mai ndrazniatunci sa se mai mpotriveasca si ma voi ntoarce la Paris, va voi vedeasi voi fi fericit cteva clipe! E drept, mii de oameni vor p lati cu viata lorfericirea mea, dar asta nu ma priveste de vreme ce va voi vedea . Totule poate curata nebunie, curata sminteala; dar, spuneti-mi, care femeiea a vut vreodata un iubit mai ndragostit ca mine, care regina a avutsluga mai nflacara ta? . Milord! Milord, aduceti n apararea dumneavoastra lucruri careva nvinovatesc si m ai grozav; milord, toate aceste dovezi de dragostepe care vreti sa mi le dati snt aproape tot attea crime. . mi vorbiti astfel pentru ca nu ma iubiti, doamna; caci daca m-atiiubi le-ati ve dea toate cu totul altfel; daca m-ati iubi oh, daca m-ati iubi, ar fi prea mare fericire pentru mine si as nnebuni! Doamna deChevreuse desp re care vorbeati adineauri, doamna de Chevreuse afost mai putin cruda ca dumneav oastra. Holland a iubit-o; si ea araspuns dragostei lui. . Doamna de Chevreuse nu era nsa regina, murmura Ana deAustria, cucerita fara voi a ei de marturisirea nflacarata a unei dragoste att de adnci. . M-ati iubi deci, doamna, daca n-ati fi regina, spuneti-mi, m-atiiubi? As putea crede ca numai naltimea rangului va face sa fiti crudacu mine? As putea deci, cr ede ca dac-ati fi fost doamna de Chevreuse, sarmanul Buckingham ar fi avut dreptul sa spere? Multumesc pentruaceste dulci cu vinte, frumoasa mea maiestate, de o suta de ori multumesc! . Ah, milord, ati auzit rau, ati nteles rau; n-am vrut sa spun!... . Va rog, nu mai spuneti nici un cuvnt! Nici unul! . o ruga ducele, . daca datorez fericirea mea unei greseli, nu fiti att de cruda, nct sami-o rapiti. Ati spus-o singura, am fost ademenit ntr-o capcana; s-arputea ca aceasta capcana sa ma coste viata caci, iata, se ntmpla cevastraniu, de ctava vreme am presimtiri ca voi muri. Si pe fata duceluiflutura un surs trist si, totodata plin de farmec. . Vai, Doamne, Dumnezeule! striga Ana de Austria cu o spaimacare marturisea ca g rija ce-o purta ducelui era mai mare dect voia sa arate. . Nu va spun toate astea, doamna, pentru a va nspaimnta; echiar caraghios ce va sp un si credeti-ma nu ma ngrijoreaza asemeneavisuri. Dar cuvntul pe care l-ati rosti t adineauri, speranta pe careaproape mi-ati dat-o, va fi platit tot chinul si ch iar viata mea. . Ei bine! . zise Ana de Austria, . si eu, duce, si eu am presimtiri,

si pe mine ma chinuiesc vise groaznice. Am visat ca va vedeam zacnd nsngerat, strapuns de o lovitura. . n partea stnga, nu-i asa, de o lovitura de cutit? ntrerupseBuckingham. . Da, asa e, milord, asa e, n partea stnga, de o lovitura de cutit. Dar cine v-a putut spune visul meu? L-am ncredintat numai luidumnezeu si numai n r ugaciunile mele. . Nici nu doresc mai mult; ma iubiti, doamna, e att de bine! . Va iubesc? Eu? . Da, dumneavoastra. V-ar trimite oare dumnezeu aceleasi vise ca mie, daca nu m-ati iubi? Am avea noi oare aceleasi presimtiri dacavietile amnduro ra nu s-ar rasfrnge n inima fiecaruia? Ma iubiti, regina, si o sa ma plngeti! . Oh, Doamne, Dumnezeule! . murmura Ana de Austria, . e peste puterile mele. Va rog, duce, n numele cerului, plecati, retrageti-va; nu stiu daca va iubesc sau nu va iubesc, dar ceea ce stiue ca nu-m i voi calca juramntul! Aveti deci mila de mine si plecati. Oh, daca s-ar ntmpla sa fiti lovit n Franta, dac-ati muri n Franta, dac-asbanui ca drago stea dumneavoastra pentru mine v-a pricinuit moartea, nu m-as mngia niciodata: as nnebuni! Plecati deci, plecati, va implor! . Oh, ct de frumoasa snteti acum! Ct va iubesc! soptiBuckingham. . Plecati! Plecati! Va implor si ntoarceti-va mai trziu; veniti caambasador, venit i ministru, veniti nconjurat de garzi care sa va apere, de slujitori care sa vegheze asupra dumneavoastra si atunci . atuncin-o sa ma ma i tem pentru viata dumneavoastra si voi fi fericita sa vavad. . E adevarat ce-mi spuneti? . Da... . Atunci dati-mi o dovada ca m-ati iertat, dati-mi un obiect care sa ma ncredinteze ca n-am fost prada unui vis; ceva ce-ati purtat si ce-asputea purt a si eu la rndul meu, un inel, un colier, un lant. . Si veti pleca, veti pleca, daca va dau ce-mi cereti? . Da. . Numaidect? . Da. . Veti parasi Franta si va veti ntoarce n. Anglia? . Da, v-o jur. . Asteptati, atunci, asteptati. Si Ana de Austria se duse n apartamentul ei, de unde iesi aproapendata tinnd n mna o cutie din lemn de trandafir, cu initialele ei ncrustrate n aur. . Luati, milord, luati aceasta caseta si pastrati-o n amintirea mea. Buckingham lua cutia si cazu n genunchi a doua oara. . Mi-ati fagaduit ca veti pleca, i spuse regina. . Si-mi tin cuvntul. Dati-mi mna dumneavoastra, mna

dumneavoastra, doamna, si plec. Ana de Austria i ntinse mna, nchise ochii si se sprijini cu cealaltamna de Estefana s imtind ca puterile o parasesc. Buckingham saruta patimas aceasta mna frumoasa, apoiridicndu-se, spuse: . Nu vor trece nici sase luni, si daca nu mor, va voi vedea, doamna, va voi vedea chiar dac-ar fi sa rastorn ntreaga lume. Si credincios fagaduielii facute, iesi n fuga din camera. Pe coridor o ntlni pe doamna Bonacieux care-l astepta si care, la fel de prevazatoare si de norocoasa. l nsoti pna afara din palat. Capitolul XIII DOMNUL BONACIEUX Cititorul si-a putut da seama ca de-a lungul celor povestite a ntnitun personaj car e, pus n mprejurari grele, a strnit destul de putinngrijorarea noastra. Acesta era d omnul Bonacieux, prea cinstitulmucenic al intrigilor politice si amoroase care s e mpleteau minunatunele cu altele n acea vreme att de cavalereasca si de romantica. Din fericire, fie ca cititorul si mai aduce sau nu aminte de el, din fericire, ne tinem de fagaduiala sa nu-l pierdem din vedere. Zbirii care-l arestasera l-au dus de-a dreptul la Bastilia unde, tremurnd ca varga, a trecut prin fata unui pluton de soldati care-sincarcau flinte le.

mpins apoi ntr-o galerie pe jumatate ngropata n pamnt, a fostmproscat cu sudalmi gros lane si lovituri salbatice, de catre cei care-ldusesera acolo. Vaznd ca n-au de-a face cu un gentilom, zbirii lterfeleau ca pe un calic de rnd. Dupa vreo jumatate de ora, un grefier puse capat chinurilor, dar nusi ngrijorarii sale, dnd ordin ca domnul Bonacieux sa fie dus n camerainterogatoriilor. De obice i, arestatii erau cercetati la ei acasa; dar nprivinta domnului Bonacieux, cine s e mai gndea la asemenea formalitati? Doi soldati din garda l nsfacara pe negustor, l trecura de-acurmezisul unei curti, l bagara ntr-un gang unde se aflau trei paznici, deschisera o usa si-l mbrncira ntr-o ncapere joasa, unde, nu segasea alt mobilier de ct o masa, un scaun si un comisar. Comisarulsedea pe scaun si scria la masa. Cei doi soldati din garda adusera pe arestat n fata mesei, apoi, laun semn al com isarului, se ndepartara asa ca sa nu poata auziglasurile. Comisarul care pna atunci si tinuse capul nfundat n hrtii, si-lridica sa vada cu cine are de-a face. Avea un chip respingator acestcomisar, cu nasul ascutit, cu umer ii obrajilor galbejiti si iesiti n afara,

cu ochii mici, dar sfredelitori si ageri, a caror cautatura era cnd devulpe, cnd d e viezure. Capul, sprijinit pe un gt lung si jucaus, i ieseadin roba neagra si lar ga, balabanindu-se cu o miscare aproape la fel cua broastei testoase cnd si scoate capul din carapace. ncepu prin a-l ntreba pe domnul Bonacieux numele, prenumele, vrsta, ndeletnicirea si domiciliul. nvinuitul raspunse ca se numeste Jacques-Michel Bonacieux, caare cincizeci si unu de ani, ca a fost negustor de maruntisuri si calocuieste n strada Groparilor, nr . 11. Dupa aceea, n loc sa-i mai puna ntrebari, comisarul i tinu o lungacuvntare despre pr imejdia ce-l ameninta pe orice burghez de rnd, atunci cnd se amesteca n treburile publice. Adauga la aceasta introducere o ampla cuvntare n care staruiasupra puterii si asup ra nfaptuirilor domnului cardinal, acest ministrufara seaman pe lume, acest birui tor al ministrilor din vremi trecute, aceasta pilda pentru ministrii ce vor sa vina: nfaptuiri si putere caroranimeni n u li s-ar fi putut mpotrivi fara a-si primi cuvenita pedeapsa. Dupa partea a doua a cuvntarii, comisarul si atinti privirea de uliuasupra sarmanu lui Bonacieux, poftindu-l sa cntareasca binemprejurarea covrsitoare n care se afla. Parerile negustorului erau gata cntarite; el blestema clipa cnddomnului de La Port e i se nazarise sa-l nsoare cu fina lui si mai ales cnd aceasta fina fusese primita ngrijitoare a rufariei reginei. n firea jupnului Bonacieux se mbina cea mai sfruntata iubire desine, cu o zgrcenie s crnava, la care se adauga si o miselie faramargini. Pentru sotia lui nu avea dect o usoara slabiciune ce nu putealupta cu simtamintele de capetenie mai sus nsirate . Bonacieux cugeta adnc asupra cuvintelor auzite. . Dar, domnule comisar, . spuse el nedumerit, . credeti-ma caeu cunosc si pretui esc mai mult ca oricare altul nsusirile acestui naltprelat, fara seaman pe lume si care avem cinstea sa ne crmuiasca. . Asa? Chiar asa? . ntreba comisarul, cam cu ndoiala, . dar daca e asa, atunci cum de te afli la Bastilia? . Cum de ma aflu aici, sau mai bine zis pentru ce, . urmaBonacieux, . n-as putea sa va spun, dat fiind ca nu m-am dumirit nicieu, dar cu siguranta nu pentru a f i pricinuit vreo neplacere domnuluicardinal, cu voia mea cel putin. . Ai facut totusi o nelegiuire de vreme ce esti nvinuit de naltatradare. . De nalta tradare! . bigui Bonacieux ngrozit, . de naltatradare! Dar cum se poate c a un biet negustor de maruntisuri, carenu-i sufera pe hughenoti si-i uraste de m oarte pe spanioli, sa fienvinuit de nalta tradare? Gnditi-va bine, domnule comisar, e ceva care nu poate fi cu putinta. . Domnule Bonacieux, . rosti comisarul privindu-l pe acuzat, ca sicum ochii lui mici s-ar fi priceput sa citeasca pna n adncul inimilor, .

domnule Bonacieux, dumneata ai o sotie, nu-i asa? . Da, domnule, . raspunse negustorul drdind de teama, cacipresimtea ca lucrurile nc epeau sa se ncurce . mai bine zis, aveam una. . Cum! Aveai una! Dar ce-ai facut cu ea, daca n-o mai ai? . Mi-a fost rapita, domnule. . Ti-a fost rapita? Asa? Bonacieux simtea dupa acest "asa" ca treburile se ncurcau din cen ce mai rau. . Va sa zica ti-a fost rapita? . urma comisarul, . si nu cumva stiicine ti-a rap it-o? . Mi se pare ca-! cunosc. . Cine-i? . Tin sa va spun, domnule comisar, ca nu stiu nimic sigur, banuiesc numai. . Si pe cine banuiesti? Haide, vorbeste deschis. Domnul Bonacieuxera n mare ncurca tura; trebuia sa tagaduiasca totul, sau samarturiseasca totul? Tagaduind, ar fi dat poate de banuit ca stie preamulte si ca se fereste sa vorbeasca; spunnd tot c e stia, dadea macardovada de bunavointa. Se hotar deci sa marturiseasca. . Banuiesc, . ncepu el, . pe un barbat nalt, oaches, semet, aizice ca-i un mare se nior; dupa ct mi se pare, ne-a urmarit de maimulte ori cnd ma duceam s-o astept pe nevasta-mea n fata portiiLuvrului, ca s-o duc acasa. Comisarul paru cuprins de oarecare neliniste. . Si cum l cheama? ntreba el. . Oh, n privinta numelui nu pot sa va spun nimic; dar daca l-as mai ntlni vreodata, fiti pe pace, l-as recunoaste si dintr-o mie ! Fata comisarului se ncrunta. . . . e Zici ca l-ai recunoaste dintr-o mie? urma el. Adica, . se razgndi Bonacieux, vaznd ca o scrntise, . adicavreau sa spun... Ai spus ca l-ai recunoaste, . ntari comisarul, . bine, pentru azie destul. naint de a continua interogatoriul trebuie sa dau de stirecuiva ca dumneata l cunosti pe acela care ti-a rapit sotia. . Dar n-am spus ca-l cunosc, striga Bonacieux deznadajduit. V-amspus dimpotriva. .. . Luati-l de aici, porunci comisarul celor doi paznici. . Si unde sa-l ducem? ntreba grefierul. . ntr-o celula... . n care anume? . n care! n prima care s-o nimeri, numai sa se nchida bine, raspunse comisarul cu nepasare care-l ngrozi pe sarmanul Bonacieux. . Vai de capul meu! si zise el. A dat napasta peste mine. Cine stiece crima groaz nica o fi facut nevasta-mea. Aici se crede ca sntemntelesi si o sa ma pedepseasca o data cu ea; or fi tras-o de limba, si ea

o fi marturisit ca mi-a spus toate ale ei: femeia-i slaba din fire! Auzi, celula ! Prima care s-o nimeri! Asa a spus! O noapte trece numaidect; simine, la roata, la spnzuratoare! Oh, Doamne, Dumnezeule! Ai mila demine! Fara sa se sinchiseasca de vaicarerile jupnului Bonacieux, vaicarelicu care, de a ltfel, trebuie sa fi fost deprinsi, cei doi paznici l apucarape arestat, fiecare de un brat si-l dusera cu ei n vreme ce comisarulscria n graba o scrisoare pe care grefierul o astepta. Bonacieux nu nchise ochii ea nesuferita, dar grijile Ramase toata noaptea pe un primele raze ale dimnetii ri cernite. toata noaptea, si nu din pricina ca celulaar fi fost pr lui erau din cale afara de mari. scaunel de lemn, tresarind la cel mai miczgomot si cnd se furisara n celula, i se paruca zorile lunecau n valu

Auzind ca se tragea zavorul, tresari deodata nspaimntat. Credeaca vine cineva sa-l ridice si sa-l duca sa-i taie capul; de aceea cnd nlocul calaului, pe care-l aste pta i vazu doar pe comisarul si grefieruldin ajun, era ct p-aci sa le sara de gt. . Chestiunea dumitale s-a ncurcat si mai rau de aseara, stimabile, . i spuse comisarul, . si te sfatuiesc sa marturisesti tot, tot, cacinumai o cain ta adevarata te-ar mai putea scuti de mnia cardinalului. . Dar snt gata sa spun tot, . se tngui Bonacieux. . adica tot cestiu. Va rog ntreba ti-ma. . n primul rnd, spune-mi unde e sotia dumitale. . V-am mai spus ca a fost rapita. . Da, dar datorita dumitale, ieri la cinci dupa-amiaza, a fugit. . Sotia mea a fugit! se mira Bonacieux. Vai, nenorocita! Domnule, daca a fugit, apoi nu-i din vina mea, v-o jur. . Atunci ce-ai cautat la domnul d'Artagnan, vecinul dumitale, cucare ai avut o l unga consfatuire n timpul zilei? . Asa e, domnule comisar, da, asa e si uite, marturisesc ca am gresit. Da, am fost la domnul d'Artagnan. . Si n ce scop te-ai dus la el? . Vream sa-l rog sa-mi dea o mna de ajutor, ca sa-mi gasesc sotia. Credeam ca aveam dreptul s-o caut; pe ct se pare nsa, m-am nselatsi va rog sa ma ie rtati. . Si ce-a raspuns domnul d'Artagnan? . Domnul d'Artagnan mi-a fagaduit sprijinul sau; dar foarte curndmi-am dat seama ca-mi trage chiulul. . Umbli sa nseli justitia! Domnul d'Artagnan a ncheiat ontelegere cu dumneata si pe temeiul acestei ntelegeri a pus pe fugaoamenii politiei care o arestasera pe sot ia dumitale si a sustras-ourmaritorilor. . Cum? Domnul d'Artagnan a rapit-o pe sotia mea! Ei, asta-i maibuna ca toate! . Din fericire, domnul d'Artagnan se afla n minile noastre si veti fipusi fata n fa ta.

. Pe legea mea, cu att mai bine! . se bucura Bonacieux, . nu-mipare rau sa dau si eu cu ochii de un cunoscut. . Aduceti aici pe domnul d'Artagnan, porunci comisarul celor doi paznici. Acestia venira mpreuna cu Athos. . Domnule d'Artagnan, . i spuse comisarul lui Athos, . spune totce s-a petrecut nt re dumneata si domnul acesta. . Dar, . sari Bonacieux, . domnia-sa nu-i domnul d'Artagnan! . Cum! Nu e domnul d'Artagnan? ntreba comisarul. . Nici pomeneala, raspunse Bonacieux. . Atunci cum l cheama pe domnul? mai ntreba comisarul. . N-am cum sa va spun, ca nu-l cunosc. . Cum? Nu-l cunosti? . Nu. . Nu l-ai vazut niciodata? . Ba da; dar nu stiu cum l cheama. . Numele dumitale? ntreba comisarul. . Athos, raspunse muschetarul. . Bine, dar asta nu-i un nume de om; e nume de munte! se rasti bietul comisar, care ncepea sa-si piarda capul. . E numele meu, raspunse linistit Athos. . Totusi ai supus ca te numesti d'Artagnan. . Eu? . Da, dumneata. . Adica mie mi-au spus altii: Dumneata esti domnul d'Artagnan. Am raspuns: Asa credeti? Soldatii care m-au ridicat strigau ca ei stiumai bine c a mine. N-am vrut sa-i contrazic. Dealtminteri, as fi putut sama nsel. . Domnule, ti bati joc de nalta autoritate a justitiei? . Ba de loc, spuse linistit Athos. . Dumneata esti domnul d'Artagnan. . Vedeti ca mi-o spuneti din nou. . Ascultati-ma pe mine, domnule comisar, . se amesteca la rndullui Bonacieux, . n u mai ncape nici o ndoiala n privinta asta. Domnuld'Artagnan e chiriasul meu, asa c a, desi nu-si plateste chiria, sau poatetocmai din pricina asta, e firesc sa-l c unosc. Domnul d'Artagnan e unt-nar abia de vreo noasprezece sau douazeci de ani, pe cta vremedumnealui are cel putin treizeci de ani. Domnul d'Artagnan face parte din garzile domnului des Essarts, pe cnd domnia-sa e din companiamuschetarilor do mnului Trville. Priviti uniforma, domnule comisar, priviti uniforma. . Asa e, . mormai comisarul, . duca-se naibii, asa e! Tocmai atunci usa se dadu de perete si un curier, nsotit de unul dinpaznicii de l a intrarea Bastiliei, nmna comisarului o scrisoare. . Vai de capul ei! izbucni comisarul. . Cum? Ce e? De cine vorbiti? Cred ca nu de nevasta-mea!

. Ba, tocmai de ea! Uite ca ti s-a nfundat acum! . Cum asta! . striga negustorul, scos din minti, . va rogspuneti-mi si mie pentr u ce sa mi se puna n spinare ce facenevasta-mea, cta vreme eu snt la nchisoare. . Pentru ca ce face acum e urmarea unei urzeli pe care ati ticluit-ompreuna, a un ei urzeli dracesti! . Va jur, domnule comisar, ca gresiti amarnic; va jur ca n-amhabar de ce trebuia sa faca nevasta-mea, ca snt cu totul strain de tot ce a facut, iar dac-a facut prostii, ma lepad de ea, o fac de ocara, oafurisesc. . Uf! Ce om! . spuse Athos comisarului, . daca nu mai avetinevoie de mine, atunc i trimiteti-ma d-aici. Prea e plicticos domnulBonacieux al dumneavoastra! . Duceti-i ndarat pe arestati n celulele lor, . porunci comisarularatnd cu aceeasi miscare pe Athos si Bonacieux . si paziti-i maistrasnic ca oricnd. . Totusi, . spuse Athos, linistit ca de obicei . daca aveti treabacu domnul d'Ar tagnan, nu prea vad cum as putea sa-i tin eu locul. . Faceti ce-am spus! . racni comisarul, . si taina cea maigrozava! Ati nteles? Athos si urma paznicii, ridicnd din umeri, iar celalalt vaicarindu-seatt de jalnic, nct ar fi muiat si inima unui tigru. Bonacieux a fost dus n aceeasi celula n care-si petrecuse noapteasi lasat acolo to ata ziulica. Asa ca toata ziulica negustorul demaruntisuri s-a bocit, ca unul ce nu era n stare sa tina spada n mna, dupa cum ne-a spus-o chiar el. Seara, cam pe la noua, cnd se hotarse tocmai sa se urce n pat, auzi pasi prin gang. Pasii se apropiau de celula lui, usa se deschise sipaznicii se ivira n prag. . Urmeaza-ma, i porunci un ofiter de politie care intrase n urmapaznicilor. . Sa va urmez! . striga Bonacieux, . sa va urmez la ora asta! siunde anume, Doam ne, Dumnezeule? . Acolo unde avem porunca sa te ducem. . Dar asta nu-i un raspuns. . E totusi singurul pe care putem sa ti-l dam. . Of, Doamne! Dumnezeule! . se jelui bietul negustor, . de dataasta s-a sfrsit cu mine! Si fara nici o mpotrivire urma n chip mecanic pe ostasii sositi casa-l ridice. Strabatu acelasi gang pe unde venise, trecu nti printr-o curte, apoiprintr-un al d oilea corp de cladiri; n sfrsit, la poarta zari o trasuranconjurata de patru ostasi calari. l urcara n trasura; ofiterul de politiese aseza lnga el, usa trasurii fu nc uiata cu cheia si amndoi se trezirantr-un soi de nchisoare pe roate. Trasura se urni din loc; ncet-ncet, ca un dric. Printre gratiile

zavorte arestatul zarea casele si caldarmul, atta tot; dar ca un adevarat parizian, Bonacieux recunostea fiecare strada dupa stlp, dupa firme, dupa felinare. Cnd sa ajunga n dreptul Sfntutui Paul, loculunde ispasea u condamnatii Bastiliei, se simti gata sa lesine si si facude doua ori semnul cru cii. Crezuse ca trasura se opreste acolo. Dar, trasura trecu mai departe.

Ceva mai ncolo, ncepu iarasi sa drdie de groaza, cnd o apucarade-a lungul cimitirului Sfntului Ion, unde erau nmormntati criminaliimpotriva statului. Un singur lucru l ma i linistea: nainte de a fingropati, condamnatilor li se taie de obicei capul. Dar capul lui mai eranca pe umeri. Cnd vazu nsa ca trasura ia calea spre Place de Greve , cnd zari acoperisurile tuguiate ale primariei, cnd si dadu seama catrasura trece su b arcada, si nchipui ca se si sfrsise cu el; vru sa sespovedeasca ofiterului de pol itie si ntmpinnd mpotrivire, scoase nisteurlete att de cumplite, nct acesta l ameni a de va mai racni asa, i va pune un calus n gura. Aceasta amenintare l mai linisti pe Bonacieux; daca ar fi fostexecutat n Place de Greve ar fi fost de prisos sa i se mai puie calus, caci ajunsesera n preajma locului de executie. ntr-adevar, trasuratrecu de piata b lestemata fara a se opri. Mai ramnea de temut doaracea Croix du Trahoir si trasur a o luase tocmai ntr-acolo. De data asta nu mai ncapea nici o ndoiala: n piata Croix duTrahoir ispaseau crimina lii de rnd; Bonacieux se mngiase cu gndul calui i s-ar cuveni sau piata Sfntului Paul sau Place de Greve. Asadar, aicin piata Croix du Trahoir se va sfrsi cu calatoria si cu soarta lui! Nuputea zari nca nefericita aceea de cruce, dar parca o simtea iesindu-in ntmpinare. La vreo douazeci de pasi de locul executiei, auzi larmasi tr asura se opri. Era mai mult dect putea ndura bietul Bonacieux; zdrobit de nesfrsitele zguduiri prin care trecuse, scoase un geamatusor care pute a fi lesne luat drept ultimul oftat al unui muribund, si sipierdu cunostinta. Capitolul XIV OMUL DIN MEUNG Multimea se strnse acolo nu pentru a astepta pe un om caretrebuia sa fie spnzurat, ci pentru a se zgi la unul care fusesespnzurat. Dupa ce se opri o clipa, trasura o porni din nou, strabatu gloata, siurma drumul, o apuca pe strada Saint-Honore, crmi pe stradaBons-Enfants si se opri n fata unei porti joase. Poarta se deschise; doi paznici l primira n brate pe Bonacieux, sprijinit de ofiterul de politie; l mpinsera pe o alee, l pusera sa urce o

scara si l lasara ntr-o anticamera. Facuse toate miscarile n chip mecanic. Umblase asa cum se umbla n vis; zarise toate lucrurile ca prinnegura; urechile lu i prinsesera sunete fara nsa a le ntelege; ar fi pututsa-l execute n clipa aceea si n-ar fi facut o singura miscare ca sa seapere, n-ar fi scos un singur strigat c a sa ceara ndurare. Ramase astfel pe bancheta, cu spinarea rezemata de zid si cubratele atrnate, n loc ul unde-l pusesera paznicii. Totusi, privind n jurul lui, nu zari nici un obiect amenintator, nimicnu arata ca l-ar paste vreo primejdie adevarata: bancheta era destulde moale, peretii acope riti cu o frumoasa piele de Cordova, perdelelemari din damasc rosu flfiau n fata fe restrei, strnse n snururi de aur; ncepu sa priceapa ncet-ncet, ca spaima lui era fara rost si ncercasa-si miste capul la dreapta si la stnga, n jos si n sus. Vaznd canimeni nu se mpotriveste acestor misc ari, si simti inima venindu-i laloc si ndrazni sa-si ndrepte un picior, apoi celala lt; n sfrsit, sprijinindu-se cu amndoua minile, se ridica de pe bancheta si vazu capoate sta n su s. Tocmai atunci, un ofiter, cu chipul blnd, deschise o usa, n vremece schimba si ctev a cuvinte cu cineva din camera alaturata; se ntoarse apoi catre arestat: . Dumneata esti numitul Bonacieux? ntreba el. . Da domnule ofiter, . ngaima negustorul de maruntisuri, maimult mort dect viu, . sluga dumneavoastra. . Intra, zise ofiterul. Si se dadu n laturi, ca celalalt sa poate trece. Negustorul se supusefara a crcni si intra n camera unde parea a fi asteptat. Era un cabinet mare cu peretii numai arme de atac si de aparare, cu ferestrele nchise, cu aerul nabusitor si n care se facuse foc, desi nu trecuse nca luna septembrie. O masa patrata, acoperita cu carti sihrtii, peste care fusese ntins un plan urias al orasului la Rochelle, ocupa mijlocul ncaperii. n picioare, n fata caminului, statea un barbat de talie mijlocie cutinuta mndra si aleasa, cu ochii patrunzatori, cu fruntea larga, cu fatauscativa, prelungita nca printr-un cioc ascutit pe care-l ntregea opereche de mustati. Cu toate ca barbatu l n-avea dect treizeci si sasesau treizeci si sapte de ani, parul, mustata si cio cul erau carunte. Chiarfara spada, avea nfatisare de razboinic, iar cizmele-i din piele de bivol, usor prafuite, aratau ca n ziua aceea calarise. Acest barbat era Armand-Jean Duplessis, cardinal de Richelieu, darnu asa cum ne este nfatisat de obicei, cocrjat ca un mosneag, suferind ca un mucenic, cu trupul istovit, cu vocea stinsa, ngropatntr-un fotoliu urias ca ntr-un mormnt deschis de cu vreme, nemaitraind dect prin puterea geniului sau si nfruntnd Europa doarprin vlaga vesnic a a gndirii sale; ci era cardinalul asa cum aratantr-adevar pe vremea aceea, adica un cavaler dibaci si curtenitor,

firav la trup, e drept, dar tare prin acea putere launtrica, datoritacareia a pu tut fi unul din cei mai alesi barbati care au trait vreodata; pregatindu-se, n sfrsit . dupa ce-l sprijinise pe ducele de Nevers nducatul sau din Mantua si dupa ce cucerise Nmes, Castres si Uzes . pregatindu-se sa-i alunge pe englezi din insula R si sa nceapa asediulorasului La Rochelle. La prima vedere, asadar, nimic din nfatisare nu-l trada pe cardinalsi ar fi fost cu neputinta acelora care nu-l vazusera la fata sa ghiceascanaintea cui se aflau. Bietul negustor ramasese n picioare la usa, n vreme ce ochiinaltului dregator, mai sus-zugraviti, se pironeau asupra lui, de parcaar fi vrut sa-i patrunda n adncuril e trecutului. . E Bonacieux cel cu pricina? ntreba el dupa o clipa de tacere. . Da, monseniore, raspunse ofiterul. . Bine, da-mi hrtiile de colo si lasa-ne singuri. Ofiterul lua de pe masa hrtiile aratate, le nmna celui care i leceruse, se nclina pna la pamnt si iesi. Bonacieux si dadu seama ca acele hrtii erau interogatoriile ce-ifusesera luate la Bastilia. Cnd si cnd barbatul din fata caminului si ridica ochii de pe hrtii si-i mplnta, ca doua pumnale, pna nstrafundul inimii sarmanu lui negustor. Dupa zece minute de citit si zece secunde de cercetare, cardinalulera lamurit. . Capatna asta n-a urzit n viata ei, . murmura el, . totusi, samai vedem. . Esti nvinuit de nalta tradare, ncepu cardinalul raspicat. . Mi s-a mai spus asta, monseniore, . se tngui Bonacieux, dndu-isi el anchetatorul ui titlul pe care i-l daduse ofiterul, . dar va jur can-am habar de asa ceva. Cardinalul si opri un zmbet. . Ai uneltit mpreuna cu sotia dumitale, cu doamna de Chevreusesi cu milord, duce de Buckingham. . Adevarat, monseniore, am auzit n gura ei numele astea. . Si cu ce prilej? . Zicea ca domnul cardinal de Richelieu l-a ademenit pe ducele deBuckingham sa v ina la Paris, ca sa-l dea gata si o data cu el s-o deagata si pe regina. . Spunea ea asa? se rasti cardinalul scos din sarite. . Da, monseniore, dar eu i-am spus ca nu face bine ca vorbesteasemenea lucruri s i ca eminenta sa nu-i n stare sa... . Gura, nataraule! i taie vorba cardinalul. . Asa mi-a raspuns si nevasta-mea, monseniore. . Stii cine ti-a rapit sotia? . Nu stiu, monseniore. . Si nici nu banuiesti? . Ba da, monseniore, dar mi se pare ca banuielile mele l-au cam

necajit pe domnul comisar, asa ca nu le mai am. . Sotia dumitale a fugit; stiai asta? . Nu, monseniore, am aflat abia n nchisoare si tot prin domnul comisar, care e un om foarte cumsecade. Cardinalul si stapni un zmbet. . Va sa zica nu mai stii nimic despre sotia dumitale, dupa ce afugit? . Nu mai stiu nimic, monseniore, dar eu zic ca s-o fi ntors la Luvru. . Azi noapte la unu, nu se ntorsese nca. . Ah! Dumnezeule! Dar ce-o mai fi cu ea? . Aflam noi, fii pe pace; nimic nu i se poate ascunde cardinalului; cardinalul stie tot. . n cazul asta, monseniore, credeti ca domnul cardinal ar binevoi sa-mi spuna si mie ce-o mai fi cu nevasta-mea? . Poate ca da, mai nti nsa trebuie sa marturisesti tot ce stii n privinta legaturilor dintre sotia dumitale si doamna de Chevreuse. . Dar, monseniore, n-am habar, n-am vazut-o niciodata. . Cnd te duceai dupa sotia dumitale Ia Luvru, ea se ntorcea de-adreptul acasa? . Aproape niciodata, avea treaba cu niste negustori de pnzeturi si o duceam la ei. . Si cti negustori de pnzeturi erau? . Doi, monseniore. . Unde locuiesc? . Unul pe strada Vaugirard, celalalt pe strada La Harpe. . Intrai si dumneata cu dnsa la ei? . Niciodata, monseniore, o asteptam la usa. . Si ce scornea ca s-o lasi sa intre asa, singura? . Nu scornea nimic; mi spunea s-o astept si eu o asteptam. . Esti un sot ndatoritor, scumpul meu domn Bonacieux, zisecardinalul. "Mi-am spus scumpul meu domn, gndi n sinea lui gustorul; drace, lucrurile merg struna!" . Ai recunoaste usile acelea? . Da. . Stii numerele caselor? . Da. . Care anume? . Nr. 25 din strada Vaugirard; nr, 75 n strada La Harpe. . Bine, ncuviinta cardinalul. Spunnd acest cuvnt, lua un clopotel de argint si suna; ofiterul intradin nou. . Du-te si cauta-l pe Rochefort, . i sopti el, . si daca s-a ntors, sa vina ndata la mine. . Contele e aici, . vesti ofiterul, . si cere staruitor sa vorbeasca eminentei voastre.

. Sa vina atunci, sa vina! porunci nerabdator Richelieu. Ofiterul se repezi afara cu graba pe care slujitorii cardinalului opuneau care m ai de care, ca sa-i ndeplineasca poruncile. . Eminenta voastra! mormai Bonacieux, holbndu-si naucit ochii. Abia plecase ofiterul si usa se deschise iarasi, lasnd sa patrunda ncamera un nou oaspete. . El e! striga Bonacieux. . Care el? ntreba cardinalul. . Care mi-a rapit nevasta. Cardinalul suna iarasi. Ofiterul se ivi n prag. . Dati-l n primire celor doi paznici si sa astepte acolo pna ce-l voichema iarasi. . Nu, monseniore, nu, nu e el! . se repezi Bonacieux, . m-amnselat, e cu totul al tul; nici nu-i seamana; dumnealui e om cumsecade. . Luati-l de aici pe nataraul asta! porunci cardinalul. Ofiterul l apuca pe Bonacieux de subsoara si-l duse pna nanticamera, unde-l dadu ia rasi celor doi paznici. Noul sosit l urmari nerabdator cu privirea pe Bonacieux pna cndiesi din camera si, n data ce usa se nchise n urma lui; se apropie decardinal si-i spuse: . S-au vazut. . Cine? ntreba eminenta sa. . Ea si el. . Regina si ducele? ntreba Richeliu. . Da. . Unde asta? . La Luvru. . Esti sigur? . Ct se poate de sigur. . De unde stii? . De la doamna de Lannoy care, dupa cum stiti, este ntru totulcredincioasa eminen tei voastre. . Si de ce n-a spus numaidect? . Fie din ntmplare, fie din temere, regina a trimis pe doamna deSurgis sa doarma n camera ei si a pazit-o toata ziua. . Bine, sntem nvinsi. Dar lasa ca ne mai rafuim noi! . Va voi ajuta din toata inima, monseniore, fiti pe pace! . Cum s-au petrecut lucrurile? . La douasprezece si jumatate noaptea regina era cu nsotitoarele ei. . Unde? . n dormitor. . Bine. . Cnd, iata ca i se aduce o batista din partea femeii cu rufaria... . Pe urma? . Deodata regina, a parut foarte tulburata si cu tot fardul care-i

acoperea fata, a palit. . Pe urma, pe urma! . S-a ridicat n picioare si cu vocea schimbata a spus: "Doamnelor, asteptati-ma zece minute, si ma ntorc". A deschis apoi usa iatacului sia iesit. . De ce n-a venit doamna de Lannoy chiar atunci ca sa tenstiinteze? . Nu era nca nimic sigur; de altfel, regina spusese: "Doamnelor, asteptati-ma", si n-ar fi ndraznit sa iasa din cuvntul reginei. . Ct timp a lipsit regina din camera? . Trei sferturi de ora. . Nici una din doamnele de onoare n-o nsotea? . Numai dona Estefana. . Dupa aceea s-a ntors? . Da, dar ca sa ia o caseta de lemn de trandafir cu initialele ei si ca sa plece iarasi. . Cnd s-a ntors, a adus napoi caseta? . Nu. . Doamna de Lannoy stie ce se afla n caseta aceea? . Da, eghiletii15 n diamante pe care maiestatea sa i-a daruit reginei. . Va sa zica s-a ntors fara caseta? . Da. . Si doamna de Lannoy crede ca regina i-a dat lui Buckingham! . E chiar convinsa. . Cum asa? . n cursul zilei, doamna de Lannoy, n calitatea ei de doamna careare n grija mbracam intea reginei, a cautat caseta si, negasind-o, afacut pe ngrijorata si n cele din urma a ntrebat-o pe regina daca nustie unde e caseta. . Si atunci regina... . Regina s-a facut rosie ca focul si a raspuns ca-si stricase n ajununul din ciuc uri si l-a trimis giuvaergiului sa-l dreaga. . Sa treaca cineva pe acolo ca sa ne ncredintam daca e sau nuadevarat. . Am trecut eu. . Ce zice giuvaergiul? . Giuvaergiul n-are habar. . Bine! Bine! Rochefort, totul nu-i nca pierdut; ba poate... poateca e chiar mai bine asa! . Si ceea ce nu pun la ndoiala e ca geniul eminentei voastre... . Va sti sa ndrepte gugumaniile slujitorului sau, nu-i asa? . E tocmai ceea ce as fi spus si eu daca eminenta voastra m-ar filasat sa sfrsesc . 15 Colier facut din ciucuri (eghileti) ncrustati cu pietre scumpe

. Acum stii unde se ascundeau ducesa de Chevreuse si ducele de Buckingham? . Nu, monseniore, n privinta asta oamenii mei n-au putut sa-mispuna nimic sigur. . Uite ca eu stiu. . Dumneavoastra, monseniore? . Da, sau macar banuiesc. Unul statea pe strada Vaugirard nr. 25, iar celalalt pe strada La Harpe nr. 75. . Doreste eminenta voastra sa trimit sa-i aresteze pe amndoi? . Ar fi prea trziu, trebuie sa fi plecat. . Totusi, am putea cerceta. . Ia zece oameni din garda mea si sa scotoceasca amndouacasele. . Alerg, monseniore. Rochefort iesi ca un vrtej. Ramas singur, cardinalul statu o clipa pe gnduri apoi suna a treia oara. Acelasi ofiter se ivi iarasi. . Sa intre arestatul, porunci cardinalul. Jupn Bonacieux fu adus din nou si la un semn al cardinaluluiofiterul se retrase. . M-ai nselat, spuse cu asprime cardinalul. . Eu? . striga Bonacieux, . eu sa nsel pe eminenta voastra! . Sotia dumitale cnd se ducea n strada Vaugirard si n strada LaHarpe, nu se ducea l a negustori de pnzeturi. . Dar atunci, la cine se ducea, Doamne sfinte? . Se ducea la ducesa de Chevreuse si la ducele de Buckingham. . Asa e, . zise Bonacieux, . cautnd sa-si adune amintirile; da, chiar asa. Eminenta voastra are dreptate. Eu i-am spus de multe orinevesti-mi ca -i de mirare ca niste negustori de pnza sa stea nasemenea case, n case fara firme, si de fiecare data ea se pornea pers. Vai, monseniore, . urma Bonacieux, aruncnduse la picioareleeminentei, . vai, cum se vede ca snteti cardinalul, marele cardin al, omul de geniu pe care toata lumea l ridica n slavi! Orict de ieftina era aceasta izbnda asupra unui om de rnd caBonacieux, totusi cardi nalul se bucura o clipa; si numaidect, la un nougnd ce-i rasari n minte, pe buze i f lutura un surs; ntinse negustoruluimna, spunndu-i: . Ridica-te, prietene, esti un om de treaba! . Cardinalul mi-a ntins mna, am atins mna marelui om! . strigaBonacieux, . naltimea sa mi-a spus "prietene"'! . Da, prietene, da, . urma cardinalul, cu acel glas parintesc pecare si-l potriv ea uneori, dar care nu putea pacali dect pe cei care nu-lcunosteau, . si fiindca ai fost banuit pe nedrept, uite, ti se cuvine odespagubire. Ia punga asta cu o s uta de pistoli, si iarta-ma. . Sa va iert eu, monseniore! zise Bonacieux, codindu-se sa ia

punga, de teama ca asa-zisul dar sa nu fie dect o gluma. Aveti totdreptul sa poru nciti arestarea mea, aveti dreptul sa puneti sa maschinguiasca, aveti dreptul sa ma trimiteti la spnzuratoare: sntetistapnul si nici n-as fi putut crcni macar. Sa v a iert eu pe dumneavoastra, monseniore! Vai, dar cum va puteti gndi la asa ceva! . Ah! draga domnule Bonacieux, stii sa fii marinimos, mi dauseama si-ti multumesc . Atunci vei lua punga si vei pleca nu preanemultumit de aici, nu-i asa? . Plec fericit, monseniore! . Adio deci, sau mai curnd, la revedere, caci sper sa ne maivedem. . De cte ori veti dori, monseniore, snt la ordinele eminentei voastre. . O sa fie destul de des, fii pe pace; m-a ncntat nespusconvorbirea cu dumneata. . Vai monseniore! . La revedere, domnule Bonacieux, la revedere. Cardinalul i facu un semn cu mna, la care Bonacieux raspunse cu o plecaciune pna la pamnt; apoi iesi de-a-ndaratelea si cnd ajunse nanticamera, card inalul l auzi tipnd ct l tinea gura: Traiascamonseniorul! Traiasca eminenta sa! Trai asca marele cardinal! Prelatul asculta zmbind aceasta galagioasa trmbitare a unor simtamintenflacarate, apoi cnd st rigatele lui Bonacieux se pierdura n departare, murmura: . Bine, iata un om care de aci ncolo si va da viata pentru mine. Si cardinalul ncepu sa cerceteze cu mare ncordare harta orasuluiLa Rochelle, care, dupa cum am mai spus, se afla ntinsa pe biroul lui; nsemna cu un creion linia pe unde trebuia sa treaca peste optsprezeceluni faimosu l dig ce avea sa nchida portul cetatii asediate. n vreme ce statea adncit n planurile lui strategice, usa sedeschise si intra Rochef ort. . Ei, cum e? ntreba repede cardinalul, ridicndu-se cu o graba cedovedea ct de nsemna ta era pentru el nsarcinarea ncredintatacontelui. . Iata cum e, . raspunse acesta, . n casele amintite deeminenta voastra, au locui t ntr-adevar o tnara de douazeci si sase, douazeci si sapte de ani si un barbat de treizeci si cinci-patruzeci deani, cea dinti patru zile si al doilea cinci zile, dar femeia a plecatasta-noapte, iar bar batul azi de-dimineata. . Ei erau! . striga cardinalul privind pendula, . acum nsa, e preatrziu sa trimite m dupa ei; ducesa e la Tours, si ducele la Boulogne. Osa le luam urma la Londra. . Care e porunca eminentei voastre? . Nici un cuvnt despre ce s-a petrecut; regina sa ramna laadapost de orice, sa n-a iba habar ca-i cunoastem taina; sa creada casntem pe urmele unei uneltiri oarecar e. Trimite-mi pe ministrul

justitiei, pe Sguier. . Si cu omul acela ce-a facut eminenta voastra? . Cu care om? ntreba cardinalul. . Cu acel Bonacieux? . Am facut din el tot ce se putea face. De azi nainte si va iscodisotia. Contele de Rochefort se nclina n semn de admiratie pentru nentrecuta ntelepciune a stapnului si se retrase. Ramas singur, cardinalul se aseza iarasi, scrise o scrisoare pe care o pecetlui cu sigilul sau personal; apoi suna. Ofiterul patrunse ncamera, pentru a patra oara. . Sa vina Vitray, . porunci el, . si spune-i sa se pregateasca dedrum. Peste cteva clipe, barbatul care fusese chemat se si nfatisa, gatade calatorie, cu cizme si pinteni. . Vitray, . i spuse cardinalul, . vei pleca numaidect la Londra. Nu te vei opri deloc n drum; scrisoarea asta e pentru Milady, si i-o veida n mna. U ite un bon de doua sute de pistoli; treci pe la vistierniculmeu si ncaseaza-l. Ve i mai primi tot pe atta daca te ntorci n sase zilesi-ti duci la bun sfrsit nsarcinare a. Trimisul cardinalului se nclina fara a scoate o vorba, lua scrisoarea, bonul de doua sute de pistoli si iesi. Iata cuprinsul scrisorii; "Milady, Luati parte la primul bal la care va fi de fata ducele de Buckingham. El va purta la haina doisprezece eghileti n diamante; apropiati-va de elsi taiati doi eghileti. De ndata ce aceste giuvaiere vor fi n stapnirea dumneavoastra, dati-mi de stire". Capitolul XV MAGISTRATI SI MILITARI A doua zi dupa aceste ntmplari, vaznd ca Athos nu e nicaieri, d'Artagnan si Porthos i adusera la cunostinta domnului de Trvilledisparitia priete nului. Ct priveste pe Aramis, el ceruse o nvoire de cinci zile si mergeazvonul ca se afla la Rouen, pentru treburi familiare. Domnul de Trville era parintele ostasilor lui. Cel mai nensemnat simai necunoscut dintre ei, daca purta uniforma de muschetar, putea fisigur de ajutorul si de spr ijinul capitanului, ca si cum ar fi fost propriulsau frate. Se duse deci, numaidect, la procurorul general. Chemat n graba, ofiterul care comanda corpul de garda de la Croix-Rouge lamuri ca

deocamdata Athos se afla gazduit la nchisoarea de la Fort-l'Evque. Athos trecuse prin toate ncercarile la care am vazut ca fusesesupus si Bonacieux. Cunoastem scena confruntarii dintre cei doi detinuti. Athos, care pna atunci tacuse chitic, de teama ca d'Artagnan, hartuit la rndul lui, sa nu fi avut ragazul trebuincios, marturisi din clipa aceea ca numelelui e Atho s si nu d'Artagnan. Adauga ca nu cunoaste nici pe domnul, nici pe doamna Bonacieux, ca nu vorbise niciodata nici cu unul, nici cu celalalt; ca venise cam pela zece seara la prietenul lui domnul d'Artagnan, si ca pna atuncifusese la domnul de Trvi lle, unde luase masa de seara; douazeci de oaspeti, adauga el, pot sa aduca marturie, si dadu numele mai multorgentilomi de seama, printre care domnul duce de La Tremouille. Al doilea comisar ramase tot att de uluit ca si primul fata dedeclaratia simpla s i hotarta a acestui muschetar, pe care ar fi fostbucuros sa se razbune asa cum le place att de mult magistratilor decte ori le cad n mna militari; dar numele domnulu i de Trville si al domnului duce de La Trmouille ndemnau la chibzuiala. Athos a fost trimis de asemenea acasa, la cardinal, dar, din nefericire, cardinalul se afla la palatul Luvru, la suveran. Tocmai atunci domnul de Trville, care parasise pe procurorulgeneral si pe comanda ntul nchisorii Fort-l'Evque fara sa-i fi putut gasipe Athos, sosi si el ia maiesta tea sa. Fiind capitan al muschetarilor, domnul de Trville putea intra larege oricnd. Se stie ce banuieli avea regele mpotriva reginei, banuieli pe carecardinalul le t inea mereu treze; cnd era vorba de intriga, acesta seferea mai mult de femei dect de barbati. Una din pricinile de seamaale acestor banuieli era mai ales prieteni a Anei de Austria pentrudoamna de Chevreuse. Aceste doua femei l nelinisteau mai mult dect razboaiele cu spaniolii, mai mult dect nentelegerile cu Anglia saugreutatile finan ciare prin care trecea Franta la ochii si n sufletul lui, doamna de Chevreuse slujea pe regina nu numai n ticluielile politice, dar, si aceasta l chinuia mai mult nca, si n cele de dragoste. La primele cuvinte rostite de cardinal despre doamna deChevreuse, pe care toti o credeau la Tours, n surghiun, dar care venisela Paris si vreme de cinci zile ct r amasese n oras, politia i pierduseurma, regele si iesi din fire. Plin de toane si n ecredincios, regele tineasa fie poreclit Ludovic cel Drept si Ludovic cel Cast. Posteritatea va ntelege cu greu aceasta fire, pe care istoria o talmaceste numai prinfapte si niciodata prin nlantuiri de judecata. Cnd cardinalul adauga ca nu numai doamna de Chevreuse venisela Paris, dar ca regi na avea iarasi legaturi cu ea printr-una din acelentocmiri misterioase care pe at unci se numea o cabala, cnd destainuiregelui ca el, cardinalul, era tocmai gata s a descurce itele nclcite aleurzelilor, dar din nefericire tocmai cnd trimisa regine i pe lnga

surghiunita putea fi prinsa asupra faptului, mpreuna cu toate dovezile, un muschetar ndraznise sa curme cursul justitiei, napustindu-se cuspada n mna asupr a unor vrednici slujitori ai legii, care primiserasarcina sa cerceteze nepartini tor toata chestiunea numai pentru a oaduce regelui la cunostinta, Ludovic al XlI I-lea nu se mai putu stapni; facu un pas nspre apartamentul reginei, prada acele cumplite mniimute care, cnd l na padea, mpingea acest suveran la cea maicrncena cruzime. Si totusi cardinalul nu pomenise nca nici un cuvnt despre ducelede Buckingham. Tocmai atunci intra si domnul de Trville, rece, cuviincios, ntr-o tinuta fara cusur. Prezenta cardinalului si chipul tulburat al regelui l facura pedomnul de Trville s a banuiasca ceea ce se petrecuse. Si se simtideodata la fel de tare ca Samson n f ata Filistenilor. Ludovic al XlII-lea pusese tocmai mna pe clanta usii; la zgomotulce-l facuse domn ul de Trville intrnd, se ntoarse. . Vii la vreme, domnule, . i spuse regele, care nu se puteapreface atunci cnd si ie sea din fire, . frumoase lucruri aflu despremuschetarii dumitale. . Si eu, . raspunse cu raceala domnul de Trville, . am venit sadestainuiesc maies tatii voastre lucruri frumoase despre magistratii sai. . Poftim? ntreba regele dispretuitor. . Am cinstea sa aduc la cunostinta maiestatii voastre,. urma Trville pe acelasi ton, . ca o liota de procurori, de comisari si depolitisti, oa meni poate vrednici de stima, dar pe ct se pare grozav denversunati mpotriva unifor mei militare, si-au ngaduit sa arestezentr-o casa, apoi sa trasca n plina strada si sa arunce n nchisoarea dela Fort-l'Eveque, si toate astea pe temeiul unui ordin pe care n-au vrutsa mi-l arate, pe unul dintre muschetarii mei, sau mai curnd ai vo stri, sire, cu o purtare fara de pata, si o reputatie aproape ilustra si pe caremaiest atea voastra chiar l pretuieste: e domnul Athos! . Athos, . zise regele mecanic, . da, ntr-adevar, cunosc numeleasta. . Sa binevoiasca maiestatea voastra sa si-l aminteasca: domnul Athos este muschetarul care n duelul acela de pomina a avutnenorocirea sa raneasc a greu pe domnul de Cahusac. Si pentru ca venivorba, monseniore,. urma de Trville , ntorcndu-se spre cardinal, . domnul de Cahusac e pe deplin nsanatosit, nu-i asa? . Multumesc, raspunse cardinalul, muscndu-si buzele de mnie. . Domnul Athos se dusese deci sa vada pe unul din prietenii lui, care lipsea atunci de acasa, . urma domnul de Trville, . un tnajrbearnez, cadet n c ompania domnului des Essarts din garzile maiestatiisale; dar abia apucase sa int re n camera prietenului si sa ia o carte casa-l astepte, ca un crd ntreg de zbiri si de soldati, amestecati de-a

valma, au luat casa cu asalt si au spart mai multe usi... Cardinalul facu regelui un semn cu mna vrnd sa-i spuna: "Stiti, erapentru chestiun ea despre care v-am vorbit". . Cunoastem toate astea, . raspunse regele, . au fost facute nfolosul nostru. . Atunci, . urma Trville, . tot n folosul majestatii voastre auarestat pe unul din tre muschetarii mei, nevinovat, l-au pus ntre douastraji ca pe-un tlhar si l-au pl imbat prin mijlocul unei gloate obraznicepe acest barbat care si-a varsat sngele pentru maiestatea voastra sicare este gata sa si-l mai verse si de azi nainte? . Cum se poate! . murmura regele miscat, . lucrurile s-aupetrecut asa cum spui? . Domnul de Trville nu spune, . adauga cardinalul cu cel maideplin snge rece, . ca acest nevinovat, acest barbat att de ales sinfipsese spada cu un ceas mai devreme n patru comisari instructori, delegati de mine sa ancheteze o chestiune de cea mai marensemnatate. . Desfid pe eminenta voastra sa-si dovedeasca spusele, . sempotrivi domnul de Trvi lle, cu o sinceritate de gascon neaos si cu oasprime de militar, . caci, cu un c eas mai devreme domnul Athoscare, trebuie sa destainuiesc maiestatii voastre, e de neam mare, mi facea cinstea sa discute n salonul locuintei mele cu ducele de la Trmouille si cu contele de Chlus, care luasera masa la mine. Regele l privi pe cardinal. . Un proces-verbal sta marturie, . raspunse cu glas tarecardinalul, la ntrebarea muta a regelui, . nenorocitii aceia au ntocmitunul pe care mi-am luat ngaduinta sa -l nmnez maiestatii voastre. . Un proces-verbal al magistratilor face mai mult de-ct cuvntul decinste al unor m ilitari? ntreba mndru Trville. . Haide, haide, Trville, nceteaza odata, i spuse regele. . Daca eminenta sa are unele banuieli cu privire la vreunul dinmuschetarii mei, . urma Trville, . justitia domnului cardinal estedestul de cunoscuta ca sa cer ch iar eu o ancheta. . n casa unde a avut loc aceasta descindere a justitiei, . urmacardinalul cu acel asi snge rece, . locuieste, mi se pare, un bearnez, prieten cu muschetarul. . Eminenta voastra doreste sa vorbeaesca de domnul d'Artagnan. . Vreau sa vorbesc despre un tnar pe care-l ocrotiti, domnule deTrville. . Da, emineta voastra, asa si este. . Nu-l banuiesti oare pe acest tnar de a fi dat sfaturi rele... . Domnului Athos? unui om care are de doua ori vrsta lui? . ntrerupse domnul de Trville, . nu monseniore, de altfel, domnuld'Artagnan a petrec ut seara la mine acasa. . Ciudat lucru, se mira cardinalul, toata lumea a petrecut seara ladumneata?

. Oare eminenta sa pune la ndoiala cuvntul meu? ntreba Trville, stacojiu de mnie pna n vrful urechilor. . Nu, fereasca sfntul!. zise cardinalul, . o ntrebare numai: la ce ora a fost la dumneata? . Pot sa raspund lamurit eminentei voastre, ca atunci cnd a intratla mine, am vaz ut ca pendula arata noua si jumatate, desi as fi crezutca era mai trziu. . Si la ce ora a plecat de la dumneata? . La zece si jumatate, cu un ceas dupa cele ntmplate. . Totusi, . raspunse cardinalul care nu punea o clipa la ndoialabuna credinta a l ui Trville, dar care simtea ca victoria i scapa dinmini, . totusi, domnul Athos a f ost gasit n casa aceea de pe stradaGroparilor. . Si de cnd un prieten nu are voie sa se duca la prietenul lui? Adica un muschetar din compania mea n-are voie sa aiba legaturifratesti cu un os tas din compania domnului des Essarts? . Nu atunci cnd casa unde se nfrateste cu acest prieten da debanuit. . Asa e, Trville, casa aceea e cam deocheata, . ncuviinta regele, . poate ca nu stiai? . ntr-adevar, sire, nu stiam asa ceva. La urma urmelor, casa poate da de banuit de sus pna jos, dar tagaduiesc ca ar avea cevanecurat n partea locuita de domnul d'Artagnan; caci pot sa spun cutarie, sire, ca, asa cum l-am a uzit vorbind, nu se afla pe lume slujitormai credincios maiestatii sale si admir ator mai nflacarat al domnului cardinal, ca el. . Nu e vorba de acel d'Artagnan care l-a ranit ntr-o zi pe Jussac nntlnirea aceea ne fericita din preajma mnastirii Carmes-Dchausses? ntreba regele uitndu-se la cardinal care se nrosi de ciuda. . Si a doua zi pe Bernajoux. Da, sire, da, chiar asa, maiestateavoastra tine bin e minte. . Atunci ce hotarm? ntreba regele. . Aceasta priveste pe maiestatea voastra mai mult dect pe mine, raspunse cardinalul. Eu as starui asupra vinovatiei. . Si eu o tagaduiesc, se mpotrivi Trville. Dar maiestatea sa arejudecatori si aces ti judecatori vor hotar. . Asa e, . ncuviinta regele, . sa dam pricina pe mnajudecatorilor, treaba lor e sa judece si vor judeca. . Numai ca, . adauga Trville, . e pacat ca n vremile noastrenefericite, viata cea mai curata, virtutea cea mai netagaduita, sa nu-lscuteasca pe un om de ocara si de prigoana. Si va pot ncredinta caarmata nu va fi prea multumita, sa stie ca poa te oricnd patimi de peurma unor urzeli de-ale politiei. Cuvntul era nechibzuit, dar Trville i daduse drumul cu buna stiinta. Astepta o explozie, caci odata aprins fitilul, focul lumineaza. . Urzeli de-ale politiei! . striga regele, agatndu-se de cuvintele

domnului de Trville, . urzeli de-ale politiei! Dar ce stii dumneata nprivinta asta , domnule? Vezi de muschetarii dumitale si nu mai mibate mie capul. Cine te-ar au zi ar crede ca daca, Doamne fereste, earestat un muschetar, atunci toata Franta e n primejdie. Ce atta larmapentru un muschetar! O sa pun sa aresteze zece nu unul , ei draciaDracului! O suta chiar toata compania... si nu vreau sa crcneascanimen i. . Daca muschetarii snt banuiti de maiestatea voastra, . ncepuTrville, . muschetarii snt vinovati; de aceea, sire, snt gata sa vanapoiez spada mea, caci dupa ce i-a nvi nuit pe ostasii mei, nu mandoiesc ca domnul cardinal va sfrsi prin a ma nvinui si p e mine; asaca e mai bine sa ma predau, pentru a fi alaturi de domnul Athos, care se afla arestat si de domnul d'Artagnan, care desigur, va fi si el arestatn curnd. . Cap de gascon, n-o sfrsesti odata? l opri regele. . Sire, . raspunse Trville fara sa-si domoleasca glasul, . porunciti sa-mi fie dat ndarat muschetarul sau sa fie judecat. . Va fi judecat, ntari cardinalul. . Cu att mai bine, caci atunci voi cere maiestatii sale ngaduinta sa-i fiu chiar eu aparator. Regele se temu de o izbucnire. . Daca eminenta sa, . spuse el, . nu are nimic mpotriva... Cardinalul pricepu ce urmarea regele si i-o lua nainte: . Iertati-ma, . spuse el, . dar daca maiestatea voastra crede cajudec partinitor , atunci eu, ma retrag. . Asculta, . zise regele, . poti sa juri pe amintirea tatalui meu cadomnul Athos se afla la dumneata n timpul ispravii si ca n-a avut niciun amestec? . Jur pe gloriosul vostru tata si jur pe voi, sire, care snteti tot ceiubesc si s lavesc mai mult pe lume! . Gnditi-va bine, sire, . interveni cardinalul, . daca-i dam drumul arestatului, nu mai putem descoperi adevarul. . Domnul Athos va fi gata sa raspunda ori de cte ori magistratiivor gasi de cuvii nta sa-l cerceteze, . starui domnul de Trville, . nuva dezerta, domnule cardinal, fiti pe pace, raspund eu pentru el. . Asa e, nu va dezerta, ntari regele. O sa-l gaseasca oricnd, dupacum spune si dom nul de Trville. De altfel, . adauga el, cu glas scazutsi privind rugator spre emi nenta sa, . sa nu le rapim ncrederea; e opolitica buna. Aceasta politica a lui Ludovic al XIII-lea l facu pe Richelieu sazmbeasca. . Porunciti, sire, . ncuviinta cardinalul, . aveti dreptul de agratia. . Dreptul de gratiere nu priveste dect pe vinovati, . lamuriTrville, care nu voia sa se dea nvins, . iar muschetarul meu e nevinovat, asa ca nu de iertare e vorba, sire, ci numai de dreptate.

. Si spui ca e la Fort-l'Evque? ntreba regele. . Da, sire, tinut la secret, ntr-o celula, ca un criminal de rnd. . Drace! Drace! murmura regele, ce-i de facut? . Iscaliti ordinul de punere n libertate si va fi de ajuns, . spusecardinalul, . eu cred, la fel ca maiestatea voastra, ca ne putem bizuidin plin pe cuvntul domnu lui de Trville. Acesta se nclina respectuos, cu o bucurie n care intra si oarecareteama; i-ar fi p lacut mai mult o mpotrivire ndrjita din parteacardinalului dect acea neasteptata ncuv iintare. Regele iscali ordinul de punere n libertate, iar Trville l lua fara amai pierde vre mea. Cnd sa iasa, cardinalul i surse prietenos si spuse regelui: . Ce deplina ntelegere domneste, sire, ntre capetenii si soldati, nrndurile muscheta rilor regali! Iata ceva care foloseste n slujba si facecinste tuturor. "Cine stie ce festa vrea sa mi mai joace, . si spunea Trville, . nu scapi cu una cu doua din gheara unui om ca el. Dar sa ne grabim, caci regele poate oricnd sa se razgndeasca si, la urma urmelor, e maigreu sa bagi iar la Bastilia sau la Fort-l'Evque pe cineva care a scapatde acolo dect sa tii nch is pe unul care n-a iesi nca." Domnul de Trville patrunse biruitor la Fort-l'Evque, unde slobozipe muschetarul ra mas la fel de linistit si de nepasator ca totdeauna. Cum l vazuse pe d'Artagnan, i spuse: . Ai scapat ieftin de tot; asta-i plata pentru lovitura de spada a luiJussac. Ma i ramne a lui Bernajoux, dar nu te culca pe-o ureche. De altminteri, domnul de Trville avea dreptate sa se fereasca decardinal, la gndul ca socoteala nu era nca ncheiata, caci ndata cecapitanul muschetarilor nchisese usa , eminenta sa i strecura regelui: . Si acum, cnd am ramas doar noi doi, o sa putem vorbi cum secuvine, daca maiesta tea voastra ngaduie. Sire, domnul deBuckingham a fost vreme de cinci zile la Pari s si n-a plecat dect azidimineata. Capitolul XVI DOMNUL SEGUIER, MINISTRUL JUSTITIEI16, CAUTA DE ZOR CLOPOTELUL, DORIND SA SUNE CA ODINIOARA Este cu neputinta sa-si nchipuie cineva tulburarea lui Ludovic alXIII-lea la auzu l acestor cuvinte. Cnd l vaz schimbnd fete-fete, cardinalul si dadu seama ca dintr-o singura lovitura cstigase din nouterenul pe ca re-l pierduse. . Domnul de Buckingham la Paris? . se rasti el, . si ce sa faca 16 Pastratorul sigiliilor regale

aici? . Fara doar si poate sa unelteasca cu dusmanii maiestatii voastre, hughenotii si spaniolii. . Nu, mii de draci! Nu! A venit sa unelteasca mpotriva onoareimele mpreuna cu doam na de Chevreuse, cu doamna de Longueville sicu tot neamul Conde! . Vai, sire! Se poate! Regina este prea nteleapta si mai alesiubeste prea mult pe maiestatea voastra. . Femeia e slaba din fire, domnule cardinal, . spuse regele, . sict priveste mare a ei dragoste pentru mine, stiu eu ce stiu despredragostea asta! . Eu staruiesc totusi sa cred, . urma cardinalul . ca ducele de Buckingham a venit la Paris numai cu scop politic. . n schimb eu snt ncredintat, domnule cardinal, ca a venit pentrualtceva; iar daca regina e vinovata, vai si amar de ea! . De altfel, . adauga cardinalul, . orict mi-ar fi de sila sa-miopresc mintea asu pra unei astfel de miselii, maiestatea voastra mapune pe gnduri; doamna de Lannoy cu care, din porunca maiestatiivoastre, am stat adesea de vorba, mi-a spus azi dimineata ca ierinoapte maiestatea sa a vegheat pna trziu, ca toata dimineata a pln s, si ca peste zi a scris toata vremea. . Vezi, . facu regele, . sigur ca lui i-a scris. Cardinale, tin sa amhrtiile regi nei. . Dar cum sa le luam, sire? Socot ca nici eu nici maiestatea voastra nu ne putem ncumeta la asa ceva. . Dar cum s-a facut cu sotia maresalului d'Ancre? . se rasti regelen culmea mniei, . i-au scotocit sertarele si la urma au cautat-o si pe ea. . Maresala d'Ancre nu era dect maresala d'Ancre, o aventuriera din Florenta, sire, si nimic mai mult; pe cta vreme augusta voastrasotie este Ana de Austria, regina Frantei, adica una din cele mai slavitecraiese ale lumii. . Cu att mai vinovata e, domnule duce! Cu att si-a nesocotit mai tare naltul rang ce-l poarta, cu att a cobort mai jos. Dealtminteri, demulta vreme m-am hotart eu sa curm odata pentru totdeaunadedesubturile astea politice si amor oase. Mai are lnga ea si pe unul. LaPorte... . Pe care eu l socotesc tartorul n toate astea, da, o marturisesc. ntari cardinalul. . Va sa zica, banuiesti ca si mine, ca ma nseala? ntreba regele. . Cred si spun nca odata maiestatii voastre, ca regina uneltestempotriva puterii r egelui sau, dar n-am spus si mpotriva cinstei sale. . Si eu ti spun ca unelteste mpotriva amndurora: ti spun ca numa iubeste, si ca iube ste pe altul; ti spun eu ca-l iubeste pe acelnemernic de Buckingham! De ce n-ai p us sa-l aresteze pe cnd era laParis?

. Sa-l aresteze pe duce! Sa-l aresteze pe primul ministrul al regeluiCarol I! Va gnditi ce-ar nsemna asta, sire? Ce vlva! Chiar dacabanuielile maiestatii voastre a r avea oarecare temei, lucru de care eu tot ma ndoiesc, dar ce trasnet ar fi, ce zarva ngrozitoare! . De vreme ce-si primejduia viata ca un derbedeu si ca un pungas, trebuia... Ludovic al XlII-lea se opri deodata, nspaimntat de ce era sa scape, n vreme ce Richelieu, lungindu-si gtul, astepta n zadar cuvntulncremenit pe buzele re gelui. . Trebuia? . Nimic, . ngaima regele, . nimic. Dar ct a stat la Paris, cred canu l-ati pierdut din ochi. . Nu, sire. . Si unde locuia? . n strada La Harpe nr. 75. . Unde vine asta? . nspre Luxemburg. . Esti sigur ca regina si ducele nu s-au vazut? . O cred pe regina prea credincioasa ndatoririlor ei, sire. . Dar si-au scris; lui i-a scris regina ieri, toata ziua; domnule duce, vreau sa am neaparat scrisorile! . Sire, totusi... . Le vreau, domnule duce, cu orice pret! . mi ngadui sa atrag atentia maiestatii voastre... . Nu cumva ma tradezi si dumneata, domnule cardinal, de te mpotrivesti mereu vointei mele! Te-ai nteles si dumneata cuspaniolul, cu englezul, cu doamna de Chevreuse si cu regina? . Sire, . raspunse oftnd cardinalul, . ma credeam la adapost deatare banuiala. . M-ai auzit, domnule cardinal: vreau scrisorile! . N-ar fi dect un singur mijloc. . Care? . Sa se ncredinteze aceasta sarcina domnului Sguier, ministruljustitiei. Chestiune a se potriveste ntru totul cu ndatoririle slujbei lui. . Atunci sa se duca numaidect sa-l cheme. . Trebuie sa fie acasa la mine, sire, l poftisem tocmai sa vina, sicnd am plecat s pre Luvru i-am lasat vorba sa ma astepte. . Sa-l cheme chiar acum. . Poruncile maiestatii voastre vor fi ndeplinite; dar... . Dar ce? . Poate ca regina nu se va supune. . Poruncilor mele? . Da, daca nu stie ca aceste porunci vin de la rege. . Bine! Ca sa nu se mai ndoiasca, ma duc s-o nstiintez chiar eu. . Maiestatea voastra sa nu uite ca eu am facut tot ce am putut casa nlatur o vraj ba.

. Da, duce, stiu ca esti foarte ngaduitor cu regina, poate chiarprea ngaduitor si te nstiintez ca o sa stam de vorba n privinta asta. . Oricnd va pofti maiestatea voastra; dar, voi fi totdeauna fericit simndru, sire, sa ma jertfesc pentru buna ntelegere pe care doresc s-ovad domnind ntre maiestate a voastra si regina Frantei. . Bine, cardinale, bine, dar pna atunci, trimite dupa ministruljustitiei; eu ma d uc sa vorbesc reginei.. Si deschiznd o usa, Ludovic al XIII-lea o lua de-a lungul unei sali ceducea spre apartamentele Anei de Austria. Regina se afla n mijlocul nsotitoarelor ei, doamna de Guitaut, doamna de Sabie, doamna de Montbazon si doamna de Gumene. ntr-un ungher statea camerista spaniola, dona Estefana, cu carevenise de la Madri d. Doamna de Gumenne citea o carte si toata lumea asculta cu luare-aminte, afara de regina care ceruse dinadinsaceasta lectu ra, tocmai pentru a-si putea urmari firul gndurilorprefacndu-se ca asculta. Aceste gnduri, orict de poleite erau de ultimele licariri ale iubirii, se dovedeau triste. Lipsita de ncrederea sotului ei, urmarita de urgiacardinalulu i care nu-i putea ierta ca nesocotise un simtamnt maigingas, Ana de Austria avea n fata ochilor pilda reginei mame, hartuitatoata viata de aceeasi ura, desi Maria de Medicis . dac-ar fi sa dam crezare cronicilor vremii . ncepuse prin a darui cardinalului dragosteape care An a de Austria a ocolit-o mereu; Ana de Austria vazuse cazndn juru-i pe slujitorii e i cei mai credinciosi, pe prietenii cei mai dragi. Aidoma nefericitilor sortiti sa fie piaza-rea celor din preajma, ea strneanenoroc ul; prietenia ei era aducatoare de prigoana si de urgie: doamnade Chevreuse si d oamna de Vernet erau surghiunite, iar La Porte nuascundea stapnei sale ca se aste pta sa fie ridicat n fiece clipa. Pe cnd statea astfel adncita n gnduri grele si ntunecate, usacamerei se deschise si i ntra regele. Doamna care citea, lasa deodata cartea, celelalte doamne se ridicara n picioare si se asternu tacere adnca . Cu aerul ca nici nu le vede, regele se opri doar n fata reginei si-ispuse cu voce a schimbata: . Domnul cancelar va veni sa va vada, doamna, si sa va aduca la cunostinta unele hotarri ale mele. Nefericita regina, care era mereu amenintata cu despartirea, cusurghiunul si chi ar cu judecata, pali n ciuda sulimanului si nu se pututmpiedica sa ntrebe: . Dar de ce sa vina, sire? Ce lucruri sa-mi spuna domnul cancelar, pe care nu poate sa le spuna chiar maiestatea voastra? Regele si ntoarse spatele, fara a raspunde, si aproape n aceeasi clipa, domnul de Guitaut, capitanul garzilor, vesti sosirea cancelarului. Cnd acesta se ivi n prag, regele iesi printr-o alta usa. Cancelarul intra pe jumatate zmbind, pe jumatate stingherit. Deoarece s-ar putea sa-l mai ntlnim de-a lungul acestei povestiri,

socotim ca nu e rau ca cititorii nostru sa-l cunoasca mai ndeaproape. Cancelarul acesta era hazliu din fire. Des Roches le Masle, canonic la Ntre Dame, si pe vremuri camerist al cardinalului, l sprijinise pelnga eminenta sa, ca fiind un om de ncredere. Cardinalul urma sfatulcanonicului si se nimeri bi ne. Se povesteau, pe seama lui, tot felul de nazdravanii, printre care siurmatoarea: Dupa o tinerete furtunoasa, se aciuase ntr-o mnastire pentru a-siispasi macar o bu cata de vreme nebuniile vrstei sale fragede.

Dar, trecnd pragul sfntului lacas, sarmanul pocait nu putusenchide att de grabnic us a nct patimile, de care fugea, sa nu intre odata cu el. Si cum i dadeau de furca, s taretul mnastirii caruia i destainuise napasta, vrnd sa-l izbaveasca, att ct i statea n putere, lsfatuise sa tra a de funia clopotului si sa sune pna la cer, ca sa alungeispita Necuratului. Auzi nd larma vestitoare, calugarii ar fi aflat ca pe unfrate l ncolteau poftele si cu totii s-ar fi pus pe rugaciuni. Viitorul cancelar socoti sfatul destul de nimerit. Cauta deci izbavirea prin nenumaratele rugaciuni facute de calugari, darUciga-l-toaca nu pa raseste usor vizuina unde s-a cuibarit; cu ct senmulteau afuriseniile, cu att se nte teau si ispitele, asa ca clopotulbalanganea ziua si noaptea, vestind apriga dori nta de mntuire apocaitului. Calugarii nu mai pridideau. Ct era ziulica de mare urc au sicoborau treptele care duceau la capela. Noaptea, n afara de vecerniesi utren ie, mai erau siliti sa sara de vreo douazeci de ori din pat, ca sabata matanii p e lespezile chiliilor. Nu se stie daca, pna n cele din urma, Necuratul a fost cel care s-alasat pagubas s au calugarii au obosit; dar nendoielnic este ca pestetrei luni, pocaitul s-a ntors la viata de mirean cu faima ca de cnd elumea lume, nu se pomenise faptura mai sp urcata ca el. Cnd a iesit din mnastire a intrat n magistratura; a fost numitpresedinte de sectie n locul unchiului sau, s-a dat de parteacardinalului, dovada ca era ager la minte , a ajuns cancelar, a slujit curvna pe eminenta sa n dusmania lui mpotriva reginei mame si nsetea de razbunare mpotriva Anei de Austria, a attat pe judecatori nafacere a Chalais, a sprijinit ncercarile domnului de Laffemas, maremaistru de vnatoare al Frantei, si, n sfrsit, mputernicit cu ntreagancredere a cardinalului, ncredere att aprig cucerita, a ajuns saprimeasca si ciudata nsarcinare n vederea careia se nfati sa acumreginei. Cnd a intrat, regina mai era nca n picioare; dar cum l zari, se siaseza n fotoliu, fa cnd semn doamnelor de onoare sa se aseze si ele pe perne si pe scaunase. Apoi, Ana de Austria l ntreba cu nespusatrufie: . Ce doresti, domnule, si cu ce scop vii aici? . Ce sa fac, doamna, n numele regelui si cu tot respectul pe caream cinstea sa vi -l port, o cercetare amanuntita n toate hrtiile

maiestatii voastre. . Cum! Domnule, sa cercetezi hrtiile mele... ale mele! Asta-i curata nemernicie! . Va rog sa ma iertati, doamna, dar n aceasta mprejurare eu nusnt dect o unealta n sl ujba regelui. N-a fost chiar acum maiestatea saaici si nu v-a poftit sa va prega titi pentru venirea mea? . Scotoceste atunci, domnule; pe ct se pare, snt o nelegiuita. Estefana, da cheile de la mesele si dulapurile mele. Cancelarul cauta pe deasupra prin sertare; stia, fireste, ca nu acoloa ascuns re gina scrisoarea nsemnata ce scrisese peste zi. Dupa ce deschise si nchise la loc vreo douazeci de ori dulapurile, cancelarul, nemaiavnd ncotro, orict de sovaielnic se simtea, nemaiavnd ncotro, zicem, a trebuit sa ajunga la ceea ce trebuia safaca, adica s-o caute chiar pe regina. Se ndrepta deci spre Ana deAustria si ncurcat, cu glasul n d oi peri, i spuse: . Si acum, mai ramne de facut cercetarea de capetenie. . Care? ntreba regina, nepricepnd sau mai curnd nevrnd sapriceapa. . Maiestatea sa e ncredintat ca peste zi ati scris o scrisoare; regele stie ca n-a fost nca trimisa. Aceasta scrisoare nu se afla nici nmasa de sc ris, nici n scrinul dumneavoastra si totusi aceasta scrisoare trebuie sa fie undeva. . Ai ndrazni oare sa atingi pe regina dumitale? ntreba Ana deAustria, ridicndu-se ct era de nalta si pironind asupra cancelarului oprivire aproape dusmanoasa. . Snt un supus credincios al regelui, doamna, si voi ndeplini toateporuncile maies tatii sale. . Asa e! Adevarat, . rosti Ana de Austria, . spionii domnuluicardinal l-au sluji t ct se poate de bine; am scris azi o scrisoare, aceasta scrisoare n-a plecat; e aici. Si regina duse n dreptul snului, prea frumoasa-i mna. . Dati-mi atunci scrisoarea, doamna, starui cancelarul. . N-o voi da dect regelui, domnule, raspunse Ana. . Daca regele ar fi vrut sa i-o nmnati, doamna, v-ar fi cerut-ochiar el. Dar, va s pun nca o data, mie mi-a ncredintat sarcina s-o cersi daca nu mi-o dati... . Atunci? . Tot mie mi-a ncredintat sarcina s-o si iau. . Cum! Ce vrei sa spui? . Ca ordinele primite mi dau puteri nemarginite, doamna, si sntndreptatit sa caut hr tia cu pricina chiar asupra persoanei maiestatii voastre. . Ce grozavie! striga regina. . Va rog, deci, doamna, sa-mi nlesniti cercetarea, . Purtarea asta e o constrngere josnica; ti dai seama, domnule? . Regele porunceste, doamna, eu va rog frumos sa ma iertati.

. Nu voi ngadui asa ceva, nu, nu, mai bine mor! striga regina alcarei snge trufas de spaniola si de austriaca i clocotea n vine. Cancelarul se nclina pna la pamnt apoi, cu hotarrea neclintita dea nu da un singur p as ndarat de la ndeplinirea sarcinii ce-i fusesencredintata, si la fel cum ar fi fa cut, ajutorul unui calau n camera detortura, el se apropie de regina, care izbucn i deodata ntr-un plnsmnios. Dupa cum am mai spus, Ana de Austria era de o neasemuitafrumusete. Misiunea lui Sguier se adeverea a fi oarecum gingasa, darn gelozia lui oarba mpotriva lui Buckin gham, regele ajunsese sa numai fie gelos pe nimeni altul. Fara ndoiala, n clipa aceea cancelarul si-a holbat ochii dupafrnghia clopotului de pomina, dar negasind-o, se hotar si ntinse mnaspre locul unde regina marturisise ca se gasea scrisoarea. Ana de Austria facu un pas ndarat; era att de alba la fata, de s-arfi zis ca se sfr seste; ca sa nu cada, se sprijini cu mna stnga de o masadin spatele ei, iar cu dre apta scoase din sn o hrtie pe care i-o ntinseministrului de justitiei. . Poftim, domnule, tine scrisoarea!. i spuse regina cu glasulntretaiat si tremurat or, ia-o si scuteste-ma de dezgustatoareadumitale prezanta. Cancelarul, care la rndul lui tremura si el, din pricina unei tulburarilesne de nc hipuit, lua scrisoarea si iesi, cu ploconeli pna la pamnt. Abia se nchisese usa n urma lui si regina se prabusi aproape faracunostinta, n brat ele nsotitoarelor ei. Cancelarul aduse scrisoarea regelui fara sa citeasca macar un rnd. Regele o lua cu mna tremurnda. Cauta adresa care lipsea si, alb lafata ca varul, d esfacu ncet hrtia; apoi, ntelegnd din primele cuvinteca este scrisa catre regele Spa niei, o citi ntr-un suflet. Era vorba de un ntreg plan de lupta mpotriva cardinalului. Reginasi ndemna fratele c a, mpreuna cu mparatul Austriei, sa se prefaca aporni cu razboi mpotriva Frantei, c a urmare a jignirilor pricinuite depolitica lui Richelieu, a carui vesnica dorin ta era njosirea casei deAustria; apoi de a cere n schimbul ncheierii pacii, alungar eacardinalului; dar despre dragoste n toata scrisoarea nici un cuvnt. Nespus de bucuros, regele ntreba daca ducele mai era nca laLuvru. I se raspunse ca eminenta sa asteapta n camera de lucruordinele maiestatii sale. Regele o si porni ntr-acolo. . Asa e, duce . i spuse cardinalului, . dumneata aveai dreptate, iar eu m-am nselat; toata intriga e doar politica si nici pomeneala dedragoste; p oftim scrisoarea: n schimb, grozav te pomeneste pedumneata. Cardinalul desfacu scrisoarea si o citi cu luare-aminte; apoi cndajunse la sfrsit, o mai lua o data de la nceput. . Iata, maiestate, pna unde ajung dusmanii mei; va ameninta cu

doua razboaie daca nu ma goniti. n locul vostru, sire, m-as lasanduplecat n fata un or att de puternice staruinte, iar n ceea ce mapriveste, ar fi o adevarata fericir e sa pot parasi treburile obstesti. . Ce tot spui acolo, duce? . Spun, sire, ca sanatatea mi se iroseste n aceste lupte nesfrsitesi n aceasta munc a fara preget. Spun ca cine stie daca as mai puteandura oboselile asediului cetat ii La Rochelle si ca ar fi mai bine sa numiti n locul meu pe domnul de Cond, sau pe domnul deBassompierre sau, n sfrsit, pe orice alt viteaz n stare sa duca un razboi si nu pe mine, slujitor al bisericii, care ma vad mereu ndepartat dela chemarea m ea, pentru treburi n afara priceperii mele. Veti fi, sire, mai fericit nlauntrul tarii si nu ma ndoiesc; mai glorios peste hotare. . Domnule duce, . raspunse regele, . am nteles, fii fara grija! Toti care snt numiti n aceasta scrisoare si vor primi pedeapsacuvenita, chiar si re gina. . Nu vorbiti astfel, sire! Fereasca Dumnezeu ca din pricina mearegina sa aiba ce a mai mica neplacere; totdeauna m-a socotit dreptdusmanul ei, desi puteti fi mar tor ca n toate mprejurarile i-am luatcalduros partea, chiar mpotriva maiestatii voa stre. O! daca ar ntinacinstea maiestatii voastre, atunci ar fi cu totul altceva; eu, cel dinti, v-as spune: "Nici o milostivire, sire, nici o milostivire pentrupacatoasa!" Slav a Domnului, nu poate fi vorba de asa ceva; maiestatea voastra a dobndit acum o noua dovada. . Asa e, domnule cardinal, . raspunse regele, . si ai avutdreptate, ca totdeauna ; i se cuvine totusi reginei sa ndure mnia mea! . Dimpotriva, maiestatea voastra ati nfruntat-o; si dacantr-adevar v-ar lua-o n num e de rau, eu as ntelege-o si i-as dadreptate. Maiestatea voastra s-a purtat cu o asprime... . Asa ma voi purta totdeauna cu dusmanii mei si cu ai dumitale, duce, orict de nalt le-ar fi rangul, si oricare ar fi primejdia care m-arameninta de pe urma purtarii mele aspre. . Regina mi-e dusmana mie, nu si maiestatii voastre; dimpotriva, este o sotie credincioasa, supusa, fara cusur; ngaduiti-mi, deci, sire, sacer pen tru ea ndurare. . Atunci n-are dect sa se umileasca si sa vina ea spre mine. . Dimpotriva, sire, slujiti-i drept pilda: ati gresit cel dinti, fiindcaati banui t-o pe nedrept. . Eu sa ma duc- nti spre ea?! . spuse regele, . niciodata! . Sire, va rog din suflet. . De altfel, cum m-as putea duce spre ea? . Facnd un lucru care stiti ca ar bucura-o. . Si ce anume? . Dati un bal; stiti ce mult i place dansul reginei; va ncredintez casupararea ei nu va putea dainui fata de asemenea atentie din parteamaiestatii voastre. . Domnule cardinal, stii ca nu-mi plac petrecerile mondene.

. Cu att mai recunoscatoare va fi regina cu ct si ea stie ca nu vaplac petrecerile de soiul acestora; de altminteri, va avea astfel prilej, sa-si puna podoabele din diamante pe care i le-ati daruit de ziua ei sipe care n u a avut cnd sa le poarte. . Sa vedem, domnule cardinal, sa vedem . spuse regele, bucurosca descoperise vin ovatia reginei ntr-o nelegiuire de care nu sesinchisea si nevinovatia ei ntr-o gre seala de care se nfiora; el era gatasa se mpace cu ea. Sa vedem, domnule cardinal, dar, pe legea mea, esti din cale afara de ngaduitor. . Sire, . raspunse cardinalul, . lasati asprimea pe seamaministrilor; ngaduinta e virtute regeasca; folositi-o si va prinde bine. Si auzind ca bate ora unsprezece, cardinalul se nclina adnc, cerndvoie regelui sa s e retraga si rugndu-l totodata staruitor sa se mpacecu regina. Ana de Austria, care dupa ce i se luase scrisoarea se astepta la cinestie ce mus trari, s-a mirat nespus vaznd ca regele ncearca a doua zisa se apropie de ea. ntia e i miscare a fost de mpotrivire; mndria defemeie si demnitatea ei de regina, att de crunt jignite, o mpiedicau satreaca prea usor cu vederea; dar, cucerita de sfatur ile nsotitoarelor ei, paru ca ncepe sa uite. Regele se folosi de acest nceput de schimbarepentru a-i spu ne ca are de gnd sa dea curnd de tot o serbare. Pentru biata Ana de Austria o serbare era ceva att de neasteptat, nct la auzul acestei vesti, dupa cum banuise de altminteri sicardinalul, i se ster se si cea din bruma de suparare daca nu din inima, cel putin de pe fata. Cnd l ntreba cnd va avea loc serbarea, regele iraspunse ca aste apta sa ia ntelegere cu eminenta sa.

ntr-adevar, n fiecare zi regele l ntreba pe cardinal cnd va avealoc serbarea si n fie are zi, sub un cuvnt oarecare, cardinalul amna sa hotarasca data. Se scursera astfel zece zile. A opta dupa ntmplarea povestita, cardinalul primi o scrisoarepurtnd stampila Londre i si care cuprindea doar aceste rnduri: "Le-am luat; dar nu pot parasi Londra din lipsa de bani; trimiteti-micinci sute de pistoli si n patru sau cinci zile de la primire, voi fi laParis". n ziua n care cardinalul primi aceasta scrisoare, regele i puseobisnuita ntrebare. Richelieu numara pe degete, spunndu-si n soapta: "Va sosi, dupa cum spune, n patru sau cinci zile de la primirea banilor. Trebuiesc patru sau cinci zile pna sa ajunga banii acolo, altepatru sau cinci zile pna sa sa ajunga ea aici, n total deci zece zile; maipunem la socoteala vnturi neprielnice, ntmplari neprevazute, slabiciuni femeiesti, toate la un loc ar face cam douasprezece zile". . Ei, domnule duce, . l ntreba regele, . cum stai cu socoteala? . Bine, sire, azi sntem n douazeci septembrie; consilieriimunicipali ai capitalei dau o serbare la trei octombrie. Se potriveste de

minune, caci n-o sa se creada ca vreti sa faceti un hatr reginei. Apoi cardinalul adauga: . Si pentru ca veni vorba, sire, nu uitati sa spuneti maiestatii sale, n ajunul serbarii, ca ati dori s-o vedeti gatita cu eghiletii n diamante. Capitolul XVII CASNICIA BONACIEUX Era a doua oara cnd cardinalul i pomenea regelui de eghiletii indiamante. Izbit de aceasta staruinta, Ludovic al XlII-lea se gndi candaratul acelor cuvinte se ascun dea o taina. Nu o data regele se simtea umilit vaznd ca eminenta sa, a caruipolitie, fara a fi ajuns nca la desavrsirea politiei moderne, era totusiminunata . cunostea mai bine dect el nsusi tot ce se petrecea npropria-i casnicie. Nadajduia deci ca dintr-o co nvorbire cu Ana deAustria sa scoata ceva la iveala, si sa se poata apoi ntoarce l a cardinal, stapn pe o taina care, fie ca eminenta sa o stia sau nu, ar fi avuttotusi darul s a-l ridice nemasurat de mult n ochii ministrului sau. Se duse deci la regina si, potrivit vechiului obicei, o ntmpina cu noiamenintari mp otriva celor din preajma ei. Ana de Austria si plecafruntea, lasa sa treaca vijel ia fara sa raspunda, n nadejdea ca, n celedin urma, se va potoli de la sine dar nu aceasta era dorinta lui Ludovical XIII-lea; Ludovic al XIII-lea dorea o cearta din care sa tsneasca o ct de slaba raza de lumina, ncredintat fiind ca domnul cardinal nutrea un gnd ascuns si-i ticluia una din neasteptatele trasnai n care eminentasa nu-si avea seaman. Si tot nvinuind mereu, ajunse drept la tinta. . Dar, . ncepu Ana de Austria, obosita de toate aceste nvinuiri ndoi peri, . dar, s ire, nu-mi spuneti tot ce aveti pe inima. Ce-am maifacut? Ce crima am mai savrsit ? Nu e cu putinta ca maiestatea voastrasa faca atta galagie pentru o scrisoare ca tre fratele meu. Atacat la rndul lui n chip att de fatis, regele nu stiu ce saraspunda; gndi ca venis e vremea sa dea drumul naltei dorinte, pecare trebuia sa si-o arate numai n ajunul serbarii. . Doamna, . zise el cu ton regesc, . curnd va avea loc un bal laprimarie; pentru a cinsti cum se cuvine pe destoinicii nostri consilierimunicipali, doresc sa lua ti parte n rochie de gala si mpodobita maiales cu diamantele pe care vi le-am daru it de ziua dumneavoastra. Acesta este raspunsul meu. Raspunsul era ngrozitor. Ana de Austria crezu ca Ludovic al XlII-leastie tot, dar ca ministrul i ceruse sa pastreze taina sapte sau opt zile, ceea ce de altminteri era n firea lui. Se facu alba la fata, si sprijini de o masuta mna-i neasemuit de frumoasa, mna care n clipa aceea eraca de ceara si, pri vindu-l pe rege cu ochi nspaimntati, nu raspunsenici un cuvnt.

. Ati auzit, doamna, . starui regele, care se bucura de tulburareaadnca a reginei , fara sa-i ghiceasca totusi pricina, . ati auzit? . Da, sire, . ngaima regina, . am auzit. . Veti veni la bal? . Da. . Cu podoabele? . Da. Desi ar fi parut cu neputinta, regina pali mai mult nca; regele bagade seama si s e bucura n sinea lui cu acea cruzime de gheata care erauna din laturile urte ale f irei sale. . Atunci ne-am nteles, . vru sa ncheie regele, . e tot ce amavut de spus. . Dar n ce zi va avea loc balul? ntreba Ana de Austria. Ludovic al XlII-lea simti de la sine ca nu trebuie sa raspunda laaceasta ntrebare , pe care regina i-o pusese cu glas aproape stins. . Foarte curnd, doamna, . zise el, . nu mai tin minte ziua; o sa-l ntreb pe cardinal. . Prin urmare, cardinalul v-a adus la cunostinta aceasta serbare? starui regina. . Da, doamna . raspunse regele mirat, . dar pentru ce aceastantrebare? . El e acela care v-a ndemnat sa ma poftiti la bal astfelmpodobita? . Adica, doamna... . El e, sire, el e! . Ei si, are vreo nsemnatate daca e el sau eu? Vedeti vreo crima n aceasta invitatie? . Nu, sire. . Atunci, veti veni? . Da, sire. . Bine, . rosti regele plecnd, . bine, ramne deci hotart. Regina se nclina mai putin din cuviinta, dect din pricina ca i se muiasera genunchii. Regele se ndrepta ncntat.

. Snt pierduta, . murmura regina, . pierduta; cardinalul stie tot, el l mpinge pe rege, care nu stie nca nimic, dar care n curnd va aflatotul. Snt pierd ta! Doamne! Dumnezeule! Dumnezeule! Cazu n genunchi pe o perna si se ruga cu fruntea sprijinita pebratele-i tremurnde. mprejurarile erau cu adevarat groaznice. Buckingham se ntorsesela Londra, doamna d e Chevreuse era la Tours. Supravegheata mai multca oricnd, regina simtea ca una d intre nsotitoarele ei o tradeaza, darnu stia care anume. La Porte nu putea parasi Luvrul; nu dainuia sufletpe lume, caruia sa i se ncredinteze. n fata nenorocirii ce o pndea, si dndu-si seama ct era de parasita, regina izbucni n hohote de plns.

. N-as putea oare sa fiu de folos maiestatii voastre? ntrebadeodata un glas dulce si plin de mila. Regina se ntoarse repede, caci nimeni nu s-ar fi putut nsela auzindglasul acela: n umai o prietena putea grai astfel. ntr-adevar, la una din usile care dadeau n camera reginei, se ivisefrumoasa doamna Bonacieux; n clipa cnd regele intrase, ea sendeletnicea tocmai cu asezarea rochiil or si rufariei reginei ntr-oncapere nvecinata; nu mai putuse iesi de acolo si astfe l auzise totul. Vazndu-se surprinsa, regina scoase un tipat ascutit, caci ntulburarea ei nu recuno scuse de la nceput pe femeia tnara adusa dedomnul La Porte.

. Oh! nu va fie teama, doamna, . ncepu ea, mpreunndu-siminile si izbucnind n lacrimi fata framntarilor reginei, . snt cutrup si suflet credincioasa maiestatii voastre si orict de departe as fi demaiestatea voastra, orict de umila ar fi starea mea, eu cred ca am gasit un mijloc sa va scap din necazuri. . Dumneata! O, cerule! Dumneata! . se tngui regina . te rog, uita-te n ochii mei. n jurul meu snt numai tradatori; pot sa ma ncredn dumneata? . Doamna, . striga tnara femeie caznd n genunchi, . pesufletul meu, snt gata sa-mi d au viata pentru maiestatea voastra! Strigatul pornise din adncul inimii ei si, la fel ca si prima izbucnire, n-ar fi putut nsela pe nimeni. . Da, . urma doamna Bonacieux, . da, snt tradatori aici, dar, pesfntul nume al Fec ioarei, va jur ca nimeni nu este credincios ca minemaiestatii voastre. Aceste gi uvaiere din diamante, pe care le cereregele, asa e ca le-ati dat ducelui de Buck ingham? Erau ntr-o cutiemica din lemn de trandafir, pe care o tinea sub brat. Ma n sel oare? Nue asa cum spun? . Oh! Doamne! Dumnezeule! murmura regina, ai carei dinticlantaneau de spaima. . Ei bine! . urma doamna Bonacieux, . aceste giuvaiere trebuiesa le luati ndarat. . Da, fara ndoiala, asa e! . se framnta regina, . dar cum safacem ca sa le luam? . Sa trimitem pe cineva la duce. . Dar pe cine?... pe cine?... n cine sa ma ncred? . Aveti ncredere n mine, doamna; faceti-mi aceasta cinste, reginamea, si o sa gase sc eu pe cine sa trimit. . Dar va trebui sa scriu o scrisoare! . Da! Trebuie! Doua cuvinte din partea maiestatii voastre si sigiliulvostru pers onal. . Dar aceste doua cuvinte pot fi osnda mea, divortul, surghiunul! . Da, daca ar cadea n mini haine! Dar va ncredintez ca aceste doua cuvinte vor ajunge la adresa lor. . Dumnezeule! Trebuie atunci sa-mi pun viata, cinstea mea, n

minile dumitale?

. Da, da, doamna, trebuie, si eu o sa le scot la liman! . Dar cum? Cel putin, spune-mi cum? . Sotul meu a fost pus n libertate de vreo doua sau trei zile; n-amavut nca vreme sa ma duc sa-l vad. E un om cumsecade si cinstit, care nici nu uraste si nici nu iubeste pe nimeni. O sa faca tot ce-i cer: o saplece d aca-i poruncesc eu sa plece, fara sa stie ce duce si o sa deascrisoarea acolo un de trebuie, fara sa stie macar ca e din parteamajestatii voastre. Regina strnse din toata inima minile tinerei femei, o privi de parcaar fi vrut sai citeasca pna n adncul sufletului, si vaznd numaisinceritate n frumosii ei ochi, o m ratisa calduros. . Fa lucrul asta . izbucni ea, . si atunci mi vei scapa onoarea! . Oh, grija pe care am fericirea sa v-o port nu e att de nsemnata; nu poate fi vorba de a scapa ceva. Maiestatea voastra a cazut doarprada unor une ltiri viclene. . Asa e, asa e, copila mea, . sopti regina, . ai dreptate. . Doamna, dati-mi scrisoarea; nu e vreme de pierdut. Regina seduse repede la o m asuta pe care se gaseau cerneala, hrtie si pene descris; dupa ce umplu doua rnduri , sigila ravasul cu sigiliul ei, si i-lncredinta doamnei Bonacieux. . Si acum, . adauga regina, . uitam ceva foarte nsemnat. . Ce anume? . Banii. Doamna Bonacieux se mbujora la fata. . Da, e adevarat . raspunse ea, . si marturisesc maiestatiivoastre ca sotul meu. .. . Vrei sa spui ca sotul tau n-are bani. . Ba are, dar e grozav de zgrcit, asta-i cusurul lui cel mare. Totusi, maiestatea voastra sa nu fie ngrijorata, o sa ne descurcam noi... . Vezi ca nici eu nu am, marturisi regina, . cei ce vor citiMemoriile doamnei de Motteville nu se vor mira de acest raspuns . dar asteapta. Ana de Austria alerga la cutia cu giuvaiere. . Iata, . zise ea, . un inel de mare pret, dupa cum mi s-a spus; lam n dar de la f ratele meu, regele Spaniei, e deci al meu si pot face cuel ce vreau. Ia inelul, schimba-l n bani, pentru ca sotul tau sa plece ctmai iute. . ntr-un ceas vi se va mplini porunca. . Ia seama la adresa, adauga regina, vorbind att de ncet, nctabia se auzea ce spune; Pentru milord, duce de Buckingham, Londra. . Scrisoarea i va fi data n mna. . Inimoasa copila! se minuna Ana de Austria. Doamna Bonacieux saruta minile reginei, ascunse scrisoarea n sn si se facu nevazuta, usoara ca o pasarea. Peste zece minute era acasa; dupa cum i spusese reginei, nu-si

mai vazuse sotul de la eliberarea lui; nu cunostea deci schimbarea simtamintelor acestuia fata de cardinal, schimbare la care se mai adaugasera cele doua sau trei vizite ale contelui de Rochefort, ajuns nvremea din urma cel mai bun prieten al lui Bonacieux. Nu-i fusese greului Rochefort sa-l f aca pe Bonacieux sa creada ca rapirea sotiei lui nuse datora vreunei ncercari vin ovate, ci era numai o masura de prevedere politica.

Doamna Bonacieux si gasi sotul singur: bietul om se straduia safaca rnduiala n casa pe care o gasise vraiste, cu mobila aproape toatatandari si cu sertarele aproap e goale, justitia nefiind unul dintre celetrei lucruri despre care regele Solomo n spunea ca nu lasa nici o urman trecerea lor. Ct despre servitoare, o luase la sa natoasa cnd stapnulfusese ridicat. Sarmana fata ramasese att de ngrozita, nct de la P rispna n Burgundia . pamntul ei de bastina . umblase fara sa se maiopreasca. ndata dupa sosirea lui acasa, vrednicul negustor de maruntisuri onstiintase pe nev asta-sa de fericita lui ntoarcere, iar ea i raspunsefelicitndu-l si trimitndu-i vorb a ca va alerga sa-l vada n cea dinti clipade ragaz. Aceasta clipa se lasa nsa asteptata vreme de cinci zile, ceea ce nalte mprejurari i s-ar fi parut lui Bonacieux cam mult; dar vizita pe carei-o facuse el cardinalu lui, precum si vizitele pe care i le facea Rochefortlui, l puneau pe gnduri si, du pa cum bine stie fiecare, niciodatavremea nu trece att de repede ca atunci cnd te fura gndurile. Cu att mai mult cu ct aceste gnduri ale lui Bonacieux erau toatetrandafirii. Rochef ort l numea prietenul sau sau scumpul sauBonacieux si-i spunea mereu ca eminenta sa l pretuieste nespus demult. Negustorul se si vedea pornit pe drumul maririlor si al bogatiei. La rndul ei, doamna Bonacieux se lasase si ea prada gndurilor, dar, trebuie sa marturisesc, unor gnduri lipsite de orice rvna; fara voiaei, minte a i luneca mereu spre tnarul frumos si cutezator, care pareaatt de ndragostit. Casat orita la optsprezece ani cu domnul Bonacieux, si traind n mijlocul prietenilbr sotului ei, care cu greu ar fi putut trezivreun sentiment unei tinere femei, a carei inima tintea mai sus dect starea sa sociala, doamna Bonacieux ramasese nepasatoare n fataispitelor de rnd. D ar, n vremea aceea mai ales, titlul de gentilom aveamare nrurire asupra burgheziei si d'Artagnan, dupa cum stim, eragentilom; mai mult nca, el purta uniforma ostasi lor din garda care, dupa uniforma muschetarilor, era cea mai pretuita de femei. Era, deci, frumos, tnar si dornic de aventuri; vorbea despre dragoste ca unbarbat care iubes te si caruia i e sete sa fie iubit. Avea, adica, mai multe daruri dect ar fi trebuit pentru a ameti un capu-sor de douazecisi trei de ani, iar doamna Bonacieux ajunsese tocmai la aceasta fericitavrsta a vietii. Desi nu se vazusera de mai bine de opt zile, cei doi soti sentmpinara oarecum ngrij orati din pricina attor necazuri ce dadusera

peste ei n rastimpul acelei saptamni; totusi, domnul Bonacieux, cuprins de o adevarata bucurie, nainta spre sotia lui cu brateledeschise. Doamna Bonacieux i ntinse fruntea. . Sa stam putin de vorba, ncepu ea. . Cum? facu Bonacieux uimit. . Da, vreau sa-ti spun ceva grozav de nsemnat. . La drept vorbind, si eu vreau sa-ti pun cteva ntrebari peneocolite. Dumireste-ma , te rog, ce-i eu rapirea dumitale? . Deocamdata, nu-i vorba de asta, raspunse doamna Bonacieux. . Dar despre ce e vorba? Despre arestarea mea? . Am aflat-o chiar n ziua aceea; dar cum nu erai vinovat de nici o crima, cum nu erai vinovat de nici o uneltire si, n sfrsit, cum nu stiai nimic care sa te poata pune n primejdie nici pe dumneata, nici penimeni altul, naveam pentru ce sa ma prapadesc cu firea. . ti da mna sa vorbesti asa, doamna! . raspunse Bonacieuxjignit de putina grija ce i-o purta nevasta-sa, . stii oare ca m-au tinutnchis ntr-o celula la Bastilia o z i si o noapte ntreaga? . O zi si o noapte trec numaidect; hai sa lasam nchisul dumitalesi sa venim la cee a ce ma aduce aici. . Cum? Ce te aduce aici? Nu dorinta de a-ti vedea sotul de care ai fost despartita opt zile? ntreba negustorul adnc jignit. . Ba n primul rnd asta e, dar pe urma mai e si altceva. . Vorbeste! . Ceva de cea mai mare nsemnatate si de care atrna poatesoarta noastra de mine. . Soarta noastra s-a schimbat cam tare la fata de cnd nu te-am mai vazut, doamna Bonacieux, si nu m-ar mira daca peste cteva luni, n-o sa mai doarma multi de necaz. . Da, mai ales daca o sa te tii de ndrumarile pe care o sa ti le dau. . Mie? . Da, dumitale. Ai de facut o fapta buna si sfnta, domnule, si ai decstigat totoda ta o multime de bani. Doamna Bonacieux stia ca vorbindu-i sotului ei despre bani, atingea marea lui slabiciune. Dar orice om, fie el chiar negustor de maruntisuri, cnd a stat devorba zece minut e cu candinalul de Richelieu, n-a mai ramas acelasi om. . Bani multi de cstigat? spuse Bonacieux, tuguindu-si buzele. . Da, multi. . Cam ct? . O mie de pistoli, poate. . Prin urmare ceea ce vrei sa-mi ceri e ceva foarte de seama, nu-i asa? . Da. . Si ce ar trebui sa fac?

. Sa pleci numaidect , ti voi da o scrisoare pe care s-o pastrezi caochii din cap, ca s-o dai chiar n minile cui trebuie. . Si ncotro sa plec? . La Londra. . Eu! La Londra! Vrei sa-ti bati joc de mine; eu n-am nici o treabala Londra. . Dar altii au nevoie ca sa pleci acolo. . Si ma rog, care altii? Te nstiintez ca de azi nainte nu mai facnimic orbeste si ca vreau sa stiu nu numai ce primejdie nfrunt, dar sipentru cine o nfrunt. . Cineva de mare vaza te trimite si altcineva tot de mare vaza te asteapta: rasplata o sa-ti ntreaca asteptarile, asta-i tot ce-ti potfagadui. . Iarasi urzeli, mereu numai urzeli; multumesc, am nceput sa maferesc acum; domnu l cardinal mi-a deschis capul. . Cardinalul! . striga doamna Bonacieux, . l-ai vazut pe cardinal? . M-a poftit la el, raspunse mndru negustorul de maruntisuri, . Si daca te-a poftit, te-ai si dus, nesocotit ce esti! . La drept vorbind, nici nu puteam alege daca sa ma duc sau sa numa duc, fiindca eram ntre doi soldati; si la fel de adevarat e ca, necunoscnd nca pe eminenta sa, as fi fost ncntat sa ma las pagubasde vizita asta, . Si te-a ocarit? Te-a si amenintat? . Ba mi-a ntins mna si mi-a spus: prietene. Prietenul lui! Auzi, doamna, snt prietenul marelui cardinal! . Al marelui cardinal! . Nu cumva i-ai tagadui titlul asta, doamna? . Nu-i tagaduiesc nimic; dar ti spun ca bunavointa unui ministru eceva trecator s i ca trebuie sa fii nebun ca sa-ti legi soarta de unministru; snt puteri mai mari dect ale lui, care nu atrna de toaneleunui om sau de felul cum sfrseste o ntmplare o arecare; cu puterileastea trebuie sa te iei bine. . mi pare rau, doamna, dar nu cunosc alta putere afara de amarelui om pe care am cinstea sa-l slujesc. . Cum, dumneata esti n slujba cardinalului? . Da, doamna, si fiindca snt n slujba lui, nu-ti dau voie sa te bagin urzeli mpotriv a sigurantei statului si sa dai apa la moara uneltirilorunei femei care nici nu e frantuzoaica si a carei inima bate pentruSpania. Din fericire, marele cardinal sta de veghe, privirea lui e mereutreaza si patrunde pna n adncul inimilor. Bonacieux nu facea dect sa spuna vorba cu vorba, o fraza pe care o auzise rostita de Rochefort; dar sarmana femeie, care se bizuise pesotul ei si care, cu nadejdea aceasta, vorbise de el reginei, secutremura la gndul primejdie i ce-ar fi putut-o astepta, ct si la gndulneputintei n care se zbatea. Cunoscnd nsa s labiciunea si ndeosebilacomia de avere a lui Bonacieux, tot mai spera sa-l cstige de partea

ei. . Asa! Prin urmare esti cardinalist, domnul meu! Slujesti tagmanemernicilor care -ti schingiuiesc sotia si o ponegresc pe reginadumitale! . Interesele particulare nu nseamna nimic n fata intereselorobstesti. Eu snt de par tea celor care salveaza statul, spuse tantosBonacieux. Era tot o fraza a contelui de Rochefort, pe care Bonacieux si-ontiparise n minte s i pe care gasise prilejul s-o rosteasca. . Stii macar ce este statul de care vorbesti? ntreba doamna Bonacieux, ridicnd din umeri. Multumeste-te sa rami burghez necioplitsi da-te de p artea cui ti da mai mult. . Ei! Ei! facu Bonacieux, lovind cu mna peste o punga dolofanadin care se desprin se un sunet metalic. Ce mai spui acum, doamnapredicatoare? . De unde ai banii astia? . Nu ghicesti? . De la cardinal? . De la el si de la prietenul meu, contele de Rochefort. . Contele de Rochefort? Pai el m-a rapit! . Se poate, doamna. . Si primesti bani de la el? . Nu mi-ai spus chiar dumneata ca aceasta rapire a fost doar un cepolitic? . Da, dar scopul rapirii mele era sa ma faca sa-mi tradez stapna, sa-mi smulga prin chinuri marturisiri care sa primejduiasca onoarea sipoate chia r viata augustei mele stapne. . Doamna, . i curma vorba Bonacieux, . stapna dumitale este ospaniola perfida si t ot ce face marele cardinal, face bine. . Domnule, . izbucni tnara femeie, . te stiam fricos, zgrcit sidobitoc; dar nu te stiam si misel! . Doamna, . bigui Bonacieux, care nu-si vazuse niciodata sotiafurioasa si care da dea ndarat n fata mniei conjugale, ce tot ndrugiacolo, doamna? . Spun ca esti un mizerabil! urma doamna Bonacieux simtind caare din nou putere asupra sotului ei. Va sa zica faci politica, dumneata! Si nca de cea cardinalista! Asa! Te vinzi necuratului cu trup si sufletpentru o mn a de bani! . Ba cardinalului. . E totuna, . striga tnara femeie, cine spune Richelieu, spuneUciga-l-toaca! . Taci, doamna, taci s-ar putea sa te auda cineva. . Da, ai dreptate si m-as rusina de miselia dumitale! . Dar, la urma urmei, ce ceri dumneata de la mine? . Ti-am mai spus: sa pleci chiar acum, domnule; sa-ti ndeplinestin chip cinstit sa rcina pe care binevoiesc sa ti-o ncredintez si, numai

asa, snt gata sa uit tot, sa iert tot; ba mai mult, snt gata sa-ti daruiescdin nou prietenia mea, sfrsi ea, ntinzndu-i mna. Bonacieux era fricos si zgrcit, dar si iubea sotia; se simti miscat. Un barbat de cincizeci de ani nu poarta multa vreme pica unei sotii dedouazeci s i trei. Doamna Bonacieux vazu ca ncepe sa sovaie. . Haide, te-ai hotart? l ntreba ea. . Dar, scumpa mea, gndeste-te putin la ce-mi ceri. Londra edeparte de Paris, foar te departe si se poate ca sarcina de care-mivorbesti sa nu fie lipsita de primej dii. . Ei si? Daca stii sa le ocolesti! . Nu, doamna Bonacieux. nu, hotart lucru, nu vreau; ma tem de urzeli. Eu am vazut Bastilia cu ochii mei. Brr! E ngrozitor! Bastilia! Numai cnd ma gndesc si mi se zbrleste parul pe cap. M-au amenintatca ma schingiuie. Stii dumneata ce-s schingiuirile? ti vra cioturi delemn n pulpe pna-ti trosnesc oas ele! Nu, hotart lucru, nu ma duc. Bazau, de ce nu te-oi fi ducnd chiar dumneata? C aci, ntr-adevar, eu m-am nselat n privinta dumitale: esti barbat n toata legea si nca dincei mai ndraciti ! . Si dumneata, dumneata esti o muiere, o biata muiere natnga sindobitocita. Ah! drdi de frica! Ei, lasa! Daca nu pleci chiar acum, punsa te ridice din porunca regin ei si sa te nchida n Bastilia aia de care tecutremuri. Bonacieux cazu pe gnduri. Cntari serios n mintea lui cele douamnii care-l amenintau: a cardinalului si a reginei. Mnia cardinalului ise paru a fi cu mult mai primejd ioasa. . Pune sa ma ridice din porunca reginei, . raspunse el, . si eu voicere ajutor e minentei sale. Deodata, doamna Bonacieux si dadu seama ca mersese preadeparte si se nspaimnta vaznd unde ajunsese. Privi nfricosata o clipamutra neroada ce oglindea o hotarre de nenv ins, la fel cu a oricaruiprost cnd i e frica. . Bine! Fie! . zise ea, . la urma urmelor, poate ca ai dreptate; unbarbat se pri cepe n politica mai bine dect o femeie, si mai alesdumneata, domnule Bonacieux, ca re ai stat de vorba cu cardinalul. Totusi, e dureros, . adauga ea, . ca sotul meu, un om pe dragosteacaruia credeam ca ma pot bizui, sa se poarte att de urt cu mine si sanu vrea sa-mi faca si mie u n chef. . Fiindca chefurile dumitale pot duce prea departe, . raspunseBonacieux biruitor , . de aceea ma si feresc. . Atunci ma las pagubasa, . spuse tnara femeie oftnd, . bine, sa nu mai vorbim de asta. . Macar sa-mi fi spus ce anume trebuia sa fac la Londra, staruiBonacieux, care-s i amintea destul de trziu ca Rochefort i pusese nvedere sa-si iscodeasca sotia. . Degeaba ai sti, . i raspunse tnara femeie, pe care onencredere launtrica o mpingea acum ndarat, . era vorba de un

fleac, asa cum li se nazare uneori femeilor; adica de o cumparatura lacare se pu tea cstiga bani multi. Dar, cu ct nevasta lui dadea mai mult napoi, cu att Bonacieux eramai ncredintat ca t aina pe care nu voia s-o dezvaluie, era mainsemnata. Se hotar deci sa alerge ntr-un suflet la contele Rochefortsi sa-i spuna ca regina e n cautarea unui trimis care sa plece laLondra. . Iarta-ma ca te parasesc, scumpa doamna Bonacieux, . ncepuel, . dar, cum nu stia m ca vei veni sa ma vezi, mi-am dat ntlnire cu unul din prietenii mei; ma ntorc ndata si daca vrei, asteapta-ma ctevaclipe; cum is pravesc cu prietenul meu, vin sa te iau si, fiindca e trziu, te voi nsoti pna la Luvru. . Multumesc, domnule, . raspunse doamna Bonacieux, . nu estidestul de curajos ca sa-mi poti fi de vreun ajutor; pot sa ma ntorc laLuvru si singura. . Cum doresti, doamna Bonacieux, urma fostul negustor. Crezi cate voi vedea n curn d? . Fara ndoiala; saptamna viitoare nadajduiesc sa am mai multragaz si atunci o sa v in ca sa fac rnduiala n lucrurile noastre; trebuiesa fie ntr-un hal fara hal. . Bine! Te voi astepta. Nu mai esti suparata pe mine, nu-i asa? . Eu? De loc! . Atunci, pe curnd! . Pe curnd. Bonacieux saruta mna sotiei si se ndeparta n graba. . Ia te uita! . murmura doamna Bonacieux dupa ce sotul einchisese usa din strada si cnd se vazu singura n camera, . ce-ilipsea nerodului asta, dect sa fie cardinali st? Si eu care vorbisem de elreginei, eu care fagaduisem bietei mele stapne... Ah ! doamne, dumnezeule! O sa ma ia si pe mine drept o nemernica din cele care misunaprin palat si care a u fost puse acolo ca sa iscodeasca. Ah, domnuleBonacieux, niciodata nu m-am prap adit dupa dumneata, dar acum iaseama! Te urasc si, pe legea mea, ai sa mi-o plat esti! n clipa cnd rostea aceste cuvinte, o lovitura o faci sa-si ridicecapul si un glas i striga prin tavan: . Scumpa doamna Bonacieux, deschide-mi portita din alee, ca sapot cobor la dumnea ta. Capitolul XVIII IUBITUL SI SOTUL . Ah! doamna, . ncepu d'Artagnan intrnd prin portita pe care i-odeschidea tnara fem eie, . da-mi voie sa-ti spun ca ai un sot groaznicde nesuferit.

. Cum? Ai auzit cearta noastra? ntreba repede doamnaBonacieux, privindu-l tulbura ta. . De la nceput pna la sfrsit. . Dar cum asta? Doamne, Dumnezeule! . Printr-un mijloc cunoscut numai mie si datorita caruia am auzit siconvorbirea aceea nsufletita pe care ai avut-o cu zbirii cardinalului. . Si ce-ai nteles din ce spuneam? . O mie de lucruri: n primul rnd ca sotul dumitale e din fericire uncascat si un p rost; apoi, ca erai n ncurcatura, ceea ce m-a bucuratgrozav, caci mi da prilejul sa te slujesc de aci nainte si, Dumnezeumi-e martor, snt gata sa ma arunc n foc pentr u dumneata; n sfrsit, ca regina are nevoie de un om ndraznet, destept si credincios, care saplece pentr u ea ntr-o calatorie la Londra. Am cel putin doua din celetrei nsusiri de care ave ti nevoie si, iata, am sosit. Doamna Bonacieux nu raspunse, dar inima i salta de bucurie si otainica nadejde i l umina privirea. . Si ce chezasie poti sa-mi dai, . ntreba ea, . daca primesc sa-tincredintez aceas ta misiune? . Dragostea mea pentru dumneata. Dar, spune odata, porunceste: ce trebuie sa fac? . Dumnezeule! Dumnezeule! . se codea tnara femeie, . pot euoare sa-ti ncredintez a semenea taina, domnule? Esti aproape un copil? . Bine, vad ca e nevoie sa raspunda cineva pentru mine. . Marturisesc, as fi mult mai linistita. . l cunosti pe Athos? . Nu. . Dar pe Porthos? . Nu. . Nici pe Aramis? . Nu. Cine snt domnii astia? . Muschetari de-ai regelui. Dar pe domnul de Trville, capitanullor, l cunosti? . Ah! Da, pe acesta l cunosc, nu personal, dar am auzit deseorivorbindu-se de el reginei, ca de un barbat cutezator, un gentilomcinstit si sincer. . De el nu ti-e teama c-o sa te tradeze cardinalului, nu-i asa? . Oh! Nu, desigur! . Atunci, dezvaluie-i taina dumitale si ntreaba-l daca poti sa mi-oncredintezi si mie, orict ar fi ea de nsemnata, de pretioasa sau decumplita. . Dar aceasta taina nu e a mea, asa ca nu pot s-o destanuiescnimanui. . n schimb era ct p-aci sa i-o ncredintezi domnului Bonacieux, raspunse d'Artagnan cu ciuda. . Asa cum se ncredinteaza o scrisoare scorburei unui copac, aripeiunui porumbel s au zgarzii unui cine.

. Si totusi, uite, eu te iubesc, . Asa spui dumneata. . Snt om de onoare! . Cred. . Snt si cutezator. . Despre asta nu ma ndoiesc. . Atunci, pune-ma la ncercare. Doamna Bonacieux l privi pe tnar, stapnita nca de nencredere. Dar n ochii lui era atta nflacarare, n grai atta staruinta, nct se simtindemnata sa destainuiasca. De altminteri, se gasea ntr-una dinmprejurarile n care te vezi sili t sa ncerci orice. Regina era la fel depierduta, si printr-o prea mare nencredere ca si prin prea marencredere. Apoi, trebuie sa marturisim, simtamntul ce-l avea fa ra voiaei pentru acest tnar ocrotitor, o hotar sa vorbeasca.

. Asculta, . ncepu ea, . ma dau batuta n fata spuselor sincredintarilor dumitale. D ar ti jur naintea lui Dumnezeu care ne aude, ca daca ma tradezi, chiar daca dusmanii mei ma iarta, eu tot ma voi omor si vei fi vinovat de moartea mea. . Si eu ti jur, doamna, naintea lui Dumnezeu, ca daca snt prinsmplinindu-ti poruncil e, voi muri mai curnd dect sa scap o vorba sausa fac ceva care ar putea primejdui pe oricine ar fi. Tnara femeie i ncredinta atunci grozava taina pe care ntmplareai-o dezvaluise si lui parte, n fata Samaritencei. Astfel si-au marturisitunul altuia dragostea lor. D'Artagnan stralucea de fericire si mndrie. Taina ce-i fusesencredintata, femeia a ceea pe care o iubea, ncrederea si dragosteafaceau din el un urias. . Plec, . zise el, . plec ndata. . Cum! Pleci! . l potoli doamna Bonacieux, . dar regimentul! Darcapitanul? . Pe legea mea, m-ai facut sa uit de toate astea, scumpa meaConstance; da, ai dr eptate, trebuie sa-mi fac rost de un concediu. . nca o piedica! sopti doamna Bonacieux ndurerata. . Oh, peste asta, . i spuse d'Artagnan dupa o clipa de gndire, . peste asta trec eu, n-avea grija! . n ce fel? . Ma duc chiar asta seara la domnul de Trville si-l rog sa-i cearacumnatului sau, domnul des Essarts, un concediu pentru mine. . Si acum, altceva. . Ce anume? ntreba d'Artagnan, vaznd ca doamna Bonacieux secodeste sa-si sfrseasca gndul. . Poate ca n-ai bani. . "Poate", e de prisos, zise d'Artagnan surznd. . Atunci, . urma doamna Bonacieux deschiznd un sertar si scotnd punga pe care sotul ei. cu o jumatate de ora mai nainte, omngiase att de draga stos, . atunci ia punga asta.

. A cardinalului! striga izbucnind n rs d'Artagnan care, dupa cumsi aminteste citit orul, datorita dusumelelor scoase, nu pierduse nici uncuvnt din convorbirea dintr e negustor si sotia lui. . Da, a cardinalului, . raspunse doamna Bonacieux, . dupa cumvezi, e destul de d urdulie. . Mii de draci! . adauga d'Artagnan, . va fi de doua ori maiplacut pentru mine s a scot la liman pe regina cu banii eminentei sale! . Esti un tnar tare dragut! zise doamna Bonacieux. Sa stii camaiestatea sa nu-ti va fi nerecunoscatoare. . Dar snt rasplatit din plin! o ncredinta d'Artagnan. Te iubescsi-mi dai voie sa t i-o spun; snt mai fericit dect as fi ndraznit vreodatasa sper! . Tacere! sopti doamna Bonacieux tresarind. . Ce e? . Vorbeste cineva n strada. . E vocea... . Sotului meu. Da, el e! D'Artagnan se repezi la usa si mpinse zavorul. . Sa nu intre ct timp snt eu aici, . sfatui el, . dupa ce voi plecadeschide-i dumn eata. . Dar nici pe mine nu trebuie sa ma gaseasca aici. Ce sa-i spun delipsa banilor, daca ramn? . Ai dreptate, sa iesim de aici. . Sa iesim, dar cum? O sa ne vada. . Urcam sus la mine. . Ah! . se codi ea, . mi-o spui cu un glas care ma sperie. Doamna Bonacieux rosti aceste cuvinte, cu ochii nlacramati. Zarindu-i lacrimile d'Artagnan se arunca nduiosat, la picioarele ei. . n casa mea, . i spuse, . vei fi la adapost ca ntr-un templu; tidau cuvntul meu de g entilom. . Haidem, . se hotar ea, . am ncredere n dumneata, prietene. D'Artagnan trase cu bagare de seama zavorul si deschise usa; apoi, usori ca umbrele, amndoi se strecurara nevazuti n alee, urcara tiptilscara si intr ara n camera lui d'Artagnan. Odata ajunsi, tnarul propti usa pentru mai multa siguranta; apoi seapropiara amndo i de fereastra si, printr-o crapatura a oblonului, vazura pe domnul Bonacieux stnd de vorba cu un barbat care purta opelerina. La vederea barbatului cu pelerina, d'Artagnan sari ca ars si tragndpe jumatate sp ada, se repezi la usa. Era omul din Meung. . Ce vrei sa faci? . se repezi doamna Bonacieux, . o sa ne pierzi. . Am jurat sa-l ucid pe omul asta si nu ma las! i raspunsed'Artagnan. . Ti-ai nchinat altcuiva viata, nu mai e a dumitale. n numele reginei, te opresc sa nfrunti alte primejdii dect n misiunea dumitale.

. Si n numele dumitale, . n numele meu, . sopti a asculta, mi se pare ca D'Artagnan se apropie de

nu-mi poruncesti nimic? doamna Bonacieux adnc miscata, . nnumele meu, te rog. Dar i se vorbeste demine.. fereastra si ciuli urechea.

Domnul Bonacieux deschisese usa apartamentului sau si vaznd canu era nimeni nauntr u, se ntorsese catre omul cu pelerina pe care-llasase o clipa singur. . . . . . A plecat, . lamuri el, . trebuie sa se fi ntors la Luvru. Esti sigur, . ntreba strainul, ca n-a banuit scopul cu care aiplecat de acasa? Nu, . raspunse Bonacieux ngmfat, . prea e usuratica. Dar cadetul din garda o fi acasa? Nu cred; dupa cum vedeti, oblonul e nchis si printre crapaturi nuse vede nici o lumina. . Totuna; ar trebui sa ne asiguram. . Dar cum? . Batnd la usa lui. . Sa-l ntreb atunci pe valet. . Bine, du-te. Bonacieux intra iarasi la el, prin aceeasi usa prin care, cu ctevaminute mai naint e, se strecurasera cei doi fugari, urca pna la catulunde locuia d'Artagnan si bat u. Nu raspunse nimeni. Ca sa faca pe grozavul, Porthos l ceruse cumprumut n seara acee a pe Planchet, iar lui d'Artagnan nici prin gndnu-i putea trece sa dea vreun semn de viata. n clipa n care Bonacieux batu la usa, cei doi tineri si simtira inimasarind din loc . . Nu e nimeni acasa, spuse Bonacieux. . Oricum, hai sa intram la dumneata; vom fi mai ia adapost dectn pragul usii. . Ce pacat, . murmura doamna Bonacieux, . nu vom mai auzinimic! . Dimpotriva, . o asigura el, . o sa auzim si mai bine. D'Artagnan dadu la o parte cele trei sau patru bucati din parchet, care faceau din camera lui o a doua ureche a lui Dionysios17, ntinse un covor pe jos, se aseza n genunchi si facu semn doamnei Bonacieux sase aplece tot astfel, spre deschizatura. . Esti sigur ca nu e nimeni acolo? ntreba necunoscutul. . Nici o grija, i raspunse Bonacieux. 17 Dionysios cel Batrn . tiran al Siracuzei (405.367 . e. n.). Aconstruit o nchisoa re subterana n stnca unde si nchidea victimele. Sedea ascuns ntr-un loc secret construit n forma de ureche n mijloculcarierii, si d e unde asculta si auzea tot ce spuneau detinutii, plngerilesi gndurile lor.

. Atunci crezi ca sotia dumitale... . S-a ntors la Luvru. . Si n-a vorbit dect cu dumneata? . Fara nici o ndoiala. . E lucru de capetenie, ntelegi? . Asadar, stirea pe care v-am adus-o e pretioasa... . Grozav de pretioasa, scumpul meu Bonacieux, nu ti-o ascund. . Atunci, cardinalul va fi multumit de mine? . Mai ncape vorba! . Marele cardinal! . Esti sigur ca pe cnd vorbea cu dumneata, sotia dumitale n-aspus nume proprii? . Nu cred. . N-a pomenit de doamna de Chevreuse, sau de domnul deBuckingham, sau de doamna de Vernet? . Nu, mi-a spus doar ca vrea sa ma trimita la Londra pentrunevoile unei persoane de vaza mare. . Tradatorul! murmura doamna Bonacieux. . Tacere! sopti d'Artagnan, lundu-i mna pe care, fara voia ei, olasa ntr-a lui. . Oricum, tot prost ai fost, . urma omul cu pelerina, . trebuia sate prefaci ca primesti nsarcinarea si ai fi pus mna pe scrisoare; statulcare se afla n primejdie putea fi salvat, iar dumneata... . Iar eu?... . Ei, cardinalul, ti-ar fi oferit un titlu de noblete! . V-a spus-o el? . Da. Stiu ca-ti pregatea bucuria asta. . Fiti pe pace, . l ncredinta Bonacieux, . sotia mea ma iubestela nebunie si mai e nca vreme. . Neghiobul! murmura doamna Bonacieux. . Tacere! i sopti d'Artagnan, strngndu-i ceva mai tare mna. . Cum, mai e nca vreme?! ntreba omul cu pelerina. . Ma duc la Luvru, cer sa vorbesc cu doamna Bonacieux. i spun cam-am razgndit, nnod iarasi firul chestiunei, pun mna pe scrisoare sialerg la cardinal. . Atunci, nu mai pierde vreme; eu o sa ma ntorc repede ca sa vad ce ai izbutit sa faci. Necunoscutul pleca. . Miselul! murmura iarasi doamna Bonacieux, neputndu-si luagndul de la sotul ei. . Tacere! starui d'Artagnan, strngndu-i mna mai tare nca. Un urlet ngrozitor curma deodata sirul de cugetari al celor doindragostiti. Era so tul doamnei Bonacieux care, bagnd de seama lipsapungii, striga ct putea: "Sariti, hotii!" . Vai, Doamne! . sopti speriata doamna Bonacieux, . o sa scoaletoata mahalaua.

Bonacieux n-a ncetat sa strige timp ndelungat, dar asemeneatipete prea des auzite nu mai strneau pe nimeni n strada Groparilor, unde casa negustorului de maruntisuri era de la o vreme destul dedeocheata; vaznd ca nimeni nu-i sare n ajutor, Bonacieux iesi dincasa, urlnd ct l lua gura; strigate le lui se ndepartau din ce n censpre strada Bacului. . Si-acum, ca a plecat, e rndul dumitale s-o stergi de aici, spusedoamna Bonacieu x. Curaj, dar mai ales, multa bagare de seama; nuuita ca te-ai daruit reginei! . Reginei si dumitale! ntregi d'Artagnan. Fii linistita, frumoasaConstance, ma vo i ntoarce vrednic de recunostinta ei: dar ntoarce-ma-voi oare vrednic si de dragostea dumitale? n loc de raspuns obrajii tinerei femei se rumenira. Cteva clipe maitrziu, d'Artagna n iesea la rndul lui din casa, nfasurat si el, ca sinecunoscutul, ntr-o pelerina ur iasa din care se vedea iesind doar teacaunei spade nesfrsite. Doamna Bonacieux l urmari din ochi cu acea ndelunga priviredragastoasa, cu care fe meia nsoteste pe barbatul pe care simte ca-liubeste; dar ndata ce-l vazu pierind d upa coltul strazii, se prabusi ngenunchi si mpreunndu-si minile, sopti rugndu-se: . Doamne, fie-ti mila de regina! Doamne, fie-ti mila si de mine! Capitolul XIX PLAN DE LUPTA D' Artagnan se duse de-a dreptul la domnul de Trville, socotind capeste cteva minu te cardinalul va afla totul de la acel afurisitnecunoscut care parea a fi unealt a lui, si zise pe buna dreptate ca nuavea nici o clipa de pierdut. Tnarul si simtea inima frematnd de bucurie. Un prilej menit sa-iaduca faima si bane t se ivea pe neasteptate si, vrnd parca sa-lmbratiseze, l apropiase de femeia pe ca re o iubea la nebunie. ntmplarea i daruia deci dintr-o data mai mult dect s-ar fi ncumetatsa ceara soartei. Domnul de Trville se afla n salon, n mijlocul obisnuitului sau cercde gentilomi. Fi ind cunoscut de toti ca om al casei, d'Artagnan sendrepta spre cabinetul capitanu lui si-i trimise vorba ca l asteaptapentru treburi de capetenie. Era acolo doar de vreo cinci minute cnd domnul de Trville intra. Dintr-o singura privire si dupa bucuria zugravita pe chipul celalalt, vrednicul capitan ntelese ca se petrecea ntr-adevar ceva deosebit. Tot lungul drumului d'Artagnan si framntase mintea daca trebuiesa i se destainuias ca domnului de Trville, sau sa-i ceara doar mna libera ntr-o chestiune secreta. Dar domnul de Trville se purtase

totdeauna att de frumos cu el, era att de credincios regelui si reginei, ura att de aprig pe cardinal, nct d'Artagnan se hotar sa-i spuna totul. . Ai trimis sa ma cheme, tnarul meu prieten? ntreba domnul deTrville. . Da, domnule, . raspunse d'Artagnan, . si sper ca atunci cndveti afla despre ce lucru de seama este vorba, ma veti ierta daca vastingheresc. . Vorbeste, te ascult. . E vorba nici mai mult nici mai putin, . urma d'Artagnan coborndvocea, . de onoa rea si poate chiar de viata reginei. . Ce spui? murmura domnul de Trville, privind mprejur ca savada daca ntr-adevar era u singuri, apoi ntorcndu-si ochii ntrebatorspre d'Artagnan. . Spun, domnule, ca din ntmplare snt partasul unei taine... . Pe care sper ca o vei pastra, tinere, ct vei trai. . Dar pe care trebuie sa v-o destainuiesc dumneavoastra, domnule, caci numai dumneavoastra puteti sa ma ajutati nndeplinirea misiunii pe ca re am primit-o de la maiestatea sa. . Taina aceasta e a dumitale? . Nu, domnule, e a reginei. . Te-a mputernicit maiestatea sa sa mi-o ncredintezi? . Nu, domnule, dimpotriva, mi s-a pus n vedere sa nu scap ovorba. . Atunci, pentru ce vrei sa mi-o mpartasesti mie? . Pentru ca fara dumneavoastra nu pot face nimic, si pentru cami-e teama sa nu-m i respingeti cererea pe care vreau sa v-o fac dacanu stiti n ce scop o fac. . Pastreaza-ti taina si spune-mi ce doresti. . Doresc sa capat din partea domnului des Essarts un concediu decincisprezece zi le. . Cnd asta? . Chiar la noapte. . Parasesti Parisul? . Plec n misiune. . Poti sa-mi spui unde? . La Londra. . Tine cineva cu tot dinadinsul sa nu-ti ajungi scopul? . Cardinalul, cred ca ar da orice pe lume, ca sa nu izbutesc. . Si pleci singur? . Plec singur. . Atunci nu vei trece de Bondy18; ti-o spune Trville, pe cuvntul lui. . De ce? . Te vor ucide. 18 O comuna la 11 km de Paris.

. Voi muri facndu-mi datoria. . Da, dar misiunea dumitale va ramne balta. . E adevarat, murmura d'Artagnan. . Crede-ma, . urma Trville, . n astfel de ispravi trebuie saplece patru, ca sa aju nga unul. . Aveti dreptate, domnule, . recunoscu d'Artagnan, . icunoasteti pe Athos, Portho s si Aramis, si stiti daca ma pot bizui pe ei. . Fara sa le dezvalui taina pe care eu n-am vrut s-o cunosc? . Am facut ntre noi legamnt de ncredere oarba si de fratie peviata si pe moarte; de altminteri, puteti sa le spuneti ca aveti ncrederen mine si nu se vor arata nici e i mai sovaielnici. . Tot ce pot face e sa dau fiecaruia un concediu de cincisprezecezile: lui Athos , a carui rana tot l mai supara, ca sa se duca la bai, laForges; lui Porthos si A ramis ca sa-si nsoteasca prietenul pe care nu-lpot parasi la atare nevoie. ncuviin tarea concediilor va fi o dovada canu ma mpotrivesc la aceasta calatorie. . Va multumesc, domnule, snteti cum nu se poate mai bun. . Du-te de-i vezi chiar acum si pregatiti tot ce trebuie n noapteaasta. Ia stai! Mai nti scrie-ti cererea catre domnul des Essarts. Poate ca te-a urmarit vreun spion si atunci vizita dumitale pe care cardinalulsigur ca a si aflat-o, va fi ndreptatita. D'Artagnan ntocmi cererea; lund-o n mini, domnul de Trville lasigura ca nainte de or oua noaptea cele patru nvoiri vor fi lalocuinta fiecarui calator. . Aveti bunatatea s-o trimiteti pe-a mea la Athos, l rugad'Artagnan. Mi-e teama c a ntorcndu-ma acasa sa nu dau de cine stiece bucluc. . Bine. Pleaca sanatos si calatorie buna! Dar asculta, l chema ndarat domnul Trville. D'Artagnan se ntoarse. . Ai bani? D'Artagnan si suna banii din punga ce o avea n buzunar. . Destui? ntreba domnul de Trville. . Trei sute de pistoli. . E bine, cu atta ajungi pna la capatul pamntului; va sa zica, potipleca. D'Artagnan saluta pe domnul de Trville, iar acesta i ntinse mna; tnarul i-o strnse cu un respect n care intra si recunostinta. De cndsosise la Paris, n orice prilej, acest minunat barbat se aratasetotdeauna vrednic, leal si mare. Cel dinti la care s-a dus a fost Aramis; nu mai fusese pe la el dinseara de pomin a, cnd o urmarise pe doamna Bonacieux. Mai multnca: de cum l vazu, ca si de fiecare data cnd l mai vazuse, lui d'Artagnan i se paru ca fata tnarului muschetar oglindea o tristeteadnca. n seara acea, Aramis veghea la fel de posomort si visator;

d'Artagnan ncerca sa afle prin ntrebari pentru ce era att de abatut, dar Aramis dadu vina pe un comentar asupra capitolului aloptsprezecelea din sfntu l Augustih, pe care trebuia sa-l scrie nlatineste pentru saptamna urmatoare, si la care se gndea zi si noapte. Cei doi prieteni vorbeau abia de cteva minute cnd un lacheu aldomnului de Trville i ntra aducnd un plic sigilat. . Ce-i asta? ntreba Aramis. . Concediul pe care l-ati cerut dumneavoastra, raspunse lacheul. . Eu? N-am cerut nici un concediu. . Taci si ia-l, i sopti d'Artagnan. Iar dumneata, prietene, tinemoneda asta pentr u osteneala; sa-i spui domnului de Trville cadomnul Aramis i multumeste din toata inima. Poti pleca. Lacheul saluta pna la pamnt si iesi. . Ce nseamna toate astea? ntreba Aramis. . Ia-ti ce-ti trebuie pentru o calatorie de cincisprezece zile si vinocu mine. . Dar eu nu pot parasi asa Parisul fara sa stiu... Aramis se opri. . Ce s-a facut cu Ea, asa e? adauga d'Artagnan. . Cine, ea? ntreba Aramis. . Femeia care a fost aici, femeia cu batista brodata. . Cine ti-a spus ca a fost o femeie aici? raspunse Aramis, galben lafata ca un m ort. . Am vazut-o. . Si stii cine e? . Cred ca banuiesc. . Asculta, . i spuse Aramis, . daca stii attea lucruri, poate stii ces-a ntmplat si cu femeia aceea? . Trebuie sa se fi ntors la Tours. . La Tours? Da, asa e; vad c-o cunosti. Dar cum de s-a ntors la Tours fara sa-mi spuna o vorba? . I-a fost teama sa nu fie arestata. . Cum de nu mi-a scris? . I-a fost teama sa nu te compromita. . D'Artagnan, ma scapi de la moarte, izbucni Aramis. Ma credeamdispretuit, nselat . Eram att de fericit s-o pot vedea! Nu-mi venea sacred ca-si primejduia libertat ea pentru mine si totusi n ce scop ar fivenit la Paris? . Tot n scopul pentru care noi plecam n Anglia. . Si care anume? ntreba Aramis. . O sa-l stii ntr-o zi, Aramis, dar, deocamdata, iau pilda si tac la felca nepoat a teologului. Aramis zmbi, amintindu-si de povestea pe care o ndrugase ntr-oseara prietenilor lui . . Foarte bine! Daca a parasit Parisul si dumneata, d'Artagnan, estisigur ca e as a, atunci nimic nu ma mai tine aici, snt gata sa te urmez.

Spuneai ca mergem la... . La Athos, deocamdata, si daca vrei sa vii, te poftesc sa tegrabesti caci am pi erdut destula vreme. Dar fiindca veni vorba, vesteste-l si pe Bazin. . Vine si Bazin cu noi? ntreba Aramis. . Poate. n orice caz, deocamdata e bine sa ne urmeze la Athos. Aramis l chema pe Bazin si-i porunci sa vina sa-i ntlneasca laAthos. . Hai sa plecam, spuse dupa aceea, lundu-si pelerina, spada, tustrele pistoalele si scotocind zadarnic trei patru sertare ca sa vadadaca nu d a din ntmplare de vreun ban ratacit. Apoi, ncredintat ca erade prisos sa mai caute, l urma pe d'Artagnan, ntrebndu-se cum sefacea ca tnarul cadet din garda stia la fel de bine ca si el cine erafemeia pe care o gazduise si chiar mai bine ca el ce s e ntmplase cu ea. Dupa ce iesira din casa. Aramis l lua pe d'Artagnan de brat si, cuochii n ochii lu i l ntreba: . N-ai vorbit cu nimeni de ea? . Cu nimeni. . Nici chiar cu Athos sau cu Porthos? . N-am suflat nimanui nici o vorba. . Atunci e bine. ncredintat ca poate fi linistit asupra acestui lucru de capetenie, Aramis si urma drumul cu d'Artagnan si amndoi ajunsera curnd laAthos. l gasira cu ncuviintarea de concediu ntr-o mna si cu scrisoareadomnului de Trville n ealalta. . Puteti sa ma dumiriti si pe mine ce e cu concediul si cu scrisareape care le-a m primit chiar acum? ntreba Athos uluit. "Dragul meu Athos, ti ngaduiesc sa te odihnesti cincisprezece zile, fiindca sanatatea dumitale o cere neaparat. Asa ca du-te la bai laForges sau und e crezi de cuviinta si fa-te ct mai repede sanatos. Al dumitale, Trville." . Sa-ti spun eu: concediul si scrisoarea asta nseamna ca trebuiesa ma urmezi, Ath os. . La bai la Forges? . Acolo sau n alta parte. . n slujba regelui? . A regelui sau a reginei: nu sntem noi slujitorii maiestatilor lor? Tocmai atunci intra si Porthos. . La naiba, . ncepu el, . iata ceva ciudat: de cnd oare se daumuschetarilor conced ii fara ca ei sa le fi cerut? . De cnd au prieteni care le cer pentru ei, raspunse d'Artagnan.

. Ah! ah! . facu Porthos, . miroase a noutati pe aici! . Asa e, plecam, ncuviinta Aramis. . ncotro? ntreba Porthos. . Pe legea mea daca stiu, . se amesteca Athos, . ntreaba-l ped'Artagnan. . La Londra, domnilor, raspunse d'Artagnan. . La Londra! . se mira Porthos, . si ce sa facem noi la Londra? . Iata un lucru pe care nu pot sa vi-l spun, domnilor; trebuie saaveti ncredere n mine. . Dar ca sa plec la Londra, . adauga Porthos, . e nevoie de banisi eu n-am bani. . Nici eu, adauga Aramis. . Nici eu, ncheia Athos. . n schimb am eu, i linisti d'Artagnan, scotndu-si comoara dinbuzunar si punnd-o pe masa. n punga asta snt trei sute de pistoli; vom lua fiecare cte saptezeci si cinci; e tocmai ct trebuie, ca sa teduci la Londr a si sa vii napoi. De altminteri, fiti linistiti, nu vom ajungecu totii la Londra . . Si de ce nu? . Fiindca, dupa cum se arata, ctiva dintre noi or sa cam ramna decaruta. . Nu cumva ne ducem la vreo lupta? . Si dintre cele mai primejdioase, v-o spun dinainte. . Apoi, daca e vorba sa ne punem viata n primejdie, . spusePorthos, . as vrea mac ar sa stiu si eu pentru ce. . Si la ce ti-ar folosi? l ntreba Athos. . Totusi, . adauga Aramis, . snt de parerea lui Porthos. . Obisnuieste regele sa va dea socoteala? Nu, el va spune att: Domnilor, e razboi n Gasconia sau n Flandra, duceti-va si va bateti; iar voi va duceti. Cu ce scop? Ce va pasa! . D'Artagnan are dreptate, . lua cuvntul Athos, . iata-ne cu treiconcedii venite din partea domnului de Trville si cu trei sute de pistoliveniti nu stiu de unde. Sa ne lasam deci pielea acolo unde ni se spunesa mergem. Face oare sa-ti bati att a capul n viata? D'Artagnan, eusnt gata sa te urmez. . Si eu, se repezi Aramis. Pe urma, nici nu-mi pare rau ca plec dinParis. Am nev oie sa mai petrec. . Ei bine! Ct despre petreceri, fiti pe pace domnilor, petreceri o saaveti berech et, i asigura d'Artagnan. . Si atunci, cnd plecam? ntreba Athos. . Chiar acum, . raspunse d'Artagnan, . n-avem nici o clipa depierdut. . Hei! Grimaud, Planchet, Mousqueton, Bazin! ncepura sa strigetoti patru tineri c hemndu-si valetii; ungeti-ne cizmele si aduceti caii dela palat. ntr-adevar, fiecare muschetar si lasa ea la cazarma calul lui si al

valetului n grajdurile palatului Trville. Planchet, Grimaud, Mousqueton si Bazin o pornira ntr-un suflet. . Si acum, sa ntocmim planul de lupta, i pofti Porthos. Undemergem nti? . La Calais, . raspunse d'Artagnan, . e drumul cel mai scurt casa ajungi la Lond ra. . Stati! . i curma vorba Porthos, . sa va spun parerea mea! . Spune-o. . Patru oameni calatorind mpreuna ar da de banuit; d'Artagnan neva da fiecaruia l amuriri. Eu voi pleca nainte spre Boulogne, ca sacercetez terenul; Athos va pleca dupa doua ceasuri pe drumul spreAmiens; Aramis ne va urma pe cel care duce la N oyon; ct priveste ped'Artagnan, sa-si aleaga calea care o va gasi de cuviinta, da r mbracatcu hainele lui Planchet, n vreme ce Planchet, ar trebui sa ne urmeze n uniforma garzilor, ca si cnd ar fi d'Artagnan. . Domnilor, . ncepu Athos, . snt de parere ca nu e bine sabagam pe valeti ntr-o che stiune de felul acesta; o taina poate fitradata ntmpiator de un gentilom: dar e ap roape totdeauna vndutade un valet. . Planul lui Porthos, . raspunse d'Artagnan, . mi se pare cuneputinta de urmat, caci n-as sti eu singur ce ndrumari sa va dau. Sntpurtatorul unei scrisori, asta-i tot. Nu am si nu pot face trei copii de pescrisoarea asta, deoarece e sigilata; dupa parerea mea, trebuie sacalatorim laolalta. Scrisoarea e aici, n buzunar. Si arata buzunarul unde pusese scrisoarea. Daca snt ucis, unul din voi o va lua si vetimerge mai dep arte; daca si el e ucis, altul va trece la rnd si tot asa; saajunga doar unul; e tot ce trebuie. . Bravo, d'Artagnan! asta e si parerea mea, ncuviinta Athos. Dealtminteri trebuie sa stii ce vrei; ma duc sa fac bai, voi ma nsotiti; n loc de bai la Forges, ma duc la mare; asta e treaba mea. Daca sntemarestati, eu a rat scrisoarea domnului de Trville, iar voi foile voastre de concediu; se leaga de noi, ne aparam; ne dau n judecata, o tinemmortis ca n-avem alt gnd dect sa ne scaldam de cteva ori n mare; viirepede de hac la patru oameni raz leti, pe cnd patru oameni strnsilaolalta snt o ceata. Vom narma pe cei patru valeti cu pistoale siflinte; daca se trimite mpotriva noastra o armata, atunci ne vom lu ptasi supravietuitorul, cum a spus d'Artagnan, va duce scrisoarea acolounde treb uie. . Bine zis! . striga Aramis, . nu vorbesti des, Athos, dar cndvorbesti, parc-ai f i sfntul Ioan Gura de Aur. Primesc planul lui Athos. Situ, Porthos? . Si eu, . raspunse Porthos, . daca d'Artagnan l ncuviinteaza; d'Artagnan, purtatorul scrisorii, e fireste capetenia acestei ispravi; sahotaras ca el si noi i vom da ascultare. . Ei bine . spuse d'Artagnan, . eu hotarasc sa urmam planul luiAthos si sa porni m peste o jumatate de ora.

. S-a facut! strigara ntr-un glas cei trei muschetari. Si, ntinznd mna nspre punga cu bani, fiecare si lua cte saptezecisi cinci de pistoli; apoi se apucara de facut pregatirile trebuincioase casa poata pleca la ceasul ho tart. Capitolul XX CALATORIA La doua noaptea, cei patru viteji iesira din Paris prin barieraSaint-Denis. Pna n zori nu-si desclestasera gura; vrnd-nevrnd beznai coplesea si pretutindeni vedeau n umai capcane. Cu cele dinti raze, li se dezlegara limbile; o data cu soarele, veni siveselia; p arc-ar fi fost n ajunul unei batalii: inima batea, ochii rdeau, simteau ca viata, care poate i va parasi, era, la urma urmelor, un lucrubun. Dealtminteri, desfasurarea convoiului era dintre cele mai impunatoare: caii negri ai muschetarilor, tinuta lor razboinica, aceadeprindere militara care-i face pe acesti nobili tovarasi ai soldatului samearga toti n rnd, ar fi dat n vileag si cel mai strasnic incognito. Valetii calareau n urma, narmati pna n dinti. Totul merse bine pna la Chantilly, unde sosira pe la opt dimineata. Trebuiau sa mannce. Descalecara n fata unui han a carui firma batatoare la ochi nfatisa pe sfntul Martin daruindu-si jumatate dinhrana unui sara c. Valetii primira porunca sa nu desele caii si sa fiemereu gata de drum. Intrara n sala comuna si se asezara la masa. Un gentilom care tocmai sosise pe drum dinspre Damartin sedea laaceeasi masa si mnca. Deschise vorba despre ploaie si vremefrumoasa; calatorii i raspunsera; bau n sanatatea lor; dinbuna-cuviinta, acestia baura si ei n sanatatea lui. Dar n clipa cnd Mousqueton veni sa spuna ca toti caii erau gata deplecare si cnd ce i patru se ridicara de la masa, strainul l mbia pePorthos sa ciocneasca n sanatatea cardinalului. Porthos i raspunse ca o va face bucuros daca si strainul, la rndul lui, primeste sa bea nsanatatea regel ui. Strainul se rasti ca el nu cunoaste alt rege dect peeminenta sa. Porthos l fac u betiv; strainul scoase spada din teaca. . Ai facut o prostie, . i sopti Athos, . dar gata, acum nu mai potida ndarat; ucid e-l si vezi sa ne ajungi ct vei putea de repede. Tustrei ncalecara si-si urmara drumul, n goana mare, n vreme cePorthos i fagaduia po trivnicului sa-l strapunga cu toate loviturilecunoscute n scrima. . Unul pna acum! spuse Athos, dupa cinci sute de pasi. . Dar de ce oare omul acela s-a legat de Porthos, mai curnd dectde altul? l ntreba A ramis.

. Fiindca Porthos a vorbit mai tare ca noi toti si l-a luat dreptcapetenia noast ra, raspunse d'Artagnan. . Am spus totdeauna ca tnarul asta din Gasconia e un izvor dentelepciune, murmura Athos. Si calatorii si vazura mai departe de drum. Facura un popas de doua ore la Beauvais, ca sa dea ragaz cailor sarasufle si sal astepte pe Porthos. Dupa cele doua ore, cum Porthos numai venea si nu trimitea nici o stire, calatorii pornira iarasi la drum.

La o leghe de Beauvais, ntr-un loc unde drumul se ngusta ntredoua povrnisuri, ntlnira opt sau zece oameni care pareau ca lucreazape o bucata de sosea desfundata, sapnd gropi si fagasuri noroioase. De teama ca-si murdareste cizmele n smrcul sapaturilor, Aramisse rasti la ei. Atho s vru sa-l opreasca, dar era prea trziu. Lucratoriincepura sa-si bata joc de calat ori si prin obraznicia lor scoasera dinsarite pna si pe netulburatul Athos, caresi mpinse calul peste unul dinei. Atunci, dnd ndarat pna la sant, fiecare din oameni apucara o flintapitita acolo; ca urmare, cei sapte calatori ai nostri au fost mproscati desus pna jos cu gloante. Pe Aramis l nimeri un glonte care-i strabatuumarul si pe Mousqueton altul, care i se opri n partile carnoase, de subsale. Totusi, numai Mousqueton se rostogoli de pe cal si nu fiindca ar fifost ranit de moarte, dar cum nu putea sa-si vada ran a, se crezu farandoiala mult mai greu ranit dect era. . E o capcana! . striga deodata d'Artagnan, . sa nu tragem niciun foc; nainte, la drum! Asa ranit cum era, Aramis se nfipse n coama calului care-l duse cuceilalti. Calul lui Mousqueton i ajunse din urma si gonea singur, pastrndu-si locul. . O sa avem un cal de schimb, spuse Athos. . As fi mai bucuros de o palarie, . i raspunse d'Artagnan, . amea a zburat-o un g lonte. Mare noroc, zau, ca nu era scrisoareanauntru. . Sa stii c-o sa-l omoare pe bietul Porthos, cnd o trece pe acolo, spuse Aramis. . Daca era teafar Porthos ne-ar fi ajuns pna acum, spuse si Athos. Te pomenesti ca pe teren betivul s-o fi dezmeticit. Au mai gonit tot asa vreme de doua ceasuri, desi caii erau att deistoviti. nct s-ar fi putut sa-si lase calaretii n drum. Convoiul taiase drumul cu nadejdea sa mai scape de hartuieli; darla Crvecoeur Ara mis le marturisi ca nu putea merge mai departe. ntr-adevar, ca sa ajunga pna acolo, i trebuise nemaipomenite sfortaripe care le asc undea sub tinuta lui eleganta si att de cuviincioasa. Darse facea tot mereu alb l a fata si trebuia sa fie sprijinit n sa; l coborraasadar la usa unei crciumi, lasndul si pe Bazin care, de altminteri maimult ar fi ncurcat ntr-o ncaierare, dect ar fi folosit; ceilalti porniramai departe, nadajduind sa nnopteze la Amiens.

. La naiba! bodogani Athos, cnd vazu ca la drum ramasesera doardoi stapni, urmati de doi valeti. La naiba, nu ma mai pacalesc ei pemine, sa stiu de bine ca nu-mi mai desclestez dintii, si nu-mi tragspada din teaca, de aici pna la Calais. Jur! . Sa nu juram! . raspunse d'Artagnan, . hai sa gonim dac-or fi sicaii de aceeasi parere. Calatorii si nfipsera pintenii n coastele cailor care, sub acest simtitndemn, mai re capatara din puteri. Ajunsera astfel la Amiens la miezulnoptii si descinsera la hanul Crinul de Aur. Hangiul arata a fi cel mai de treaba om din lume; i primi pe calatoricu un sfesni c ntr-o mna si cu scufia lui de bumbac n cealalta: vru sa gazduiasca pe fiecare din cei doi calatori n cte o camera ncntatoare; din nefericire, fiecare din aceste camere se gasea la alt capat al hanului. D'Artagnan si Athos se mpotrivira; hangiul raspunse ca nu arealtele pe potriva ex celentelor lor; calatorii i spusera ca vor dormi pecte o saltea pusa pe jos, n sala comuna; hangiul starui, ceilalti sencapatnara si ei; pna la sfirsit, hangiul trebu i sa le mplineasca voia. si facusera tocmai patul si proptisera usa pe dinauntru, cnd auzirabatai n oblonul ferestrei ce dadea n curte; ntrebara cine este si, recunoscnd vocea valetilor, l deschisera. ntr-adevar, erau Planchet si Grimaud. . Grimaud poate sa pazeasca singur caii, . spuse Planchet, . daca domnii ma lasa, eu ma voi culca de-a curmezisul usii; n felul acesta vor fi siguri ca nimeni nu va ajunge pna la ei. . Si pe ce vei dormi? ntreba d'Artagnan. . Iata patul meu, raspunse Planchet. aratnd un maldar de paie. . Atunci, vino, . primi d'Artagnan, . ai dreptate; mutra hangiuluinu-mi place de loc, prea-i dragalasa. . Nici mie nu-mi place, adauga Athos. Planchet intra pe fereastra si se culca de-a curmezisul usii, nvreme ce Grimaud s e nchise n grajd, asigurnd ca la cinci dimineata elsi cei patru cai vor fi gata de drum. Noaptea trecu destul de linistita; e drept ca pe la doua dimineatacineva ncerca s a deschida usa, dar Planchet se trezi strignd: Cine-i acolo? I se raspunse de afara ca era o greseala si pasii se ndepartara. La patru dimineata se auzi zgomot mare n grajd. Grimaud voisesa-i trezeasca pe rnd asi, dar rndasii se napustisera cu ciomegeleasupra lui. Cnd ceilalti deschisera fe reastra, l zarira pe bietul Grimaudla pamnt fara cunostinta, cu capul spart de coa da unei furci. Planchet cobor n curte ca sa puna seile, dar caii erau istoviti. Singurul n stare sa mai porneasca la drum era al lui Mousqueton, caregonise n ajun vreme de cinci sau sase ore fara calaret, dar dintr-ogreseala de nenchipuit, vet erinarul, chemat pentru calul hangiului, luase snge calului lui Mousqueton. Toate ncepeau sa fie din ce n ce mai ciudate; napastele, uneledupa altele, erau po ate simple ntmplari, dar tot att de bine puteau fi

si rodul unor uneltiri. Athos si d'Artagnan iesira din camera n vreme cePlanchet se ducea sa cerceteze daca prin mprejurimi nu se gaseau treicai de vnzare. n fata p ortii hanului asteptau doi cai gata nseuati, voinici si odihniti. Era tocmai ce trebuia. ntre-bnd unde snt stapniicailor, i se ra spunse ca acestia dormisera noaptea n han si ca tocmaiplateau hangiului socoteala . Athos cobor sa plateasca, n vreme ce d'Artagnan si Planchetstateau n fata portii; h angiul se afla ntr-o ncapere joasa din fundulhanului. l rugara pe Athos sa se duca la el. Athos intra ncrezator nauntru si scoase doi pistoli pentru plata. Hangiul era singur, la tejgheaua, cu un sertar ntredeschis. Lua baniidati de Atho s, i ntoarse pe o fata si pe alta, apoi strignd deodata camonedele nu snt bune, l ame ninta pe Athos ca va pune sa-l arestezepe el si pe tovarasul lui, ca masluitori de bani. . Caraghiosule, . se repezi Athos la el, . acum ti retez urechile! n aceasi clipa, patru vlajgani narmati pna n dinti se ivira prinusile laturalnice, n apustindu-se asupra lui Athos. . M-au prins, . racni Athos din rasputeri, . fugi d'Artagnan, iute, iute! Si slobozi doua focuri. Fara sa mai astepte alta pofteala d'Artagnan si Planchet dezlegaracaii care aste ptau n fata portii, sarira n sa, le nfipsera pintenii ncoaste si pornira n goana nebu na. . Tu stii ce s-o fi ntmplat cu Athos? l intreba d'Artagnan pePlanchet, n vreme ce al ergau. . Ah! domnule, . i raspunse Planchet, . am vazut cum a dobortdoi cu doua focuri si mi s-a parut, prin geamurile usii, ca ncrucisaspada cu ceilalti. . Viteazul de Athos! . murmura d'Artagnan, . si cnd te gndestica trebuie sa-l para sim! De altminteri, poate ca tot asta ne asteapta sipe noi la ctiva pasi de aici. nainte, Planchet, nainte! Esti un baiat cusuflet. . Eu v-am spus, domnule, . raspunse Planchet, . pe picarzi idibui numai cnd i pui l a treaba; de altfel, aici snt pe meleagurile melesi asta-mi da un ghes grozav. Gonind tot mai vrtos, amndoi sosira la Saint-Omer ntr-un suflet. Acolo si mai lasara caii sa se odihneasca, cu frul trecut pe dupa brat, de teama vreunei pacoste, iar ei mbucara ceva la repezeala, npicioare, la marginea drumului. Apoi o pornira mai departe. La o suta de pasi de portile orasului Calais, calul lui d'Artagnan seprabusi la pamnt. N-a fost chip sa-l mai ridice: i tsnea sngele pe narisi prin ochi; le ramnea c alul lui Planchet, dar si el se oprise, fara sa-lmai poata urni din loc. Din fericire, dupa cum am mai spus, calatorii mai aveau doar ca osuta de pasi pna n oras; si lasara amndoi caii n mijlocul drumului sialergara spre port. Planchet i a rata stapnului, la numai cincizeci depasi naintea lor, pe un gentilom care sosea c u valetul lui.

Se apropiara repede de acest gentilom care parea si el foartegrabit. Avea cizmel e pline de colb si ntreba daca nu putea trecenumaidect n Anglia. . Nimic mai usor, . i raspunse stapnul unui vas gata sa-si ntindapnzele, . dar a sos it azi dimineata porunca sa nu paraseasca nimeniportul fara hrtie de voie din par tea domnului cardinal. . Eu am aceasta nvoire, spuse gentilomul scotnd hrtia dinbuzunar. Iat-o. . Vizati-o atunci la comandantul portului, . l sfatui stapnulvasului, . si pe urma alegeti-ma pe mine. . Unde-l pot gasi pe comandant? . La el, la tara. . Si unde vine asta? . La un sfert de leghe de oras; iata, puteti sa vedeti de aici, lapoalele coline i de colo, acoperisul acela din tigla. . Foarte bine, raspunse gentilomul. Urmat de valetul sau, necunoscutul se ndrepta spre locuinta detara a comandantulu i. D'Artagnan si Planchet se luara dupa el la vreo cinci sute de pasidepartare. Odata afara din oras, d'Artagnan iuti pasul si-l ajunse din urma pegentilom tocm ai cnd acesta intra ntr-o padurice. . Domnule, . ncepu d'Artagnan, . mi se pare ca snteti foartegrabit. . Nici nu se poate mai grabit, domnule. . mi pare foarte rau, . urma d'Artagnan, . dar findca si eu snttare grabit, voiam sa va rog sa-mi faceti o nlesnire. . Ce anume? . Sa ma lasati sa trec eu mai nti. . Cu neputinta, i raspunse gentilomul. Am strabatut saizeci deleghe n patruzeci si patru de ore si mine la prnz trebuie sa fiu laLondra. . Si eu am facut acelasi drum n patruzeci de ore si minedimineata la zece trebuie sa fiu la Londra. . mi pare rau, domnule, dar am sosit naintea dumitale si nu voitrece dupa dumneata . . mi pare rau, domnule, dar am sosit dupa dumneata si voi trecenaintea dumitale. . Din porunca regelui! spuse gentilomul. . Din porunca mea! spuse d'Artagnan. . Dar, dupa cum vad, dumneata cauti glceava cu lumnarea. . La dracu, dar ce vrei sa caut? . Si ce doresti dumneata? . Vrei sa stii? . Vezi bine. . Iata: doresc ordinul pe care-l ai la dumneata, caci eu nu am si-mi

trebuie si mie. . Cred ca glumesti. . Nu glumesc niciodata. . Lasa-ma sa trec. . Nu vei trece. . Tinerelule viteaz, o sa-ti sfarm teasta. Hei! Lubin, pistoalele! . Planchet! striga d'Artagnan, . ngrijeste de valet ca de stapnam eu grija. mbarbatat de prima sa isprava, Planchet sari asupra lui Lubin sicum era puternic si plin de vlaga, l trnti cu spinarea la pamnt si-ipuse genunchiul n piept. . Vedeti-va de treaba, domnule, . striga Planchet, . eu am sfrsit cu a mea. Vaznd acestea, gentilomul si trase spada din teaca si se repezi lad'Artagnan, dar se izbi de un potrivnic puternic. n trei secunde, d'Artagnan i dete trei lovituri de spada, rostind lafiecare lovitu ra: . Una pentru Athos, una pentru Porthos si una pentru Aramis. La cea de a treia lovitura, gentilomul se prabusi gramada la pamnt. Crezndu-l mort sau macar lesinat, d'Artagnan se apropie de el sa-i ia ordinul, dar n clipa cnd ntindea mna cu gnd sa-l scotoceasca, ranitul care nu lasase spada din mna, i nfipse ascutisul n piept, zicnd: . Si una pentru dumneata! . Si una pentru mine, urma alege! racni mniat d'Artagnan, tintuindu-l la pamnt cu a patra lovitura n pntece. De data asta gentilomul nchise ochii, pierzndu-si cunostinta. D'Artagnan scotoci n buzunarul unde-l vazuse punndu-si ordinulde trecere si-l lua. Era pe numele contelui de Wardes. Aruncnd apoi o ultima ochire asupra frumosului tnar care sa tot fiavut douazeci si cinci de ani si pe care-l lasa acolo zacnd n nesimtiresau poate chiar mort, d'Art agnan ofta, cugetnd la soarta ciudata carempinge pe oameni sa se nimiceasca unii p e altii, n folosul unor fiintestraine lor si care, adesea nici nu au habar ca cei lalti traiesc pe lume. n curnd nsa, Lubin l trezi din aceste gnduri prin dezlantuireaunor urlete si racnete asurzitoare dupa ajutor. Planchet i baga mna n beregata si-l strnse din rasputeri. . Domnule, . se adresa el lui d'Artagnan, . ct timp l voi tineasa, nu va tipa; dar cum i voi da drumul, o sa nceapa iar sa tipe. Pasamite, e normand si normanzii snt foc de ncapatnati. ntr-adevar, asa nabusit cum era, Lubin tot mai slobozea cte un scncet. . Asteapta! zise d'Artagnan. Si scotndu-si bastista, i-o puse calus. . Acum, facu Planchet, . sa-l legam de un copac. Facura aceasta cu multa luare-aminte, apoi trasera pe contele de

Wardes lnga servitorul lui; cum ncepea sa se nnopteze si cum ranitulsi cel legat co bza erau la ctiva pasi nauntrul paduricii, nu ncapeandoiala ca amndoi aveau sa ramna colo pna a doua zi. . Si acum, . spuse d'Artagnan, . repede la comandantul portului. . Dar mi se pare ca snteti ranit, i arata Planchet. . Nu-i nimic; sa ngrijim nti de ceea ce e mai grabnic, pe urmavedem noi si de rana mea care, de altminteri, nu cred ca-i periculoasa. Si amndoi se ndreptara cu pasi mari spre locuinta de la tara a vrednicului functionar. Un glas vesti pe domnul conte de Wardes. D'Artagnan intra. . Aveti un ordin semnat de cardinal? l ntreba comandantul. . Da, domnule, . raspunse d'Artagnan, . iata-l. . Asa, asa! e cum trebuie si cu bune recomandari. . De altfel, e si firesc, i ntoarse vorba d'Artagnan, . snt unuldintre prea credinc iosii lui. . Se pare ca eminenta sa vrea sa mpiedice pe cineva sa ajunga nAnglia? . Da, pe un oarecare d'Artagnan, un gentilom bearnez care aplecat din Paris, nsot it de trei prieteni, cu gnd sa ajunga la Londra. . l cunoasteti personal? ntreba comandantul. . Pe cine? . Pe acest d'Artagnan. . Ct se poate de bine. . Dati-mi semnalmentele lui. . Nimic mai usor. Si d'Artagnan i dadu, trasatura cu trasatura, semnalmentelecontelui de Wardes. . l nsoteste cineva? ntreba comandantul. . Da, un valet pe care-l cheama Lubin. . Vom veghea asupra lor si daca punem mna pe ei, cardinalulpoate fi linistit, vor fi trimisi la Paris, sub paza. . Pentru astfel de masuri, domnule comandant, cardinalul va va ramne ndatorat, l asigura d'Artagnan. . Veti vedea pe eminenta sa la ntoarcerea dumneavoastra, domnule conte? . Fara ndoiala. . Spuneti-i, va rog, ca-i snt un slujitor supus. . Va asigur ca n-o sa uit. Bucuros de aceasta ncredintare, comandantul portului viza biletulde libera trecer e si-l dadu ndarat lui d'Artagnan. Fara sa-si mai piarda vremea cu dulcegarii de prisos, d'Artagnan lsaluta, i multum i si pleca. Odata afara, el si Planchet o luara la geana si, facnd un lung ocol ca sa nu treaca prin padure, intrara n oras pe alta poarta. Corabia era gata de plecare. Stapnul ei astepta n port.

. Ei? facu el vazndu-l pe d'Artagnan. . Iata ordinul meu vizat, spuse acesta. . Si celalalt gentilom? . Nu mai pleaca azi, . i raspunse d'Artagnan, . dar fii linistit, tivoi plati trec erea pentru amndoi. . Sa plecam atunci, hotar stapnul corabiei. . Sa plecam, se nvoi si d'Artagnan. Sari mpreuna cu Planchet n luntre; peste cinci minute se aflau pepuntea corbaiei. Tocmai la timp, caci dupa o jumatate de leghe n larg, d'Artagnanvazu stralucind o lumina si auzi o detunatura. Era lovitura de tun care vestea nchiderea portului. Venise n sfrsit vremea ca d'Artagnan sa vada si de rana lui; dinfericire, asa cum gndise la nceput, nu era dintre cele maiprimejdioase; vrful spadei ntlnise o coasta s i lunecase de-a lungulosului; ceva mai mult, camasa lipindu-se ndata de rana, nu picuraseradect ctiva stropi de snge. Frnt de oboseala, d'Artagnan se arunca pe o saltea ntinsa pe jos siadormi. A doua zi dimineata, n revarsatul zorilor, vasul se afla doar la trei sau patru leghe de coastele Angliei; vntul batuse slab peste noapteasa ca nu naint asera prea mult. La zece dimineata, corabia arunca ancora n portul Douvres. Pe la zece si jumatate d'Artagnan punea piciorul pe pamntulAngliei, rasuflnd: . n sfrsit, am ajuns! Dar nu era numai att. Trebuia sa ajunga si la Londra, n Anglia, calatoria cu caii de posta era bine ntocmita. d'Artagnan si Planchetluara cte un c alut; un calaret naintas le deschidea drumul; dupa patruceasuri, erau la portile capitalei. Necunoscnd Londra si nestiind boaba englezeste, d'Artagnan scrisenumele lui Bucki ngham pe o hrtie si trecatorii l ndrumara spre palatulducelui. Ducele era la vnatoare la Windsor, cu regele. D'Artagnan ntreba de cameristul de ncredere al ducelui; acestacunostea bine limba franceza, deoarece l nsotise pe duce n toatecalatoriile sale; i destainui ca sosea d e la Paris pentru o chestiune deviata si moarte si ca trebuia sa-i vorbeasca num aidect stapnului sau. ncrederea cu care vorbea d'Artagnan l ndupleca pe Patrice, asa lchema pe acest minis tru al ministrului. Porunci sa se puna saua pe doicai si-l nsoti chiar el pe tnaru l ostas din garda. Ct priveste pePlanchet, fusese cobort de pe cal teapan ca o scnd ura. Sarmanul de elera la capatul puterilor; numai d'Artagnan era ca de fier. Sosira la castel; acolo i se spuse ca regele si Buckingham vnau cusoimi n mlastini , la o departare de doua sau trei leghe. Peste douazeci de minute erau acolo. Nu trecu mult si cameristul

auzi vocea stapnului care si chema soimul. . Pe cine sa vestesc milordului duce? ntreba el. . Tnarul care ntr-o seara i-a cautat glceava pe Podul Nou n fataSamaritencei. . Ciudata recomandatie. . Vei vedea ca e la fel de buna ca oricare alta. Patrice dadu fru slobod calului, ajunse la duce si-l ncunostiinta, ncuvintele de ma i sus ca-l asteapta un trimis. Dndu-si ndata seama ca era vorba de d'Artagnan si banuind ca ise trimitea stire de spre ceva ce se petrecea n Franta, Buckinghamntreba repede unde era trimisul; si, recunoscnd de departe uniformagarzilor, o porni n goana drept spre d'Artagnan. Cam eristul se tineadeoparte, din cuviinta. . I s-a ntmplat reginei vreo nenorocire? se repezi Buckingham, punndu-si tot dorul si toata dragostea n ntrebarea lui. . Nu cred, . raspunde gasconul, . banuiesc totusi ca treceprintr-o grea primejdi e din care numai excelenta voastra poate s-o scape. . Eu? striga Buckingham. Sa fiu eu oare att de fericit nct sa-i potfi de folos? Vor beste! Vorbeste! . Luati aceasta scrisoare, i spuse d'Artagnan. . O scrisoare? Si cine mi-o trimite? . Dupa cte stiu, maiestatea sa. . Maiestatea sa! murmura Buckingham, ngalbenindu-se att decumplit, nct d'Artagnan cr ezu ca o sa-i vina rau. Desfacu sigiliul. . Dar ce-i cu ruptura asta? ntreba ducele, aratndu-i lui d'Artagnan o gaura n hrtie. . Ah! . facu d'Artagnan, . n-am bagat de seama; spada conteluide Wardes o fi fac ut isprava, cnd mi-a strapuns pieptul. . Esti ranit? ntreba Buckingham, pe cnd desfacea sigiliul. . Nimica toata, . raspunse d'Artagnan, . o zgrietura. . Doamne, Dumnezeule! Ce-am citit! striga ducele. Patrice, ramiaici sau mai bine, du-te de-l cauta pe rege oriunde o fi si spune-imaiestatii sale ca-l rog umil s a ma ierte, dar o chestiune nespus degrabnica ma cheama la Londra. Vino, domnule , vino. Si amndoi o pornira n goana spre capitala. Capitolul XXI CONTESA DE WINTER De-a lungul drumului, ducele i ceru lui d'Artagnan sa-i istoriseascacu de-amanunt ul nu tot ce se petrecuse, dar tot ce stia el. ntregindspusele tnarului cu proprii le lui amintiri, izbuti sa se dumireasca n deajuns asupra primejdiei ce se oglind ea de altfel si n rndurile att desumare si de nelamurite ale reginei. Dar ceea ce l uimea ndeosebi,

era ca Richelieu, desi tinea cu tot dinadinsul ca acest tnar sa nu calce pe pamntul Angliei, nu reusise totusi sa-l opreasca din calea lui. Cndducele si ara ta uimirea, d'Artagnan ncepu sa-i nsire toate masurileluate si cum, datorita ajuto rului neasemuit al celor trei prieteni, ramasinsngerati de-a lungul drumului, izbu tise sa se aleaga doar cu loviturade spada care atinsese scrisoarea reginei si p e care i-o platisedomnului de Wardes cu vrf si ndesat. n vreme ce-i asculta povesti rean cuvinte att de firesti, ducele i arunca mirat cnd si cnd o privire, neputnd pricepe cum se mpaca atta chibzuiala, atta cutezanta siatta credinta cu un ch ip care nu arata nici macar douazeci de ani. Caii zburau ca vntul si n cteva minute ajunsera la portile Londrei. D'Artagnan crezuse ca pe strazile orasului, ducele va frna avntulcalului sau, dar nici gnd: si urma drumul n goana nebuna, fara sa-ipese de trecatorii iviti n calea l ui. ntr-adevar, pe cnd strabateauorasul, pricinui chiar vreo doua trei accidente; dar Buckingham nu-sintoarse nici macar, capul ca sa vada ce se ntmplase cu cei trnti ti lapamnt. D'Artagnan l urma printre strigate ce aduceau grozav ablesteme. Intrnd n curtea palatului, Buckingham sari jos de pe sa si, fara sa-ipese de ce va face calul, i arunca hamul pe grumaz, iar el se repezispre scara. D'Artagnan fac u si el la fel, totusi cu mai multa grija pentruacele mndre animale ale caror nsus iri le putuse pretui; dar spremngierea lui trei sau patru rndasi se si repezira din bucatarii si dingrajduri ca sa ia n primire cei doi cai. Ducele mergea att de repede, nct d'Artagnan se tinea anevoiedupa el. Strabatu mai m ulte saloane n sir, a caror eleganta nu si-ar fiputut-o nchipui nici cei mai de se ama nobili din Franta si, n sfrsit, ajunse ntr-un dormitor care era totodata minune de gust subtire si debogatie. n al covul acestei ncaperi se gasea o usa, una cu peretele; ducele o deschise cu o cheita de aur pe care o purta atrnata la gt cuun lant tot d e aur. Din cuviinta, d'Artagnan ramasese mai n urma; darn clipa cnd trecea pragul a cestei usi, Buckingham se ntoarse sivaznd ca tnarul sovaie, i spuse: . Vino, te rog, si-daca ntr-o zi vei avea fericirea sa te afli n fatamaiestatii sa le, povesteste-i ce-ai vazut. Vazndu-se astfel poftit, d'Artagnan l urma pe duce care nchiseusa dupa el. Amndoi se aflara atunci ntr-o capela mica, mbracata toata nmatase persana si brocart de aur, luminata puternic de sumedenie delumnari. Deasupra unui soi de altar, si sub un baldachin de catifeaalbastra, ncununat cu pene albe si rosii, era portret ul n marimenaturala al Anei de Austria, portret att de asemanator, nct zarindu-ld'Ar tagnan scoase un strigat de uimire: ai fi zis ca regina vrea savorbeasca. Dedesubtul portretului, pe altar se gasea caseta n care eraueghiletii n diamante.

Ducele se apropie de altar, ngenunchie asa cum ar fi ngenunchiatun preot n fata lui Isus, apoi deschise caseta. . Poftim! . i zise el, scotnd din caseta un nod mare de panglicaalbastra stralucin d n diamante, . poftim, iata pretioasele giuvaiere cucare jurasem sa fiu nmormntat. Regina mi le-a dat, regina mi le ia; faca-se n toate voia ei, ca si voia celui-de-sus. Apoi ncepu sa sarute una dupa alta, podoabele de care avea sa sedesparta. Deodata , scoase un strigat nspaimntator. . Ce e? . ntreba tulburat d'Artagnan, ce vi s-a ntmplat, milord? . Totul e pierdut! striga Buckingham, galben la fata ca un mort, . lipsesc doua din ele, nu mai snt dect zece. . Le-ati pierdut, milord, sau credeti ca vi s-au furat? . Mi s-au furat, . murmura ducele, . si snt sigur ca-i mnacardinalului. Uite, priv este, panglicile de care erau prinse au fost taiatecu foarfeca. . Daca milord ar putea banui cine a savrsit furtul... Poate capersoana aceea le m ai are nca. . Stai, stai, se gndi ducele. Singura data cnd am pus giuvaierele afost cu prileju l balului dat de rege la Windsor acum opt zile. La bal, contesa de Winter, cu care eram certat, s-a apropiat de mine. mpacarea n-a fost dect razbunarea unei femei geloase. De atuncin-am mai vazut-o. F emeia asta e o iscoada a cardinalului. . Adica are iscoade n lumea ntreaga? izbucni d'Artagnan. . Da, da, . raspunse Buckingham scrsnind din dinti, . da, e unluptator grozav. To tusi, ia spune, cnd trebuie sa aiba loc balul acela? . Lunea viitoare. . Lunea viitoare! Mai snt deci cinci zile pna atunci. Avem maimulta vreme dect ne t rebuie. Patrice, chema ducele, deschiznd usa capelei: Patrice! Cameristul de ncredere sosi. . Giuvaergiul si secretarul meu! Valetul pieri ntr-o clipa, fara a scoate o vorba, ceea ce dovdeaobisnuinta lui de a asculta orbeste si de a nu crcni. Dar desi bijutierul fusese chemat n primul rnd, secretarul sosi celdinti. De altfel era si firesc, fiindca locuia chiar n palat. l gasi peBuckingham n dormitor, scrii nd la o masa cteva ordine speciale. . Domnule Jackson, . i porunci el . te vei duce chiar acum lalordul cancelar si-i vei spune ca-i dau n grija ndeplinirea acestorordine. Doresc sa fie executate num aidect. . Dar daca lordul cancelar ma ntreaba din ce pricina excelentavoastra ia o masura att de neobisnuita, ce trebuie sa-i raspund? . Ca asa e bunul meu plac si ca n-am de dat nimanui socoteala dehotarrile mele. . Tot acesta sa fie si raspunsul pe care l-ar da maiestatii sale, dacadin ntmplare regele ar dori sa stie pentru ce nici o corabie nu poateparasi porturile Marei Britanii? adauga zmbind secretarul.

. Ai dreptate, domnule. . raspunse Buckingham, . sa spunamaiestatii sale ca am h otart starea de razboi si ca masura luata este nceputul ostilitatilor mpotriva Frantei. Secretarul se nclina si iesi. . Iata-ne linistiti n privinta asta, urma Buckingham ntorcndu-sespre d'Artagnan. Da ca diamantele n-au luat nca drumul Frantei, atuncivor sosi acolo dupa dumneata. . Cum asa? . Am dat porunca sa fie oprite toate vasele care se gasesc acum nporturile maiest atii sale, asa ca fara hrtie speciala, nici unul nu vandrazni sa ridice ancora. D'Artagnan privi uluit la barbatul care-si punea nemarginita-i puterecu care-l nz estrase ncrederea unui rege, n slujba iubirii lui. Buckingham ghici dupa cautatura tnarului gndurile ce-i framntaumintea si surse. . Da, . starui el, . da, caci Ana de Austria e adevarata mea regina; la un cuvnt de al ei mi-as trada tara ,mi-as trada suveranul, mi-as trada Dumnezeul. Mi-a cerut sa nu trimit protestantilor din LaRochelle aju torul pe care l fagaduisem, si nu l-am trimis. mi calcamastfel cuvntul, dar nu e ni mic: i mplineam dorinta; si nu mi-a fost oarerasplatita cu prisosinta supunerea me a, cnd tocmai acestei supuneridatorez portretul ei, spune? D'Artagnan se minuna de firele subrede si nestiute de care atrnauneori destinul u nui neam si viata omeneasca. Statea adncit n gnduri, cnd intra giuvaergiul. Era un irlandezdintre cei mai iscusit i n mestesugul lui si marturisea singur ca pe urmaducelui cstiga o suta de mii de livre pe an. . Domnule O'Reilly, . ncepu ducele intrnd cu el n capela, . priveste aceste podoabe n diamante si spune-mi ct valoreaza fiecare. Dintr-o aruncatura de ochi, giuvaergiul si dadu seama de maiestriacu care erau lu crate, socoti una peste alta, valoarea diamantelor sispuse fara sa sovaie: . O mie cinci sute de pistoli bucata. . Cte zile ti-ar trebui ca sa faci doua ca acestea? Vezi ca lipsescdoua. . Opt zile, milord. . Voi plati trei mii de pistoli pentru fiecare, daca mi le faci pnapoimine. . Le veti avea, milord. . Esti un om pretios, domnule O'Reilly, dar n-am sfrsit nca: acestepodoabe nu pot fi ncredintate nimanui, trebuiesc lucrate aici, npalatul meu. . Cu neputinta, milord, numai eu pot sa le fac n asa fel, ca celenoi sa nu se deo sebeasca de cele vechi. . De aceea, dragul meu domn O'Reilly, esti prizonierul meu sichiar dac-ai vrea n -ai mai putea parasi acum palatul; mpaca-te cu

gndul asta. Spune-mi de care ucenici ai nevoie si ce unelte trebuie sati se aduca . Giuvaergiul l cunostea pe duce si stia ca orice mpotrivire ar fi fostde prisos, de aceea nici nu mai starui. . mi va fi ngaduit sa-mi nstiintez sotia? ntreba el. . Oh! ai voie chiar s-o si vezi, dragul meu domn O'Reilly; surghiunul dumitale va fi blnd, fii linistit, si cum orice osteneala cere odespag ubire, n afara de pretul celor doua giuvaere iata un bon de omie de pistoli, ca s a uiti de necazul ce-ti pricinuiesc. D'Artagnan nu-si putea veni n fire vaznd cum marele dregatornvrtea oamenii si milioa nele dupa placul lui. n vremea asta, giuvaergiul i scria nevesti-si, trimitn-du-i darulducelui, cu rugami ntea sa-i trimita n schimb o data cu cel maindemnatic ucenic, o seama de diamante, de anumite marimi si numar de carate, precum si mai multe unelte trebuincioase. Buckingham l duse pe O'Reilly n camera unde urma sa lucreze; dupa o jumatate de ora, ncaperea se schimbase n atelier. Puse apoicte un paznic la fiecare usa, cu porunca sa nu intre nimeni afara decameristul Patrice. De prisos sa mai adaugam ca giuvaergiul O'Reillysau ajutorul lui nu aveau voie sa iasa di n camera, oricare ar fi fost ndreptatirea. Dupa ce sfrsi cu toate astea, ducele se ntoarse spre d'Artagnan. . Acum, tinere prieten, . i spuse el, . Anglia e a noastra, aamndurora; spune-mi c e vrei? Ce doresti? . Un pat, . raspunse d'Artagnan, . deocamdata e singurul lucrude care am nevoie. Buckingham dadu lui d'Artagnan o camera vecina cu a lui. Voia sa-lpastreze pe tna r la ndemna nu fiindca n-ar fi avut ncredere n el, cifiindca dorea sa aiba pe cineva cu care sa vorbeasca ntr-una deregina. Peste un ceas, la Londra iesea ordonanta oprind plecarea dinporturi a oricarui v as ncarcat pentru Franta, chiar a corabiei postale. nochii tuturor aceasta nsemna i zbucnirea razboiului ntre cele doua regate. A treia zi, la zece dimineata, cele doua giuvaiere n diamante eraugata si att de m aiestrit mesterite, att de asemuitoare celorlalte, nctBuckingham nu putu deosebi pe cele noi de cele vechi; chiar cei maiiscusiti cunoscatori n aceasta ramura s-ar fi nselat, asa cum se nselase si el. Ducele l chema ndata pe d'Artagnan. . Poftim, . i spuse, . iata eghiletii dupa care ai veni si martoresti ca am facut tot ceea ce omeneste se putea face. . Fiti linistit, milord, voi spune tot ce am vazut; dar naltimeavoastra mi da giuv aerele fara cutie? . Cutia te-ar stingheri. De altminteri, mi va fi cu att mai pretioasacu ct e singur ul lucru ce-mi mai. ramne. Vei spune c-am pastrat-o.

. mi voi ndeplini sarcina, vorba cu vorba, milord. . Si acum, . l ntreba Buckingham, privindu-l drept n ochi, . cum as putea eu sa te rasplatesc vreodata pentru tot ce ai facut? D'Artagnan rosi pna n albul ochilor. si dadea seama ca ducelecauta mijlocul sa-i of ere o rasplata si gndul ca sngele prietenilor ct sisngele lui ar putea fi platit cu aur englezesc, l rascoli ciudat. . Sa ne ntelegem, milord, . raspunse d'Avtagnan, . si nainte detoate sa cntarim bin e faptele ca sa nu ne nselam. Snt n slujbaregelui si a reginei Frantei si fac parte din compania de garda adomnului des Essarts, care, la fel ca si cumnatul sau, d omnul de Trville, este ndeosebi credincios maiestatilor lor. Mai mult nca, poaten-as fi facu t nimic din toate astea, daca n-as fi tinut sa fiu pe placulcuiva care e doamna inimii mele dupa cum regina e a inimiidumneavoastra. . Da, . raspunse ducele surznd, . si mi se pare ca o si cunosc, este... . Milord, eu nu i-am rostit numele, i curma vorba tnarul. . E drept, . prin urmare, acestei persoane trebuie sa-i ramnrecunoscator pentru d evotamentul dumitale. . ntocmai cum spuneti, milord, caci n ceasul acesta, cnd e vorbade razboi, marturis esc ca nu vad n naltimea voastra dect un englez, adica un dusman, pe care as fi mai bucuros sa-l ntlnesc pe cmpul debatalie dect n par cul de la Windsor sau pe salile Luvrului; aceasta, binenteles, nu ma va mpiedica sa-mi ndeplinesc pas cu pas misiuneasi la nevoie sa-m i dau chiar viata, ca s-o duc la bun sfrsit; dar tin sa va spun din nou ca nu trebuie sa-mi fiti mai recunoscator de ceea ce facdoar pentru mine n aceasta a doua ntlnire a noastra, dect de ceea ceam facut pentru excelenta v oastra cu prilejul primei noastre intlniri. . Noi, englezii, spunem: "Mndru ca un scotian", murmuraBuckingham. . Si noi, francezii, spunem: "Mndru ca un gascon", raspunse d'Artagnan. Gasconii snt scotienii Frantei. D'Artagnan l saluta pe duce, gata de plecare. . Stai! Cum pleci asa? Pe unde? Cum? . Da, asa e! . Sa fiu al naibii! Francezii astia snt cu capul n nori! . Uitasem ca Anglia este o insula si ca snteti regele ei. . Du-te n port. ntreaba de bricul Sund, da-i capitanului scrisoareaasta; o sa te d uca ntr-un mic port, unde de buna seama nu te asteaptanimeni si unde nu trag la t arm dect corabii pescaresti. . Cum se numeste portul? .Saint-Valery; dar stai putin: ajuns acolo, vei intra ntr-un hanprapadit fara num e, nici firma, un fel de crciuma cu marinari; n-ai cumsa te nseli, caci nu mai e a ltul. . Dupa aceea? . Vei ntreba de hangiu si-i vei spune: Forward.

. Asta nseamna? . nainte: este parola. O sa-ti dea un cal gata nseuat si o sa-tiarate drumul pe un de s-o iei; pe urma, o sa mai dai de patru statii cucai de schimb. Daca vrei, la sa la fiecare adresa dumitale din Paris si cei patru cai te vor urma; pe doi dintre ei i stii si mi s-a parut ca-ipretuiesti ca un bun cunoscator: snt cei pe care i-am calarit mpreuna, poti sa te bizui pe mine. Ceilalti doi n-o sa fie mai prejos. Toti patru sntechip ati pentru razboi. Orict de mndru ai fi, sper ca nu te vei mpotrivisa primesti unul n dar si ca vei starui pe lnga tovarasii dumitale saprimeasca pe ceilalti trei; n u de altceva, dar ca sa va bateti cu noi. Scopul scuza mijloacele, cum spuneti voi, francezii, nu-i asa? . Da, milord, primesc, . raspunse d`Artagnan, . si daca vreadumnezeu, vom sti sa folosim darurile dumneavoastra. . Si acum, da-mi mna, tinere, poate ne vom ntlni n curnd pecmpul de lupta; pna atunc red ca ne despartim ca doi buni prieteni, nu-i asa? . Da, milord, dar cu speranta ca vom fi n curnd dusmani. . Fii linistit, ti-o fagaduiesc. . Ma bizui pe cuvntul dumneavoastra, milord. D'Artagnan saluta pe duce si o porni ntr-un suflet spre port. n fata turnului Londrei gasi vasul amintit, dadu scrisoarea capitanului, care o viza la comandantul portului; si pe data parasi portul. Cincizeci de vase cu pnzele ntinse adastau gata de plecare. Cnd trecea pe lnga puntea unuia dintre ele, lui d'Artagnan i separu ca zareste pe femeia din Meung, careia gentilomul necunoscut ispusese Milady, si pe care el, d' Artagnan, o gasise att defermecatoare; dar din pricina curentului apelor si al vnt ului prielnic, corabia lui luneca att de repede, nct dupa cteva clipe o pierdu dinochi. A doua zi dimineata, catre ora noua, corabia ancora la Saint-Valery. Fara a pierde vreme, d'Artagnan se si ndrepta sprie hanul cupricina si-l recunosc u dupa larma dinauntru; se vorbea de razboiul ntreAnglia si Franta ca despre ceva apropiat si nendoielnic; voiosi, marinarii se pusesera pe chef. D'Artagnan si croi drum prin nvalmaseala, se repezi spre hangiu sirosti cuvntul for ward. ndata hangiul i si facu semn sa-l urmeze, iesicu el printr-o usa care dadea n tr-o curte. l duse n grajd, unde asteptaun.cal gata nsauat, si-l ntreba daca mai ave a nevoie de ceva. . As vrea sa stiu pe ce drum s-o apuc, raspunse d'Artagnan. . Duceti-va de aici la Blangy si de la Blangy la Neufchtel. LaNeufchtel trageti la hanul ,,Grapa de aur", spuneti-i hangiului parola siveti gasi, ca aici, un cal gata nsauat. . Datorez ceva? ntreba d'Artagnan. . Totul e platit . raspunse hangiul . cu prisosinta. Mergeti cubine. Dumnezeu sa va calauzeasca!

. Amin! raspunse tnarul, plecnd n goana. Dupa patru ore, intra n Neufchtel. Urma pas cu pas instructiunile primite: la Neufchtel, ca si la Saint-Valery, gasi un cal gata nsauat care-l astepta; vru sa iapistoalele de la s aua de pe care cobora, ca sa le puna la saua pe carese suia; coburii acesteia av eau nsa pistoale de acelasi fel. . Adresa dumneavoastra de la Paris? . Palatul Garzii, compania des Essarts. . Bine, raspunse acesta. . Pe ce drum s-o iau? ntreba la rndul lui d'Artagnan. . Drumul spre Rouen; dar veti lasa orasul la dreaptadumneavoastra. n micul sat Ec ouis va veti opri. Acolo nu e dect unsingur han ,,La Scutul Frantei"'. Nu-l judec ati dupa nfatisare; n grajdveti gasi un cal la fel de bun ca si acesta. . Aceeasi parola? . Aceeasi. . Rami cu bine, hangiule. . Drum bun, domnul meu. Aveti nevoie de ceva? D'Artagnan facu semn din cap ca n-are nevoie de nimic si pornintr-un suflet mai d eparte. La Ecouis, aceeasi poveste: a gasit unhangiu tot att de ndatoritor, un cal proaspat si odihnit, a lasat adresacum facuse si pna atunci si a pornit tot n goa na spre Pontoise. Aici, schimba pentru cea din urma oara calul si la ora noua trecea n fugamare pe poarta palatului domnului de Trville. Facuse aproape saizeci de leghe n douasprezece ore. Domnul de Trville l primi parca l-ar mai fi vazut chiar n dimineataaceea; totusi, i strnse mna ceva mai tare ca de obicei, aducndu-i la cunostinta ca la Luvru era de garda compania domnului des Essarts sica se putea duce si el sa-si faca datoria. Capitolul XXII BALETUL MERLAISON A doua zi, nicipali o sa danseze favorit al n tot Parisul nu se vorbea dect de serbarea pe caredomnii consilieri mu dadeau n cinstea regelui si a reginei si lacare maiestatile lor aveau vestitul balet Merlaison, dansul regelui.

ntr-adevar, de opt zile se faceau la primaria din Paris tot felul depregatiri pen tru aceasta seara de gala. Dulgherul orasului naltaseestrade, unde aveau sa ia lo c doamnele poftite; bacanul orasuluimpodobise salile cu doua sute de faclii de ce ara alba, risipanemaipomenita pe acele vremuri; n sfrsit, douazeci de vioristiprim isera cuvenita nstiintare cum ca plata ce li se hotarse era ndoitulplatii obisnuite , deoarece, spun nsemnarile de atunci, ei trebuiau sa

cnte toata noaptea. La ora zece dimineata, domnul de La Coste, ofiterul stegar algarzilor regale, ur mat de doi ofiteri si de mai multi arcasi ai corpului degarda, veni sa-i ceara g refierului orasului, un anume Clement, cheileportilor si ale usilor de la toate n caperile din palatul primariei. Cheilei-au fost predate numaidect; de fiecare atrn a o fituica pentru a i seputea da de rost, si din clipa aceea, de La Coste si lua asupra sa pazatuturor portilor si a tuturor cailor de trecere. La ora unsprezece, sosi Duhallier, capitanul garzii, aducnd cu elcincizeci de arc asi care se si mpartira n cuprinsul cladirii, pe la usileornduite de cu vreme. La trei dupa-amiaza sosira doua companii de garda, una franceza, alta elvetiana. Compania franceza era alcatuita jumatate din ostasiidomnului Duh allier, jumatate din ai domnului des Essarts. La sase seara, oaspetii ncepura sa se perinde. Pe masura cesoseau, erau poftiti n sala cea mare, pe estradele ridicate n cinstealor. La ora noua sosi sotia primului presedinte: fiind cea mai de vazadoamna a serbar ii, dupa regina, ea a fost primita de mai marii orasuluisi poftita n loja din fat a lojei reginei. La ora zece dimineata, n sala cea mica dinspre biserica SfntuluiIon, se pregati gu starea de dulceti pentru rege, n fata bufetului deargint al primariei, pazit de p atru arcasi. La miezul noptii se auzira strigate puternice si vii urale: era regelecare se ndr epta de la Luvru spre primarie, pe strazile luminate culampioane colorate.

De ndata, domnii sfetnici ai primariei, mbracati n robele lor depostav, mpreuna cu s ase lefegii ce le deschideau drumul, tinndfiecare n mna o torta, iesira ntru ntmpinar a regelui pe treptelepalatului, unde starostele negustorilor i ura bun venit. Mai estatea saraspunse cerndu-si iertare de marea ntrziere si aruncnd vina asupracardina lului, care-l retinuse pna la orele unsprezece, pentru a pune lacale treburi obst esti. Maiestatea sa, n vesmnt de gala, era nsotit de alteta sa regala, fratele mai tnar, de contele de Soissons, de Cavalerul de Malta, staretul mnstirilor, de ducele de Long-Tieville, de ducele d'Elbeuf, decontele d'H arcourt, de contele de La Roche-Guyon, de domnul deLiancourt, de domnul de Barad as, de contele de Cramail si de cavalerul de Souveray. Fiecare baga de seama ca regele era abatut si ngndurat. O ncapere mica fusese pregatita pentru rege si alta pentru altetasa regala. n fiec are din aceste ncaperi se aflau costume de carnaval. Se luasera aceleasi masuri pentru regina si pentru sotia primuluipresedinte. Nob ilii si doamnele din suita maiestatii lor urmau sa sembrace doi cte doi n camerele de asemenea pregatite n acest scop. nainte de a intra n camera sa, regele ceru sa fie ncunosiintat

ndata ce va sosi cardinalul. O jumatate de ora dupa sosirea regelui, izbucnira noi urale carevesteau sosirea reginei; asa cum facusera si la sosirea suveranului, sfetnicii primariei, mpreuna cu lefegiii ce le deschideau drumul, iesiran ntmpinarea prea-maritei lor musafire. Regina intra n sala; toti si dadura seama ca, la fel ca si regele, eraabatuta si m ai ales obosita. n clipa cnd intra, perdeaua unei mici tribune, care pna atunciramasese coborta, se d adu la o parte, lasnd sa se iveasca fatagalbejita a cardinalului, mbracat n straie de cavaler spaniol. Ochii saise pironira pe ai reginei si un rnjet de o nespusa b ucurie i flutura pebuze: regina nu purta faimoasele diamante. Suverana ramase ctava vreme locului, pentru a primi nchinarea debun sosit a domnil or sfetnici si pentru a raspunde la salutul doamnelor. Dintr-o data, regele si cardinalul se ivira n pragul uneia din usilesalii. n vreme ce eminenta sa i vorbea pe soptite, Ludovic al XlII-leaera pamntiu la fata. Fara masca si cu panglicile hainei abia nnodate, suveranul si facudrum printre mul time si apropiindu-se de regina, o ntreba cu voceaschimbata: . Doamna, pentru ce nu v-ati pus eghiletii n diamante, cnd stiatica mi-ar fi facut o deosebita placere sa-i vad? Regina si roti privirea mprejur si zari n spatele ei pe Richelieucare zmbea cu un zmb et dracesc. . Sire, . raspunse regina tulburata, . nu i-am pus, fiindca m-amtemut sa nu-i pr apadesc n mijlocul acestei nvalmaseli. . Foarte rau, doamna, daca v-am facut acest dar era tocmai ca sa va gatiti. Va spun nca o data, ati facut foarte rau. Glasul regelui tremura de mnie. Toti priveau si ascultau mirati, farasa nteleaga c eea ce se petrece. . Sire, . adauga regina, . pot trimite sa mi-i aduca de la Luvru siastfel dorint a maiestatii voastre va fi mplinita. . Trimiteti, doamna, trimiteti, si ct mai curnd; peste un ceasncepe baletul. Regina se nclina n semn de supunere si urma doamnele care trebuiau s-o duca n camera ei. La rndul sau, regele se ndrepta nspre ai lui. n sala se strnise pentru o clipa, freamat si nedumerire.

Era batator la ochi ca se petrecuse ceva ntre rege si regina. Daramndoi vorbisera att de ncet, nct, din respect, fiecare sendepartase cu ctiva pasi si nimeni nu putuse auzi nimic. Viorilerasunau ct puteau de tare, dar lumea nu le lua n seama. Cel care se ivi nti a fost regele, n vesmnt de vnatoare de oneasemuita frumusete; alt eta sa si ceilalti nobili erau mbracati la fel ca el. Vesmntul acesta i sedea suveranului mai bine ca oricare altul si astfel mbracat, parea, ntr-adevar, ntiul gentilom al regatului sau.

Cardinalul se apropie de rege si-i dadu o cutie. Regele o deschise sigasi nauntru doua din podoabele n diamante. . Ce nseamna asta? l ntreba pe cardinal. . Nimic, . raspunse cardinalul, . dar daca regina poarta eghiletii, lucru de care ma ndoiesc, numarati-i, sire, si daca nu snt dect zece, ntrebati pe maiestatea sa cine a putut sa-i fure cei doi care snt aici. Regele l privi pe cardinal, parc-ar fi vrut sa-l ntrebe ceva, darn-apuca sa deschi da gura: un strigat de admiratie izbucni din toatepiepturile. Daca regele parea a fi cel dinti gentilom al regatului, reginaera, fara ndoiala, cea mai frumoasa fe meie din Franta. E drept ca si straiele vnatoresti i veneau de minune: purta opalarie de fetru cu p ene albastre, o jacheta de catifea de culoareamargaritarului, prinsa cu catarame n diamante si o fusta de atlasalbastru, brodata toata cu fir de argint. Pe umaru l stng i straluceaugiuvaerele prinse ntr-un nod de panglica tot albastra. Regele tresari de bucurie si cardinalul de necaz: cum erau nsadeparte de regina, nu puteau numara eghiletii; regina i avea; eraunsa numai zece, sau i avea pe toti d oisprezece? Tocmai atunci, viorile dadura semnalul nceperii baletului. Maiestatea sa se ndrepta spre doamna presedinta cu care trebuia sadanseze, iar al teta sa, spre regina. Fiecare si lua locul si baletulncepu. Regele dansa fata n fata cu regina si de cte ori trecea pe lnga ea, sorbea din ochi giuvaerele pe care nsa nu le putea numara. O sudoarerece acoperea fruntea cardinalului. Baletul tinu un ceas, avea saisprezece intrari. Cnd se sfrsi, n mijlocul aplauzelor ntregii sali, fiecare si dusedoamna, cu care dans ase, la locul ei; dar folosindu-se de ngaduinta dea-si parasi doamna acolo unde e ra, regele se ndrepta repede spreregina. . Va multumesc, doamna, . i spuse, . pentru bunavointa pecare ati aratat-o dorint elor mele; dar cred ca va lipsesc doi ciucuri siiata-i, vi i-am adus. Spunnd aceste cuvinte, i ntinse reginei cele doua giuvaiere pecare i le daduse card inalul. . Cum sire, . se minuna regina, parnd grozav de uimita, . mimai daruiti doi? Dar a tunci voi avea paisprezece. Regele numara: cei doisprezece eghileti erau ntr-adevar pe umarul augustei sale sotii. l cheama atunci pe cardinal si-l ntreba raspicat: . Ce nseamna asta, domnule cardinal? . Asta nseamna, sire, . raspunse cardinalul, . ca doream camaiestatea sa sa prime asca cele doua giuvaere si, nendraznind sa i leofer chiar eu, m-am folosit de ace st mijloc. . Si snt cu att mai recunoscator eminentei voastre, . raspunseAna de Austria cu un surs care dovedea ca nu se nseala asupra acelei

iscusite marinimii, . cu ct snt ncredintata ca cei doi eghileti va costatot att de s cump ct l-au costat pe maiestatea sa ceilalti doisprezece. Salutnd apoi pe rege si pe cardinal, regina se ndrepta din nou sprecamera unde se m bracase si unde trebuia sa-si dezbrace vesmintele vnatoresti. Grija scriitoriceasca ce am fost siliti sa avem pentru maritele fetedin cuprinsu l acestui capitol, ne-a ndepartat o clipa de tnarul caruiaAna de Austria i datora i zbnda ei nemaipomenita asupra cardinaluluisi care, buimac, neluat n seama, pierdut n gloata bulucita la una dinusi, privea aceasta scena pe care numai patru fiinte puteau s-opriceapa: regele, regina, cardinalul si el. Regina intrase tocmai n camera ei si d'Artagnan se pregatea saplece cnd simti ca c ineva l atinge usor pe umr; se ntoarse si vazu peo tnara femeie care-i facea semn so urmeze. Avea fata acoperita cu omasca de catifea neagra, dar n pofida acestei m asuri de prevedere, care de altminteri fusese luata mai mult mpotriva altora dect a lui, d'Artagnan recunoscu numaidect pe obisnuita lui calauza, zglobia siisteata doamna Bonacieux. n ajun abia se vazusera la paznicul Germain, unde el o chemase. Tnara femeie fusese att de grabita sa vesteasca reginei norocoasantoarcere a trimis ului ei, nct cei doi ndragostiti abia avuseseravreme sa schimbe cteva cuvinte. D'Art agnan o urma deci pe doamnaBonacieux, mnat de un ndoit simtamnt de dragoste si curi ozitate. Pedrum, cu ct salile erau mai pustii, cu att d'Artagnan voia s-o opreasca , s-o traga spre el, s-o admire, fie doar cteva clipe; dar, neastmparataca o pasaric a, ea i scapa mereu din mini; de cte ori ncerca savorbeasca, degetul ei, pus pe buze n semn de mica porunca plina defarmec, i amintea ca se gasea n voia unei puteri ca reia trebuia sa i sesupuna orbeste si care nu-i ngaduia nici cea mai nevinovatampo trivire. n sfrsit, dupa un minut sau doua de cotituri si derascotituri, doamna Bon acieux deschise o usa si-l baga ntr-o micancapere ntunecata. Acolo i facu din nou se mn sa taca, si deschiznd adoua usa ascunsa sub perdele, prin ale caror falduri st rabatu deodata olumina vie, se facu nevazuta. D'Artagnan ramase o clipa ncremenit, ntrebndu-se unde era; darn curnd raza de lumina care se strecura din camera alaturata, aerul cald si parfumat din jurul lui, vorbirea curtenitoare si aleasa a doua sautrei f emei, cuvntul "maiestate" rostit de mai multe ori, i aratara lamurit ca se afla ntr-o ncapere nvecinata cu camera reginei. Tnarul statu n ntuneric si astepta. Regina era voioasa si fericita, ceea ce parea sa strneasca uimire njurul ei, caci, dimpotriva, toti erau deprinsi s-o vada aproape mereungndurata. Regina punea acea sta voiosie pe seama frumusetiiserbarii si a bucuriei ce i-o facuse baletul, si cum nu e ngaduit sa contrazici o regina, fie ca zmbeste, fie ca plnge, se ntreceau care mai decare sa aduca laude curteniei sfetnicilor municipali ai orasului Paris.

Desi n-o cunostea pe regina, d'Artagnan deosebi numaidect voceaei de celelalte vo ci, n primul rnd dupa usorul accent strain, apoi dupaacel timbru de atotputernicie ce rasuna n chip firesc din toatecuvintele suveranilor. O auzea apropiindu-se si ndepartndu-se de usadeschisa si zari de doua sau chiar de trei ori umbra unui tru p oprindlumina. n sfrsit, un brat marmorean, fara seaman ca linie si albeata, aparudeodata printre falduri: d'Artagnan ntelese ca era rasplata lui; searunca n genunchi, apuca mna ca re i se ntindea si si lipi respectuosbuzele; mna se trase apoi usor, lasnd sa cada nt r-a lui un obiect; eraun inel; aproape n aceeasi clipa, usa se nchise si d'Artagna n ramasen cea mai cumplita bezna. si puse inelul n deget si astepta din nou; era vadit ca trebuia samai urmeze ceva. Dupa rasplata credintei trebuia sa vina si rasplatadragostei lui. Dealtminteri, baletul se sfrsise, dar petrecerea abiancepea; ospatul era hotart pentru ora trei si orologiul bisericii SfntuluiIon batuse de ctava vreme doua si trei sferturi. hr-adevar, n camera vecina zumzetul glasurilor scadea ncet-ncet, apoi se ndeparta; usa ncaperii unde era d'Artagnan se deschise iarasisi doamna Bon acieux intra grabita. . n sfrsit, dumneata! izbucni d'Artagnan. . Sst! . facu tnara femeie, punndu-si degetul pe buzele lui, . taci si pleaca pe unde ai venit. . Dar unde si cnd pot sa te vad? o ntreba d'Artagnan. . Un ravas pe care-l vei gasi acasa ti va raspunde. Hai pleaca! Pleaca! Spunnd aceste cuvinte, doamna Bonacieux deschise usa dinspresala si-l mpinse pe d' Artagnan afara. El se supuse ca un copil, fara nici o mpotrivire si fara sa ncerce acrcni, dovada v ie ca era ndragostit de-a binelea. Capitolul XXIII NTLNIREA D'Artagnan se ntoarse acasa ntr-un suflet si cu toate ca era maitrziu de trei dimin eata si ca trebuise sa strabata cele mai deocheate mahalale ale Parisului, nu i se ntmpla nimic neplacut. Se stie doar cabetivii si nd ragostitii au un Dumnezeu al lor. Gasi usa gangului ntredeschisa. Urca scara si batu usurel si ntr-unchip anumit, as a ca sa nteleaga valetul Planchet, pe care-l trimiseseacasa de la primarie cu dou a ceasuri mai devreme, cu porunca sa-lastepte, veni sa-i deschida. . A adus cineva vreo scrisoare pentru mine? ntreba repeded'Artagnan.

. N-a adus nimeni nici o scrisoare, domnule, . punse Planchet, . dar e una care a venit singura. . Ce vrei sa spui, nataraule? . Vreau sa spun ca, ajuns acasa, cu toate ca aveam n buzunarcheia locuintei si ca nu m-am despartit deloc de cheia asta, am gasit oscrisoare pe nvelitoarea verde de pe masa din cameradumneavoastra. . Si unde-i scrisoarea? . Am lasat-o acolo unde era, domnule, Nu-i lucru curat cu scrisorile astea care intra asa, n casa oamenilor. Daca fereastra ar fi fost deschisa sau macar crapata, treaca-mearga; dar de unde, totul eraferecat. Bagati bine de seama, domnule, sa nu fie la mijloc niscaifarmece. n vremea asta, tnarul alerga n camera lai si deschidea scrisoarea: era de la doamna Bonacieux si avea urmatorul cuprins: "Cineva doreste sa-ti aduca viile sale multumiri si ale altcuiva. Fii diseara la zece la Saint-Cloud, n fata casei de lnga coltul locuinteidomnului d'Es tres. C. B." Pe cinci citea aceste rnduri, d'Artagnan simtea inima crescndu-i sistrngndu-i-se tot odata prada acelor dulci zvcniri care chinuiesc, dar sialinta dorul ndragostitilor . Era ntiul ravas pe care-l primea, era ntia ntlnire ce i se dadea. Inima lui, ca mbatata de fericire, parea ca-si pierde suflarea n pragulacelui rai pamntesc, cu numele iubire. . Spuneti, domnule, . ncepu Planchet, cu ochii la stapnul careschimba fete-fete, . spuneti va rog: nu-i asa c-am avut dreptate, si canu-i lucru curat? . Te nseli, Planchet, . raspunse d'Artagnan, . si ca dovada, uitetine un taler si bea n sanatatea mea. . Multumesc pentru darul pe care mi-l faceti si va fagaduiesc sa nuva ies din vo rba; dar, eu tot stiu una si buna: scrisorile care intra asa, ntr-o casa ferecata... . Cad din cer, prietene, cad din cer. . Va sa zica, domnul e multumit? ntreba Planchet. . Dragul meu Planchet, snt cel mai fericit om din lume. . Pot sa trag si eu folos din fericirea asta, si sa ma duc la culcare? . Bine, du-te. . Cerul sa va harazeasca toate bucuriile, dar eu tot zic ca scrisoarea... Planchet se ndeparta, clatinnd din cap a ndoiala, caci darulstapnului nu izbutise sa i-o spulbere cu totul. Ramas singur, d'Artagnan mai citi si rasciti ravasul; dupa aceeasaruta iarasi si iarasi, de douazeci de ori, slovele scrise de mna

frumoasei lui iubite. n sfrsit se culca, adormi si visa cele mai minunate vise. La sapte dimineata, se destepta din somn si-l chema pe Planchet, care la a doua chemare deschise usa, cu fata ravasita nca de nelinistea din ajun. . Planchet, . ncepu d'Artagnan, . s-ar putea sa lipsesc toataziua de acasa; esti liber pna diseara la sapte, dar la sapte sa fii gatade drum, cu doi cai. . Asta mai lipsea, . mormai Planchet, . te pomenesti ca iar negaurim pielea n vre o cteva locuri. . Ia-ti flinta si pistoalele. . Ce spuneam eu? izbucni Planchet. Eram sigur: afurisita aia descrisoare! . Linisteste-te, neroduie, e vorba de o plimbare de placere. . Da, ca si calatoriile de placere de deunazi, cnd ploua cu gloantesi rasareau ca pcane la tot pasul. . De altfel, daca va e teama, domnule Planchet, . urma d'Artagnan, . ma voi duce si fara dumneavoastra; mai bine singur ladrum dect cu u n tovaras care drdie de frica. . Domnul ma jigneste, . raspunse el, . credeam ca totusi m-avazut la treaba. . Da, dar mi ziceam ca poate ti-ai cheltuit tot curajul dintr-o data. . O sa vedeti ca la nevoie mai am nca; dar, rogu-va, nu ma punetisa-l irosesc dac a vreti sa-mi mai ramie multa vreme. . Dar pentru asta seara crezi ca mai ai? . Asa sper. . Bine! Atunci ma bizui pe tine. . La ora hotarta voi fi gata de plecare; credeam nsa ca domnul nuare dect un singur cal n grajdul garzii. . Se poate ca n clipa de fata sa nu fie dect unul singur, dardiseara vor fi patru. . S-ar zice ca scopul calatoriei noastre a fost sa aducem cai. . ntocmai, ncuviinta d'Artagnan. Si dndu-i lui Planchet cele din urma ndrumari, pleca. Domnul Bonacieux se afla n pragul usii. Gndul lui d'Artagnan fusese sa treaca mai departe, fara sa-i vorbeasca vrednicului negustorde marunti suri; dar acesta l saluta att de blajin si de dulceag, nctchiriasul, de voie, de nev oie, nu numai ca-i raspunse la fel, dar si intran vorba cu el. Apoi, cum sa nu arati o bruma de bunavointa sotului unei femeicare ti-a dat chia r n aceeasi seara ntlnire la Saint-Cloud, n fata pavilionului domnului d'Estres? D'Artagnan se apropie de el cu aerulcel mai blaji n de care putea fi n stare. Convorbirea se opri fireste, asupra ntemnitarii bietului negustor. Domnul Bonacieux, care nu banuia ca d'Artagnan stie tot ce vorbise elcu necunosc utul din Meung, istorisi tnarului chirias cum l prigonea

capcaunul acela de Laffemas, pe care-l numi tot timpul calaulcardinalului si se n tinse cu amanunte asupra Bastiliei, asuprazavoarelor, asupra zabrelelor, asupra beciurilor cu rasuflatori agratiilor, si a uneltelor de schingiuire. D'Artagnan l asculta cu o bunavointa fara seaman, apoi cndBonacieux sfrsi de povest it, ntreba si el la urma: . Dar pe doamna Bonacieux stii cine a rapit-o? Tin-minte ca tocmaiacestei ntmplari neplacute datorez fericirea de a te cunoaste. . Dar de unde! raspunse domnul Bonacieux, s-au ferit sa scapeceva, iar sotia mea s-a jurat pe toti Dumnezei ca nu stie nici ea. Dardumneata, . urma el, cu cel m ai nevinovat glas, . ia spune, ce-ai maifacut zilele astea? Nu te-am mai zarit n ici pe dumneata, nici pe prietenii dumitale, si nu cred ca praful care ti-l scutura ieri de pe cizmePlanchet l-ai s trns pe caldarmul Parisului? . Asa si e, scumpe domnule Bonacieux, am facut mpreuna cuprietenii mei o calatori e, dar nu grozava. . Departe? . Nu. nu prea departe; la vreo patruzeci de leghe de aici; l-amnsotit pe domnul A thos la bai, la Forges, unde ceilalti au si ramas. . Iar dumneata a trebuit sa te ntorci, nu-i asa? urma domnul Bonacieux, cu o cautatura din cele mai sirete. Unui baiat frumos ca dumneata, iubita nu-i da ragazuri prea lungi; eram asteptati cunerabdare la Pari s, asa e? . Chiar asa, pe legea mea, . ncuviinta rznd tnarul . si-timarturisesc cu att mai mult cu ct vad ca nu ti se poate ascunde nimic: da, eram asteptat, ba nca cu ce nerabdare! Un nor usurel luneca peste fruntea lui Bonacieux, dar att de usurel, nct d'Artagnan nici nu-l baga de seama. . Si vom fi rasplatiti pentru graba noastra! urma negustorul demaruntisuri, cu u n tremur n glas, pe care d'Artagnan nu-l lua nseama, dupa cum nu luase n seama nici norul usurel care cu o clipamai devreme ntunecase fata cinstitului barbat. . Vrei sa ma tragi de limba! zise rznd d'Artagnan. . Nu, ce-ti spun e doar ca sa stiu daca diseara o sa te ntorci acasatrziu. . Si pentru ce aceasta ntrebare, scumpa gazda? . staruid'Artagnan, . ai de gnd oar e sa m-astepti? . Nu, dar de cnd cu arestarea si de cnd cu tlharia aceea la mine, ma sperii de cte ori aud ca se deschide o usa, mai cu seama noaptea. Ce vrei! Eu nu snt ostas. . Stii ceva? Nu te speria daca ma ntorc la unu, la doua sau chiar latrei dimineat a; si daca nu ma ntorc deloc, nici atunci sa nu te sperii. De data asta, Bonacieux pali att de tare, nct n-at mai fi fost cuputinta ca d'Artag nan sa nu-i bage de seama tulburarea, si-l ntreba ce are. . Nimic, . raspunse el, . nimic. Dar de cnd s-au abatut

nenorocirile pe capul meu, ma apuca un fel de slabiciuni si acum amsimtit un fio r prin tot corpul. Dar ce sa te gndesti la asta, dumneata, care n-ai alta treaba dect sa-ti vezi de fericire.

. Atunci sa stii ca am treaba multa, fiindca snt fericit. . Stai putin; mai asteapta, ai spus ca e pe diseara. . O sa vina ea si seara asta! Multumesc lui dumnezeu! Poate c-o astepti si dumneata la fel de nerabdator ca si mine; poate ca n searaasta doamna Bonacieux o sa vina si ea, pe acasa. . Doamna Bonacieux nu e libera asta-seara . lamuri ncruntat sotul, . ramne la Luvru sa-si vada de treburi. . Cu att mai rau pentru dumneata, dragul meu, cu att mai rau; cnd eu snt fericit, asa vrea sa fie si ceilalti, dar pare-mi-se, asta nu prea se poate. Si tnarul se ndeparta, rznd n hohote de gluma pe care credea canumai el putea s-o nte eaga. . Petrecere frumoasa! i ura Bonacieux cu glas ca iesit dinmormnt. D'Artagnan era prea departe nca ca sa-l mai poata auzi si chiar del-ar fi auzit, n starea sa sufleteasca nici nu l-ar fi luat n seama. Se ndrepta spre palatul domnului de Trville. Vizita pe care i-ofacute n ajun fusese , dupa cum ne amintim cu totii, foarte scurta sifara prea multe lamuriri. l gasi pe domnul de Trville n al noulea cer. Regele si reginafusesera ncntatori cu el la serbare. E drept, cardinalul aratase nschimb cum nu se poate mai prost. La or a unu dupa miezul noptiiparasise balul sub cuvnt ca nu se simte bine. Ct priveste pemaiestatile lor, nu se ntorsesera la Luvru dect la sase dimineata. . Acum, . rosti domnul de Trville cobornd vocea si cercetnd cu privirea toate ungherele ncaperii pentru a vedea daca ntr-adevar erausinguri, . ac um sa vorbim despre dumneata, tinere prietene; caci nuncape ndoiala ca fericita du mitale ntoarcere nu-i straina nici debucuria regelui, nici de triumful reginei si nici de umilirea eminenteisale. Sa stii ca de aci nainte trebuie sa te tii bine.

. De ce m-as putea teme, . raspunse d'Artagnan, . cta vremevoi avea fericirea sa ma bucur de bunavointa maiestatilor lor? . De toate, crede-ma. Cardinalul nu e omul care sa uite ca a fost tras pe sfoara pna nu se rafuieste cu poznasul; si dupa cum banuiesc, poznasul pare a fi un oarecare gascon, pe care-l cam cunoastem noi. . Credeti oare ca eminenta sa stie ca dumneavoastra tot ce s-a ntmplat si ca eu am fost la Londra? . Drace! Ai fost la Londra! De la Londra ai adus diamantul asta frumos care straluceste pe degetul dumitale? Ia seama, dragul meud'Artagnan, dar ul pe care ti-l face un dusman nu miroase a bine. Mi separe ca n privinta asta e si o zicala latineasca... Stai putin... . Da, fara ndoiala, . ngna d'Artagnan, care nu fusese niciodatan stare sa-si vre n ca cea mai elementara regula de gramatica latina

si care, cu nestiinta lui, si scosese din minti profesorul, . da, farandoiala, tre buie sa fie asa ceva pe undeva. . Vezi bine ca e, . starui domnul de Trville, . care se pricepea sin ale literatur ii, . deunazi mi-l cita domnul de Besserade... asteaptaputin... ah! da... mi-adu c aminte: ...Timeo Danaos et dona ferentes. Ceea ce nseamna: "Fereste-te de dusmanul care-ti face daruri''. . Diamantul acesta, domnule, nu-l am de la un dusman, . raspunse d'Artagnan, . mi l-a daruit regina. . Regina!Oh! Oh! facu domnul de Trville. ntr-adevar, e ungiuvaer regal care face c a nimic o mie de pistoli. Prin cine ti l-a trimisregina? . Mi l-a dat chiar ea. . Unde? . n cabinetul de lnga camera, unde si-a schimbat rochia la bal. . Cum asta? . Cnd mi-a ntins mna sa i-o sarut. . Ai sarutat mna reginei! se minuna domnul de Trville, cu ochii lad'Artagnan. . Maiestatea sa a binevoit sa-mi ngaduie aceasta neasemuitacinste. . n fata unor martori? Nesocotita! De trei ori nesocotita! . Nu, domnule, fiti linistit, nimeni n-a vazut-o, adauga d'Artagnan. Si povesti domnului de Trville cum se petrecusera lucrurile. . Oh! Femeile! Femeile! striga batrnul ostas, cum o sa se lase elede visarile lor romantice?! Tot ce aduce a taina le ncnta. Asadar, i-ai vazut doar bratul, atta tot; daca ai ntlni-o nsa pe regina, n-airecunoaste-o si daca ea te-ar ntlni n-ar sti nici ea cine esti! . Nu, dar datorita acestui diamant... starui tnarul. . Asculta, . i curma vorba domnul de Trville, . vrei sa-ti dau eu un sfat, un sfat ntelept, un sfat prietenesc? . M-ati ndatora mult, domnule, raspunse d'Artagnan. . Iata: du-te la cel dinti bijutier ce-ti iese n cale si vinde-idiamantul pe orice pret o vrea; orict ar fi de camatar, tot o sa-ti deaopt sute de pistoli. Pistoli i n-au miros, tinere, pe cta vreme inelul astaare, si nca unul ngrozitor, care-l po ate trada pe cine-l poarta. . Sa vnd inelul acesta? Un inel de la regina mea! Niciodata! sempotrivi d'Artagnan . . Atunci ntoarce piatra cu fata nauntru, smintitule, caci oricinestie ca un gascon nu gaseste giuvaere din astea n scrinul maica-si. . Credeti, asadar, ca ma paste vreo primejdie? ntreba d'Artagnan. . Vreau sa spun, tinere, ca cel care doarme pe o mna cu fitilulaprins, trebuie sa se socoteasca la adapost fata de dumneata. . Drace! . mormai d'Artagnan. pe care tonul hotart al domnuluide Trville ncepea sal nelinisteasca, . Drace! Si ce-i de facut? . Sa fii cu ochii n patru, mereu si nainte de toate. Cardinalul are

cumplita tinere de minte si mna cu gheare; ia seama sa nu-ti joacecine stie ce re nghi pacatos. . Dar cum? . De unde sa stiu eu cum? Are la ndemna lui toate vicleniile Satanei! Cel mai nensemnat lucru ce ti se poate ntmpla e sa te ridice. . Cum! va ndrazni cineva sa aresteze pe un om n slujbamajestatii sale? . Ei as! ai vazut cum s-au sinchisit de Athos; n orice caz, tinere, asculta pe un om care de treizeci de ani e la curte: daca te culci pe oureche si te crezi la adapost, atunci esti pierdut. Ba dimpotriva, . si sama asculti pe m ine . trebuie sa vezi pretutindeni numai dusmani. Daca cineva ti cauta glceava, fereste-te de el ca de foc, chiar de-ar fiun copil d e zece ani; daca te ataca ziua sau noaptea, ia-o la sanatoasafara nici o rusine; daca treci pe un pod ncearca nti scndurile, nucumva sa-ti fuga una de sub picioare; daca treci prin fata unei casecare se cladeste, uita-te n sus sa nu-ti cada o ca ramida n cap; daca tentorci acasa trziu, pune-l pe valet sa te urmeze si valetul sa fienarmat, binenteles daca ai ncredere n el; fereste-te de oricine: de prietenii dumitale, de fratele dumitale, de iubita dumitale, si mai cuseama de i ubita dumitale. D'Artagnan rosi. . De iubita mea, spuse si el mecanic; si de ce de ea mai curnddect de altcineva? . Fiindca iubita e unul din mijloacele care-i plac ndeosebicardinalului; n-are al tul att de la ndemna; o femeie te vinde pentruzece pistoli si ca dovada, Dalila. Cu nosti Sfnta scriptura, nu-i asa? D'Artagnan se gndi la ntlnirea pe care o avea chiar n seara aceacu doamna Bonacieux, dar, s-o spunem spre lauda eroului nostru, parerea proasta a domnului de Trville asupra femeilor nu trezi niciumbra de banui ala cu privire la frumoasa lui gazda. . Dar pentru ca veni vorba, urma domnul de Trville, ce s-antmplat cu cei trei tovar asi ai dumitale? . Tocmai voiam sa va ntreb, daca n-ati primit nici o stire de la ei? . Nici una, domnule. . I-am lasat pe toti n drum. Pe Porthos, la Chantilly, cu un duel nspinare; pe Ara mis la Crvecoeur, cu un glonte n umar si pe Athos laAmiens , nvinuit ca masluieste bani. . Ia te uita! se mira domnul de Trville; dar dumneata cum de ai scapat? . Ca prin minune, domnule, dar trebuie s-o spun, cu o lovitura despada n piept si tintuind la rndul meu pe contele de Wardes. nmarginea drumului spre Calais, ca pe un biet fluturas. . Asta mai lipsea! De Wardes, omul cardinalului, varul luiRochefort; stai, draga prietene, uite ce-mi trece prin minte. . Spuneti domnule. . n locul dumitale as face altceva.

. Ce anume? . n vreme ce emineta sa ar pune sa ma caute la Paris, eu as luafrumusel drumul sp re Picardia, fara sa stie nimeni si m-as duce sa vadce e cu prietenii mei. La dr acu! Li se cuvine si lor atta atentie dinpartea dumitale! . Sfatul e bun, domnule, si voi pleca chiar mine. . Mine? De ce nu asta-seara? . Asta-seara trebuie sa fiu la Paris pentru o chestiune faraamnare. . Ah! tinere! tinere! vreo draguta, nu-i asa? Fii cu ochii n patru, euti-o spun m ereu: numai femeia ne-a pierdut pe toti, cti sntem si tot ea o sa ne piarda pe toti cti vom mai fi si de aci nainte. Asculta-ma pemine; pleaca diseara. . Cu neputinta, domnule. . Ti-ai dat cuvntul? . Da, domnule. . Atunci se schimba; dar fagaduieste-mi ca daca n noaptea astascapi cu viata, vei pleca mine. . Va fagaduiesc. . Ai nevoie de bani? . Mai am nca cincizeci de pistoli. Nadajduiesc sa-mi ajunga. . Dar tovarasii dumitale? . Nu cred sa duca lipsa. Cnd am plecat din Paris, aveam fiecare lanoi cte saptezec i si cinci de pistoli. . O sa te mai vad nainte de plecare? . Nu cred, domnule; afara doar daca s-ar ntmpla ceva nou. . Atunci, calatorie buna! . Multumesc, domnule. Si d'Artagnan si lua ramas bun de la domnul de Trville, miscatmai mult ca oricnd de grija-i cu adevarat parinteasca pentrumuschetarii lui. Trecu rnd pe rnd pe la Athos, pe la Porthos si Aramis. Nici unul dinei nu se ntorse se. Nu-i gasi nici pe valetii lor. Nimeni nu primise nici ostire nici de la unii , nici de la ceilalti. Ar fi ntrebat de ei pe iubitele lor, dar n-o cunostea nici pe a luiPorthos, nici pe a lui Aramis, ct priveste pe Athos, el n-avea nici una. Trecnd prin fata palatului garzii, d'Artagnan arunca o privire ngrajd; trei din ce i patru cai se si aflau acolo. Neputndu-si crede ochilor, Planchet tocmai i tesala si abia sfrsise cu doi din ei. . Ah! domnule, se repezi Planchet, zarindu-l pe d'Artagnan. Cebucuros snt ca va v ad! . Si de ce, Planchet? ntreba tnarul. . Aveti oare ncredere n gazda noastra, domnul Bonacieux? . Eu? Ctusi de putin. . Vai, domnule, ce bine faceti! . Dar ce-ti vine sa ma ntrebi?

. Pai n vreme ce vorbeati cu el, eu va priveam pe amndoi, fara saaud ce spuneti; d omnule, stiti ca s-a schimbat la fata de doua trei ori? . Ei, as? . Domnul n-o fi bagat de seama, cu gndul la scrisoarea pe care oprimise; dar eu, dimpotriva, cu ochii n patru tocmai din pricina scrisoriipicate din cer nu l-am s labit cu privirea si i-am urmarit toate miscarilefetei. . Si cum ti s-a parut? . Mutra de tradator. . Adevarat? . Mai mult; cum ati plecat si v-ati facut nevazut dupa coltul strazii, domnul Bonacieux si-a luat palaria, si dupa ce a ncuiat usa, glont si el, n partea cealalta. . ntr-adevar, ai dreptate, Planchet, toate astea mi dau si mie debanuit, dar linis teste-te, n-o sa-i platim chiria pna ce nu s-or lamuri toate. . Domnul glumeste, dar o sa vada el ca... . Ce poti sa faci, Planchet? N-avem ncontro, ce e scris, e scris! . Va sa zica, domnul nu renunta la plimbarea de asta-seara? . Dimpotriva, Planchet; cu ct mi-ar fi mai ciuda pe domnulBonacieux, cu att mai vrt os m-as duce la ntlnirea hotarta prinscrisoarea asta care te scie atta. . Atunci, daca asta e vrerea stapnului... . Vrere de neclintit, dragul meu; prin urmare, la noua asteapta-maaici, la palat , voi veni sa te iau. Vaznd ca nu e nici o nadejde sa-l faca sa-si schimbe gndul, Planchet ofta adnc si se apuca sa tesale si cel de al treilea cal. Iar d'Artagnan, care de fapt era un baiat ct se poate de prevazator, n loc sa se ntoarca acasa, se duse sa mannce la preotul gascon care, cnd cei patru prieteni fusesera la mare strmtoare, i poftise la ogustare cu ciocola ta. Capitolul XXIV CASA DIN GRADINA La noua d'Artagnan era la palatul garzii; l gasi pe Planchet, gatanarmat. Sosise s i al patrulea cal. Ca arme, Planchet si luase flinta siun pistol. D'Artagnan avea spada, si mai puse doua pistoale la bru si, sarindfiecare pe cte un cal, amndoi se ndepartara pe tacute. Era noapteadnca, asa ca nimeni nu i vazu iesin d. Planchet mergea cu zece pasin urma stapnului. D'Artagnan trecu cheiurile de-a curmezisul, iesi prin poartaConferintei si o apu ca pe ncntatorul drum ce duce la Saint-Cloud, care

pe vremea aceea era cu mult mai frumos dect este astazi. Cta vreme au mers prin oras, Planchet pastra respectuosdepartarea de cuviinta, da r cnd drumul ncepu sa fie pustiu, si din cen ce mai ntunecat, el se apropie ncetisor de d'Artagnan, astfel nctcnd intrara n padurea Boulogne se trezi n chipul cel mai fir esc dinlume, alaturi de stapn. ntr-adevar, de ce sa ascundem ca leganareacopacilor si jocul lumii n desisurile sumbre, i pricinuiau o vie neliniste. D'Artagnan baga de seama ca se petrecea ceva ciudat cu valetul lui. . Ei, domnule Planchet, . l ntreba el, . ce e cu dumneata? . Nu gasiti, domnule, ca padurile seamana cu bisericile? . Cum asta, Planchet? . Nici n paduri, nici n biserici nu ndraznesti sa vorbesti n gura mare. . Si de ce nu ndraznesti sa vorbesti n gura mare, Planchet? Nucumva ti-e teama? . Da, domnule, teama sa nu m-auda cineva. . Ti-i teama sa nu te auda cineva? Dar convorbirea noastra este ca dupa carte, draga Planchet, nimeni nu i-ar putea gasi nici un cusur. . Ah! domnule, . starui Planchet, marturisindu-si gndul lui decapetenie, . domnul asta Bonacieux are ceva ascuns n privire si cevaneplacut cnd si misca buzele. . Cine naiba te pune sa te gndesti la domnul Bonacieux? . Domnule, te gndesti la ce poti, nu la ce vrei. . Pentru ca esti un fricos, Planchet. . Domnule, sa nu amestecam prevederea cu frica; prevederea e ovirtute. . Si tu esti virtuos! Nu-i asa, Planchet? . Domnule, ce luceste acolo? Teava de flinta? Daca ne-am aplecaputin capul? . ntr-adevar, . murmura d'Artagnan, caruia i veneau n mintesfaturile domnului de Trv ille, . ntr-adevar, pna la sfrsit nerodul asta o sa bage frica si-n mine. Si si ndemna calul la trap. Planchet urma miscarea stapnului, parca ar fi fost umbra lui si se trezi mergnd n trap alaturi de el. . Oare toata noaptea o sa mergem asa, domnule? ntreba el. . Nu, Planchet, tu ai si ajuns. . Cum am ajuns? Dar dumneavoastra? . Eu ma duc ctiva pasi mai ncolo. . Si domnul ma lasa singur aici? . Ti-e frica, Planchet? . Nu, dar tin sa va spun ca o sa fie frig la noapte, ca frigul dareumatisme si c a un valet cu reumatisme e o sluga foarte nepotrivita, mai cu seama pentru un stapn sprinten ca dumneavoastra. . Bine, Planchet, daca ti-o fi frig, intra ntr-una din crciumile decolo si mine dim ineata la sase, sa m-astepti n fata usii.

. Domnule, eu am baut si mncat, cu tot respectul, talerul pe caremi l-ati dat de dimineata, asa ca nu mai am para chioara, daca cumvami-ar fi frig. . Tine o jumatate de pistol, si . pe mine. D'Artagnan descaleca, arunca frul calului pe bratul lui Planchet sise departa rep ede, nfasurat n pelerina. . Doamne, ca tare mai e frig! se vaita Planchet, ndata ce-si pierdustapnul din och i. Si grabit cum era sa se ncalzeasca, alerga sa bata lausa unei case gatita cu t ot dichisul unei crciumi de mahala. n vremea asta, d'Artagnan, care apucase de-a curmezisul pepoteca, si vedea de drum si ajungea la Saint-Cloud; dar odata acolo, nloc s-o ia pe ulita mare, coti pe d upa castel, o lua pe o ulicioaralaturalnica si se trezi n curnd n fata casei cu pri cina. Era asezatantr-un loc pustiu. Pe o parte a ulicioarei se lafaia un zid mare , lacapatul caruia era casa, iar pe cealalta parte, un gard viu apara detrecator i o gradinita n fundul careia statea pe brnci o biata cocioaba. Ajunse la locul ntlnirii, dar cum nu i se spusese sa-si vesteascasosirea prin nici un fel de semnal, se hotar sa astepte. Nu se auzea nici un zgomot, s-ar fi zis ca era la sute de leghe decapitala. Dupa ce arunca o privire ndaratul lui, d'Artagnan se rezemade gard. Dincolo de gard, de gradina si de cocioaba, o ceata fumurieacoperea sub valurile ei haul nemargin it n care Parisul dormea ntins sidezvelit, hau n care sclipeau cteva puncte luminoas e, razlete stelefunebre ale acestui iad. Dar pentru d'Artagnan, toate privelistile se nvesmntau n culori devis, toate gnduril e aveau un surs, toate beznele pareau stravezii. Seapropia ceasul ntlnirii. ntr-adevar, peste cteva minute clopotul cel mare din Saint-Cloudlasa ncet-ncet sa ca da din gura lui cascata zece lovituri, ca zece mugete. Era ceva jalnic n acest glas de bronz care se tnguia asa, n toiulnoptii. Dar fiecare din loviturile care alcatuiau ora cea mult asteptata vibraarmonios n inima tnarului. Ochii lui stateau pironiti pe casuta din coltul zidului, ale careiferestre erau toate oblonite, afara de una singura, de la catul nti. Prin aceasta fereastra strabatea o lumina dulce, care scalda n argint frunzisul tremurator al celor doi, trei tei, crescuti unul lnga altul, n afara parcului. Fara ndoiala, ndaratul ferestruicii, att de fermecatorluminata, l a stepta frumoasa doamna Bonacieux. Leganat de acest minunat gnd, d'Artagnan astepta o jumatate deceas, netulburat, c u ochii atintiti asupra ncntatoarei locuinte, din carezarea o bucata de tavan cu c iubucuri aurite, marturie a eleganteintregului apartament. Clopotul cel mare din Saint-Cloud batu ora zece si jumatate. De data asta, fara ca d'Artagnan sa nteleaga de ce, un fior i

strabatu madularele. Poate ca ncepea sa-l patrunda frigul si lua farasa vrea simt irea trupului drept o rasfrngere sufleteasca. Crezu apoi ca poate nu citise bine, si ca ntlnirea era hotarta pentru ora unsprezece. Se apropie de fereastra, se aseza n dreptul unei raze de lumina, scoase scrisoarea din buzunar si o citi din nou; nu se nselase: ntlnirea era totusi la zece. Se ntoarse iarasi la locul lui; tacerea si singuratatea din jurncepeau sa-l nelini steasca. Se auzi batnd ora unsprezece. D'Artagnan ncepu sa se teama de-a binelea la gndul ca i sentmplase ceva doamnei Bona cieux. Batu de trei ori din palme, era semnalul obisnuit al ndragostitilor, dar nimeni nu raspunse; nici macar ecoul. si zise atunci cu ciuda, ca poate tnara femeie atipise aseptndu-l. Se apropie de zid si ncerca sa se catere, dar zidul fiind proaspattencuit d'Artag nan si rupse zadarnic unghiile. Si deodata, privirea i cazu pe copacii cu frunze scaldate n argintulluminii ce str abatea prin geamuri, si cum unul din copaci se ntindeapna peste drum, tnarul socoti ca din mijlocul ramurilor privirea lui ar fiputut patrunde n casa. Copacul era usor de urcat. De altminteri, d'Artagnan abia mplinisedouazeci de ani , asa ca tot mai tinea minte slabiciune lui de pe vremeascolariei. ntr-o clipa se urca n mijlocul ramurilor si prin geamurilestravezii ochii i se pironira drept na untru. Priveliste stranie care-l facu sa se cutremure din talpi pna ncrestet: lumina acee a firava, lampa linistita, si arunca razele peste untabolu nspaimntator: unul din g eamuri era spart, iar usa, pe jumatatesfarmata, atrna de balamale; o masa, pe care trebuie sa fi fostasezata o cina aleasa, zacea rasturnata; pe jos, peste tot, c ioburi desticla si fructe strivite acopereau pardoseala; totul marturisea ca ncam era aceea se daduse o lupta apriga pe viata si pe moarte; d'Artagnan crezu ca vede n mijlocul acelei ciudate ravaseli fsii devesminte si urm e de snge ce patau fata de masa si perdelele. Se grabi sa coboare n strada, n vreme ce inima-i batea groaznic; voia sa vada daca nu da peste alte urme de violenta. Lumina firava licarea la fel de netulburata n linistea noptii. Sid'Artagnan desco peri, ceea ce nu vazuse la nceput, caci nimic nu-lndemnase la astfel de cercetare: pamntul batatorit ici, rascolit colo, purta urme ncurcate de pasi omenesti si copite de cai. De asemenea, rotile unei trasuri ce venise dinspre Paris lasasera n pamntul moaledre adnci care n u treceau mai departe de casuta si se ntorceaundarat spre Paris. Tot urmndu-si cercetarile, d'Artagnan mai gasi lnga zid o manusafemeiasca sfsiata. n partile unde manusa nu atinsese noroiulramasese ca noua. Era una dintre acele m anusi parfumate pe care

ndragostitii le smulg att de bucuros de pe o mna frumoasa. Si cu ct d'Artagnan si urma cercetarile, cu att fruntea i sembrobona de sudoare tot mai nghetata; o spaima groaznica istrngea inima ca ntr-un cleste; abia mai putea sa rasufle; ca sa selinisteasca, si spunea ca poate totusi casa aceea nu avea nici u namestec cu doamna Bonacieux; ca tnara femeie i daduse ntlnire n fata casei si nu n casa, ca poate nici nu parasise Parisul, fiind retinutasau de n datoriri sau de gelozia sotului ei. Dar toate aceste gnduri erau spulberate, nimicite, rasturnate desimtamntul acela d e durere intima ce copleseste uneori ntreaga fiintaomeneasca si ne striga prin to t ce-i menit n trupul nostru sa auda, ca omare nenorocire ne pndeste. D'Artagnan simtea ca-si pierde mintile; ncepu sa alerge pe drumulmare, o apuca ap oi pe unde venise, si nimeri la podul plutitor cu gndsa-l descoase pe podar, Cam pe la sapte seara, podarul trecuse peste fluviu o femeienfasurata ntr-o mantil a neagra; femeia parea ca se fereste grozav sanu fie recunoscuta, dar tocmai din pricina ferelii ei, podarul o privise cusi mai mare staruinta si vazuse ca era tnara si frumoasa. Pe vremea aceea, ca si astazi, o multime de femei tinere si frumoase care veneu la Saint-Cloud tineau cu tot dinadinsul sa nu fie zarite, si totusi d'Artagnan nu se ndoi nici o clipa ca femeia pe care ovazuse po darul era doamna Bonacieux. La lumina lampii ce ardea n ghereta podarului, d'Artagnan mai citinca o data rnduri le doamnei Bonacieux pentru a se ncredinta ca nuse nselase, ca ntlnirea trebuia sa a iba loc la Saint-Cloud si nu n alta parte, n fata casei domnului d'Estres si nu pe alta ulita. Attea dovezi se strngeau ca sa-i arate lui d'Artagnan capresimtirile nu-l nselasera si ca ntr-adevar se ntmplase o marenenorocire. Porni ntr-o goana spre castel; credea ca poate n lipsa lui sepetrecuse ceva nou ac olo n casa si ca ar fi putut afla lamuriri. Ulicioara era la fel de pustie si prin ferestruica se revarsa aceeasilumina lini stita si firava. D'Artagnan se gndi atunci la cocioaba muta si oarba din fundulgradinii care, fara ndoiala, avusese ochi sa vada si care ar fi putut sa sivorbeasca. Desi poarta era nchisa, sari peste gard si cu tot latratul cinelui nlant, se apropi e de usa. La cele dinti batai, nu raspunse nimeni. nauntru aceeasi tacere demormnt ca si n cas a din gradina. Totusi, cocioaba fiind ultima luisperanta, se hotar sa nu se urnea sca de acolo. Nu trecu mult si i se paru ca aude nauntru un zgomot usor, dar attde usor, nct parea ca tremura si zgomotul de teama sa nu fie auzit. D'Artagnan nceta atunci sa mai bata, dar ncepu sa roage cu unglas patruns de atta ng rijorare si attea fagaduieli, de atta spaima si

duiosie, ca ar fi linistit si pe cel mai fricos om din lume. n sfrsit, unvechi obl on ros de carii se deschise, sau mai bine zis se ntredeschise, si se nchise la loc, de ndata ce lumina unei biete lampi, ce plpiantr-un ungher, cazu pe cureaua spadei si pe mnerele pistoalelor luid'Artagnan. Totusi, orict de fulge rator se petrecusera toate, acestaavu vreme sa zareasca capul unui batrn. . n numele Cerului, . se ruga el, . asculta-ma; asteptam pecineva care nu mai vin e; mor de grija. S-a ntmplat vreo nenorocire peaici prin preajma? Vorbeste. Fereastra se deschise iarasi ncet, acelasi chip se ivi din nou; numaica de data a sta fata batrnului era si mai de ceara ca ntia data. D'Artagnan istorisi deschis toata patania, dar fara nici un nume; ispuse cum avea o ntlnire cu o tnara femeie n fata casei din colt sicum vaznd ca nu mai vine se urca se n tei si vazuse la lumina lampiiharababura din camera. Batrnul l asculta cu luare-aminte, fcnd mereu semn ca asa era; apoi cnd d'Artagnan sfrsi de povestit, clatina din cap ntr-un fel carenu vestea nim ic bun. . Ce vrei sa spui? ntreba d'Artagnan. Pentru dumnezeu, vorbestelamurit! . Vai, domnule, . raspunse batrnul, . nu ma mai ntrebati nimic; daca v-as spune ce am vazut, cine stie ce as pati si eu. . Asadar, ai vazut ceva? Atunci te rog n numele cerului, . staruid`Artagnan aruncn du-i o moneda, . vorbeste, spune-mi tot si-ti daucuvntul meu de gentilom ca nu vo i scapa nici o vorba. Batrnul citi atta buna-credinta si atta durere pe chipul tnarului, nct i facu semn sa asculte si-i povesti cu glas cobort: . Sa tot fi fost noua cnd am auzit zgomot n strada; vrnd sa afluce se petrece, m-am apropiat de poarta si am vazut ca cineva ncearcasa intre. Cum snt sarac si nu mie frica de hoti m-am dus sa deschid si am zarit trei barbati la ctiva pasi de poarta. n umbra astepta ocaleasca cu cai nha mati si cai de calarie. De buna seama caii nenhamati erau ai celor trei barbati n straie de calareti. . Domnilor, . le-am strigat eu . va rog, ce doriti? . Tu trebuie sa ai o scara, se rasti acela care parea a fi capetenia lor. . Da, domnule, scara cu care culeg fructele. . Da-o ncoa si intra n casa; uite un taler pentru osteneala, dartine minte ca daca scapi vreun cuvnt din ce-o sa vezi si o sa auzi(fiindca snt sigur ca tot o sa tra gi cu ochiul si cu urechea, orict te-amameninta noi), sa stii ca esti pierdut. Spunnd vorbele astea mi-a aruncat un taler, pe care eu l-am ridicatde jos, iar el mi-a luat scara. Precum a spus, dupa ce au nchis poarta n urma lor, eu m-am facutca intru n casa, da r am iesit ndata pe usa dindarat si m-am strecuratprin ntuneric pna n mijlocul tufei aceleia de soc, de unde puteam sa

vad tot fara ca ei sa ma vada. Tustrei barbatii trasesera caleasca mai aproape, fara nici unzgomot, pe urma au dat jos din ea pe un batrnel scund, gros, carunt, mbracat ca vai de el, n haine mohorte; asta s-a urcat ncetisor pescara, s-a uitat ho teste n odaie, a cobort pe urma tiptil si-a spus nsoapta: . Dnsa e! Si numaidect, acela care-mi vorbise s-a si apropiat de usa casei, adeschis-o cu o cheie pe care o avea la el, a nchis-o la loc si dus a fost. n vremea asta ceilalti doi barbati s-au urcat pe scara. Hodorogulstatea lnga calea sca, vizitiul tinea hamurile, si alt lacheu tinea ceilalticai de drlogi. Deodata n casa s-au pornit tipete groaznice; o femeie s-a repezit lafereastra si a deschis-o ca si cnd ar fi vrut sa sara. Dar cum a dat cu ochii de cei doi barbati, s-a si tras napoi; ei nsa s-au napustit si au datbuzna p este ea n odaie. Pe urma eu n-am mai putut sa vad nimic, dar am auzit galagie cade mobile zvrlite ct colo. Femeia tipa nevoie mare si striga dupaajutor, dar curnd dupa aceea i-au l uat piuitul; cei trei barbati s-auapropiat de fereastra, cu ea n brate; doi au co bort scara si au dus-o ncaleasca: hodorogul a intrat si el dupa ea. Cel ce ramases e n casa anchis geamul si pe urma a iesit si el si s-a uitat n caleasca sa vada cuo chii lui daca femeia e nauntru; ceilalti doi l asteptau calari; a sarit siel n sa; lacheul si-a luat locul lnga vizitiu, caleasca a luat-o la goanapazita de cei tre i calareti, si asta a fost tot. Din clipa aceea, n-am maivazut si n-am mai auzit nimic. Zdrobit de groaznica veste, d'Artagnan ramase ncremenit si faraglas; n vreme ce to ti demonii mniei si ai geloziei i sfrtecau inima. . Domnul meu, . urma batrnul, mult mai rascolit de acea deznadejde muta dect orice tnguire sau lacrimi. . nu mai fiti att demhnit: doar nu v -au omort-o; la asta sa va gnditi. . Nu cumva l stii pe barbatul care zici ca era capetenia acesteirapiri dracesti? . Nu-l cunosc. . Dar cnd ti-a vorbit, ai putut sa-l vezi? . Adica, mi cereti semnalmentele lui? . Da. . nalt, uscativ, smead la fata, mustati negre, ochi negri, parea a fiun gentilom. . Asa-i! . striga d'Artagnan, . tot el! Mereu el! E gogorita mea. Sicelalalt? . Care? . Cel mic. . Oh! acela credeti-ma nu e un gentilom; de altfel nu avea nicispada, iar ceilal ti i cam vorbeau de sus. . O fi fost vreun valet, murmura d'Artagnan. Ah, biata femeie!

Biata femeie! Cine stie ce i-or fi facut! . Mi-a ti fagaduit sa nu ma dati de gol, aminti batrnul. . Si-ti nnoiesc fagaduiala facuta, fii linistit, snt gentilom. Ungentilom n-are de ct cuvntul lui si eu ti l-am dat pe al meu. Cu sufletul plin de amaraciune, d'Artagnan lua iarasi drumul sprepodul plutitor. Uneori nu-i venea sa creada ca femeia aceea eradoamna Bonacieux, si spera s-o g aseasca a doua zi la Luvru, alteori setemea ca avusese poate vreo ncurcatura cu a ltul si descoperind loculntlnirii, gelosul pusese s-o rapeasca. Era nauc, era disp erat, era canebun. . Oh, daca prietenii mei ar fi aici! . si zise el, . as avea cel putinsperanta so gasesc; dar cine stie ce o fi si cu ei? Era aproape de miezul noptii; trebuia sa-l gaseasca pe Planchet. Batu pe rnd la usa tuturor crciumilor la care zarea un strop de lumina, n nici una nu-l gasi nsa pe Planchet. La cea de a sasea crciuma, ncepu a-si da seama ca ceea ce facean-avea nici un rost . i daduse ntlnire valetului tocmai a doua zi la sase dimineata si oriunde s-ar fi aflat, era n dreptul sau. De altminteri, d'Artagnan mai chibzui n sinea lui ca ramnnd npreajma locului unde se petrecuse ntmplarea, va izbuti poate sa aflecte ceva asupra acestei stranii rapiri . La a sasea crciuma, dupa cumam spus, d'Artagnan se opri, ceru o sticla de vin d in cel mai bun, seaseza la o masa, n ungherul cel mai ntunecat si, rezemndu-si coat ele, se hotar sa astepte astfel zorii diminetii; dar si de data asta sperantai-a fost n selata; desi asculta cu sfintenie toate solticariile si sudalmile ce-si aruncau ntre ei lucratorii, valetii si carutasii, alcatuind cinstita societate din care facea si el parte, tot nu putu prinde nimic care sa-lpuna pe urmele sarmanei femei rapite. Asa, ca vrnd-nevrnd, dupa cegoli sticla din plictise ala si din teama de a nu trezi banuieli, trebui sa sepotriveasca n ungherul lui c um i se paru mai la ndemna, si, de binede rau, sa atipeasca. Cititorii si aduc amin te ca d'Artagnan n-aveadect douazeci de ani, iar la vrsta aceasta somnul si are cer intele lui nenduplecate pe care le impune si celor mai deznadajduite inimi. Pe la sase dimineata, d'Artagnan se trezi cu acea stare mahmuracare nsoteste de o bicei revarsatul zorilor dupa o noapte de neodihna. si potrivi iute hainele, se pipai ca sa se ncredinteze daca n timpulsomnului nu-l j ecmanise cineva si, gasindu-si diamantul n deget, punga n buzunar si pistoalele la bru, se scula, plati sticla de vin si iesisa vada daca n-are mai mult noroc, pe lumina dect pe ntuneric, ncautarea valetului. ntr-ade var, ntiul lucru pe care-l zari prin ceataumeda si cenusie a fost cinstitul Planch et care, eu amndoi caii de drlogi, l astepta la usa unei crciumi prapadite, prin fata careiad'Artagnan trecuse fara a banui macar ca acolo era o crciuma.

Capitolul XXV PORTHOS n loc sa se duca de-a dreptul la el acasa, d'Artagnan descaleca lapoarta domnului de Trville si urca repede scara. De data asta erahotart sa-i povesteasca tot ce s e petrecuse. Fara ndoiala ca i-ar dasfaturi bune n toata ntmplarea aceasta, apoi, cu m domnul deTrville o vedea aproape zilnic pe regina, ar fi putut sa afle de la ma iestatea sa unele lamuriri cu privire la biata femeie care, fara doar sipoate, platea din greu credinta ei fata de stapna. Domnul de Trville asculta spusele lui d'Artagnan eu o luare-amintecare dovedea ca n toata patania aceasta el vedea altceva dect ointriga de dragoste; apoi, dupa ce d'Artagnan sfrsi de istorisit: . Hm! . facu el, . toate astea miros a eminenta sa cale de-o posta. . Dar ce-i de facut? ntreba d'Artagnan. . Deocamdata nimic, altceva nimic dect sa pleci din Paris, asacum ti-am mai spus, si ct mai repede cu putinta. Voi vedea pe regina, i voi da amanunte asupra rapirii acelei sarmane femei, pe care, debuna seama, nu le stie; aceste amanunte o vor calauzi pe maiestateasa, si la ntoarcerea dumitale poate ca-ti voi putea da vreo veste buna. Lasa totul pe mine. D'Artagnan, stia ca domnul de Trville, desi gascon, nu prea aveaobiceiul sa tagad uiasca, dar cnd din ntmplare fagaduia ceva, atuncifacea chiar mai mult dect fagaduis e. l saluta deci, plin de recunostintapentru ntregul trecut ca si pentru viitor, i ar prea vrednicul capitan, care la rndul lui simtea o vie simpatie pentru acest tnar att decutezator si de drz, i strnse calduros mna, urndu-i calatorie buna. Hotart sa urmeze fara ntrziere sfaturile domnului de Trville, d'Artagnan se ndrepta spre strada Groparilor ca sa vegheze lapregatirea cufarului . Apropiindu-se de casa, l zari pe domnulBonacieux, care, mbracat n halat de dimine ata, statea n picioare, npragul usii. Tot ce-i spusese n ajun prevazatorul Planchet despre fireaprimejdioasa a gazdei i veni atunci n minte; si pironi ochii asupracel uilalt, mai sfredelitor dect pna atunci, ntr-adevar, n afara de aceagalbejeala bolna vicioasa a obrazului, semn ca fierea se strecoara nsnge, si care de altfel s-ar fi putut sa nu fie dect ntmplatoare, d'Artagnan descoperi ceva ascuns, ceva viclean n miscarile fetiinegustorului. Un pungas nu rde la fel ca un om cinstit, un fatarnic nuplnge la fel ca un om de buna -credinta. Orice prefacatorie este omasca si orict de iscusita ar fi aceasta masc a, izbutesti totdeauna, cu oarecare luare-aminte, s-o deosebesti pe chipul celui ce-o poarta. I se paru deci lui d'Artagnan ca domnul Bonacieux poarta o mascasi ca aceasta ma sca era grozav de neplacuta la vedere. Astfel fiind, nvins de dezgustul lui pentru acest om, se pregatea satreaca pe lnga el fara sa-i vorbeasca, dar la fel ca si n ajun, domnul

Bonacieux deschise vorba: . Frumos, tinere, . i spuse, . stiu ca facem nopti albe! Saptedimineata! Mi se pa re ca vrei sa cam rastorni obiceiurile batrnesti si cate ntorci acasa, cnd altii ab ia pleaca. . Dumitale nu ti se poate aduce nvinuirea asta, . domnuleBonacieux, . dumneata es ti pilda de om asezat. E drept, cnd ai ofemeie tnara si frumoasa, nici n-ai de ce sa alergi dupa fericire; fericirea vine ea dupa tine, nu-i asa, domnule Bonacieux? Pamntiu ca un mort, Bonacieux rnji n sila. . Ah, ah! . mormai el . dumneata esti om de viata, nu gluma! Dar pe unde dracu ai colindat azi noapte, drugul meu? Se vede ca ailuat-o razna, peste cmpuri. Cnd si cobor ochii pe cizmele lui pline de noroi, privirea luid'Artagnan cazu si pe pantofii si ciorapii negustorului de maruntisuri; s-ar fi zis ca se nglodasera n aceeasi mzga; cizme, ghete si ciorapierau aidoma pat ati cu acelasi fel de pete. Si atunci, un gnd i fulgera prin minte lui d'Artagnan: omuletulscund, gros si caru nt, soiul acela de lacheu, mbracat n hainamohorta, si la care ostenii care nsoteau c aleasca se uitau de sus, era chiar Bonacieux. Sotul fusese acela care veghease la rapirea sotiei lui. Pe d'Artagnan l prinse o pofta grozava sa sara n gtul negustoruluisi sa-l sugrume, dar, cum am mai spus era chibzuit din fire si sestapni. Totusi, schimbarea fetei lui rascolite era att de vadita, nct despaima, Bonacieux ncerca sa dea un pas ndarat; cum era nsa tocmain dreptul canatului nchis al usii, oprelistea neasteptata l sili saramna locului. . Ia te uita, stii ca ai haz, dragul, meu, . i spuse d'Artagnan, . dar mi se pare ca daca cizmele mele au nevoie de fatuiala, apoiciorapii si panto fii dumitale trebuiesc curatati, nu gluma. Sau tepomenesti c-ai umblat si dumnea ta haimana, jupne Bonacieux? Drace! asta n-ar fi de iertat unui om la vrsta dumitale si care, pe deasupra, are o sotie att de tnara si de frumoasa. . Nu, Doamne fereste, . raspunse Bonacieux, . dar ieri am fostla Saint-Mand, ca s a ntreb de o servitoare, caci mi trebuie numaidect una; drumurile erau groaznice, am carat tot glodul asta pemine si n-am avut nca vreme sa-l curat. Locul unde spunea Bonacicux ca fusese era o noua dovada nsprijinul banuielilor lu i d'Artagnan. Bonacieux spusese Saint-Mand, fiindca Saint-Mand era la celalalt capat fata de Saint-Cloud. Aceasta presupunere a fost pentru el ntia alinare, ntr-adevar, daca Bonacieux stia unde se afla sotia lui, s-ar fi putut ca ntrebuintndmijloace t ari sa-l silesti oricnd sa-si dezlege limba si sa dea drumultainei. Trebuia nsa ca aceasta banuiala sa se schimbe n siguranta. . Iarta-ma, draga domnule Bonacieux, daca ma port cu dumneatafara prea multe mof turi . ncepu d'Artagnan, . dar nimic nu-tistrneste setea ca nesomnul si mor de set e; da-mi voie, te rog, sa iau

un pahar cu apa la dumneata, stii, ca ntre vecini. Fara sa mai astepte nvoirea gazdei, d'Artagnan intra repede ncasa si-si furisa pri virea spre pat: era neatins. Bonacieux nu se culcase; nsemna ca se ntorsese acasa numai cu un ceas sau doua mai devreme; o nsotise deci pe sotia lui pna la locul unde fusese dusa saumacar pna la n tia statie de posta. . Multumesc, domnule Bonacieux, . i spuse d'Artagnan, golindpaharul . e tot ce do ream de la dumneata. Acum ma duc sus la mine; o sa-i dau lui Planchet sa-mi curete cizmele si dupa ce-o ispravi ti-ltrimit, da ca vrei, sa-ti curete si dumitale pantofii. l parasi apoi pe negustorul de maruntisuri, care uluit n fata acestui ciudat ramas bun, se ntreba de nu cumva se daduse singur de gol. n capul scarii, d'Artagnan l gasi pe Planchet grozav de speriat. . Vai, domnule, . striga valetul ndata ce-si zari stapnul, . amdat de una si mai b oacana, abia asteptam sa va ntoarceti. . Ce s-a mai ntmplat? ntreba d'Artagnan. . Ma prind pe orice vreti ca n-o sa ghiciti, cine a fost aici n lipsadumneavoastr a. . Cnd asta? . Acum o jumatate de ceas, pe cnd erati la domnul de Trville. . Cine a venit? Haide, spune odata. . Domnul de Cavois. . Domnul de Cavois? . n carne si oase. . Capitanul garzii eminentei sale? . Chiar el. . Venea sa ma aresteze? . Asa am cam banuit eu, cu toate ca pare a fi mare smecher. . Zici ca pare a fi un smecher? . Vreau sa zic ca era dulce ca mierea, domnule. . Adevarat? . Venea, . zicea el, din partea eminentei sale, care nu va vreadect binele, sa va roage sa mergeti cu el la Palais Royal. . Si ce i-ai raspuns? . Ca asta nu se poate, fiindca snteti plecat, dupa cum putea savada si el. . Si ce-a raspuns atunci? . Sa treceti neaparat pe la el peste zi; pe urma, a adaugat ncet detot: "Spune st apnului tau ca eminenta sa i este foarte binevoitor si catot norocul lui atrna, poa te, de ntrevederea asta". . Capcana e destul de nedibace pentru cardinal, zise surzndtnarul. . Lasati ca si eu am mirosit capcana si am raspuns ca o sa va paragrozav de rau la ntoarcere. . Unde a plecat? a ntrebat domnul de Cavois. . La Troyes, n Champagne, am raspuns eu.

. . . . o s . t .

Si cnd a plecat? Aseara. Planchet, prietene, . i curma vorba d'Artagnan, . esti cuadevarat de nepretuit. Ma ntelegeti, domnule, m-am gndit ca daca vreti sa-l vedeti pedomnul de Cavois, sa aveti destula vreme sa ma dati de gol, spunndca nu erati plecat; atunci eu a fi fost mincinosul, si cum nu sntgentilom, mie mi-e ngaduit sa mint. Linisteste-te, Planchet, ti vei pastra faima ta de om dintr-obucata; ntr-un sfer de ora plecam. E tocmai sfatul pe care vream sa vi-l dau si eu, domnule. Pot sava ntreb ncotro.

. La dracu, vezi bine ca n partea cealalta dect i-ai spus tu c-amplecat. Dealtmint eri, nu esti la fel de nerabdator ca si mine sa stii cemai fac Grimaud, Mousquet on si Bazin si sa afli ce s-a ntmplat cuAthos, cu Porthos si cu Aramis? . Ba da domnule, . raspunse Planchet . si snt gata de drumoricnd doriti; cred ca d eocamdata aerul de provincie o sa ne priascamai bine dect aerul Parisului. Asadar ... . Asadar, Planchet, strnge catrafusele si sa plecam; eu ma ducnainte cu minile n buz unar, ca sa nu banuiasca nimeni nimic. Ai sa ma gasesti la palatul garzii. Dar pentru ca veni vorba, Planchet, cred caai drep tate n privinta gazdei noastre: sa stii ca-i un ticalos farapereche. . Ah! domnule, sa ma credeti cnd va spun eu un lucru; eu citescpe fata omului can palma. Asa cum se ntelesesera, d'Artagnan cobor singur; apoi ca sa nuaiba nimic pe suflet , se ndrepta iarasi spre locuinta prietenilor lui. Nuse primise nici o veste de l a ei; doar o scrisoare, toata numai parfum, cu o scriere aleasa si marunta, sosise pentru Aramis. D'Artagnan o luala el. Pes te zece minute Planchet l gasi n grajdurile palatului garzii. Casa nu piarda vreme , d'Artagnan si nseuase singur calul. . Bine, . i spuse lui Planchet, cnd acesta i aduse si cufarul cuhaine, . acum pune saua pe ceilalti trei s-o stergem. . Credeti ca o sa mearga mai repede cu cte doi cai fiecare? ntreba Planchet cu cautatura lui sagalnica. . Nu, domnule glumet de-a surda, . raspunse d'Artagnan, . darcu cei patru cai ai nostri o sa-i putem aduce ndarat pe cei trei prieteniai mei, daca binenteles i mai gasim n viata. . Asta ar fi mare noroc . raspunse Planchet, . dar oricum, nutrebuie sa pierzi n adejdea, ca bun e dumnezeu. . Amin, zise d'Artagnan. sarind pe cal. Si amndoi iesira din palatul garzii, fiecare ndreptndu-se spre altcapat al strazii, unul avnd de gnd sa iasa din Paris prin bariera laVillette, iar celalalt prin bar iera Montmartre, pentru a se ntilni dincolode Saint-Denis; masura aceasta strateg ica fiind urmata de amndoi

calaretii cu aceeasi sfintenie, a fost ncununata de o frumoasa izbnda. D'Artagnan si Planchet intrara deci amndoi deodata la Pierrefitte. E locul s-o spunem, Planchet era mai cutezator ziua dect noaptea.

Totusi, firea lui prevazatoare nu-l slabea nici o clipa; nu uitase niciuna din p ataniile celei dinti calatorii si atunci i socotea dusmani petoti cei care-i iesea u n cale; ca urmare si tinea tot timpul palaria nmna, fapt ce strnea nencetate perdaf ri din partea lui d'Artagnancare se temea ca, datorita unei purtari prea de tot cuviincioase, lumeasa nu-l ia drept valetii vreunui om de nimic. Dar, fie ca ntr-adevar drumetii se simteau miscati de cinstea ce le facea Planchet, fie ca de data asta nimeni nu mai statea la pnda ncalea lui d'Arta gnan, calatorii nostri au ajuns teferi la Chantilly si audescins la hanul GrandSaint-Martin, acelasi unde se oprisera si cu prilejul ntiei lor calatorii. Vazind un tnar urmat de un valet cu doi cai de calarie si dusi de drlogi, hangiul nainta respectuos n pragul usii. Cum strabatuseunsprezece leghe, d' Artagnan gasi nimerit sa poposeasca acolo, fie caPorthos mai era sau nu n han. Da r, . gndi el, . poate ca nu eracuminte sa ntrebe chiar de la nceput de soarta musch etarului. Si caurmare a acestor chibzuieli, fara sa pomeneasca nimic de nimeni, d'Artagnan descaleca, i spuse valetului sa aiba grija de cai, patrunsentr-o mica nc apere unde erau gazduiti oaspetii ce doreau sa steasinguri si ceru hangiului o s ticla din vinul cel mai bun si o cina din celemai alese. Aceasta cerere ntari si mai vrtos parerea buna pe carehangiul si-o facuse despre calator, de cum l zarise. Astfel fiind, d'Artagnan fu ospatat ct ai fi batut din palme. Regimentul garzii se alegea dintre cei dinti gentilomi ai regatului sid'Artagnan, urmat de un valet si calatorind cu patru cai fara seamande frumosi, nu putea, n ciuda uniformei sale simple, sa nu strneascauimire. Hangiul tinu sa-i serveasca c hiar el vinul si cina: vaznd toateacestea, d'Artagnan porunci sa i se aduca doua pahare n loc de unul silega urmatoarea convorbire: . Pe legea mea, draga hangiule, . ncepu d'Artagnan umplndamndoua paharele, . ti-am cerut sa-mi aduci vinul cel mai bun sidaca mi-ai tras chiulul, ti-ai ales chiar dumneata pedeapsa caci cumnu-mi place sa beau singur, va trebui sa bei cu mine. Ia deci paharul sisa bem. Dar n cinstea cui sa bem ca sa nu suparam pe nimeni? Ha i sabem pentru propasirea hanului dumitale! . naltimea voastra mi face mare cinste, . raspunse gazda, . si-imultumesc din inim a pentru buna sa urare. . Ia bine seama, . urma d'Artagnan, . n urarea mea e poate maimult egoism dect gnde sti; numai n localurile care propasesc esti bineprimit; n hanurile unde treaba mer ge anapoda, toate se duc de rpa, iar calatorul e si el jertfa necazurilor n care se zbate gazda; asa ca eu, care calatoresc mult si ndeosebi pe drumul acesta, as dori sa-i vad petoti hangii i facnd avere.

. ntr-adevar, . zise hangiul, . mi se pare si mie c-am mai avutcinstea sa vad pe domnul. . Fireste! Am trecut poate de zece ori pe aici n drum spreChantilly, si din cele zece ori m-am oprit cel putin de trei sau de patruori la dumneata. Sa tot fie ze ce sau douasprezece zile de cnd ampoposit aici ultima oara; nsoteam pe niste priet eni, niste muschetari; ba chiar tin minte ca unul din ei s-a luat la harta cu un strain, un necunoscut, un om care pare-mi-se i-a cautat nu stiu ce glceava. . Ah, da, asa e! . facu hangiul, . mi-aduc si eu aminte. naltimeavoastra vrea sa vorbeasca poate de domnul Porthos? . Da, da, asa-l chema pe tovarasul meu de calatorie. Doamne, dumnezeule, spune-mi, te rog, draga hangiule, i s-a ntmplat cumvavreo nenorocire? . naltimea voastra trebuie sa-si fi dat seama ca n-a mai pututsa-si urmeze drumul . . ntr-adevar, ne fagaduise c-o sa ne ajunga din urma, dar nu l-ammai vazut de atu nci. . Ne-a facut cinstea sa ramna aici, urma hangiul. . Cum? V-a facut cinstea sa ramna aici? . Da, domnule, n hanul nostru; sntem chiar foarte ngrijorati. . Din ce pricina? . Din pricina unor cheltuieli pe care le-a facut. . Bine, dar cheltuielile pe care le-a facut o sa le plateasca. . Sa v-auda Dumnezeu! Mi-a mai venit inima la loc. I-am mprumutat, domnule, sume foarte nsemnate si chiar azi dimineatamedicul mi spunea ca daca domnul Porthos nu-i plateste, atunci osa-mi ceara mie banii, fiindca eu am trimis sa-l cheme. . Cum! Porthos e ranit? . N-as putea sa va spun, domnule. . Cum, n-ai putea sa-mi spui ? Dumneata esti mai n masura caoricare altul s-o sti i. . Da, dar n meseria noastra nu spunem tot ce stim, domnule, maiales cnd ni s-a pus n vedere ca o sa platim cu urechile daca nu netinem limba. . Pot sa-l vad pe Porthos? . Fara ndoiala, domnule, urcati pna la catul nti si bateti lacamera nr. 1. Dar spune ti-i ca snteti dumneavoastra. . Adica de ce sa-i spun ca snt eu? . Ca sa nu vi se ntmple o nenorocire. . Si ce nenorocire ar putea sa mi se ntmple? . Daca domnul Porthos va ia drept cineva de-ai casei, poate cascos din sarite va strapunge cu spada sau va zboara creierii. . Dar ce i-ati facut? . I-am cerut bani. . Ah! Drace! Acum nteleg; asta-i o cerere care-l cam plictiseste pePorthos cnd n-a re bani, dar dupa ct o stiu eu, ar trebui sa aiba.

. Si noi am crezut la fel, domnule; cum casa noastra e foarte rnduita si cum obisnuim sa ne faceni socotelile n fiecare saptamna, dupa opt zile i-am aratat nota, dar se vede ca am brodit-o rau, fiindcan-am apuc at sa deschidem bine gura si ne-a trimis la toti dracii; edrept, jucase n ajun. . Cum jucase n ajun? Cu cine? . Dumnezeule, cine mai stie? Cu un nobil n trecere pe aici si pecare l-a poftit s a joace carti cu el. . Atunci asta e, trebuie sa fi pierdut tot, sarmanul. . Pna si calul, domnule; cnd strainul era gata s-o stearga, ce savedem? Valetul lu i nasua calul domnului Porthos. Atunci i-am spus sinoi ce se cuvine, dar strainul ne-a raspuns sa nu ne amestecam undenu ne fierbe oala, caci e calul lui. I-am a dus ndata la cunostinta domnului Porthos ceea ce se ntmpla, dar si el ne-a raspuns ca sntemniste secaturi d aca punem la ndoiala cuvntul unui gentilom, si ca odata ce gentilomul spusese ca-i calul lui, nici nu se putea sa fie altfel. . Parca-l aud pe Porthos, murmura d'Artagnan. . Atunci, . urma gazda, . i-am trimis raspuns ca daca Cel-de-Susnu vrea sa ne nte legem n privinta platilor, sper sa aiba macarbunatatea de a-l cinsti cu naravuril e sale pe confratele meu, stapnulhanului La Vulturul de Aur; domnul Porthos mi-a raspuns nsa ca hanulmeu fiind cel mai bun, doreste sa ramna aici. Raspunsul era pr eamagulitor pentru mine, ca sa mai staruiesc sa plece. M-am multumitdoar sa-l ro g sa se mute din camera lui, care e cea mai frumoasa dintot hanul si sa se multu measca cu o camaruta curatica, la al treilea. La toate astea, domnul Porthos a raspuns ca asteapta dintr-o clipa n altasosirea iub itei lui, care e una dintre cele mai de vaza doamne de la curte, asa ca ar trebui sa nteleg ca odaia, unde-mi face cinstea salocuiasca e ch iar prea nensemnata pentru a gazdui asemenea faptura. Desi nu ma ndoiam ca are dreptate, am crezut totusi de datoria measa staruiesc; d ar fara a se osteni sa stea macar de vorba cu mine, a luat pistolul, l-a asezat pe masuta de noapte si mi-a pus n vedere ca lacel dinti cuvnt despre orice mutare a lui. nauntru sau n afara, va sleicreierii nesocotitului care se va amesteca ntr-o chestiune ce nu-l priveste dect pe dnsul. Si de atunci, domnule, nimeni nu mai punepiciorul la el n o daie, afara binenteles de valetul lui. . Va sa zica, Mousqueton e aici? . Da, domnule, cinci zile dupa ce a plecat, s-a ntors, dar destul deplouat; se pa re ca si el a cam avut neplaceri n timpul calatoriei. Dinpacate, e si mai repezit dect domnul Porthos si nici una, nici doua, rastoarna pentru stapnul lui toate cu dosul n sus. La gndul ca n-o sa ise dea tot c e vrea el, si ia singur ce-i trebuie fara sa mai ceara. . Drept e, . raspunse d'Artagnan, . ca am observat totdeauna laMousqueton un dev otament si o istetime neobisnuita. . Se poate, domnule, dar gnditi-va ca mi s-ar ntmpla sa daunumai de patru ori pe an de atare istetime si de atare devotament; asa

e ca as ramne pe drojdie. . Nu, fiindca Porthos o sa-ti plateasca. . Hm! facu hangiul a ndoiala. . E prietenul de inima al unei doamne foarte sus-pusa, care n-osa-l lase n ncurcat ura pentru fleacul ce-ti datoreaza. . Dac-as ndrazni sa spun ceea ce cred n privinta asta... . Ceea ce crezi? . Adica mai mult: ceea ce stiu. . Ceea ce stii? . Ba si mai mult: un lucru de care snt sigur. . Si de care lucru esti att de sigur? Da-i drumul... . As spune ca eu o cunosc pe aceasta doamna asa de sus-pusa. . Dumneata? . Da, eu. . Si cum ai ajuns s-o cunosti? . Vai, domnule, dar pot oare sa ma ncred n dumneavoastra? . Vorbeste si ai cuvntul meu de gentilom ca n-o sa te caiesti. . Stiti, domnule, grija mare a omului l mpinge la multe... . Ai facut ceva? . Oh! nimic din ceea ce n-ar avea dreptul sa faca un creditor. . Haide, spune. . Domnul Porthos ne-a ncredintat o scrisoare pentru ducesa asta, cu rugamintea s-o ducem la posta. Servitorul lui nu sosise nca. Cum elnu putea pa rasi odaia, era silit sa ne roage pe noi sa-i facem treburile. n loc sa ducem scrisoarea la posta, fiindca nu te poti bizui pe posta, m-am folosit de prilejul ca unul din baietii mei de serviciu tocmai plecala Pari s si i-am poruncit sa dea scrisoarea chiar n minile aceleiducese. Nu faceam de alt minteri dect sa mplinim dorinta domnuluiPorthos care staruise att asupra scrisorii, nu-i asa? . Cam asa. . Ei bine, domnule, stiti cine este doamna asta din nalta societate? . Nu, l-am auzit pe Porthos vorbind de ea, dar atta tot. . Stiti cine este aceasta asa-zisa ducesa? . ti spun ca n-o cunosc. . E o cotoroanta, domnule, sotia unui avocat de la Chatelet (1), ooarecare doamn a Coquenard, care are cel putin cincizeci de ani si caretot mai face pe geloasa. Mi se parea de altfel grozav de ciudat ca oprintesa sa locuiasca n strada Ursilo r! . De unde stii toate astea? . Cum de unde le stiu? Cnd a primit scrisoarea, a nceput sa tipesi sa spuna ca dom nul Porthos e un flusturatic si ca lovitura ceea despada trebuie sa fi fost pent ru vreo femeie. . Cum! Porthos a fost ranit! . Vai, doamne, ce-am spus! . Ai spus ca Porthos a fost ranit.

. Da, dar tot el mi-a poruncit sa nu scot o vorba. . Si de ce? . Pai de, domnule, fiindca s-a laudat c-o sa-l sfrtece pe strainul cucare l-ati l asat ncaierndu-se si cnd colo, s-a grozavit degeaba, castrainul l-a culcat pe el la pamnt. Si cum domnul Porthos vrea sa facamereu pe voinicosul, afara doar cnd e vo rba de ducesa, pe carecredea c-o da gata cu rana lui, fireste ca nu vrea sa mart uriseascanimanui c-a fost ranit de-a binelea. . Asadar, rana l tine n pat? . Ba nca ce mai rana! Prietenul dumneavoastra are sapte vieti, nuuna! . Adica dumneata erai de fata? . I-am urmarit, domnule, asa, de-al dracului, si am vazut lupta faraca luptatori i sa ma poata vedea. . Si cum s-a ntmplat? . N-a tinut multa vreme, va spun eu. S-au pus n garda, strainuls-a facut ca ataca ntr-un loc si a lovit ntr-altul, apoi s-a aparat, dartoate astea cu atta iuteala, n ct cnd domnul Porthos a vrut sa se apere, spada i si intrase de trei degete n piept. S-a prabusit pe spate. Strainul i-a pus ndata vrful spadei n gt si cnd domnul Porthos s-avazut la cheremul p otrivnicului, s-a dat nvins. Atunci strainul l-antrebat cum l cheama si aflnd ca num ele lui e Porthos si nu d'Artagnan, i-a dat bratul, l-a sprijinit pna la han, apoi a ncalecat sidus a fost . (1). Numele unui vechi palat din Paris care servea drept tribunal. . . . . . Prin urmare, cu domnul d'Artagnan avea strainul ce avea? Asa se pare. Stii ce s-o fi facut cu el? Nu, nu-l vazusem niciodata pna atunci si nici de atunci nu l-ammai vazut. Foarte bine, acum stiu tot ce voiam sa stiu. Spui ca Porthoslocuieste la catul nti, camera nr. 1? . Da, domnule, cea mai frumoasa din tot hanul, o camera pe careas fi avut de zec e ori prilejul s-o nchiriez. . Lasa, linisteste-te, . l ncredinta d'Artagnan rznd, . Porthos tiva plati cu banii d ucesei Coquenard. . Oh! domnule, ducesa sau avocatoaie, mi-e totuna, numai sa-si desfaca baierile pungii; dar ea a raspuns ca s-a saturat de neobrazarilesi de st rengariile domnului Porthos si ca nu-i va trimite nici o parachioara. . Si i-ai dat locatarului dumitale raspunsul? . Fereasca sfntul, si-ar fi dat ndata seama n ce fel i-am mplinit porunca. . Asa ca el asteapta mereu banii?

. Da, cam asa ceva. I-a mai scris si ieri, dar de data asta servitorul lui i-a dus scrisoarea la posta. . Si zici ca sotia avocatului e batrna si hda? . Cincizeci de ani batuti pe muche si nu-i de loc frumoasa, dupacum spunea Patha ud. . Atunci n-avea grija, se va lasa nduiosata: de altminteri, Porthosnu poate sa-ti datoreze mare lucru. . Cum nu mare lucru! numai pna acum vreo douazeci de pistoli, fara sa mai pun la socoteala doctorul. Nu se lipseste de nimic, secunoaste ca-i n vatat sa traiasca bine. . Fii pe pace, daca-l paraseste iubita, i ramn prietenii. Asadar, draga hangiule, nu te nelinisti si da-i mai departe toate ngrijirile pecare sanat atea lui le cere. . Domnul mi-a fagaduit ca nu va vorbi nimic de sotia avocatului sica nu va scapa nici un cuvnt despre rana. . Doar sntem ntelesi, ai cuvntul meu! . Snt sigur ca m-ar omor. . Nu-ti fie teama, nu e chiar att de al dracului pe ct pare. Si spunnd aceste cuvinte, d'Artagnan urca la catul nti, lasnd pehangiu ceva mai lini stit n privinta celor doua bunuri la care parea catine att de mult: banii si viata . n capul scarii, pe usa cea mai aratoasa de pe sala, era facut cucerneala neagra u n nr. 1 urias; d'Artagnan batu o singura data si nurma ncuviintarii ce se auzi din auntru, intra.

Porthos statea culcat si juca carti cu Mousqueton, ca sa nu-si piardandemnarea, n v reme ce o frigare ncarcata cu potrnichi se nvrtea nfata focului, iar n cele doua colt ri ale caminului urias clocoteau pepirostrii doua oale care raspndeau un ndoit iz, de iepure cu usturoi side plachie de peste, adevarata desfatare a narilor. n alt a parte, tabliaunei masute de scris si marmura unui scrin nu se mai vedeau sub gramada sticlelor goale. La vederea prietenului sau, Porthos scoase un strigat de bucurie; ridicndu-se respectuos, Mousqueton i dadu locul lui d'Artagnan si seduse sa arunce o privire asupra celor doua cratite a carorsupraveghere parea sa-i fi fost data n seama. . Ah, mii de draci! Dumneata esti, . se bucura Porthos; . fii binevenit si iarta-ma ca nu-ti ies nainte, dar, . adauga el, privindu-lpe d'Artag nan cu oarecare grija, . stii ce mi s-a ntmplat? . Nu. . Nu ti-a spus nimic hangiul? . Am ntrebat de dumneata si m-am urcat de-a dreptul aici. Porthos paru ca rasufla usurat. . Dar ce ai patit, draga Porthos? urma d'Artagnan. . Uite ce: cnd m-am aruncat asupra adversarului pe care-lgaurisem cu trei lovitur i de spada sj pe care voiam sa-l dau gata cu o apatra, mi-a alunecat piciorul pe o piatra si mi-am zdrelit genunchiul.

. . . .

Adevarat? Pe cinste! Ce noroc pe ticalosul acela, ca altfel ti spun eu ca-lomoram pe loc. Si cu el ce s-o fi facut? De unde sa stiu? S-a saturat si a spalat frumusel putina. Dar cutine ce se mai aude, dragul meu? . Va sa zica, din pricina genunchiului, esti tintuit n pat, dragaPorthos! urma d' Artagnan. . Da, pe legea mea, asta-i tot; de altfel n cteva zile o sa fiu dinnou pe picioare . . Dar de ce nu le-ai spus sa te duca la Paris? Cred ca te plictisestide moarte a ici. . Asta as fi vrut si eu, dar draga prietene, trebuia sa-ti marturisesc ceva. . Ce anume? . Fiindca ma plictiseam de moarte asa cum spui, si aveam nbuzunar cei saptezeci s i cinci de pistoli pe care mi-i dadusesi, ca sa mamai distrez, am chemat sus, la mine, pe un gentilom care trecea peaici si l-am poftit sa facem o partida de za ruri. El a primit si, pe legeamea, cei saptezeci si cinci de pistoli au trecut t oti din buzunarul meuntr-al lui, fara sa mai pomenesc de cal, pe care mi l-a luat pedeasupra. Dar dumneata, draga d'Artagnan? . Ce vrei, draga Porthos, nu poti avea noroc n toate, l mbarbatad'Artagnan. Stii zi cala: "Norocos la carti, nenorocos n dragoste". Si tuprea esti fericit n dragoste ca sa nu se razbune jocul; dar ce-ti pasa deghinionul asta? N-ai oare, strengar fericit ce esti, n-ai oare pe ducesadumitale care abia o fi asteptnd sa-ti sara n ajutor? . Uite, draga d'Artagnan, prea se tine ghinionul de mine, . raspunse Porthos n chipul cel mai firesc; . i-am scris sa-mi trimitavreo cincizec i de galbeni, fiindca aveam numaidect nevoie n halul n care eram...

. Ei si? . Ei si! Se vede ca o fi pe undeva, pe la vreo mosie de-a ei, ca numi-a raspuns. . Adevarat? . Da. Atunci i-am mai trimis ieri alta scrisoare si mai stralucitoare dect ntia; n sfrst, bine c-ai sosit, scumpul meu, sa vorbim acum dedumneata, ti mart sesc ca ncepusem sa fiu cam ngrijorat de soartadumitale. . S-ar zice ca hangiul se poarta destul de bine, draga Porthos, spuse d'Artagnan, aratnd bolnavului cratitele pline si sticlele goale. . Asa si asa! raspunse Porthos. Acum trei sau patru zile, nerusinatul mi-a adus socoteala si l-am dat afara cu socoteala cu tot; asa ca acum snt aici ca un soi de nvingator, un soi de cuceritor. Si casa nu ma sc oata cu sila de pe pozitii, vezi ca stau narmat pna-n dinti. . Pare-mi-se, . spuse d'Artagnan rznd, . ca din cnd n cnd mai

dai si cte un atac. Si arata cu degetele sticlele si cratitele.

. Din nefericire, nu eu, lamuri Porthos. Scrntitura asta pacatoasama tine la pat; dar Mousqueton mai da cnd si cnd cte o raita si sentoarce cu de-ale gurii. Mousquet on, draga prietene, . urma Porthos, . uite ca ne-au sosit ntariri, o sa avem nevoie de mai multe merinde. . Mousqueton, . ntreba d'Artagnan, . s-ar putea sa-mi faci onlesnire? . Ce anume, domnule? . Da reteta dumitale lui Planchet; te pomenesti ca la rndul meuma trezesc si eu a sediat si nu mi-ar parea rau sa-mi poarte si el degrija cum i porti dumneata stapn ului dumitale. . Vai, domnule! . raspunse Mousqueton cu un aer spasit, . nimicmai usor. Nu treb uie dect putina ndemnare si atta tot. Am fostcrescut la tara si taica-meu, cnd i se n pla sa aiba ragaz, cam vnape furis. . Si de felul lui, ce facea? . Avea o ndeletnicire pe care eu am socotit-o totdeauna ca fiinddestul de bunicic a. . Anume? . Cum era pe vremea razboaielor dintre catolici si hughenoti si ivedea pe catolic i casapindu-i pe hughenoti, si pe hughenoti casapindu-ipe catolici, si toate ast ea n numele religiei, si facuse si el o credintaamestecata, care-i ngaduia sa fie cn d catolic, cnd hughenot. si luaseobiceiul sa cutreiere cu pusca pe umar pe dupa ul ucile din margineadrumurilor; cnd zarea venind singur-singurel un catolic, n sufle tul luibiruia credinta protestanta. si potrivea pusca n partea drumetului, apoi cnd era la zece pasi de el, ncepea un dialog care se sfrseaaproape totdeauna p rin aceea ca drumetul si parasea punga, ca sa-sipastreze viata. Se ntelege de la s ine ca atunci cnd vedea venind unhughenot, taica-meu se simtea slujitor att de nfla carat al credinteicatolice, nct nici nu ntelegea cum de cu un sfert de ceas maidevr eme putuse avea ndoieli n privinta ntietatii sfintei noastre religii. Caci, trebuie sa mai stiti, domnule ca eu snt catolic; dar, credincios principiilor sale, pe fratele meu mai mare taica-meu l facusehughenot. . Si cum a sfrsit aceasta cinstita fata? ntreba d'Artagnan. . Oh! n chipul cel mai nefericit, domnule; ntr-o zi s-a trezit ntr-onfundatura de dr um, ncoltit ntre un hughenot si un catolic cu care semai ntlnise si care l-au recuno scut; amndoi si-au dat mna mpotrivalui si l-au spnzurat de un copac; pe urma, au ven it sa se laude cufrumoasa lor isprava ntr-o crciuma din primul sat care le-a iesit n calesi unde din ntmplare eu stateam la un pahar de vin cu fratele meu. . Si voi ce-ati facut? mai ntreba d'Artagnan. . I-am lasat frumusel sa ispraveasca, . lamuri Mousqueton, . sicnd au iesit din cr ciuma, cum fiecare din ei se ndrepta spre alt drum,

fratele meu i-a tinut calea catolicului, iar eu calea protestantului. Pestedoua ceasuri, era gata, le facuseram de petrecanie la amndoi, admirnd, n acelasi timp ntelepciunea sarmanului nostru tata, carefusese att de preva zator nct sa ne creasca pe fiecare n alta credinta. . ntr-adevar, asa cum spui, Mousqueton, cred ca tatal dumitaleera un voinic foart e dibaci. Si zici ca n ceasurile lui de ragaz, vna peascuns? . Da, domnule, el m-a nvatat sa nnod un lat si sa asez o undita. Asa ca, ndata ce am vazut ca ticalosul nostru de hangiu ne hranestecu carne macra buna pentru badarani, dar nu pentru stomacuri slabiteca ale noastre, m-am ntors si eu oarecum la vechea mea meserie. Tot hoinarind prin padurile printului19, am ntins cteva laturi peste dre desalbaticiuni si tot huzurind pe marginea elesteielor Altetei sale, am maistrecurat si cte o u ndita la fund. Asa se face ca, acum, multumita lui Dumnezeu, nu ducem lipsa, dupa cum puteti vedea si dumneavoastra, nici de potrnichi, nici de iepuri, nici de crapi si nici de tipari, toate, mncaruri usoare si hranitoare, prielnice unor bolnavi. . Dar, vinul, . ntreba d'Artagnan, . cine va face rost de vin? Hangiul? . Da si nu. . Cum adica da si nu? . El ne da vinul, e drept, dar nu stie ca are aceasta cinste. . Vorbeste lamurit, Mousqueton, de la dumneata se pot nvatamulte. . Iata, domnule: pe cnd cutreieram n sus si-n jos pamntul, ntmplarea a facut sa ntlnesc pe un spaniol care vazuse o groaza detari, printre alte le si Lumea Noua. . Ce legatura, poate sa aiba Lumea Noua cu sticlele de pe scrin side pe masuta d e scris? . Rabdare, domnule, toate la vremea lor. . Asa e, Mousqueton, ma las n voia dumitale si te ascult. . Spaniolul asta avea n slujba lui un valet care-i nsotise ntr-ocalatorie n Mexic. V aletul era un compatriot de-al meu asa ca ne-ammprietenit, mai cu seama ca ne pot riveam grozav ca fire. La amndoine placea mai mult ca orice vnatoarea si ntr-o zi m i-a povestit cumvneaza bastinasii n cmpiile din Pampas tigri si tauri doar cu un fe l delaturi nnodate la capat, pe care le arunca de gtul nspaimntatoarelordihanii. La n ceput nu-mi venea sa cred ca poate cineva sa ajunga laasemenea ndemnare, nct sa arun ce capatul unei frnghii, acolo undevrea la douazeci sau treizeci de pasi departar e; dar n fata dovezilorlui, am fost silit sa recunosc ca spune adevarul: prietenu l meu punea osticla la treizeci de pasi si la fiecare aruncatura de lat i si prin dea gtul. Am nceput sa fac si eu ncercari si cum natura m-a nzestrat cu cevansusiri, am ajuns sa arunc astazi lasso-ul la fel de bine ca unul din lumea lor. Acum ma ntelegeti? Hangiul nostru are o pivnita doldora de

vinuri, dar tine cheia la el; pivnita asta are nsa o ferestruica; prinferestruica asta arunc eu latul si, cum stiu acum unde e coltul cel bun, apoi scot si eu mereu. Iata, domnule, ce legatura are Lumea Noua custiclele de p e masuta de scris si de pe scrin. Si acum, gustati din vinulnostru si, fara part inire, spuneti-ne cum l gasiti. . Multumesc, prietene, multumesc, dar din pacate, tocmai am luat masa. . Atunci pune masa Mousqueton, . i spuse Porthos, . si pe cndnoi vom prnzi, d'Artag nan ne va povesti ce a facut n cele zece zile decnd ne-a parasit. . Bucuros, raspunse d'Artagnan. n vreme ce Porthos si Mousqueton nfulecau cu o pofta deconvalescenti si cu acea fr atie ce apropie pe oameni n nenorocire, d'Artagnan povesti cum n urma ranilor capatate, Aramis fusese silit sase opreasca la Crvecoeur, cum l lasase pe Athos la Amiens, zbatndu-se n minile a patru insi care-l nvinuiau ca e falsificator debani si cum el, d'Artagnan, fusese silit sa treaca peste trupul conteluide Wardes ca sa poata a junge n Anglia. Aici se oprira destainuirile lui d'Artagnan; i mai spuse doar ca lantoarcerea lui din Anglia a adus cu el patru cai fara seaman defrumosi, unul pentru el si cte un ul pentru fiecare din prietenii lui; apoisfrsi vestind pe Porthos ca n grajdul han ului se si gasea calul ce-ifusese sorocit. Tocmai atunci intra Planchet: i aducea stapnului la cunostinta caputeau ajunge si dormi la Clermont, deoarece caii se odihnisera destul. Linistit n privinta lui Porthos si arznd de nerabdare sa afle stiridespre ceilalti doi prieteni, d'Artagnan i ntinse bolnavului mna, spunndu-i ca porneste din nou la drum, pentru a-si urma cercetarile. De altfel, cum spera sa se ntoarca pe aceeasi cale, daca peste saptesau opt zile l va gasi tot acolo, d'Artagnan l va lua cu el. Porthos si raspunse ca, dupa cum credea el, genunchiul nu-i vangadui sa se ridice din pat n acest rastimp. Apoi trebuia sa ramna laChantilly ca sa astepte si raspu nsul ducesei. D'Artagnan i ura un raspuns grabnic si norocos si, dupa ce-l rugadin nou pe Mousq ueton sa aiba grija de stapnul lui, plati hangiului notasi porni mai departe, mpre una eu Planchet, usurat si el de povaraunuia din cal. Capitolul XXVI TEZA LUI ARAMIS D'Artagnan nu-i pomenise nimic lui Porthos nici despre rana, nicidespre sotia av ocatului. Era strasnic de ntelept bearnezul nostru, orictar fi fost el de tnar. Se facu deci ca da crezare palavrelor falosului

muschetar, ncredintat ca nu e pe lume prietenie care sa dainuie nfata unei taine d escoperite, mai ales cnd aceasta taina tine de trufie; apoi ai totdeauna o oarecare superioritate morala asupra aceloracarora le cunost i viata. Cu gndul deci la mestesugite planuri de viitor, si hotart fiind sa faca din cei trei tovarasi uneltele norocului sau, d'Artagnan era bucuros sa strnga de cu vreme n mna lui firelenevazute cu ajutorul c arora nadajduia sa-i poata folosi. Totusi, ct a fost drumul de lung, o restriste adnca i strnse inima: se gndea la acea tnara si frumoasa doamna Bonacieux de la caretrebuia sa primeasca rasplata credintei lui; dar, ne grabim s-o spunem, mhnirea tnarului era pricinuita mai putin de parerile de rau ale fericiriipierdute , dect de teama ca i se ntmplase o nenorocire sarmaneifemei. Pentru el nu ncapea nic i o ndoiala: doamna Bonacieux cazusejertfa razbunarii cardinalului si, asa cum st iau toti, razbunarileeminentei sale erau cumplite. Cum de se ndurase Richelieu sa -l ierte, era ceva de care nu-si dadea nici el seama si fara ndoiala, domnul de Cavois, capitanul garzii cardinalului, l-ar fi dumirit daca l-ar fi gasitacasa. Nimic nu face timpul sa treaca att de iute si nimic nu scurteazacalea ca un gnd ca re absoarbe ntreaga fiinta a celui care gndeste. Toata suflarea nconjuratoare e aidoma unui somn, iar gndul aidomaunui vis. Multumi ta acestui gnd care e una cu tine, timpul si pierdemasura si spatiul departarile. Pleci dintr-un loc, ajungi n altul, atta tot; din ntreg drumul facut nu-ti ramne n minte nimic altceva dect oceata haotica, n care se sterg mii de ntruchipari nelamurite: arbori, munti, privelisti. Prada unor asemenea naluciri, d'Artagnan strabatu nvoia calulu i cele sase sau opt leghe care despart Chantilly deCrvecoeur, fara ca, odata ajun s n sat, sa-si mai aminteasca nimic dince ntlnise n drum. Abia acolo se dezmetici, clatina din cap, zari crciuma unde-l lasasepe Aramis si, lund-o la trap, se opri n prag. De data asta l primi nu un hangiu, ci o hangita; d'Artagnan cntareaomul de cum l ve dea; nvalui cu o singura privire fata dolofana sivoioasa a stapnei, ntelegnd ca n-av ea nevoie sa se prefaca si nici nutrebuia sa se teama din partea unei femei cu c hipul att de deschis. . Buna mea doamna, ncepu el, ai putea oare sa-mi spui ce s-antmplat cu un prieten d e-al meu pe care am fost siliti sa-l lasam aici, acum vreo douasprezece zile? . Un tnar frumos, de douazeci si trei sau douazeci si patru de ani, blnd, cuviincios, bine facut? . Da, da, era ranit la umar. . ntocmai. . Ei, spune... . E tot aici, domnule. . Ah, drace! Scumpa doamna, . urma d'Artagnan descalecnd siaruncnd frul calului pe bratul lui Planchet, . mi-ai luat o piatra de pe

inima! Unde e dragul de Aramis, ca sa-l pot mbratisa, caci marturisesc, ca abia astept sa-l vad. . . . . . . . Ma iertati, domnule, dar nu cred ca va poate primi acum. De ce? E cu vreo femeie? Isuse Hristoase! Ce spuneti? Bietul baiat! Nu, domnule, nu-i cunici o femeie. Atunci cu cine e? Cu preotul din Montdidier si cu staretul iezuitilor din Amiens. Mii de draci! . se mira d'Artagnan, . nu cumva i e rau, bietuluibaiat? Nu, domnule, dimpotriva; dar n urma bolii, harul Celui-de-Sus acobort asupra lui si vrea sa mbrace haina preoteasca. . Asa e, . raspunse d'Artagnan, . uitasem ca nu era muschetardect pentru o bucata de vreme. . Domnul tot staruie sa-l vada! . Mai mult ca oricnd. . Atunci urcati la catul al doilea, camera nr. 5. scara din curte, pedreapta. D'Artagnan se repezi ntr-acolo si dadu peste una din acele scariexterioare, care se mai vad si astazi n curtile vechilor crciumi. Dar nu se putea ajunge cu una cu doua la viitorul abate: caile spre camera luiAramis er au pazite cu tot atta strasnicie ca si gradinile Armidei.20 Bazin, care statea n sala i opri trecerea, cu att mai cutezator cuct dupa attia ani d e grele ncercari, se vedea n sfrsit n pragul unuitel rvnit de-o vesnicie. ntr-adevar, visul de totdeauna al sarmanului Bazin fusese sa slujeasca pe un om al bisericii, asa ca astepta cu nerabdare clipa, necontenit ntrevazuta n viitor, n care Aramis va lepada la gunoivesmntul de muscheta r, pentru a-si mbraca n sfrsit anteriul. Fagaduiala pe care tnarul i-o nnoia n fiecare zi, ca fericita clipa nu vantrzia prea mult, l mbia pe Bazin sa ramna n slujba muschetarului, slujba care, spunea el, i punea sufletul n mare primejdie. Bazin era deci n culmea bucuriei. Dupa toate semnele, de dataasta stapnul avea sa se tina de cuvnt. mbinarea durerii fizice cudurerea morala avusese ca urmare schim barea att de mult dorita: suferind n acelasi timp trupeste si sufleteste, Aramis si oprise n sfrsitochii si gnd ul asupra religiei si luase drept vestire a cerului ndoita napasta abatuta asupra lui, adica disparitia neasteptata a iubitei si ranade la umar. E lesne de nteles ca nimic nu putea sa-i fie mai neplacut lui Bazinn clipele acele a, dect sosirea lui d'Artagnan care ar fi putut arunca dinnou pe stapnul lui n vrtej ul apucaturilor lumesti, prada carora fusese 20 Aluzie la Armida, eroina epopeii Ierusalimului eliberat de Tasso. Ea tinea nchis cu strasnicie n minunalelei gradini pe frumosul Renaudspre a-l mpiedica sa ia parte la cruciade.

att amar de vreme. Hotar deci sa apere voiniceste usa, dar cum dinpricina hangitei nu mai putea spune ca Aramis nu era acolo, ncerca sadovedeasca noului sosit ca a r fi grozav de nepotrivit sa-i tulburestapnul n toiul cucernicului sfat care ncepus e dis-de-dimineata sicare, dupa spusele lui Bazin, nu putea sa se ncheie dect tocm ai peseara. Fara sa tina seama de mbelsugata cuvntare a cumatrului Bazin sicum nu tinea sa se ia la harta cu valetul prietenului sau, d'Artagnan ldadu la o parte cu o mna, iar cu cealalta apasa pe clanta usii cu nr. 5. Usa se deschise si d'Artagnan ntra n odaie. mbracat ntr-o haina neagra si pe crestet cu un soi de bonetarotunda si turtita ca re aducea a tichie, Aramis statea la o masa lunguiata, nvrfuita cu suluri de hrtie si teancuri de hrisoave: ndreapta lui sedea s taretul iezuitilor, iar n stnga preotul din Montdidier. Perdelele pe jumatate coborte nu lasau sa patrunda nauntru dect olumina firava, pri elnica unei smerite visari. Toate lucrurile lumesti, careizbesc de obicei ochiul cnd intri n camera unui tnar, mai ales cnd acest tnar este si muschetar, pierisera ca prin farmec si, de teama cavederea lor sa nu ndemne din nou stapnul spre cele pamntesti, Bazindosise spada, pistoalele, p alaria cu pene, precum si broderiile sihorbotele de toate felurile si de tot soi ul. n locul lor, lui d'Artagnan i se paru ca zareste ntr-un ungherntunecat ceva care ad ucea a grbaci, atrnnd ntr-un cui de perete. La zgomotul pe care d'Artagnan l facuse deschiznd usa, Aramis siridica deodata capu l si-si recunoscu prietenul. Care nu i-a fost nsamirarea cnd, la vederea tui, musc hetarul nu paru prea miscat, att demult se desprinsese duhul lui de cele pamntesti . . Buna-ziua, draga d'Artagnan, . rosti Aramis, . snt fericit ca tevad! . Si eu de asemenea, . i raspunse d'Artagnan, . desi nu snttocmai sigur ca vorbesc cu Aramis. . Cu el, prietene, cu el, n carne si oase; dar pentru ce sa tendoiesti?... . Mi-a fost teama c-am gresit camera: am crezut la nceput caintru n locuinta vreun ui om al bisericii si pe urma iar mi-a fost teamacnd te-am gasit n tovarasia acest or domni, sa nu fii, doamne fereste, greu bolnav. ntelegndu-i gndul cei doi barbati cerniti i aruncara o privireaproape amenintatoare, de care d'Artagnan nu se prea sinchisi. . Te tulbur, poate, dragul meu Aramis, . urma d'Artagnan, . caci pe ct mi se pare, te spovedesti acestor domni. Aramis se mbujora usor. . Sa ma tulburi? Dimpotriva, draga prietene, ti-o jur; si ca sa-ti aratca spun a devarat, da-mi voie nainte de toate sa ma bucur ca te vadteafar. "ncepe sa se trezeasca", gndi d'Artagnan.

. Caci domnul, care mi-e bun prieten, a scapat tocmai dintr-omare primejdie, urm a miscat Aramis, aratndu-l cu mna pe d'Artagnancelor doua fete bisericesti. . Slaveste pe atotputernicul, domnule, raspunsera acestianclinndu-se amndoi odata. . Asa am si facut, prea cuviosi parinti, raspunse tnarulnclinndu-se si el la rndul l ui. . Sosesti tocmai la vreme, draga d'Artagnan, . urma Aramis, . si, lund parte la convorbirea noastra, o vei putea lumina cu vederiledumitale. Parint ele staret din Amiens, preotul din Montdidier si cu minediscutam asupra unor che stiuni teologice care ne intereseaza ndeaproape de mai multa vreme; as fi ncntat daca ai vrea sa-ti daiparerea. . Parerea unui militar n-are nici un fel de greutate, . raspunsed'Artagnan, neli nistit de ntorsatura pe care o luau lucrurile, . sicrede-ma, e mai bine sa te mar ginesti doar la luminatele pareri aleacestor domni. Cei doi barbati se nclinara la rndul lor. . Dimpotriva . raspunse Aramis, . si parerea dumitale ne va fi demare folos; uit e despre ce e vorba: parintele staret socoate ca tezamea trebuie sa fie mai ales dogmatica si didactica. . Teza dumitale! Cum adica, lucrezi la o teza? . Fireste, . raspunse iezuitul, . pentru examenul dinainteahirotonisitii, trebui e numaidect o teza. . Hirotonisirea! se mira d'Artagnan caruia nu-i venea sa creada ce-i spusese nti hangita si pe urma Bazin; hirotonisirea! Si si plimba ochii holbati pe cele trei fapturi din fata lui. . Dar . urma Aramis asezndu-se n fotoliu la fel de gratios ca sicum ar fi fost ntrun iatac si privind cu placere la mna lui alba sidurdulie, ca o mna de femeie, pe care o tinea mereu n aer, ca sa nu ise lase sngele n jos, . dar asa cum ai auzit, d 'Artagnan, parintelestaret ar vrea ca teza mea sa fie dogmatica, pe cta vreme eu as vreasa fie idealista. De aceea parintele staret mi propune urmatorulsubiect ca re n-a mai fost nca tratat si care, recunosc, poate fi izvorulunor splendide dezv oltari: "Utraque manus in benedicendo clericis injerioribus necessariaest". D'Artagnan, a carui eruditie o stim, nu clipi la auzul acestui citat, nici mai mult nici mai putin ca la auzul citatului pe care i-l facusedomnul de T rville cu privire la darurile pe care tnarul muschetar le-arfi putut primi din par tea ducelui de Buckingham. . Ceea ce nseamna, . adauga Aramis pentru a-i veni n ajutor: Preotii de grade inferioare au neaparata nevoie de amndoua minileatunci cnd dau bin ecuvntarea. . Minunat subiect! izbucni iezuitul. . Minunat si dogmatic! ntari preotul care, aproape la fel de tare ca

si d'Artagnan n limba latina, urmarea grijuliu spusele iezuitului, pentrua-i pute a tine isonul, si a-i repeta cuvintele ca un ecou. Ct priveste pe d'Artagnan, el ramase cu desavrsire nepasator nfata avntului celor do i cerniti. . Da, minunat! Prorsus admirabile! urma Aramis . dar care cere un studiu amanuntit al sfintilor Parinti si al sfintei Scripturi. Eu ammarturisi t nsa cu toata umilinta acestor carturari ai bisericii ca veghean corpurile de gar da si slujba regala m-au facut sa cam las nvataturadeoparte. M-as simti deci mai n largul meu. jacilius natans, dezvoltnd un subiect la alegerea mea si care ar fi fata de aceste aspre chestiuniteologice , ceea ce n filozofie este morala fata de metafizica. D'Artagnan se plictisea de moarte: preotul asisderea. . Vedeti ce strasnica introducere in materie! se minuna iezuitul. . Strasnica, ntari preotul, ca sa zica si el ceva. . Quemadmodum inter coelorum immensitatem. Aruncnd o privire nspre d'Artagnan, Aramis vazu ca prietenul luicasca de-si muta f alcile din loc.

. Sa vorbim frantuzeste, parinte, zise el iezuitului, domnuld'Artagnan ne va sor bi si mai nesatios cuvintele. . Da, snt obosit de atta drum, marturisi d'Artagnan. Toatalatineasca asta nu prea ma prinde. . Bine, ncuviinta iezuitul, cam descumpanit. n vreme ce preotulbucuros din cale af ara, furisa lui d'Artagnan o privire plina derecunostinta. Atunci, iata folosul ce s-ar putea trage din aceasta glosa: . Moise, slujitorul domnului... luati aminte, nu-i dect un slujitor! Moise binecuvnteaza cu minile; el cere sa i se tina amndoua bratele n vreme ce evreii si nving dusmanii; asadar, el binecuvnteaza cuamndoua minile. Dealt interi, ce zice Evanghelia? Imponite manus si nu manum: binecuvntati cu minile, si nu cu mna. . Binecuvnteaza cu minile, i tinu isonul preotul, ridicndu-sibratele. . Iar sfintul Petru, din care purced papii, . urma iezuitul, . dimpotriva: porrige digitos, ridica degetele; ati nteles acum? . Desigur, . raspunse Aramis, frematnd de placere, . darchestiunea e pe muche de cutit. . Degetele . starui iezuitul, . sfintul Petru binecuvnteaza cudegetele. De aceea papa binecuvnteaza si el cu degetele. Si cu ctedegete binecuvnteaza papa? Cu trei d egete; unul pentru tatal, altulpentru fiul si al treilea pentru sfntul duh. Cu totii si facura semnul crucii; d'Artagnan socoti ca trebuie saurmeze si el pil da celorlalti. . Papa este urmasul sfntului Petru si ntruchipeaza cele trei puteridivine; ceilalt i, ordines inferiores ale ierarhiei preotesti binecuvnteazan numele sfintilor arha ngheli si al ngerilor. Cele mai umile fetebisericesti, ca de pilda diaconii si pa racliserii, dau binecuvntarea cumatauzul. nchipuind un nesfirsit numar de degete b inecuvntatoare.

Iata miezul subiectului. Argumentinn omni denudatum ornamento. As face din tot ce am spus, doua volume mari ct acesta, urma iezuitul. Si n nflacararea lui lovea peste cazania sfntului Ion Gura-de-Aur, sub a carui greutate masa se ncovoia. D'Artagnan simti trecndu-l fiori. . Fara ndoiala, ma nclin n fata frumusetii acestei teze, . recunoscu Aramis. . dar n acelasi timp, mi dau seama ca m-arcoplesi. Eu alesesem t extul acesta; spune-mi, te rog, draga d'Artagnan, daca nu-l gasesti nimerit: Non inutile est desiderium in obliatione, sau, mai bine-zis: Putina parere de rau nu strica n prinosul adus lui Dumnezeu. . Stai, . l opri iezuitul, . teza aceasta atinge erezia: o formulareaproape asema natoare se gaseste si n Augustinus al ereticului Jansenius, carte care, mai devreme sau mai trziu, va fi arsa de mna calaului. Ia seama, tinere prieten, nu aluneca spre doctrine nelegiuite! Tinere prieten, te va pndi pierzania! . Te va pndi pierzania, mormai si preotul clatinnd ndurerat din cap. . Atingi acel punct de pomina al liberului arbitru care e primejdiede moarte. Da i piept cu crtelile pelasgenilor si semipelasgenilor. . Dar, cucernice parinte, ncerca sa raspunda Aramis, buimacit degrindina argument elor care i se pravalea pe cap. . Cum vei dovedi dumneata . i taie vorba iezuitul, . cum vei dovedi ca-ti pare rau de lume atunci cnd te daruiesti lui Dumnezeu? Iaseama la ac easta dilema; dumnezeu este dumnezeu, iar lumea este satana. Sa duci dorul lumii, nseamna sa duci dorul Satanei; iata concluzia mea. . Aceeasi ca si a mea, mormai preotul. . Dar, va rog, starui Aramis... . Desideras diabolum, nefericitule! izbucni iezuitul. . Duce dorul Satanei! Ah, tinere prieten, . se tngui preotulgemnd, . nu duce dorul Satanei, te rog eu din toata inima! D'Artagnan simtea ca-si pierde mintile; i se parea ca se afla ntr-ocasa de nebuni si ca va nnebuni si el, la fel eu cei din fata ochilor lui. Dar era silit sa taca, fiindca nu ntelegea limba care se vorbea acolo. . Fiti buni, va rog si ascultati-ma, . staruia Aramis cu o cuviintasub care ncolt ea un nceput de nerabdare,. eu nu spun ca-mi parerau; nu, nu voi rosti niciodata asemena gndire, care, dealtminteri, nicin-ar fi pe potriva dreptei credinte... Iezuitul ridica bratele spre cer preotul facu si el la fel. . Nu, dar trebuie macar sa recunosti ca e nevrednic sa aduci prinos lui Dumnezeu numai ceea ce te dezgusta. N-am dreptate, d'Artagnan? . Drace! Cred si eu! marturisi acesta. Preotul si iezuitul sarira n sus de pe scaune. . Iata punctul meu de plecare, e un silogism: lumea nu e lipsita de

placeri, eu parasesc lumea, deci eu savrsesc o jertfa. Si, Scripturaspune hotart: Adu jertfa domnului Dumnezeului tau. . Asta e adevarat, ncuviintara antagonistii. . Apoi, . urma Aramis, ciupindu-si urechea ca s-o mbujoreze, totasa cum si scutura minile ca sa le albeasca, . apoi am mai facut si unrondel pe aceasta tema, pe ca re l-am trimis anul trecut domnuluiVoiture, rondel pentru care acest mare om mia adus nenumaratelaude. . Un rondel! rosti, dispretuitor, iezuitul. . Un rondel, mormai mecanic si preotul. . Spune-l, spune-l, . se repezi d'Artagnan, . ca sa ne maiveselim. . Nu, caci are substrat religios, . raspunse Aramis, . esteteologie n versuri. . Drace! facu d'Artagnan. . Iata-l, se nvoi n sfrsit Aramis cu un aer modest, dar nelipsit de o usoara, umbra de fatarnicie: Voi care plngeti farmecul unui trecut apus Si ndurati amarul vietii nefericite, Nenoroacele voastre atunci vor fi sfrsite. Cnd plnsul l veti aduce prinos Celui-de-Sus, Voi care plngeti. D'Artagnan si preotul pareau miscati. Iezuitul ramase nsa neclintit, n parerea lui. . Fereste-te de gustul laic n chestiuni de stil teologic. ntr-adevar, ce spune sfntul Augustin? Severus sit clericorum sermo. . Adica predica sa fie limpede, talmaci preotul. . Asa ca, . se grabi iezuitul sa-i curme vorba, vaznd ca tovarasulsau spune prapa stii, . asa ca teza dumitale va fi pe placul cucoanelor, si atta tot; va avea deci rasunetul unei pledoarii a maestrului Patru21. . Dea Domnul! se repezi Aramis nflacarat. . Nu ti-am spus eu, . rosti iezuitul, . viata lumeasca n-a ncetatsa vorbeasca sus si tare n dumneata, altissima voce. Te iei dupapamnteni, tinere prieten, si ma cu tremur la gndul ca harul cel sfnt nute-a izbavit nca. . N-aveti nici o grija, parinte, raspund de mine. . nfumurare lumeasca! . Ma cunosc, parinte, hotarrea mea e neclintita. . Si tii mortis sa dezvolti aceasta teza? . Ma simt chemat s-o adncesc pe aceasta si nu alta; voi lucra deci 21 Olivier Patru, celebru avocat, orator si academician (1604. 1601), foarte apreciat de contemporani. El a inaugurat obiceiul, discursului dereceptie a noilor academicieni.

mai departe si sper ca mine veti fi multumit de ndreptarile pe care levoi fi facut n urma povetelor dumneavoastra. . Lucreaza ncetisor, . l sfatui preotul, . te lasam n minunatastare sufleteasca. . Da, ogorul este nsamntat, . ncuviinta iezuitul, - si nu trebuiesa ne fie teama ca o parte din graunte a cazut pe piatra, alta de-alungul drumului si ca pasarile cerului au mncat pe celelalte: aves coeli comederunt illam. . Gasi-te-ar ciuma cu latineasca ta cu tot! mormai d'Artagnan, care se simtea la capatul puterilor. . La revedere, fiule, pe mine, spuse preotul. . Pe mine, tinere cutezator, . adauga iezuitul, . fagaduiesti saajungi una din lu minile bisericii: faca cerul ca aceasta lumina sa nu fiefoc mistuitor. D'Artagnan, care vreme de un ceas si rosese unghiile de nerabdarencepea sa traga s i din carne. Cei doi barbati cerniti se ridicara, salutara pe Aramis si ped'Artagnan si se ndr eptara spre usa. Bazin, care ramasese n picioaresi ascultase toata controversa cu o pioasa ncntare, se repezi la ei, luaceaslovul preotului, cartea de rugaciuni a iezuitului si porni respectuosnaintea lor, ca sa le deschida drumul. Aramis i nsoti pna jos la scara, apoi urca repede la d'Artagnan, care tot mai visa cu ochii deschisi. Ramasi singuri cei doi prieteni pastrara la nceput o tacereapasatoare; totusi, cu m unul din ei doi trebuia s-o curme si cumd'Artagnan parea hotart sa lase aceasta cinste pe seama prietenuluisau, Aramis deschise vorba: . Dupa cum vezi, m-am ntors la chemarea mea de capetenie. . Da, harul cel sfnt a pogort asupra dumitale, cum spuneaadineauri domnul acela. . Oh, de multa vreme mi-am pus eu n gnd sa parasesc lumea sicred ca m-ai si auzit vorbind despre asta, nu-i asa, prietene? . Fara ndoiala; dar marturisesc, credeam pe atunci ca glumesti. . Cu asemenea lucruri? Se poate, d'Artagnan! . Adica de ce nu? Glumeste omul si cu moartea. . Si rau face, d'Artagnan, caci moartea este poarta care duce lapierzanie sau la mntuire. . Snt de aceeasi parere, dar, te rog, Aramis, sa nu-i mai tragemtot cu teologia, cred ca ti-o fi de ajuns pentru toata ziua, iar n ce mapriveste, eu aproape am ui tat si bruma de latineasca pe care n-amstiut-o niciodata; apoi, ti marturisesc si ncer, ca n-am mncat nimic deazi dimineata de la zece si ca mor de foame. . Vom mnca numaidect, draga prietene, dar nu uita ca astazi evineri, si vinerea eu nu pot nici sa vad, nici sa mannc carne. Daca vreisa te multumesti cu prnzul meu de post, din chiftele de legume si dinfructe...

. Cam ce fel de chiftele? ntreba d'Artagnan cu oarecarengrijorare. . Adica niste spanac, . raspunse Aramis . dar pentru dumneatavoi adauga si oua, desi asta nseamna grea ncalcare a canoanelor, caci ouale snt carne, de vreme ce din ou iese puiul. . Ospatul nu e prea grozav, dar fie si asa , ma multumesc si cuatta, ca sa ramnem m preuna. . ti snt recunoscator pentru jertfa ce o faci, . i spuse Aramis, . daca nu va folosi trupului, fara ndoiala ca va folosi sufletului tau. . Asadar, Aramis, e lucru hotart, intri n rndurile preotesti. Ce-o sazica prietenii nostri? Ce o sa zica domnul de Trville? ti spun eu ca tevor socoti dezertor. . Adica nu intru, ci ma ntorc. Eu am parasit biserica pentru viatalumeasca; dupa cum stii, mi-am calcat pe inima ca sa mbrac tunica demuschetar. . Nu stiu nimic. . Nu stii cum am parasit seminarul? . N-am habar. . Iata povestea mea; dealtminteri Scriptura spune: Spovediti-vaunii altora, si e u ma spovedesc dumitale, d'Artagnan. . Iar eu te iert dinainte; vezi ce bun baiat snt. . Nu glumi cu lucrurile sfinte, prietene. . Hai, povesteste, te ascult. . Eram la seminar de la vrsta de noua ani si peste trei zilemplineam douazeci; tre buia tocmai sa ma hirotoniseasca preot sitoate s-ar fi sfrsit. ntr-o seara, pe cnd eram ca de obicei ntr-o casaunde ma duceam cu placere . ce vrei, cnd esti tnar, ai slabiciuni . un ofiter, care ma luase la ochi pentru ca-i citeam stapnii casei Vietile Sfintilor, a intrat pe neasteptate, fara sa fie anuntat, n seara aceeatradusesem un episod din cartea Iudithei si tocmai sfrsisem de cititversurile mele doamnei, iar ea mi facea tot felul de complimente si seapleca peste umarul meu, ca sa le m ai citim mpreuna. Tinuta noastracare, marturisesc, era putin cam visatoare, l-a j ignit pe ofiter; n-a spusnimic, dar cnd am plecat, a iesit dupa mine si m-a ajuns din urma: . Domnule preot, mi-a strigat, iti plac loviturile de baston? . N-as putea sa va spun, domnule, i-am raspuns, fiindca nimenin-a ndraznit pna acu m sa ma loveasca. . Da? Atunci ia seama, prea cuviosule, daca te mai prind nca odata n casa n care te -am ntlnit asta-seara, sa stii ca eu, eu o sa ndraznesc. Cred ca mi-a fost frica; m-am facut galben ca ceara, am simtit cummi se moaie ge nunchii: am vrut sa raspund, dar nestiind ce, am tacut. Ofiterul astepta raspunsul; vaznd ca nu vine, a nceput sa rda, mi-a ntors spatele si a intrat iar n casa. Eu m-am ntors la seminar. Snt gentilom din fire si ma aprind repede, dupa cum ai putut bagade seama si dumn eata, draga d'Artagnan, ocara era groaznica si desi

n-o stia nimeni pe lume, eu simteam ca e vie si ca-mi sfredelesteinima. Am facut cunoscut mai-marilor mei ca nu snt destul de pregatitpentru hirotonisire, si, la cererea mea, ceremonia a fost amnata cu un an.

M-am dus la cel mai bun maestru de scrima din Paris, m-am nvoit cu el sa-mi dea zilnic lectii de scrima si vreme de un an, zi de zi, am luat cte o lectie. Apoi, n ziua cnd s-a mplinit un an de cnd fusesematt de jignit, mi am agatat anteriul n cui, m-am mbracat de jos pnasus n cavaler si m-am dus la un bal pe care-l dadea o prietena de-amea si unde eram sigur ca o sa dau peste omul cu pricina. Balul avealoc n strada Francs-Bourgeois, foarte aproape de nchisoarea La Force. ntr-adevar, ofiterul meu era acolo: m-am apropiat de el pe cndrecita o poema de dr agoste, mngind cu privirea pe o femeie, si l-amntrerupt n toiul celui de-al doilea c uplet. . Domnule, am nceput eu, nu ti-ar place nici azi sa ma duc ntr-ocasa pe care o sti m amndoi, n strada Payenne, si m-ai lovi si acum cubastonul daca n-as avea chef sa te ascult? Ei s-a uitat mirat la mine, pe urma m-a ntrebat: . Ce vrei, domnule, cu mine? Nu te cunosc. . Eu snt, i-am raspuns, preotul, tnar care citeste Vietile Sfintilor si care traduce cartea ludithei n versuri. . Da, da... mi-aduc aminte, . ngna ofiterul zeflemisind, si cedoresti de la mine? . As vrea sa-ti gasesti vreme ca sa ne plimbam putin mpreuna. . Mine dimineata, daca vrei si cu cea mai mare placere. . Nu mine dimineata, ci acum, numaidect, daca binevoiesti. . Tii cu tot dinadinsul?... . Da, tin. . Atunci, sa plecam. Doamnelor, . lamuri ofiterul, . petreceti maideparte. Voi l ipsi doar pna l omor pe domnul si ma ntorc sa sfrsesc aldoilea cuplet. Am iesit. Am mers cu el n strada Payenne, chiar n locul unde cu un annainte, la aceeasi ora, m i facuse cinstea cuvintelor pe care le-ai auzit. Era o minunata noapte cu luna plina. Am ncrucisat spadele si la celdinti atac l-am lasat mort pe loc. . Drace! facu d'Artagnan. . Cnd au vazut doamnele ca nu li se ntoarce cntaretul, si cnd a fost gasit n strada Payenne cu corpul strapuns de spada, m-au banuitca eu l forfec asem asa si s-a strnit vlva. Am fost silit sa parasesc obucata de vreme anteriul: Athos, pe care l-am cunoscut n timpulacela, si Porthos care, n afara de lectiile m ele de scrima, m-a nvatat cteva lovituri ndraznete, m-au hotart sa cer o tunica de muschetar. Regele tinuse mult la tatal meu, mort n asediul orasului Arras, sicererea mi-a fo st mplinita. ntelegi deci ca pentru mine a sosit ziua sama ntorc n snul bisericii.

. Si, ma rog, de ce azi mai degraba ca ieri sau ca mine? Ce ti s-antmplat oare azi de te-au napadit gnduri att de negre? . Rana asta, draga d'Artagnan, a fost pentru mine un semn pecare mi l-a trimis c erul. . Rana? Ei as! Dar e aproape vindecata si snt sigur ca nu ranaasta te face acum s a suferi mai mult. . Dar care? ntreba Aramis rosind. . Ai una la inima, Aramis, una mai adnca si mai dureroasa, o rana pricinuita de o femeie. Ochii lui Aramis scnteiara fara voie.

. Ah! spuse el, . cautnd sa-si ascunda bataile inimii sub o racealaprefacuta, . n ici nu vorbi despre asa ceva! Eu, sa ma mai gndesc lalucruri dintr-astea! Sa ma a marasc din dragoste! Vanitas vanitatum! Crezi oare ca mi-a sucit cineva capul, si cine? Vreo flusturatica saupoate vreo fata n casa, careia ntmplator i-as fi facut curte ntr-ogarnizoana? Asta-i buna! . Iarta-ma, draga Aramis, dar credeam ca-ti tintesti privirile mai sus. . Mai sus? Si ce snt eu ca sa pot nutri asemenea dorintinesabuite? Un biet musche tar, ca vai de capul lui, nevoias si, necunoscut, care uraste njosirile si care nu-si gaseste loc printresemenii lui? . Aramis! Aramis! striga d'Artagnan, aruncnd asupra prietenului ocautatura de ndoi ala. . Tarna snt si ma ntorc n tarna. Viata e plina de umilinte si dedureri, urma el, din ce n ce mai posomort. Toate firele care o leaga defericire se rup rnd pe rnd n mna om lui, mai ales firele de aur. Oh! scumpul meu d'Artagnan, . starui Aramis cu un usor tremur deamaraciune n glas, . asculta-ma, daca vei suferi vreodata, ascunde-tibine suferinta. Tacerea e cea di n urma bucurie a nenorocitilor; fereste-te sa-ti ghiceasca, oricine ar fi, durerile; curiosii sug lacrimilenoast re asa cum mustele sug sngele unei caprioare ranite. . Vai! dragul meu, . raspunse d'Artagnan, oftnd la rndul lui dinadnc, . tot ce spui acum e tocmai ce mi s-a ntmplat mie. . Cum adica? . Da, femeia pe care o iubeam, pe care o iubeam la nebunie, aurapit-o tlhareste, nu stiu unde se afla, nu stiu unde a fost dusa; poatee nchisa, poate a si murit. . Dar dumneata te poti macar mngia cu gndul ca nu te-a parasitde bunavoie; ca daca nu primesti vesti de la ea, e din pricina ca n-olasa sa-ti dea nici un semn de v iata, pe cta vreme... . Pe cta vreme? Hai, spune! . Nimic, . murmura Aramis, . nimic. . Prin urmare, parasesti pentru totdeauna lumea, nimic nu te-armai ntoarce, e o h otarre de neclintit, asa e? . Da, pentru vecie. Azi esti prietenul meu, mine nu vei mai fi

pentru mine dect o umbra sau poate chiar nu vei mai fi nimic. Ctdespre lume, lumea nu-i dect un mormnt, un mare mormnt si nimicaltceva. . Drace! grozav e de trist tot ce-mi ndrugi. . Ce vrei, chemarea mea nu-mi da pace! Ma smulge vrnd-nevrnd! D'Artagnan zmbi fara sa raspunda. Aramis urma: . Si totusi, atta vreme ct mai tin nca de pmnt, as fi vrut savorbesc despre dumneata, despre prietenii nostri. . Si eu, . adauga d'Artagnan, . as fi vrut sa-ti vorbesc chiardespre dumneata, d ar te vad att de nstrainat de orice: de dragostenu-ti pasa, prietenii snt niste umb re, lumea-i un mormnt. . Vai! O sa le vezi toate astea singur, cu ochii dumitale! . Atunci, hai nici sa nu mai vorbim, . urma d'Artagnan, . si sadam foc acestei s crisori care, fara ndoiala, ti vesteste cine stie ce noua necredinta a fetiscanei aceleia zvapaiata sau a fetei din casa. . Ce scrisoare? se repezi Aramis. . O scrisoare care a sosit n lipsa dumitale si pe care mi-au dat-oca sa ti-o aduc . . Dar de la cine e scrisoarea? . Ei, de la vreo camerista nlacrimata, sau de la vreo femeiusca disperata, sau poate de la fata din casa a doamnei de Chevreuse, care o fi fost nevoita sa se ntoarca la Tours, cu stapna ei si care, ca sa segrozaveasc a, o fi luat un plic parfumat si i-o fi pus pe deasupra unsigiliu cu coroana duc ala. . Ce tot ndrugi acolo? . Poftim! Sa vezi c-am pierdut-o, facu sagalnic d'Artagnan, parndca o cauta. Din fericire, lumea e un mormnt, oamenii, va sa zica si femeile, snt doar niste umbre, iar de dragoste nici macar nu vrei saauzi. . Ah! d'Artagnan, d'Artagnan! . izbucni Aramis, . mor daca numi-o dai! . n sfrsit, iat-o! Si d'Artagnan scoase scrisoarea din buzunar. Dintr-o saritura, Aramis a fost lnga d'Artagnan; apuca scrisoarea si o citi, sau mai bine-zis o sorbi din ochi; stralucea de fericire. . Pare-mi-se, camerista are stil frumos, rosti taraganat d'Artagnan. . Multumesc d'Artagnan, multumesc, striga Aramis ca nebun. Afost silita sa se nto arca la Tours, nu mi-e necredincioasa, ma iubeste. Vino, prietene, vino sa te sarut; fericirea ma nabusa! Si cei doi prieteni ncepura sa dantuiasca n jurul cuviosului sfnt IonGura-de-Aur, c alcnd vitejeste n picioare foile tezei risipite pe podele. Tocmai atunci Bazin intra cu spanacul si omleta. . Afara, nenorocitule! se rasti Aramis aruncndu-i tichia n obraz. napoi de unde ai venit cu zarzavaturile astea blestemate si cumncarea asta scrboasa de oua , cere un iepure mpanat, un clapongras, o pulpa de miel cu usturoi si pat ru sticle cu vin vechi deBurgundia.

Bazin, care-si privea stapnul fara sa nteleaga ce se petrece, lasa, plin de mhnire, sa alunece omleta n spanac si spanacul pepardoseala. . Iata cea mai potrivita clipa sa-ti nchini viata regelui regilor, . sfatui d'Artagnan. . daca tot tii sa-i arati bunavointa: Non inutile desiderium in oblatione. . Du-te la dracu cu latineasca ta cu tot! Sa bem, draga d'Artagnan, sa bem zdravan! Sa bem pna n-om mai putea si apuca-te de-mipovesteste ce se mai a ude pe-acolo. Capitolul XXVII SOTIA LUI ATHOS . Ne mai ramne acum sa aflam vesti si despre Athos, li spused'Artagnan voiosului A ramis, dupa ce-i povesti ce se petrecuse ncapitala de la plecarea lor si dupa ce o masa gustoasa i facu sa uite, pe unul de teza lui, si pe altul de oboseala. . Crezi ca i s-o fi ntmplat vreo nenorocire? ntreba Aramis. Athosare atta snge rece, e att de viteaz si mnuieste cu atta maestriespada! . Da, fara ndoiala, si nimeni nu-si da seama ca mine ct e de cutezator si de dibaci; dar mi place mai mult sa nfrunt cu spada mealovituri de su lite, dect de ciomege; ma tem sa nu-l fi scarmanat peAthos vreo sleahta de servit ori, caci slugile de felul lor lovesc cu sete sinu sfrsesc cu una cu doua. Iata d e ce, ti marturisesc, as vrea sa plecct mai curnd. . Te-as nsoti bucuros, . spuse Aramis, . cu toate ca nu prea masimt n stare sa cal aresc. Ieri am ncercat pe pielea mea curelusele pecare le vezi atrnate colo si de durere a trebuit sa ncetez cu soiul asta de pocainta. . Pai, dragul meu prieten, nici nu s-a pomenit ca cineva sa sevindece de gloante cu ajutorul grbaciului: dar erai bolnav si boalasminteste creierul, asa ca te ie rt. . Si cnd pleci? . Cnd o miji de ziua; odihneste-te ct mai bine la noapte si minedaca poti, pornim mp reuna. . Atunci pe mine, . i spuse Aramis, . caci de fier dac-ai fi si totai nevoie de od ihna. A doua zi cnd d'Artagnan intra la Aramis n odaie l gasi stnd lafereastra. . La ce te uiti asa? l ntreba d'Artagnan. . Pe legea mea, ma minunez de cei trei cai ca din povesti, pecare-i tin grajdari i de drlogi; ce desfatare de print, sa calarestiasemenea nazdravani!

. n . . . . . . .

Uite, dragul meu Aramis, si dumneata ti poti ngadui desfatareaasta, caci unul di cei trei cai e al dumitale. Nu mai spune! Si care? Acela pe care o sa ti-l alegi, caci mie mi-e totuna. Si patura minunata de pe cal e tot a mea? Fireste. ti arde de gluma, d'Artagnan? De cnd vorbesti frantuzeste, nu mai glumesc. Si tot ai mei snt si coburii aceia auriti, valtrapul de catifea sisaua cu scari de argint? . De buna seama ai dumitale, dupa cum calul care necheaza e almeu si celalalt ca re se tot framnta e al lui Athos. . Ai naibii cai, frumosi mai snt! . Snt ncntat ca-ti plac. . Si cine ti i-a daruit? Regele? . n nici un caz cardinalul: dar ce-ti pasa de unde vin; gndeste-tenumai ca unul di n cei trei e al dumitale. . l iau pe cel pe care-l tine argatul roscovan. . S-a facut! . Slava tie, Doamne! . se bucura Aramis, . uite ca mi-a trecut orice urma de durere: l-as ncaleca si cu treizeci de gloante nmadulare. Ah, pe suf letul meu, ce scari frumoase! Hei, Bazin, ia poftimncoa! Iute! Bazin se ivi n pragul usii, sanchiu si amortit. . Lustruieste-mi sabia, ndreapta-mi palaria, perie-mi pelerina sincarca-mi pistoal ele! nsira Aramis. . Porunca din urma e de prisos, . l opri d'Artagnan, caci n coburii seii pistoalele-s gata ncarcate. Bazin ofta. . Linisteste-te, cumetre Bazin . l sfatui d'Artagnan, . mparatiacerurilor se cstiga n fel si chip. . Stapnul mai ca ajunsese un teolog de seama, . se tngui Bazin, cu ochii n lacrimi . ar fi ajuns ntr-o zi episcop si poate chiar cardinal. . Haide, sarmanul meu Bazin, haide, ia gndeste-te putin: ce zor safii slujitor al bisericii? Nu esti ferit nici macar de razboi; vezi bine ca sicardinalul se duc e sa lupte cu coiful pe cap si cu baltagul n mna; dardespre domnul de Nogaret de l a Valette ce zici? Si el e cardinal, si, ntreaba-l pe valetul lui de cte ori i-a oblojit ranile. . Vai, domnule, stiu si eu, . ofta Bazin, azi toate merg anapoda n lume! n vremea asta, cei doi tineri si sarmanul valet coborsera n curte. . Tine-mi scara, Bazin, porunci Aramis. Si Aramis se avnta n sa cu eleganta si sprinteneala lui obisnuita, dar dupa cteva rasuceli si cteva salturi ale mndrului animal, calaretulsimti niste dureri att de nesuferite, nct pali si se clatina n sa. D'Artagnan, care de teama sa nu i se ntmple ceva fusese toata

vremea cu ochii pe el, se repezi, l prinse n brate si-l duse n camera. . Lasa, draga Aramis, vezi de te ngrijeste, . l sfatui el, . voipleca singur n caut area lui Athos. . Esti un om de fier, i spuse Aramis. . Nu, snt norocos, atta tot; dar ia spune cum o sa-ti petreci timpulpna ma ntorc? Ai ncheiat-o cu talmacirile despre degete sibinecuvntari, ce zici? Aramis zmbi. . Voi face versuri, spuse el. . Stiu, versuri la fel de parfumate ca ravasul camerisdoamnei deChevreuse. nvatal si pe Bazin mestesugul versificatiei, asta o sa-l maimngie. n ceea ce priveste ca lul ncaleca-l n fiecare zi cte putin, casa-ti mai vii n fire. . Oh! despre asta fii Linistit, . l ncredinta Aramis, . cnd te veintoarce, voi fi ga ta sa te urmez. si luara ramas bun unul de la altul si zece minute mai trziu dupace-si daduse prie tenul n grija lui Bazin si a hangitei, d'Artagnan goneaspre Amiens. n ce stare l va gasi pe Athos, ba chiar mai mult, l va mai gasioare? l parasise n grea cumpana si se putea chiar sa fi murit. Gndulacesta care-i ntuneca fruntea, i smulse fara sa vrea suspine si-l facusa sloboada n soapta cteva njuraturi de razbunare. Din toti prietenii, Athos era cei mai n vrsta, s-ar fi zis deci, cei mai putin apropiat degusturile si nclinarile lui. Totusi d'Artagnan avea pentru acest gentilom o deosebita pretuire. Tinuta nobila si distinsa a lui Athos, acele strafulgerari de maretie carescapau cnd si cnd din umbra n care ramnea de bunavoie, nezdruncinata lui liniste, pe care nimic nu izbutea s-o tulbure si carefacea din el cel mai placut tovaras din lume, veselia silita simuscatoare, acea cutezanta pe care ai fi luat-o drept oarba, daca n-arfi fost urmarea celui mai neasemuit snge rece, toate aceste nsusiristrneau mai mult dect stima, mai mult dect prietenia, ele strneauadmiratia lui d'Artagnan. ntr-adevar, chiar alaturi de domnul de Trville, elegantul si nobilulcurtean, Athos , n zilele lui de voie buna putea nfrunta cu cinstecomparatia; era de statura mijl ocie, dar cu o talie att de zvelta si debine facuta, nct n luptele cu Porthos doborse de mai multe ori peuriasul a carui putere facuse vlva printre muschetari; capul lui cu ochiipatrunzatori, cu nasul drept, cu barbia asemeni barbiei lui Brutus, aveamereu ca un usor freamat de maretie si de farmec; minile, pe care nule ngrijea deloc, l scoteau din fire pe Aramis care, n schimb, si lecorcolea pe ale lui, cu nesfrsite alifii de migdale si cu uleiuri parfumate: glasul i era raspicat si melodios totodata; apoi, ceea ce sedesprindea pe nesimti te din Athos, care, totdeauna modest, statea numbra, era acea stiinta a purtarii n lume si a obiceiurilor celei mai

stralucite societati, acele deprinderi nobile ce strabateau de la sine sicele ma i nensemnate miscari ale lui. Daca era vorba de un ospat. Athos stia sa-l ntocmeasca mai bineca orice om de lum e, aseznd pe fiecare comesean la locul sau duparangul pe care i-l harazisera stra mosii sau pe care si-l cstigase singur; de era vorba despre stiinta heraldica, Athos cunostea pe degetefamiliile nobile ale regatului, spita neamului lor, rudeniile, blazoanele siobrsia acestor blazoan e. Eticheta n-avea tainite care sa-i fi ramas straine; stia drepturile marilor proprietari, cunostea n amanuntvnatoarea si mai a les vntoarea cu soimi si ntr-o zi, discutnd despreaceasta pretioasa arta, l uimise pe regele Ludovic al Xlll-lca care sebucura totusi de mare faima. Ca toti nobilii de vaza ai acelor vremuri, calarea si ncrucisa spadan chip desavrsi t. Mai mult: cresterea ce o primise nu lasase la o partenici chiar studiile scol astice, att de rare la gentilomi pe vremea aceea, nct surdea cnd Aramis arunca frnturi latinesti, si cnd Porthos se facea ca le ntelege; spre uimirea prietenilor, i se ntmplase chiar ndoua sau trei rnd uri, cnd Aramis scapase o greseala de gramatica, sapuna el verbul la timpul cuven it sau substantivul la cazulcorespunzator; pe lnga toate acestea, Athos era pilda de cinste ntr-unveac n care razboinicii cadeau att de usor la nvoiala cu credinta s i constiinta cu amantii cu purtarea riguroasa din zilele noastre, iar saracii cu cea de a saptea porunca a lui dumnezeu. Era, asadar, unbarbat cu totul neobis nuit, acest Athos. Totusi, aceasta fire att de deosebita, aceasta faptura att dearmonioasa, acest alu at att de ales se ntorcea nesimtite spre viatamateriala, asa cum batrnii se ndreapta spre un cobors trupesc simoral. n orele lui de nsingurare, si aceste ore se iveau adesea, Athosstingea tot ce era luminos n fiinta lui si nimbul acela stralucii pi erea cantr-o noapte adnca. Odata semizeul dobort, nu mai ramnea dect un biet om cu capulplecat, cu ochii ratac iti, cu vorba greoaie si mpleticita, Athos se uitaceasuri ntregi fie la sticla si paharul dinaintea lui, fie la Grimaud, care, obisnuit sa-l nteleaga prin semne, citea n privirea lipsita de vlaga astapnului pna si cea mai mica dorinta pe care i-o aducea numaidectla ndeplinire. Daca din ntmplare cei patru prieteni se ntlneau nasemenea clipe, o vorba biguita dupa mari stradanii era toata partealui Athos la convorbire, n schimb, dadea pe gt singur ct patru laol alta, dar fara sa se bage de seama dect dupa ncruntarea tot mai vrtoasa asprncenelor si du pa ntristarea tot mai adnca a sufletului. D'Artagnan, al carui duh scormonitor si taios l cunoastem, cu toateca ar fi dorit sa prinda ceva din taina prietenului, nu izbutise sadesluseasca pricina acelei lncezeli, nici mprejurarile care o strneau. Athos nu primea niciodata scrisori; el nu facea nici un pas pe care sanu-l fi st iut toti prietenii lui. Nu se putea spune ca mhnirea i se isca pe urma vinului, caci,

dimpotriva, el bea tocmai ca sa lupte cu starea sufleteasca pe careleacul, dupa cum am mai spus, o ntuneca si mai cumplit. Navalacoplesitoare a gndurilor negre nu putea fi pusa nici pe seama jocului, caci, spre deosebire de Porthos care cnta sau njura dupa cum noroculi surdea sau ba, Athos se arata la fel de nepasator, fie ca era npierdere sau n cstig. Fusese vazut ntr-o seara la cercul muschetarilorcstignd o mie de pistoli si dupa aceea dnd ndarat pna si centironulde gala brodat cu fir de aur; cstigase apoi tot ce pierduse, si pedeasupra o suta de ludovici; toate acestea fara ca frumoasele luisprncene negre sa i se fi clintit, fara ca minile lui sa-si fi pierdutculoarea lor sidefie si f ara ca vorba lui, care n seara aceea era placuta, sa fi ncetat o singura clipa a fi la fel de molcoma si de melodioasa. De asemenea, cautatura-i mohorta n-avea nici o legatura cutoanele vazduhului, asa cum se ntmpla la vecinii nostri, englezii, cacirestristea lui era de obicei mai a marnica n pragul zilelor frumoase aleanului; iunie si iulie erau lunile cele mai n grozitoare pentru Athos. Prezentul nu-i pricinuia nici o mhnire, iar cnd i se vorbea de viitorridica din um eri; taina lui era deci n trecut, usa cum de altfel i se soptise la ureche lui d'Artagnan. Acest val misterios ce acoperea ntreaga sa fiinta, atragea si maimult privirile c atre omul ai carui ochi si a carui gura nu destainuiseraniciodata nimic, nici n t oiul celei mai crunte betii, orict de mestesugitear fi fost iscodirile.

. Cine stie, . si zicea d'Artagnan, . poate ca bietul Athos nici numai traieste s i daca a murit, e din vina mea, caci eu l-am trt n toata ncurcatura asta de care n-avea habar cum a nceput, de care n-o saaiba habar cum sa sfrsit, si de pe urma careia n-ar fi tras nici un folos. . Si unde mai puneti, domnule . adauga Planchet, . ca-i datorampoate viata. Tine ti minte cum a strigat: ,,Fugi, d'Artagnan! M-au prins". Si dupa ce a descarcat amndoua pistoalele, ce mai zgomot asurzitorfacea cu spada lui! Ai fi zis ca se bat douazeci de insi, sau mai degraba, douazeci de draci turbati! ntartat de aceste cuvinte. d'Artagnan si ndemna calul, careneavnd nevoie de nici un n emn, si ducea ca vntul calaretul din spinare. Pe la unsprezece dimineata, se ntrezarea Amiens-ul; la unsprezecesi jumatate, se aflau n poarta hanului blestemat. Deseori d'Artagnan cugetase la una din acele razbunari grozavempotriva vicleanulu i hangiu, razbunari care ti ung sufletul numai cndte gndesti la ele. Intra deci n ha n, cu palaria lasata peste ochi, cumna stnga pe mnerul spadei si cu dreapta plesnin d din biciusca. . Ma mai cunosti? l ntreba pe hangiul care-i iesise nainte, ca sa-lsalute. . N-am aceasta cinste, nlatimea voastra, raspunse hangiul, holbndu-si ochii n fata uluitoarei straluciri a noului sosit. . Ah, nu ma cunosti?

. Nu, naltime. . Asa? Lasa ca dupa doua-trei vorbe, o sa-ti aduci aminte. Ce-aifacut cu gentilo mul acela pe care, cu vreo cincisprezece zile n urma, aiavut ndrazneala sa-l nvinov atesti ca umbla cu bani masluiti? Hangiul pali, caci d'Artagnan se nfipsese crncen n fata lui siPlanchet urma pilda s tapnului. . Vai, naltime, nici nu mai pomeniti de el, se tngui hangiul, cuglas plngaret. Dumn ezeule, ca scump mi-am mai platit greseala! Ah, saracutul de mine! . Eu te ntreb: ce s-a facut gentilomul? . Rogu-va ascultati-ma, naltime, fiti ndurator. Pentru Dumnezeu, luati loc, va rog! Mut de mnie si de ngrijorare. d'Artagnan se aseza crunt ca unjudecator. Planchet s e rezema cu fudul de jiltul lui. . Iata cum s-a ntmplat, naltimea voastra, . ncepu hangiul, tremurnd din toate madularele, . caci acum va recunosc; snteti acel de a plecat cnd m-am luat la glceava ca un prost cu gentilomul decare vorbiti. . Da, eu snt; vezi dar ca nu te poti astepta la marinimie, daca nuspui tot adevar ul. . Ascultati-ma, va rog, si o sa stiti tot. . Te ascult. . Autoritatile ne dadusera de stire, cum ca un vestit masluitor de bani va sosi la han, mpreuna cu mai multi tovarasi de ai lui, mbracatitoti ca osta si din garda si ca muschetari. Caii, valetii, chipuriledumneavoastra; toate mi fu sesera descrise de cu vreme. . Pe urma, pe urma? ntreba d'Artagnan, care banuia de undeveneau semnalmentele att de grijuliu date. . Potrivit ordinelor autoritatii, care mi-a mai trimis si un ajutor desase oamen i, am luat masurile, chibzuite de mine drept grabnice, ca sapot pune mna pe asa-z isii masluitori. . Iarasi ? se rasti d'Artangnan pe care cuvntul "masluitor" l scoteadin sarite. . Iertati-ma, naltime, ca dau zor cu ce nu trebuie, dar tocmai cu asta ma dezvinovatesc si eu. Autoritatea ma bagase n sperieti si stitidoar ca un hangiu nu se poate pune rau cu autoritatea. . nca o data; unde e gentilomul? Ce s-a ntmplat cu el? A murit? Traieste? . Rabdare, naltime, iaca spun si asta. S-a ntmplat asadar ce stiti, si plecarea dumneavoastra pripita, . adauga hangiul cu o umbra deironie ce nu-i scapa lui d'Artagnan, . parea ca ncuviinteaza sfrsitul. Prietenul dumneavoastra, gentilomul, s-a aparat cu tot focul. Valetullui, care d in pacate se ncaierase pe nepusa masa cu oameniiautoritatii, mbracati n rndasi... . Ah, miselule . izbucni d'Artagnan, . va sa zica erati cu totii ncrdasie, nu stiu ce ma tine sa nu va fac praf pe toti!

. Vai! nu, naltime, nu era nici o crdasie, o sa vedeti numaidect. Domnul, prietenul dumneavoastra (iertati-ma ca nu-i spun pe cinstitulsau nume, p e care trebuie sa-l aiba, dar daca nu stim cum l cheama), domnul, prietenul dumneavoastra, zic, dupa ce a scos doi oameni dinlupta, cu dou a focuri de pistol, a nceput sa dea ndarat, totaparndu-se cu spada cu care a mai sfr tecat nca pe unul din ai mei, iar pe mine m-a plesnit cu latul, de-am vazut stele verzi. . Calaule, ispraveste odata! i porunci d'Artagnan. Spune-mi ce ecu Athos? . Tot dnd ndarat, cum am mai spus naltimii voastre, a nimerit cuspinarea n scara piv nitei si cum usa era deschisa, a scos cheia si s-ancuiat nauntru. Stiau cu totii c a n-are cum fugi de acolo si l-au lasat nplata Domnului. . Se ntelege, . adauga d'Artagnan, . nu voiati cu tot dinadinsulsa-l omorti, voiat i doar sa-l tineti ferecat. . Doamne sfinte! Sa-l ferecam noi, naltime? Dar va jur, s-a ferecatel singur naunt ru. Din capul locului facuse treaba bunicica: unul omortpe loc si alti doi grav r aniti. Pe mort si pe amndoi ranitii i-au ridicatcamarazii lor, si n-am mai auzit pomenindu-se nimic nici de unii, nici deceilalti. Eu, ndata ce mi-am venit n fire, m-am dus glont la domnulguvernator, ca sa-i istorisesc tot ce mi se ntmplase si s a-l ntreb cemasuri sa iau cu ostaticul. Dar domnul guvernator s-a holbat la mine, parc-ar fi cazut din cer; mi-a spus ca n-are habar de tot ce ndrug, caordinele pr imite nu pornisera de la el si ca daca ma-mpinge pacatul sascap cuiva ca are vre un amestec n tot taraboiul asta, atunci pune sama spnzure. Pare-mi-se, domnule, ca ma nselasem, ca arestasem peunul n locul altuia, iar cel pe care ar fi trebuit sa -l nhate, daduse bir cufugitii. . Si Athos? se rasti d'Artagnan, a carui nerabdare crestea la gndulca numita auto ritate lasase balta lucrurile. Ce s-a ntmplat cu Athos? . Grabit sa-mi ndrept greseala fata de ostatic, . urma hangiul, m-am dus la pivnita ca sa-i dau drumul. Vai, domnule, nauntru nu maiera un om, er a dracul n carne si oase. Cnd m-a auzit ca vreau sa-l las slobod, mi-a raspuns ca asta-i capcana si ca nainte de a iesi, vrea sa-sipuna con ditiile lui. I-am vorbit cu toata umilinta, caci mi dadeamseama de neghiobia ce-o facusem, ridicnd mna asupra unuimuschetar al maiestatii sale, si l-am ncredintat c a snt gata sa masupun la tot ce va cere. . nti si-nti, mi-a spus, vreau sa mi se dea valetul cu toate armele lui. Ne-am grabit sa-i dam ascultare; caci, ma ntelegeti, domnule, eram gata sa facem tot ce ar fi dorit prietenul dumneavoastra. DomnulGrimaud (el si-a spus numele desi e cam zgrct la vorba), domnulGrimaud a fost deci cobort n piv nita, asa ranit cum era; si cum s-auvazut mpreuna, stapnul lui a ferecat la loc us a si ne-a poruncit saramnem la noi n dugheana.

. Dar, n sfrsit, unde e acum? Unde e Athos? racni d'Artagnan. . n pivnita, domnule. . Cum, nenorocitule, l tii de atunci n pivnita? . Vai de capul meu, nu, domnule. Noi sa-l tinem n pivnita! Sevede ca nu stiti ce face n pivnita? Vai, dac-ati putea sa-l faceti sa iasade acolo, v-as fi recunosca tor toata viata, v-as aduce osanale ca unui sfnt. . Zici ca e n pivnita? O sa-l gasesc acolo? . Fara ndoiala, domnule, i-a intrat n cap sa nu mai iasa dinpivnita. n fiecare zi i dam prin ferestruica pine n vrful unei furci si decte ori cere, i mai dam si carne; d ar, vai de noi, nu pinea si carnea ostinge mai grozav. Am ncercat odata sa cobor l a el cu doi oamenide-ai mei, dar s-a mniat cumplit. Am auzit cum si ncarca pistoale le sicum valetul i ncarca flinta. Cnd i-am ntrebat ce aveau de gnd safaca, gentilomul mi-a raspuns ca puteau trage patruzeci de focuri, el sivaletul lui, si ca le vo r da gata pe toate, dar nu va ngadui nici unuiadin noi sa puna piciorul n pivnita. Atunci, domnule, m-am dus sa maplng guvernatorului, care mi-a raspuns ca tot ce patesc e pe bunadreptate si ca asta o sa ma nvete minte sa mai hulesc cinstitele fetecare-mi cer gazduire. . Asa ca de atunci?... ntreba d'Artagnan pufnind n rs de mutraamarta a hangiului. . Asa ca de atunci, domnule, ., urma acesta, . sa nu dea Dumnezeu nimanui viata care o ducem noi aici; caci, domnule, trebuie sa stiti ca toate merindele noastre snt n pivnita; acolo ne tinemvinisorul n sticle si-n butoaie, acolo ne tinem berea, untdelemnul si d-ale bacaniei, slanina si crnatii; si cum nu e chip sa coborm npivnita, sntem silit i sa nu dam calatorilor care trag la noi nici mncare, nici bautura, asa ca pe zi ce trece hanul nostru se duce de rpa, nca osaptamna cu p rietenul dumneavoastra n pivnita, si ajungem la sapade lemn. . Asa ti-ar trebui, nemernicule. Nu se vedea de la o posta dupamutra noastra ca eram oameni de omenie si nu masluitori? Hai, spune! . Da, domnule, da, asa e, recunoscu hangiul. Dar ia ascultatiacum, ascultati cum si iese iar din sarite. . Trebuie sa-l fi suparat cineva, si dadu parerea d'Artagnan. . Dar nici noi n-avem ncotro, . lamuri hangiul, . ne-au picatchiar acum doi genti lomi englezi. . Ei si? . Ei si! Stiti si dumneavoastra ca englezilor le place vinul bun; baau cerut sa le dam din cel mai bun. Sotia mea l-o fi rugat pe domnulAthos s-o lase sa intre n pivnita ca sa ndestuleze oaspetii si el s-o fimpotrivit ca de obicei. Ah! Dumneze ule! Auziti? Iadul pe pamnt, nualta. Auzind ntr-adevar galagie mare venind dinspre pivnita, d'Artagnanse ridica si, mpr euna cu hangiul care o luase nainte frngndu-si de zor

minile si cu Planchet, care-l urma tinndu-si flinta gata ncarcata, seapropie de loc ul cu pricina. Cei doi gentilomi vedeau negru naintea ochilor. Facusera drumlung si mureau de fo ame si de sete. . Tiranie nemaipomenita! palavrageau ei n grai francez curat, desi cu accent strain. Un scapat din balamuc sa nu dea voia unoroameni cumsecade sa-si foloseasca vinul! Uite, o sa spargem usa sidaca face pe turbatul, atunci l omorm. . Mai domol, domnilor, mai domol! . se amesteca d'Artagnanscotndu-si pistoalele d e la bru, . nu veti omor pe nimeni. . Lasa, lasa, se auzea dupa usa glasul linistit al lui Athos. Numai sapofteasca n coace domnii mncatori de copii, ca pe urma vedem noi. Orict pareau ei de cutezatori, cei doi gentilomi englezi se privirasovaind; s-ar fi zis ca nauntrul pivnitei salasluiau unul din aceicapcauni nfometati, nfricosator i eroi ai basmelor populare, n al carorbrlog nimeni nu putea patrunde fara a ispas i. Urmara cteva clipe de tacere: apoi, cum englezilor le era rusine sadea ndarat, cel mai coltos dintre ei cobor cele cinci sau sase trepteale scarii si lovi cu picio rul n usa, parca ar fi vrut sa darme un zid. . Planchet, . i spuse d'Artagnan ncarcndu-si pistoalele, . l iaun primire pe cel de s us, ai tu grija de cel de jos. Ah, domnilor, se vedeca va arde de scarmaneala! B ine! Lasa ca o sa va saturati! . Dumnezeule, . rasuna glasul adnc al lui Athos, . mi se pareca-l aud pe d'Artagn an. . Eu snt, . raspunse d'Artagnan, ridicindu-si si el vocea, . eu, prietene, n carne si oase. . Atunci e bine, . se bucura Athos, . le venim noi de hac acestor spargatori de usi! Gentilomii si scosesera spadele, dar erau prinsi ntre doua focuri; mai sovaira o clipa, apoi, ca si ntia data, trufia nvingnd, o a doualovitura de pici or facu sa trosneasca usa, de sus pna jos. . La o parte, d'Artagnan, la o parte, . striga Athos, . da-te la oparte ca trag. . Domnilor! . ncepu d'Artagnan, care nu-si pierdea niciodatacumpatul, . domnilor, gnditi-va la ce faceti! Rabdare, Athos. Vabagati ntr-o dandana fara rost si veti fi ciuruiti de gloante. Valetul meusi cu mine o sa va mproscam prin trei tevi si la fel o sa va vina si dinpivnita; apoi mai avem si spadele pe care, va spun eu, prietenul meu sicu mine le nvrtim destul de binisor. Lasati pe mine ca rnduiesc eu sitreburile dumneavoastra si ale mele. O sa vi se aduca ndata de baut; pe cuvntul meu de cinste. . Daca o mai fi ramas ceva, bodogani Athos, batjocoritor. Hangiul simti trecndu-i de-a lungul sirii spinarii un fior de gheata. . Cum, daca a mai ramas! bigui el. . La naiba! Trebuie sa fi ramas, . urma d'Artagnan, . fii faragrija, doar nu era sa bea ei doi toata pivnita. Domnilor, puneti-va spada

n teaca. . Atunci pune-ti si dumneata ndarat pistoalele la bru. . Bucuros. D'Artagnan dadu pilda. Apoi, ntorcndu-se spre Planchet i facusemn sa-si descarce fl inta. Englezii, potoliti, si pusera bombanind spadele n teaca. Dar cnd lise istorisi n ce fel fusese nchis Athos, dadura si ei vina pe hangiu, cacide felul lor erau gentil omi. . Acum, domnilor, . i sfatui d'Artagnan, . duceti-va ladumneavoastra n camera si m a pun chezas ca n zece minute vi se vaaduce tot ce doriti. Englezii salutara si iesira. . Snt singur, draga Athos, fii bun si deschide-mi usa, se rugad'Artagnan. . ndata, raspunse Athos. Se auzi atunci zgomotul asurzitor al mormanului de loazbe si degrinzi ce priau si se rostogoleau . erau ntariturile pe care asediatulle darma el singur. Cteva clipe mai trziu, prin usa ce se dadea n laturi, se ivi fatagalbejita a lui At hos care, furisndu-si privirea, iscodea mprejurimile. D'Artangnan se repezi de gtul lui si-l saruta din toata inima: vrndsa-l scoata afa ra din lacasul mucezit, baga de seama ca Athos seclatina. . Esti ranit? ntreba el. . Eu? De loc, dar snt beat-turta, si afla ca nimeni pe lume nu si-adat atta ostene ala ca mine pentru asa ceva. Pe Dumnezeul meu, hangiule, numai eu am dat pe dusca cel putin o suta cincizeci de sticle. . Vai de capul meu! . se vaicari hangiul . daca valetul a bautnumai pe jumatate din ct a baut stapnul, atunci m-au lasat sarac lipit. . Grimaud e valet de casa mare si nu s-ar ncumeta sa bea din ce beau eu; el a baut numai din cel varsat: ia ascultati, mi se pare ca auitat sa p una cepul butoiului la loc; asa-i ca curge? D'Artagnan izbucni n hohote de rs n vreme ce fiorul rece alhangiului se schimba n fi erbinteala. La rndul lui, Grimaud aparu si el n spatele stapnului, cu flinta peumar si btind din cap ca satirii beti din pnzele lui Rubens. Era stropitde sus pna jos n fata si spat e cu o licoare unsuroasa, pe care hangiul o recunoscu a fi cel mai bun untdelemn de masline pe care-l avea. Alaiul strabatu sala cea mare si se ndrepta spre cea mai frumoasancapere din han, pe care d'Artagnan pusese stapnire cu de la sinenvoire. n vremea aceasta, hangiul si sotia lui, fiecare cu cte o lampa nmna, se repezira spr e pivnita unde nu putusera patrunde atta amarde vreme si unde-i astepta o priveli ste nspaimntatoare. Dincolo de ntariturile alcatuite din loazbe ,din scnduri si poloboacegoale, buluci te dupa toate regulile artei strategice, si n care Athos

facuse o spartura ca sa poata iesi, se vedeau ici-colo plutind nbaltoace de untde lemn si de vin, ciolanele suncilor nfulecate, n vreme ce un morman de sticle sparte astupa ungherul din stnga pivnitei, iarun butoi cu canaua deschisa si pierdea ultimele lui picaturi de snge. Dupa cum a spus si poetul vremilor de demult, pustiul si moartea domneau acolo n voie, ca pe un ntins cmp debatalie. Din cincizeci de crnati atrnati de grinzi, mai ramasesera doar zece.

Si deodata, prin bolta pivnitei se auzira strabatind urletele de jaleale hangiul ui si ale neveste-si; pna si d'Artagnan se simti miscat. Ctpriveste pe Athos, nici nu-si ntoarse macar capul. Adncei dureri iurma nsa mnia cumplita. nsfacnd o frigare angiul scos din minti senapusti n camera unde se aflau cei doi prieteni. . Adu-ne vin! porunci Athos, zarindu-l n prag. . Vin! . racni hangiul, ca nebun, . vin! Dar mi-ati baut vin depeste o suta de g albeni; -snt sarac lipit pamntului, pierdut, zdrobit! . Oare! . facu Athos. . pai noua ne era mereu sete. . Daca v-ati fi multumit macar sa beti, dar ati facui tandari toate sticlele. . M-ati mpins peste o gramada care a venit de-a dura. E vinavoastra. . Mi s-a dus tot untdelemnul! . Untdelemnul e un balsam minunat pentru rani si bietul Grimaudtrebuia si el sa se oblojeasca pe unde l-ati lovit. . Toti crnatii mei rosi! . Snt o groaza de sobolani n pivnita. . O sa mi le platiti toate, se repezi hangiul deznadajduit. . Nemernic afurisit ce esti! racni si Athos, sculndu-se de pe scaun, dar caznd repede la loc, n-ar fi putut face sfortare mai mare. D'Artagnan i veni n ajutor, ridicndu-si amenintator biciusca. Hangiul dadu un pas ndarat si izbucni n lacrimi. . Sa-ti fie de nvatatura; altadata sa te porti mai omeneste cuoaspetii trimisi de Dumnezeu! l sfatui d'Artagnan. . De Dumnezeu! Spuneti mai bine de Dracul! . Asculta, scumpule, . urma d'Artagnan, . daca o sa ne maispargi multa vreme ure chile, sa stii ca ne nchidem toti patru n pivnitasi atunci o sa vedem noi daca str icaciunile snt chiar asa de mari cum spui. . ndurati-va, domnilor, . se vaicari hangiul, . e vina mea, iata, marturisesc. Dar nu ma napastuiti. Snteti nobili mari, iar eu un prlit dehangiu. F ie-va mila de mine! . Ei, daca vorbesti asa, parca vad ca mi se sfsie inima si calacrimile ncep sa-mi curga cum curgea si vinul din poloboacele tale. Dracul nu-i att de negru pe ct pare. Haide, vino ncoace, sa stam devorba. Hangiul se apropie cu teama.

. Vino ti spun, nu-ti fie frica, i porunci Athos. Atunci, cnd am vrutsa-ti platesc, mi-am pus pe masa punga cu bani. . Da, naltimea voastra. . n punga erau saizeci de galbeni; unde-i punga? . E depusa la grefa, naltime: mi se spusese ca nu erau bani buni. . Cere punga mea ndarat si pastreaza-ti banii. . Dar naltimea voastra stie ca grefa nu mai da drumul la un lucrupe care a pus od ata mna; daca n-ar fi fost bani buni, tot ar mai fi fostnadejde, dar, din pacate, erau din cei buni. . ntelege-te cu grefa, cumetre, asta nu ma priveste, mai ales canu mai am para ch ioara. . Ia stati, . se amesteca d'Artagnan, . unde-i calul pe care-l aveaAthos? . n grajd. . Cam ct face? . Cel mult cincizeci de pistoli. . Ba face optzeci, ia-l si sa sfrsim odata. . Ce e? mi vinzi calul, . se mira Athos, . l vinzi pe Baiazid almeu? Si eu pe ce s a calaresc cnd voi porni la razboi? Pe Grimaud? . Ti-am adus alt cal, i spuse d'Artagnan. . Altul? . Si nemaivazut de frumos! adauga hangiul. . Atunci, daca mai e altul mai tnar si mai frumos, ia-ti hodorogul siadu-ne de ba ut. . Din care vin? ntreba hangiul, linistit dintr-o data. . Din acela care e n fund, lnga sipci; au mai ramas vreo douazecisi cinci de sticl e, celelalte s-au spart cnd m-am rostogolit. Adu-ne sase. "Omul asta-i un butoi fara fund, si spuse hangiul, n sinea lui; dacamai ramne nca ci ncisprezece zile aici si daca plateste tot ce o bea, mipun din nou treburile pe r oate." . Si nu uita, . urma d'Artagnan, . sa duci patru sticle din acelasivin celor doi nobili englezi. . Acum pna ne-o aduce vinul, istoriseste-mi, d'Artagnan, ce s-antmplat cu ceillati, da-i drumul ! D'Artagnan ncepu sa-i spuna cum l gasise pe Porthos n pat cupiciorul scrntit si pe A ramis la masa ntre doi teologi. Pe cnd sfrsea depovestit, hangiul intra cu sticlele cerute si cu o sunca ramasa, dinfericire, afara din pivnita. . Bine, . spuse Athos, umplnd paharele amndurora . asta e prinurmare cu Porthos si Aramis, dar cu dumneata, prietene, ce e? Ce s-antmplat cu dumneata? Ai o mutra de nmormntare. . Cred si eu, . raspunse d'Artagnan, . dintre noi toti eu snt celmai nenorocit. . Tu, nenorocit? se mira Athos. Si pentru ce esti nenorocit? Haide, spune-mi. . Mai trziu, murmura d'Artagnan.

. Mai trziu! Si de ce mai trziu? Fiindca ma crezi beat, d'Artagnan? Tine bine minte ce-ti spun: niciodata eu nu-s asa de limpede la minteca la betie . Vorbeste: snt numai urechi. D'Artagnan i povesti patania lui cu doamna Bonacieux. Athos asculta fara sa clipeasca; si, la sfrsit, rosti raspicat: . Desertaciuni toate, m-auzi? Desertaciuni! Era o vorba a lui Athos. . Spui mereu desertaciuni, dragul meu Athos! . i raspunsed'Artagnan, . si nu-ti s ade bine sa vorbesti asa, dumitale, care n-aiiubit niciodata. Ochii stinsi ai lui Athos scaparara deodata, dar numai ca ostrafulgerare; peste o clipa erau la fel de cetosi si de rataciti. . Asa e, . spuse el linistit, . eu n-am iubit niciodata. . Vezi, prin urmare, inima de piatra, ca n-ai dreptul sa fii aspru cuinimile noa stre duioase, spuse d'Artagnan. . Inimi duiose, inimi strapunse, adauga Athos. . Ce spui? . Spun ca dragostea e o loterie n care cstigatorul cstigamoartea! Fii fericit ca ai pierdut, scumpe d'Artagnan, crede-ma ce-tispun. Singurul sfat pe care pot sa ti -l dau este sa pierzi totdeauna. . Parea ca ma iubeste atta! . Parea! . Ba nu! Ma iubea! . Copil ce esti, nu e pe lume un singur barbat care sa nu fi crezuttot asa cum c rezi, ca iubita se prapadeste dupa el si, totusi, nu e unulcare sa nu fi fost nse lat de iubita lui. . Afara de dumneata, Athos, care n-ai avut niciodata o iubita. . Asa e, . ncuviinta Athos, dupa o clipa de tacere, . eu n-amavut niciodata iubit a, nu, eu n-am avut niciodata. Hai sa bem! . Dar atunci, nteleptule, . urma d'Artagnan, . nvata-ma cetrebuie sa fac, da-mi o mna de ajutor; am si eu nevoie sa stiu, sa cautsi eu alinare. . Alinare, pentru ce? . n nenorocirea mea. . Nenorocirea dumitale strneste rsul, rosti Athos ridicnd din umeri. As fi curios sa vad ce-ai spune daca ti-as istorisi o poveste dedragoste. . Care ti s-a ntmplat dumitale? . Mie, sau unuia din prietenii mei, totuna. . Spune, Athos, spune. . Mai bine hai sa bem. . Bea si istoriseste. . Da, asta se poate, ncuviinta Athos golind si umplnd din noupaharul. Snt doua lucr uri care merg foarte bine mpreuna. . Te ascult, l mbie d'Artagnan. Athos vru sa-si adune gndurile, dar cu ct se straduia mai tare, cu

att d'Artagnan l vedea palind mai cumplit; era n halul de betie n carebetivii de rnd cad si adorm. El visa cu glas tare si ochii deschisi. Acestsomnambulism al betie i avea ceva nspaimntator. . Vrei cu tot dinadinsul? ntreba el. . Te rog, starui d'Artagnan. . Fie deci cum doresti. Unul din prietenii mei, spun unul dinprietenii mei, adic a nu eu, . ntari Athos, cu un zmbet ntunecat pebuze, . un conte de pe meleagurile m ele, adica din Berry, un nobil caun fel de Dandolo sau de Montmorency, s-a ndrago stit la vrsta dedouazeci si cinci de ani de o tnara fata de saisprezece ani, frumo asaca un nger. Cu toata fragezimea tineretii ei, avea o minte arzatoare, ominte n u de femeie, ci de poet; nu numai ca placea, te mbata. Locuiantr-un orasel mpreuna cu fratele ei, care era preot. Amndoi, straini detinutul nostru. Venisera nu se s tie de unde, dar cnd o vedeai pe ea attde frumoasa si pe frate-sau att de smerit, n ici nu ti-ar fi trecut pringnd sa-i ntrebi de unde vin. De altminteri, se spunea c a snt de familiebuna. Prietenul meu, care era stapnul tinutului, ar fi putut s-o s coatadin minti sau s-o siluiasca, pe pofta inimii, era doar stapnul. Cine ar findr aznit sa sara n ajutorul a doi straini, a doi pripasiti? Din nefericire, era om cinstit. A luat-o de nevasta. Prostul, neghiobul, dobitocul! . Dar de ce vorbesti asa, daca o iubea? ntreba d'Artagnan. . Asteapta putin, zise Athos. A dus-o la castelul lui si a facut din eadoamna ce a mai de vaza din tot tinutul; trebuie sa fiu drept si sarecunosc ca-si pastra ct se poate de bine rangul. . Pe urma? ntreba d'Artagnan. . Pe urma , ntr-o zi, pe cnd era la vnatoare cu sotul ei, . urmaAthos, cu glas scaz ut si foarte pripit, . a cazut de pe cal si a lesinat; contele s-a repezit s-o ridice si cnd a vazut ca rasufla greu nconstumul prea strns , i l-a sfsiat cu pumnalul si i-a dezvelit umarul. Ghiceste, d'Artagnan, ce avea pe umar? ntreba Athos izbucnind ntr-unhohot de rs. . De unde sa stiu? . O floare de crin; era nfierata. Si Athos sorbi dintr-o nghititura paharul ce-l tinea n mna. . Ce grozavie! striga d'Artagnan, . adevarat? . Adevarul adevarat, dragul meu; ngerul era un un demon. Biatafata furase. . Si ce a facut contele? . Contele era un mare senior; avea dreptul de judecata pepamnturile lui, asupra c elor mari si asupra celor mici. A sfsiat de suspna jos hainele contesei, i-a legat minile la spate si a spnzurat-o de un copac. . Doamne! Athos! Un omor! se ngrozi d'Artagnan. . Da, omor, nimic mai mult, bigui Athos, galben ca ceara. Dar parca iar m-au lasat fara vin. Si, apucnd gtul sticlei care mai era nca plina, o apropie de gura si

o goli pna la fund, asa cum ar fi golit un pahar. Apoi si lasa capul n mini; d'Artagnan ramasese naintea lui, ncremenit de spaima. . Asta m-a vindecat de femeile frumoase, poetice si dragastoase, urma Athos, ridicndu-se si curmndu-si sfrsitul povestirii. Dea Domnulsa te vindeci si dumneata! Hai sa bem! . Asadar, a murit? ngaima d'Artagnan. . Duca-se naibii, raspunse Athos. Dar da-mi, domnule, paharul. Sunca, nemernicule!. racnea el . cu ce vrei sa bem! . Si fratele ei? adauga sfios d'Artagnan. . Fratele ei? repeta Athos. . Da, preotul! . Am ntrebat eu de el, ca sa pun sa-l spnzure, dar si parasiseparohia, nca din ajun si o luase la sanatoasa. . S-a aflat cel putin cine era ticalosul? . Era fara ndoiala ntiul amant si complicele frumoasei, un omcumsecade, care facea pe popa cu gnd sa-si marite iubita si s-ocapatuiasca. Sper ca l-or fi facut bucat ele. . Oh! Doamne! Doamne! murmura d'Artagnan, naucit de tot ceauzise. . Haide, gusta din sunca asta, d'Artagnan, e grozava, l pofti Athostaind o felie si punndu-i-o n farfurie. Pacat ca n-au fost cel putin patrudin astea n pivnita! As mai fi golit nca cincizeci de sticle. D'Artagnan nu mai putea ndura convorbirea, simtea ca-si pierdemintile. si lasa cap ul n mini, ca si cum ar fi atipit. . Tinerii astia nu mai stiu sa bea, . sopti Athos privindu-l cu mila, . si totusi el e unul dintre cei mai zdraveni!... Capitolul XXVIII NTOARCEREA D'Artagnan ramasese ametit de groaznica povestire a lui Athos; totusi, o multime de lucruri nu i se pareau prea limpezi n acest crmpeide marturis ire. n primul rnd, un om beat crita se destainuise altuiadestul de afumat si, cu t oata toropeala ce-l cuprinsese dupa cele doua, trei sticle de vin de Burgundia, care i se suise la cap, d'Artagnan siamintea a d oua zi dimineata fiecare cuvnt al lui Athos, ca si cum pemasura ce fusese rostit i s-ar fi ntiparit n minte. Toata acea ndoiala iatta si mai mult dorinta de a descope ri adevarul, asa ca se duse laprietenul lui, hotart sa nnoade firul convorbirii di n ajun.; l gasi nsa peAthos ct se poate de linistit, adica era din nou cel mai cump anit si maide nepatruns dintre oameni. De altminteri, ghicind gndul lui d'Artagnan, muschetarul i-o luanainte, dupa ce ma i nti amndoi si strnsesera mna.

. Stiu ca eram beat turta aseara, draga d'Artagnan, . ncepu el, . mi-am dat seama tocmai azi dimineata, dupa limba care tot mi-eragrea n gura si dupa pulsul agitat; ma prind c-am ndrugat o multimede bazaconii. Si rostind aceste cuvinte, si pironi privirea asupra prietenului carese simti stnj enit. . Nu, de loc, . raspunse d'Artagnan, . dupa cte tin minte, aispus numai lucruri n ensemnate. . Da? Ma mira! Credeam ca ti-am istorisit o poveste, de ti s-aridicat parul maci uca. Si se uita la tnarul lui prieten parca ar fi vrut sa-i citeasca pna nadncul sufletul ui. . Pe legea mea, . raspunse d'Artagnan, . se vede ca eram mai beat dect dumneata, fiindca nu-mi aduc aminte de nimic. Athos nu se lasa nselat si starui: . Cred ca ai bagat si dumneata de seama, scumpe prietene, cafiecare si are toanel e lui la betie, triste sau vesele; eu, cnd ma mbat, snt abatut si odata beat, i trag cu tot soiul de trasnai lugubre pe careneroada me a de doica mi le-a bagat n cap. E un cusur al meu si ncaun cusur mare, recunosc, d ar ncolo, duc bine la bautura. Athos vorbea pe un ton att de firesc, nct d'Artagnan ncepu sasovaie n parerile lui. . Da, asa trebuie sa fie, . ncuviinta tnarul, cu gnd sa descopereadevarul, . mi-adu c si eu aminte, ca prin vis, ca am vorbit despnzurati. . Vezi? . se repezi Athos palind si totodata ncercnd sa rda, . eram sigur! Sa stii ca spnzuratii snt gogorita mea. . Da, da, . urma d'Artagnan, . uite, acum mi-aduc aminte; da, era vorba... stai putin... era vorba de o femeie. . Chiar asa, . raspunse Athos, aproape ca varul de alb, . da, epovestea gogonata cu femeia blonda si, de cte ori ncep cu chestiaasta, nseamna ca snt beat mort. . Da, da, asta e, . adauga d'Artagnan, . povestea cu femeiablonda, nalta, frumoas a, si cu ochi albastri. . Da, si spnzurata. . De sotul ei, un nobil de vaza pe care l-ai cunoscut, urmad'Artagnan, privindul tinta pe Athos. . Ia te uita ct de usor poti baga n bucluc pe un om cnd nu maistii ce spui, recunos cu Athos, ridicnd din umeri, ca si cnd i-ar fi fost luisingur mila de el. Hotart lu cru, de azi nainte nu mai vreau sa mambat, d'Artagnan, e un narav dezgustator. D'Artagnan nu-i raspunse nimic. Schimbnd dintr-o data vorba, Athos urma: . Voiam tocmai sa-ti multumesc pentru calul pe care mi l-ai adus. . ti place? ntreba d'Artagnan. . Da, dar nu cred c-ar fi dus la tavaleala.

. Te nseli, am gonit cu el zece leghe n mai putin de o ora sijumatate si parca n-a r fi facut dect ocolul pietii Saint-Sulpice. . Pacat, o sa ma faci sa-mi para rau! . Sa-ti para rau? . Da, fiindca nu-l mai am! . Cum nu-l mai ai? . Sa-ti spun cum: azi dimineata, m-am sculat pe la sase; dumneata dormeai butuc si eu nu stiam ce sa fac. Nu ma dezmeticisem nca bine dupa cheful nostru de aseara; am cobort nsala mare, si ce sa vad? Unul din englezii nostri se tocmea cu ungeambas ca sa-si cumpere un cal; al lui murise ieri de dambla. M-amapropiat de el si cnd am vazut ca vrea sa dea o s uta de pistoli pe unroib, i-am spus: am si eu un cal de vnzare. . Si nca unul foarte frumos, a adaugat el; l-am vazut ieri; valetulprietenului du mitale l tinea de drlogi. . Credeti ca face o suta de pistoli? . Da. Vreti sa mi-l vindeti pe pretul asta? . Nu-l vnd, dar l joc. . l jucati? . Da. . Si ce jucam? . Zaruri. . Zis si facut; si am pierdut calul. Stai sa vezi, urma Athos, . pe urma am cstigat ndarat valtrapul. D'Artagnan si ncrunta fruntea. . ti pare rau? ntreba Athos. . Spun drept ca da, . raspunse d'Artagnan, . dupa calul astatrebuia sa fim recun oscuti ntr-o zi pe cmpul de lupta; era o marturie si o amintire, Athos, ai facut rau. . Ei, draga prietene, ia pune-te n locul meu, . urma muschetarul . muream de plictiseala si pe urma, zau ca nu-mi plac caii englezesti! Daca nu e vorba dect sa ma recunoasca cineva, atunci ajunge saua; bate la ochi destul. Ct priveste calul, n-avem dect sa nascocim ceva, ca sa-i ndreptatim disparitia. Ce dracu! un cal nu traieste ct lumea; hai sa zicem ca pe al meu l-a gasit rapciuga. D'Artagnan nu-sidescretea fruntea. . mi pare rau, . adauga Athos, . ca pari sa tii asa de mult laanimalele astea, ca ci stai sa vezi, n-am sfrsit nca. . Ce-ai mai facut? . Dupa ce am pierdut calul cu noua puncte la zece, vezi celovitura, mi-a trecut prin gnd sa pun la joc si calul dumitale! . Sper ca te-ai multumit numai cu gndul. . Dimpotriva, l-am si adus la ndeplinire. . Drace! murmura d'Artagnan, ngrijorat. . Am jucat si am pierdut. . Calul meu?

. Da, calul dumitale, sapte la opt; pentru un punct... stii zicala! . ti jur, Athos, ca ti-ai pierdut mintile! . Dragul meu, trebuia sa-mi fi spus asta ieri, cnd ti-am istorisitbazaconiile ace lea, nu astazi. Ce mai calea valea, am pierdut sivaltrapul si frul. Le-am pierdut toate. . Dar e ngrozitor ce-mi spui. . Asteapta, nu stii tot; as fi mare jucator daca nu m-as ncapatna, dar ma ncapatnez; asa e si cnd beau; si i-ar m-am ncapatnat... . Dar ce-ai mai fi putut juca? Nu mai aveai nimic. . Ba da! Ba da, prietene! Ne mai ramnea diamantul carestraluceste la degetul dumi tale si pe care l-am ochit eu de ieri. . Diamantul asta? striga d'Artagnan ducnd repede mna la inel. . Si cum ma pricep la nestemate, fiindca am avut si eu vreocteva, mi-am zis ca al dumitale face o mie de pistoli. . Sper, . se ncrunta d'Artagnan, pe jumatate mort de spaima, . ca n-ai pomenit nimic de diamantul meu.

. Ba dimpotriva, scumpul meu, ntelegi, acest diamant era tot cemai aveam; cu el a s fi putut cstiga ndarat harnasamentele, caii, bachiar banii de drum. . Athos, ma faci sa ma cutremur! izbucni d'Artagnan. . Asa ca i-am vorbit partenerului meu despre diamantul dumitale, pe care-l bagase si el de seama. Ce dracu , scumpule, porti n deget ostea de pe c er si ai vrea sa n-o vada nimeni? Crezi ca s-ar putea asaceva? . Sfrseste, dragul meu, sfrseste, . l ruga d'Artagnan, . caci, zau, cu linistea asta a dumitale ma bagi n boala. . Am mpartit prin urmare diamantul n zece parti de cte o suta depistoli fiecare. . Ah! ti arde de rs si vrei sa ma pui la ncercare, l ntrerupsed'Artagnan.. care ncepe sa-si iasa din fire. . Da de unde, nu glumesc de loc! As fi vrut sa te vad n locul meu! De cincisprezece zile nu zarisem chip omenesc si ma tmpeam stind lataifas cu stic lele. . Degeaba, asta tot nu te ndreptateste sa joci pe diamantul meu! raspunse d'Artagnan, strngndu-si nervos pumnul. . Asculta sfrsitul: zece partide pe cte o suta de pistoli partida. nzece aruncaturi de zaruri, fara revansa. Din treisprezece aruncaturi, am pierdut tot. Treisprezece lovituri! Numarul 13 mi-a adus totdeaunanenoroc: er a 13 ale lui iulie cnd... . Duca-se naibii! striga d'Artagnan, ridicndu-se de la masa. ntmplarea din ziua aceea l facea s-o uite pe cea din ajun. . Rabdare! . l potoli Athos, . mi facusem si eu socotelile mele. Englezul era un ciudat; l vazusem de dimineata stnd de vorba cuGrimaud si Grimaud mi-a spus ca englezul i propusese sa-l ia n slujbalui. Atunci l-am jucat pe Grimau d, pe tacutul Grimaud mpartit n zeceparti.

. Stii ca asta are haz! Si d'Artagnan izbucni n rs, fara sa vrea. . Chiar pe Grimaud, ai nteles? Si cu cele zece parti din Grimaud, care la un loc nu fac nici o jumatate de pistol, am cstigat iardiamantul. Sa mai spui ca staruinta nu e o virtute! . Pe legea mea, e nostim de tot, hohotea d'Artagnan mpacat, stergndu-si lacrimile de rs. . Ma ntelegi, cnd am simtit ca norocul se ntoarce, am nceput sajoc numai pe diamant. . Ah. drace! se ncrunta iarasi d'Artagnan. . Am cstigat napoi saua si calul dumitale, pe urma saua si calulmeu si, n sfrsit, le -am pierdut iar. Pe scurt, am pus iar mna pe sauadumitale si apoi pe a mea, cu to t dichisul lor. Asa stau lucrurile n clipade fata, e o lovitura strasnica, asa ca m-am oprit aici. D'Artagnan rasufla usurat ca si cnd i s-ar fi luat o piatra de peinima. . n sfrsit, diamantul mi-a ramas? ntreba el sfios. . ntreg, draga prietene, si pe deasupra, seile armasaruluidumitale si ale armasar ului meu. . Ce sa facem cu seile, fara cai? . Am eu ceva n gnd. . Athos, iar ma nspaiminti. . Asculta-ma: dumneata, d'Artagnan, n-ai mai jucat de multavreme, asa-i? . Si nici n-am chef sa joc. . Sa nu spunem vorbe, mari. Ziceam ca n-ai jucat de multa vreme; nseamna atunci ca poti avea noroc. . Sa zicem! Pe urma? . Uite, englezul si tovarasul lui mai snt nca aici. Am bagat deseama ca-i pare gro zav de rau dupa hamuri. Pe de alta parte, dumneata tii la cal. n locul dumitale, as pune la bataie seile cu toatecelelalte contra calului. . Dar n-o sa vrea numai pentru o singura sa. . Atunci, joaca-le pe amndoua, eu nu snt egoist ca dumneata. . Ai face lucrul asta? ntreba d'Artagnan sovaitor, cacivrnd-nevrnd, ncrederea lui At hos ncepea sa-l cstige. . Pe cinstea mea, si le-as juca pe un singur zar. . Dar vezi, fiindca am pierdut caii, tineam cu tot dinadinsul sapastram macar se ile. . Joaca atunci pe diamantul dumitale. . Ba nicidecum! Niciodata, m-auzi? Niciodata! . Drace! mormai Athos, . ti-as propune sa-l pui la bataie pePlanchet, dar cum am mai ncercat o data, te pomenesti ca nu maivrea englezul. . Hotart lucru, draga Athos, e mai bine sa nu risc nimic. . Pacat, . zise, dezamagit, Athos, . englezul asta e doldora debani. Ei, Doamne! ncearca o data. O singura data si gata...

. Si daca pierd? . Vei cstiga. . Si daca totusi pierd? . Atunci vei da seile. . Hai, fie pentru o singura data, primi d'Artagnan. Athos se duse dupa englez si-l gasi n grajd, unde sorbea din ochihamurile. Prilej ul era minunat. i spuse conditiile lui. Seile, capestrele sicelelalte contra unui cal sau a sumei de o suta de pistoli, la alegere. Englezul socoti repede: toate laolalta faceau trei sute de pistoli; cazudeci la n voiala. D'Artagnan arunca zarurile tlremurnd, si dadu la iveala numarultrei. Fata lui de ceara l nspaimnta pe Athos, care se multumi saspuna: . Zar nenorocos, prietene, domnul va avea deci caii, cuharnasamente cu tot. ncntat, englezul nu-si mai dadu osteneala sa amestece zarurile sile arunca pe masa fara sa mai priveasca, ncredintat de izbnda; d'Artagnan statea cu capul ntors, ca sa-si ascunda paraponul. . Uite, uite, uite! . zise Athos cu vocea-i linistita, . zarul asta e nemaipomenit; l-am vazut doar de patru ori n viata mea: doi asi! Englezul privea si nu-i venea sa creada, d'Artagnan privea si nu maiputea de buc urie. . Da, . urma Athos, . numai de patru ori; o data la domnul deCrequy, alta data l a mine, la tara, n castelul meu de la... pe vremeacnd aveam un castel; a treia oar a la domnul de Trville, unde zarul ne-a uimit pe toti, si, n sfrsit, a patra oara ntr-o crciuma unde eu amaruncat zarul si m-a facut sa pierd o suta de galbeni si o cina. . Domnul si ia calul ndarat? ntreba englezul. . Vezi bine! raspunse d'Artagnan. . Fara revansa, nu-i asa? . Dupa ntelegerea noastra, fara revansa. Aduceti-va aminte. . Asa e! calul va fi dat n grija valetului dumitale, domnule. . O clipa, spuse Athos. Da-mi voie, domnule vreau sa spun ctevacuvinte prietenulu i meu. . Poftim. Athos l trase la o parte pe d'Artagnan. . Ce mai vrei de la mine, ispititorule? l ntreba el. Vrei sa mai joc? . Nu, vreau sa te gndesti. . La ce? . O sa-ti iei ndarart calul, nu-i asa? . Fireste. . Socot sa gresesti, eu as lua suta de pistoli; stii ca ai jucathamurile contra calului sau a sutei de pistoli, la alegere. . Eu as lua suta de pistoli. . Ba eu iau calul. . Si eu ti spun ca gresesti; ce-o sa facem noi doi cu un singur cal,

nu 22 pe si

pot calari la spatele dumitale, pe acelasi cal, si sa fim ca cei doi fiiAymon care si-au pierdut fratele; si nici nu ma poti umili calarindalaturi de mine un splendid armasar. Eu, n-as sta o clipa la ndoiala, as lua suta de pistoli; avem atta nevoie de bani, ca sa ne ntoarcemla Paris..

. Eu tin la calul asta, Athos. . Si faci rau, prietene, un cal poate sa-si scrnteasca un picior, poate sa se poticneasca, poate sa cada, sa-si zdreleasca genunchii, nsfrsit, un ca l mannca dintr-o iesle n care a mncat altul bolnav de rapciuga, si iata cum se pierde un cal, sau mai bine-zis, cum se potpierde o sut a de pistoli; apoi, nu uita ca stapnul mai trebuie sa-sihraneasca calul, pe cta vr eme, dimpotriva, o suta de pistoli l hranescpe stapn. . Si cum o sa ne ntoarcem? . Pe caii valetilor nostri! o sa-si dea oricine seama dupa nfatisareanoastra ca sn tem oameni subtiri. . Frumos o sa ne mai sada pe niste mrtoage, n vreme ce Aramissi Porthos vor zburda pe armasarii lor! . Aramis! Porthos! l ngna Athos, izbucnind n rs. . Ce te-a gasit? ntreba d'Artagnan, care nu se dumirea pentru ceprietenul e att de vesel. . Nimic, nimic, mai departe, l mbia Athos. . Atunci, parerea dumitale? . Parerea mea e sa iei suta de pistoli; cu suta asta o sabenchetuim pna la sfrsitu l lunii; am tras pna acum destule si ar fibine sa ne mai odihnim putin. . Sa ma odihnesc? Nu, Athos, cum ajung la Paris m-apuc s-o cautpe biata femeie. . Si crezi ca pentru asa ceva o sa-ti foloseasca mai mult calul dectbanii grei de aur? Ia suta de pistoli, prietene, ti spun eu, ia suta depistoli. Lui d'Artagnan nu-i mai trebuia mult ca sa se dea batut. Ultimelecuvinte i se pa rura hotartoare. De altfel, daca s-ar fi mpotrivit maindelung, i-ar fi fost teama s a nu para un egoist n ochii lui Athos; primideci sfatul si alese suta de pistoli, pe care englezul i-o si numara peloc. Dupa aceea, singurul lor gnd a fost sa porneasca la drum. Pentru ancheia pace cu h angiul, pe lnga calul batrn al lui Athos, mai dadura sisase pistoli. D'Artagnan si Athos ncalecara deci pe caii lui Planchet siGrimaud, iar cei doi valeti o luara pe jos, cu seile n cap. Orict de pacatosi erau caii, cei doi prieteni si lasara repede nurma valetii si n sc urta vreme ajunsera la Crvecoeur. De departe lzarira pe Aramis rezemat de fereastr a si privind melancolic, ntocmai 22 Aluzie la romanul cavaleresc francez din sec. XII, "Cei patru fiiAymon"

ca sora mea Ana23, la norul de colb ridicat n zare. . Ei! Aramis! Ce dracu faci acolo? strigara cei doi prieteni. . Ah, dumneata esti, d'Artagnan, dumneata, Athos? raspunsetnarul. Cugetam la repe zeala cu care trec toate n lumea asta si mauitam dupa calul meu englezesc, care t ocmai se ndeparta si dispareantr-un vrtej de praf, ca o ntruchipare vie a nestatorni ciei bunurilorpamntesti. Viata ea nsasi se poate margini la trei cuvinte, Erat, es t, fuit. . Adica, ce vrei sa spui cu asta? ntreba d'Artagnan, care ncepeasa banuiasca adeva rul. . Vreau sa spun ca m-am pacalit zdravan; saizeci de galbenipentru un cal care, d upa felul cum alearga, sigur ca face n trap cincileghe pe ora. D'Artagnan si Athos se pornira pe rs. . Draga D'Artagnan, . urma Aramis, . te rog nu te supara pemine, nevoia nu cunoa ste lege; dealtminteri, snt cel dinti pedepsit, fiindca miselul de gembas mi-a tras chiulul cu cel putin cincizeci degalbeni. Bi ne de voi! Snteti pastratori, nu ca mine, umblati pe caiivaletilor vostri, si i-a ti lasat pe valeti sa va aduca armasarii agale, dedrlogi, copacel-copacel. n aceeasi clipa, un furgon care se zarea de cteva minute pedrumul de la Amiens se opri: dinauntru coborra grabiti Grimaud siPlanchet, cu cte o sa n cap. Furgonul se n torcea gol la Paris si cei doivaleti se nvoisera sa-i dea carutasului de baut tot lungul drumului, iarel sa-i duca pe sus. . Ce nseamna asta? ntreba Aramis, vaznd ce se petrece, . cumadica, numai seile? . ntelegi acum? ntreba Athos. . Dragii mei prieteni, ntocmai ca si cu mine. Asa mi-a venit si mie: sa pastrez hamurile. Hei, Bazin, du saua mea cea noua lnga adomnilor. . Si, ce-ai facut cu popii dumitale? ntreba d'Artagnan. . Dragul meu, i-am poftit la masa a doua zi, . ncepu Aramis, . ntreacat fie zis, a m dat aici peste un vin minunat; i-am afumat cum amputut mai bine, asa ca preotu l m-a oprit sa lepad tunica de muschetar, iar iezuitul m-a rugat sa ma fac luntre si punte ca sa-l primeasca si peel n rndul muschetarilor. . Fara teza! . striga d'Artagnan, . fara teza! Cer desfiintareatezei! . De atunci, . urma Aramis, . duc o viata placuta. Am nceput unpoem n versuri de ct e o silaba; e destul de greu, dar valoarea oricarui 23 Zicala frantuzeasca: "a privi, a astepta ca sora mea Ana"; face aluziela mome ntul din povestea lui Ch. Perrault Barba Albastra, cnd sotia lui Barba Albastra o pune pe sora ei ,Ana sa priveasca n zare, sa vadadaca nu sosesc fratii ei sa o salveze.

lucru sta tocmai n greutatea realizarii. Subiectul poemului edragostea. Am sa va citesc primul cnt; are patru sute de versuri si tineun minut. . Pe legea mea! draga Aramis, . raspunse d'Artagnan, care uraversurile aproape l a fel ca si limba latina, . adauga la marea nsusire agreutatii pe aceea a scurtim ii si atunci poti fi sigur ca poemul dumitale, daca nu va avea alte nsusiri, le va avea macar pe astea doua. . Apoi, . urma Aramis, . veti vedea ca el oglindeste simtamintecurate. Ah, prin urmare, prieteni, ne ntoarcem la Paris, nu-i asa? Bravo, snt gata de drum; l vom vedea iar pe bunul Porthos, asta mabucura. N-o sa m a credeti, dar i duceam lipsa zevzecului asta. Sntsigur ca el nu si-ar fi vndul cal ul nici pentru un regat. Abia astept sa-lvad pe cal si pe sa. Snt sigur ca lumea o sa-l ia drept marele Mogol24. Facura un popas de o ora ca sa mai rasufle caii; Aramis si platisocoteala la han. l trimise pe Bazin n furgon, alaturi de tovarasii lui, apoi pornira cu totii la drum, ca sa-i ia si pe Porthos. l gasira aproape vindecat si mai putin palid dect l vazused'Artagnan cnd trecuse pe la el, ntia oara. Statea la o masa si, desisingur, n fata lui adasta o cina pentru patru persoane. Era alcatuita dinmncaruri cu carne mestesugit pregatite, din vinu ri alese si din fructeminunate. . Ia te uita! rosti el ridicndu-se, . sositi la vreme, domnilor, eram tocmai la supa asa ca o sa luati masa cu mine. . Oh, oh! . facu d'Artagnan, . de data asta snt sigur ca sticleleastea nu le-a pr ins Mousqueton cu latul, si apoi, uite ce-mi vad ochii: friptura mpanata, muschi de vaca... . Ma ntaresc, . lamuri Porthos, . ma ntaresc, nimic nu slabeste ca afurisitele aslea de scrntturi: ai avut vreodata asa ceva, Athos? . Nu, nicidata; dar mi-aduc aminte ca n ncaierarea noastra din strada Frou, am primit o lovitura de spada care, dupa cincisprezecesau optsprezec e zile, m-a facut sa sufar tot ca si scrntitura dumitale. . Eu sper, draga Porthos, ca mncarurile astea nu erau numaipentru dumneata singur , nu-i asa? ntreba Aramis. . Nu, . raspunse Porthos. . asteptam tocmai vreo ctivagentilomi de prin mprejurimi , care m-au vestit adineauri ca nu vorveni; puteti sa le luati locul, pentru min e o sa fie cu att mai placut. Hei, Mousqueton, adu-ne scaune si nca un rnd de sticle cu vin. . Stiti voi oare ce mncam noi acum? ntreba Athos dupa vreo zeceminute. . Nostima ntrebare, . raspunse d'Artagnan, . eu mannc vitelmpanat cu anghinare si m aduva. . Si eu, muschiulet de miel, adauga Porthos. . Iar eu, piept de pasare, spuse si Aramis. . Va nselati cu totii, domnilor, . raspunse grav Athos, . mncati 24 mparatul mongolilor

carne de cal. . Haida de! facu d'Artagnan. . De cal! murmura Aramis cu o strmbatura de dezgust. Numai Porthos nu spunea nimic. . Da, de cal, nu-i asa, Porthos, ca mncam calul, poate chiar cuvaltrap cu tot? . Nu, domnilor, am pastrat hamurile, lamuri Porthos. . Pe legea mea, niciunul din noi nu-i mai breaz ca celalalt, . rostiAramis, . sar zice ca ne-am nteles cu totii. . Ce vreti, . urma Porthos, . oaspetii mei se simteau stingheriticnd mi vedeau cal ul si n-am vrut sa-i umilesc. . Apoi, poate ca ducesa dumitale nu s-a ntors nca de la bai, nu-iasa? ntreba d'Arta gnan. . Da, nu s-a ntors nca, raspunse Porthos. Si pe legea mea, mi s-aparut ca guvernat orul provinciei, unul din gentilomii pe care-i asteptamazi la masa, tine att de m ult sa-l aiba, nct i l-am daruit. . L-ai daruit? se mira d'Artagnan. . Oh, Doamne! Da, l-am daruit! Asta e cuvntul, . urma Porthos, . caci facea cel putin o suta cincizeci de galbeni si calicul n-a vrutsa-mi dea mai mult de optzeci. . Fara sa? zise Aramis. . Da, fara sa. . Vedeti domnilor, . adauga Athos, . ca tot Porthos a facut ceamai buna afacere dintre toti! Izbucnira cu totii n hohote de rs, nct Porthos nu mai stiu ce sa creada; dar cnd i deslusira pricina veseliei lor, o mpartasi si el, cursul lui zgomo tos, dupa cum i si era obiceiul. . Asa ca acum avem cu totii bani, spuse d'Artagnan. . Afara de mine, . l ntrerupse Athos, . vinul spaniol al luiAramis mi s-a parut att de bun, nct am poruncit sa ncarce vreosaizeci de sticle, n furgonul valetilor; acum snt aproape lefter de bani. . Si eu la fel, adauga Aramis. nchipuiti-va, am daruit pna si ultimaletcaie biseri cii din Montdidier si iezuitilor din Amiens; pe urmafagaduisem anumite danii pe care a trebuit sa le fac; am mai dat siacatiste pentru mine si pentru dumneavoas tra, acatiste care se vorciti, domnilor, si care, snt ncredintat, ne vor feri de r ele. . Dar credeti ca pe mine scrntitura mea nu m-a costat nimic? vorbi si Porthos, . fara sa mai pun la socoteala rana lui Mousqueton, pentru care a trebuit sa chem medicul de doua ori pe zi si sa-i platescndoit vizi tele, fiindca tontul de Mousqueton a lasat sa-i intre un glontentr-un anumit loc, pe care de obicei nu-l arati dect spiterilor; de aceeai-am si pus in vedere nu c umva sa se mai lase ranit prin partea locului. . Haide, haide, . spuse Athos, schimbnd un surs cu d'Artagnan sicu Aramis, . vad c a te-ai purtat boiereste cu bietul baiat; dovada caesti un bun stapn. . Pe scurt, urma Porthos, daca-mi platesc socoteala, mai ramn

doar cu vreo treizeci de pistoli. . Si eu cu o duzina de pistoli, adauga Aramis. . Prin urmare, . socoti Athos, . s-ar zice ca noi doi sntem bogatasii societatii. Dumitale, d'Artagnan, ct ti mai ramne din suta depistoli? . Din suta mea de pistoli? n primul rnd ti-am dat dumitalecincizeci. . Crezi? . La naiba! . Da! E adevarat, mi-am adus aminte. . Apoi, am platit sase pistoli hangiului. . Ce dobitoc si hangiul acela! Dar de ce i-ai mai dat sase pistoli? . Pai, dumneata mi-ai spus sa-i dau. . Asa-i, zau, prea snt bun. ntr-un cuvint, ct ti mai ramne? . Douazeci si cinci de pistoli, raspunse d'Artagnan. . Si, mie, . zise Athos, scotnd niste maruntis din buzunar, . mie... . Dumitale nimic. . Pe legea mea, cam asa ceva, nimic sau att de putin, nct nici nuface sa-i mai pun la socoteala. . Si acum, sa socotim ct avem cu totii laolalta. . Dumneata. Porthos? . Treizeci de pistoli. . Dumneata, Aramis? . Zece pistoli. . Si dumneata. d'Artagnan? . Douazeci si cinci. . Asta face n total? ntreba Athos. . Patru sute si saptezeci si cinci de livre! raspunse d'Artagnan, care socotea la fel de bine ca si Arhimede. . Si cum sosim la Paris o sa mai avem nca patru sute, . adaugaPorthos, . n afara d e sei si hamuri. . Dar caii nostri de la escadron? aminti Aramis. . Sa facem asa: din cei patru cai ai valetilor, sa cumparam doi caipentru stapni, pe care sa-i tragem la sorti; cele patru sute de livre factocmai ct o jumatate d e cal pentru unul din cei fara cai, iar fundulbuzunarelor sa-l dam lui d'Artagna n, care are mna norocoasa, si sa seduca el sa-l joace n prima spelunca ce i-o iesi n cale. . Acum haideti sa mncam, . i pofti Porthos, . ca se racestemncarea. Ceva mai linistiti n privinta viitorului lor, cei patru prieteni facuracinste osp atului din ale carui ramasite s-au nfruptat n urma domniiMousqueton, Planchet si G rimaud. Ajuns la Paris, d'Artagnan gasi o scrisoare din partea domnului deTrville, care-i aducea la cunostinta ca potrivit cererii sale, regelebinevoia a-i ngadui intrare a n rndul muschetarilor.

Cum acesta era visul cel mai drag al lui d'Artagnan, binenteles nafara dorintei de a o regasi pe doamna Bonacieux, el alerga bucuros laprietenii lui, de care se d espartise doar de vreo jumatate de ceas si pecare-i gasi abatuti si grozav de ngr ijorati. Tineau sfat acasa, la Athos, ceea ce nsemna ca se asteptau cu totii la mprejurari grele. Domnul de Trville le trimisese tocmai de veste ca maiestatea sa luase hotarrea sa nceapa ostilitatile la 1 mai, asa ca trebuiau sa-sipregateasca n entrziat echipamentul de razboi. Cei patru ntelepti se privira buimaciti: domnului de Trville nu-iardea de gluma cnd era vorba de disciplina. . Si la ct credeti voi ca se ridica echipamentele? ntrebad'Artagnan. . Oh! ce sa mai vorbim, . raspunse Aramis, . ne-am facutsocotelile cu o zgrcenie de spartani, si tot ne trebuie fiecaruia camvreo mie cinci sute de livre. . De patru ori cinsprezece fac saizeci, asta nseamna sase mii delivre, socoti Ath os. . Eu as crede ca numai o mie de livre de cap de om, . spuse d'Artagnan, . e drept, nu vorbesc ca un spartan, ci ca un procuror... La auzul cuvntului de procuror Porthos se trezi. . Stati, . zise el, . ma bate un gnd. . Si asta e ceva, ncuviinta tacticos Athos. n ceea ce ma priveste, eu n-am nici umbra de asa ceva; ct despre d'Artagnan, parerea mea eca fericirea d e a fi de azi nainte printre noi i-a luat mintile; auzi, o miede livre! Tin sa va fac cunoscut ca numai mie mi trebuiesc doua mii. . De patru ori doi fac opt, . socoti Aramis, . asadar ne trebuiescopt mii de liv re pentru echipamentele noastre. E drept nsa ca nechipamente intra si seile pe car e le avem. . Pe deasupra, . urma Athos, asteptnd sa plece d'Artagnan, carese ducea sa multum easca domnului de Trville, . pe deasupra avemsi frumosul diamant care straluceste la degetul prietenului nostru. Cenaiba, d'Artagnan e prea inimos ca sa-si lase prietenii la strmtoareatunci cnd poarta n deget o avere cu care s-ar rascumpara un rege! Capitolul XXIX GOANA DUPA ECHIPAMENT Cel mai ngrijorat dintre cei patru prieteni era fara ndoialad'Artagnan, desi, ca o stean al garzii, el se putea echipa mai usor dectdomnii muschetari care erau toti nobili de vaza; dar, dupa cum am maivazut, cadetul nostru din Gasconia era din fire prevazator si aproapezgrcit, iar pe lnga asta (lamuriti-va nepotrivirile), fa los, nevoie mare, nct i-ar fi putut tine hangul lui Porthos. n afara de aceste fumuridesarte care nui dadeau pace, d'Artagnan era surprins si de o grijamai putin egoista. Cercetari le lui n legatura cu doamna Bonacieux nu

scosesera nimic la iveala. Domnul de Trville i vorbise reginei; maiestatea sa nu stia unde se afla tnara negustoreasa si fagaduisedoar ca va pune s-o caute. Aceasta fagaduiala oarecum ndoielnica nu-llinistea de loc pe d'Artagn an. Athos nu se clintea din camera lui; era hotart sa nu faca nici o miscare n vederea echipamentului. . Ne mai ramn cincisprezece zile, . spunea prietenilor lui, . eibine, daca dupa a ceste cinsprezece zile n-am putut gasi nimic, sau maibine-zis daca nimic nu m-a putut gasi pe mine, deoarece snt prea buncatolic pentru ca sa-mi zbor creierii, a m sa ma iau la harta cu patruostasi de-ai eminentei sale sau cu opt englezi si a m sa ma bat cu eipna s-o gasi unul sa ma ucida, ceea ce trebuie sa mi se ntmple dat fiind numarul lor. Se va zice atunci ca am murit pentru rege, asa ca mivoi fi ndep linit datoria fara sa mai am nevoie de echipament. Porthos se plimba de colo-colo, cu minile la spate, clatinnd din capsi boscorodind : . Eu nu ma las de gndul meu. ngrijorat. Aramis tacea chitic. Din aceste jalnice amanunte se poate ntelege cta deznadejde domnea n rndul prietenilor. La rndul lor valetii, ca si armasarii lui Hipolit, mpartaseau grija ceamare a stapn ilor. Mousqueton strngea miezi de pine; Bazin, nclinatdin fire spre smerenie, nu ma i iesea din biserica; Planchet si holbaochii dupa muste si Grimaud, pe care nici deznadejdea tuturora nu-lputea hotar sa rupa tacerea poruncita de stapn, scotea ni ste oftaturi, de se-nduiosau pna si pietrele. Cei trei prieteni, caci dupa cum am spus Athos se jurase sa nu facanici un pas c a sa-si caute echipamentul, plecau de acasa cum mijea deziua si se ntorceau n toiu l noptii. Rataceau pe strazi cercetnd fiecarelespede, cu de-amanuntul, ca sa vada daca nu cumva vreunul din ceicare trecusera pe acolo naintea lor nu scapase pe j os vreo punga. S-arfi zis ca luau urmele cuiva, att erau de atenti pretutindeni p e undetreceau. Cnd se ntlneau, cautatura lor deznadajduita parea a spune: Ai gasit ceva? Totusi, cum nti si-nti lui Porthos i se abatuse n minte un gnd sicum tinea mortis la dul lui, tot el trecu primul la fapte. Era om deisprava, nu gluma, acest Porthos ! D'Artagnan l zari ntr-o zi cnd sendrepta spre biserica Saint-Leu si se lua dupa el ntr-o doara. l vazuintrnd n sfntul lacas dupa ce-si rasucise mustata si-si neteziseb arbisonul, cea ce era la el semnul prevestitor al unor strasnice gnduride cucerir e. Cum d'Artagnan pasea tiptil ca sa se poata strecura, Porthos crezu ca nu-l vazuse nimeni. D'Artagnan intra in urma lui. Porthos se rezema de un stlp, iar d'Artagnan, la fel de tiptil, se rezemasi el de cealalta parte a stlpului. Tocmai atunci se tinea o predica, asa ca biserica era ntesata delume. Porthos se folosi de prilejul binevenit pentru a furisa ocheade

femeilor: multumita ngrijirilor lui Mousqueton, asa cum arata Porthosca nfatisare nu s-ar fi putut banui naruirea lui launtrica; e adevarat capalaria i era cam roa sa, pana de la palarie cam iesita de soare, broderiile cam festelite, dantelele cam destramate, dar n penumbranconjuratoare, t oate aceste nimicuri se topeau si Porthos ramnea totfrumosul Porthos. D'Artagnan zari, pe banca cea mai aproapiata de stlpul de care serezemasera amndoi , o femeie de o frumusete tomnatica, putin camgalbejita, putin cam uscativa, dar teapana si trufasa, sub boneta-ineagra. Ochii lui Porthos se aplecau pe furis a supra acestei doamne, apoi zburau jucausi, spre pridvor.

La rndul ei doamna, mbujorndu-se cnd si cnd arunca privirifulgeratoare asupra nestato rnicului Porthos, si de ndata ochii luiporneau sa joace si mai amarnic peste tot. Era vadit ca Porthos foloseaun tertip care o ranea adnc pe doamna cu boneta neag ra, caci simusca buzele pna la snge, si scarpina vrful nasului si se foia faraastmpar pe scaun. Vaznd toate acestea, Porthos si rasuci iarasi mustata, si mai netezi nca o data barbisonul si ncepu sa faca semne unei doamne delnga altar care n u numai ca era frumoasa, dar fara ndoiala de vaza, caci n spatele ei se aflau un mic arap, care-i purtase perna de subgenunchi si o n sotitoare care tinea punga cu blazon pentru cartea eide rugaciuni. Urmarind acel du-te vino al privirilor lui Porthos, doamna cu bonetaneagra vazu cum ele se opresc asupra doamnei cu perna de catifea, cuarap si cu nsotitoare. n vremea aceasta, Porthos strngea chinga: cu clipiri din pleoape, cu degetele duse la buze, cu mici zmbete ucigatoare care ntr-adevarucideau pe frum oasa dispretuita. Astfel fiind, n semn de mea culpa aceasta se lovi deodata cu pumnul n piept si scoase un hm! att de puternic, nct toata lumea dinbiserica si chiar doamna cu perna rosie si ntoarse capul spre ea; Porthos ramase neclintit: ntelesese el despre ce era vorba, dar sefacea ca n-aude . Doamna cu perna rosie i luase ochii doamnei cu boneta neagra, care vazuse n ea si o potrivnica de temut, caci era grozav defrumoasa; i luase och ii si lui Porthos, care o gasea mult mai frumoasadect pe doamna cu boneta neagra, si de asemenea luase ochii luid'Artagnan, care recunoscu pe doamna din Meung, C alais si Douvrespe care prigonitorul sau, barbatul cu cicatrice, o salutase numi nd-oMilady. Fara a pierde din vedere pe doamna cu perna rosie, d'Artagnan nunceta sa urmareas ca jocul lui Porthos, de care facea mare haz; banuiaca doamna cu boneta neagra e ra sotia avocatului din strada Ursilor, cuatt mai mult cu ct biserica Saint-Leu nu era prea departe de numitastrada.

Nu era greu sa ghiceasca din cte stia, ca Porthos voia sa serazbune de nfrngerea su ferita la Chantilly, cnd sotia avocatuluistrnsese att de nenduplecat baierile pungii . n acelasi timp nsa, d'Artagnan si mai dadu seama ca nici o femeienu raspundea ochea delor curtenitoare ale lui Porthos. Toate doarnaluciri, doar nchipuiri; dar pentr u o dragoste adevarata ca si pentru ogelozie adevarata se afla oare pe lume alta realitate dect a nalucirilorsi a nchipuirilor desarte? Predica se sfrsi; sotia avocatului se ndrepta spre sul cu aghiazma; Porthos i-o lua nainte si n loc sa moaie un singur deget, baga mnantreaga nauntru. So tia avocatului surse creznd ca muschetarul dedragul ei se repezea astfel, dar ce c runta dezamagire o astepta! Cnd era la ctiva pasi de el, Porthos si ntoarse capul pironind cuprivirea pe doamna cu perna rosie, care se ridicase si tocmai seapropia urmata de micul arap si de camerista. Cnd doamna cu perna rosie ajunse aproape de Porthos, aceasta siridica mna din care picura aghiazma. Frumoasa cucernica atinse cumnuta ei subtire mna grosolana a lui Porthos, si facu zmbind semnulcrucii si iesi din biserica. Era mai mult dect putea sa ndure sotia avocatului: pentru ea nuncapea ndoiala ca doa mna si Porthos se cunosteau ndeaproape. Daca ar fi fost si ea de neam mare, sigur ca ar fi lesinat; dar cumnu era dect so tie de avocat, se multumi sa-i spuna muschetarului cu omnie abia stapnita: . Ei, domnule Porthos, nu-mi oferi si mie aghiazma? La auzul acestui glas, Porthos tresari parca s-ar fi desteptat dupaun somn de o suta de ani. . Doa... doamna! . facu el, . dumneata esti, dumneata? Ce mai face sotul dumitale, scumpul domn Coquenard? A ramas la fel dezgrcit ca si nainte? Dar unde mi-au fost ochii ca nu v-am zarit n celedoua ceasuri ct a tinut predica? . Eram la doi pasi de dumneata, domnule, . raspunse sotiaavocatului, . dar nu mai zarit fiindca n-aveai ochi dect pentrudoamna cea frumoasa, careia i-ar oferit aghiazma. Porthos se prefacu grozav de stingherit. . Ah, ai bagat de seama! . Trebuia sa fie cineva orb ca sa nu vada. . Da, . spuse n treacat Porthos, . e o prietena de-a mea, oducesa cu care ma ntlnes c greu de tot din pricina geloziei sotului ei sicare mi-a trimis raspuns ca va v eni astazi . numai ca sa ma vada . nbiserica asta prapadita din fundul asta de ma hala. . Domnule Porthos . spuse sotia avocatului, . vrei sa fii att debun si sa-mi dai cinci minute bratul? Mi-ar face placere sa stau devorba cu dumneata. . Cum sa nu, doamna, raspunse Porthos, facndu-si siesi cu ochiulca un jucator car e rde singur de smecheria ce-o pregateste.

Tocmai atunci trecea d'Artagnan, urmarind pas cu pas pe Milady; tragnd cu ochiul nspre Porthos, vazu mutra lui biruitoare. "Ia te uita! . si zise n sinea lui, cugetnd si el potrivit moraleiciudat de usurati ce a celor vremuri nastrusnice, . iaca unul care si-ar putea dobndi echipamentul n rastimpul cuvenit". Lasndu-se dus de bratul doamnei Coquenard, asa cum barca selasa n voia crmei, Porth os ajunse n dreptul mnastirii Saint-Magloire, pna la un soi de trecere putin umblata, nchisa la amndoua capetelecu cte o vrtelnita. Peste zi dadeai pe acolo numai de cersetori carerontaiau si de copii care se zb enguiau. . Vai, domnule Porthos! . ncepu ea, dupa ce se ncredintase canimeni, n afara de obi snuitii mahalalei, nu putea sa-i vada, nici sa-iauda, . vai domnule Porthos! dup a ct se pare, esti un mare cuceritor. . Eu, doamna, . ngna Porthos, umflndu-se n pene, . si pentruce anume? . Dar semnele de-adineauri, dar aghiazma? Trebuie sa fie macarprintesa doamna ac eea, cu arapul si cu camerista dupa ea. . Va nselati; nu e printesa, . raspunse Porthos, . e doar oducesa. . Dar lacheul care astepta la poarta, dar caleasca cu vizitiul carestatea pe cap ra n livrea de gala? Porthos nu vazuse nici lacheul si nici caleasca: dar cu privirea ei defemeie gel oasa, doamna Coquenard le vazuse nsa toate. Si lui Porthos i paru rau ca n-o facuse de la nceput printesa pedoamna cu perna ro sie. . Ah, esti copilul rasfatat al femeilor frumoase, domnule Porthos! starui oftnd sotia avocatului. . Dar ntelegeti ca e firesc sa am noroc n dragoste cu chipul pecare mi l-a daruit natura. . Doamne, ct de uituci snt barbatii . se tngui sotia avocatuluiridicndu-si ochii spr e cer. . Cred ca tot mai putin dect femeile . raspunse Porthos; . cacin sfrsit, doamna, eu pot spune ca am fost victima dumitale atuncicnd, ranit, pe patul de moarte, m-am vazut parasit de medici; eu, carecobor dintr-un neam vestit, eu care m-am ncrezu t n prieteniadumitale, eram ct pe-aci sa mor, nti din pricina ranilor, si pe urma de foame, ntr-un han nenorocit din Chantilly, si toate astea fara ca sacatadicsesti sa-mi raspunzi macar o singura data la scrisorilenflacarate pe care ti le trimite am. . Stai sa vezi, domnule Porthos. ngaima ea, caci se simtea camvinovata judecnd dup a purtarea naltelor doamne din vremea aceea. . Eu care am jertfit-o, pentru dumneata, pe baroana de... . Stiu, asa e. . Pe contesa de... . Domnule Porthos, nu ma mai chinui! . Pe ducesa de...

. Domnule Porthos, fii ndurator. . Ai dreptate, doamna, poftim, ncetez. . Sotul meu nici nu vrea sa auda de mprumuturi. . Doamna Coquenard, . urma Porthos, . adu-ti aminte prima scrisoare pe care mi-ai scris-o si pe care o pastrez ntiparita n minte. Sotia avocatului ofta din greu. . Dar vezi ca si suma pe care o cereai cu mprumut, putin cammaricica. . Doamna Coquenard, ti dadeam ntietatea. A fost de ajuns sascriu ducesei de... Nu v reau sa-i rostesc numele caci de felul meu nu obisnuiesc sa dau n vileag o femeie; dar asa cum ti spuneam. ndatace i-am scris, mi -a si trimis o mie cinci sute. Sotiei avocatului i se prelinse o lacrima. . Domnule Porthos, ti jur ca m-ai pedepsit cumplit si ca daca temai afli vreodata n asemenea ncurcat poti oricnd sa te bizui pe mine. . Lasa doamna! . facu Porthos dezgustat, . sa nu mai pomenimde bani, e umilitor. . Asadar, nu ma mai iubesti! sopti ntristata sotia avocatului. Porthos pastra o tacere trufasa. . Acesta e raspunsul dumitale? Acum nteleg. . Gndeste-te la jignirea ce mi-ai adus, doamna. A ramas aici, raspuns Porthos, ducndu-si mna la inima si apasnd-o cu putere. . Am sa ndrept jignirea: lasa, draga Porthos! . Si la urma urmelor, ce ceream eu? . ntreba Porthos ridicnd nevinovat din umeri, . un mprumut, nimic mai mult. Doar nu sntnesocotit. Stiu ca n u esti bogata, doamna Coquenard, si ca sotuldumitale e silit sa-i stoarca pe bie tii mpricinati ca sa scoata de la eictiva nenorociti de galbeni. Oh! dac-ai fi fos t contesa, marchiza sauducesa, ar fi fost altceva, atunci ai fi fost de neiertat . Sotia avocatului se simti atinsa. . Afla, domnule Porthos, . raspunse ea, . ca n casa mea de fier, adica a unei biete sotii de avocat, poate ca se gasesc mai multi banidect la toat e prlitele dumitale de mironosite. . Asta nseamna o jignire de doua ori mai mare, . sari Porthos, desprinzndu-si bratul de al ei, . caci daca esti bogata, doamnaCoquenard, refuzul dumitale e de neiertat. . Cnd spun bogata, . lamuri sotia avocatului dndu-si seama ca oluase gura pe dinai nte, . nu trebuie sa iei cuvntul aidoma. La dreptvorbind, nu snt bogata, dar am to t ce-mi trebuie. . Va rog, doamna, . i curma vorba Porthos, . sa punem capat latoate astea. M-ai n edreptatit; ntre noi nu mai poate fi vorba de nici oapropiere. . Nerecunoscator ce esti! . Prin urmare tot dumneata te plngi! se minuna Porthos. . Atunci, drum bun cu frumoasa dumitale ducesa! Eu nu te mai opresc.

"Nu-i chiar att de prapadita cum credeam ", si zise Porthos nsinea lui. . Domnule Porthos, uite, nca o data, dar pentru ultima oara: maitii la mine? Da s au ba? . Vai mie, doamna, . murmura Porthos n chipul cel mai jalnic cuputinta, . tocmai acum, n ajun de razboi, cnd presimtirile mi spun cavoi fi ucis... . Nu mai vorbi asa! l opri sotia avocatului, izbucnind n lacrimi. . Totusi, ceva mi spune ca asa va fi, se jelui Porthos, din ce n cemai abatut. . Marturiseste mai curnd ca ai alta iubita. . Nu, ti-o spun pe sleau, nimic nou nu ma mai ncnta, ba mai multnca, simt aici, n as cunzisul inimii, ceva care parca staruie pentrudumneata. Dar, dupa cum stii, sau dupa cum nu stii, pestecincisprezece zile ncepe nenorocitul acela de razboi, si n-o sa ma maipot gndi n vremea asta dect la echipamentul meu. Apoi, trebuie saplec n familie, tocmai n fundul Bretaniei, ca sa-mi njgheb banii pentruplecare. Porthos si dadu seama de ultima lupta izbucnita ntre dragoste sizgrcenie. . Si fiindca mosiile ducesei pe care ai vazut-o n biserica snt lngaale mele, vom ca latori mpreuna. Stii doar ca atunci cnd calatoresti ndoi, drumul pare mult mai scur t. . Adica, nu mai ai nici un prieten la Paris, domnule Porthos? ntreba ea. . Eu credeam ca am, . raspunse Porthos, cu aceeasi cautaturaabatuta, . dar mi-am dat seama ca ma nsel. . Ba ai, domnule Porthos, ai, . l ncredinta doamna Coquenardntr-o pornire nflacarata , care o mira si pe ea, . treci mine pe lamine. Spune ca esti fiul matusei mele, prin urmare varul meu; ca viidin Noyon, din Picardia, ca ai mai multe procese la Paris, dar ca n-aiavocat. O sa tii minte toate astea? . Fireste, doamna. . Vino la ora prnzului. . Am nteles. . Si tine-te bine n fata sotului meu care e mare pisicher, n ciudacelor saptezeci si sase de ani. . Saptezeci si sase de ani! Drace! Frumoasa vrsta! se minunaPorthos. . Vrei sa spui: naintata vrsta, domnule Porthos. Asa ca saracutulde el, ma poate l asa vaduva cnd nici nu gndesti, urma sotiaavocatului aruncnd lui Porthos o privire plina de nteles. Din fericire, nactul de casatorie am trecut anume ca toata averea va ramne supravietuitorului. . Toata averea? ntreba Porthos... . Toata.

. Vad ca snteti o femeie prevazatoare, scumpa doamnaCoquenard, adauga Porthos, st rngndu-i nduiosat mna. . Iata-ne deci mpacati, scumpe domnule Porthos, spuse ea, rasfatndu-se. . Pentru toata viata, ntregi Porthos, n acelasi fel. . La revedere deci, tradatorul meu. . La revedere, uituca mea. . Pe mine, ngerul meu. . Pe mine, comoara vietii mele. Capitolul XXX MILADY D'Artagnan o urmarise pe Milady fara ca ea sa-l fi zarit. O vazuseurcndu-se n cale asca si o auzise poruncind vizitiului s-o duca laSaint-Germain. Era de prisos sa ncerce a urmari pe jos o trasura trasa de doi caivoinici gonind n trap. D'Artagnan se ntoarse deci n strada Frou. Pe strada Senei l ntlni pe Planchet care, oprit n dreptul uneiplacintarii, parea ncre menit n fata unui cozonac dupa care-i lasa guraapa. i porunci sa mearga sa nseueze doi cai n grajdurile domnului deTrville, unul pentru dumnealui, d'Artagnan, si celalalt pentrudumnealui, Planchet, si apoi sa vina sa -l gaseasca la Athos, grajduriledomnului de Trville fiind puse odata pentru totde auna la cheremul luid'Artagnan. Planchet o porni nspre strada Colombier si d'Artagnan nsprestrada Frou. Athos era a casa si golea morocanos o sticla cu faimosulvin de Spania adus din calatoria lui n Picardia. i facu semn lui Grimaudsa aduca un pahar si pentru d'Artagnan si Grim aud i ndeplini dorintaca de obicei. D'Artagnan istorisi lui Athos tot ce se ntmplase n biserica ntrePorthos si sotia avo catului si cum prietenul lor era poate pe cale sa-sifaca rost de echipament. . n ceea ce ma priveste, . raspunse Athos la cele auzite, . sntfoarte, linistit: s tiu ca n-o sa cheltuiasca nici o femeie cu hamurile mele. . Si totusi, frumos cum esti, curtenitor si de neam mare, eu cred, draga Athos, ca n-ar fi pe lume craiasa sau regina la adapost desagetile inimii dumitale. . Ce tnar e si d'Artagnan asta! mormai Athos ridicnd din umeri. Si facu semn lui Grimaud sa mai aduca o sticla de vin. Tocmai atunci, strecurndu-si sfios capul pe usa ntredeschisa, Planchet si vesti stapnul ca cei doi cai asteptau afara.

. Care cai? ntreba Athos. . Doi cai pe cai pe care domnul de Trville mi-i mprumuta ca sama plimb si cu care vreau sa dau o raita la Saint-Germain. . Si ce ai de gnd sa faci la Saint-Germain? mai ntreba Athos. D'Artagnan ncepu a-i povesti ntlnirea din biserica si cum dadusede femeia care, mpre una cu nobilul n mantie neagra si cu cicatrice latmpla, nu-i puteau iesi din minte . . Adica esti ndragostit de asta, la fel cum erai si de doamnaBonacieux, spuse Ath os ridicnd dispretuitor din umeri, parca i-ar fi fostmila de slabiciunile omenest i. . Eu? Da de unde! . se mpotrivi d'Artagnan, . dar mor denerabdare sa scot la lumi na taina care o nconjoara. Nu stiu de ce minchipui ca femeia asta, asa cum n-o cuno sc si cum nici ea nu macunoaste, are totusi o nrurire asupra vietii mele. . Asa e, ai dreptate, . ncuviinta Athos, . nu stiu femeie pe lumevrednica s-a mai cauti cnd i-ai pierdut urma. Doamna Bonacieux s-aratacit pe undeva; treaba ei, s a se descurce cum o putea. . Nu, Athos, te nseli, . i raspunse d'Artagrtan, . o iubesc maimult ca oricnd pe bi ata mea Constance si dac-as sti unde e acum, asalerga pna la capatul pamntului, ca s-o scap din ghearele dusmanilor; dar n-am aflat nimic; tot ce-am ncercat a fost zadarnic. Ce vrei? Trebuie sa mai si petreci cte putin. . Atunci petrece cu Milady, draga d'Artagnan, ti-o doresc din toatainima, daca-t i poate face placere. . Asculta-ma, Athos . l ndemna d`Artagnan, n loc sa stai zavortaici ca la nchisoare, mai bine ncaleca si vino sa te plimbi cu mine laSaint-Germain. . Dragul meu, eu calaresc pe caii mei, atunci cnd i am, altminteri, merg pe jos. . Uite, eu, eu nu snt mndru ca dumneata si ncalec pe ce gasesc, i-o ntoarse d'Artagnan zmbind de raspunsul ursuz al lui Athos, caredin partea altu ia l-ar fi jignit. Asadar, cu bine, dragul meu. . La revedere, mormai muschetarul, facndu-i semn lui Grimaud sa desfunde sticla pe care o adusese. D'Artagnan si Planchet ncalecara si se ndreptara spreSaint-Germain. De-a lungul drumului cuvintele lui Athos cu privire la doamnaBonacieux n veneau m ereu n minte. Desi de felul lui nu se preaprapadea cu firea, frumoasa negustoreas a i se cuibarise n inima: asacum spunea, era gata s-o caute si la capatul pamntulu i. Dar, pamntulare attea capete tocmai pentru ca e rotund: astfel fiind, nu stia n ici elncotro s-o apuce. Pna una alta voia sa descopere ce era cu acea Milady, Miladystatuse de vorba cu b arbatul cu pelerina neagra, prin urmare lcunostea. Dar, n mintea lui d'Artagnan, t ocmai barbatul cu pelerina

neagra o rapise pe doamna Bonacieux a doua oara, dupa cum tot el orapise si ntia d ata. Asa ca d'Artagnan nu mintea dect pe jumatate, adica mintea putin de tot cnd spunea ca pornind n cautarea aceleiMilady, pornea to todata n cautarea sarmanei Constance. Furat de aceste gnduri si dnd pinteni calului cnd si cnd, d'Artagnan strabatuse drumul si ajunsese la Saint-Germain. Trecusetocmai de pavi lionul n care cu zece ani mai trziu avea sa se nascaLudovic al XlV-lea. Nimerise nt r-o strada pustie, privind mereu ladreapta si la stnga ca sa vada daca nu cumva d a de vreo urma afrumoasei englezoaice, cnd deodata, la parterul unei case aratoas ecare, potrivit obiceiului vremii, nu avea nici o fereastra la strada, zariivind u-se un chip cunoscut. Insul trecea de colo-colo, pe un soi deterasa mpodobita cu flori. Planchet l dibui cel dinti. . Domnule, . se ntoarse el spre d'Artagnan, . mutra aceluigura-casca nu va spune nimic? . Nu, . raspunse d'Artagnan, . si totusi snt sigur ca l-am maizarit pe undeva. . Pai cred si eu, . zise Planchet, . e bietul Lubin, lacheul contelui de Wardes, cel pe care l-ati jumulit asa de frumos acum o luna laCalais pe drumu l vilei comandantului de port. . Da da, bine zici, . si aminti d'Artagnan, . l stiu acum. Oarete-o mai fi tinnd mi nte? . Vai de capul lui, era att de zapacit, ca nu cred sa ma mai stie. . Atunci, ia du-te. Intra n vorba cu el, si cauta de afla daca stapnul lui mai traieste. Planchet descaleca si se duse drept la Lubin, care ntr-adevar nu-lrecunoscu; amndo i valetii se pusera pe vorba, ca cei mai buni prietenidin lume, n vreme ce d'Arta gnan si mna amndoi caii ntr-o ulicioara: ocolind apoi jur-mprejur o casa, se ntoarse sa asculte sfatosenia dindosul unui ga rd de alun. Dupa cteva clipe de pnda ndaratul gardului, d'Artagnan auzihuruit de trasura si vaz u oprindu-se n fata lui caleasca frumoaseiMilady. Fara doar si poate, Milady se a fla nauntru. D'Artagnan se culcape gtul calului ca sa poata vedea totul fara ca el sa fie vazut. Scotndu-si fermecatorul ei cap balai prin portiera, Milady daducteva porunci camer istei. Aceasta din urma, fata nostima ntre douazeci si douazeci si doi de ani, sprintena si vioaie, adevarata camerista de casa mare, sari jos depe scara calestii pe care sedea cocotata, potrivit obiceiurilor vremii, sise ndrepa spre t erasa unde d'Artagnan l zarise pe Lubin. D'Artagnan o urmari cu privirea si o vazu ndreptndu-se spreterasa. Tocmai atunci, din ntmplare, cineva dinauntru l chema peLubin, asa ca Planchet ramase singur, zgind u-si ochii, ca sa vadancotro o apucase d'Artagnan. Camerista se apropie de Planchet si lundu-l drept Lubin, i ntinseun biletel, spunndu -i:

. Pentru stapnul dumitale. . Pentru stapnul meu? se mira Planchet. . Da, si e zor mare. Du-l numaidect. Fugi apoi ndarat la trasura care n vremea aceasta se si ntorsesenspre partea de unde venise; se cocota iar pe scara si caleasca o pornidin nou. Planchet suci si rasuci biletelul, apoi deprins sa asculte fara a crcni, sari jos de pe terasa, o apuca pe ulicioara si dupa douazeci de pasidadu de d'Ar tagnan care vazuse totul, si-i iesea nainte. . Pentru dumneavoastra, domnule, spuse Planchet, dndu-i biletul. . Pentru mine? . ntreaba d'Artagnan, . e sigur? . Doamne sfinte! cum sa nu fiu sigur: camerista mi-a spus: "Pentrustapnul dumital e". Eu n-am alt stapn dect pe dumneavoastra, asaca... Dar zau, strasnica fetiscana , camerista asta! D'Artagnan desfacu plicul si citi urmatoarele cuvinte: "Cineva care-ti poarta de grija mai mult dect poate marturisi, arvrea sa stie n ce zi vei putea iesi sa te plimbi n padure. Mine, lahotelul Champ-du-Drap-d'Or, un l acheu n negru si rosu va veni duparaspuns." . Ia te uita ! . si zise n gnd d'Artagnan, . asta-i prea de tot! s-ar spune ca Milady si cu mine ne ngrijim de sanatatea aceluiasidomn. Ia spune, Planchet, cum i mai merge prietenului nostru, contelede Wardes? Va sa zica, n-a d at ortul popii? . Nu, domnule. i merge bine, asa cum poate sa-i mearga cuiva cupatru lovituri de spada n maruntaie, caci, fara suparare, l-ati pocnit depatru ori si, dragutul de el, abia se mai tine pe picioare; i s-a scursaproape tot sngele. Cum va spuneam, domnule, Lubin nu ma tineaminte si mi-a povestit bob cu bob toata patania. . Prea bine, Planchet, esti regele valetilor; acum ncaleca si hai saajungem calea sca. Nu le trebui multa vreme; peste cinci minute, zarira caleasca opritan marginea dr umului; lnga portiera statea un calaret, n vesminte scumpe. Convorbirea dintre Milady si calaret era att de nsufletita, nctd'Artagnan se opri de partea cealalta a trasurii fara sa-l bage cineva nseama afara doar de dragalasa camerista. Vorbeau englezeste, limba pe care d'Artagnan n-o pricepea de loc; dar, dupa glas, tnarului nostru i se paru ca frumoasa englezoaica erafoc de supar ata; ea ncheie convorbirea printr-o miscare spulberndorice ndoiala, si anume printr -o lovitura de evantai att de strasnica, nct mica podoaba femeiasca sari n mii de bucatele. Calaretul izbucni ntr-un hohot de rs care paru sa ntarite si maimult pe Milady. D'Artagnan si zise ca venise vremea sa se amestece n vorba; seapropie de cealalta portiera, descoperindu-si smerit capul. . Doamna . zise el, mi dati voie sa va ofer sprijinul meu? Mi se

pare ca acest domn v-a suparat. Rostiti un singur cuvnt, doamna, sivoi avea grija sa-l pedepsesc pentru lipsa lui de curtenie. Dupa primele cuvinte, Milady si ntoarse capul, privind mirata spretnar; apoi, cnd ac esta sfrsi, ea i raspunse ntr-un curat graifrantuzesc: . Cu draga inima as primi ocrotirea dumneavoastra domnule, dacapersoana care ma cearta n-ar fi chiar fratele meu. . Atunci, va rog sa ma iertati, . adauga d'Artagnan, . nu puteamsa stiu acest lu cru, doamna. . Ce tot ndruga zapacitul asta, izbucni, aplecndu-se pna ndreptul portierei, calaret ul despre care Milady spusese ca-i era ruda, side ce nu-si vede de drum? . Zapacit esti dumneata, . se rasti d'Artagnan aplecndu-se larndul lui pe grumazul calului si raspunznd tot prin portiera, . uite, nu-mi vad de drum, fiindca am chef sa ma opresc aici. Calaretul strecura cteva cuvinte englezesti surorii lui. . Eu ti vorbesc pe frantuzeste, . urma d'Artagnan . si fa-mi terog placerea sa-mi raspunzi pe acelasi grai. Oi fi dumneata frateledoamnei., dar din fericire nu e sti si al meu. S-ar fi putut crede ca Milady, tematoare ca orice femeie, va rosti uncuvnt ca sa curme acel nceput de glceava, dar, dimpotriva, vrndu-sen fundul calestii, porunci nep asatoare vizitiului: . Mna la palat! Tnara camerista arunca nelinistita o privire lui d'Artagnan, cacichipes cum era, gentilomul nostru n-o putuse lasa rece. Caleasca o porni si cei doi barbati se vazura deodata fata n fata, fara nici o opreliste ntre ei. Necunoscutul facu o miscare pentru a urma caleasca, dard'Artagnan, a carui mnie c locotea tot mai aprig caci recunoscuse n elpe englezul din Amiens care-i cstigase calul si fusese ct p-aci sa-icstige lui Athos inelul cu diamant, i apuca frul calulu i si-l tinu n loc. . Ei! domnule, . striga el, . se vede ca esti si mai zapacit camine, caci pare-m i-se ai uitat ca noi doi mai avem o socoteala. . Ah, ah! . facu englezul, . dumneata erai, maestre? Va sa zicanu te lasi, tii m ortis sa joci cnd una, cnd alta. . Da, si asta mi-aduce aminte ca trebuie sa-mi iau revansa. Asa ca, vom vedea noi, scumpe domn, daca mnuiesti la fel de dibaci spadaca si zaruril e. . Vezi si dumneata ca n-am spada, . zise englezul, . vrei sa facipe viteazul n fa ta unui om fara arma? . Nadajduiesc ca acasa ai o spada, i-o ntoarse d'Artagnan. n oricecaz, eu am doua, asa ca daca doresti, le tragem la sorti. . Nu-i nevoie, . raspunse englezul, . am unelte din astea, berechet. . Ei bine, nobile domn, . starui d'Artagnan, . alege-o pe cea mailunga si vino s a mi-o arati diseara!

. Unde, rogu-te? . n dosul Luxemburgului e un cartier minunat pentru plimbari deacest soi. . Bine, voi veni. . La ce ora? . La sase. . Ia spune, poate ca ai si vreun prieten, doi... . Ba am trei care se vor simti maguliti sa joace aceeasi partida casi mine. . Trei? Cu att mai bine, se potriveste de minune, . raspunsed'Artagnan, . e tocma i ce-am socotit si eu. . Si acum, spune-mi cine esti? ntreba englezul. . Snt domnul d'Artagnan, gentilom gascon, din garda regala, compania domnului des Essarts. Dar dumneata? . Eu snt lordul de Winter, baron de Sheffield. . Ma rog! Sluga dumitale, domnule baron, . raspunse d'Artagnan, . desi ai niste nume greu de tinut minte. Si dnd pinteni calului, porni n goana, napoi spre Paris. Cum obisnuia n asemenea mprejurari, d'Artagnan descaleca de-a dreptul la Athos. l gasi tolanit pe o canapea mare unde astepta, dupa cum spusese, ca echipamentul sa vina singur pna la el. D'Artagnan i istorisi tot ce se petrecuse, mai putin scrisoarea catredomnul de Wa rds. Athos era ncntat la gndul ca se va bate cu un englez. Dupa cumam mai spus, acesta e ra visul lui. si trimisera valetii sa-i cheme grabnic pe Porthos si Aramis, carorale adusera la cunostinta cele petrecute.

Porthos si trase spada din teaca si ncepu s-o mnuiasca n fataperetelui, dndu-se cnd s cnd ndarat si mladiindu-si genunchii ca undansator. Aramis, care lucra de zor la poemul lui, se ncuie n cabinetullui Athos cu rugamintea sa fie lasat n pace pna va nc epe duelul. Athos ceru prin semne lui Grimaud sa-i mai aduca o sticla de vin. Ct priveste pe d'Artagnan, chibzuia n mintea lui un mic plan acarui desfasurare o vom cunoaste mai trziu, plan care-i fagaduia sevede cine stie ce nazdravanie, cac i din cnd n cnd un zmbet luminos, trecea pe fata-i visatoare. PARTEA A II-a Capitolul I ENGLEZI SI FRANCEZI

La ora hotarta, muschetarii se dusera mpreuna cu cei patru valetindaratul Luxemburg ului, ntr-un ocol lasat pe seama capritelor. Athosdadu un banut pazitorului, ca s a plece. Valetii primira porunca sa steade veghe. Curnd, o ceata de gentilomi se apropie tacuta si patrunznd n ocol, se ndrepta spre muschetari; apoi, potrivit obiceiurilor de peste mare, se facura prezentarile. Englezii erau cu totii de neam mare si numele att de ciudate alepotrivnicilor nu numai ca le strnira uimirea, dar i si nelinistira. . Bine, foarte bine, . ncepu lordul de Winter dupa ce toti treimuschetari spusera cum i cheama, . dar noi tot nu stim cine snteti sinici nu ne putem bate cu niste porecle; astea-s nume de pastori! . Dupa cum bine banuiti, milord, snt nume de mprumut, ncuviinta Athos. . Atunci cu att mai mult dorim sa va cunoastem adevaratele nume, raspunse englezul. . Ati jucat totusi cu noi fara sa stiti cum ne cheama, . i amintiAthos, . dovada ca ne-ati si cstigat cei doi cai. . E adevarat, dar atunci ne puneam n primejdie doar banii, pe ctavreme acum ne pri mejduim viata: joci cu oricine, dar de batut nu tebati dect cu cei de o seama cu tine. . Asa e, se nvoi Athos. Si, lundu-l deoparte pe acela dintre cei patru englezi cu care trebuia sa se bata, si spuse numele n soapta. Porthos si Aramis facura si ei la fel. . Snteti multumit? ntreba Athos pe potrivnicul lui. Gasiti obrsiamea destul de alea sa pentru a binevoi sa ncrucisati spada cu mine? . Da, domnule, zise englezul, nclinndu-se. . Acum vreti sa va spun si eu ceva? adauga raspicat Athos. . Ce anume? ntreba englezul. . Ati fi facut mai bine daca nu mi-ati fi cerut sa ma dau n vileag. . Si de ce? . Fiindca se crede ca am murit, iar eu doresc, din anumite pricini, sa nu se stie ca snt n viata, asa ca voi fi silit sa va ucid pentru ca tainamea sa nu zboare din gura-n gura. Englezul privi pe Athos creznd ca glumeste; dar lui Athos nu-iardea de gluma. . Gata, domnilor? ntreba el ntorcndu-se catre prieteni sipotrivnici. . Da, raspunsera ntr-un glas englezii si francezii. . Atunci n garda, porunci Athos. Opt spade stralucira dintr-o data n razele amurgului sngeriu silupta porni cu o nve rsunare fireasca ntre oameni de doua oridusmani. Athos lupta la fel de linistit si cu luare-aminte ca si cnd s-ar fi aflatntr-o sal a de scrima.

Porthos, pe care patania din Chantilly l lecuise de o prea marencredere n sine, se avnta cu iscusinta si chibzuiala. Aramis, nerabdator sa-si ispraveasca al treilea cnt al poemului, sezorea ca tot o mul care n-are vreme de pierdut. Athos si ucise cel dinti adversarul: l nimerise cu o singura lovitura, dar asa cum i spusese, cu o lovitura de moarte, pna n adncul inimii. Dupa el, Porthos si ntinse adversarul pe iarba; i strapunsesecoapsa. Cum englezul i predase spada fara a mai ncerca vreompotrivire, Porthos l lua n brate si-l duse astf el pna la trasura. Aramis se napusti att de crunt asupra potrivnicului, nct acesta, dupa ce dadu ndarat cu vreo cincizeci de pasi, o lua la sanatoasa si sefacu nevaz ut n huiduielile valetilor, ct priveste pe d'Artagnan, el nufacuse altceva dect sa se apere; apoi cnd si daduse seama ca celalaltera istovit, i arse o lovitura zdrava na de-i sari spada din mna. Vazndu-se dezarmat, baronul dadu doi-trei pasi napoi, dar n clipaaceea piciorul i al uneca si se pravali pe spate. Dintr-o saritura, d'Artagnan se repezi asupra lui si pironindu-i spadan gtlej i spu se: . As putea sa va ucid, domnule, sneti n minile mele, dar dedragul surorii dumneavoa stra va daruiesc viata. D'Artagnan nu mai putea de bucurie; i se mplinea gndul pus lacale de cu vreme, gnd sub a carui caldura i nflorise pe fata zmbetelede care am vorbit. ncntat ca are de-a face cu un gentilom att de cumsecade, englezul l strnse la piept pe d'Artagnan, coplesind si pe cei treimuschetari cu to t soiul de maguliri; cum adversarul lui Porthos fuseseurcat n trasura, iar al lui Aramis daduse bir cu fugitii, nu se mai gndiracu totii dect la cel mort. n vreme ce Porthos si Aramis i scoteau haina, la nadejdea capoate mai traia nca, o punga doldora de bani i luneca din cingatoare. D'Artagnan o ridica de jos si o ntinse lordului de Winter. . Ce naiba vreti sa fac cu ea? ntreba englezul. . napoiati-o rudelor, raspunse d'Artagnan. . Si ce le pasa rudelor de fleacul asta! Le ramn mostenirecincisprezece mii de ga lbeni; luati punga pentru lacheiidumneavoastra. D'Artagnan baga punga n buzunar. . Si acum, tinere prieten, cred ca-mi dai voie spun astfel, . urmalordul de Wint er, . chiar asta-seara ma vei nsoti, daca doresti, la sora mea, lady Clarick, caci as vrea sa te bucuri si de bunvointa ei, si cumnu e tocm ai lipsita de trecere la curte, poate ca o vorba buna ti vaprinde bine cndva. D'Artagnan rosi de bucurie si se nclina n semn de ncuviintare. n vremea asta, Athos se apropiase de d'Artagnan. . Ce-ai de gnd sa faci cu punga? i sopti el la ureche. . Voiam sa ti-o dau dumitale, draga Athos.

. Pentru ce tocmai mie? . Pentru ca dumneata l-ai ucis: prada de la vrajmas. . Eu, sa ma pricopsesc de la un dusman?! se ncrunta Athos. Dreptcine ma iei? . Datina de razboi. i aminti d'Artagnan; de ce n-ar merge la fel sin dueluri? . Nici pe cmpul de batalie n-am facut una ca asta. Porthos dadu din umeri, iar Aramis tinu parte lui Athos cu o miscarea buzelor. . Atunci, . urma d'Artagnan, . sa dam banii valetilor nostri, asacum ne-a sfatui t lordul de Winter. . Bine, . spuse Athos . sa dam punga, dar nu la ai nostri, ci lacheilor englezi. Athos lua punga si o zvrli n minile vizitiului: . Pentru dumneata si tovarasii dumitale. Asemenea marinimie din partea unui om cu desavrsire lipsit demijloace, l ului chia r pe Porthos, iar acea darnicie frantuzeascapovestita mai departe de lordul de W inter si prietenul lui, se bucurapretutindeni de mare lauda, n afara de a domnilo r Grimaud, Mousqueton, Planchet si Bazin. Despartindu-se de d'Artagnan, lordul de Winter i dadu adresasurorii sale: locuia n Piata Regala, cartier cu deosebire ales pe vremeaaceea, la numarul sase. De alt minteri i fagadui ca va trece sa-l iapentru a-l prezenta frumoasei milady. D'Arta gnan i dadu ntlnire la oraopt, acasa la Athos. Gndul ca se va nfatisa naintea ei, l framnta pe gasconul nostru; si amintea mprejurarile stranii n care femeia aceea i rasarise mereun cale. Pentru el nu ncapea ndoiala ca Milady era o unealta acardinalului, totusi ceva l chema catre ea, puterea unei vraji de carenu-si dadea nici el seama. Singura lui teama era ca nu cumva Miladysa-l banuiasca a fi omul din Meung si din Douvres. Atunci ar f i stiut ca eunul din credinciosii domnului de Trville si, prin urmare, slujitor c utrup si suflet al regelui, ceea ce ar fi fost n dauna lui; caci daca Miladyl-ar fi cunoscut asa cum si el o cunostea pe ea, amndoi ar fi jucat opartida cu aceias i sorti de izbnda. Ct priveste nceputul de dragostedintre ea si contele de Wardes, tnarul nostru ncrezut se sinchisea prea putin, desi contele era tnar, frumos, bogat si cu mare trecere pelnga cardina l. Dar nu degeaba ai douazeci de ani si pe deasupra le-ainascut si la Tarbes.

D'Artagnan trecu mai nti pe acasa, se gati cu cel mai nzorzonatvesmnt, apoi ntorcndue la Athos i istorisi totul, ca de obicei. Dupace-i asculta pasul, Athos clatina din cap si cu amaraciune n glas lndemna sa ia bine seama. . Mda, . facu el, . abia ai pierdut o femeie despre care dadeai zor ca e buna, ncntatoare, fara cusur, si iata ca acum te tii dupa alta! D'Artagnan simti ce ndreptatita era mustrarea.

. O iubeam pe doamna Bonacieux din toata inima, . deslusi el, . iar pe Milady o iubesc doar cu mintea. Am primit sa ma duc la ea maiales ca sa d ibui cam ce nvrteste la curte. . a o . . Ce nvrteste la curte? La naiba, nu-i prea greu de ghicit dupa totce mi-ai spus pn acum. Trebuie sa fie vreo iscoada de-a cardinalului; femeie care o sa-ti arunce un lat si o sa-ti prinda frumusel gtul. Nu zau, draga Athos, prea le vezi toate n negru. Dragul meu, eu n-am ncredere n femei; ce vrei! snt patit si maiales n-am ncredere n femeile balaie. Nu mi-ai spus tu ca si Milady ebalaie? . Are cel mai frumos par auriu din lume. . Vai, vai, sarmanul meu d'Artagnan! l tngui Athos. . Asculta, eu vreau doar sa ma lamuresc; si dupa ce voi sti tot cetrebuie sa sti u, o sa ma dau la o parte. . Bine, lamureste-te, mormai nepasator Athos. Lordul de Winter sosi la ora hotarta, iar Athos, nstiintat din vreme, trecu n camera alaturata. Gasindu-l asadar pe d'Artagnan singur, sifiindca era ap roape opt, l si lua cu el. O caleasca luxoasa, nhamata cu doi armasari focosi, astepta lascara; peste cteva c lipe erau n Piata Regala. Milady Clarick l primi pe d'Artagnan fara umbra de surs. Palatulera de o bogatie b atatoare la ochi si, desi cei mai multi dintre englezi, goniti de razboi, parasisera Franta sau erau pe cale s-o paraseasca, Milady facuse noi cheltuieli pentru caminul ei, dovada ca masuraprivind izgonire a englezilor nu o atingea.

. Iata, . ncepu lordul de Winter, aratndu-l pe d'Artagnan suroriisale, . iata un tn ar gentilom care a avut n minile lui viata mea sitotusi a vrut sa ma crute, desi e ram de doua ori dusmani: nti pentruca eu l jignisem, si pe urma pentru ca snt englez . Daca tii ctusi deputin la mine, te rog, doamna, multumeste-i. Milady ncrunta usor din sprncene; un nor aproape nevazut iadumbri fruntea si un surs att de straniu i luneca pe buze, ncttnarul, caruia nu-i scapase aceasta ntreita tulb rare, se simti canfiorat. Fratele nu-si dadu seama de nimic; maimuta rasfatata a gazdei ltrasese de pulpana , iar el se ntorsese ca sa se joace cu ea. . Fiti bine venit, domnule . vorbi Milady cu o voce a careicatifelare nu se potr ivea cu cautatura crunta ce nu-i scapase luid'Artagnan . ati cstigat azi drepturi vesnice la recunostinta mea. Englezul se ntoarse atunci si-i povesti toata lupta, fara sa treacapeste nici un amanunt. Milady l asculta cu cea mai mare luare-aminte; dar desi se straduia sa-si ascunda gndul, se vedea usor ca ceea ceauzea nu-i era de loc pe plac. Fata i se mpurpura, iar micul ei piciornu-si mai gasea astmpar sub rochie. Lordul de Winter nu baga nimic de seama. Dupa ce sfrsi depovestit, se apropie de masa pe care se gasea o tava cu o sticla de vin

de Spania si mai multe pahare: umplu doua pahare si, facndu-i semn, l pofti pe d'Artagnan sa bea. D'Artagnan stia ca un englez se socoteste jignit cnd te codesti saciocnesti pahar ul cu el. Se apropie deci de masa si lua alt pahar. Cumn vremea asta n-o pierdea din ochi pe Milady, vazu prin oglinda ca seschimbase la fata. Creznd ca nu se mai uita nimeni la ea, ceva salbatic i nsufletea privirea; si nfigea dintii n batista, cu gnd parca s-omuste. Tocmai atunci intra n camera acea dragalasa camerista pe cared'Artagnan o mai vaz use; ea spuse cteva cuvinte n englezestelordului de Winter, care ceru ndata voie lu i d'Artagnan sa se retraga, fiind chemat n alta parte de treburi grabnice si staruind totodata pelnga sora lui sa-i capete iertarea. Dupa ce strnse mna lordului de Winter, d'Artagnan se ntoarselnga Milady. Cu o iuteal a uimitoare, chipul ei si luase din nounfatisarea-i gingasa; att doar ca batista cu razlete pete purpurii dadeade gol pe frumoasa care-si muscase buzele pna la snge. Si erau fara seaman buzele ei. Sa fi jurat ca-s margean viu! Convorbirea lua o ntorsatura vioaie. S-ar fi zis ca Milady era iarasin apele ei. D estainui lui d'Artagnan ca lordul de Winter nu-i era frate, ci cumnat; fusese casatorita cu mezinul familiei care o lasase vaduva cu un copil. Acest copil era singurul mostenitor al lordului de Winter, numai daca el nu s-ar fi casatorit. Din spusele ei, d'Artagnan ntrezariun fel de val, ce acoperea ceva, dar mai adnc, sub val, privirea lui nu, putea nca patrunde. De altminteri, dupa o jumatate de ceas, d'Artagnan ramasencredintat ca Milady era o compatrioata; vorbea graiul francez n chipatt de elegant si de curat, nct nu ncape a nici urma de ndoiala. D'Artagnan dadu drumul unui suvoi de vorbe curtenitoare sijuraminte de credinta. La toate neroziile ndrugate de gasconul nostru, Milady surdea cu voie buna. Ora plecarii sosi. D'Artagnan si lua ramasbun si iesi din salonul ei, fericit ca nimeni pe lume.

Pe scara se ntlni cu frumoasa camerista, care, dupa ce l atinse ntreacat, mbujorndu-s pna-n albul ochilor, se ruga de iertare cu unglas att de dulce, nct iertarea o si c apata pe loc. D'Artagnan se ntoarse a doua zi si fu primit si mai bine dect najun. Lordul de Wint er nefiind acolo, Milady ramase de data asta toataseara numai cu el. Parea ca so arta lui n-o lasa rece; l ntreba din ce loc se tragea, cu cine era prieten si daca nu se gndise vreodata sa sealature slujito rilor domnului cardinal. D'Artagnan, care, dupa cum se stie, era deosebit de prevazatorpentru un tnar de d ouazeci de ani, si aminti banuielile lui cu privire laMilady; ridica n slavi pe em inenta sa si-i spuse ca, fara doar si poate, ar fi intrat n garda cardinalului si nu n garda regelui, daca l-ar ficunoscut, de pilda, pe domnul de Cavois n loc sa-l fi cunoscut pedomnul de Trville.

Milady schimba vorba n chipul cel mai firesc din lume si-l ntreba ntreacat pe d'Art agnan daca nu fusese vreodata n Anglia. D'Artagnan raspunse ca fusese trimis n Anglia de domnul deTrville, n vederea cumpar arii unor cai si chiar adusese de acolo patru, pentru a fi pusi la ncercare. n timpul convorbirii, Milady si musca de doua-trei ori buzele. Avean fata ei un gas con care nu se dadea batut att de usor. La aceeasi ora ca si n ajun, d'Artagnan parasi pe Milady. Pe sala sentlni iarasi cu frumoasa Ketty; era numele cameristei. Ea i furisa oprivire galesa, asupra carei a d'Artagnan n-ar fi trebuit sa se nsele, darprins n mrejele stapnei, lui nu-i mai ardea de altcineva. A doua si a treia zi, d'Artagnan se duse iarasi la Milady. De fiecaredata, ea l p rimea tot mai prieteneste. Si n fiecare seara o ntlnea pe dragalasa camerista fie nanticamera, fie pe coridor, fie pe scara. Dar, cum am mai spus, d'Artagnan nici macar nu bagase de seamancapatnata staruinta a sarmanei Ketty. Capitolul II UN PRNZ LA UN AVOCAT Duelul n care Porthos jucase un rol att de stralucit nu-i stersesedin minte prnzul de la sotia avocatului. A doua zi, catre amiaza, dupace i porunci lui Mousqueton sa-i mai perie nca o data hainele, sendrepta spre strada Ursilor cu pasul unui om de doua ori norocos. Inima i batea, dar nu de o dragoste tinereasca si neastmparata calui d'Artagnan. N u, un tel mai pamntesc i biciuia dorul: avea sa treacan sfrsit acel prag tainic, sa urce acea scara necunoscuta, pe care secatarasera ani de-a rndul, unul cte unul, g albenii batrni ai maestruluiCoquenard. Avea, n sfrsit, sa dea cu ochii de un cogeamite ladoi, pe care deattea ori l vazuse n visurile lui, lung si adnc, ferecat cu lacate grele, zavorit si ntepenit n dusumea, un soi de sipet despre care auzise attde des vorbind u-se si pe care minile, cam uscative, ce e drept, darnelipsite de eleganta, ale s otiei avocatului, l vor deschide n fataprivirilor lui uimite. Apoi, el, omul ratacitor pe pamnt, omul fara avere, omul farafamilie, soldatul de prins cu hanul, cu crciuma ,cu spelunca, mncaulnevoit sa se multumeasca de cele ma i multe ori cu chilipiruri picate lantmplare, de data asta avea sa guste din mncaru ri gospodaresti, avea sa soarba pe ndelete bucuria unui camin ndestulat si sa se lasen voia unui ras fat care ncnta cu att mai mult cu ct esti mai calit, dupa chiar marturia batrnilor mosteaca. Sa vii zi de zi n calitate de verisor si sa nfuleci la o masa gustoasa,

sa descretesti fruntea pamntie si botita a batrnului avocat, sa-ijumulesti pe tine rii copisti, nvatndu-i tot soiul de jocuri de carti, n celemai smecheresti amanunte , sa le cstigi n chip de onorariu pentru olectie care ar tine un ceas pusculita cu economiile lor pe o luna, toateastea i surdeau grozav lui Porthos. Muschetarului i trecuse pe la urechi vorbele de ocara ce umblau nacea vreme pe sea ma avocatilor si care se mai aud si azi: zgrcenia,lacomia, zilele lungi de post; dar cum, la urma urmelor, nafara de unele aprige dorinti de economie pe care Porthos le gasisenelalocul lor, sotia avocatu lui se aratase destul de darnica, pentru osotie de avocat, binenteles, el se aste pta sa gaseasca o casa dinbelsug nzestrata cu de toate. Totusi chiar din prag, pe muschetar, l si prinsera oarecari banuieli: caci intrarea nu prea era mbietoare: un gang ntunecos, care duhnea, pe scara chiorenie din pricina unor geamuri zabrelite, prin care sestrecura lumi na zilei dintr-o curte vecina, iar la primul cat o usa joasa, tintuita n cuie uriase, ca usa principala de la Grand-Chatelet25. Porthos ciocani cu degetul. Un secretar nalt, cu fata galbejita, ascunsa sub o claie de par netesalat, deschise si saluta ca tot omul silitsa res pecte la celalalt statura mpunatoare, semn al puterii, hainamilitara, semn al pro fesiei si fata rumena, semn al bunului trai. n acelasi timp, alt secretar mai scund, n spatele celui dinti, altulmai nalt, n spate le celui de al doilea si n sfrsit un baietel de serviciundaratul celui de al treile a. n total, trei secretari si jumatate; ceea ce nsemna, pe vremeaaceea, ca biroul avo catului era dintre cele mai cautate. Desi muschetarul urma sa soseasca numai la ora unu, nca de la douasprezece sotia avocatului statea ca ochii la pnda si, bizuindu-sepe inima si poate chiar pe stomacul iubitului sau, nadajduia sa-l vadavenind mai devreme. Doamna Coquenard intra deci pe usa ce dadea n apartamentaproape o data cu oaspete le care intra pe usa dinspre scara; ivireavrednicei doamne l scoase pe Porthos di n mare ncurcatura. Secretariierau numai ochi, iar el, fara a sti ce trebuie sa sp una acestei nsiruiride fiinte crescnde si descrescnde, nu-si dezlega limba. . E varul meu, vesti sotia avocatului: te rog intra, intra te rog, domnule Porthos. Numele de Porthos strni rsul secretarilor: dar cnd acesta se ntoarse spre ei, toate fetele si pierdura deodata veselia. Ajunsera n cabinetul avocatului dupa ce strabatura anticamera, unde se aflau secretarii si biroul unde ar fi trebuit sa se afle; aceasta din urma ncapere era un soi de sala ntunecoasa, ticsita toata cuhrtoage. Iesiti din biroul secretarilor, lasara pe dreapta bucataria si 25 Castel vechi din Paris, ce servea la nceput drept tribunal, transformat apoi n nchisoare.

patrunsera n sfrsit, n camera de primire. Toate aceste ncaperi, care raspundeau una ntr-alta, i cam dadurade gndit lui Porthos . Prin toate acele usi deschise, fara ndoiala caorice cuvnt se auzea de departe; a poi, n trecere, aruncase o privirecercetatoare si n bucatarie, marturisindu-si tai nic, spre rusinea gazdei, si marea lui parere de rau ca nu zarise acel foc, acea nsufletire si aceazarva ca re domnesc de obicei n orice altar al mncaciosilor, atunci cnd se pregateste un prnz pe cinste. Avocatul fusese fara ndoiala nstiintat de aceasta vizita, caci nu se arata surprins cnd l vazu pe Porthos naintnd n chip firesc sisalutndu-l curtenitor. . Se pare ca sntem veri, grai avocatul, sprijinindu-se pe brate, casa se ridice d in jiltul sau de trestie. nfasurat n vesmntul negru n care trupul lui firav se pierdea, batrnul era verde la fata si uscat: ochii lui mici si cenusii sclipeau cajaraticu l si pareau a fi, mpreuna cu gura ce rnjea vesnic, singureleparti ale fetei din ca re viata nu fugise nca. Din nefericire, picioarele numai voiau sa slujeasca acest ei masinarii osoase: de cinci sau sase lunide cnd l lovise boala, cinstitul avocat ajunsese aproape robul sotieilui. Varul fu primit cu resemnare si nimic mai mult. Daca sanatatea nui-ar fi fost att de subreda, maestrul Coquenard s-ar fi lepadat de oricerudenie cu domnul Portho s. . Da, domnule, sntem veri, raspunse fara a-si pierde cumpatulPorthos, care de alt minteri nici nu se gndise vreodata ca sotuldoamnei Coquenard l va primi cu bratele deschise. . Mi se pare, veri prin sotie, adauga n zeflemea avocatul. Porthos nu simti batjocura si, lundu-o drept naivitate, zmbi pe submustata-i stufo asa. Doamna Coquenard, care stia ca un suflet naiveste o varietate nespus de rar a n specia avocateasca, zmbi si eaputin, dar se rumeni, din belsug. Chiar decum sosise Porthos, maestrul Coquenard si aruncase ochiicu grija asupra u nui dulap mare ce se afla n fata biroului sau de stejar. Pricepnd ca dulapul, desi felurit ca nfatisare de cel ntrezarit n viselelui, trebuia sa fie totusi prea fericitul si mult doritul sipet, Porthos sesimti ncntat ca rea litatea era cu sase picioare mai nalta dect visul. Maestrul Coquenard nu mpinse mai departe cercetarilegenealogice, dar, ntorcndu-si p rivirea ngrijorata de la dulap sprePorthos, se multumi sa spuna: . Sper ca nainte de plecarea sa la tara, varul nostru ne va facecinstea sa ia o d ata masa cu noi, nu-i asa, doamna Coquenard? De data asta, Porthos primi lovitura de-a dreptul n stomac si osimti din plin; la rndul ei, nici doamna Coquenard nu putu ramnenepasatoare, caci adauga: . Varul meu nu va mai veni pe la noi daca vede ca-l primim urt: dar chiar daca-l primim bine si tot va veni pe apucate, caci sta prea

putin la Paris, ca sa nu-i cerem sa ne daruiasca tot ragazul de care sebucura pna la plecare. . Oh, picioarele mele, bietele de voi! Unde v-ati ascuns? mormaiCoquenard, si nce rca sa zmbeasca. Acest ajutor, pe care Porthos l primi tocmai cnd nadejdea lui demncau era mai ameni ntata, strni recunostinta muschetarului pentrudoamna Coquenard. Curnd sosi si ora prnzului. Trecura cu totii n sufragerie, ncaperemare si ntunecoasa, asezata n fata bucatariei. Simtind parca n casa miresme nu prea obisnuite, secretarii senfiintasera fara ntrzie re ca militarii, fiecare cu scaunelul lui n mna, gata sa se aseze la masa. Si n vremea asta, miscau nencetat din falci, vadind astfel o apriga pofta de mncare. "La naiba! gndi Porthos aruncnd o privire asupra celor treinfometati, caci, dupa cu m e lesne de nteles, micului ucenic nu-i erangaduit sa ia parte la masa maestrului . La naiba! n locul varului meu, eu n-as mai tine mncaciosi din astia. Parc-ar fi naufragiati care n-aupus nimic n gura de sase saptamni." Maestrul Coquenard intra n sufragerie ntr-un fotoliu pe rotile, mpins de doamna Coquenard, careia Porthos i veni la rndul lui najutor, ca sa-i mpinga sotul pna la masa. N-apuca sa treaca bine pragul, ca se porni sa miste si el din nas sidin falci, l a fel ca secretarii lui. . Oh! Oh! . se bucura el, . iata o supa care-ti face cu ochiul. "Ce dracu or fi simtind att de grozav la supa asta?" se ntrebaPorthos vaznd zeama l unga si chioara, cu cteva bucatele razlete depine prajita ce pluteau ici-colo, ca insulele unui arhipelag. Doamna Coquenard zmbi si, la un semn al ei, toata lumea se asezagrabnic la masa. l servira nti pe maestrul Coquenard, si dupa el pe Porthos; apoiDoamna Coquenard si umplu farfuria si mparti bucatelele de pinefara supa secretarilor nerabdatori. n clipa aceea, usa salii de mncare se crapa singura scrtind si, printre canaturile ntredeschise, Porthos zari baietasul care, neputndlua parte la ospat, mbuca din codrul lui de pline n mijlocul miresmelordin bucatarie si din sal a de mncare. Dupa supa, servitoarea aduse o gaina fiarta, minunatie ce facu pecomeseni sa-si holbeze ochii, gata-gata sa le iasa din orbite. . Se vede ca-ti iubesti rubedeniile, doamna Coquenard, spuseavocatul cu un surs a proape dureros; desigur ca n cinstea varuluidumitale ti-ai dat atta osteneala. Biata gaina era piele pe os, iar pielea din cea groasa, pe careoasele nu pot s-o strapunga cu oricte stradanii; mult trebuie s-o ficautat pna au gasit-o n cotetul unde se cuibarise ca sa moara debatrnete. "Drace! gndi Porthos, nu-i deloc vesel! Ma nchin n fata batrnetii,

dar nici nu ma prapadesc dupa ea cnd e fiarta sau fripta." Si privi jur mprejur sa vada daca parerea lui era mpartasita si deceilalti: spre d eosebire nsa de el, nu zari dect ochi stralucitori, pironiticu nesat pe minunata g aina, obiectul dispretului sau. Doamna Coquenard trase farfuria spre ea si desprinznd cundemnare cele doua picioare mari, negre, le aseza pe farfuria sotuluiei; trase apoi gtul, pe care-i puse cu cap cu tot la o parte pentru ea, mai desprinse o aripa pentru Porthos si dadu ndarat servitoarei care oadusese zbu ratoarea ce pieri aproape ntreaga, nainte ca muschetarulsa fi putut urmari dezamag irea pe diferitele chipuri, potrivit firii fiecarui comesean. Locul gainii l lua o farfurie cu fiertura de bob, farfurie uriasa, ncare cteva ciol ane de berbec, ce pareau nsotite, la prima vedere, deceva carne, cautau sa iasa l a iveala. Dar secretarii domnului Coquenard nu se lasara amagiti cu una, cudoua, si mutrel e lor amarte se schimbara iute n fete resemnate. Doamna Coquenard mparti tinerilor mncarea adusa, cu socotitacumpatare a unei bune gospodine. Venise si rndul vinului. Maestrul Coquenard turna dintr-un clondirasmititel de pa mnt, cte-o treime de pahar fiecaruia din tineri, si, dupace-si turna si lui cam to t pe att, clondirasul trecu n partea lui Porthossi a doamnei Coquenard.

Tinerii si turnau apa peste vin ca sa umple paharul si dupa ce-lbeau pe jumatate, l umpleau din nou si tot asa mereu pna la sfrsitulprnzului, nct din rubinie; cum fus se la nceput, bautura ajunsese laculoarea topazului stins. Porthos mnca sfios aripa lui de gaina si se cutremura simtind pesub masa genunchi ul doamnei Coquenard, cautndu-i-l pe al lui. nghitide asemenea jumatatea de pahar din vinul att de crutat si pe care-lrecunoscu a fi din groaznica vita de Montreui l, spaima gtlejelor subtiri. Vazndu-l cum da de dusca vinul fara pic de apa, avocatul scoaseun oftat. . Vrei si dumneata din bobul asta, verisorule draga? ntreba ea, voind parca sa spuna: lasa-te mai bine pagubas. . Al dracului sa fie cine o gusta! mormai Porthos. Apoi, cu glas tareraspunse: M ultumesc, verisoara, nu mai mi-e foame. Ceilalti tacura. Porthos nu stia ce trebuie sa faca. Avocatul spuse decteva ori n sir: . Ah, doamna Coquenard, felicitarile mele, prnzul dumitale a fostun adevarat ospa t; Doamne, stiu c-am mncat! Maestrul Coquenard mncase supa, picioarele negre ale gainii sisingurul os de berb ec pe care fusese putina carne. Porthos crezu ca-si bateau joc de el si ncepu sa-si rasuceascamustata si sa ncrunt e din sprncene, dar genunchiul doamneiCoquenard l sfatui sa nu-si piarda rabdarea. Tacerea aceea si masa ntrerupta n toi n-aveau nici o noima pentru

Porthos, nsa pentru secretarii domnului Coquenard aveau, dimpotriva, un nteles sfsietor; la un semn al avocatului, nsotit de un surs al doamnei Coquenard, ei se ridicara ncet de la masa, si mpaturira servetul mai ncet nca, apoi se nclinara si iesira unul dupa altul. . Duceti-va, baieti, duceti-va, cu burta plina se munceste mai cuspor, i ndemna av ocatul. Secretarii odata plecati, doamna Coquenard se ridica de la masa siscoase dintr-u n bufet o bucata de brnza, niste dulceata de gutui si oprajitura pregatita chiar de mna ei, cu migdale si miere. Maestrul Coquenard ncrunta din sprncene, fiindca vedea prea mare risipa; Porthos si musca buzele, fiindca vedea ca n-are ce mnca. Se uita repede, dupa farfuria cu bob, dar ia bobul de unde nu-i. . Ce mai ospat, . se minuna avocatul, foindu-se n scaun, . adevarat ospat, epulae epularum; Lucullus prnzeste la Lucullus26. Porthos privi clondirul de lnga el, nadajduind sa-si astmperefoamea si setea cu vi n, pine si brnza; dar vinul se ispravise, clondirasul era gol; domnul si doamna Coquenard nu pareau a lua nseama acest aman unt. "Bine, . si zise n sinea lui Porthos, . lasa ca o sa stiu eu pentrualta data." si trecu limba pe o lingurita de dulceata si-si naclai dintii n pastalipicioasa a doamnei Coquenard. "Acum, . zise el, . o facui si p-asta! Ah, daca n-as trage nadejdesa ma uit cu d oamna Coquenard n dulapul lui barbatu-su!" Dupa asemenea desfatare cu prnzul ce-l socotea curata nebunie, maestrul Coquenard simti nevoia sa atipeasca. Porthos nadajduia calucrul acesta se va petrece fara ntrziere si chiar acolo, pe loc, darafurisitul de avocat nici n u vru sa auda de asa ceva. Trebuie sa fie dus n camera lui si nu se linisti dect cnd se vazu n fata dulapului cupricina, pe margin ea caruia si sprijini amndoua picioarele, pentru maimulta siguranta. Sotia avocatului l nsoti pe Porhtos ntr-o camera vecina, cu gnd sapuna pe ndelete tem elia unei mpacari. . O sa poti veni de trei ori pe saptamna sa iei masa la noi, ncepudoamna Coquenard . . Multumesc, . raspunse Porthos. . dar nu-mi place sa cad pecapul nimanui; de al tminteri, trebuie sa vad ce fac si cu echipamentulacela. . E adevarat, . si aminti sotia avocatului suspinnd, . da, evorba de nenorocitul a cela de echipament ! . Da, da! De el e vorba, ntari Porthos. 26 Cuvintele generalului roman Lucius Licinius Lucullus (100. 57 . chr.), faimos prin bogatia sa si luxul pe care-l facea, adresatebucatarului sau n tr-o zi cnd acesta pregatise o masa obisnuita. ("Nustiai ca asta-seara Lucullus c ineaza la Lucullus?")

. Si, ma rog, cam ce intra n echipamentul dumitale, domnulePorthos? . O groaza de lucruri, raspunse Porthos; dupa cum stii, muschetariisnt ostasi ale si pe sprnceana si le trebuiesc obiecte de care cei dincorpurile de garda sau mer cenarii elvetieni n-au nevoie. . Totusi, spune-mi-le cu de-amanuntul. . Una peste alta, ar putea sa se urce la... taragani vorba Porthos, caruia i placea mai mult sa socoteasca de-a valma dect cu bucata. Sotia avocatului astepta frematnd. . La ct? ntreba ea; sper ca totalul nu va trece peste... Si se opri. Nu-si mai gasea vorbele. . Vai! nu, . vru el s-o linisteasca. . toate astea nu cred ca vor trece de doua mii cinci sute de livre; ba, cu oarecare economie, poateca as scoa te-o la capat numai cu doua mii de livre. . Doamne, Dumnezeule! . se sperie ea, . doua mii de livre! Dar asta e o avere. Porthos se strmba plin de nteles: doamna Coquenard priceputlcul. . Ti le ceream toate cu de-amanuntul, fiindca eu am o multime de rubedenii si cum ma cam pricep si la negustorie, eram aproape siguraca-ti pot di bui lucrurile cu suta la suta mai ieftin dect le-ai fi platitdumneata. . Asa! Asa! . facu Porthos, . aici ai vrut sa ajungi! . Dar, . scumpe domnule Porthos, . nu-i asa ca-ti trebuie nprimul rnd un cal? . Fireste, mi trebuie un cal. . Uite, am tocmai ce-ti trebuie. . Bine ! . facu Porthos ncntat, . iata ca scapam de grija calului, dar mai am nevoie si de tot harnasamentul alcatuit din lucruri pe carenumai musc hetarul singur poate sa si le cumpere si care, de altfel, n-osa se urce la mai m ult de trei sute de livre. . Trei sute de livre! Bine, hai sa zicem trei sute de livre, ncuviinta sotia avocatului, oftnd. Porthos zmbi. Cititorul tine minte ca el pastrase saua trimisa deBuckingham, asa ca cele trei sute de livre puteau sa-i ramna frumuseln buzunar. . Apoi, . urma el, . mai e si calul valetului, pe urma si cufarulmeu. n ceea ce p riveste armele, nu e nevoie sa-ti mai bati capul, fiindca le am. . Un cal pentru valetul dumitale? ngna cu sfiala sotia avocatului; asta nseamna lux de mare senior, prietene. . Cum, doamna? ntreba tantos Porthos. Adica eu ce snt? Un calic? . Nu, spuneam numai ca un catr dragut arata uneori la fel de bineca si un cal, si cred ca daca ai gasit un catr dragut pentruMousqueton...

. Hai fie si un catr dragut, primi Porthos. Ai dreptate, am ntlnitmari nobili spani oli si suita lor calarea numai pe catri. Dar, atuncintelegi, doamna Coquenard, sa fie barem un catr cu mot de pene sicu clopotei! . n privinta asta, fii linistit, l asigura sotia avocatului. . Mai ramne cufarul, aminti Porthos. . Oh! sa nu ai grija nici de asta, . se repezi doamna Coquenard, . sotul meu are cinci sau sase, l vei alege pe cel mai bun. Are maiales unul care -i placea sa-l ia n calatoriile lui; e mare ca ncape n el ocasa ntreaga. . Cum? Adica e gol cufarul dumitale? ntreba nedumerit Porthos. . Vezi bine ca e gol, raspunse la fel de nedumerita sotiaavocatului. . Dar mie-mi trebuie unul plin cu de toate, scumpa mea, deslusiPorthos. Doamna Coquenard slobozi noi suspine. Molire nu scrisese ncascena lui din Avarul. Se ntelege atunci ca doamnei Coquenard i secuvine ntietate asupra lui Harpagon. n sfrsit, tot restul echipamentului a fost dezbatut la fel; dreptncheiere a ntrevede rii, sotia avocatului se hotar sa dea opt sute delivre bani pesin si sa faca rost de calul si catrul care ar fi avut cinsteasa poarte spre culmi glorioase pe Port hos si pe Mousqueton. Odata aceste amanunte lamurite, Porthos si lua ramas bun de la doamna Coquenard. Ea ncerca sa-l mai retina cu privirile ei galese, darel i aminti asprele cerinte ale slujbei lui si, vrnd-nevrnd, iubita trebuisa faca loc maiesta tii sale regelui. Muschetarul se ntoarse acasa, chinuit de o foame care-l scotea din sarite. Capitolul III CAMERISTA SI STAPNA n vremea asta, asa cum am mai spus, n ciuda rabufnirilorconstiintei si a sfaturilo r ntelepte ale lui Athos, d'Artagnan era din ceasn ceas tot mai ndragostit de Milad y; astfel fiind, nu trecea o singura zifara ca nastrusnicul gascon sa se duca sa -i faca curte, ncredintat ca, mai devreme sau mai trziu, Milady va trebui totusi sa-i raspunda. ntr-o seara, pe cnd sosea la ea aproape zburnd, ca omul careasteapta sa-i pice noro cul din cer, ntlni camerista sub poarta ceamare; de data asta, Ketty nu se multumi sa-l atinga n trecere, ci lapuca usor de mna. "Bun! facu d'Artagnan. O fi avnd sa-mi spuna ceva din parteastapni-si; fara doar s i poate, vreo ntlnire pe care n-a ndraznit sa mi-odea, cu gura ei."

Si arunca asupra frumoasei copile cea mai biruitoare privire dinlume. . As vrea sa va spun doua cuvinte, domnule cavaler... ngaimacamerista. . Vorbeste, copila mea. vorbeste, o ndemna d'Artagnan. Teascult. . Aici nu se poate; am prea multe sa va spun si mai cu seama nmare taina. . Ce-i de facut atunci? . Daca domnul cavaler ar vrea sa ma urmeze, spuse sfioasa Ketty. . Oriunde vei vrea, frumoasa mea. . Atunci, veniti. Si Ketty, care-l tinuse lot timpul de mna, l trase catre ontunecoasa scara ntortoche ata si, dupa ce-l facu sa urce vreocincisprezece trepte, deschise o usa. . Intrati, domnule cavaler, . l pofti ea, aici vom fi singuri si vomputea vorbi. . A cui e camera asta, frumoaso? ntreba d'Artagnan. . A mea, domnule cavaler; da n camera stapnei mele prin usa decolo. Dar fiti linis tit: n-o sa poata auzi ce vorbim, fiindca nu se culcaniciodata nainte de miezul n optii. D'Artagnan arunca o privire mprejur. Odaita ti lua ochii prin gustulce domnea naunt ru si prin curatenie; dar, fara voia lui, privirea i seopri pe usa despre care K etty spusese ca raspundea n camerancntatoarei Milady. Ghicind ce se petrece in mintea tnarului, Ketty ofta din greu. . Asadar, o iubiti mult pe stapna mea, domnule cavaler? ntreba ea. . Mai mult dect pot spune. Ketty, snt nebun dupa ea! Ketty ofta iarasi. . Vai, domnule, . facu ea . ce pacat! . Si de ce naiba crezi tu ca e pacat? ntreba d'Ar-tagnan. . Vedeti, domnule, . raspunse Ketty, . stapna mea nu vaiubeste de loc. . Cum? . facu d'Artagnan, . ea ti-a dat n grija sa mi-o spui? . Nu, domnule, eu singura m-am hotart sa v-o spun, tocmaifiindca va port de grija . . Multumesc, draga Ketty, dar numai pentru gndul cel bun, cacidestainuirea dumita le, trebuie sa recunosti, nu prea e placuta. . Adica nu vreti sa credeti ce v-am spus, nu-i asa? . ti vine totdeauna greu sa crezi asemenea lucruri, frumoasa mea, chiar numai din mndrie. . Prin urmare, nu ma credeti? . Pna ce nu vei binevoi sa-mi dai o mica dovada de ceea ce-mi spui... . Ce ziceti despre asta?

Si Ketty scoase din sn un biletel. . Pentru mine? ntreba d'Artagnan apucnd cu nfrigurare plicul. . Nu, pentru altul. . Pentru altul? . Da. . Cum l cheama? Ai? Cum l cheama? se repezi d'Artagnan. . Uitati-va la adresa. . Domnului conte de Wardes. Amintirea scenei de la Saint-Germain l rasari deodata n minte nfumuratului gascon: fulgerator, ca gndul, el sfsie plicul n ciudatipatului pe care Ketty l scoase vaznd ce avea de gnd sa faca, saumai bine zis, vaznd ceea ce facea. . Doamne Dumnezeule! Ce faceti, domnule cavaler? striga ea. . Eu? Nimic, raspunse d'Artagnan si ncepu sa citeasca: "N-ati raspuns la prima mea scrisoare, snteti suferind sau ati uitatpoate priviri le cu care m-ati sagetat la balul doamnei de Guise? Prindeti prilejul, conte, nu-l lasati sa scape". D'Artagnan pali; ranit n amorul lui propriu, se credea ranit si niubirea lui. . Sarmane domnule d'Artagnan! bolborosi Ketty cu glas nduiosatsi strngnd iarasi mna tnarului. . Ma plngi, micuto? o ntreba d'Artagnan. . Da, din toata inima! Fiindca eu stiu ce-nseamna dragostea! . Tu stii ce-nseamna dragostea? zise d'Artagnan, privind-o pentruntia data ceva ma i adnc. . Din pacate, da. . Atunci n loc sa ma plngi, mai bine m-ai ajuta sa ma razbun pestapna ta. . Si n ce fel ati vrea sa va razbunati? . As vrea sa-i birui raceala, sa iau locul rivalului meu. . Niciodata nu va voi ajuta la asa ceva, domnule cavaler, spuserepede Ketty. . Si penru ce, ma rog? ntreba d'Artagnan. . Din doua pricini. . Care anume? . ntia: niciodata stapna mea n-o sa va iubeasca. . Ce poti tu sa stii? . I-ati ranit inima. . Eu? Cu ce as fi putut s-o ranesc, tocmai eu, care de cnd ocunosc, ma trasc la pi cioarele ei ca un rob? Vorbeste, te rog, vorbeste! . N-as marturisi-o niciodata dect barbatului... care ar sti sa citeasca pna n adncul sufletului meu! D'Artagnan o privi pe Ketty a doua oara. Fata era de o prospetimesi de o frumuse te pentru care multe ducese si-ar fi pus la bataie coroana. . Ketty, . spuse el, . voi citi pna n adincul sufletului tau, oricnd

vei vrea tu; nu duce grija asta, draga mea. Si sub focul sarutarii lui, fata se mpurpura ca o cireasa. . Nu, . murmura Ketty, . stiu ca nu ma iubiti! O iubiti pe stapnamea. Mi-ati spus -o chiar adineauri. . Si asta te mpiedica sa-mi marturisesti a doua pricina? . A doua pricina, domnule cavaler, . urma Ketty, mbarbatata nprimul rnd de sarutare , apoi de cautatura ochilor lui, . a doua pricinae ca n dragoste fiecare si trage spuza pe turta. Abia atunci d'Artagnan si aminti privirile galese ale cameristei, ntlnirile cu ea n anticamera, pe scara, pe sali, atingerile usoare aleminii si oftat ul ei nabusit de cte ori l vedea; dar n dorinta lui de a fi pe placul stapnei, nu-si oprise ochii asupra cameristei: cine vneazavulturi, nu se sinchiseste de o vrabiuta. De data asta nsa, gasconul nostru vazu ntr-o singura clipa totfolosul ce l-ar fi p utut trage din dragostea pe care Ketty i-o marturisisen chip att de copilaresc sau , att de nerusinat: tainuirea scrisorilorcatre contele de Wardes, anumite nteleger i cu tlc, intrarea la orice oran odaia cameristei alaturata cu a stapnei. Dupa cum se vede, smecherul o si jertfea n gnd pe biata Ketty, doar o va cuceri peMilady, cu sau far a voia ei. . a . . . . Asculta-ma, draga Ketty! . zise el fetei, . vrei sa-ti dau odovada de dragoste de care tu te ndoiesti? Care dragoste? ntreba tnara fata. Dragostea pe care snt gata sa ti-o daruiesc tie. Si ce fel de dovada? Vrei sa petrec asta-seara cu tine vremea pe care o petrec deobicei cu stapna ta

? . Da, da, . zise Ketty, batnd din palme . cu cea mai marebucurie! . Atunci, draga mea copila, . urma d'Artagnan asezndu-se ntr-unfotoliu, . vino aic i, sa-ti spun ca esti cea mai frumoasa camerista dincte am vazut vreodata! Si se porni sa i-o spuna att de felurit si att de frumos, nct biatacopila, care nu d orea dect sa-l creada, l crezu. Totusi, spre mareamirare a lui d'Artagnan, dragala sa Ketty se apara destul de ndrjit. Vremea zboara pe nesimtite atunci cnd ti-o treci doar atacnd siaparndu-te. Aproape o data cu miezul noptii, se auzi sunnd si clopotelul ncamera frumoasei Mil ady. . Doamne sfinte, . sopti Ketty, . e stapna care ma cheama. Pleaca, pleaca repede! D'Artagnan se ridica din fotoliu, si lua palaria ca si cum ar fi avutde gnd s-o as culte; apoi, deschiznd la repezeala usa unui dulap maren loc s-o deschida pe cea d inspre scara, se cuibari printre rochiile sicapoatele frumoasei Milady. . Ce faci? se nspaimnta Ketty.

D'Artagnan, care scoase cheia dulapului, se ncuie nauntru fara sa-iraspunda. . Ketty, . striga Milady, rastit, . ce faci? Dormi? De ce nu vii cnd te sun? Si d Artagnan auzi deschizndu-se zgomotos usa de trecere. . ndata, Milady, ndata, raspunse Ketty, repezindu-se nntmpinarea stapnei. Amndoua intrara n camera de culcare si cum dintre cele doua ncaperi ramasese deschisa, d'Artagnar putu s-o mai auda pe Miladycertndu-si ctva ti mp camerista; n cele din urma, ceva mai potolita, deschise vorbe si de el n vreme ce Ketty i ajuta sa se culce. . . e . Uite ca asta-seara, . ncepu Milady, . nu l-am vazut pegasconul nostru. Cum, doamna, . se mira Ketty . n-a fost aici? Adica sa-i umbleochii n alta part nainte de a fi gustat fericirea? Da de unde! L-o fi oprit domnul de Trville sau domnul desEssarts. Ma pricep eu, Ketty, n d-alde astea; pe el l tin eu bine. . Ce-are de gnd doamna cu el? . Ce-am de gnd cu el?... Fii linistita, Ketty, ntre mine si barbatulasta e ceva ce nici nu-i trece prin minte... Din pricina lui era ct p-acisa-si piarda eminenta sa ncrederea n mine. Si am sa i-o platesc! . Eu credeam ca doamna l iubeste! . Eu, sa-l iubesc? Nu pot sa-l sufar! Un nerod care tine-n minile luiviata lordul ui de Winter si nu-l ucide si ma face sa pierd trei sute de miide livre pe an! . Asa e, . raspunse Ketty, . fiul dumneavoastra era singurulmostenitor al unchiu lui sau si pna n ziua majoratului v-ati fi bucuratde averea ramasa. D'Artagnan se cutremura pna n adncul madularelor auzind cumacea gingasa faptura l nvi nuia cu vocea ei taioasa, pe care cu greuizbutea sa si-o ascunda, ca nu ucisese omul cu care chiar el o vazuse att de prietenoasa. . I-as fi platit-o eu si pna acum, . urma Milady, . dar, nu stiu dece, cardinalul mi-a pus n vedere sa-l crut. . Asa? Totusi doamna n-a crutat pe femeiusca aceea pe care el oiubea. . Negustoreasa din strada Groparilor? Dar a uitat si ca acunoscut-o! Zau, frumoa sa razbunare! O sudoare rece mbrobonea fruntea lui d'Artagnan; ce cumplitafiara era femeia asta ! si ciuli urechea sa mai asculte, dar din nefericire Milady era gatade culcare. . Bine, . spuse ea, acum du-te la dumneata si vezi sa-mi aducimine raspuns la scr isoarea pe care ti-am dat-o. . Pentru domnul de Wardes? ntreba Ketty. . Fara ndoiala, pentru el.

. Iata unul care cred ca n-aduce nici pe departe cu bietul domnd'Artagnan. . Pleaca, domnisoara. . i-o taie Milady, . stii ca nu-mi placevorbaria. D'Artagnan auzi nchizndu-se usa, apoi zgomotul celor douazavoare pe care Milady le tragea ca sa se ncuie n camera. La rndul ei, Ketty nvrti ct putu mai usor cheia in broasca. D'Artagnan deschiseatunci si el dula pul. . Dumnezeule! . sopti camerista, ce ai? Esti alb ca varul! . Groaznica fiinta! murmura d'Artagnan. . Tacere! Tacere! Du-te, . l ruga Ketty, . camera mea edespartita de-a ei numai p rintr-un perete subtire, asa ca tot ce sevorbeste ntr-o parte se aude n cealalta. . Tocmai de aceea n-am de gnd sa plec. . Cum! facu ea, rosind. . Sau, lasa ca plec eu... dar mai trziu. Si o trase pe Ketty nspre el. Nu era chip sa se mai mpotriveasca. mpotrivirea face atta zgomot! Se lasa, deci, n voia lui. Era o pornire de razbunare mpotriva stapnei, D'Artagnan gndi cedrept e sa se spuna ca razbunarea e bucuria zeilor. Dac-ar fi avut ofarma de inima, s-ar fi multumit cu aceasta noua cucerire; dar el n-avea dect focul rvnei si al mndriei. Totusi, s-o spunem spre lauda lui, cel dinti folos tras de pe urmanruririi lui asup ra cameristei fusese de a ncerca sa afle ceva despredoamna Bonacieux; dar biata f ata jura pe sfnta cruce ca nu stia nimicdin toate astea, fiindca stapna ei nu-si d ezvaluia tainele dect pe jumatate; singurul lucru la care credea ca putea raspunde era ca doamnaBonacieux mai traia nca. n privinta pricinii pentru care Milady era ct pe-aci sa piardancrederea cardinalulu i, Ketty nu stia de asemenea nimic mai mult; darn privinta asta d'Artagnan stia e l mai multe; si amintirea tocmai nclipa cnd parasea Anglia, o zarise pe Milady pe o corabie ntepenita nport; banuia deci ca trebuie sa fi fost vorba fara ndoiala de e ghiletii ndiamante. Dar mai limpede dect orice era faptul ca ura adevrata, ura ceamare, ura nepotolit a a acelei Milady se napustise asupra lui, pentru canu-i ucisese cumnatul. A doua zi, d'Artagnan se duse iarasi la Milady. Gasind-o n toanerele, si spuse ca de buna seama ndelungata tacere a domnului deWardes o scotea din sarite. Ketty in tra n camera; Milady o bruftuiaspru, iar ea i arunca lui d'Artagnan o privire parc a ar fi vrut sa-ispuna: vezi ce sufar din pricina dumitale? Totusi, catre sfrsitul serii, frumoasa leoaica se mai mblnzi, ascultnd cu zmbetul pe buze vorbele dragastoase ale lui d'Artagnansi chiar i ntinse mna ca sa i-o sarute. D'Artagnan iesi de acolo fara a sti ce sa mai gndeasca; dar, cum

nu era din cei care-si pierd prea usor capul, n vreme ce se arata attde curtenitor , si ticluise n minte si un mic plan. Gasi camerista n prag, si la fel ca n ajun, urca la ea n camera. Fata primise aspra dojana, nvinuita fiind de neglijenta. Milady nuputea pricepe t acerea contelui de Wardes si poruncise cameristei savina a doua zi la noua dimin eata ca sa ia al treilea ravas. D'Artagnan ceru sarmanei Ketty fagaduiala ca-i va aduce scrisoareaacasa la el, c hiar a doua zi dimineata, iar ea, la rndul ei, fagadui tot cevoia iubitul ei: era nebuna dupa el. Toate se petrecura ca n ajun: d'Artagnan se ncuie n dulap, Miladysi chema camerista, se pregati de culcare, o trimise pe Ketty ndarat, apoi si zavor usa. Apoi, tot ca n ajun, d'Artagnan nu se ntoarse acasadect la cinci d imineata. Pe la unsprezece, o vazu sosind pe Ketty; tinea n mna alt ravas. De data asta sarmana fata nici nu ncerca sa nu i-l mai dea. l lasa ped'Artagnan sa faca tot ce voia. Se daruia toata, cu trup si suflet, frumosului ei soldat. El deschise plicul si citi cele ce urmeaza: "Va scriu, pentru a treia oara, ca sa va spun ca va iubesc, luatiseama sa nu va scriu a patra oara, ca sa va spun ca va urasc. Daca va caiti de felul cum v-ati purtat cu mine, tnara aducatoare arndurilor mele va va spune chipul n care un barbat curtenitor si poatedobndi iertarea". D'Artagnan schimba fete-fete n vreme ce citea. . Tot o mai iubesti! izbucni Ketty, care nu-si luase ochii de pe fatatnarului. . Nu, Ketty, te nseli, n-o mai iubesc deloc; dar vreau sa ma razbunde tot dispret ul ei pentru mine. . Da, da, stiu eu razbunarea asta, mi-ai mai pomenit-o.! . Ce-ti pasa, Ketty! Stii si tu ca numai pe tine te iubesc. . Cum pot sa stiu asa ceva? . Prin dispretul de care n-o s-o scutesc. Ketty ofta din adnc. D'Artagnan lua o pana si scrise: "Doamna, m-am ndoit pna acum ca primele dumneavoastra doua scrisori erau pentru mine, att de nevrednic ma socoteam de asemeneacinste; de alt minteri, eram att de suferind nct tot as fi sovait sa va raspund. Dar astazi trebuie sa dau crezare nemarginitei dumneavoastrebunavointe fata de m ine, deoarece nu numai scrisoarea, dar chiar si camerista domniei-voastre ma ncredinteaza ca am fericirea sa va fiu drag. Ea n-are nevoie sa-mi spuna n ce chip un barbat curtenitor sipoate dobndi iertarea. Voi veni sa v-o cer chiar eu diseara, launsprezece. A amna cu o singura zi ar nse mna pentru mine, n clipadefata, sa v-aduc o noua jignire.

Acela pe care l-ati facut cel mai fericit dintre muritori, Contele de Wardes" Aceasta scrisoare era n primul rnd un fals, era apoi si oneobrazare, iar din punct ul de vedere al moravurilor de azi, era cevaasemanator unei ticalosii; dar pe vr emea aceea oamenii se purtau uniifata de altii cu mai putine manusi dect n zilele noastre. De altminteri, d'Artagnan stia chiar din marturisirile ei, ca Milady se facuse vinovatade trada re fata de capetenii mai de seama, asa ca n-avea pentru eadect o pretuire n doi pe ri. Si totusi, n pofida acestei subrede pretuiri, simtea cum l mistuie o patima nesabuita pentru aceasta femeie. Patima nsotita si de dispret. Patima sau arsita, cum doriti. Socoteala lui d'Artagnan era foarte simpla: din odaia cameristeiajungea n a stapne i. Folosind cele dinti clipe de uluiala, de rusine side spaima, i-ar fi biruit mpo trivirea. S-ar fi putut sa dea si gres, caci, vrnd-nevrnd, trebuia sa lase ceva si pe seama neprevazutului. Pesteopt zile, cnd va porni razboiul, va fi nevoit sa plece; astfel fiind, d'Artagnan n-avea nici vreme pentru o dragoste asa cum i e datul. . Poftim, . spuse tnarul, dnd cameristei scrisoarea pecetluita, . du acest raspuns stapnei tale; din partea domnului de Wardes. Sarmana Ketty se facu galbena ca ceara. Banuia si ea ce stateascris nauntru.

. Asculta, fetito draga, . urma d'Artagnan, ntelegi bine ca toateastea vor trebui sa sfrseasca ntr-un sau altul; Milady poate sadescopere c-ai dat prima scrisoare valetului meu n loc s-o dai valetuluidomnului de Wardes, ca eu am deschis celelal te doua scrisori n loc sa le deschida contele. Milady te va goni, iar tu o cunosti: nu e femeiacare sa se margineasca doar la atta. . Vai de mine!. se tngui Ketty, . pentru cine am nfruntat eutoate astea? . Pentru mine, stiu bine, frumoasa mea frumoasa, si de aceea ti snt adnc recunoscator: ti-o jur. . Dar spune-mi macar, ce-ai scris n scrisoarea asta? . O sa-ti spuna Milady. . Vai, nu ma iubesti, . striga Ketty, . si snt tare nenorocita! Mustrarea aceasta are un raspuns facut sa nsele pe orice femeie; d'Artagnan raspunse n asa fel, nct Ketty se nsela si ea cumplit. Si cu tot plnsul ei amarnic nainte de a se hotar sa nmnezestapnei scrisoarea, Ketty t ebui totusi, n cele din urma, sa sehotarasca. Era tot ce voia si d'Artagnan. i mai fagadui ca nu va iesi trziu de la Milady si ca, la plecare, vaurca pna la ea. Fagaduiala aceasta izbuti s-o mai linisteasca n sfrsit pe biataKetty.

Capitolul IV UNDE SE VORBESTE DESPRE ECHIPAMENTUL LUI ARAMIS SI AL LUI PORTHOS De cnd cei patru prieteni alergau care ncotro dupa echipament, nuse mai ntlneau n zil e dinainte hotarte. Prnzea fiecare pe unde-lprindea amiaza, sau mai bine-zis pe un de se nimerea. Apoi, si slujba lemai rapea o buna parte din pretiosul timp care zbura att de repede. Hotarsera totusi sa se ntlneasca o data pe saptamna. n jurul oreiunu, acasa la Athos, dat fiind ca aceasta din urma, potrivit legamntuluifacut, nu mai trecea pragul l ocuintei. Cnd Ketty venise la d'Artagnan era tocmai zi hotarta pentruntlnire. ndata dupa plecarea cameristei, acesta se si ndrepta spre stradaFrou. i gasi pe Athos si Aramis n toiul cugetarilor. Pe Aramis l mnadorul sa se ntoarca la anteriu. Potrivit vechiului sau obicei, Athos nu-l sfatuia sa-si lepede gndul, dar nici nu-l ndemna sa-l aduca landeplinire. El era de parere sa lasi pe fiecare sa faca asa cum l taiecapul. Nu dadea niciodata sfatur i cnd nu i se cereau; ba mai mult, trebuia sa i le ceri de doua ori. "Mai totdeauna cnd cineva ti cere un sfat e ca sa nu-l urmeze, sau daca l urmeaza e ca sa aiba pe cine arunca vina ca i l-a dat", spuneael. Porthos sosi curnd dupa d'Artagnan. Asadar prietenii se gaseaustrnsi iarasi laolal ta. Cele patru chipuri rasfrngeau patru simtaminte felurite: al luiPorthos, linistea; al lui d'Artagnan, nadejdea; al lui Aramis, ngrijorareasi, n sfrsit, al lui Athos, nepasarea. Dupa cteva clipe de sporovaiala, n care Porthos dadu sa senteleaga ca cineva de mar e vaza catadicsea sa-l scoata dinncurcatura, Mousqueton intra pe usa. Venea sa-si roage stapnul sapofteasca acasa unde, spunea el cu o mutra de un cot, trebuia sa sentoarca fara ntrziere. . Mi-or fi sosit caii? ntreba Porthos. . Da si nu, raspunse Mousqueton. . Adica, cum, nu poti sa-mi spui?... . Poftiti acasa, domnule. Porthos se ridica, si saluta prietenii si-l urma pe Mousqueton. Dupa alte cteva clipe, Bazin se ivi si el n pragul usii. . Vrei ceva de la mine, prietene? ntreba Aramis, cu acea catifelatablndete care-i n dulcea vorba de cte ori gndurile l mnau ndarat sprecele sfinte. . Va asteapta un om acasa, raspunse Bazin. . Un om? Ce fel de om?

. Un cersetor. . Da-i ceva de pomana, Bazin, si spune-i sa se roage pentru unbiet pacatos. . Dar el tine mortis sa va vorbeasca si da zor c-o sa fiti grozav debucuros cnd l -oti vedea. . N-a spus nimic deosebit pentru mine? . Ba da. Daca domnul Aramis se codeste sa ma vada a zis el, atunci vesteste-l ca vin de la Tours. . De la Tours? . se repezi Aramis, . domnilor, va rog, mii de iertaciuni, dar fara ndoiala omul mi-aduce stiri pe care le asteptam. Si ridicndu-se ndata, pleca n pripa. Ramasera doar Athos si d'Artagnan. . Cred ca voinicii nostri au gasit ce cautau. Ce zici, d'Artagnan? ntreba Athos. . Stiu ca Porthos era pe calea cea buna, . raspunse d'Artagnan, . ct despre Aramis, drept sa-ti spun, nu i-am dus niciodata prea multgrija; dar d umneata, dragul meu Athos, dumneata care ai mpartit cuatta darnicie banii englezul ui, bani ce ti se cuveneau, ia spune, ce aisa te faci acum? . Snt ncntat ca l-am rapus pe caraghiosul acela, baiete, caci emana cereasca sa uci zi un englez; dar daca l-as fi buzunarit de bani, m-ar fi apasat ca o remuscare. . Ia mai las-o, draga Athos, ai ntr-adevar niste ideinemaipomenite! . Hai sa vorbim de altceva! Ce-mi spunea ieri domnul de Trvile, care mi-a facut cinstea sa vina pe la mine: te tii scai de englezii aceiadeochea ti pe care-i ocroteste cardinalul? . Adica ma tin de o englezoaca; ti-am mai vorbit de ea. . Aii! da, doamna blonda. n privinta careia ti-am dat unele sfaturipe care, fires te, nu te-ai gndit sa le urmezi. . Stii doar din ce pricina. . Da, pe ct mi-aduc aminte, parca mi-ai spus ceva cuechipamentul dumitale. . Dar de unde! Acum snt sigur ca femeia asta e amestecata nrapirea doamnei Bonacie ux. . ncep sa pricep, ca sa gasesti o femeie, i faci curte alteia, ecalea cea mai lung a, dar totodata si cea mai placuta. D'Artagnan vru sa i se destainuiasca prietenului; l opri nsa oteama: Athos era un gentilom nenduplecat n chestiunile de onoare, iar n micile socoteli ale ndragostitului nostru cu privire la Milady, erauanumite lucruri pe care stia dinainte ca prietenul nu le-ar fi ncuviintat; hotar deci sa nu dea nimic n vileag si cum Athos era omul cel maiputin curios din lume, destainuirile lui d'Ar-tagan n-au mers preadeparte. i vom parasi deci pe cei doi prieteni care nu aveau nimic de seamaa-si spune si-l vom urmari pe Aramis.

Am vazut ct de grabnic se luase tnarul dupa Bazin sau mai bine-ziscum i-o luase nai nte, cnd auzise ca omul care voia sa-i vorbeasca sosea de la Tours: din cteva sarituri ajunsese din strada Frou, nstrada Vaugirard. n casa dadu ntr-adevar peste un om scund, cu privirea agera sistraie ferfenita. . Doresti sa vorbesti cu mine? ntreba muschetarul. . Adica, eu doresc sa vorbesc cu domnul Aramis; e numele dumneavoastra? . Al meu; vrei sa-mi nmnezi ceva? . Da, daca mi-aratati o anume batista brodata. . Iat-o, . zise Aramis scotnd o cheita din sn si deschiznd un mic sipet din lemn de abanos ncrustat cu sidef, . poftim, asta e. . Bine, . se nvoi cersetorul, . spuneti valetului dumneavoastrasa plece. ntr-adevar, dornic sa afle ce treaba avea zdrentarosul cu stapnullui, Bazin se lua se dupa Aramis si ajunsese acasa aproape o data cu el; dar pripeala nu-i slujise la mare lucru: la cererea cersetorului stapnul ifacu sem n sa iasa si, vrnd-nevrnd, trebui sa asculte. Dupa plecarea lui Bazin, cersetorul si arunca privirea jur mprejur, ca sa se ncredinteze ca nimeni nu putea sa-l vada sau sa-l auda si, desfacndu-si haina zdrentuita si slab ncinsa cu o cingatoare de piele, ncepu sa-si descoasa pieptarul la gt, de unde trase afara o scrisoare. Cnd zari sigiliul, Aramis dadu un chiot de bucurie si sarutndslovele, deschise sme rit scrisoarea, cu urmatorul cuprins: "Prietene, soarta vrea sa mai ramnem despartim ctava vremenca, dar frumoasele zile ale tineretii nu se irosesc fara de urma. Fa-ti datoria pe cmpul de bataie: cum o fac si eu pe a mea n alta parte. Primeste ceea ce-ti va aduce purtatorul ravasului; mergi si lupta, mndrule si vrednicule gentilom, si nu uita pe aceea care cu drag tisaruta ochii du mitale negri. Adio sau, mai curnd, la revedere!" Cersetorul descosea mereu; trase afara, unul dupa altul, dinbulendrele lui soioa se, o suta cincizeci de pistoli dubli de Spania pecare-i nsira pe masa; apoi, des chise usa, se nclina si pleca, nainte catnarul nmarmurit sa se fi ncumetat sa-i spuna vreun cuvnt. Cnd mai citi o data scrisoarea. Aramis si dadu seama ca avea si un post scriptum: "P. S. Primeste-l pe aducatorul scrisorii cum se cuvine, caci esteconte si grand de Spania". . Vise aurite! se nflacara Aramis. Doamne! Frumoasa e viata! Asa e, sntem tineri, asa e, ne mai asteapta nca zile fericite! Da! Tie, tinchin iubirea mea, sngele meu, viata mea, totul, totul, totul, frumoasamea iubita! Si saruta scrisoarea cu patima, fara macar sa priveasca aurul cestralucea pe mas a.

Bazin ciocani usor la usa; cum nu mai avea de ce sa-l tina afara. Aramis l lasa sa intre. Zgindu-se nauc la maldarul de aur, Bazin uitase ca tocmai voia savesteasca sosire a lui d'Artagnan care, nerabdator sa afle de rostulcersetorului, trecea pe la Ar amis, venind de la Athos. Vaznd ca Bazin l uitase, d'Artagnan, care nu prea facea mofturi cuAramis, intra de -a dreptul n camera. . Ei dracie! . se mira d'Artagnan, . daca astea-s prunele uscatece ti se trimit de la Tours, apoi, draga Aramis, te rog felicita-l dinpartea mea pe gradinarul c are le sadeste. . Te nseli, dragul meu, . raspunse Aramis, pastrnd ca totdeaunataina, . e librarul meu, tocmai mi-a trimis onorariul pentru poemul nversuri de o silaba, nceput stii dumneata unde. . Da, da, adevarat! .facu d'Artagnan, . ia te uita, ai un librargrozav de marini mos, draga Aramis, e tot ce pot sa-ti spun. . Cum, domnule! . se minuna Bazin, . un poem se plateste cuatta banet ? Nici nu-t i vine sa crezi! Vai, domnule, dar dumneavoastra faceti tot ce va trece prin minte! Puteti sa ajungeti de-o seama cudomnul de Voi ture si cu domnul de Benserade27! Nici asta nu-i tocmai rau. Un poet e mai-mai ct un preot. Ah, domnule Aramis, stiti, va rogeu, faceti-v a poet! . Prietene Bazin, . i-o taie Aramis, . mi se pare ca te camamesteci unde nu treb uie. Bazin pricepu ca facuse o greseala. Lasa ochi n jos si iesi dincamera. . Asa, asa, . urma d'Artagnan cu sursul pe buze, . prin urmareti vinzi operele pe bani grei; ferice de dumneata, prietene; dar iaseama, o sa pierzi scrisoarea car e-ti iese din tunica si care, pesemene, e tot de la librar. Aramis se fcu stacojiu, ndesa mai tare scrisoarea si-si ncheiahaina. . Draga d'Artagnan, . schimba el vorba, . daca vrei, hai samergem la prietenii n ostri, si cum snt bogat, sa ncepem chiar de azisa luam iar masa mpreuna, pna veti fi si voi bogati la rndul vostru. . Ca bine zici! . se bucura d'Artagnan. . primesc cu mareplacere; de multa vreme n-am mai mncat ca lumea si cum n ceea cema priveste am pus la cale pe diseara o n azdravanie cam ndrazneata. ti marturisesc ca nu mi-ar parea rau sa ma afum cu cteva sticlute deBurgundia, din cel vechi. . Fie si de Burgundia; nu ma dau ndarat, raspunse Aramis, care lasclipirea aurulu i se lecuise de gndurile lui morale. Si dupa ce luneca vreo doua-trei monede n buzunar pentru ctevagrabnice nevoi, nchis e pe celelalte n micul sipet de abanos, ncrustatcu sidef, din care scosese faimoas a batista ce-i slujise drept talisman. 27 Poeti de la curtea lui Ludovic al XlV-lea.

Cei doi prieteni trecura nti pe la Athos, care, credincioslegamntului de a nu iesi din casa, se nvoi sa se aduca cina la el; cumera si mare mester n ntocmirea unui os pat, d'Artagnan si Aramis incredintara bucurosi aceasta sarcina de seama.

Se ndreptau spre Porthos cnd, n coltul strazii Pontonului, lntlnira pe Mousqueton car , ncruntat si mofluz, mna din urma uncatr si un cal. D'Artagan trase un chiot de uimire, mbinata si cu oarecare bucurie. . Ia te uita, calutul meu galben! striga el. Aramis, priveste te rogcalul de col o. . Uf, ce mrtoaga ngrozitoare! spuse Aramis. . Uite, dragul meu, . urma d'Artagnan, . calare pe gloaba astaam venit eu la Par is. . Cum, domnul cunoaste calul asta? se mira Mousqueton. . Are o culoare cam fistichie, . adauga Aramis, . n-am vazut nviata mea cal cu as a par. . Cred si eu, . ncuviinta d'Artagnan, . pai de aceea l-am sivndut cu trei taleri, numai din pricina culorii, caci toate ciolanele lui laun loc nu fac nici optspre zece livre. Dar cum de a ajuns calul asta nminile dumitale, Mousqueton? . Vai, domnule, . raspunse valetul, . nu ma mai ntrebati! Sotulducesei noastre ne -a tras un chiul... . Cum asta, Mousqueton? . Da, ne bucuram si noi de obladuirea unei nalte doamne, ducesa de...; dar, sa-mi fie iertat, stapnul mi-a poruncit sa-mi tin gura. Dnsa astaruit sa primim ca mica amintire o minunatie de cal spaniol si uncatr andaluz de toata frumusetea. Sotul a prins de veste, a nhatatmndretele de dobitoace tocmai cnd se af lau n drum spre noi si a pusn locul lor gloabele astea pacatoase. . Pe care i le duci napoi, nu-i asa? ntreba d'Artagnan. . Chiar asa! . ntari Mousqueton, . cum o sa primim noiasemenea mrtoage n locul bidi viilor fagaduiti? . Fireste, desi tare as fi vrut sa vad cum l sta lui Porthos pe calutulmeu portoc aliu; mi-as fi putut da seama cum aratam si eu cnd amsosit la Paris. Dar, sa nu t e mai oprim din drum, Mousqueton; du-te simplineste ce ti-a poruncit stapnul, hai, du-te. E acasa Porthos? . Da, domnule, . raspunse Mousqueton, . da-i grozav demorocanos! Si pleca mai de parte, nspre cheiul Grands-Augustins nvreme ce amndoi prietenii se duceau sa sune l a usa amartului dePorthos. Acesta i vazuse strabatnd curtea, dar nici prin gnd nu-it recea sa le deschidai .Sunara deci zadarnic. n vremea asta, Mousqueton si vedea de drum si, trecnd pestePodul Nou, gonind mereu din urma cele doua mrtoage, ajunse nstrada Ursilor. Odata acolo, lega, potrivit po runcii stapnului, calul sicatrul la usa avocatului; apoi, fara a se mai sinchisi d e soarta lor, sentoarse acasa la Porthos, aducndu-i la cunostinta ndeplinirea sarci nei

ncredintate. Dupa cteva timp, bietele dobitoace, care nu mncasera dedimineata facura asemenea t araboi, tot tragnd n sus si-n jos deciocanasul de la usa, nct avocatul porunci baiet asului de serviciu sase duca sa ntrebe pe la vecini, ale cui erau cele doua anima le. Recunoscndu-si darul, doamna Coquenard nu pricepu la nceputpentru ce i fusese trimi s ndarat; curnd nsa, Porthos veni si o lamuripe deplin. Mnia ce-i lucea n ochi, desi muschetarul cauta sa sestapneasca, o baga n sperieti pe iubita lui, fire slaba de n ger. ntr-adevar, Mousqueton nu-i ascunsese stapnului ca ntlnise ped'Artagnan si pe Aramis si ca d'Artagnan recunoscuse n calul galben, mrtoaga bearneza pe care sosise la Paris si o vnduse pentru treitaleri. Porthos pleca, dupa ce-si dadu ntlnire cu sotia avocatului ndreptul mnastirii SaintMagloire. Vazndu-l ca pleaca, avocatul l poftila masa, dar din naltimea trufiei lui , muschetarul nu vru sa primeasca. Doamna Coquenard se duse, tremurnd ca varga, la locul ntlnirii, caci prevedea mustrarile ce o asteptau; era nsa vrajita de ifoselesimandicoase al e lui Porthos. Toate sudalmile si ocarile, pe care un barbat ranit n mndria lui lepoate pravali a supra unei femei, Porthos le rostogoli pe capul plecat aldoamnei Coquenard. . Sarmana de mine! Am facut si eu tot ce am putut. Unul dinclientii nostri e gea mbas; datora bani sotului meu si e rau platnic. Amluat catrul si calul n schimbul datoriei. mi fagaduise doua animaleregesti. . Atunci afla, doamna, . urma Porthos, . ca daca datoria lui trecea de cinci taleri, geambasul dumitale e un tlhar. . E cumva oprit sa cumparam ieftin, domnule Porthos? ntrebasotia avocatului cautnd a se dezvinovati. . Nu, doamna, fireste ca nu, dar cine alearga dupa chilipiruritrebuie sa le ngadu ie celorlalti sa-si gaseasca prieteni mai marinimosi. Si rasucindu-se pe calcie, Porthos facu un pas cu gnd sa sendeparteze. . Domnule Porthos! Domnule Porthos! . striga doamnaCoquenard, . am gresit, vad s i eu ca n-ar fi trebuit sa mai stau latocmeala cnd era vorba de echipamentul unui cavaler ca dumneata! Fara sa raspunda, Porthos facu al doilea pas tot pentru a sendeparta. I se paru atunci sotiei avocatului ca-l vede pe aripile nvolburate aleunui nor st ralucitor, mpresurat de ducese si de marchize, aruncndu-icare mai de care saci cu aur la picioare. . Pentru numele lui Dumnezeu, opreste-te! Domnule Porthos, . striga ea, . opreste-te si sa vorbim! . Numai ct vorbesc cu dumneata si toate-mi mergde-a-ndoaselea, se ncrunta Porthos.

. Dar, spune-mi te rog, ce ceri dumneata? . Nimic, aceeasi scofala as face si daca as cere ceva. Sotia avocatului se agata de bratul lui Porthos si, n focul durerii ei, ncepu sa se vaiete: . Domnule Porthos, eu nu ma pricep la nimic din toate astea: deunde sa stiu eu c e-i aceea un cal? De unde sa stiu eu ce-s acelea harnasamente? . Ar fi trebuit sa le lasi n seama mea, eu ma pricep, doamna, darai umblat dupa c hilipiruri si prin urmare, dupa folos camataresc. . E o greseala, domnule Porthos, pe cuvntul meu, am s-o ndrept. . Cum asa? ntreba muschetarul. . Asculta-ma; diseara, domnul Coquenard va fi la ducele deChaulnes, care l-a che mat la el. E vorba de o consultatie ce va tine doua ceasuri, pe putin. Vino, vom fi singuri si ne vom putea socoti. . Foarte bine! Asa ceva mai nteleg si eu. . Atunci ma ierti? . Sa vedem, raspunse, tantos, Porthos. Si amndoi se despartira zicndu-si: pe diseara. "Drace, . gndi Porthos ndreptndu-se, pare-mi-se ca ma apropii n sfrsit de sipetul maestrului Coquenard." Capitolul V NOAPTEA TOATE PISICILE SNT NEGRE Sosi, n sfrsit, si seara asteptata cu atta nfrigurare de Porthos sid'Artagnan. Catre ora noua, d'Artagnan se duse ca de obicei la Milady. O gasi ncele mai ncntato are toane: niciodata nu-l primise att de frumos. Gasconul nostru si dadu seama de la nceput ca ravasul i fusesenmnat, iar urmarile era u firesti. Ketty intra ca sa aduca dulciurile. Stapna o privi nespus de blndasi-i zmbi cu cel mai duios zmbet, dar vai! sarmana de ea, era att de abatuta, nct nici nu baga de seama marea buna-vointa a stapnei. D'Artagnan privea rnd pe rnd cele doua femei, silit fiind samarturiseasca n sinea l ui ca firea daduse gres atunci cnd leplamadise: doamnei de neam mare i daduse un s uflet hd si josnic, iarcameristei i daruise inima aleasa de ducesa. Pe la zece, Milady ncepu sa dea semne de nerabdare. D'Artagnanpricepu tlcul; o ved ea cum privea pendula, cum se ridica de pe scaunca sa se aseze din nou si cum i zm bea cu o cautatura care voia sa spuna: Esti tu grozav de dragut, dar ce ncntator ai fi dac-ai sterge-ode-aici! D'Artagnan se ridica, si si lua palaria. Milady i ntinse mna sa i-osarute. Tnarul sim ti cum i-o strngea si ntelese ca o facea nu din

cochetarie femeiasca, ci din recunostinta ca pleaca. "Moare dupa el", si zise d'Artagnan. Apoi iesi. De data asta Ketty nu-l mai astepta nici n anticamera, nici pe sala, nici sub poarta cea mare. D'Artagnan se vazu nevoit sa gaseascasingur scara si o daita cameristei. Ketty sedea cu capul n mini si plngea.

l auzi intrnd, dar nu-si ridica ochii; cnd tnarul se apropie de ea si-ilua minile ntr ale lui, fata izbucni n hohote de plns. Asa cum si nchipuise d'Artagnan, Milady, nebuna de bucurie nurma raspunsului primit , i spusese totul cameristei; i mai daruise si opunga cu bani drept rasplata pentr u chipul n care si dusese de astadata la ndeplinire ndatorirea primita. Cnd se ntorsese la ea n odaie, Ketty aruncase punga ntr-unungher si o lasase asa des chisa, cu cteva monezi de aur rostogolite pe covor.

Simtindu-i mngierile, sarmana fata si ridica fruntea. Pna sid'Artagnan se nspaimnta d amaraciunea ntiparita pe chipul ei: mpreunndu-si minile c-un aer rugator, nu ndraznea sa rosteascanici-un cuvnt. Orict de mpietrita i-ar fi fost inima, d'Artagnan se simti totusinduiosat de acea d urere muta; dar tinea prea mult la planurile lui simai ales la cel din urma, ca sa schimbe o iota din tot ce ticluise pendelete. i nimici deci cameristei orice na dejde ca-l va ndupleca, nfatisndu-i nsa fapta lui drept o razbunare. Aceasta razbunare lua de altfel o ntorsatura cu att mai usoara cu ct Milady, de buna seama pentru a-si ascunde sfiala, spusese fetei sastinga toate luminile din apartament si chiar cele din dormitor. Domnulde Wardes trebuia sa plece nainte de a miji de ziua, tot pe ntuneric. Dupa cteva clipe o auzira pe Milady care intra la ea n camera. D'Artagnan se si repezi la dulap. Abia se pitise nauntru si clopotelulncepu sa sun e. Ketty intra n camera stapnei, fara sa mai lase de data asta usadeschisa; peretele despartitor era nsa att de subtire, nct se auzeaaproape tot ce vorbeau ntre ele cele doua femei. Milady parea beata de bucurie, o punea pe Ketty sa-i istoriseascamereu cele mai mici amanunte din asa-zisa ntlnire cu contele de Wardes, cum primise scrisoarea, cum raspunsese, tot ce se oglindeape chipul lui, daca arata a fi tare ndragostit; si la toate ntrebarile, sarmana Ketty, silita sa-si pastreze cumpatul, raspundea cu glasnabusit, al carui rasunet dureros stapna nici nu-l lua n seama, att deegoista e fericirea pe lume. n sfrsit, cum ora sosirii contelui se apropia, Milady i poruncicameristei sa stinga toate luminile din dormitor, sa se duca n odaia ei, si sa-l pofteasca pe de Wardes, ndata ce va veni. Asteptarea nu tinu ndelung. Cnd vazu prin broasca dulapului caluminile fusesera st inse, d'Artagnan tsni din ascunzatoare, tocmai n

clipa cnd Ketty se pregatea sa nchida usa de treceere. . Ce-i zgomotul asta? ntreba Milady. . Eu snt, . raspunse d'Artagnan n soapta, . eu, contele deWardes. . Doamne, dumnezeul meu! . murmura Ketty, . n-a avutrabdare sa astepte macar ora hotarta de el singur. . Atunci, . grai Milady, cu voce tremurnda, . atunci de ce nuintra? Conte, conte, l ruga ea, stii ca te astept! La aceasta chemare, d'Artagnan ndeparta ncetisor pe Ketty siintra repede n camera f rumoasei Milady. Daca mnia si amarul si dau pasul sa chinuie pe lumea asta unsuflet, fara ndoiala ca l aleg pe al ndragostitului care primeste, subun nume strain, marturisirile de dr agoste nchinate fericitului saupotrivnic. D'Artagnan se afla ntr-o mprejurare dureroasa pe care n-obanuise: gelozia i sfsia in ima si suferea aproape la fel ca si sarmanaKetty care n vremea asta plngea n camera alaturata. . Da, conte, . spunea Milady cu cea mai dulce voce si strngndu-iduios mna n minile ei , . da, snt fericita de dragostea pe careprivirile si vorbele dumitale mi-au murm urat-o de cte ori ne-am ntlnit. Si eu te iubesc. Dar, mine, as vrea sa stiu ca mine te mai gndesti lamine si fiindc a ai putea sa ma uiti, iata ti-l daruiesc. Si spunnd acestea, trecu un inel din degetul ei ntr-al lui. D'Artagnan si aminti c-o vazuse purtnd inelul acela; era unminunat safir, mpresurat cu briliante. ntia lui miscare a fost de a i-l da ndarat, dar Milady adauga: . Nu, nu vreau; daca ma iubesti, te rog sa-l pastrezi. De altfel, . adauga ea, cu glas schimbat, . primindu-l, ma ndatorezi mai multdect ti poti nchipui . "Femeia asta e toata numai taine," si zise n sinea lui d'Artagnan. n clipa aceea era gata sa-i destainuiasca adevarul. Deschise gura vrnd sa-i spuna cine era si ce gnd razbunator l adusese, dar eaadauga: . Dragul de el, si ct p-aci sa mi-l omoare fiara aceea de gascon! Fiara era el. . Ia spune, urma Milady, . te mai dor ranile? . Da, da, grozav, bigui d'Artagnan, care nu prea stia ce saraspunda. . Fii pe pace, murmura ea, am sa te razbun, si nca ce cumplit! "Drace! . si zise n sinea lui d'Artagnan, . n-am prea broditmomentul destainuirilo r." i trebui ctava vreme lui d'Artagnan ca sa-si vina n fire de pe urmamicului dialog; gndurile de razbunare i se spulberasera, nsa, toate. Femeia aceea avea asupra lui o putere de necrezut; o ura si n acelasitimp o adora ; nu crezuse niciodata ca doua simtaminte att de feluritesa poata salasui n aceeas inima, iar din amndoua mbinate sa

purceada o dragoste att de stranie si, ntr-un anume chip, draceasca. n vremea asta batuse unu noaptea; trebuiau sa se desparta; nclipa cnd s-o paraseasc a pe Milady, d'Artagnan nu mai simti dectcrunta parere de rau a despartirii si, n patimasul ramas bun pe caresi-l luara unul de la celalalt, hotarra sa se ntlneasca din nou peste osaptamna. Biata Ketty nadajduia sa-i poata strecura cteva cuvinteat unci cnd va trece prin odaia ei, dar Milady l nsoti chiar ea, prinntuneric, pna la sc ara. A doua zi dimineata, d'Artagnan dadu fuga la Athos. Se ncurcasentr-o isprava att de nastrusnica, nct voia sa-i ceara sfatul. i povestitotul; Athos ncrunta de mai multe ori din sprncene. . Milady asta a dumitale . i spuse ei, . pare a fi o mareticaloasa, totusi si dum neata ai gresit cnd ai nselat-o caci, ntr-un felsau altul, iata-te cu un dusman gro aznic n spinare. Si n vreme ce-i vorbea, Athos nu-si lua ochii de la safirul nconjuratde briliante care luase pe degetul lui d'Artagnan locul inelului reginei, pus cu grija n cutiuta lui. . Te uiti la inel? ntreba gasconul, mndru ca putea arataprietenilor lui un dar att de pretios. . Da, raspunse Athos, mi aminteste o bijuterie de familie. . E frumos, nu-i asa? adauga d'Artagnan. . E minunat, . ncuviinta Athos, . nici nu credeam sa fie pe lumedoua safire cu ap e att de frumoase. L-ai dat n schimbul diamantuluidumitale? . Nu, . deslusi d'Artagnan. . e un dar pe care mi l-a facutfrumoasa mea englezoa ica, sau mai bine-zis frumoasa meafrantuzoaica; fiinca desi n-am vrut s-o ntreb, eu snt convins ca e nascuta n Franta. . Cum! Adica inelul asta l-ai primit de la Milady? se mira Athos, cuun glas care trada o adnca tulburare. . Chiar de la ea; mi l-a dat asta-noapte. . Arata-mi-l, te rog si mie starui Athos. . Poftim, raspunse d'Artagnan, scotndu-i din deget. Athos l privi cu luare-aminte si se facu dintr-o data alb la fata, apoil ncerca pe inelarul minii stngi; inelul i se potrivea parca ar fi fostfacut pentru el. O dori nta de ura si de razbunare adumbri ca sub un norfruntea de obicei att de senina a gentilomului. . E cu neputinta sa fie ea, . adauga Athos, . si cum de segaseste inelul n minile acestei Milady Clarick? Totusi nu-ti vine sacrezi ca se pot gasi doua pietre att de asemanatoare. . Cunosti inelul? ntreba d'Artagnan. . Crezusem ca-l cunosc, . raspunse Athos, . dar, pesemne m-am nselat. Si dadu ndarat inelul fara sa-si poata lua ochii de la el. . Te rog, draga d'Artagnan, . i spuse dupa ctva timp, . scoateinelul din deget sau ntoarce-l cel putin cu piatra nauntru; mi trezeste

amintiri att de dureroase, ca nici n-as mai putea sta de vorba cudumneata. Dar pa rca venisesi sa-mi ceri sfatul, ziceai ca nu stii cum saiesi din ncurcatura, la s tai... mai da-mi safirul; cel cu pricina avea unadin fete zgriata printr-o ntmplare . D'Artagnan si scoase din nou inelul din deget si-l dadu lui Athos. Athos tresari: . Iata, . facu el, . priveste, nu-i asa ca e ciudat? Si-i arata lui d'Artagnan zgrietura pe care si-o aducea aminte. . Dar de unde aveai safirul asta, Athos? . De la mama mea, care la rndul ei l avea de la mama ei. Asa cum ti-am spus, e o veche bijuterie de familie... si care ar fi trebuit saramna n familie. . Si l-ai... vndut? ntreba, sovaitor, d'Artagnan. . Nu, raspunse Athos, cu un zmbet ciudat. L-am daruit ntr-onoapte de dragoste, asa cum ti-a fost daruit si dumitale. D'Artagnan cazu la rndul lui pe gnduri. I se parea ca simte nsufletul frumoasei Mil ady adncuri de prapastii ntunecate si necunoscute. Nu si mai puse inelul n deget, ci l vr n buzunar. . D'Artagnan, . ncepu Athos lundu-i mna ntr-a lui, . dumneatastii ct te iubesc; dac-a s avea un fiu nu l-as iubi mai mult dect pedumneata. Te rog, asculta-ma, parasest e pe femeia asta. N-o cunosc, dar un soi de glas launtric mi spune ca e o netrebnica si o piaza rea. . Ai dreptate, recunoscu d'Artagrian. Sa stii ca o sa ma despart deea; ti marturi sesc, femeia asta ma nspaimnta si pe mine. . O sa ai destula putere? nreba Athos. . O sa am, . raspunse d'Artagnan, . si chiar de-acum. . Bine, baiete, asa sa si faci, . starui gentilomul strngnd mnagasconului aproape p arinteste, . dea Domnul ca femeia asta care abiaa intrat n viata dumitale sa nu-s i lase balele ei veninoase! Athos l saluta pe d'Artagnan cu o miscare a capului, dndu-i santeleaga ca ar dori s a ramna singur cu gndurile lui. Cnd se ntoarse acasa, d'Artagnan o gasi pe Ketty care-l astepta. Oluna ntreaga de l ingoare n-ar fi adus-o pe sarmana fata n halul n careera dupa o noapte de nesomn s i de chin. Milady o trimisese la asa-zisul de Wardes. Stapna ei era nebuna dedragoste, beata de fericire: voia sa stie cnd i va mai darui iubitul einca o noapte. Iar sarmana Ketty, galbena ca ceara si tremurnd din toatemadularele, astepta rasp unsul lui d'Artagnan. Athos avea o mare nrurire asupra tnarului; povata prietenului, alaturi de zvrcolirile propriei sale inimi, l ndemnau sa n-o mai vada peMilady, acu m cnd mndria lui era n afara de primejdie si razbunareaatt de mplinita. Drept raspuns i scrise urmatoarele rnduri: "Nu va mai bizuiti pe mine, doamna, pentru viitoarea ntlnire. Decnd merg spre nsanat osire, snt att de prins n acest soi de treburi,

nct am fost silit sa iau anumite masuri. Cnd va va sosi rndul, voi avea cinstea sa va dau de stire. Va sarut minile. Conte de Wardes". Despre safir nici un cuvnt: voia oare gasconul sa pastreze o armampotriva frumoase i Milady sau, sa vorbim deschis, pastra safirul dreptultim mijloc n vederea echip amentului? De altminteri, ar fi o greseala sa se judece faptele unor anumitevremuri n lumina altor vremuri. Ceea ce ar alcatui azi o rusine pentruun om subtire, era socotit pe vremea aceea nespus de firesc, iarmezinii familiilor de seama traiau ndeobste pe seama iubitelor lor. D'Artagnan dadu scrisoarea deschisa fetei, care o citi ntia oarafara sa se dumirea sca; citind-o nsa a doua oara, era ct p-aci sa-sipiarda mintile de bucurie. Fiindca nu putea crede n atta fericire, d'Artagran se vazu nevoits-o mai ncredintez e si prin viu grai de cele cuprinse n ravas. Orict deprimejdios era sa dea scrisoa rea n mna unei fapturi patimase castapna ei, sarmana copila alerga spre Piata Regal a ct o duceau picioarele de iute. Inima celei mai blnde femei e nenduplecata fata de durerea uneirivale. Milady deschise scrisoarea cu aceeasi mare graba cu care Ketty oadusese, dar dup a cele dinti cuvinte se facu alba ca varul: mototolihrtia si se ntoarse spre Ketty cu ochi scaparatori. . Ce-i cu scrisoarea asta? ntreba ea. . E raspunsul la scrisoarea doamnei, rosti Ketty, tremurnd despaima. . Cu neputinta! racni Milady; e cu neputinta ca un gentilom sascrie unei femei a semenea scrisoare! Apoi, deodata adauga, tresarind: Dumnezeule! Sa fi aflat ceva?... Si se opri... Scrsnea din dinti, avea obrazul pamntiu: vru sa faca un pas catrefereastra, fiindc a se nabusea, dar nu izbuti dect sa ntinda bratele; picioarele i se muiasera: se prabusi ntr-un fotoliu. Creznd ca-i venise rau, Ketty alerga s-o desfaca la piept. . Ce vrei? . se rasti ea, . si de ce pui mna pe mine? . Credeam ca v-a venit rau si am vrut sa va ajut, raspunse fatanspaimntata de caut atura fioroasa a stapnei. . Sa-mi vina rau? Mie? Mie? Dar ce snt eu? O femeiusca? Dupa asemenea jignire eu nu lesin, eu ma razbun: ai priceput acum? Si-i facu semn cameristei sa plece. Capitolul VI VIS DE RAZBUNARE

Seara, Milady porunci ca domnul d'Artagnan sa fie poftit ndata ceva veni, asa cum i era obiceiul. Se ntmpla nsa ca tocmai atunci sa nuvina. A doua zi, Ketty ae duse din nou la el si-i povesti tot ce sepetrecuse n ajun. D' Artagnan zmbi; mnia dezlantuita a gelozieiMilady-ei era razbunarea lui. n timpul serii, Milady se arata si mai nerabdatoare nca. Daduaceeasi porunca n priv inta musafirului, dar, tot ca n ajun, asteptareai-a fost zadarnica. Si iarasi, a doua zi, Ketty se duse la d'Artagnan, dar nu la fel devoioasa si de zglobie ca n cele doua zile din urma, ci dimporiva, sfrsitade amaraciune. D'Artagnan o ntreba ce i se ntmplase, dar n loc de raspuns, sarmana fata scoase din buzunar un plic si i-l ntinse. Purta scrisul frumoasei Milady, numai ca de data asta era chiarpentru d'Artagnan si nu pentru domnul de Wardes. Deschise scrisoarea si citi cele ce urmeaza: "Scumpe domnule d'Artagnan, nu sade frumos sa-ti ocolesti astfelprietenii, mai a les ca-i vei parasi curnd pentru atta amar de vreme. Cumnatul meu si cu mine te-am asteptat zadarnic ieri si alaltaieri. nseara asta v a fi oare la fel? A dumitale cu recunostinta, Lady Clarick". . Nimic mai firesc, . se bucura d'Artagnan, . ma asteptam laravasul acesta. Am m ai multa trecere pe lnga ea, cu ct are contele deWardes mai putina. . Si o sa te ridici? ntreba Ketty. . Asculta, fetito draga, . o dumiri gasconul care cauta odezvinovatire n proprii lui ochi, fiindca era pe cale sa nu se tina defagaduiala facuta lui Athos, . ntel ege si tu ca ar fi nepotrivit sa ntorcspatele unei invitatii att de fatise. Cnd o v edea ca nu vin, Milady n-arpricepe de ce nu ma mai duc s-o vad; i s-ar trezi n mi nte banuieli sicine stie pna unde ar putea ajunge razbunarea unei fiinte de teapa ei. . Of! Doamne! . se vaicari Ketty, . stii sa nvrtesti lucrurile asafel ca totdeauna ai dreptate. Parca vad ca iar o sa-i faci curte; si dacade data asta i placi sub numele si chipul dumitale adevarat, atunci osa fie si mai ngrozitor dect ntia oara! Sarmana de ea, un glas launtric parea ca-i dezvaluie ceva dinviitoarele patanii. D'Artagnan se stradui s-o linisteasca si-i fagadui saramna rece n fata ademenitoa rei Milady. i trimise raspuns ca-i era nespus de recunoscator pentrubunavointa aratata si cai va ndeplini ntocmai porunca; nu ndrazninsa sa-i scrie de teama ca nu va izbuti sasi schimbe ndeajuns slovelepentru ochi att de iscoditori ca ai ei.

Cnd batea nou, d'Artagnan se afla n Piata Regala .De bunaseamaservitorilor care as teptau n anticamera se pusese n vedere celecuvenite, caci ndata ce d'Artagnan se iv i n prag, unul din ei alerga sa-lvesteasca, fara sa mai cerceteze daca Milady dor ea sau nu saprimeasca. . Poftiti-l, porunci ea scurt, dar cu glas att de ascutit, nct d'Artagnan o auzi din anticamera. I se deschisera usile. . Nu snt acasa pentru nimeni, adauga Milady, . auziti? Pentrunimeni. Lacheul iesi. D'Artagnan si furisa privirea cercetatoare: Milady era trasa la obrazsi avea ochi i obositi, fie de lacrimi, fie de nesomn. Desi numarul obisnuit al luminilor fusese micsorat dinadins, tnara femeie nu puteaascunde urme le vapaii nfrigurate, ce parca o topise n cele doua ziledin urma. D'Artagnan se apropie de ea cu vechea-i curtenie. La rndul ei, sesili din raspute ri sa-l ntmpine binevoitor, dar nicnd pe lume, un sursmai dulceag n-a fost dezmintit de un chip mai ravasit. La ntrebarile lui asupra sanatatii ea i raspunse: . Ma simt rau, foare rau. . Dar atunci, . urma d'Artagnan, . poate ca va stingheresc; sigurca aveti nevoie de odihna, ar trebui sa ma retrag. . Nu, dimpotriva, . l opri Milady . rami domnule d'Artagnan, tovarasia dumitale mi face placere. "Oh! oh! . gndi d'Atagnan, . n-a fost niciodata asa de dragalasa, ia sa fim cu ochii-n patru." Milady se arata ct putu mai prietenoasa, cautnd sa dea convorbiriitoata stralucire a cu putinta. n vremea asta, frigurile, care o parasisera o clipa, mprumutau din nou ochilor ei sclipirea, obrajilor nfracararea sibuzelor p urpura lor sngerie. D'Artagnan se afla iarasi n fata Circei28, acarei nenduratoare vraja l ademenise. n inima i se trezea dragosteape care el o socotea stinsa, dar c are nu era dect amortita. Miladyzmbea si d'Artagnan gndea ca bucuros ar fi intrat n pacat pentruadierea aceea de zmbet. Simti chiar privind-o gheara remuscarii. ncet-ncet, Milady se mladia tot mai prietenoasa. l ntreba de arecumva vreo iubita. . Vai! . facu d'Artagnan, cu cautatura celui mai visatorndragostit, . dar cum put eti fi att de cruda ca sa-mi puneti astfel dentrebare, mie care, de cnd v-am vazut, nu-mi trag suflarea si nu potofta dect prin dumneavoastra si numai pentru dumnea voastra! Un surs straniu i lumina deodata fata. . Asadar, ma iubesti? l ntreba ea. 28 Vrajitoarea de care s-a ndragostit Ulise

. Mai e oare nevoie sa v-o spun? N-ati banuit nimic pna acum? . Ba da, dar cred ca stii si dumneata: cu ct inimile snt mai trufase, cu att snt mai greu de cucerit. . Eu nu ma tem de greutati, . raspunse d'Artagnan, . pe minema nspaimnta doar ceea ce-i cu neputinta. . Nimic nu e cu neputinta, pentru o dragoste adevarata. . Nimic, doamna? . Nimic, ntari Milady, "Drace! . se veseli d'Artagnan n sinea lui, . a luat-o pe altastruna. Te pomenest i ca-i cad cu tronc zurliei si-mi da si mie vreunsafir, la fel cu cel pe care mi l-a daruit cnd m-a luat drept de Wardes?" D'Artganan si apropie repede scaunul de al ei. . Ia sa vedem, . urma ea, . ce ai fi n stare sa faci ca sa-mi dai dovada de dragostea de care vorbesti? . Tot ce mi s-ar cere. Astept doar o porunca si snt gata. . La orice? . La orice! se grozavi d'Artagnan, care stia ca nu-l ameninta mareprimejdie grai nd astfel. . Bine! Atunci sa stam putin de vorba, se nvoi Milady, apropiindu-si la rndul ei fotoliul de scaunul lui d'Artagnan. . Va ascult, doamna, raspunse acesta. Milady ramase o clipa pe gnduri, parca ar fi stat la ndoiala; apoirosti ca n urma u nei hotarri: . Am un dusman. . Dumneavoastra doamna? . se mira d'Artagnan, facnd peuimitul, . e oare cu putint a, dumnezeule!? Asa de frumoasa si debuna cum snteti! . Un dusman de moarte. . Adevarat? . Un dusman care m-a jignit att de crunt, ncit ntre el si mine eacum vrajba pe viat a si moarte. Ma pot bizui pe dumneata pentru unajutor? D'Artagnan pricepu ndata unde voia sa ajunga acea fapturarazbunatoare. . Da, doamna! . raspunse el, plin de ifose, . bratul meu, viatamea vi le nchin, a sa cum v-am nchinat iubirea mea. . Atunci, . spune Milady, . fiindca esti la fel de marinimos pe ct esti de ndragostit... Si se opri. . . e . Atunci? ntreba d'Artagnan. Atunci, . relua Milady dupa o clipa de tacere, . sa nu maivorbesti de azi naint de ceea ce nu e cu putinta! Ma coplesiti cu atta fericire, izbucni d'Artagnan caznd ngenunchi si acoperind cu sarutari minile ce i se lasau n voie. "Razbuna-ma pe miselul de Wardes, . mormaia Milady printredinti, . si scap eu si de tine, tmpitule, tais de sabie vie!"

"Cazi-mi tu de buna voie n brate dupa ce m-ai terfelit att denerusinat, femeie fat arnica si periculoasa, . si spunea n sinea luid'Artagnan. . si ce-o sa mai rd de ti ne cu cel pe care vrei sa-l omoricu mna mea!" D'Artagnan si ridica fruntea. . Snt gata, zise el. . Prin urmare m-ai nteles, scumpul meu domn d'Artagnan! staruiMilady. . V-as ghici gndul numai din privire. . Asadar ai pune n slujba mea bratul dumitale care si-a cstigatatta faima? . Chiar din clipa asta. . Dar eu, . ntreba Milady, . cum as putea sa-ti rasplatescasemenea ndatorire? i cun osc bine pe ndragostiti: snt fiinte care nufac nimic pe degeaba. . Stiti singurul raspuns pe care-l doresc, singurul vrednic de dumneavoastra si de mine! Si o trase ncetisor spre el. Ea ncerca o usoara mpotrivire. . Interesatule! sopti, zmbind. . Ah! gemu d'Artagnan, furat de patima pentru femeia care faceadin inima lui o t orta vie. Ah! Nici nu-mi vine sa cred n atta fericire; mi-e teama sa nu se destrame ca un vis, ard de nerabdare sa-mi vad odata norocul mplinit. . Atunci cauta sa meriti acest asa-zis noroc. . Porunciti si voi asculta, o ncredinta d'Artagnan. . Adevarat? l ntreba Milady, cu o urma de ndoiala. . Numiti-mi-l pe ticalosul care a facut sa lacrimeze frumosiidumneavoastra ochi! . De unde stii c-am plns? se tulbura ea. . Mi s-a parut... . Femei ca mine nu plng, rosti Milady. . Cu att mai bine! Va rog, spuneti-mi cum l cheama? . Gndeste-te: numele lui e taina mea cea mare. . Totusi, va trebui sa-i stiu numele. . Bine, l vei sti; e o dovada ca am ncredere n dumneata. . Mi-e sufletul numai bucurie. Si cum l cheama? . l cunosti. . Adevarat? . Da. . N-o fi vreunul din prietenii mei? se repezi d'Artagnan ,parnd case codeste tocm ai pentru a o ncredinta ca n-are habar de nimic. . Adica ai sovai dac-ar fi unul din prietenii dumi-tale? se ncruntaMilady. Si un fulger ameninta vor i straluci n ochi. . Nu, nu, chiar frate sa-mi fie! striga d'Artagnan, parnd tot mainflacarat.

Gasconul nostru i dadea nainte fara nici o grija, caci stia bine undeva ajunge. . mi place devotamentul dumitale, grai Milady. . Vai mie? Numai atta va place la mine? se tngui d'Artagnan. . Nu, si eu te iubesc, sopti ea, apucndu-i mna. Si strngerea aceea nfocata l facu sa freamate, ca si cnd Miladyi-ar fi trecut si lui vapaia care-i mistuia, necrutatoare, trupul. . Ma iubesti, dumneata? se minuna el. De-ar fi adevarat mi-as pierde mintile! O cuprinse cu amndoua bratele. Ea nu ncerca sa-si ndeparteze gura de a lui, dar nu-i raspunse la sarut. Avea buzele reci: lui d'Artagnan i se paru ca sarutase o stafie. Totusi, era beat de fericire, nebun de dragoste; ct p-aci sa creadaca Milady l iub ea; ct p-aci sa creada ca de Wardes era un nelegiuit. Daca de Wardes i-ar fi cazut in clipa aceea n mna, fara doar si poateca l-ar fi uc is. Milady folosi prilejul. . l cheama... bigui la rndul ei. . De Wardes, adauga d'Artagnan, stiu. . De unde stii? sari Milady, apucndu-i amndoua minile si ncercnd sa-si nfiga parca ochii n sufletul lui. D'Artagnan simti ca-l luase gura pe dinainte si ca facuse o prostie. . Spune, spune, dar spune odata! staruia Milady. De unde stii? . De unde stiu? murmura d'Artagnan. . Da. . Stiu, fiindca ieri, ntr-un salon n care ma aflam si eu, de Wardes a aratat un inel pe care, zicea el, i l-ai daruit dumneata. . Ticalosul! izbucni Milady. Cuvntul, cum e lesne de nteles, rasuna ndelung n adncul inimiilui d'Artagnan. . Ei bine? urma ea. . Ei bine! Am sa va razbun pe acest ticalos, ntari d'Artagnan, cuifosele lui don Japhet armeanul. . Multumesc, voinicule! . se bucura Milady . si atunci, ia spune, cnd voi fi razbunata? . Mine, chiar acum, oricnd vreti. Ea se gndi sa-i raspunda "chiar acum", dar si zise ca asemeneapripeala n-ar fi fos t prea placuta pentru d'Artagnan. De altminteri, avea de luat nenumarate masuri, avea de dat nenumarate sfaturi aparatorului ei, caci trebuia sa ocoleasca oricelamurire cu c ontele fata de martori. Raspunsul lui d'Artagnan i dovedica prevazuse el toate ac estea. . Mine, . urma el, . veti fi razbunata sau eu voi fi mort. . Nu, . raspunse ea, . ma vei razbuna, dar nu vei muri. E unmisel. . Cu femeile, poate, dar cu barbatii... Stiu eu ce stiu...

. Totusi, cnd te-ai batut cu el nu te-ai putut plnge de noroc. . Norocul e un soi de curtezana: binevoitoare ieri, poate sa-mintoarca spatele min e. . Ceea ce nseamna ca te codesti acum. . Nu, nu ma codesc, fereasca Domnul; dar drept ar fi oare sa matrimiteti poate l a moarte fara sa-mi daruiti ceva mai mult dect usoarenadejdii? Milady raspunse printr-o privire care voia sa spuna: "Numai att? Vorbeste odata!" Apoi, nsotindu-si privirea de grai lamuritor : . Ai toata dreptatea, ncuviinta ea dragastoasa. . Oh, esti un nger! se nflacara tnarul. . Prin urmare, ne-am nteles! vru ea sa ncheie. . n afara de ceea ce-ti cer eu, scumpa mea! . Dar cnd ti spun ca poti avea ncredere n dragostea mea! . Nu mai am nici vreme sa astept. . Tacere: aud pe fratele meu, nu trebuie sa te gaseasca la mine. Milady suna: Ketty se ivi n prag. . Iesi pe aici! i spuse, mpingnd o mica usa ascunsa si ntoarce-tela unsprezece: vom sfrsi atunci de vorbit; Ketty te va aduce n camera mea. La auzul acestor cuvinte, sarmana fata simti ca i se taie amndoua picioarele. . Ei, ce e? Ce-ai ntepenit asa ca o stana de piatra, domnisoara? nsoteste-l acum pe domnul; pe urma l vei nsoti deseara, launsprezece! Ai auzit? "Se vede ca toate ntlnirile ei de dragoste snt la unsprezecenoaptea, . gndi d'Artagn an, . un fel de meteahna." Milady i ntinse mna, iar el i-o saruta nfocat. "Haide, . si zise iesind de acolo si abia raspunznd mustrarilor cameristei, . ia sa ne bagam mintile-n cap; hotart lucru, femeia astae mare tical oasa; va sa zica, ochii-n zece." Capitolul VII TAINA FRUMOASEI MILADY Cu toate staruintele tinerei fete d'Artagnan parasise palatul n locsa urce n odaia ei, si aceasta din doua pricini: ntia, pentru ca ocoleaastfel mustrarile, nvinuiri le, rugamintile; a doua, pentru ca era dornicsa mai citeasca n sufletul lui si, d aca ar fi fost cu putinta, n sufletulacelei femei. Din toate acestea se desprindea deosebit de limpede ca d'Artagnano iubea pe Mila dy la nebunie, pe cnd ea nu-l iubea de loc. i trecuse oclipa prin minte ca ar fi f ost mai nimerit sa se ntoarca acasa si sa-iscrie frumoasei Milady o scrisoare lun ga, pentru a-i marturisi ca de

Wardes si el nsusi nu fusesera pna atunci dect unul si, acelasi, asa canu-si putea lua sarcina de a-l omor pe de Wardes, dect recurgnd lasinucidere. l ncoltea nsa si pe el o salbatica dorinta de razbunare: voia s-o aiba pe femeia aceea si sub adevaratul lui nume. Apoi, cumrazbunarea av ea si un oarecare farmec, nu-i prea venea sa se lasepagubas. Facu de cinci sau de sase ori nconjurul Pietii Regale, ntorcndu-sedin zece n zece pa si, ca sa vada daca se mai zarea lumina la ferestrelefrumoasei; parea vadit ca tn ara femeie era mai putin grabita sa intren dormitor, dect fusese ntia oara. n sfrsit, se facu ntuneric. O data cu lumina, orice urma de nehotarre pieri din inima luid'Artagnan; si aminti , bob cu bob, prima noapte de dragoste si, cuinima zvcnind, cu capul de jaratic, se ntoarse la palat si se repezi nodaia cameristei. Alba ca o aratare si tremurnd ca frunza, fata dadu sa-l opreasca, dar cu urechea atintita la pnda, Milady auzise zgomotul ce-l facused'Artagnan; de schise usa. . Vino, l pofti ea. Tot ce se petrecea era att de nerusinat si de o sfruntare att deneobrazata, nct lui d'Artagnan nu-i venea sa creada ca ceea ce vedeasi auzea se ntmpla aievea. I se pa rea ca e trt ntr-o patanienastrusnica, asa cum visa noaptea, cteodata. Alerga totusi nspre Milady, ca atras de puterea unui magnetasupra unei aschii de fier. Usa se nchise n urma lui. Ketty se repezi si ea spre usa.

Gelozia, mnia, mndria ranita, n sfrsit toate patimile care potsfrteca inima unei ndra ostite o mpungeau sa dea totul n vileag; dardaca ar fi marturisit ca se amestecase n atare uneltire, ar fi fost pierduta, si, mai presus de orice, l-ar fi pierdut pentru vecie ped'Artagnan. Ac est ultim gnd de dragoste o ndemna sa mai faca siultima jertfa.

n vremea asta, d'Artagnan si mplinea dorul inimii lui: cel iubit numai era un potri vnic, ci iubitul parea a fi chiar el. Un glas launtric isoptea n taina ca nu era d ect o unealta de razbunare, mngiata doarpna cnd va ucide; dar mndria, amorul propriu, nebunia lui faceau saamuteasca acel glas tainic, nabuseau acel zumzet. Apoi gasco nulnostru, cu ncrederea pe care i-o cunoastem, se compara n sinea lui cude Wardes si se ntreba de ce, la urma urmelor, n-ar fi fost iubit si el, doar pentru el nsusi? Se lasa deci n voia bucuriei acelor clipe. Milady nu mai era pentruel femeia cu gn duri ucigase, care-l ngrozise la nceput; era de dataasta o iubita nfocata si patima sa, daruindu-se ntreaga unei dragosten ale carei mreje parea prinsa si ea. Trecura astfel aproape doua ceasuri.

Totusi, focul patimei celor doi ndragostiti trebuia sa se maipotoleasca. Milady c are nu se simtea ndreptatita, ca si d'Artagnan, sauite, se dezmetici cea dinti si n treba pe tnar daca hotarse din vremece masuri sa ia n vederea ntlnirii de a doua zi n re el si de Wardes. D'Artagnan, al carui gnd luase cu totul alt vad, se fstci ca un tontsi raspunse cav alereste ca ora era prea trzie pentru a pune la cale unduel cu spada. Raceala aceasta fata de singurele ei teluri o nspimnta pe Milady, ale carei ntrebari se facura tot mai staruitoare. D'Artagnan, care n sinea lui socotise totdeauna acest duel ca fiindlipsit de noim a, dadu sa schimbe vorba, dar era prea trziu. Cu mintea ei de neclintit si cu vointa ei de fier, Milady l silea saramna, vrnd-nev rnd, n anumite hotare. Crezndu-se plin de duh, d'Artagnan o sfatui sa se lase de ticluirileei razbunatoa re si sa-l ierte pe de Wardes. Dar de la cele dinti cuvinte, tnara femeie se ndeparta de el cu otresarire. . Nu cumva ti-e frica, draga d'Artagnan? l zeflemisi ea, cu glasascutit ce rasuna straniu n ntuneric. . Poti sa-ti nchipui asa ceva, scumpa mea! . raspunsed'Artagnan, . dar, la urma u rmelor, daca bietul conte n-o fi chiar attde vinovat pe ct crezi? . Oricum, . urma ncruntata, Milady, . m-a nselat si fiindca m-anselat, se cuvine sa piara. . Atunci va pieri daca l-ai osndit sa piara, adauga d'Artagnan, peun ton att de ho tart, nct Milady crezu ca oglindeste un devotamentnestramutat. Se apropie repede de el. N-am putea spune ct de lunga i s-a parut noaptea frumoaseiMilady, dar tnarul crede a ca e numai de doua ceasuri lnga iubita, cndzorile, mijite dincolo de obloane, po rnira sa se strecoare, napadindodaia cu lumina lor firava. Vaznd ca d'Artagnan o va parasi, Milady i aminti fagaduiala de a orazbuna mpotriva lui Wardes. . Snt gata, draga mea, . raspunse d'Artagnan, . dar mai nainteas vrea sa fiu sigur de ceva. . De ce anume? ntreba Milady. . Ca ma iubesti. . Eu cred ca ti-am dovedit-o. . Iar eu snt al dumitale, trup si suflet. . ti multumesc, iubitule viteaz! Si asa cum ti-am dovedit eu dragostea mea, astept sa mi-o dovedesti la rndul dumitale; nu-i asa? . Fireste! Totusi, daca ma iubesti precum spui, nu te temi deloc desoarta mea? o ntreba d'Artagnan. . De ce sa ma tem? . Stiu eu, as putea fi greu ranit sau chiar ucis.

. Cu neputinta, . raspunse Milady, . esti att de cutezator si attde priceput la du el! . N-ai vrea sa alegi alt mijloc care te-ar razbuna la fel, dar fara unduel, star ui d'Artagnan. Milady l privi tacuta; lumina sfioasa a celor dinti raze mprumutaochilor ei limpezi o sticlire dureros de stranie. . ntr-adevar, . facu ea, . cred ca te codesti acum. . Nu, nu ma codesc de loc; dar uite ca-mi pare rau de bietul conte, de cnd nu-l mai iubesti; un barbat trebuie sa se simta att de crunt pedepsit prin pierderea dragostei dumitale nct eu cred ca nu mai enevoie de alta p edeapsa. . Si cine-ti spune ca l-am iubit? ntreba Milady. . Pot macar sa-mi nchipui, fara sa ma umflu prea mult n pene, caacum iubesti pe al tul, . spuse tnarul, cu glas mngietor, . dar tirepet ca mie mi pare rau de conte. . Dumitale? ntreba Milady. . Da, mie. . Si de ce? . Fiindca numai eu stiu ca... . Ce? . Ca e departe de a fi, sau, mai bine-zis, de a fi fost att de vinovatfata de dum neata pe ct pare. . Adevarat? . ntreba Milady tulburata, . vorbeste lamurit, nunteleg ce vrei sa spu i. Si l privea pe d'Artagnan, care o tinea mbratisata, cu ochi cepareau sa se aprinda pe ncetul. . Da, snt om de cuvnt! . grai d'Artagnan hotart sa sfrseasca, . si de cnd mi-ai dat dragostea dumitale, de cnd snt ncredintat c-o am, caci o am, nu-i asa?... . Da, ntreaga, urmeaza... . Ei bine! Snt un osndit; ma apasa o marturisire! . O marturisire? . Daca m-as ndoi de dragostea dumitale, n-as face-o; dar maiubesti, frumoasa mea iubita, nu-i asa ca ma iubesti? . Fara ndoiala. . Atunci, daca ti-am gresit dintr-o prea mare dragoste, spune, mavei ierta oare? . Poate ca da... Cu cel mai dulce surs de care era n stare, d'Artagnan ncerca sa-siapropie buzele de buzele frumoasei Milady, dar aceasta l ndeparta. . O marturisire, . murmura ea, palind, . ce fel de marturisire? . Joia trecuta i-ai dat ntlnire aici lui de Wardes, asa e? . Eu? Nu, de unde! se mpotrivi Milady, cu glasul att de hotart sichipul att de linis tit, nct daca d'Artagnan n-ar fi stiut bine ce spune, mai-mai ca ar fi crezut-o. . Nu minti, ngerasule, . o dojeni el zmbind, . ar fi de prisos.

. Cum asa? Dar vorbeste odata! Nu ma mai chinui! . Linisteste-te, draga mea, nu mi-ai gresit mie, iar eu te-am siiertat! . Si, si? . De Wardes nu se poate fali cu nimic. . De ce? Dumneata singur mi-ai spus ca inelul acela... . Inelul acela, dragostea mea, l am eu. Ducele de Wardes de joi sid'Artagnan de a zi snt unul si acelasi. Nesabuitul se astepta la uimirea ei mbinata cu o oare caresfiiciune, se astepta l a o mica vijelie ce s-ar fi ncheiat cu cteva lacrimi; gresea nsa amarnic, si greseala lui nu tinu multa vreme. Alba la fata ca varul si dezlantuita ca o furtuna, Milady se ridica simpingndu-l c u un pumn vrtos n piept, se repezi jos din pat. Era lumina, aproape ca ziua. D'Artagnan o apuca de capodul din pnza subtire de India, ca sa-i ceara iertare, dar ea se smuci, ncercnd sa-i scape din mini. Pnza serupse, dezgolind -o si pe unul din frumosii ei umeri rotunzi si albi, el zaricu o cutremurare de negrait, florea de crin, stigmatul pe viata, nfieratde mna hda a calaului. . Dumnezeule, racni d'Artagnan, dnd drumul capodului. Si ramase n pat fara glas, ncremenit si rece ca un sloi. Dupa groaza de pe fata lui, Milady se simti data n vileag. Fara ndoiala, tnarul vazuse totul; i cunostea acum taina, o taina cumplita, de care nimeni, afara de el, n-avea habar. Se ntoarse, dar nu ca o femeie mnioasa, ci ca o panteranjunghiata. . Ticalosule! . striga ea, . dupa ce m-ai tradat miseleste, mi maistii si taina! Sa pieri! Alerga la un cufaras de lemn pus pe masuta din fata oglinzii, ldeschise cu mna nfri gurata si tremurnda, scoase dinauntru un micpumnal cu mnerul de aur, si taisul sub tire si, dintr-o saritura, senapusti asupra lui d'Artagnan, pe jumatate gol. Desi, dupa cum stim, tnarul nostru nu prea stia ce-i frica, senspaimnta totusi de c hipul ei rascolit, de ochii holbati, de obrajii caceara si de buzele nsngerate; se trase spre zid ca la vederea unuisarpe, ce se tra spre el si, ntlnind spada sub mna -i leoarca desudoare, o scoase din teaca. Fara sa-i pese de spada, Milady ncerca sa se urce iarasi pe pat, casa-l loveasca; nu se opri dect cnd simti ascutisul vrfului pe gtlej. Vru atunci sa apuce lama cu amndoua minile; d'Artagnan opironea nsa mereu la depart are si, punndu-i spada cnd n dreptulochilor, cnd pe piept, se lasa sa lunece din pat , cautnd a da de usa ceraspundea n odaia cameristei. n vremea asta, Milady se arunca nebuneste asupra lui, tipnd cadin gura de sarpe. Cum lupta ncepea sa aduca a duel, d'Artagnan si venea ncet-ncet

n fire. . Bine, frumoaso, bine! . spuse el, . dar pentru Dumnezeu, domoleste-te odata, sau ti ncondeiez cu alta floare de crin frumosii dumitale obraji! . Miselule! Miselule! urla Milady. Si n vreme ce cauta mereu usa, d'Artagnan se apara. La auzul galagiei ce-l faceau, ea rasturnnd mobilele pentru a nainta spre el, iar el strecurndu-se ndaratul mobilelor pentru a se feride ea, Kett y deschise usa. D'Artagnan, care cautase nencetat sa seapropie de usa, era doar l a vreo trei pasi departare. Dintr-o singurasaritura, ajunse din camera stapnei n a cameristei si, iute ca fulgerul, nchise usa dupa el, proptind-o cu tot trupul, n vreme ce Ketty trageazavorul.

Din ce n ce mai ndrjita, Milady ncerca sa dea la o parte, propteaua ce-o tinea nchisa cu puteri mai presus dect ale unei femei; cnd simti ca asa ceva nu era cu putinta, ncepu sa-si nfiga pumnalul nusa pna cnd cte lovituri strapunsera lemnul. La fiecare lovitura, slobozea si un blestem. . Iute, iute, Ketty, . sopti d'Artagnan dupa ce trasese zavorul, . ajuta-ma sa ies din casa; dac-o lasam sa rasufle, pune lacheii sa ma omoare. . Dar cum sa iesi asa, . i spuse Ketty, . esti gol de tot. . Adevarat, . raspunse d'Artagnan care abia atunci si daduseama n ce hal era, . mbr aca-ma cum poti, dar iute de tot; pricepi, evorba de viata si de moarte. Ketty pricepea si nca foarte bine; ct ai fi clipit, i trnti pe el orochie nflorata o gogeamite boneta si o pelerinuta; i dadu pantofi, ncare el si vr picioarele goale, ap oi l nsoti pe scari. Era si vremea, Milady sunase, ridicnd n picioare tot palatul. Portarul deschiseseportile tocmai n clipa cnd Milady, si ea pe jumatate goala, i striga dela fereastra: . Nu deschide! Capitolul VIII CUM SI-A GASIT ATHOS ECHIPAMENTUL FARA A MISCA UN DEGET Tnarul o lua la fuga n vreme ce ea l mai ameninta zadarnic de lafereastra. n clipa cn d i pieri din vedere, Milady se prabusi faracunostinta n camera ei.

D'Artagnan era att de buimacit nct lasnd-o pe Ketty n voiasoartei, strabatu n goana j matate din Paris si nu se opri dect n fatausii lui Athos. Zapaceala, spaima care-l biciuia, strigatele unor patrulealergnd dupa el si sudalmile ctorva trecatori car e se duceau cunoaptea n cap pe la treburile lor l silisera sa-si nteteasca alergatu ra.

Trecu de-a curmezisul curtii, urca cele doua caturi care duceau la Athos si pocani n usa, parc-ar fi vrut s-o sfarme. Grimaud veni sa-ideschida cu o chii umflati de somn. D'Artagnan dadu buzna nauntru, gata-gata sa-l rastoarne la pamnt. Cu toata mutenia lui obisnuita, valetului i venise de data asta graiul. . Hei! . racni el, . ce cauti aici, trtura? Ce poftesti, caraghioaso? D'Artagnan si ridica boneta de pe ochi si-si scoase minile de subpelerinuta; la ve derea mustatilor si a spadei scoase din teaca, bietulGrimaud se trezi ca are n fa ta lui un barbat. si zise atunci ca era cine stie ce ucigas. . Ajutor! Sariti! Ajutor! ncepu el sa strige. . Gura, nenorocitule! . i porunci tnarul, . snt d'Artagnan, numa mai recunosti? Und e ti-e stapnul? . Dumneavoastra, domnule d'Artagnan? se cruci Grimaud. Nu sepoate! . Grimaud, . zise Athos, iesind din camera lui n halat de casa, . pare-mi-se ti ngadui sa vorbesti. . Vai domnule, vedeti ca... . Tacere! Grimaud se multumi sa i-l arate cu degetul pe d'Artagnan. Athos si recunoscu prietenul si, orict de potolit era din fire, se porni pe un rs cu hohote n fata ciudatului mascarici dinaintea ochilorlui: avea bo neta ntr-o parte, fusta mototol peste pantofi, mnecilesumese si mustatile zbrlite d e groaza...

. Nu rde, prietene, . l opri d'Artagnan, . pentru numele cerului, nu rde, caci, pe sufletul meu, ti spun eu ca nu-i nimic de rs. Rostise aceste cuvinte cu un ton att de raspicat si o spaima att deadnca, nct Athos i apuca repede minile ntr-ale lui, ntrebndu-l: . Esti ranit, prietene? Ai fata ca de var! . Nu, dar mi s-a ntmplat ceva groaznic. Esti singur, Athos? . La naiba! Cine vrei sa fie aici la ora asta? . Bine, bine! D'Artagnan se repezi n camera la Athos. . Hai, vorbeste! l ndemna acesta, nchiznd usa si tragnd zavorulpentru a nu fi tulbura ti. Murit-a regele? Ucis-ai pe domnul cardinal? Estica de pe alta lume! Haide, h aide, da-i drumul, mor de grija! . Athos, . ncepu d'Artagnan lepadndu-si hainele de femeie siramnnd n camasa . pregate ste-te sa auzi ceva de necrezut, denenchipuit. . Ia mai nti halatul asta, i-l ntinse muschetarul. D'Artagnan mbraca halatul, lund o mneca drept alta, att era dezapacit. . Spune, l ndemna iarasi Athos, . Spun, raspunse d'Artagnan aplecndu-se la urechea prietenului sicobornd glasul. M ilady are pe umarul ei stigmatul florii de crin.

. Ah! facu muschetarul, ca si cnd ar fi primit un glonte n inima. . Asculta, esti sigur ca cealalta a murit? . Cealalta? ngna Athos, att de nabusit nct d'Artagnan abia l auzi. . Da, aceea despre care mi-ai vorbit ntr-o zi, la Amiens. Athos scapa un geamat si-si lasa capul n mini. . Asta e o femeie cam ntre douazeci si sase si douazeci si opt deani, adauga d'Ar tagnan. . Cu parul auriu, . ntreba Athos, nu-i asa? . Da. . Ochi albastri ca cicoarea, rascolitori, cu gene si sprncene negre, asa-i? . Da. . nalta, bine facuta? i lipseste un dinte lnga caninul de sus dinstnga. . Da. . Floarea de crin e mica, rosiatica si cam stearsa sub straturile de unsoare care o acopera. . Da. . Spui totusi ca e englezoaica. . I se spune Milady, dar poate fi si frantuzoaica. Lordul de Winternu-i dect cumn atul ei. . Trebuie s-o vad, d'Artagnan. . Ia seama, Athos, ia seama; ai vrut s-o ucizi; e din cele ce stiu sa raspunda la fel si fara sa dea gres. . Nu va ndrazni sa crcneasca, ar nsemna sa se descoperesingura. . E n stare de orice! Ai vazut-o vreodata scoasa din sarite? . Nu, raspunse Athos. . O tigroaica, o pantera! Ah, scumpe Athos! Tare mi-e teama ca peamndoi ne pndeste o razbunare cumplita. D'Artagnan istorisi, atunci toate prin cte trecuse: mnia einebuneasca si amenintar ile cu moartea. . Asa e, . raspunse Athos, . dar zau ca viata mea nu face ct opara chioara. Din f ericire, poimine plecam din Paris; pe ct se pare, nendreptam spre La Rochelle, si o data plecati... . Te-ar urmari pna la capatul pamntului, daca te-ar recunoaste, Athos; las-o sa-si verse focul numai pe mine. . Ei, dragul meu! Ce-mi pasa mie de moarte! . zise Athos, . crezioare ca mai tin la viata? . Cine stie ce taina groaznica se ascunde sub toate astea! Athos, trebuie sa fie spioana cardinalului. Fara doar si poate, . Atunci, ia bine seama! Daca, dupa chestia de la Londra, cardinalul nu te ridica n slava, apoi sa stii ca te uraste de moarte; darcum, la urma urmelor, nu te poate nvinui fatis si cum orice ura trebuiesi ea cheltuita, m ai cu seama ura unui cardinal, baga bine de seama!

Daca iesi, nu iesi singur; daca mannci, fi cu ochii n patru; fereste-tede toate, n sfrsit, fereste-te si de umbra dumitale. . Din nefericire, . raspunse d'Artagnan, e vorba sa scapam teferipna poimine seara , fiindca odata n ostire, nadajduiesc sa nu ne maitemem dect de barbati. . Pna atunci, . adauga Athos, . ma las si eu de gndul de a stade o parte si o sa t e nsotesc pretutindeni; trebuie sa te ntorci nstrada Groparilor, asa ca merg cu dum neata. . Dar orict de aproape ar fi de aici . spuse d'Artagnan, . nu mapot ntoarce n halul asta. . Asa e, zise Athos. Si suna clopotelul. Grimaud intra. Athos i facu semn sa se duca acasa la d'Artagnan si sa-i aduca haine. Dupa ce raspunse tot prin semne ca a priceput, Grimaud sendeparta. . Si uite ca tot n drum am ramas cu echipamentul, dragaprietene, . urma Athos, . caci daca nu ma nsel, ti-ai lasat toatebulendrele la Milady, care, fireste ca nu va avea bunatatea sa ti le deandarat. Noroc ca ai safirul. . Safirul e al dumitale, scumpe Athos! Nu mi-ai destainuit chiardumneata ca e o bijuterie de familie? . Da, dupa cum spunea tata, l cumparase pe vremuri cu doua miide taleri; facea pa rte din darurile de nunta ale mamei; si ntr-adevar eminunat. Mama mi l-a daruit m ie, iar eu, nebun cum eram, n loc sa pastrez inelul ca pe ceva sfnt, l-am dat la rndul meu acestei ticaloase. . Atunci, scumpul meu, ia-ti ndarat inelul, la care nteleg catrebuie sa tii mult. . Sa iau ndarat inelul dupa ce l-a purtat n deget netrebnicaaceea? Niciodata! Inel ul asta e patat, d'Artagnan. . Vinde-l atunci. . Sa vnd un diamant pe care mi l-a daruit mama? ti marturisesc, mi s-ar parea ca-i o nelegiuire. . Atunci pune-l amanet. Tot o sa-ti dea pentru el o mie de taleri. Cu suma asta poti iesi din toate ncurcaturile si pe urma, cum faci rostde bani, s coti amanetul, adica ti iei ndarat inelul, spalat de vechilepete, caci va fi trecu t si prin mnutele camatarilor. Athos zmbi. . Esti un tovaras ncntator, . raspunse el, . scumpe d'Artagnan; i mai nviorezi pe bietii amarti cu veselia dumitale nesecata. Bine! Saamanetam inel ul, dar cu o conditie! . Care? . Cinci sute de taleri, dumneata, si cinci sute eu. . Ce-ti trece prin gnd, Athos! N-am nevoie nici macar de un sfertdin suma asta, e u care fac parte din garda si pot sa pun mna pe bani, vnznd saua. Ce-mi trebuie mie? Un cal pentru Planchet, atta tot. Pe

urma uiti ca am si cu un inel. . La care tii si mai mult dect tin eu la al meu; cel putin asa mi s-aparut mie. . Da, fiindca ntr-o mprejurare hotartoare el ne poate scoate nunumai din cine stie ce mare ncurcatura, dar si din cine stie ce mare primejdie; nu e numai un diamant pretios, e, mai ales, un talismanfermecat. . Nu prea te nteleg, dar ma multumesc sa te cred. Hai sa nentoarcem la inelul meu, sau mai bine-zis la al dumitale: vei primijumatate din suma ce ni se va da pe e l sau, de unde nu, l arunc nSena, si teama mi-e ca n-o sa dea peste vreun peste att decumsecade, nct sa ni-l aduca napoi, ca lui Policrat. . Bine! Atunci fie, primi d'Artagnan. n clipa aceea, Grimaud tocmai intra, nsotit de Planchet care, ngrijorat de soarta stapnului si curios sa afle ce i se ntmplaseprinsese prilejul ni merit pentru a-i aduce chiar el vesmintele. D'Artagnan se mbraca, Athos de asemenea. Cnd amndoi eraugata de plecare, Athos facu lui Grimaud un semn, ca si cum cineva arochi, iar valetul se si repezi la flint a din cui, gata si el sa-si nsoteascastapnul. Ajunsera teferi n strada Groparilor, Bonacieux statea n prag. iarunca lui d'Artagna n o privire sagalnica. . Ei! draga chiriasule, . i spuse, grabeste-te, te asteapta sus ofata frumoasa si , dupa cum stii, femeilor nu prea le place sa astepte. . E Ketty, murmura d'Artagnan. Si se avnta spre gang. ntr-adevar, n tinda din fata camerei lui, ghemuita la usa biata fata tremura varga. Cum l zari, dadu drumul necazurilor: . Mi-ai fagaduit sa ma ocrotesti, mi-ai fagaduit sa ma scapi demnia ei; nu uita c a de la dumneata mi se trag toate. . Da, da, asa e, . raspunse d'Artagnan, . n-avea grija, Ketty. Spune-mi, te rog, ce s-a mai ntmplat dupa plecarea mea? . Mai stiu eu ce! urma Ketty. A tipat pna a strns toate slugile. Eraca nebuna. Nu e blestem cu care sa nu te fi blestemat. M-am gnditatunci c-o sa-si aduca aminte ca ai intrat prin camera mea si c-o sa macreada n ntelegere cu dumneata; mi-am lua t bruma de bani ceaveam, boarfele mai curatele si p-aci mi-a fost drumul. . Saracuta de tine! Ce-i de facut acum? Poimine plec. . Fa ce vrei, domnule cavaler, dar ajuta-ma sa plec din Paris, saplec din Franta . . Totusi, nu pot sa te iau cu mine la un asediu, i spuse d'Artagnan. . Nu, dar poate ca-mi gasesti un loc n provincie, la vreocunostinta de-a dumitale , n tinutul dumitale, de pilda. . Vai, fetita draga! n tinutul meu, doamnele n-au cameriste. Darstai, am gasit. P lanchet, du-te si-l cauta pe Aramis. Sa vina numaidect. Avem sa-i spunem ceva foarte nsemnat.

. Pricep, . ncuviinta Athos, . dar de ce nu pe Porthos? Pare-mi-se marchiza lui... . Pe marchiza lui Porthos o mbraca secretarii lui barbatu-su, raspunse d'Artagnan, rznd. De altminteri, Ketty nici n-ar vrea salocuiasca n strada Ursilor. Nu-i asa, Ketty? . As locui oriunde o fi, numai sa ma pot ascunde si sa nu-mi deade urma. . Si acum, Ketty, fiindca o sa ne despartim curnd, si fiindca nu mai esti geloasa pe mine... . Domnule cavaler, de departe sau de aproape, marturisi Ketty, . o sa te iubesc totdeauna. . Ia te uita unde se cuibareste statornicia! murmura Athos. . Si eu de asemenea, . i spuse d'Artagnan, . si eu de asemenea o sa te iubesc totdeauna, fii pe pace. Dar as vrea sa-mi dai un raspuns. Si sa stii ca de data asta pun mare pret pe ntrebarea mea; n-ai auzitniciodata vo rbindu-se de o femeie tnara, care a fost rapita ntr-onoapte? . Stai putin... Dumnezeul meu! Domnul cavaler, tot iubesti pefemeia aceea? . Nu eu, unul din prietenii mei o iubeste. Uite, Athos, care e aici. . Eu? se scutura Athos, cu teama omului gata sa calce pe onaprca. . Fireste ca tu! facu d'Artagnan, strngnd mna muschetarului. Stiifoarte bine ca pur tam cu totii de grija bietei doamne Bonacieux. Dealtminteri, Ketty va tacea chitic. Nu-i asa, Ketty? Ma ntelegi, fetito, . urma d'Artagnan, . e sotia pocitaniei pe care ai vazut-o n pragulusii cnd ai int rat aici. . Doamne, Dumnezeule! se ngrozi Ketty, iar m-apuca spaima; numai de nu m-ar fi recunoscut! . Cum sa te fi recunoscut? L-ai mai vazut vreodata pe insul asta? . A venit de doua ori la Milady. . Asta-i buna! Si cam cnd? . Sa tot fie cincisprezece sau optesprezece zile de atunci. . Tocmai asa. . Aseara a venit iar. . Aseara? . Da, chiar naintea dumitale, . Draga Athos, sntem ncercuiti de o retea de spioni. Si crezi cate-a recunoscut, K etty? . Mi-am tras eu boneta pe ochi cnd l-am zarit, dar poate sa fi fostprea trziu. . Coboara dumneata, Athos, pentru ca se sfieste mai putin de dumneata dect de mine si vezi daca tot mai sta n usa. Athos cobor si se ntoarse iute. . A plecat, . vesti el, . si casa e ncuiata. . S-a dus sa le dea raportul si sa le spuna ca toti porumbeii snt

acum n porumbar. . Foarte bine! Atunci, hai sa ne luam si noi zborul, i sfatui Athos, . si sa nu lasam aici dect pe Planchet, ca sa ne dea de veste. . Ia stati! Si cu Aramis, pe care am trimis sa-l cheme, ce facem? . Asa e, Athos, sa-l asteptam pe Aramis. n clipa aceea intra si Aramis. I se povesti cele petrecute, staruindu-se asupra grabei de a gasi loc pentru Ketty printre cunostintele sale de vaza. Dupa ce statu sa se mai gndeasca, Aramis spuse, rosind: . E ceva la care tii cu adevarat, d'Artagnan? . Ti-as ramne recunoscator toata viata. . Iata, doamna de Bois-Tracy mi-a cerut pentru una din prieteneleei, care mi se pare ca locuieste n provincie, o camerista de- ncrederesi daca dumneata, scumpe d' Artagnan, poti sa raspunzi dedomnisoara... . Oh! domnule, . se ruga Ketty, . credeti-ma ca voi fi pe deplincredincioasa cui ma va ajuta sa parasesc Parisul. . Atunci, . urma Aramis, . e ct se poate de bine. Asezndu-se la o masa, scrise cteva cuvinte pe care le pecetlui cuun inel si le dad u fetei. . Si acum, fetito, . i spuse d'Artagnan, . stii si tu ca aici nu maie de noi, dar nici de tine. Asadar, sa ne despartim. Ne vom vedea nzile mai bune. . n orice vreme ne-am ntlni si pe orice meleaguri, . adaugaKetty, ma vei gasi iubin du-te la fel, domnule cavaler, cum te iubesc siastazi. . Juramnt de muierusca, ngna Athos, n vreme ce d'Artagnan seducea s-o nsoteasca pe sc ari. Curnd dupa aceea, cei trei tineri se despartira, dndu-si ntlnire, laAthos, catre ora patru dupa amiaza, si lasnd n grija lui Planchet pazalocuintei. Aramis se ntoarse acasa la el, iar Athos si d'Artagnan plecara savada ce puteau f ace cu safirul. Precum banuise gasconul nostru, li se oferi usor trei sute de pistolimprumut pent ru inel. Mai mult chiar, camatarul le spuse ca daca ar fivrut sa-l vnda, era gata sa le dea pna la cinci sute de pistoli, deoareceinelul se potrivea de minune cu niste cercei pe care-i avea.

Zelosi ca doi ostasi si priceputi ca doi cunoscatori, Athos sid'Artagnan izbutir a cu cumpere numai n trei ceasuri ntregechipamentul unui muschetar. De altminteri, Athos era din plamadasubtire si nobila pna n vrful unghiilor. Cnd i placea cte ceva, plateapretul cerut, fara a ncerca macar sa se tocmeasca. D'Artagnan ar fivrut sa se mai amestece la cumparaturi, dar Athos i punea zmbindmna pe umar si celalalt pri cepea ca tocmeala i se potrivea lui, micgentilom gascon, dar nu unui barbat cu t inuta de print. Muschetarul gasi un minunat cal andaluz, negru ca taciunele, cu

nari de foc aprins, cu picoarele zvelte si armonioase, care mplineasase ani. l cer ceta cu multa luare-aminte si nu-i gasi nici un cusur. Pretul vnzarii era o mie de livre. Poate ca ar fi izbutit sa-l aiba mai ieftin, dar n vreme ce d'Artagnanse trguia cu geambasul, Athos i si numara pe masa cei o suta depistoli ceruti. Grimaud capata un cal picard, ndesat si viguros care costa treisute de livre. Dar dupa ce au mai cumparat saua acestui din urma cal si armelelui Grimaud, din cei o suta cincizeci de pistoli ai lui Athos nu mairamnea nici o letcaie. D'Artag nan si pofti prietenul sa se nfrupte sidin partea lui, fie ca mai trziu i-ar fi dat ndarat banii mprumutati. Drept raspuns, Athos se multumi sa ridice din umeri. . Ct dadea camatarul ca sa-si ia safirul? ntreba Athos. . Cinci sute de pistoli. . Adica doua sute de pistoli mai mult: o suta de pistoli pentrudumneata, o suta pentru mine. Dar asta-i adevarata avere, prietene, iantoarce-te la camatar. . Cum vrei... . Si zau, inelul asta mi-ar aminti lucruri prea de tot triste; apoi, n-osa avem niciodata trei sute de pistoli ca sa-i dam ndarat, asa ca dintrgul asta tot noi am pierde doua mii de livre. Du-te de-i spune, d'Artagnan, sa-si ia inelul si vino cu cei doua sute de pistoli. . Mai gndeste-te, Athos. . Banii pesin snt scumpi n vremurile noastre, si trebuie sa tedeprinzi cu jertfele . Du-te, d'Artagnan, du-te: Grimaud te va nsoti cuflinta lui. Peste o jumatate de ceas, d'Artagnan se ntoarse teafar, cu celedoua mii de livre. Si astfel a gasit Athos, chiar la el n casa, o bogatie la care nici nuse astepta. Capitolul IX ARATARE L a patru dupa-amiaza, cei patru prieteni se aflau asadar cu totii laAthos. Nu m ai aveau nici o grija de echipament si chipul lor nu maioglindea dect nelinistile tainice ale fiecaruia, caci ndaratul oricareifericiri ce-si traieste clipa, se a scunde totusi o temere de viitor. Si deodata, Planchet intra n camera aducnd doua scrisori pentrud'Artagnan. Una era un ravas mpaturit frumos n lung, cu o pecete fina deceara verde, nfatisnd un porumbel ce tinea n cioc o mladita. Cealalta era o scrisoare mare, patrata, grea de stralucirea cruntului

blazon al eminentei sale, cardinalul-duce. La vederea ravasului, inima lui d'Artagnan tresari caci i se paru carecunoaste s crisul. Si cu toate ca nu vazuse acest scris dect o singuradata, i pastrase aminti rea n adncul inimii. Lua asadar ravasul si-l deschise nfrigurat. "Plimba-te, . statea scris acolo, . miercurea viitoare ntre sase si sapte seara pe drumul spre Chaillot si uita-te bine n calestile ce vortrece; dar daca tii la viata dumitale si la a celor care te iubesc, nu scapa nici un cuvnt, nici o miscare care sa dea de banuit ca airecunoscut pe acee a care nfrunta totul numai pentru a te zari o clipa." Nici o semnatura. . E o capcana, . vorbi Athos, . nu te duce, d'Artagnan. . Totusi, . raspunse d'Artagnan, . mi se pare ca recunoscslovele. . Poate sa fie un scris schimbat, starui Athos; pe vremea asta, lasase sau sapte seara drumul spre Chaillot e pustiu de tot; ca si cndte-ai duce la plimbare n pad urea de la Bondy. . Dar daca ne-am duce cu totii? propuse d'Artagnan; ce dracu , n-osa ne nghita pe toti patru; si pe deasupra patru valeti, si toti caii sitoate armele. . Apoi, avem si noi prilejul sa ne falim cu alaiul nostru, adaugaPorthos. . Dar daca ti scrie o femeie, . se amesteca Aramis, . si daca femeia asta nu vrea sa fie vazuta, gndeste-te, d'Artagnan, ca o poticompromite, c eea ce nu sade frumos din partea unui gentilom. . Noi vom ramne n urma, . lamuri Porthos, . si el va mergesingur nainte. . Asa e, dar un foc de pistol se trage repede dintr-o trasura ngoana. . As! . facu d'Artagnan, . n-o sa ma nimereasca. Ne luam atuncidupa caleasca sii curatam pe toti dinauntru. Unde pui ca ne maidescotorosim de ctiva dusmani. . Are dreptate, . ncuviinta Porthos, . miroase a batalie; dealtfel, tot trebuie s a ne ncercam si armele! . Bine! Hai s-o facem si p-asta! adauga Aramis, cu tonul luimolcom si nepasator. . Cum vreti, primi Athos. . Domnilor, . urma d'Artagnan, . acum e patru si jumatate, adica avem vreme sa fim la sase pe drumul spre Chaillot. . Apoi, daca plecam prea trziu, nu ne-ar mai vedea nici lumea siar fi pacat, desl usi Porthos. Haideti sa ne pregatim, domnilor. . Dar uiti de a doua, scrisoare, . aminti Athos, . si dupa cumarata sigiliul, eu cred ca face s-o deschizi; n ceea ce ma priveste, timarturisesc, draga d'Artagnan , ca scrisoarea asta ma ngrijoreaza cevamai mult dect fituica pe care ti-ai luneca t-o usurel pe inima. D'Artagnan se mbujora.

. Asa e, . grai el, . ia sa vedem, domnilor, ce vrea cu mineexcelenta sa. Deschise scrisoarea si citi: "Domnul d'Artagnan din garda regelui, compania des Essarts, este asteptat la palatul cardinalului asta-seara la ora opt. La Houdinire Capitanul garzii". . Drace! . facu Athos, . iata o ntlnire ceva mai ngrijoratoaredect cealalta. . O sa ma duc la a doua dupa ce ma ntorc de la ntia; una e lasapte, cealalta la opt ; vreme berechet pentru amndoua. . Hm! eu nu m-as duce, . si dadu parerea Aramis, . un adevaratcavaler nu poate li psi de la o ntlnire data de o doamna, dar ungentilom cuminte se poate scuti de a s e duce la eminenta sa, mai alescnd l paste gndul ca nu l-a chemat pentru cine stie ce dragalasenii. . Snt de parerea lui Aramis, ncuviinta Porthos. . Domnilor, . raspunse d'Artagnan, . am mai primit prin domnulde Cavois o invita tie asemanatoare din partea eminentei sale fara s-oiau n seama si a doua zi m-a i zbit napasta: A disparut Constance! Asaca, orice s-ar ntmpla, eu tot ma duc. . Daca asta ti-e hotarrea, . spuse Athos, . atunci du-te. . Si Bastilia? facu Aramis. . Duca-se naibii! Ma scoateti voi de acolo, raspunse d'Artagnan. . Fireste, . rostira Aramis si Porthos, cu cea mai minunata ncredere, ca si cum ar fi fost lucru ct se poate de usor, . fireste cate-am scoate de acolo: dar, pna atunci, cum trebuie sa plecampoimine, n-ar fi rau s-o lasi mai ncetisor cu Bastilia. . Si noi am face mai bine sa nu-l parasim toata seara, vorbi siAramis. Sa-l aste ptam fiecare la alta poarta a palatului, cu cte treimuschetari n spatele nostru si daca vedem iesind vreo caleascanchisa si mai batatoare la ochi, sa tabarm pe ea. De multa vreme nune-am mai rafuit cu garda eminentei sale, si domnul de Trville o ficreznd c-am si murit. . Hotart lucru, Athos, . se bucura Aramis, . erai facut sa fii general de armata. Ce ziceti, domnilor, de planul asta? . Minunat, ncuviintara ntr-un glas tinerii. . Atunci, alerg pna la palat si dau de veste camarazilor sa fie gatala ora opt, s e bucura Porthos. Ne ntlnim n Piata Palatului Cardinalului. Voi, n timpul asta, dati porunca valetilor sa puna saua pe cai. . Dar eu n-am cal, marturisi d'Artagnan. O sa iau unul de ladomnul de Trville. . Nu e nevoie, . l opri Aramis, . poti lua unul din ai mei. . Dar cti ai? l ntreba d'Artagnan. . Trei, raspunse, zmbind, Aramis. . Dragul meu, . se minuna Athos, . esti, fara doar si poate,

poetul cu cel mai grozav grajd din Franta si din Navarra! . Asculta, draga Aramis, dar nici n-o sa ai ce face cu trei cai; asae? Nu nteleg, cum de ai cumparat attia? . Nu i-am cumparat, al treilea mi l-a adus chiar azi dimineata unservitor fara l ivrea, care n-a vrut sa-mi destainuiasca al cui era calul; mi-a spus doar c-a primit porunca de la stapnul lui... . Sau de la stapna lui, i taie vorba d'Artagnan. . Totuna, . mormai Aramis rumen la fata... . mi-a spus doar c-aprimit porunca de la stapna lui sa-mi lase calul n grajd, fara sadestainuiasca cine-l trimitea. . Numai poetilor li se pot ntmpla asemenea nazdravanii, ntariraspicat Athos. . Atunci sa facem cum e mai bine, hotar d'Artagnan. Ia spune, pecare din cei doi cai o sa-l ncaleci: pe care l-ai cumparat sau pe care l-aiprimit n dar? . Fireste ca pe cel primit! ntelegi, d'Artagnan, cum o sa jignesc pe... . Pe donatorul necunoscut, ntregi d'Artagnan. . Sau pe misterioasa donatoare, adauga Athos. . Prin urmare, calul cumparat nu-ti mai e de nici un folos, nu-i asa? . Cam asa. . Si l-ai ales chiar dumneata? . Nici nu-ti nchipui cu cta grija! Siguranta calaretului, stii sidumneata, atrna ma i totdeauna de cal. . Atunci, lasa-mi-l mie cu pretul cu care l-ai cumparat. . Voiam chiar sa ti-l ofer, draga d'Artagnan, cu rugamintea sa-ti ieitot ragazul pna-mi vei napoia o suma de nimic... . Cu ct l-ai platit? . Opt sute de livre. . Poftim patruzeci de pistoli dubli, draga prietene, raspunsed'Artagnan, scotnd b anii din buzunar; stiu ca ti se platesc poemele nmoneda asta. . nseamna atunci ca esti bogat, raspunse Aramis. . Bogat, chiar foarte bogat, dragul meu! Si d'Artagnan si zangani pistolii ramasi n buzunar. . Trimite-ti saua la Palatul Muschetarilor si ti se va aduce de acolo calul, o data cu ai nostri. . Foarte bine, dar stiti ca e aproape cinci, ar trebui sa ne grabim. Un sfert de ceas mai trziu, Porthos se ivea la unul din capetelestrazii Frou, pe u n armasar spaniol de toata frumusetea. Mousqueon lurma pe un cal din Auvergne, mi c dar foarte frumos. Trufasul Porthosera stralucitor de bucurie. n acelasi timp, Aramis se ivea si el la celalalt capat al strazii, pe unneasemuit armasar englez; Bazin l urma calare pe un murg, ducnd dedrlogi un viguros bidiviu din Meeklemburg: era calul lui d'Artagnan. Cei doi muschetari se ntlnira n fata portii; Athos si d'Artagnan i

priveau de la fereastra. . Drace, . facu Aramis, . ai un cal de o rara frumusete, dragaPorthos. . Da, . raspunse Porthos, . e calul care trebuia sa mi-l trimita dincapul loculu i; solticarul de sot l-a nlocuit cu celalalt; dar omul si-aprimit pedeapsa cuveni ta, iar eu nu mai am de ce sa ma plng. Planchet si Grimaud sosira la rndul lor, purtnd de fru caiistapnilor; d'Artagnan si Athos coborra n strada si ncalecnd alaturi deceilalti, toti patru o pornira la drum: Athos pe calul datorit sotiei lui, Aramis pe cel datorit iubitei, Porthos pe cel datorit doamnei Coquenardsi, n sfrsi t, d'Artagnan pe cel datorit norocului, cea mai neasemuitaiubita de pe lume. Valetii i urmara. Asa cum gndise Porthos, alaiul sarea n ochii tuturor; daca doamnaCoquenard i-ar fi iesit n cale lui Porthos si l-ar fi vazut ce falnic aratape frumosul lui armasar spaniol, fara ndoiala ca nu i-ar fi parut rau derana care picurase snge din casa de fier a sotului ei. n preajma palatului Luvru, cei patru prieteni ntlnira pe domnul deTrville, care se nt orcea de la Saint Germain; el i opri pentru a laudaminunatul lor alai, fapt ce st rnse la iuteala sute de gura-cascamprejur. D'Artagnan se folosi de ntmplare pentru a-i vorbi domnului deTrville de scrisoarea cu marea pecete rosie si cu blazonul ducal; elesne de nteles, ca de cealalta scri soare nu pomeni nimic. Domnul de Trville i ncuviinta hotarrea luata, ncredintndu-l ca daca a doua zi nu se va fi aratat nicaieri, el va sti sa-l gaseasca oriundear fi fost. Tocmai atunci, orologiul Samaritencei batu ora sase: marturisind caau o ntlnire, c ei patru prieteni si cerura iertare si se despartira dedomnul de Trville. Fara a slabi goana, ajunsera pe drumul care ducea la Chaillot; cobora valul nserarii; trasurile treceau n sus si n jos; urmat la ctivapasi de priet enii lui, d'Artagnan si mplnta mereu privirea n fundulcalestelor, dar nu zarea pe ni meni cunoscut. n cele din urma, dupa un sfert de ceas de asteptare, pe cndamurgul ntuneca zarile, o trasura se ivi n goana mare pe drumul de laSvres. Un glas launtric i sopti lui d' Artagnan ca acolo, n trasura seafla aceea care-i daduse ntlnire; era si el uimit ct de tare i batea inima. Aproape n aceeasi clipa o femeie si scoase capul afara, cudoua degete pe bu ze, ca pentru a-i face semn sa taca sau pentru a-itrimite o sarutare; d'Artagnan scapa un usor strigat de bucurie; femeiasau mai curnd aratarea aceea, caci trasu ra trecuse fulgerator ca ovedenie, era doamna Bonacieux. Printr-o miscare necugetata si n ciuda staruitoarei rugaminti, d'Artagnan dadu pinteni calului si din cteva salturi ajunse din urmacaleasca; dar geamul de la usita era acum bine nchis: aratarea de o

clipa pierise. D'Artagnan si aminti atunci cuvintele din ravas: "Daca tii la viatadumitale si a celor care te iubesc, sa nu faci nici o miscare, ca si cnd n-ai fi vazut nimic", Se opri deci, tremurnd nu pentru el, ci pentru sarmana femeiecare, fara ndoiala, nf runtase mare primejdie dndu-i fugara ntlnire. Trasura si urma drumul gonind mereu si pieri n adncuriledepartate ale Parisului. D'Artagnan ramasese ncremenit locului, nestiind ce sa gndeasca. Daca era doamna Bonacieux si daca se ntorcea la Paris, atunci ce rost avea acea ntlnire de o clipa, ce rost acel fulgerator schimb de priviri, ce rost acea sarutare n vnt? Daca, de alta parte, nu era ea, ceea cede asemenea ar fi fost cu putinta, caci n lumina slaba a amurguluioricine se putea nsela, daca n u era ea, atunci n-o fi fost cumvanceputul unei urzeli mpotriva lui, nu-l momeau o are cu femeia carestiau ca-i e draga? Cei trei tovarasi se apropiara de el. Tustrei vazusera bine un cap defemeie la g eamul calestii, dar nici unul din ei, afara de Athos, n-ocunostea pe doamna Bona cieux. De altminteri, parerea lui Athos era cafemeia din trasura fusese doamna B onacieux, dar, mai putin naucit dechipul ei frumos dect d'Artagnan, zarise parca n fundul trasurii si uncap de barbat. . Daca e asa, . spusese d'Artagnan, . atunci se vede ca o ducdintr-o nchisoare n a lta. Dar, la urma urmelor, ce or fi avnd de gndcu ea, sarmana, si cum o s-o mai ntln esc vreodata? . Prietene, . raspunse ngndurat Athos, . tine minte ca mortiisnt singurii pe care n u-i chip sa-i mai ntlnesti pe pamnt. Stii, ca simine, ceva n privinta asta, nu-i asa ? Daca iubita dumitale n-a murit, daca e aceea pe care am zarit-o adineauri, atunci ntr-o buna zi tot veida de ea. Si, sfinte Dumnezeule, . adauga el cu tonul lui morocanosde totdeauna . poate ch iar mai curnd dect te astepti. Se auzi batnd ora sapte si jumatate, trasura fusese n ntrziere cuvreo douazeci de mi nute fata de ntlnirea data. Prietenii lui d'Artagnan i adusera aminte ca avea de facut si o vizita, dar ca tot armai fi avu t vreme sa se razgndeasca. D'Artagnan era nsa grozav de ncapatnat si totodata curios. sipusese n minte ca se va duce la Palatul Cardinalului si ca va afla tot cevoia sa-i spuna eminenta sa. Ni mic nu l-ar fi putut abate de la hotarrealui. Ajunsera n strada Saint-Honore; n Piata Palatului Cardinaluluigasira pe cei doispr ezece muschetari, grabnic chemati, care seplimbau de colo-colo, n asteptarea cama razilor. Numai atunci li selamuri despre ce era vorba. D'Artagnan era cunoscut n vrednicul corp al muschetarilormaiestatii sale, unde se stia ca ntr-o zi si va avea locul; era deci socotit dinainte ca un tovaras de-al lor. Drept urmare, toti primira cu

draga inima misiunea pentru care fusesera chemati acolo; dealtminteri, dupa toat e semnele, era vorba sa i se joace un renghi pecinste domnului cardinal si oamen ilor lui, iar pentru asemenea ispravaacesti vrednici gentilomi erau totdeauna ga ta. Dupa ce-i mparti n trei grupe, Athos lua conducerea uneia din ele, ncredinta a doua lui Aramis, iar a treia lui Porthos; fiecare grupa sepuse apoi l a pnda n fata unei iesiti. Ct priveste pe d'Artagnan, el intra cutezator pe poarta cea mare. Desi stia ca e sprijinit temeinic, tnarul tot nu se simtea pe deplinlinistit, n vr eme ce urca pas cu pas scara mare a palatului. Purtarea luifata de Milady aducea oarecum a tradare si cam banuia el legaturilepolitice dintre ea si cardinal; ma i mult, de Wardes, pe care-l ranise attde greu, se numara printre credinciosii em inentei sale si d'Artagnanstia ca daca eminenta sa era nenduplecata cu dusmanii, n schimb searata nespus de apropiata fata de prieteni. "Daca de Wardes i-a povestit cardinalului patania lui, ceea ce esigur, si daca m -a recunoscut, ceea ce se prea poate, . si spunead'Artagnan clatinnd din cap, . at unci trebuie sa ma socotesc osnditdinainte. Dar de ce o fi asteptat pna astazi? Nu -i greu de ghicit: Miladytrebuie sa se fi plns mpotriva mea cu fatarnicia lacrimil or ei, att demiscatoare, iar nelegiuirea mea din urma a facut sa dea pe dinafarap aharul. Din fericire, . gndea el, . bunii mei prieteni snt jos si n-or sa lasesa ma ridice chiar asa, fara sa ma apere. Totusi, companiamuschetarilor domnului de Trville n u poate duce singura razboi cucardinalul, care tine n minile lui toata Franta si n fata caruia reginan-are nici o putere, iar regele nici o vointa. D'Artagnan, pri etene, esticutezator, plin de strasnice nsusiri, dar femeile o sa te dea gata!" Ajunsese tocmai la aceasta trista ncheiere cnd trecu pragulanticamerei. Dadu scris oarea usierului de serviciu care, dupa ce-l dusen sala de asteptare, se facu neva zut nauntrul palatului. n aceasta sala de asteptare se mai aflau cinci sau sase ostasi de-aidomnului card inal, care, recunoscndu-l pe d'Artagnan si stiind ca el lranise pe Jussac, l privir a cu un zmbet ciudat. Zmbetul acesta i se paru lui d'Artagnan a fi un soi de semn rau; dar gasconul nostru nu-si pierdea prea usor cumpatul sau maidegraba, datorita tr ufiei nnascute n toti cei din tinutul lui, nu lasa sase ntrevada ceea ce-i rascolea sufletul, mai ales ca ceea ce i-l rascolea cam semana a frica; se nfipse deci n fata ostasilor cardinalului, asteptnd cu mna n sold, ntr-o atitudine care nu era lipsita demaretie. Usierul intra din nou si-i facu semn lui d'Artagnan sa-l urmeze. I separu tnarulu i ca ostasii din garda cardinalului susoteau ntre ei, privindu-l cum o lua din loc. Trecu printr-un coridor, strabatu un salon mare, intra ntr-obiblioteca si se trez i n fata unui barbat care sedea la birou si scria.

Dupa ce l nsotise, usierul pieri fara sa scoata nici un cuvnt. D'Artagnan ramase n picioare si privi cu luare-aminte barbatul din fatalui. Crezu la nceput ca era vreun judecator care-i cerceta dosarul, darpe urma si dadu seama ca omul de la birou scria sau, mai curnd, mesterea la rnduri de lungimi diferite, scandnd cuvinte pe degete; seafla deci n fa ta unui poet. Dupa cteva clipe, poetul nchisemanuscrisul pe coperta caruia statea scris: "MIRAME, tragedie n cinciacte". si ridica ochii: Era cardinalul. Capitolul X O VEDENIE NSPIMNTATOARE Cardinalul si sprijini cotul pe manuscris, capul pe mini si se uita oclipa la tnar. Nimeni n-avea un ochi att de patrunzator ca ducele deRichelieu, si d'Artagnan i s imti privirea alergndu-i prin vine, parca l-arfi cutremurat frigurile. Nu-si pierdu nsa cumpatul. si tinea palaria n mna, adulmecndtoanele eminentei sale, f ara sa se arate prea tantos, dar nici prea umil. . Domnule, . ncepu cardinalul, . dumneata esti un d'Artagnandin Beam? . Da, monseniore, raspunse tnarul. . Snt mai multe ramuri de d`Artagnan la Tarbes si n mprejurimi, urma cardinalul. De care din ele tii dumneata? . Snt fiul acelui d'Artagnan care a luat parte la razboaielereligioase sub marele rege Henric, tatal maiestatii sale. . Da, asa e. Dumneata esti cel care a plecat acum vreo sapte-optluni de acasa ca sa-ti cauti norocul n capitala? . Da, monseniore. . Ai venit prin Meung, unde ti s-a ntmplat ceva, nu mai stiu binece, dar n sfrsit, c eva. . Monseniore, . zise d'Artagnan, . sa va spun ce mi s-antmplat... . De prisos, de prisos, . i curma vorba cardinalul, cu un zmbetcare dovedea ca sti a ntmplarea la fel de bine ca si cel care voia sa i-opovesteasca. Erai dat n grija domnului de Trville, nu-i asa? . Da, monseniore, dar tocmai n nenorocita aceea de ntmplare, laMeung... . S-a pierdut scrisoarea, . adauga eminenta sa, . da, da, stiu, dar domnul de Trville si cunoaste ndata omul numai dupa obraz, site-a trimis n compa nia cumnatului sau, domnul des Essarts, lasndu-tesa tragi nadejde ca ntr-o zi vei intra n rndurile muschetarilor. . Eminentei voastre i s-au adus toate la cunostinta cum nu se

poate mai bine, raspunse d'Artagnan. . De atunci ti s-au ntmplat o sumedenie de lucruri: te-ai plimbatn dosul mnastirii C hartreux, ntr-o zi cnd ar fi fost mai bine sa fii aiurea; pe urma, ai facut cu prietenii dumitale o calatorie la bai laForges; ei s-au oprit n drum, dar dumneata ai mers mai departe. Era sifiresc: aveai treaba n Anglia. . Monseniore, . bigui d'Artagnan, buimacit, . ma duceam... . La vnatoare, la Windsor, sau n alta parte, asta nu priveste penimeni. Eu o stiu si p-asta fiindca rostul meu e sa le stiu pe toate. Lantoarcere ai fost primit de o persoana augusta, si vad cu placere ca aipastrat darul ce ti l-a facut. D'Artagnan si duse mna la diamantul daruit de regina si ntoarserepede piatra nauntru ; era nsa prea trziu. . A doua zi a venit la dumneata Cavois, . urma cardinalul . voia sa te roage sa treci pe la palat; nu i-ai ntors vizita si rau ai facut. . Monseniore, mi-era teama ca am nemultumit pe eminentavoastra. . Ei, asta-i! Dar pentru ce, domnule? Pentru ca ai mplinit poruncamai-marilor dum itale cu mai multa istetime si cutezanta ca oricare altul, sa ma nemultumesti, cnd, dimpotriva, ti s-ar fi cuvenit numailaude? Eu ped epsesc pe cei ce nu asculta poruncile, nu pe cei care, cadumneata, le mplinesc... prea bine chiar... si ca dovada, adu-ti amintede ziua cnd ti-am trimis vorba sa vii sa ma vezi, ia cauta sa-ti amintesti ce s-a ntmplat n aceeasi seara? Chiar n seara aceea avusese loc rapirea doamnei Bonacieux. D'Artagnan se nfiora; i veni n minte ca, mai devreme cu o jumatatede ceas, sarmana trecuse pe lnga el, fara ndoiala, n voia aceleiasiputeri care o rapise. . n sfrsit, . urma cardinalul, . cum de la o vreme n-am mai auzit vorbindu-se de dumneata, am vrut sa stiu ce mai faci. De altminteri, mi datorezi si oarecare recunostinta: cred ca ti-ai dat singurseama ct de crutat ai fost n toate mprejurarile. D'Artagnan se nclina respectuos. . Aceasta . urma cardinalul. . nu numai dintr-un simtamnt de dreptate fireasca, dar si ca urmare a socotelilor mele n privintadumitale. D'Artagnan era din ce n ce mai uimit. . Voiam tocmai sa-ti vorbesc despre toate astea n ziua n care aiprimit invitatia m ea dinti; dar n-ai venit .Din fericire, ntrzierea n-anaruit nimic. O sa vorbim asta zi. Te rog ia loc n fata mea, domnuled'Artagnan; esti gentilom de vita veche, nu se cuvine sa asculti npicioare. Si cardinalul arata cu degetul un scaun tnarului care era att deuimit de ceea ce s e petrecea, nct astepta al doilea semn, ca sa seaseze. . Esti cutezator, domnule d'Artagnan, . urma eminenta sa, . esti

si chibzuit, ceea ce pretuieste si mai mult. mi plac oamenii cu judecatasi inimos i; nu te speria, . zise el surznd, . prin oameni inimosinteleg oameni curajosi: dar , cu toate ca esti att de tnar si abia aiintrat n lume, ai dusmani puternici: daca nu vei fi cu bagare de seama, te voi nimici. . Vai! monseniore, . raspunse tnarul, . dar le va fi foarte usor, caci ei snt tari si au sprijin temeinic, pe cta vreme eu, eu snt singur. . Da, e adevarat; dar, asa singur cum esti, ai facut pna acumfoarte mult si nu ma ndoiesc ca vei face si mai mult. Totusi, eu socot ca ai nevoie de o calauza n drumul spinos pe care ai pornit, caci, dacanu ma nsel, ai venit la Paris plin de rvna de a ajunge departe. . Snt la vrsta nadejdilor nesabuite, monseniore, raspunsed'Artagnan. . Numai prostii au nadejdi nesabuite, domnule, si dumneata estiager la minte. Sa vedem ce-ai spune de un grad de stegar n gardamea, si dupa ncetarea razboiului, d e capetenia unei companii? . Ah , monseniore! . Primesti, nu-i asa? . Monseniore, mormai d'Artagnan, vadit ncurcat. . Cum! Nu primesti? ntreba cardinalul, mirat. . Fac parte din garda maiestatii sale, monseniore, si n-am de ce safiu nemultumi t. . Dar, mi se pare, . starui eminenta sa, . ca si ostasii mei facparte din garda maiestatii sale si ca de vreme ce slujesti ntr-un corpfrancez, slujesti pe rege. . Monseniore, eminenta voastra a nteles gresit cuvintele mele. . Vrei sa te agati de ceva, nu-i asa? nteleg. Uite, ai gasit: naintarea n grad, razboiul care ncepe, prilejul ce-ti ofer: toate asteapentru ochii lumii; iar pentru dumneata nevoia de ocrotire temeinica; fiindca e bine sa stii, domnule d'Artagnan, ca am primit plngeri grelempotriva dum itale; se pare ca nu-ti nchini zilele si noptile numaislujbei regale. D'Artagnan rosi. . De altminteri, . urma cardinalul punnd mna pe un teanc dehrtii, . am aici un ntreg dosar care te priveste; nainte nsa de a-l citi, am vrut sa stau de vorba cu dumneata. Te stiu om hotart si fapteledumitale bine nd rumate n loc sa te duca spre rele, ti-ar putea aducemari foloase. Hai, gndeste-te bine, si hotaraste-te. . Bunatatea eminentei voastre ma copleseste, . raspunsed'Artagnan, . si fata de asemenea maretie sufleteasca, ma simt unbiet vierme de nimic; dar, fiindca emine nta voastra mi ngaduie savorbesc deschis... D'Artagnan se opri. . Da, vorbeste. . Atunci i voi spune ca toti prietenii mei fac parte sau din corpulmuschetarilor sau din garda maiestatii sale, pe cta vreme dusmanii

mei, printr-o fatalitate de nenteles, se afla n slujba eminentei voastre; daca as primi ceea ce eminenta voastra mi ofera, atunci as fi privit rauacolo, ia r aici as fi primit la fel de rau. . Nu cumva te stapneste gndul trufas ca nu-ti ofer ceea ce ti s-arcuveni? ntreba ca rdinalul cu un zmbet dispretuitor. . Monseniore, eminenta voastra e de o suta de ori prea buna cumine si, dimpotriv a, gndul meu e ca n-am facut nca destul pentru a fivrednic de aceasta bunavointa. Monseniore, asediul cetatii La Rochelle e n prag; voi sluji sub ochii eminentei voastre, si daca voi avea noroculsa ma po rt n timpul asediului asa nct eminenta voastra sa-si poatantoarce privirile asupra m ea, atunci voi avea macar vreo faptastralucita ndaratul meu, ceva sa ndreptateasca ocrotirea cu care maveti cinsti. Monseniore, orice lucru trebuie facut la vreme a lui; voi avea poate mai trziu dreptul sa ma daruiesc; n clipa aceasta nsa, as aveaaerul ca ma vnd.

. Adica nu vrei sa ma slujesti, domnule, . spuse cardinalul cu ociuda n care stra batea totusi un fel de stima, . fa atunci cum crezi si pastreaza-ti urile si simpatiile dumitale. . Monseniore... . Bine, bine, . facu cardinalul, . nu-s suparat pe dumneata; dar, ma ntelegi, anevoie ti aperi prietenii si-i rasplatesti, dusmanilor nu ledatorezi n sa nimic. ti voi da totusi un sfat: ia seama la ce faci, domnule d'Artagnan, caci n clipa cnd pavaza minii mele te va parasi, nu voi mai da nici doi bani pe viata dumitale. . Ma voi stradui, monseniore, raspunse gasconul cu o nobilancredere. . Daca vreodata ti se ntmpla vreo nenorocire, . adauga plin detlc Richelieu, . gndes te-te ca eu am trimis sa te cheme si ca amfacut tot ce am putut pentru ca nenoro cirea aceea sa nu ti se ntmple. . Orice s-ar ntmpla, . raspunse d'Artagnan, punndu-si mna peinima si nclinndu-se, . v i pastra vesnica recunostinta eminenteivoastre pentru tot ce face spre folosul m eu n clipa aceasta. . Atunci, asa cum ai spus, domnule d'Artagnan, ne vom vedeadupa razboi; voi urma ri faptele dumitale, caci voi fi si eu acolo, . urmacardinalul, aratnd lui d'Arta gnan cu degetul o minunata armura pecare urma s-o mbrace, . si la ntoarcerea noast ra, ne vom socoti. . Ah! monseniore, . starui d'Artagnan, . crutati-ma de povaranemultumirii voastr e; ramneti nepartinitor, monseniore, daca gasiti, caam purtarea unui om de onoare . . Tinere,- raspunse Richelieu, - daca-ti mai pot spune nca o datace ti-am spus az i, ti fagaduiesc sa ti-o spun. Ultimele cuvinte ale lui Richelieu oglindeau o groaznicanencredere; d'Artagnan se nfiora mai mult dect de o amenintare, caciciti n ele: "Ia seama". Prin urmare, car dinalul cauta sa-l apere de onenorocire care-l ameninta. Deschise gura sa raspun da, dar cu omiscare semeata, eminenta sa i facu semn ca poate sa plece.

D'Artagnan iesi; la usa simti inima gata sa-i stea n loc si era ctp-aci sa se ntoar ca. Dar n clipa aceea i se paru ca vede chipulncruntat si aspru al lui Athos. Daca ar ncheia cu cardinalul legamntulpropus, Athos nu i-ar mai ntinde niciodata mna, At hos s-ar lepada deel. Teama aceasta l opri locului, att de covrsitoare e puterea unuicaracter cu adevarat mare asupra celor ce-l nconjoara. D'Artagnan cobor pe scara pe care suise si muschetari care, asteptndu-i ntoarcerea, i cu un cuvnt si Planchet porni ngraba sa a mai stea de paza, deoarece stapnul iesise teafar din palatul gasi n fata portii peAthos cu cei patru ncepeaua fi ngrijorati. D'Artagnan i linist vesteasca pe ceilalti ca era de prisos s cardinalului.

ntorsi acasa la Athos, Aramis si Porthos l ntrebara de pricinileacelei ciudate chem ari; d'Artagnan se multumi nsa a spune ca domnulde Richelieu i propusese sa intre n garda sa cu gradul de stegar, darca el se ferise sa primeasca. . Bine ai facut! se bucurara ntr-un glas Porthos si Aramis. Athos ramase pe gnduri, fara a raspunde. Dar cnd se vazu singurcu d'Artagnan, el i spuse: . Ai facut ce trebuia sa faci, prietene, dar poate ca n-ai facut bine. D'Artagnan ofta din greu, caci vorbele acestea raspundeau unuiglas tainic al suf letului sau, glas care-i spunea ca-l asteapta marinecazuri. Ziua urmatoare trecu n pregatiri de plecare; d'Artagnan se dusesa-si ia ramas bun de la domnul de Trville. Se credea pe atunci cadespartirea dintre ostasii garzil or si muschetari nu va dainui multavreme, caci regele tinea sfat chiar n ziua ace ea, urmnd sa plece adoua zi. Domnul de Trville se multumi, asadar, sa-l ntrebe ped' Artagnan daca avea nevoie de sprijinul lui. D'Artagnan i raspunsensa cu mndrie ca-s i luase de toate.

Freamatul noptii strnse laolalta pe toti ostasii din companiadomnului des Essarts si pe muschetarii din compania domnului deTrville, care cunoscndu-se legasera pri etenie. Se desparteau pentru ase mai vedea cine stie cnd, ntr-o zi cnd ar fi vrut D umnezeu si daca ar fi vrut Dumnezeu. Noaptea se desfasura cumplit de galagioasa, cacicum e lesne de nteles, n atare mprejurari nu se poate lupta mpotrivamarilor frmntari dect print la fel de mare nepasare. A doua zi, i alergara s. Fiecare trupele n la cea dinti chemare a trompetelor, prietenii sedespartira; muschetari la palatul domnului de Trville, ceilaltila palatul domnului des Essart dintre capitani si duse ndatacompania lui la Luvru, unde regele trecea revista.

Suveranul era abatut si parea bolnav, ceea ce-i rapea din tinuta saregeasca. ntradevar, n ajun l prinsesera frigurile n toiul sedinteiparlamentului. Era totusi hot art sa plece chiar n seara aceea si, nciuda povetelor primite, voise sa treaca trup ele n revista, nadajduindca, printr-o ncordare a vointei, sa nvinga boala, care pun ea stapnire

pe el. Dupa trecerea n revista, garzile pornira singure la drum, muschetarii urmnd sa plece mai trziu, mpreuna cu regele, ceea ce-ingadui lui Porthos sa dea o raita calare prin strada Ursilor, cumndretea lui de echipament. Sotia avocatului l vazu trecnd, n uniforma cea noua, pe calul luiminunat. Si l iubea prea mult pe Porthos ca sa-l lase sa plece astfel; ifacu semn sa descalece si sa intre n casa. Porthos n-avea seaman pelume: pintenii i zanganeau, platosa i stralu cea, spada i se lovea semetde coapse. De data asta, secretarilor le pieri pofta de rs n fatatrufasului Porthos care nu parea a sti nicicnd de gluma. Muschetarul fu poftit la domnul Coquenard, ai carui ochisori cenusiiscnteiau de mn ie vazndu-si varul stralucitor n straie noi. Totusi, ceva i mngia sufletul: se zvonise ca razboiul va fi greu; n fundul inimiitragea pe tacute nadejdea ca muschetarul va fi ucis n lupta. Porthos l saluta plin de cuviinta pe maestrul Coquenard si-si luaramas bun de la el; maestrul Coquenard i ura tot soiul de noroace. Ctpriveste doamna Coquenard, nu era chip sa-si nfrnga lacrimile; darnimeni nu-i lua n nume de rau durerea, caci to ti stiau ct de legata erade rude, din pricina carora avusese mereu certuri grele cu sotul ei. Adevaratul ramas bun avu loc n camera doamnei Coquenard; unramas bun sfsietor. Cta vreme putu sa-si urmareasca din ochi iubitul, sotia avocatuluiflutura din bat ista, aplecndu-se pe fereastra, de s-ar fi putut crede ca osa se arunce jos, n dru m. Porthos primi toate dovezile de dragoste caun om deprins cu rasfatul. Numai cn d sa coteasca strada, si ridica siel palaria, legannd-o molcom n semn de ramas bun. n vremea asta Aramis scria o scrisoare lunga. Cui? Nu stia nimeni. n camera vecina, Ketty, care trebuia sa plece chiar n seara aceea laTours, astepta . Athos sorbea pe ndelete ultima sticla din vinul lui de Spania. Iar d'Artagnan marsaluia cu compania lui. Trecnd prin mahalaua Saint-Antoine, el si ntoarse capul sapriveasca voios Bastilia; dar cum nu privea dect Bastilia, nu baga deseama ca Milady, calare pe un cal sar g, l arata cu degetul unorvlajgani care se si apropiara de rnduri, ca sa-l tina bi ne minte. Lantrebarea lor muta, Milady le raspunse ncuviintnd printr-un semn. Apoi, ncredintata ca poruncile aveau sa-i fie ndeplinite ntocmai, dadupinteni calul ui si se facu nevazuta. Cei doi vlajgani urmara compania si la iesirea din mahalauaSaint-Antoine, se aru ncara n spinarea unor cai gata nhamati, pe careun valet fara livrea, i tinea drlogi, asteptndu-i. Capitolul XI

ASEDIUL ORASULUI LA ROCHELLE Acest asediu a fost unul din marile momente politice ale domniei luiLudovic al X lII-lea si una din marile fapte de arme ale cardinalului. Estedeci o pagina de s eama, careia trebuie sa-i nchinam cteva cuvinte; apoi sumedenie de amanunte ale asediului snt prea strns legate defirul povestirii noastre ca sa le trecem sub tacere. Vederile politice ale cardinalului, atunci cnd a hotart asediul, eraumarete. Sa vo rbim de ele nainte de toate, apoi vom trece si lacelelalte teluri intime care au avut poate asupra eminentei sale onrurire nu mai putin nsemnata ca cele politice. Dintre orasele de capetenie, pe care Henric al IV-lea le dadusehughenotilor ca l ocuri de ntarire, singurul ce le mai ramnea era LaRochelle. Trebuia deci nimicit a cest ultim vad al calvinismului, plamadaprimejdioasa, n care dospea si drojdia ra scoalelor obstesti si a razboaielor cu strainii. Spanioli, englezi, italieni nemultumiti, aventurieri de toateneamurile, soldati la voia ntmplarii si de toate credintele alergau lacea dinti chemare sub flamurile protestantilor, alcatuind un soi demare gloata, ale carei nenumarate ramuri se r aspndeau n voie printoate ungherele Europei. La Rochelle, care capatase o noua stralucire din cenusa celorlalteorase calvinis te, era asadar focarul dezbinarilor si al rvnelor oarbe. Ceva mai mult, portul ei era cea din urma poarta deschisa englezilor nregatul Fra ntei, nchiznd-o Angliei, dusmana noastra de totdeauna, cardinalul desavrsea opera Ioanei d'Arc si a ducelui de Guise. De aceea, Bassompierre care era totodata protestant si catolic . protestant din convingere si catolic n calitatea sa de comandor alordinului Sfntul Duh; Bassompierre care era german prin nastere sifrancez prin inima, Bassompier re, n sfrsit, caruia i se ncredintase uncomandament anume n asediul orasului La Roch elle, spunea, avntndu-se n fruntea mai multor nobili, protestanti ca si el: . Veti vedea, domnilor, ca vom fi destul de prosti ca sa cucerim LaRochelle! Si Bassompierre avea dreptate. Bombardarea insulei R l facea sapresimta macelul di n Cevennes29; cucerirea orasului La Rochelle era cuvntul nainte al revocarii edictului din Nantes30. Dar, cum am mai spus, alaturi de aceste teluri ale dregatoruluinimicitor de opre listi si de piedici, teluri care tin de domeniul istoriei, cronicarul mai e silit sa cerceteze si imboldurile marunte ale barbatului ndragostit, clocotind de gelozie. 29 Razboi religios care a luat nastere n urma revocarii Edictului dinNantes. 30 Edict dat de Henric al IV-lea n 1598 n favoarea protestantilor; a fostrevocat n 1685

Dupa cum stie fiecare, lui Richelieu i fusese draga regina; n-amputea spune daca dragostea lui avea un tlc politic sau era doar unadin acele patimi adnci, pe care Ana de Austria le trezea n inima celordin jurul ei. n orice caz nsa, din desfasurar ea de pna acum apovestirii, cititorul a putut vedea ca Buckingham fusese mai tare dectRichelieu si n doua-trei mprejurari, ndeosebi a eghiletilor ndiamante, i mai si estramase urzelile, datorita devotamentului celor trei muschetari si a cutezantei lui d'Artagnan. Pentru Richelieu era deci vorba nu numai de a scapa Franta de undusman, ci si de a se razbuna mpotriva unui rival; de altminteri, razbunarea trebuia sa fie apriga, rasunatoare si ntru totul vrednica deun om care tinea n mina lui, asemeni unei spade, puterile unui ntreg regat. Richelieu stia ca luptnd mpotriva Angliei, lupta mpotriva luiBuckingham, ca, biruin d Anglia, biruia pe Buckingham; mai stia, nsfrsit, ca, umilind Anglia n ochii Europ ei, l umilea pe Buckingham nochii reginei. La rndul sau, desi Buckingham punea onoarea Angliei nainte deorice, era totusi mnat de teluri aidoma cu ale cardinalului; Buckinghamera de asemenea setos de razbun are; neputnd izbuti sa se ntoarca nFranta ca ambasador, tinea cu tot dinadinsul sa se ntoarca n chip decuceritor. Astfel ca adevarata ncununare a acestui joc, pe care cele maiputernice regate ale lumii l jucau dupa bunul plac a doi ndragostiti, era doar o privire a Anei de Austria. ntia izbnda o cstigase ducele de Buckingham. Ajuns, fara veste, n fata insulei R, cu nouazeci de corabii si cu aproape douazeci de miide oameni, c azuse asupra trupelor regale de pe insula, comandate decontele de Toiras. n urma unor sngeroase lupte, Buckmgham izbutisa-si debarce ostasii pe insula. Sa amintim, n trecere, ca n aceste lupte a pierit baronul deChantal; moartea baron ului de Chantal lasa orfana o copila deoptsprezece luni. Copila aceasta a fost mai trziu doamna de Svign. Contele de Toiras se retrase n cetatuia Saint-Martin mpreuna cugarnizoana si arunc a vreo suta de oameni, ntr-un mic fort, cunoscutsub numele de fortul La Pre. Aceasta ntmplare grabise hotarrile cardinalului care, asteptnd sapoata lua mpreuna cu regele comanda hotartului asediu, l trimisesepe fratele regelui pentru calauzi ce le dinti miscari si strecurase spreteatrul de lupta toate trupele pe care le putu se njgheba. Din acest detasament trimis n frunte facea parte si prietenulnostru d'Artagnan. Dupa cum am mai spus, regele trebuia sa urmeze trupele ndatadupa nchiderea parlame ntului, dar sa ne amintim cum, dupa una dinsedinte, la 23 iunie, suveranul se si mti prada frigurilor; voise totusi sa

plece, dar starea sanatatii lui nrautatindu-se, trebuise sa se opreascala Villero i. Acolo unde se oprea regele, se opreau si muschetarii: drepturmare, d'Artagnan, c are nu facea parte dect din garda regelui, sevazu despartit, cel putin pentru o b ucata de vreme, de bunii luiprieteni, Athos, Porthos si Aramis; aceasta desparti re, care era pentruel un lucru neplacut, l-ar fi pus nsa pe gnduri, daca ar fi put ut banuiprimejdiile ce-l amenintau din umbra. Ajunse totusi teafar n tabara din fata orasului, n ziua de 10septembrie a anului 1 627. Nimic nu se schimbase; ducele de Buckingham si englezii lui, stapni pe insula, asediau zadarnic fortareata Saint-Martin si fortul LaPre; batali a pentru cucerirea orasului La Rochelle ncepuse de douasau de trei zile prin asal tul asupra unui fort, pe care duceled'Angoulme l zidise de putina vreme n preajma. Ostasii de sub comanda domnului des Essarts locuiau la Minimes. Noi stim nsa ca n rvna lui de a intra n rndurile muschetarilor, d'Artagnan nu legase prea multe prietenii cu camarazii lui: de aceea sesi simtea singur si greu muncit de gnduri. Nu erau prea vesele gndurile lui: de doi ani de cnd sosise la Parisfusese amesteca t n tot soiul de ncurcaturi de-ale altora, n vreme ce propriile lui nazuinte nu naintasera prea mult nici n dragoste, nici ca noroace. n privinta dragostei, singura femeie pe care o iubise fusesedoamna Bonacieux, si doamna Bonacieux pierise fara sa-i fi putut dade urma. n privinta noroacelor, si facuse el, fiinta plapnda, un dusman dincardinal, adica d intr-un om n fata caruia tremurau mai marii regatuluin frunte cu regele. Omul acesta l-ar fi putut strivi si totusi, n-o facuse; pentru o minteatt de iste ata ca a lui d'Artagnan, aceasta marinimie era un soi defereastra prin care ntrez area un viitor mai bun. Apoi si mai facuse si alt dusman, pe care-l socotea mai putin detemut dect cardina lul, dar pe care-l simtea totusi vrednic de luat nseama; acest dusman era Milady. n schimbul tuturor acestora, cucerise nalta obladuire si bunavointa a reginei, dar bunavointa reginei era n acea vreme maimult un prilej d e prigoana, iar obladuirea ei, se stie, nu era pavazabuna; dovada: Chalais si do amna Bonacieux. Singurul cstig de netagaduit care-i ramasese din toate acestea eradiamantul care pretuia cinci sau sase mii de livre si pe care-l purta ndeget; dar si acest diama nt, daca d'Artagnan, n rvna lui de a ajunge, ar fi vrut sa-l pastreze, pentru ca ntr-o zi regina sa i-l poatarecunoaste, tocma i fiindca nu se despartea de el, n-avea deocamdatamai mare valoare dect pietrisul ce-l calca n picioare. Zicem: dect pietrisul ce-l calca n picioare, caci d'Artagnan si

framnta astfel mintea plimbndu-se singuratic pe un frumos drumuletce ducea de la t abara la satul d'Angoutin; furat nsa de gnduri, ajunsese mai departe dect ar fi dorit. ncepuse sa se nsereze cnd, lalumina celor din urma raze ale amurgului, i se paru ca vede stralucind, ndaratul unor ostrete, teava unei flinte. D'Artagnan avea ochi vioi si minte agera. ntelese numaidect caflinta nu venise aco lo singura si ca acela care o tinea n mna nu seascunsese ndaratul gardului cu gnduri prietenesti. Se pregatea s-o ia la sanatoasa, cnd, de cealalta parte a drumului, zari ndaratul unei stnci teava altei flinte. De buna seama era o capcana. Tnarul si furisa privirea asupra celei dinti flinte si o vazu, cuoarecare ngrijorare , aplecndu-se n partea lui; dar ndata ce-si daduseama ca teava ramasese pe loc, se arunca cu fata la pamnt. naceeasi clipa, arma lua foc, slobozindu-i pe deasupra ca pului un glonte. Nu era vreme de pierdut. Dintr-o singura miscare, d'Artagnan sarin picioare; n ace lasi timp nsa glontele celeilalte flinte zvrli n aerpietrisul de pe locul unde el s e aruncase la pamnt. D'Artagnan nu era unul dintre vitejii de dragul doar al vitejiei si carecauta o moarte fara noima numai pentru faima de a nu fi dat ndaratcu nici un pas; de altm interi, de data asta nici nu putea fi vorba devitejie, caci cazuse pe nepusa mas a ntr-o capcana. "Daca mai trag al treilea glonte, si zise n sinea lui, snt pierdut!" Si lundu-si ntr-o clipa picioarele n spinare ncepu sa alerge nspretabara, cu iuteala celor de pe meleagurile lui, vestiti printr-o maresprinteneala; dar orict de repe de ar fi gonit, cel care trasese ntiavusese vreme sa-si ncarce din nou arma si sa s loboada al doilea foc, att de bine tintit de data asta, nct glontele i gauri palaria si i-o zvrlict colo. Totusi cum d'Artagnan nu mai avea alta palarie, si-o ridica din fugasi ajunse la el n tabara, gfind si galben ca ceara; apoi, fara sa spunanimanui nici un cuvnt, ra mase adncit n gnduri. ntmplarea putea sa aiba trei pricini: Cea dinti si cea mai fireasca ar fi putut sa fie o capcana abastinasilor, carora nu le-ar fi parut rau sa omoare pe unul din ostasiimaiestatii sale, nti ca sa mai scape de un dusman, si pe urmadusmanul ar fi putut avea si un buzunar bine captu sit. D'Artagnan lua n mini palaria, si, privind de aproape gaura facutade glonte, clati na din cap. Nu era un glonte de flinta, ci unul dearchebuza; lovitura att de bine tintita, i trezise de la nceput banuialaca nu fusese slobozita de o arma ostaseas ca; asadar nu putea fi capcana militara, fiindca glontele nu era de calibru obisnuit. Ar fi putut sa fie si vreo amintire din partea cardinalului. Sa nuuitam ca atunc i cnd, multumita binecuvntatei raze de soare, d'Artagnan zarise teava pustii, tocmai se minuna si el de ndelungarabdare a emine ntei sale.

D'Artagnan clatina nsa din cap. Fata de aceia pe care putea sa-irapuna doar ntinznd mna, eminenta sa folosea arareori asemeneamijloace. Ar fi putut sa fie si o razbunare a nversunatei Milady, Era de altminteri mai firesc. ncerca zadarnic sa-si aminteasca de chipul sau macar vesmntulucigasilor: o luase a tt de grabnic la picior, nct n-avusese vreme sabage nimic de seama. . Ah, scumpii mei prieteni! . murmura d'Artagnan, . pe undesnteti? Si ce mult mi l ipsiti! D'Artagnan dormi prost peste noapte. De trei sau de patru ori setrezi speriat di n somn, creznd ca cineva se apropie de patul lui, ca sa-lnjunghie. Zorile zilei l g asira totusi ntreg si teafar. El mai stia nsa ca ceva amnat nu e si ceva pierdut pe vecie. Statu toata ziua n casa. Cauta sa se amageasca singur, zicndu-sica vremea era urta. A treia zi, la noua dimineata, goarnele prezentara onorul. Ducele deOrlans, frate le regelui, vizita posturile. Ostasii din garda alergara laarme; d'Artagnan si lu a locul n mijlocul camarazilor lui. Ducele trecu n revista trupele n ordine de bataie, dupa aceea, totiofiterii superi ori, printre care si domnul des Essarts, capitanul garzii, nconjurara pe fratele maiestatii sale, pentru a-i aduce salutul lor. Deodata, lui d'Artagnan i se paru ca domnul des Essarts i facesemn sa se apropie; fiindu-i teama ca se nseala, astepta al doileasemn; dar vaznd ca superiorul staru ie sa-l cheme, d'Artagnan iesi dinrnd, n asteptarea poruncii. . Ducele va cere voluntari pentru o misiune primejdioasa, dar careva face cinste cui o va fi ndeplinit; si ti-am facut semn sa fii gata. . Multumesc, domnule capitan! raspunse d'Artagnan, care abiaastepta sa cstige pre tuirea generalului. ntr-adevar, localnicii atacasera n timpul noptii si pusesera din noustapnire pe un bastion, cucerit de armata regelui cu doua zile mainainte; era vorba de o recunoa stere n primele linii, pentru a se vedean ce fel aparatorii pazeau meterezul. Dupa cteva clipe, fratele regelui rosti ridicnd glasul: . Mi-ar trebui pentru aceasta misiune trei sau patru voluntaricalauziti de un om de ncredere. . Omul de ncredere l am la ndemna, . raspunse domnul desEssarts, aratnd pe d'Artagnan , . iar n ceea ce priveste pe cei patrusau cinci voluntari, maria voastra sa-si s puna dorinta si oamenii nu-ivor lipsi. . Patru voluntari gata sa moara o data cu mine! striga d'Artagnan, tragndu-si spada din teaca si vnturnd-o n aer. Doi dintre camarazii lui alergara spre el si o data cu ei alti doisoldati. mplini ndu-se numarul cerut, d'Artagnan nu mai primi peceilalti, nevrnd sa ncarce dreptur ile celor dinti.

Nu se stia daca n urma cuceririi lui, bastionul fusese parasit saulasata acolo o garnizoana; trebuia asadar sa se cerceteze locul cupricina ct mai de aproape, spr e a se cunoaste situatia. ntovarasit de ceilalti patru, d'Artagnan pleca ndata de-a lungulntariturilor; amndoi ostasii din garda mergeau n rnd cu el, iar soldatiiveneau n urma. Pasind astfel tiptil pe dupa parapet, ajunsera la vreo suta de metride metereze. Acolo, d'Artagnan se uita napoi, dar nu-i mai vazu pe ceidoi soldati. Crezu ca, fiindu-le teama, taraganau pasul si-si vazu de drum maideparte. Dupa c otitura santului, nu mai avea dect vreo saizeci de paside facut. Nu se zarea tipe nie de om, locul parea pustiu. Cei trei tinerise sfatuiau daca sa mearga sau nu mai departe, cnd, dintr-o data, unbru de fum ncinse uriasul de piatra si o duzina d e gloante vjira njurul lui d'Artagnan si al celor doi tovarasi. Aflasera asadar tot ceea ce voiau sa stie: bastionul era pazit. Oramnere mai ndelu nga n acest loc ar fi nsemnat a nfrunta de prisos o primejdie; d'Artagnan si amndoi ostasii din garda ntoarsera spatele, ncepnd a da ndarat, ca si cum ar fi luat-o la sanatoasa. Ajungnd n coltul santului care le putea sluji de adapost, unuldintre ostasi se pra busi la pamnt; un glonte i strabatuse pieptul. Celalalt, teafar si iute de picior, gonea spre tabara. Nevrnd sa-si paraseasca tovarasul n halul acela, d'Artagnan seapleca ca sa-l ridic e si sa-l ajute sa ajunga la tabara; n aceeasi clipadoua mpuscaturi detunara: un g lonte zdrobi teasta ostasului ranit, celalalt se turti de stnca, dupa ce trecu la doua degete de d'Artagnan. Tnarul se ntoarse repede, caci mpuscaturile nu puteau venidinspre bastionul ascuns vederii de cotul parapetului. i rasari n mintecei doi soldati ramasi n urma si tlhar ii care ncercasera sa-l omoare cu doua seri nainte; hotart sa afle de data asta despre ce era vorba, searunca peste trupul camaradului sau, facnd pe mortul. Zari doua capete ce se naltau pe deasupra unei ntarituri parasite, la treizeci de pasi de acolo; erau ntr-adevar cei doi soldati. D'Artagnannu se nse lase: oamenii nu-l urmasera dect cu scopul de a-l ucide, nadajduind ca moartea-i va fi pusa pe seama dusmanului. Dar cum s-ar fi putut ca tnarul sa fie doar ranit, si atunci sa-i dea nvileag, ei se apropiara cu gndul de a-l rapune; din fericire, nselati deviclenia lui d'Artagn an, nu-si mai ncarcara armele. Cnd erau cam la vreo zece pasi, d'Artagnan, care n cadereavusese mare grija sa-si pastreze spada, se ridica deodata si dintr-osaritura fu lnga ei. Ucigasii si dadura seama ca daca ar fi luat-o la fuga nspre tabarafara a-si fi rap us omul, vor fi nvinuiti de el si ne mai stnd n cumpana, vrura sa treaca la dusman. Unul din ei apuca pusca de teava si opravali ca pe o maciuca asupra lui d'Artagnan, care izbuti sa scape sarind ntr-o parte; miscarea aceasta l slobozi nsa pe tlharul care se si

repezi nspre bastion. Dar cum nu puteau sti cu ce gnd venea omul laei, aparatorii deschisera focul si-l culcara la pamnt cu umarul zdrobitde un glonte. n vremea asta, d'Artagnan se napustea cu spada asupra celui de aldoilea soldat; l upta nu tinu mult, caci ticalosul nu se putea apara dectcu archebuza descarcata; spada luneca pe teava armei ce nu maiputea folosi si se nfipse n coapsa ucigasului , care se prabusi lapamnt. D'Artagnan i propti atunci ascutisul n gt. . ndurare! Nu ma omorti! . striga tlharul, -iertare, iertare, domnule ofiter, si va spun tot! . Face taina ta sa-ti crut viata? ntreba tnarul oprindu-si bratul. . Da, daca socotiti ca-i bine sa traiesti cnd ai douazeci si doi de ani, ca dumneavoastra, si cnd poti ajunge la orice, asa frumos si viteazcum snteti . . Miselule! . se rasti d'Artagnan, . hai, vorbeste iute, cine te-apus sa ma omor i? . O femeie pe care n-o cunosc, dar careia i zic Milady. . Daca n-o cunosti, cum de-i stii numele? . Camaradul meu o cunoaste si-i spunea asa; el avea treburi cuea, nu eu; are chi ar n buzunarul lui o scrisoare din partea ei, scrisoarecare trebuie sa fie de sea ma pentru dumneavoastra, dupa cte l-amauzit spunnd. . Dar cum de te-ai amestecat n astfel de urzeala? . Mi-a zis ca sa dam lovitura noi doi, si eu am primit. . Si ct v-a dat pentru isprava asta grozava? . O suta de ludovici. . Asa! Minunat, . izbucni tnarul n rs, . stie si ea ca fac ceva parale! O suta de ludovici! e o suma frumusica pentru doi ticalosi deteapa voast ra; nteleg de ce ai primit, si te iert, dar cu o conditie. . Care? ntreba soldatul nelinistit, vaznd ca nu scapase nca. . Sa te duci sa-mi aduci scrisoarea din buzunarul camaradului tau. . Dar, . striga tlharul, . nseamna ca asa sau asa tot mor; cumsa ma duc sa iau scr isoarea sub focul bastionului? . O sa trebuiasca sa mi-o aduci, altfel jur ca mori de mna mea. . ndurare! Domnule, fie-va mila! n numele doamnei tinere pecare o iubiti si o cred eti poate moarta, dar care traieste, se vaicareatlharul, caznd n genunchi si spriji nindu-se n mini, caci o data cusngele, si pierdea si puterile. . Si de unde stii tu ca iubesc pe o tnra, si ca am crezut-omoarta? ntreba d'Artagna n. . Din scrisoarea pe care camaradul meu o are la el n buzunar. . Pricepi atunci ca-mi trebuie cu orice pret scrisoarea, . urmad'Artagnan, . hai , nici un fel de taraganeala, nici o codeala, sau altfel, orict mi-ar fi de sila sa-mi moi iar spada n sngele unui misel ca tine, ti jur pe legea mea de om cinstit... Cu aceste cuvinte, d'Artagnan facu o miscare att de

amenintatoare, nct ranitul se ridica n picioare.

. Stati! Stati! . l opri el, mpins de groaza, . ma duc... ma duc!... D'Artagnan lua archebuza soldatului si, poruncindu-i sa mearganainte, l mpingea nspr e tovarasul lui, nfigndu-i vrful spadei n sale. Era groaznic de vazut cum cel dinti nainta pamntiu, gata sa-sidea sufletul, lasnd n u ma lui o dra de snge si ncercnd sa sestrecoare pna la trupul ce zacea la douazeci de pasi departare. Fata-i cu broboane de sudoare rece oglindea atta groaza, nct luid'Artagnan i se fac u mila de el si, privindu-l plin de dispret, i spuse: . Uite! O sa-ti arat deosebirea dintre un om de inima si un misel ca tine; rami aici, ma duc singur. Si cu pasul sprinten, cu ochiul la pnda, urmarind miscariledusmanului, folosind t oate hrtoapele terenului, d'Artagnan ajunse pnala al doilea soldat. Putea sa-si ajunga scopul n doua chipuri: sa-l scotoceasca acolo peloc, sau sa-l ia cu el si, facndu-si din trupul aceluia scut, sa-lscotoceasca pe urma n sant. D'Artagnan alese al doilea mijloc; l ridica pe tlhar n spinare chiarn clipa cnd dusma nul deschidea focul. O usoara cutremurare, zgomotul nabusit a trei gloante patrunzndn carne, un ultim ge amat si fiorii dinaintea mortii i dovedira luid'Artagnan ca cel care voise sa-l o moare i scapase de data asta viata. D'Artagnan ajunse teafar n sant si arunca lesul lnga soldatul ranit, care zacea galben ca ceara. Fara a pierde vreme, ncepu cercetarea: un portofel de piele, opunga n care de buna seama se gasea o parte din banii primiti detlhar, un cornet si cteva zaruri alcat uiau ntreaga mostenire amortului. Lasa cornetul cu zarurile acolo unde cazusera, arunca pungaranitului si deschise cu nfrigurare portofelul. Printre mai multe hrtii fara nsemnatate gasi si urmatoareascrisoare, pentru a care i cautare nfruntase moartea: "Fiindca ai pierdut urma femeii ce se afla acum la loc sigur nmnastirea unde n-ar fi trebuit s-o lasi niciodata sa ajunga, cauta macarsa nu-ti scape barbatul; alt fel, sa stii ca nu ramn n paguba si vei platiscump cei o suta de ludovici pe carei ai de la mine". Nici o semnatura. Totusi, nu ncapea ndoiala ca scrisoarea era dinpartea razbunatoa rei Milady. O pastra asadar ca hrtie doveditoare sicum se aflau la adapost. ndarat ul coltului de sant, ncepu sa-ldescoasa pe ranit. Acesta marturisi ca el si camar adul lui. care fuseseomort, trebuiau sa rapeasca pe o tnara femeie care pleca din Parisprin bariera la Villette, dar ca, oprindu-se la un pahar ntr-o crciuma, ntrziasera cu zece minute dupa trecerea calestii. . Dar ce-ar fi trebuit sa faceti cu femeia aceea? ntreba, nspamntat, d`Artagnan. . Trebuia s-o ducem ntr-un palat din Piata Regala, raspunse

ranitul. . Da! Da! . murmura d'Artagnan, . asa e, chiar la Milady acasa. Tnarul pricepu atunci, cutremurndu-se, ce apriga sete derazbunare mpingea pe Milady sa-l piarda pe el si pe cei care-l iubeausi ct de multe stia ea n legatura cu ntmpl arile de la curte, de vremece aflase toate. Fara ndoiala ca stirile i le dadea ch iar cardinalul. n mijlocul acestor framntari ntelese, totusi, cu un simtamnt deadevarata bucurie ca pna la urma regina descoperise nchisoarea ncare doamna Bonacieux si ispasea devotame ntul ei si ca izbutise s-oscoata de acolo. Numai atunci gasi el tlcul scrisori ce o primise de latnara femeie si al trecerii ei pe drumul de la Chaillot, trecere aidomaunei aratari. Asa cum prevazuse Athos, era acum cu putinta s-o gaseasca pedoamna Bonacieux; o mnastire se putea lua oricnd pe sus. Gndul acesta sfrsi prin a-i nmuia inima. Se ntoarse spre ranitulcare-l urmarea ngrijo rat vazndu-l ca schimba fete-fete si, ntinzndu-imna i spuse: . Sa mergem, nu vreau sa te las aici n halul asta... Sprijina-te demine si hai nda rat, n tabara. . Da, . sopti ranitul, caruia nu-i venea sa creada n altamarinimie, . dar nu ma tr imiteti pe urma la spnzuratoare? . Ai cuvntul meu, . i spuse el, . pentru a doua oara, ti crutviata. Ranitul cazu n genunchi, sarutnd iarasi picioarele salvatorului sau; dar nemaiavnd pentru ce sa ramna n coasta dusmanului, d'Artagnanpuse capat acestor marturii de recunostinta. Ostasul din garda, ntors n tabara dupa cel dinti foc al bastinasilor, vestise moartea celor patru tovarasi ai lui, asa ca ntoarcerea tnaruluinevatamat d in recunoastere strni mare uimire n regiment si, totodata, mare bucurie. D'Artagnan lui. Vorbi estirea i teni vorba nascoci o poveste n legatura cu lovitura de spadaprimita de tovarasul si despre moartea celuilalt soldat sidespre primejdiile nfruntate. Pov sluji drept prilej pentru unadevarat triumf. O zi ntreaga ostirea nu con despre mareaisprava, iar fratele regelui i trimise salutul sau.

De altfel, cum orice fapta frumoasa si poarta n ea rasplata, frumoasa fapta a lui d'Artagnan i adusese n suflet linistea pierduta. ntr-adevar, d'Artagnan nadajduia sa poata fi linistit, deoarece unul dincei doi v rajmasi ai lui fusese ucis, iar cel de-al doilea era acumcredincios telurilor lu i. Aceasta liniste dovedea nsa un lucru: ca d'Artagnan n-o cunosteanca pe Milady. Capitolul XII

VINUL DE ANJOU n urma zvonurilor deznadajduite despre rege, stirea nsanatosiriisale ncepea sa se r aspndeasca n tabara; cum nsa chiar maiestateasa era grabita sa ia parte la asediu, se spunea ca, de ndata ce va fi nputere sa calareasca, va porni la drum. n vremea asta, ducele de Orlans, fratele regelui, tot asteptnd dela o zi la alta sa fie ndepartat de la comanda trupelor si nlocuit sauprin ducele d'Angoulme, sau pri n Bassompierre, sau prin Schomberg, care alergau dupa comanda, nu facea mai nimic, prapadea zile ntregicu cercetarile si nu se ncumeta sa porneasca o ncercare maindrazneata pentru a-i alunga pe englez i din insula R, unde asediaunestihgheriti fortareata Saint-Martin si fortul La Pre , n vreme ce larndul lor, francezii asediau La Rochelle. Dupa cum am spus, d'Artagnan se mai linistise, asa cum sentmpla totdeauna n urma un ei primejdii si cnd primejdia parenlaturata; nu-i ramnea dect o grija si anume: n-av ea nici o veste de laprietenii lui. Dar, ntr-o dimineata, la nceputul lunii noiembrie, totul i se lamuridatorita urmat oarei scrisori trimise din Villeroi: "Domnule d'Artagnan, Domnii Athos, Porthos si Aramis, dupa ce au chefuit la mine si s-auveselit voini ceste, au facut atta taraboi, nct starostele castelului, om aspru, i-a nchis pe cteva zile; eu ndeplinesc porunca ce mi-au dat, siva trimit dou asprezece sticle din vinul meu de Anjou, care le-a placutndeosebi; ei doresc sa nc hinati n sanatatea lor, din aceasta bautura aleasa ntre toate. Ascultndu-le dorinta, cu adnca plecaciune, ramn, domnule, preacredincioasa si smeri ta dumneavoastra; sluga. GODEAU Hangiul domnilor muschetari". . Asa mai nteleg! striga d'Artagnan, . ei snt cu gndul la mine nzile de veselie, cum si eu eram cu gndul la ei n zile de restriste; firesteca voi bea n sanatatea lor s i din toata inima; dar nu voi bea de unul singur. D'Artagnan dadu fuga la doi ostasi din garda, cu care se legase maindeaproape, ca sa-i pofteasca la un pahar din strasnicul vinisor deAnjou, proaspat sosit. Unul din cei doi ostasi era nsa poftit n alta partechiar n seara aceea, iar celalalt n s eara urmatoare. ntlnirea lor trebui deci amnata cu nca o zi. ntorcndu-se acasa, d'Artagnan trimise cele douasprezece sticle devin la ospataria companiei, cu rugamintea sa fie bine pastrate; apoi nziua cea mare, petrecerea fi ind hotarta pentru ora douasprezece, ncade la noua dimineata, d'Artagnan l trimise pe Planchet sa pregateascacele de trebuinta.

Mndru din cale afara de deosebita sa ndatorire, Planchet se gndisa rnduiasca toate c u chibzuiala, de aceea si lua ca ajutor pe valetulunuia din oaspetii stapnului, un anume Fourreau, precum si pe acelasa-zis soldat care voise sa-l omoare pe d'Art agnan si care nefacndparte din nici o unitate intrase n slujba acestuia sau mai cu rnd a luiPlanchet, chiar n ziua n care d'Artagnan i scapase viata. La ora cuvenita, cei doi musafiri sosira si se asezara la masa, n fata bucatelor ce se perindau n sir. Planchet servea cu servetul pe brat; Fourreau destupa sticlele si Brisemont, asa se numea soldatul, turna nclondirase de sticla vinul care parea a se fi tulburat de zguduirile de pedrum. Vinul din p rima sticla fiind cu deosebire tulbure la fund, Brisemont deserta drojdia ntr-un pahar si d'Artagnan i ngadui s-obea, caci sarmanul nu-si recapatase nca puterile. Dupa ce mncara supa, oaspetii tocmai se pregateau sa duca lagura cel dinti pahar c u vin cnd, deodata, tunurile pornira sa bubuie lafortul Louis si la Fortul cel No u; creznd ca era vorba de vreun atac al asediatorilor sau poate al englezilor, cei doi ostasi alergara sa-si iaspadele; la fel de sprinten ca ei, d'Artagnan le urma pilda si tustreinavalira afara, spr e posturile lor. Dar abia trecuti de pragul ospatariei si dadura seama de pricinaasurzitoarei larm e: strigatele de "Traiasca regele!" si "Traiasca domnulcardinal!" rasunau de pre tutindeni o data cu bataia dezlantuita atobelor. ntr-adevar, nerabdator cum am mai spus, regele lasase baltapopasurile si sosea ch iar atunci mpreuna cu toti curtenii si cu zece miide oameni, drept trupe ajutatoa re. Muschetarii maiestatii saledeschideau si ncheiau alaiul. Cot la cot cu compan ia lui, nsirata de-alungul drumului, d'Artagnan saluta cu anume nteles pe prieteni i carenu-l slabeau din ochi si pe domnul de Trville care-l recunoscuse dincapul l ocului. Dupa aceasta sarbatoreasca urare de bun sosit, cei patru prietenise mbratisara fr ateste. . E grozav! striga d'Artagnan, . nici nu s-ar fi putut s-o nimeritimai la tanc s i cred ca bucatele nici n-or fi avut vreme sa se raceasca, asa e, domnilor? adauga tnarul ntorcndu-se spre cei doi ostasi dingarda pe care-i p rezenta prietenilor lui. . Mai, mai! pare-mi-se ca tocmai benchetuiam! facu Porthos. . Nadajduiesc ca n-ati poftit femei la masa, adauga Aramis. . Aveti ceva vin mai de doamne-ajuta aici, n maghernita? ntrebaAthos. . Cum sa nu! l avem pe al vostru, draga prietene, raspunsed'Artagnan. . Vinul nostru! se mira Athos. . Vezi bine; cel care mi l-ati trimis. . Ti-am trimis noi vin? . Stiti foarte bine, vinisorul de pe colinele din Anjou.

. Da, da, stiu de care vin vrei sa vorbesti. . Vinul vostru preferat. . Fireste, cnd n-am nici sampanie si nici Chambertin. . Ma rog! n lipsa de sampanie sau de Chambertin o sa vamultumiti cu asta. . Asadar, am trimis dupa vin de Anjou! Dar strasnic ne maipricepem! se bucura Po rthos. . Ba nu, e vinul care mi-a fost trimis din partea voastra. . Din partea noastra? se minunara, ntr-un glas, tustreimuschetari. . Dumneata, Aramis, ai trimis oare vinul? ntreba Athos. . Nu, dar dumneata, Porthos? . Nu, dar dumneata, Athos? . Nici eu. . Daca nu mi l-ati trimis voi, atunci mi l-a trimis hangiul vostru. . Hangiul nostru? . Vezi bine! Hangiul vostru, Godeau, hangiul muschetarilor. . Ce mai atta vorba, . le-o taie Porthos, . sa vina de unde o vrea; hai sa-l gustam si daca-i bun sa-l bem. . Ba de loc, . se mpotrivi Athos, sa nu-l bem tocmai fiindca nustim de unde vine. . Ai dreptate, Athos, ncuviinta d'Artagnan. Nu i-ati cerut nici unulhangiului God eau sa-mi trimita vin? . Nici unul! Si totusi ti l-a trimis ca din partea noastra. . Iata scrisoarea, spuse d'Artagnan. Si arata prietenilor rndurile primite. . Nu-i scrisul lui! . ntari Athos . i-l cunosc fiindca naintea plecarii am ncheiat cu el socotelile pentru toata lumea. . Scrisoarea nu vine de la el . adauga Porthos, . noi n-am fostpedepsiti, nici u nul. . D'Artagnan . rosti si Aramis cu glas dojenitor, . puteai oare sa crezi ca ne-am purtat ca niste zurbagii?... D'Artagnan pali; i tremurau varga minile si picioarele. . Ce-i cu tine? Ma nspaimnti! se repezi Athos, care nu-l tutuiadect arareori. . Fuga, fuga, prieteni! i ndemna d'Artagnan. mi trece prin minte o banuiala cumplita! Sa fie tot o razbunare a acelei femei? Athos pali si el. D'Artagnan alerga ntr-un suflet spre ospatarie, urmat de cei trei muschetari si de amndoi ostasii din garda. n sala de mncare privirea lui cazu din capul locului pe Brisemontcare, ntins la pamn t, se zvrcolea n chinuri groaznice. Planchet si Fourreau, galbeni ca ceara, ncercau sa-i vina n ajutor, dar se vedea ca orice ajutor era de prisos: moartea si nfipseseghearele n toata fii nta nenorocitului. . Vai, vai, . gemu el, zarindu-l pe d'Artagnan, . blestem! Ati spus

ca ma iertati si m-ati otravit! . Eu? . striga d'Artagnan, . eu? Sarman de tine, ce tot spui? . Spun ca mi-ati dat sa beau din vinul acela, spun ca m-atindemnat sa-l beau, spu n ca ati vrut sa va razbunati pe mine, spun cae amarnic! . Nu-i adevarat, Brisemont, . se apara d'Artagnan,. sa nu creziuna ca asta: jur ca nu-i asa... . Dumnezeu e colo, sus! Dumnezeu va va pedepsi! DoamneDumnezeule! Sa ndure si el n tr-o zi ce ndur eu acum! . Pe sfnta Evanghelie! . jura d'Artagnan, apropiindu-se demuribund, . n-aveam hab ar ca vinu-i otravit: era sa beau si eu cum ai baut si tu. . Nu va cred, murmura soldatul. Si-si dadu sufletul n chinuri sfsietoare. . ngrozitor! ngrozitor! soptea Athos, n vreme ce Porthos sfarmasticlele, iar Aramis dadea porunca . ceva cam trziu . sa alergecineva dupa un duhovnic. . Dragii mei prieteni! Mi-ati scapat si de data asta viata si nunumai mie, dar s i acestor camarazi. Domnilor, . urma d'Artagnan, vorbind celor doi ostasi, . va rog sa nu scoateti o vorba desprepatania noastra. Cine stie ce fete simandicoase s-or fi amestecat ntreaba asta si sa nu ne pomeni m cu vreo napasta pe cap. . Vai de mine, domnule! . ngaima Planchet, mai mult mort dectviu, . am scapat ca p rin urechile acului. . Cum asta, caraghiosule? se rasti d'Artagnan, adica aveai de gndsa bei din vinul meu? . n sanatatea regelui, domnule, ct p-aci sa gust si eu un paharel, daca nu mi-ar fi spus Fourreau ca ma cheama cineva. . Vai de sufletelul meu! . marturisi si Fourreau, clantanind din dinti de spaima, . voiam sa-l alung pe Planchet ca sa beau numai eu! . Domnilor, . mai spuse d'Artagnan celor doi ostasi din garda, . ntelegeti ca asemenea ospat ar fi prea jalnic dupa tot ce s-a ntmplat, va cer iertare si totodata va rog sa amnati petrecerea pe altadata. Ostasii ascultara curtenitor aceasta dezvinovatire si, pricepnd cacei patru priet eni doreau sa ramna singuri, se ndepartara. Ramasi ntre ei, d'Artagnan si cei trei muschetari se uitara unul laaltul cu o pri vire care voia sa spuna ca banuiau cu totii pericolul dinumbra. . nainte de toate, . ncepu Athos, . sa iesim de aici, nu eplacuta tovarasia unui m ort care nici n-a murit de moarte buna. . Planchet, . grai d'Artagnan, . ti las n grija lesul nenorocituluiasta, sa fie ngr opat n cimitir crestinesc. Adevarat ca savrsise cndva ocrima, dar s-a pocait. Cei patru prieteni parasira ncaperea, lasnd n seama lui Planchet sia lui Fourreau c instirea cea din urma a nefericitului Brisemont. Gazda i duse n alta camera, unde le dadu de mncare oua moi si

apa proaspata, pe care Athos o scoase cu minile lui din fntna. Porthossi Aramis afl ara din cteva cuvinte ale prietenului ntmplarile din ultima vreme. . Dupa cum vezi, dragul meu, . i spuse d'Artagnan lui Athos, . e o lupta pe viata si pe moarte. Athos clatina din cap. . Da, da, . i raspunse, . vad si eu; dar crezi ca ea este? . Fara doar si poate! . ti marturisesc ca eu tot mai am ndoieli. . Si floarea de crin de pe umarul ei? . O fi vreo englezoaica pe care au nsemnat-o cu fierul rosu nFranta, pentru cine s tie ce fardelege. . Athos, ti spun ca e sotia dumitale, . starui d'Artagnan . nu-tiaduci aminte cum se potriveau toate semnalmentele? . Nu pot sa cred ca cealalta n-a murit; am spnzurat-o cu mna mea! Era rndul lui d'Artagnan sa clatine din cap. . n sfrsit, ce-i de facut acum? ntreba tnarul. . Fireste ca nu poti ramne asa, cu spada atrnnd mereu deasupracapului, . raspunse A thos, . si ca trebuie sa gasim o iesire. . Dar cum? . Asculta, cauta s-o vezi si sa stai de vorba cu ea; spune-i asa: Vreipace sau v rei razboi?! Pe cuvntul meu de gentilom ca niciodata n-o sascot o vorba despre du mneata, niciodata n-o sa-ti fac nimic, dar larndul dumitale, jura pe ce ai mai sfn t c-o sa ma lasi n plata Domnului; altfel ma duc la ministrul justitiei, ma duc la rege, ma duc dupa calau, asmut curtea mpotriva dumitale, te dau n vileag ca nelegiuita, pun sate cheme la j udecata si daca te iarta, sa stii ca te omor eu singur, . pecinstea mea de genti lom! . la un colt de strada, asa cum as omor uncine turbat. . Nu zic ba, . raspunse d'Artagnan, . dar cum sa dau de ea? . Timpul, draga prietene, cu timpul vine si prilejul, iar prileju-i jocde noroc: cnd risti mai mult, atunci si cstigi mai mult, daca stii saastepti. . Adica s-astept n bataia gloantelor si a otravurilor! . Nici o grija! . l mbarbata Athos, . ne-a ferit Dumnezeu pnaacum, ne va feri si de azi nainte. . Da, pe noi! de altfel noi sntem barbati n toata firea si, la urmaurmelor, rostul nostru-i sa ne primejduim viata; dar ea! adauga el, nsoapta. . Care ea? ntreba Athos. . Constance. . Ah, doamna Bonacieux! Asa e! . ncuviinta Athos, . bietul meu prieten! Uitasem ca esti ndragostit. . Dar n-ai vazut chiar din scrisoarea pe care ai gasit-o lanetrebnicul acela mor t, ca acum e ntr-o mnastire? se amesteca si

Aramis. E foarte bine la mnastire si, n ceea ce ma priveste, cum s-osfrsi asediul, eu va dau cuvntul ca... . Bine, bine, . raspunse Athos, . asa e, scumpe Aramis! Stim cutotii ca religia e marea dumitale chemare. . Nu snt muschetar dect n trecere, adauga, smerit, Aramis. . Pare-se, de multa vreme n-a mai primit vesti de la iubita lui, . lamuri n soapta Athos . dati-i pace; stim noi toate astea... . Ia stati! se amesteca Porthos, eu cred ca tot ar fi ceva de facut... . Ce anume? ntreba d'Artagnan. . Spui ca e ntr-o mnastire? ntreba Porthos. . Da. . Foarte bine! Atunci cum nceteaza asediul, o rapim de lamnastire. . Da, dar ar trebui sa mai stim si n ce mnastire e. . Cam asa ceva, recunoscu Porthos. . O clipa, . le curma vorba Athos, . nu spuneai dumneata, dragad'Artagnan, ca mna stirea a ales-o regina? . Da, cel putin asa banuiesc. . Foarte bine! Atunci Porthos o sa ne poata fi de folos. . n ce fel, ma rog? . Dar prin marchiza, sau ducesa, sau printesa aceea a dumitale; trebuie sa se bucure de trecere, nu gluma. . Sst! . facu Porthos, ducndu-si degetul la buze, . cred ca e dinsleahta cardinal ului; mai bine sa n-afle nimic. . Atunci, . propuse Aramis, . lasati ca va fac eu rost de stiri. . Dumneata, Aramis, . se minunara cei trei prieteni, . dumneata? Dar cum? . Prin preotul reginei cu care ma am eu bine... lamuri Aramis, mbujorndu-se. Si cu aceasta ncredere n suflet, cei patru prieteni, care sfrsiserade mncat modestul lor prnz, se despartira, fagaduindu-si sa se vadachiar n seara aceea; d'Artagnan se ntoarse la Minimes, iar cei treimuschetari se ndreptara spre tabara regala, und e trebuiau sa-si maivada si ei de culcusul lor. Capitolul XIII HANUL "PORUMBARUL ROSU" Proaspat sosit, regele care ardea de nerabdare sa dea piept cudusmanul si care, mai ndreptatit dect cardinalul, mpartasea uraacestuia mpotriva lui Buckingham, hotar sa ia toate masurile, ntipentru a-i izgoni pe englezi din insula R, apoi pentru a g rabi asediulorasului La Rochelle; dar, vrnd-nevrnd, trebuia sa ntrzie din pricinadez binarilor ivite ntre domnii Bassompierre si Schomberg, de o parte,

iar de alta, ducele d'Angoulme. Domnii de Bassompierre si Schomberg erau maresali ai Frantei sifiecare si cerea d reptul de a comanda ostirea de sub ordinele regelui. De teama nsa ca Bassompierre, ramas hughenot n adncul inimii, sanu-i ia prea cu ncet isorul pe englezi si pe aparatorii orasului, frati de-ailui ntru credinta, cardin alul l obladuia pe ducele d'Angoulme, pe careregele l si numise locotenent-general, din ndemnul eminentei sale. Astfel fiind, pentru ca nu cumva domnii de Bassompierre siSchomberg sa paraseasc a ostirea, li se ncredinta fiecaruia n parte cteun comandament deosebit: Bassompier re si avea cartierul sau nnordul orasului, de la La Leu pna la Dompierre; ducele d' Angoulme, larasarit, de la Dompierre pna la Prigny si domnul de Sehomberg, lasud, d e la Prigny pna la Angoutin. Resedinta fratelui regelui era la Dompierre. Resedinta regelui era cnd la Etr, cnd la La Jarrie. n sfrsit, resedinta cardinalului se afla pe dmburile nisipoase delnga podul La Pierr e, ntr-o casuta lipsita de orice fel de ntarituri. n felul acesta fratele regelui l supraveghea pe Bassompierre, regele pe ducele d'Angoulme, iar cardinalul pe domnul deSchomberg. Odata aceste masuri ntocmite, cel dinti tel fusese izgonireaenglezilor de pe insul a. mprejurarile erau prielnice: englezii, pentru a fi ostasi de isprava, trebuiesc nainte de toate bine hraniti si cum nu mncau dect carnuri sarate si pesmeti vechi, aveau sumedenie de bolnavi n tabara; maimult nca, marea f urtunoasa n tot lungul tarmului, la acea vreme aanului, nghitea zi de zi cte o cora bie, iar plaja, ncepnd de la capulAiguillon si pna la ntarituri, se umplea la fiecar e flux cu sfarmaturile atot soiul de luntre, luntrisoare si corabii; ca urmare, c hiar daca oamenii regelui nu s-ar fi clintit din tabara, era vadit ca Buckingham, care nu seurnea din insula R numai din ncapatnare, tot trebuia sa sendeparteze ntr-o zi sau alta. Cum nsa domnul de Toiras trimisese veste ca n tabara vrajmasase faceau pregatiri n vederea unui nou atac, regele socoti ca trebuiapus odata capat acestei stari de lucruri si dadu porunca pentrunceperea luptei hotartoare. Intentia noastra nefiind nsa nfatisarea cronicii zilnice a asediului, ci, dimpotriva, nsiruirea doar a ntmplarilor n legatura cu povestireanceputa, ne vom multumi sa amintim n doua cuvinte ca izbnda a fostdesavrsita spre cea mai grozava u imire a regelui si cea mai grozavafaima a domnului cardinal. mpinsi pas cu pas, z drobiti n toatencaierarile, sfrtecati n pragul insulei Loix, englezii au fost siliti sa sembarce, lasnd pe cmpul de lupta doua mii de oameni, printre carecinci colonei , trei locotenenti-colonei, doua sute cincizeci de capitani sidouazeci de nalti g entilomi, patru tunuri si saizeci de steaguri ce aufost aduse la Paris de catre Claude de Saint-Simon si atrnate cu mare

alai de boltile catedralei Ntre-Dame. Imnuri de slava rasunara pe cmpul de bataie, apoi n toata Franta. Cardinalul putea sa-si vada n voie de asediu fara a se mai teme deenglezi, macar pentru o vreme. Asa cum am spus nsa, ragazul era trecator. Un trimis al ducelui de Buckingham, pe nume Montaigu, fiind prins, iesisera deodata la iveala itele unei coalitii ntre Imperiu31, Spania, Anglia si Lorena. Aceasta coalitie era ndreptata mpotriva Frantei. Mai mult nca, la resedinta lui Buckingham, pe care acesta trebuises-o paraseasca mai n pripa dect ar fi crezut, fusesera gasite hrtii caredovedeau alcatuirea aceste i coalitii, hrtii care, dupa cum nemarturiseste cardinalul n Memoriile sale, arunc au o lumina primejdioasa asupra doamnei de Chevreuse si, ca urmare, asupra reginei. Raspunderea apasa ntreaga asupra cardinalului, caci orice maredregator nu poate t aia si spnzura, fara a da nici o socoteala; astfelfiind, tot belsugul de mijloace al marelui sau geniu veghea zi si noapte, pndind orice soapta, orice miscare, n cuprinsul marilor regate aleEuropei. Cardinalul stia de uneltirile si ndeosebi, de ura lui Buckingham; daca coalitia care ameninta Franta ar fi izbutit, nu s-ar mai fi ales nimic din toata puterea lui: politica austriaca si politica spaniola, care pnaatunci naveau dect partizani n snul guvernului de la Luvru, ar finceput sa aiba astfel adeva rati reprezentanti; iar el, Richelieu, dregatorul francez, dregatorul national n carne si oase ar fi fost atuncila pamnt. Regele, care-i asculta sfatul ca un copil, l ura nsa tot asacum un copil si uraste dascalul si l-ar fi lasat prada razbunarii partinitoare a fratelui sau si a reginei. Ar fi fost deci pierdut si poate ca siFranta o data cu el. Trebuiau luate masuri din vreme. Asa ca, zi si noapte, se perindau tot mai numeroase stafete ncasuta de lnga podul La Pierre, unde cardinalul si avea resedinta. Erau calugari care-si purtau att de tineau de biserica luptatoare; erau rui croiala nvoalta nu puteaascunde negricioase, darcu coapsele zvelte, iri. stngaci rasa, nct lesne puteaisa-ti dai seama ca femei camstnjenite n vesmntul lor de paj, a ca rotunjimile trupesti; n sfrsit, tarani cu minile care miroseau cale de-o posta a oameni subt

Se perindara apoi si musafiri mai putin placuti, caci, de doua sau detrei ori, m ersese zvonul ca eminenta sa era sa fie ucisa miseleste. Este drept, dusmanii domnului cardinal spuneau ca eminenta sapunea singura la ca le pe anumiti asasini nendemnatici, pentru a aveadreptul sa plateasca tot astfel, la nevoie; dar nu trebuie sa dai crezarenici vorbelor rostite de mari dregatori, nici vorbelor rostite de vrajmasii acestora. 31 Imperiul German (fondat n 962, abolit n 1806, restabilit n 1871).

Ceea ce nu-l mpiedica de altminteri pe cardinal, caruia nicidefaimatorii cei mai n versunati nu i-au tagaduit vreodata cutezanta, sa cutreiere drumurile noaptea, fie pentru a-i transmite duceluid'Angoulme porunc i de seama, fie pentru a se sfatui cu regele, fie, nsfrsit, pentru a sta de vorba cu vreun trimis pe care nu voia sa-lprimeasca n locuinta lui. n vremea asta, muschetarii, carora asediul nu le prea dadea delucru, cum nu erau tinuti nici prea strns, se pusesera pe chefuri. Si levenea cu att mai usor celor t rei frtati ai nostri, cu ct erau prieteniidomnului de Trville si capatau lesne nvoir e la mna ca pot ntrzia siramne n afara taberei chiar dupa ce se suna stingerea. Si as a, ntr-oseara, pe cnd d'Artagnan era de garda si nu putea sa-i nsoteasca, Athos, Porthos si Aramis, calari pe caii lor de bataie si nfasurati nmantilele de razboi, se ntorceau, pipaindu-si pistoalele, de la ocrciuma dibuita de Athos cu do ua zile mai devreme, pe drumul spre LaJarrie, circiuma careia i se zicea "Porumb arul Rosu"; cum se ndreptauspre tabara, cu ochii-n patru de teama vreunei capcane , deodata, lavreun sfert de leghe de satul Boinar, li se paru ca aud tropotul un or caigonind catre ei; ntr-o clipa, toti trei se oprira si, strnsi unul linga altu l, asteptara n mijlocul drumului; curnd de tot, n lumina lunii ce iesea dedupa un nor, zarira la o cotitura a drumului doi calareti care, vazndu-i, se oprira si ei la rndul lor, parnd a cumpani daca sa mearga maideparte sau sa fac a drum ntors. Fereala aceasta dadu de banuit celortrei prieteni; naintnd cu ctiva pa si, Athos striga cu glasul lui puternic: . . . . Cine-i acolo? Dar acolo cine-i? raspunse unul din cei doi calareti. Asta nu-i raspuns! se rasti Athos. Cine-i acolo! Raspundeti, sautragem! Luati seama la ceea ce faceti, domnilor! grai atunci un glasrasunator, deprins parca a porunci. . O fi vreun ofiter superior, care face rondul de noapte! gndiAthos. Ce vreti sa faceti, domnilor? . Cine snteti? ntreba acelasi glas la fel de poruncitor; raspundetisau veti suferi de pe urma acestei nesupuneri! . Muschetarii regelui, raspunse Athos, din ce n ce mai ncredintatca cel care ntreba avea dreptul s-o faca. . Din care companie? . Compania de Trville. . naintati la ordin si spuneti ce cautati aici la ora asta? Tustrei tovarasii naintara ceva mai sfiosi, caci tustrei erau acum ncredintati ca cel cu pricina era mai tare dect ei; i lasara de altminterilui Athos grija de a raspunde. Unul din cei doi calareti, si anume cel care vorbise n urma, se afla la zece pasi naintea celuilalt; facnd semn lui Porthos si lui Aramis saramna si ei la ctiva pasi departare, Athos nainta singur. . Sa fie cu iertare, domnule ofiter, . spuse Athos,. dar nu stiam

cu cine aveam de-a face si dupa cum vedeti stateam de veghe. . Numele dumitale? ntreba ofiterul, acoperindu-si obrazul cupelerina. . Dar al dumneavoastra, domnule? ntreba si Athos, care ncepeasa-si iasa din sarite de atta pisalogeala. Faceti-mi, va rog, dovada caaveti dreptul sa ma cercetati. . Numele dumitale? se rasti a doua oara calaretul, lasnd sa-i cada pelerina, si sa i se vada fata. . Domnul cardinal! facu muschetarul nmarmurit. . Numele dumitale? ntreba a treia oara eminenta sa. . Athos, raspunse muschetarul. Cardinalul facu semn aghiotantului sa se apropie. . Acesti trei muschetari ne vor urma , . i sopti el, . nu vreau sase stie ca am p lecat din tabara si, daca ne nsotesc, putem fi siguri can-or sa spuna nimanui. . Sntem gentilomi, monseniore, . zise Athos, . cereti-ne cuvntulsi fiti fara grija . Slava Domnului, stim sa pastram o taina! Cardinalul si atinti privirea-i patrunzatoare asupra ndraznetuluicare-l nfrunta ast fel. . Ai auz bun, domnule Athos, . raspunse cardinalul, . dar acum, asculta-ma: nu din lipsa de ncredere va rog sa ma urmati, ci pentru afi aparat; c ei doi tovarasi ai dumitale snt fireste domnii Porthos siAramis? . Da, eminenta voastra, raspunse Athos, n vreme ce muschetariiramasi n urma se apr opiau cu palariile n mna. . Va cunosc, domnilor, . le spuse cardinalul, . va cunosc; stiu canu-mi snteti to cmai prieteni si-mi pare rau, dar mai stiu ca sntetigentilomi viteji, cinstiti si oameni de temei. Asadar, fii bun, domnuleAthos si nsoteste-ma, mpreuna cu prieten ii dumitale; voi avea astfelun alai la care ar rvni si maiestatea sa, daca ne-ar n tlni. Cei trei muschetari se nclinara pna peste grumazul cailor. . Pe cinstea mea, deschise vorba Athos, eminenta voastra are dreptate cnd doreste s-o nsotim: am ntlnit pe drum niste bezmetici; cu patru din ei am si avut o ciocnire la "Porumbarul Rosu". . O ciocnire? Si pentru ce, domnilor? ntreba cardinalul. Stiti canu-mi plac ciocn irile; nu-i asa c-o stiti? . Tocmai de aceea am cinstea sa nstiintez pe eminenta voastrade cele ntmplate, caci ar putea sa afle ceva de la altii si, ntemeindu-se pe marturii mincinoase, sa creada ca sntem vinovati. . Si cum s-a sfrsit glceava? ntreba cardinalul n-cruntnd dinsprncene. . Prietenul meu Aramis, care e aici, s-a ales cu o mica lovitura de spada la brat, ceea ce nu-l va mpiedica, dupa cum si poate da seamasi eminenta voa stra, sa porneasca chiar mine la lupta daca eminentavoastra porunceste atacul. . Dar dumneavoastra nu snteti dintre aceia care sa se lase loviti

cu una cu doua. Vorbiti deschis, domnilor, fireste ca ati dobort vreo ctiva . Haide, spovediti-va, stiti ca am dreptul sa izbavesc pacatele. . Eu, monseniore, . ncepu Athos, . nici nu mi-am scos spada dinteaca, dar l-am nsf acat de bru pe cel cu care aveam de-a face si l-amzvrlit pe fereastra. Se pare ca n cadere si-a frnt coapsa, urma Athosmai sovaielnic. . Asa! Asa! . facu cardinalul, . dar dumneata, domnule Porthos? . Eu, monseniore, cum stiu ca duelul e oprit, am pus mna pe obanca si am dat n unu l din tlhari; pare-mi-se, i-am cam sfarmatumarul. . Bine, . zise cardinalul, . si dumneata, domnule Aramis? . Eu, monseniore, snt foarte blajin din fire, si eminenta voastra nustie poate ca gndul meu e sa ma ntorc la cele sfinte, dar tocmaivoiam sa-i despart pe tovarasii mei, cnd unul din netrebnici mi-astrapuns miseleste bratul stng; atunci mi-am ies it din sarite, am tras larndul meu spada, dar celalalt nu voia sa se lase; am sim tit cum, tabarnd asupra mea, s-a nfipt singur n spada; stiu numai ca s-aprabusit si cred ca l-au ridicat de acolo pe el si pe ceilalti doi tovarasi ailui. . Drace! mormai cardinalul, . trei oameni scosi din lupta pentru oglceava ntr-o crc iuma! O luati cam repede! Dar, de la ce s-a pornitcearta? . Ticalosii erau beti, . deslusi Athos, . si cum stiau ca sosise cu o seara nainte o femeie la han, voiau sa dea buzna n odaia ei. . Sa dea buzna la ea? . ntreba cardinalul, . si n ce scop? . De buna seama ca s-o siluiasca, . raspunse Athos, . dupa cumam avut cinstea sa spun eminentei voastre, ticalosii erau beti. . Femeia era tnara si frumoasa? ntreba cardinalul cu oarecare grija. . N-am vazut-o, monseniore, raspunse Athos. . N-ati vazut-o? Foarte bine, ncuviinta bucuros cardinalul. Ati facut bine ca ati luat apararea unei femei si cum tot la hanul"Porumbarul Rosu" ma duc si eu, voi sti daca mi-ati spus sau nuadevarul. . Moseniore, . raspunse mndru Athos, . sntem gentilomi sin-am spune o minciuna, do ar ca sa ne scapam capul. . De aceea, nici nu ma ndoiesc de spusele dumitale, domnuleAthos, nu ma ndoiesc o singura clipa; dar, . adauga el, ca sa schimbevorba, . doamna aceea era singura? . Era si un barbat ncuiat cu doamna n odaie, . lamuri Athos, . dar cu tot taraboiul cavalerul nu s-a aratat la fata, asa ca l-am puteabanui de miselie. . "Nu osndi cu usurinta", graieste Evanghelia, raspunse cardinalul. Athos se nclina adnc. . Bine, domnilor, urma eminenta sa, bine: stiu tot ce doream sa stiu; urmati-ma!

Cei trei muschetari trecura ndaratul cardinalului care-si acoperiiarasi fata cu p elerina si porni ncet-ncet cu calul la opt-zece pasinaintea nsotitorilor. Sosira n curnd la hanul tacut si singuratic; fara ndoiala ca hangiulstia ce vestit oaspete astepta, caci luase la goana pe chefliii zurbagii. Cu vreo zece pasi nainte sa ajunga la poarta, cardinalul facu semnaghiotantului s i celor trei muschetari sa se opreasca; un cal gatansauat era legat de oblonul un ei ferestre. Cardinalul ciocani de trei orisi ntr-un anume fel. Un barbat nfasurat ntr-o pelerina iesi ndata si schimba larepezeala cteva cuvinte cu cardinalul; ncaleca apoi si o porni nsproSurgeres, pe drumul Parisului. . Apropiati-va, domnilor, i pofti cardinalul. Mi-ati spus adevarul, . grai el catre cei trei muschetari, . n ceea ce ma priveste, ntlnireanoastra de asta -seara va va folosi; pna atunci, veniti dupa mine. Cardinalul descaleca; cei trei muschetari facura la fel; cardinalul arunca aghiotantului drlogii calului; cei trei muschetari si legara si eicaii de o bloanele ferestrelor. Hangiul ramasese n pragul usii; n ochii lui, cardinalul era doar unofiter care ven ea sa vada o doamna. . Ai vreo ncapere la parter, unde domnii sa ma poata astepta la gura unui foc bun? ntreba cardinalul. Hangiul deschise atunci usa unei sali mari, n care tocmai nlocuise o soba veche printr-un minunat camin. . Am camera aceasta, zise el. . Bine, ncuviinta cardinalul, . intrati aici, domnilor, si asteptati-ma, va rog; nu voi ntrzia mai mult de o jumatate de ceas. Si pe cnd cei trei muschetari patrundeau n camera de la parter, cardinalul, fara sa mai ceara alte lamuriri, urca scara ca unul care mai fusese pe acolo. Capitolul XIV DESPRE FOLOSUL BURLANELOR DE LA SOBE Era vadit ca, fara sa-si fi dat seama, ci ndemnati doar de firea lor cavalereasca si nazdravana, cei trei frtati ai nostri fusesera de folos cuiva care se bucura de nalta ocrotire a cardinalului. Dar cine era acel cineva? E ntrebarea ce si-o pusera nainte detoate muschetarii; v aznd nsa ca nici unul din raspunsurile ticluite demintea lor isteata nu era multum itor, Porthos chema pe hangiu si ceruniste zaruri. Porthos si Aramis se asezara la o masa si ncepura jocul. Athos seplimba adncit n gnd uri. Tot gndind si umblnd de colo-colo, trecea si se-ntorcea mereu prin

fata burlanului sobei care era frnt de la jumatate; celalalt capat alburlanului p atrundea n camera de deasupra lor. Si de cte ori trecea sise-ntorcea, Athos auzea parca un zumzet de cuvinte care-l facu n celedin urma sa-si ciuleasca urechea. Se apropie si deslusi cteva cuvinte, carora i se paru ca li se cuvenea deosebita luare-aminte; facu semnprietenilor s a taca, iar el ramase aplecat cu urechea atintita n dreptuldeschizaturii de jos a burlanului. . Ascultati Milady, . spunea cardinalul, . e o chestiune deseama: luati loc si s a stam de vorba. . Milady! murmura Athos. . Va ascult, monseniore, cu cea mai mare atentie, raspunse unglas de femeie care -l facu pe muschetar sa tresara. . Un mic bastiment cu echipaj englez si al carui capitan e omulmeu, va asteapta la gura Charentei, lnga fortul La Pointe; ntindepnzele mine dimineata. . Atunci trebuie sa plec la noapte? . Ba chiar acum, adica dupa ce veti fi primit instructiunile mele. Osa va nsoteas ca doi oameni pe care-i veti gasi la poarta cnd veti ieside aici; mai nti, voi iesi eu si dupa o jumatate de ceas, dumneata. . Bine, monseniore. Si acum lamuriti-mi misiunea pe care avetibunavointa sa mi-o ncredintati; cum tin sa ma bucur si de azi nainte de ncrederea eminentei voastre, va rog vorbiti-mi n cuvinte limpezi siraspicate, c a sa nu fac nici o greseala. Urma o clipa de tacere; fara ndoiala ca Richelieu si cumpaneacuvintele pe care ave a sa le rosteasca si ca Milady si tinea trezeluminile duhului ei pentru a pricepe dorintele cardinalului si pentru a sile ntipari n minte, dupa ce vor fi fost spus e. Folosind clipa aceea, Athos sopti prietenilor sa zavorasca usa pedinauntru si le facu semn sa se apropie, ca sa asculte. Cei doi muschetari, carora le placea sa se simta bine, si aduserafiecare cte un sc aun si nca unul pentru Athos. Toti trei se asezaraasadar cu temei, cu capetele ma nunchi lnga burlan si cu urechea lapnda. . Veti pleca la Londra, urma cardinalul. Ajunsa acolo, va veti ducela Buckingham . . ngaduiti-mi sa spun eminentei voastre, . urma Milady, . ca decnd cu eghiletii n d iamante, ducele a intrat la banuiala si acum sefereste de mine. . Tocmai de aceea acum nu mai e vorba de a-i cstiga ncrederea, ci de a va nfatisa naintea lui, n chip sincer si deschis, ca mijlocitoare. . Sincer si deschis, repeta Milady, cu un tremur nespus de vicleann glas. . Da, sincer si deschis, . mai spuse iarasi cardinalul la fel dehotart, . trgul ac esta trebuie facut pe fata. . Voi urma ntocmai instructiuinile eminentei voastre si astept sami le spuneti.

. l veti vedea pe Buckingham, i veti spune ca veniti din parteamea si ca stiu toat e pregatirile pe care le face, dar ele ma lasa rece, deoarece la cea dinti miscare ce-o va ncerca, regina va fi pierdutadatorita mie. . Va crede el oare ca eminenta voastra e n masura sa-si ndeplineasca amenintarea? . Da, fiindca am dovezi. . Ar trebui sa-i pot aduce dovezile la cunostinta, ca sa le simta greutatea. . Fara ndoiala; i veti spune ca voi publica raportul lui Bois-Robertsi al marchizu lui de Beautru asupra ntrevederii pe care ducele a avut-ocu regina la sotia conet abilului32 n seara cnd sotia conetabilului a dat un bal mascat; si, ca nu cumva sa se ndoiasca, i veti spune ca purtacostumul Marel ui Mogol pe care trebuia sa-l poarte cavalerul de Guisesi pe care-l cumparase de la acesta din urma cu suma de trei mii depistoli. . Bine, monseniore. . Mai cunosc toate amanuntele intrarii si iesirii lui din palat, undes-a strecur at ntr-o noapte n straie de ghicitor italian; i veti mai spune, tot pentru ca sa nu se ndoiasca de adevarul informatiilor mele, ca subpelerina av ea o rochie larga, alba, smaltata cu lacrimi negre, cu capetede mort si oase cru cis, pentru a putea trece le nevoie drept stafiadoamnei Albe33, care, dupa cum s e stie, se arata la Luvru n ajunulfiecarei mari ntmplari. . Asta-i tot, monseniore? . Spuneti-i de asemenea ca stiu toate amanuntele aventurii de laAmiens, si o sa pun sa se scrie un mic roman hazliu, cu un plan algradinii si portretele actoril or mai de seama ai acelei scene nocturne. . i voi spune. . Mai spuneti-i ca Montaigu e n mna mea, si ca acum e la Bastilia; e drept ca nu s-a gasit asupra lui nici o scrisoare, dar schingiuirile potsa sco ata de la el tot ce stie si chiar... ce nu stie. . Minunat. . n sfrsit, adaugati-i ca naltimea sa, n graba de a parasi insulaR, a uitat la locuin ta lui o oarecare scrisoare din partea doamnei deChevreuse, care compromite groz av pe regina, caci da dovada nunumai ca maiestatea sa e n stare sa iubeasca pe vr ajmasii regelui, darca e n stare a unelti cu vrajmasii Frantei. Tineti minte tot ce v-amspus, nu-i asa? . Eminenta voastra va veti da singur seama: balul de la sotiaconetabilului, noap tea de la Luvru, serbarea de la Amiens, arestarea luiMontaigu, scrisoarea doamne i de Chevreuse. 32 Comandantul sef al armatei, titlu abolit de Richeliu n 1627. 33 Fiinta supranaturala, din legendele populare franceze, a careiaparitie anunta moartea cuiva.

. Da, bine, bine: aveti buna tinere de minte, Milady, raspunsecardinalul. . Totusi, . starui aceea careia eminenta sa i spusesemagulitoarele cuvinte, . dac a n ciuda oricarei ratiuni ducele nu se dabatut si ameninta mai departe Franta. . Ducele e ndragostit ca un nebun, sau mai degraba ca unneghiob, . raspunse Riche lieu cu adnca amaraciune, . aidomavechilor cavaleri, s-a avntat n razboi numai de d ragul unei priviri afrumoasei. Cnd va sti ca razboiul acesta poate sa coste cinst ea sipoate chiar libertatea doamnei gndurilor lui, cum spune el, cred ca vasta ma i mult n cumpana. . Si totusi . zise Milady, cu o ncapatnare care dovedea ca voiasa vada limpede pna n adncurile misiunii ce i se va ncredinta, . daca totusi ramne neclintit? . Daca ramne neclintit, . ngna cardinalul... nu! Nu cred ca e cuputinta! . E totusi cu putinta, starui Milady. . Daca ramne neclintit... eminenta sa tacu o clipa apoi adauga . daca ramne neclintit, atunci mi voi pune nadejdea ntr-una din acelentmplari care schi mba fata statelor. . N-ati dori, monseniore, sa-mi citati cteva ntmplari din acestean istorie, . urma M ilady, . poate ca as mpartasi ncredereadumneavoastra n viitor. . De pilda, iata! . raspunse Richelieu, . atunci cnd n 1610, dintr-o pricina aproape la fel cu aceea care-l ndeamna azi pe duce, regele Henric al IV-lea, fie-i nestearsa amintirea, se pregatea sacotropeasca Fl andra si Italia pentru a lovi Austria din doua parti, eibine! nu-i asa ca s-a ntmp lat ceva care a scapat Austria? De ce n-aravea parte si regele Frantei de norocu l mparatului Austriei? . Eminenta voastra vrea sa vorbeasca desigur de lovitura de cutitdin strada Fier ariei? . Chiar asa, ncuviinta cardinalul. . Eminenta voastra nu se teme ca osnda lui Ravaillac34 ar nspaimnta pe cei care ar avea o clipa gndul sa faca la fel? . n toate vremile si-n toate tarile, mai ales daca aceste tari snt hartuite prin deosebiri de credinta, o sa se gaseasca totdeauna fanaticicare nu vor dori altceva dect sa ajunga a fi martiri. Si uite, chiar acummi vine n minte ca puritanii snt mniosi mpotriva ducelui deBuckingham si ca predicatorii lor l socotes c drept anticrist. . Si atunci? ntreba Milady. . Si atunci, urma cardinalul, cu glas nepasator, . deocamdata artrebui sa se gas easca de pilda o femeie frumoasa, tnara, dibace, caresa vrea sa se razbune chiar ea pe duce. Nu poate fi att de greu s-o 34 Asasinul lui Henric al IV-lea, care apoi a fost legat de patru cai sisfsiat n p atru bucati.

gasesti: ducele e destul de flusturatic si daca prin fagaduielile destatornicie vesnica a semanat multa dragoste, fara ndoiala ca prinvesnicile sale necredinte a semanat si multa ura. . Fara doar si poate, . ngna cu raceala Milady, . asemeneafemeie ar putea fi gasit a. . Ei bine! Asemenea femeie care ar pune cutitul lui JacquesClement35 . sau a lui Ravaillac n minile unui fanatic, ar salva Franta. . Asa e, dar ar fi partasa unui ucigas. . Cine i-a stiut vreodata pe partasii lui Ravaillac sau ai lui JacquesClement? . Nimeni, caci erau poate prea de vaza ca sa ndrazneasca cinevasa-i caute acolo u nde erau: nu s-ar da foc Palatului de Justitie pentruoricine, monseniore. . Credeti oare ca focul de la Palatul de Justitie se datoreste altei pricini dect ntmplarii? ntreba Richeliu cu tonul cu care ar fi pus ontrebare obisnuit a. . Eu, monseniore, . raspunse Milady, eu nu cred nimic; amintescdoar un fapt, atta tot; spun numai ca daca m-as numi domnisoara deMontpensier sau regina Maria de Medicis, as fi mai putin prevazatoaredect snt silita sa fiu eu, care ma numesc doa r lady Clarick. . E drept, . ncuviinta Richelieu, si ce ai vrea atunci? . As vrea un ordin care sa ntareasca dinainte tot ce voi crede ca trebuie sa fac pentru binele de netagaduit al Frantei. . Dar, n primul rnd ar trebui gasita femeia de care spuneam sicare ar vrea sa se r azbune pe duce. . E gata gasita, spuse Milady. . Ar trebui apoi gasit si acel fanatic pacatos care ar sluji dreptunealta justit iei lui Dumnezeu.. . Va fi gasit si el. . Atunci, . urma ducele, . atunci ar fi vreme; sa-mi ceri ordinul de care-mi vorbeai adineauri. . Eminenta voastra are dreptate, . raspunse Milady, . si, firesteca am gresit cnd am vazut n misiunea eu care ma cinsteste altcevadect ceea ce trebuie, adica: sa-i vestesc naltimii sale din parteaeminentei voastre ca cunoasteti diferitele nfatis ari sub care a izbutit sa se apropie de regina la serbarea data de sotia conetabilului; ca avetidovezil e ntrevederii pe care regina a ngaduit-o la Luvru unui cititor nstele italian, care nu era altcineva dect ducele de Buckingham; ca atipus sa se scrie un mic roman p lin de duh despre aventura de laAmiens, cu planul gradinii unde s-a petrecut ave ntura si cu portreteleactorilor care au luat parte; ca Montaigu e la Bastilia si ca schingiuirilepot scoate la iveala lucruri de care-si aduce aminte si chiar a ltele pecare le-ar fi uitat. n sfrsit, ca aveti la mna o anume scrisoare din partea doamnei de Chevreuse, gasita la locuinta naltimii sale, 35 Calugar dominican, asasinul lui Henic al III-lea.

scrisoare care primejduieste grozav nu numai pe aceea care a scris-o, ci si pe aceea n numele careia a fost scrisa. Apoi, daca n pofidaacestor dovezi du cele ramne totusi neclintit si fiindca numai la cele ce-am spus se margineste misiunea mea, nu-mi va mai ramne dect sarog pe Dumnezeu s a faca o minune si sa scape Franta. Nu-i asa ca amnteles despre ce e vorba, monse niore, si ca aceasta o tot ce am defacut? . Da, asa e, ncuviinta scurt cardinalul. . Si acum, . urma Milady, parnd ca nu baga de seama tonulschimbat al ducelui, . a cum cnd am primit instructiunile eminenteivoastre cu privire la dusmanii sai, mi v eti da voie, monseniore, sa vaspun doua cuvinte cu privire la dusmanii mei? . Cum! Ai si dumneata dusmani? ntreba Richelieu. . Da, monseniore, dusmani mpotriva carora mi datorati totsprijinul, caci mi i-am f acut slujind pe eminenta voastra. . ntr-o mnastire? zise ducele. . Mai nti, o mica iscoada, una e Bonacieux. . E n nchisoarea din Mantes. . Adica era acolo, deslusi Milady; regina a capatat nsa un ordin alregelui, pe te meiul caruia au dus-o ntr-o mnastire. . ntr-o mnastire? zise ducele. . Da, ntr-o mnastire. . Si n care? . Nu stiu, si tin bine taina. . Lasa ca aflu eu! . Si eminenta voastra mi va spune n ce mnastire e femeia asta? . Nu vad ce m-ar mpiedica, raspunse cardinalul. . Bine, acum mai am alt dusman, care e mult mai de temut pentrumine dect acea pra padita de Bonacieux. . Adica cine? . Iubitul ei. . Cum l cheama? . Oh! Eminenta voastra l cunoaste foarte, bine, . urma Milady, . e piaza noastra rea, a amndorura; e cel care ntr-o ncaierare cu ostasiieminentei vo astre a aplecat cumpana izbnzii de partea muschetarilorregali; el e cel care a da t trei lovituri de spada lui de Wardes, trimisuldomniei voastre, si care a zadar nicit chestiunea cu diamantele; n sfrsit, e cel care, stiind ca eu am rapit-o pe doamna Bonacieux, mi-ajurat pieire a. . Da, da, . facu cardinalul, . stiu de cine vreti sa-mi vorbiti. . Vreau sa vorbesc de nemernicul acela de d'Artagnan. . E plin de ndrazneala! recunoscu cardinalul. . Tocmai fiindca-i plin de ndrazneala e si mai de temut. . Ar trebui, . sfatui ducele, . sa avem o dovada de crdasia lui cu Buckingham. . O dovada! . izbucni Milady . pot avea zece, nu una!

. Atunci o lucrul cel mai usor din lume: aduceti-mi dovada si-l trimit la Bastilia. . Bine, monseniore, si pe urma? . Cnd esti la Bastilia nu mai e nici un pe urma, adauga cardinalulcu glas scazut. La naiba, . urma el . daca mi-ar fi att de usor sa scapde dusmanul meu, pe ct mie de usor sa scap de ai dumitale si dacape astfel de oameni mi-ati cere sa-i cru t... . Monseniore, . starui Milady, . schimb pentru schimb, viatapentru viata, om pen tru om. Dati-mi-l pe acesta, si vi-l dau pe celalalt. . Nu stiu ce vreti sa spuneti, . raspunse cardinalul, . si nici nuvreau sa stiu; dar doresc sa va fiu pe plac si nu vad ce m-ar mpiedicasa va dau ce-mi cereti n p rivinta unui ins att de marunt si cu att maimult cu ct mi spuneti ca flecustetul ast a de d'Artagnan e un desfrnat, un duelist si un tradator. . E un misel, monseniore, un misel! . Dati-mi atunci hrtie,o pana si cerneala, ceru cardinalul. . Poftim, monseniore. Urmara ctcva clipe de tacere, care dovedeau ca Richelieu sau sicauta cuvintele nim erite pentru a scrie ncuviintarea ceruta sau ca oscria. Athos, care nu pierduse n ici o iota din convorbirea dintre Miladysi Richelieu, lua pe cei doi tovarasi de cte o mna si-i duse n celalaltungher al odaii. . Ce vrei? . mormai Porthos, . de ce nu ne lasi sa ascultam pnala urma? . Sst! . facu Athos vorbind n soapta, . am auzit tot ce trebuia saauzim; de altfe l, nu va mpiedic sa mai ascultati, dar eu trebuie sa plec. . Trebuie sa pleci? se mira Porthos. Dar daca ntreaba cardinalulde tine, ce sa-i raspundem? . Nu asteptati sa ntrebe de mine; luati-i-o nainte si spuneti-i caam plecat n recun oastere, fiindca am prins din cteva cuvinte alehangiului ca drumul dadea de banui t; nainte de plecare o sa-i strecordoua vorbe aghiotantului cardinalului si restu l ma priveste; fiti faragrija. . Ia seama, Athos! l sfatui Aramis. . Fii pe pace, . raspunse Athos, . stiti si voi ca pot sa-mi tin firea. Porthos si Aramis se ntoarsera lnga burlanul sobei. Iar Athos iesi nchipul cel mai firesc si se duse sa-si ia calul legat de oblon, laolalta cuai celor doi prieten i; l convinse pe aghiotantul cardinalului de nevoiaunei recunoasteri n vederea ntoa rcerii, cerceta n vazul celorlalti ncarcatura pistolului, si nsfaca spada si o porni singur-singurel pedrumul ce ducea spre tabara. Capitolul XV NTRE SOTI

Asa cum camerei zaruri vazu ca

banuise Athos, cardinalul cobor ndata; deschise usa unde intrasera muschetarii si gasi pe Porthos jucnd onversunata partida de cu Aramis. Scotoci dintr-o aruncatura deochi toate ungherele ncaperii si unul din oamenii lui lipsea.

. Ce s-a ntmplat cu domnul Athos? ntreba el. . Monseniore, raspunse Porthos, . s-a dus n recunoastere, fiindcadupa unele cuvin te ale hangiului i s-a parut ca drumul n-ar fi sigur. . Si dumneata, domnule Porthos, cum ti-ai trecut vremea? . Am cstigat cinci pistoli de la Aramis. . Bun! Acum puteti sa va ntoarceti o data cu mine. . Sntem la porunca eminentei voastre. . Atunci pe cai, domnilor, ca se face trziu. Aghiotantul cardinalului statea la poarta si-i tinea calul de fru. Cevamai depart e se zareau n ntuneric doi oameni si trei cai: erau cei doioameni care trebuiau so nsoteasca pe Milady pna la fortul La Pointesi sa vegheze la mbarcarea ei. Aghiotantul dadu marturie cardinalului ca spusele celor doimuschetari cu privire la Athos erau adevarate. Cardinalul schita unsemn de ncuviintare si-o porni iara si ia drum, avnd grija sa ia aceleasimasuri de prevedere la ntoarcere ca la venire . Sa-l lasam sa-si urmeze drumul spre tabara sub vegheaaghiotantului si a muscheta rilor si sa ne ntoarcem la Athos. Cale de vreo suta de pasi o tinuse la fel de repede, dar odata iesitdin raza de vedere, si avntase calul la dreapta, facuse un ocol, apoi sentorsese ca la douazeci de pasi de han, se pitise ntr-un tufis si pndisetrecerea celorlalti; recunoscnd pa lariile mari ale prietenilor si ciucuriiauriti ai pelerinei domnului cardinal, a stepta mai nti ca cei patrucalareti sa ceteasca dupa coltul soselei si cnd i pierdu din vedere sentoarse n goana la han, unde i se deschise fara nici o greutate. Hangiul l recunoscu. . Domnul ofiter, . ncepu Athos, . a uitat sa-i spuna doamnei dela primul cat ceva foarte nsemnat si m-a trimis pe mine n locul lui. . Urcati, . l pofti hangiul, doamna e tot n camera. Bucuros de nvoire, Athos urca scarile ct mai tiptil, ajunsese sus si prin usa crapata o zari pe Milady pundu-si palaria. Intra n camera si nchise usa n urma lui. La zgomotul ce-l facuse zavorul, Milady se ntoarse. Athos era n picioare n fata usii, nfasurat n pelerina, cu palaria trasa peste ochi. Vaznd faptura aceea muta si neclintita ca o statuie, Milady senspaimnta. . Cine esti? Si ce cauti aici, se rasti ea. "Da, ea e!" si zise Athos. Lasa sa-i cada pelerina. si ridica palaria si se ndrepta spre Milady. . Ma mai cunoasteti, doamna? o ntreba el.

Milady facu un pas nainte, apoi dadu ndarat, parca ar fi vazut unsarpe. . E bine, . adauga Athos. . vad ca ma recunoasteti! . Contele de La Fre! murmura Milady palind si dnd mereundarat, pna ce se lovi de per ete. . Da, Milady, . urma Athos, . contele de La Fre n carne si oase, contele de la La Fre care soseste dinadins de pe lumea cealaltapentru placerea de a va vedea. Sa ne asezam deci si sa stam de vorba, cum spune excelenta sa cardinalul. ncoltita de o cumplita spaima, Milady se aseza fara sa scoata unsingur cuvnt. . Asadar esti un demon trimis pe pamnt! grai Athos. Ai mareputere, o stiu; dar po ate ca si dumneata stii ca oamenii, cu ajutorul luiDumnezeu, au nvins adesea pe d emonii cei mai groaznici. Mi-ai maiiesit o data n cale; credeam, doamna ca te nim icisem, dar sau m-am nselat, sau te-a nviat iadul. La auzul acestor cuvinte care-i trezeau nfricosatoare amintiri, Milady si pleca fruntea, cu un geamat nabusit. . Da, iadul te-a nviat, . urma Athos, . iadul ti-a daruit bogatie, iadul ti-a dat alt nume, iadul ti-a zamislit aproape si alt chip; dar n-asters n ici murdaria de pe sufletul dumitale, nici rusinea de pe carneadumitale. Milady se ridica, ca mpinsa de un arc; din ochi i scaparau fulgere. Athos ramase pe scaun. . Ma credeai mort, nu-i asa? Dupa cum si eu te credeam moarta; numele de Athos ascunsese pe contele de La Fre, dupa cum numelede Milady Clarick ascunsese pe Ana de Bueil! Nu te numeai oare astfelcnd prea cinstitul dumitale fr ate ne-a cununat? Situatia noastra entr-adevar ciudata, . urma Athos, rznd, . n-am trait pna azi si unulsi altul dect pentru ca ne socoteam morti si pentru ca o amin tirestinghereste mai putin dect o fiinta vie, desi amintirea poate fi uneorisfsiet oare. . Dar la urma urmelor, . vorbi Milady cu glas nabusit, . ce teaduce la mine, si c e vrei de la mine? .Vreau sa-ti spun ca, desi nu m-ai vazut pna acum, eu pedumneata nu te-am scapat din vedere. . Stii ce am facut? . Pot sa-ti spun tot ce-ai facut zi cu zi de cnd ai intrat in slujba cardinalului si pna-n seara asta. Un zmbet de nencredere flutura pe buzele ei palide. . Asculta-ma: dumneata esti aceea care ai taiat doi eghileti ndiamante ducelui de Buckingham; dumneata esti aceea care ai rapit-ope doamna Bonacieux; dumneata es ti aceea care, ndragostita de deWardes si creznd ca vei petrece o noapte cu el, iai deschis usadomnului d'Artagnan; dumneata esti aceea care, creznd ca de Wardest e nselase, ai vrut sa-l omori cu mna potrivnicului sau; dumneata esti

aceea care, atunci cnd acest potrivnic a descoperit rusinoasa dumitaletaina, ai v rut sa-l omori la rndul lui, trimitnd doi ucigasi ca sa-i iaurma; dumneata esti ac eea care, vaznd ca gloantele nu si-au atinstinta, ai trimis domnului d'Artagnan v in otravit cu o scrisoaremincinoasa pentru a-ti ncredinta victima ca vinul i-l tr imisese prietenii; dumneata esti, n sfrsit, aceea care, n odaia asta, pe scaunul pe caresed eu acum, t i-ai luat asupra-ti fata de cardinalul Richelieu, asasinarea ducelui de Buckingham n schimbul fagaduielii lui de a telasa sa-l uciz i pe d'Artagnan. Milady avea fata de ceara. . Nu cumva esti Satana? ngna ea. . Poate, . raspunse Athos, . n orice caz, nsa, asculta bine lace-ti spun: omoara-l sau pune sa-l omoare pe ducele de Buckingham, putin mi pasa! nu-l cunosc; de altminteri e un englez. Dar sa nu atingimacar cu u n deget un singur fir de par de-al lui d'Artagnan, care mi-eprieten credincios, pe care-l iubesc si-l apar, caci altfel ti jur pe capultatalui meu, ca crima pe c are vei fi savrsit-o va fi si cea din urma. . Domnul d'Artagnan m-a jignit crunt, bigui Milady cu glas surd. Domnul d'Artagnan va muri. . Nu mai spune, mai e oare cu putinta sa va jigneasca cineva, doamna? ntreba rznd Athos. V-a jignit si atunci va muri... . Va muri, . se ncapatna Milady, . nti ea, pe urma el. Athos simti un soi de ameteala; vederea acestei fiinte, care n-avea nimic femeiesc, i trezea amintiri sfsietoare; se gndi ca odata, n clipemai putin pri mejdioase dect cele pe care le traia, voise s-o jertfeascape altarul cinstei; dor inta lui de omor l prindea iarasi, arzatoare cagheara unor friguri fara leac; se ridica la rndul lui, si duse mna lacingatoare, trase pistolul si ridica tragaciul. Galbena ca o moarta, Milady dadu sa strige, dar limba-i ntepenitanu putu scoate d ect un sunet ragusit, care n-avea nimic omenesc, cisemana cu horcaitul unei salba ticiuni; lipita de tapiseria ntunecata depe perele, parea, cu parul ei despletit, o nspaimntatoare ntruchiparea groazei. Athos ridica ncet pistolul, ntinse bratul astfel nct arma aproapeatinse fruntea feme ii, apoi cu un glas cu att mai zguduitor cu ct eramai nenduplecat, rosti: . Doamna, mi vei da hrtia semnata de cardinal sau de nu, pesufletul meu, ti zbor cr eierii. Daca i-ar fi vorbit altcineva. Milady ar mai fi putut pastra o ndoiala, dar l cunostea pe Athos; ramase totusi neclintita. . ti dau ragaz o clipa, ca sa te hotarasti. Dupa nclestarea fetii, Milady si dadu seama ca era gata sa traga; si duse iute mna la sn, scoase o hrtie si o ntinse lui Athos. . Iat-o, . i spuse, si fii blestemat! Athos lua hrtia, si puse la loc pistolul n cingatoare, se apropie delampa pentru a se ncredinta ca era ntr-adevar ceea ce voia si,

desfacnd-o, citi: "Din porunca mea si pentru binele Statului, purtatorul acesteia a facut ceea ce a facut. 3 decembrie 1627 Richelieu" . Si acum, . ncheie Athos, lundu-si pelerina si potrivindu-si pecap palaria, . acu m, dupa ce ti-am smuls coltii, mai musca, naprca, daca poti. Iesi din camera fara macar sa se uite ndarat. La usa dadu peste cei doi oameni si calul pe care-l tineau de drlogi. . Domnilor, . le spuse, . stiti porunca monseniorului: nsotitiaceasta femeie fara a mai pierde vremea la fortul La Pointe si n-oparasiti pna n-o vedeti mbarcata. Cum ntr-adevar vorbele acestea se potriveau cu porunca primita, amndoi dadura din cap n semn de ncuviintare. Iar Athos se arunca sprinten n sa si porni n goana; dar n loc s-otina pe drum o lua peste cmp, dnd pinteni calului si oprindu-se cnd sicnd ca sa asculte. La una din opriri, auzi pe sosea tropotul mai multor cai. Nu se puteandoi ca era cardinalul cu nsotitorii sai. si avnta calul drept nainte sistergndu-l de sudoare smo curi de buruieni si de frunze, se aseza de-acurmezisul drumului, la vreo doua su te de pasi de tabara. . Cine-i acolo? striga el de departe cnd zari calaretii. . Cred ca-i viteazul nostru muschetar, spuse cardinalul. . Da, monseniore, . raspunse Athos, . chiar el. . Domnule Athos, . urma Richelieu, . primeste, te rog, multumirile mele pentru buna paza ce ne-ai asigurat; domnilor, amajuns; intrati pe poarta din stnga.Consemnul este: Rege si R. Spunnd aceste cuvinte, cardinalul saluta pe cei prieteni cu ousoara miscare a cap ului, apoi o lua dreapta, urmat de aghiotant, cacin noaptea aceea dormea si el n t abara. . Asculta! izbucni ntr-un glas Porthos si Aramis cnd cardinalul nu-imai putea auzi . Asculta! A semnat hrtia pe care i-o cerea! . Stiu, . le raspunse linistit Athos, . uite-o aici! Si cei trei prieteni nu mai schimbara nici un cuvnt pna n tabara, afara doar de consemnul dat ostasilor de straja. l trimisera nsa pe Mousqueton sa-i duca stirea lui Planchet castapnul lui era rugat sa vina nentrziat la locuinta celor treimuschetari, ndata ce se va fi ntors acasa. Pe de alta parte, asa cum prevazuse Athos, Milady gasise la poartaoamenii care-o asteptau si-i urma fara mpotrivire; se gndise o clipa sale ceara s-o nsoteasca pna la cardinal, ca sa-i povesteasca tot ce sentmplase, dar o destainuire din partea e i ar fi adus o destainuire dinpartea lui Athos; ar fi putut spune ca Athos o spnz urase, dar si el ar fispus ca ea era nfierata; chibzui asadar sa taca deocamdata, sa plece

fara zgomot, sa aduca la ndeplinire cu dibacia-i obisnuita, greauamisiune ce o as tepta, si dupa ce toate se vor fi sfrsit spre mareamultumire a cardinalului, sa v ina si sa-i ceara razbunare. Astfel fiind, dupa ce calatori toata noaptea, la ora sapte dimineataajunse la fo rtul La Pointe; la ora opt Milady era mbarcata, iar la nouacorabia, cu hrtiile ntar ite de cardinal pentru o asa-zisa plecare spreBayonne, ridica ancora, ndreptndu-se spre Anglia. Capitolul XVI BASTIONUL SAINT-GERVAIS Ajungnd la locuinta celor trei prieteni, d'Artagnan i gasi strnsi naceeasi ncapere; A thos era dus pe gnduri, Porthos si rasuceamustata, iar Aramis si citea rugaciunile n tr-un mic si ncntatorceaslov, legat n catifea albastra. . Duca-se naibii, domnilor! . ncepu el, sper ca ce-o sa-mi spunetimi rasplateste o steneala; altfel nu v-as ierta niciodata ca m-ati chematn loc sa-mi dati pace sa ma odihnesc dupa o noapte petrecuta culuatul si cu darmatul unui bastion. Ce paca t ca nu erati acolo! A fostlupta, nu gluma! . Eram n alta parte, unde tot asa, n-a fost de loc usor! raspunsePorthos, adncindu -si cuta obisnuita a mustatii. . Sst! facu Athos. . Mai, mai! facu si d'Artagnan, pricepnd tlcul usoarei ncruntari amuschetarului. Pa re-se ca e rost de ceva noutati pe aici! . Aramis, . vorbi Athos, . alaltaieri ai prnzit la hanul luiParpaillot. Asa e? . Da. . Cum e acolo? . Eu am mncat prost. Alaltaieri era zi de post si ei n-aveau dectde dulce. . Cum! . se mira Athos, . ntr-un port la mare nu se gasestepeste? . Ei zic, lamuri Aramis aplecndu-si din nou ochii asupracucernicelor file, . ca d igul pe care cardinalul a pus sa-l zideascagoneste pestele n larg. . Dar nu asta ntrebam eu, Aramis, . starui Athos . voiam sa stiu daca te-ai putut misca n voie si daca nu te-a plicitisit nimeni? . Pe ct mi-amintesc, n-au picat prea multi nepoftiti da, e drept, cuprivire la ce ea ce gndesti, Athos, o sa ne simtim destul de bine la"Parpaillot". . Haidem asadar la "Parpaillat", . hotar Athos, aici zidurile snt ca foaia de hrtie. Deprins cu apucaturile prietenului, d'Artagnan, care ghicea numai

dupa o vorba, dupa o miscare sau dupa un semn de-al lui, ca nu eravreme de glumi t, l lua de brat pe Athos si iesi cu el, fara sa spuna niciun cuvnt; Porthos i urma , sporovaind cu Aramis. Pe drum l ntlnira pe Grimaud; Athos i facu semn sa se apropie si, ca de obicei, Grimaud asculta n tacere; sarmanul de el, se dezvatase aproape sa vorbeasca. Ajunsera la birtul lui Parpaillot; era sapte dimineata si tocmaincepuse sa se lum ineze de ziua; prietenii poruncira sa li se aduca demncare si intrara ntr-o sala u nde, dupa spusese hangiului, puteau stan tihna. Din nefericire nsa, ora nu era bine aleasa pentru o consfatuiretainica; sunase to cmai desteptarea; fiecare cauta sa se dezmeticeasca, si, pentru a se feri de umezeala diminetii, venea sa traga o dusca labirt: drago ni, mercenari elvetieni, soldati din garda, muschetari, calareti din oastea regala se perindau cu o graba care trebuie sa-i fipriit hang iului, dar care strica socotelile celor patru prieteni. Plictisiti, raspundeau n sila la salutul, la binetele si la flecarelile tovarasilor de arme. . Parca vad ca ne alegem cu o ncaierare, . mormai Athos, . siacum nu prea avem ne voie, de asa ceva. D'Artagnan, spune-ne cumti-ai petrecut noaptea si pe urma tio povestim si noi pe a noastra. . ntr-adevar, . se amesteca n vorba un calaret din garda, abiatinndu-se pe picioare si n mna cu un pahar de rachiu, din care sorbeape ndelete, . ntr-adevar, domnilor, azi noapte dumneavoastra eratiprin transee si pare-mi-se ca v-au cam dat de furc a cei din La Rochelle. D'Artagnan privi pe Athos, ca sa prinda daca sa raspunda sau nuguralivului nepof tit. . Nu-l auzi pe domnul de Eusigny care-ti face cinstea sa-tivorbeasca? grai Athos . Istoriseste ce s-a ntmplat asta-noapte, cacidomnii acestia doresc sa afle amanun te. . Voi n-at luatu un pastion? se blbi un mercenar elvetian care bearom cu paharul d e bere. . Da, domnule . raspunse d'Artagnan nclinndu-se, . am avutaceasta cinste: ba chiar am strecurat sub unul din metereze, poate caati si auzit, un butoi cu pulbere; explozia a facut o spartura destul defrumusica; nu mai spun ca bastionul nefiind nici de azi, nici de ieri, toata zidaria s-a cam zdruncinat din temelii. . Despre ce bastion e vorba? ntreba un dragon care tinea nfiptan sabie o gsca gata s -o friga. . Bastionul Saint-Gervais, dindaratul caruia ceilalti i hartuiau mereu pe ai nostri, raspunse d'Artagnan. . Si a fost lupta mare? . Da, mare: noi am pierdut cinci oameni, iar ei opt sau zece. . Ei, tratia tracului! exclama elvetanul care, cu toata bogatacolectie de njuratu ri a graiului german, luase obiceiul sa njure pefrantuzeste.

. S-ar putea sa trimita pionieri, chiar acum de dimineata, ca sadreaga bastionul , zise calaretul din garda regala. . Da, s-ar putea, ncuvinta d'Artagnan. . Domnilor, . propuse Athos, . hai sa facem o prinsoare. . Ta! ta! Un prinsor! se bucura elvetianul. . Ce fel de prinsoare? ntreba si calaretul. . Asteptati o clipa, . i ruga dragonul, punndu-si sabia n chip defrigare deasupra c elor doua gratare mari de fier, ce sprijineau jarulcaminului, . vin si eu. Pacat osenia ta de hangiu! Repede ostrachinioara ca sa nu pierd nici o picatura din osn za acesteinepretuite zburatoare. . Asa, asa, . bigui elvetianul, . grasim de la gsc foarte pun cutulceat. . Haideti, zmbi dragonul. Acum, prinsoarea! Te ascultam, domnule Athos. . Da, s-auzim prinsoarea! rosti si calaretul din garda regala. . Ei bine, domnule de Busigny, ma prind cu dumneata, ca cei treitovarasi ai mei, domnii Porthos, Aramis si d'Artagnan vor prnzimpreuna cu mine n bastionul Saint-Ge rvais si ca vom ramna acolovreme de o ora, cu ceasul n mna, orice-ar face dusmanul ca sa ne goneasca. Porthos si Aramis se privira unul pe altul. ncepeau sa priceapa. . Asculta, . sopti d'Artagnan la urechea lui Athos, . ne duci lamoarte pe nerasu flate. . Daca nu ne ducem, ne omoara si mai pe nerasuflate, raspunseAthos. . Pe legea mea, domnilor, se nvoi Porthos rasturnndu-se pescaun si rasucindu-si mu stata, . minunata prinsoare! . De aceea o si primesc, . rosti domnul de Busigny, . dar acumsa vedem pe ce-o f acem. . Dumeavoastra snteti patru, domnilor, . urma Athos, . iar noisntem tot patru; ce ziceti de un prnz pe cinste pentru opt tacmuri, l-ati primi oare? . De minune, ncuviinta domnul de Busigny. . Foarte bine, se nvoi dragonul. . Asta pun la mine, zise si elvetianul. Cel de-al patrulea ascultator, care pna atunci tacuse chitic, facusemn cu capul c a ncuviinteaza propunerea. . Prnzul domnilor e gata, vesti hangiul. . Atunci, adu-l aici, porunci Athos. Hangiul dadu ascultare poruncii. Athos chema pe Grimaud si, aratndu-i un paner mare ce adasta ntr-un ungher, i facu semn sanveleasca n stergare f ripturile aduse.

Grimaud ntelese ndata ca era vorba de un prnz n aer liber, adusepanerul, nfasura mnca ea, adauga sticlele si lua cosul sub brat. . Dar unde o sa mncati mncarea mea? se mira hangiul.

. Ce-ti pasa, . raspunse Athos, . de vreme ce-ti platim? Si-i arunca regeste, doi pistoli pe masa. . Sa va dau rest, domnule ofiter? ntreba hangiul. . Nu, mai pune doua sticle de sampanie si ce-ti ramne va fi pentrustergare. Hangiul nu facea treaba att de buna cum crezuse la nceput, dar sedespagubi strecurn d celor patru oaspeti doua sticle de vin de Anjou nloc de doua sticle de sampanie . . Domnule de Busigny, vreti sa va puneti ceasul dupa al meu, saumi dati voie sa-m i pun eu ceasul dupa al dumneavoastra? . Fireste, domnule! . raspunse calaretul scotnd din buzunar unfoarte frumos ceaso rnic mpresurat cu diamante, . este sapte sijumatate. . Sapte si treizeci si cinci de minute, . spuse Athos, . vom stideci ca al nostr u merge cu cinci minute naintea ceasuluidumneavoastra, domnule. Si salutnd oaspetii ncremeniti de uimire, cei patru tineri sendreptara spre bastion ul Saint-Gervais, urmati de Grimaud, careducea cosul, fara sa stie ncotro merge, caci deprins sa asculteorbeste, nici nu i-ar fi trecut macar prin gnd sa ntrebe. Cta vreme n-au iesit din cuprinsul taberei, cei patru prieteni nuschimbara ntre ei nici un cuvnt; de altfel, se tineau scai de ei curiosii, care, aflnd de prinsoarea facuta, voiau sa vada ce o sa se ntmple. Odata trecuti nsa de brul ntaririlor, cnd dadura de cmp deschis, d'Artagnan, care n-avea habar despre ce era vorba, socoti ca ca venisevremea sa ceara o lamurire. . Si acum, draga Athos. . ncepu el, . spune-mi te rog si mieunde mergem. . Stii bine, . raspunse Athos, . ca ne ducem la fort. . Si ce facem acolo? . Stii bine ca ne ducem sa luam prnzul. . Dar de ce n-am luat prnzul la "Parpaillot"? . Fiindca avem de vorbit lucruri de seama si acolo nu putem vorbin tihna nici cin ci minute, cu toti nepoftitii care foiesc, saluta, intra nvorba... Dincolo, macar , . urma Athos, aratnd spre metereze, . dincolo n-o sa ne mai pice nimeni pe cap. . Mi se pare, . grai d'Artagnan, cu acea cumintenie care la el sembina att de fire sc si de armonios cu o neasemuita vitejie, . mi separe ca pentru asta am fi putu t gasi un loc mai ferit pe dmburilenisipoase de pe tarm. . Unde am fi fost vazuti toti patru mpreuna, asa ca dupa un sfertde ceas cardinal ul ar fi aflat prin iscoadele lui ca tinem sfat. . Da, . grai Ararnis, Athos are dreptate! Animadvertuntuntur in desertis. . Un desert n-ar fi fost rau deloc, . adauga Porthos, . dar vorba e: unde sa-l gasesti?

. Nu e desert unde o pasare sa nu-ti poata trece pe deasupracapului, unde un pes te sa nu poata sari din apa, unde un iepure sa n-opoata zbughi din vizuina si cr ed ca nu-i pasare, peste, iepure, care sanu fi ajuns iscoada cardinalului. Atunc i, mai bine sa ne tinem dehotarrea noastra de la care de altfel nu ne mai putem a bate, fara sane crape obrazul de rusine. Am facut o prinsoare, adica prinsoare l acare nu ne gndisem si desfid pe oricine sa ghiceasca adevaratul tlc; ca sa cstigam prinsoarea trebuie sa ramnem un ceas n bastion. Sau osa fim atacati, sau n-o sa fim. Daca nu sntem, atunci o sa avem vreme sa stam de vorba si n-o sa ne auda nimeni, caci va spun eu, meterezele astea n-au urechi. Daca sntem atacati, tot o sa vorbim de treburile noastre, si mai mult, prin faptul ca ne aparam, cstigam sifaima. Vedeti ca oricum ar fi noi tot sntem n folos. . Asa e ,. raspunse d'Artagnan, . dar fara doar si poate n-o sascapam nici de gl oante. . Ei! dragul meu, . urma Athos . stii bine ca gloantele cele maiafurisite nu snt ale dusmanului. . Dar eu cred ca pentru asemenea isprava ar fi trebuit sa ne luammacar flintele. . Esti un nerod, prietene Porthos; de ce sa ne ncarcam cu opovara zadarnica? . Eu nu gasesc zadarnic sa ai n fata vrajmasului o flinta de calibruca lumea, cu douasprezece cartuse si pulberea de cuviinta. . Asa e, . recunoscu Athos, . dar n-ai auzit ce-a spusd'Artagnan? . Ce-a spus d'Artagnan? ntreba Porthos. . D'Artagnan a spus ca n timpul atacului de asta-noapte, au fostopt sau zece mort i dintr-ai nostri si tot attia din ceilalti. . Si-apoi? . Dar n-au avut nca vreme sa-i despoiae, asa e? Deocamdatatrebuiau sa faca altele mai grabnice. . Atunci? . Atunei vom gasi flintele lor, cornurile cu pulbere si cartusele: nloc de patru flinte si de douasprezece gloante, vom avea ca lacincisprezece pusti si ca la o suta de gloante. . O, Athos! . facu Aramis, . ai ntr-adevar un cap de seama! Porthos si nclina fruntea n semn de ncuviintare. Numai d'Artagnan parea a cugeta altfel. Fara ndoiala, Grimaud mpartasea ndoielile acestuia, caci vaznd ca cei patru prieteni naintau mereu nspre metereze, lucru de carepna atunci se ndois e, si trase stapnul de pulpana. . Unde mergem? ntreba el prin semne. Athos i arata bastionul. . Dar, . urma n acelasi fel de grai tacutul Grimaud, . o sa ne lasam pielea acolo. Athos si nalta privirea si bratul spre cer.

Grimaud lasa panerul la pamnt si se aseza alaturi, clatinnd din cap. Athos scoase din cingatoare un pistol, l cerceta de aproape si, dupa ce-i pregati ncarcatura, apropie teava de urechea lui Grimaud. ntr-o clipa, Grimaud se si trezi n picioare ca mpins de un arc. Celalalt i facu semn sa-si ia panerul si s-o porneasca mai departe. Grimaud asculta orbeste. Singurul folos pe care-l trasese de pe urma acestei pantomime de oclipa era ca d in ariegarda trecuse n avangarda. Ajunsi la poalele bastionului, cei patru prieteni si ntoarseraprivirea: Peste trei sute de soldati din toate armele se nvalmasau la poartataberei, iar pr intre cei nghesuiti unul lnga altul, se aflau domnul deBusigny, dragonul, elvetian ul si cel de al patrulea care luase parte laprinsoare. Athos si scoase palaria, o puse n vrful spadei si o flutura n aer. Toti ceilalti i raspunsera, nsotindu-si salutul cu un asurzitor "ura", ce strabatea pna la ei. Dupa aceea, ctesipatru se facura nevazuti n cuprinsul bastionului, unde Grimaud le-o si luase nainte. Capilolul XVH SFATUL MUSCHETARILOR Dupa cum banuise Athos, n bastion nu se aflau dect vreodoisprezece morti, att franc ezi, ct si bastinasi de-ai orasului. . Domnilor, . vorbi Athos care se socotea capetenia acesteiispravi, . n vreme ce Grimaud pune masa, noi sa strngem pustile sicartusele; de altfel, putem totodata sta si de vorba. Domnii acestia, . adauga el aratnd spre morti, . nu trag cu urechea. . Am putea sa-i aruncam n sant, . spuse Porthos, . binentelesdupa ce ne vom fi ncre dintat ca n-au nimic n buzunare. . Da, . raspunse Athos, . asta-i treaba lui Grimaud. . Bine! Sa-i scotoceasca atunci Grimaud si sa-i arunce peste ziduri. . Fereasca sfntul, . se mpotrivi Athos. . ar putea sa ne fie defolos. . Mortii astia? Sa ne foloseasca? se mira Porthos. Ia mai las-o-! ti pierzi mintile, prietene! . "Nu judeca pripit", . glasuiesc Evanghelia si domnul cardinal, . raspunse Athos; ia spuneti, cte pusti, domnilor? . . . . Douaspreceze, raspunse Aramis. Cte focuri de tras? Vreo suta. Adica tocmai cte ne trebuie; ia sa ncarcam armele.

Cei patru muschetari se pusera pe treaba. Pe cnd sfirseau dencarcat cea din urma p usca, Grimaud le facu semn ca masa era gata. Athos raspunse tot printr-un semn ca e multumit si-i arata luiGrimaud un fel de ghereta, iar Grimaud ntelese ndata ca trebuia safaca de straja. Pentru a-i ndulci ns a plictiseala veghei, Athos i ngaduisa ia cu el o pine, doua costite si o sticla cu vin. . Va rog, la masa, i pofti Athos. Cei patru prieteni se asezara pe jos, cu picioarele crucis sub ei, asemenea unor turci sau unor croitori. . Si acum, cnd nu-ti mai e teama ca te poate auzi cineva, sper cane vei mpartasi t aina, ncepu d'Artagnan. . Iar eu sper, domnilor, sa ne putem bucura de o petrecere placutasi totodata de faima, raspunse Athos. V-am poftit la o plimbarencntatoare; iata un prnz ct se poat e de gustos si, pe deasupra, colo, cinci sute de oameni, dupa cum puteti vedea si dumneavoastra prinochitoarele din ziduri, oameni care ne iau drept nebuni sau drept eroi, doua specii de nerozi, destul de asemanatoare ntre ele. . Dar cu taina cum ramne? ntreba d'Artagnan. . Taina . lamuri Athos, . e ca aseara am vazut-o pe Milady. D'Artagnan ducea tocmai paharul la gura, dar la numele de Milady, mna i tremura att de tare, nct l puse pe pamnt, de teama sa nu-l verse. . Ti-ai vazut sot... . Ssst! . l opri Athos, . uiti, dragul meu ca acesti domni nucunosc ca dumneata t aina chestiunilor mele familiale. Da, am vazut-o pe Milady. . Unde? ntreba d'Artagnan. . Cam la vreo doua leghe de aici, la hanul "Porumbarul Rosu". . Atunci snt pierdut, murmura d'Artagnan. . Nu, nu nca de tot, . urma Athos, . caci la ora asta Milady trebuie sa fi parasit coastele Frantei. D'Artagnan rasufla usurat. . Dar, la urma urmelor . ntreba Porthos, . cine e aceasta doamna? . O femeie ncntatoare, . raspunse Athos . sorbind pe ndeleteun pahar de vin spumos. Ticalosenia lui de hangiu! n loc de sampaniene da vin de Anjou si crede ca o sa ne pacaleasca pe noi! Da, o femeiencntatoare,. urma el, . care a fost draguta cu p rietenul nostrud'Artagnan si careia el i-a facut nu stiu ce pozna, iar ea si-a p us n capsa se razbune, punnd acum o luna sa-l omoare cu focuri de flinta, ncercnd acum opt zile sa-l otraveasca si cerndu-i ieri cardinalului, capul. . Ce spui! Cernd capul meu cardinalului? striga d'Artagnan, galben la fata de groaza. . E adevarul adevarat, ca-n sfnta Evanghelie! ntari Porthos. L-am auzit cu amndoua urechile.

. Si eu la fel, adauga Aramis. . Atunci, . urma d'Artagnan, lasnd sa-i cada deznadajduit bratul, . degeaba mai lupt; nu-mi ramne dect sa-mi zbor creierii si saispravesc cu toate. . E ultima prostie pe care trebuie s-o faci, . sfatui Athos, . caci esingura far a de leac. . Dar cum sa scap teafar, cu asemenea dusmani? ntinecunoscutul din Meung; pe urma de Wardes, caruia i-am dat treilovituri de spada, pe urma Milady, careia i-am de scoperit taina si, nsfrsit, cardinalul, caruia i-am zadarnicit razbunarea. . Foarte bine, . socoti Athos, . toti la un loc nu fac dect patru sinoi sntem tot patru, adica unul contra unul. Drace! Daca ne-am luadupa semnele pe care ni le f ace Grimaud, o sa dam chiar acum deceva mai multi. Ce e, Grimaud? ntreba Athos. D at fiind mprejurarileneprielnice, ti dau voie sa vorbesti, prietene, dar te rog sc urt, scurt detot. Ce vezi acolo? . O gloata. . Cam cti oameni? . Douazeci. . Ce fel de oameni? . Saisprezece pionieri si patru soldati. . La cti pasi de noi? . La cinci sute de pasi. . Bun, mai avem vreme sa sfrsim gaina si sa bem un pahar de vinn sanatatea ta, d'A rtagnan. . n sanatatea ta! glasuira Porthos si Aramis. . Atunci n sanatatea mea! Desi nu prea cred ca urarile voastremi-ar putea folosi la cine stie ce. . Ei as! facu Athos. Alah e mare, cum zic credinciosii lui Mahomed, si viitorul e n minile lui. Sorbind apoi pna n fund paharul pe care-l puse jos, lnga el, Athosse ridica agale, lua cea dinti pusca ce-i cazu la ndemna si se apropiede o ochitoare n zid. Porthos, Aramis si d'Artagnan i urmara pilda. Ct priveste peGrimaud, i se dadu por unca sa stea ndaratul celor patru prieteni si sale ncarce mereu armele. Dupa cteva minute vazura ivindu-se gloata; mergea de-a lungulunui soi de sant, ca re facea legatura ntre bastion si oras, . La dracu! . bombani Athos, . de ce ne-om fi lasat balta masa pentru douazeci de caraghiosi cu cazmale, trnacoape si sape? Dacale-ar fi facut s emn Grimaud sa plece, snt ncredintat ca ne-ar fi dat pace. . Ma ndoiesc, . adauga d'Artagnan, . vad ca vin foarte hotartincoace. De astfel, mpr euna cu lucratorii mai snt si patru soldati si unbrigadier narmati cu flinte. . Fiindca nu ne-au vazut nca, raspunse Athos, si mi-e sila sa trag

n niste prapaditi de trgoveti. . Prost popa, . mormai Porthos, . cel de-i e mila de eretici. . ntr-adevar, . spuse Athos, . Aramis are dreptate, ma duc sa levorbesc. . Ce dracu vrei sa faci? se mira d'Artagnan. Au sa te mpuste, dragul meu! Fara sa ia n seama povata, Athos se urca pe coltul de zid desprins, tinnd pusca ntr-o mna si palaria n cealalta.

. Domnilor, . le spuse, salutnd curtenitor pe soldatii si lucratoriicare, uimiti ca-l vedeau acolo, se oprisera la vreo cincizeci de pasi elemetereze, . domnilor , ctiva prieteni si cu mine ne luam tocmai prnzulntre aceste ziduri. Stiti ca nu-i nimic mai neplacut dect sa te scoale dela masa, asa ca va rugam, daca aveti aici treaba neaparat, asteptatinti sa sfrsim de mncat si ntoarceti-va mai trziu; afara doa daca nu va prinde mntuitoarea pofta de a parasi lagarul razvratitilor si de aveni sa beti cu noi n sanatatea regelui Frantei. . Ia seama, Athos! . striga d'Artagnan, . nu vezi ca te ochesc? . Ba da, ba da, . raspunse Athos, . dar snt trgoveti, care tragalandala si n-or sa ma nimereasca. ntr-adevar, n aceeasi clipa, patru mpuscaturi detunara, iargloantele zburara n jurul lui Athos, fara ca vreunul sa-l atinga. Patru focuri de arma le raspunsera aproape n acelasi timp. Eraunsa mai bine tintit e dect cele dinti. Trei soldati cazura morti pe loc, iar unul dintre muncitori, ranit. . Grimaud, alta flinta, ceru Athos, tot de pe frntura de zid. Grimaud mplini pe data porunca. La rndul lor, cei prieteni sincarcasera armele; a do ua detunatura urma celei dinti; brigadierul sidoi pionieri cazura morti, ceilalti o luara la sanatoasa. . Si acum, domnilor, sa iesim de aici. Avntndu-se dincolo de ziduri, cei patru prieteni ajunsera pna lacmpul de bataie, rid icara cele patru flinte ale soldatilor, sulitabrigadierului si, ncredintati ca fu garii nu se vor mai opri dect n oras, se ntoarsera ndarat cu trofeele izbnzii lor. . ncarca iar armele, . porunci Athos, . si noi, domnilor, samncam mai departe si s a nnodam firul vorbei. Unde am ramas? . Eu tin minte unde, raspunse d'Artagnan, cu gndul la calatoria pecare Milady tre buia s-o faca. . Asa, va sa zica pleaca n Anglia, spuse Athos. . Si cu ce scop? . Cu scopul de a ucide sau de a pune sa-l ucida ducele de Bukingham. D'Artagnan scapa un strigat de uimire si de indignare. . Ce miselie! izbucni el. . Oh! ct despre asta, . urma Athos, . va rog sa ma credeti ca nuprea ma sinchises c. Si acum, fiindca ai sfrsit, Grimaud, ia sulitabrigadierului nostru, leaga-i un stergar si nfige-o n vrful bastionului,

ca sa vada razvratitii astia din La Rochelle ca au de furca cu ostasi de ai regelui, cutezatori si credinciosi! Fara a rosti un singur cuvnt, Grimaud dadu ascultare poruncii. Dupa cteva clipe, stindardul alb flutura deasupra capetelor celor patruprieteni, un ropot de aplauze saluta ivirea lui: jumatate din tabaranaintase pna la linia nga duita. . Cum! . facu d'Artagnan, . spui ca nu te sinchisesti daca-lomoara sau pune sa-l omoare pe Buckingham? Dar bine, ducele eprietenul nostru. . Ducele este englez, ducele lupta mpotriva noastra; sa faca ce-ovrea cu ducele, eu ma sinchisesc de Buckingham la fel ca de o sticlagoala. Si Athos zvrli ca la cincisprezece pasi de el sticla ce o tinea n mnasi din care-si turnase ultima picatura n pahar. . Stai putin, . zise d'Artagnan, . eu nu pot parasi asa peBuckingham; ne daduse n dar o minune de cai! . Si mai cu seama o minune de sei, adauga Porthos, care si atuncipurta la peleri na galonul de la seaua lui. . Apoi, . rosti si Aramis,. Dumnezeu vrea ndreptarea si numoartea pacatosului! . Amin . ncheie Athos, . dar despre asta o sa vorbim noi maitrziu, daca va face pl acere; n clipele acelea grija cea mare a mea era, si cred ca ma vei ntelege, d'Artagnan, era sa iau ndarat de la aceastafemeie un fe l de mputernicire n alb pe care smulsese cardinalului sicu ajutorul careia trebuie sa se descotoroseasca de tine si poate chiarde noi toti, fara a da nimanui nici o socoteala. . E dracul pe pamnt, muierea asta, se mnie Porthos, ntinzndu-sifarfuria lui Aramis, care tocmai cioprtea o gaina. . Si hrtia n alb, . ntreba d'Artagnan, . hrtia a ramas n minile ei? . Nu, a trecut n minile mele; n-as putea spune c-a fost treabausoara, nu, caci as minti. . Draga Athos, . murmura d'Artagnan, . nici nu mai pot numarade cte ori mi-ai sal vat viata. . Asadar, pentru ca sa te duci la ea, ne-ai parasit pe noi, si amintiAramis. . ntocmai. . Si ai la tine scrisoarea cardinalului? ntreba d'Artagnan. . lat-o, spuse Athos. Si scoase din buzunarul tunicii pretioasa hrtie. D'Artagnan o despaturi cu o mna, al carei tremur nici nu ncerca sa-l ascunda, si citi: "Din porunca mea si pentru binele Statului, purtatorul acesteia a facut ceea ce a facut. 3 decembrie, 1627. Richelieu".

. ntr-adevar, . murmura Aramis, . e o dezlegare n toata legea. . Trebuie sa rupem hrtia, . zise d'Artagnan, caruia i se pareaca-si citeste singu r osnda. . Dimpotriva, . sfatui Athos, . trebuie pastrata cu sfintenie sin-as da hrtia ast a nici daca mi-ar acoperi-o cineva cu aur. . Si ea ce-o sa faca acum? ntreba tnarul. . Pai, . spuse nepasator Athos, . va scrie cardinalului ca unafurisit de muschet ar, pe nume Athos, i-a smuls cu sila mputernicirean alb; l va sfatui n aceeasi scris oare sa se descotoroseasca de el si de cei doi prieteni ai lui, Porthos si Aramis; cardinalul o sa-si aduca aminteca ia tot ntlnit n calea lui si o sa puna ntr-o buna zi sa-l aresteze ped'Artagnan, iar pe urma, ca sa nu-l lase sa se plictiseasca singur, ne vatrimite si pe noi sa-i tinem de urt la Bastilia. . Haida de! . sari Porthos, . mi se pare ca faci glume camnesarate, dragutule. . Nu glumesc deloc, zise Athos. . Stii, tu, . si dadu parerea Porthos, . ca a suci gtul acesteiafurisite de Milady ar fi un pacat mult mai mic dect a suci gtul acestorsarmani hugenoti, a caror nel egiuire este ca si cnta n frantuzestepsaimii pe care noi i cntam n latineste? . Ce zice si preotul? ntreba linistit Athos. . Zic ca snt de parerea lui Porthos! raspunse Aramis. . Daramite eu! adauga d'Artagnan. . Noroc ca e departe, . urma Porthos, . caci marturisesc, m-arstingheri grozav, dac-ar fi aici. . Pe mine ma stinghereste si cnd e n Franta si cnd e n Anglia, ntari Athos. . Pe mine ma stinghereste oriunde ar fi, adauga si d'Artagnan. . Dar, daca o aveai n mna, . se ncapatna Porthos, . de ce n-ainecat-o, de ce n-ai gtu t-o, spnzurat-o? Numai mortii nu se mai ntorcniciodata. . Asa crezi, Porthos? raspunse muschetarul, cu un surs ntunecat, pe care numai d'Artagnan l ntelese. . Ma bate un gnd, zise d'Artagnan. . Sa-l auzim, raspunsera muschetarii. . La arme! ncepu sa strige tocmai atunci Grimaud. Tinerii se ridicara n pripa si alergara la pusti. De data asta o mica trupa, alcatuita din douazeci pna la douazeci si cinci de oameni, nainta spre metereze; dar nu mai erau lucratori, cisoldati di n garnizoana. . Ce-ar fi daca nc-am ntoarce n tabara, sfatui Porthos; pare-mi-secumpana prea tra ge ntr-o parte. . Cu neputinta, . raspunse Athos, . si din trei pricini: ntia, n-amsfrsit nca masa; a doua, mai avem nca de spus lucruri de seama; atreia, mai lipsesc zece minute pna sa se mplineasca ceasul.

. Oricum, . adauga Aramis, . trebuie sa hotarm un plan delupta. . Foarte usor, . raspunse Athos, . ndata ce dusmanul e n bataiapustii, deschidem f ocul; daca tot nainteaza, mai tragem n ei, sitragem mereu cta vreme avem pusti ncarc ate; daca pe urma ceiramasi ncearca sa ne ia cu asalt, i lasam sa coboare pna-n san t sipravalim peste ei frntura de zid, care nu mai tine dect printr-ominune. . Bravo! . se bucura Porthos . hotart lucru, Alhos: erai nascut sa fii general si cardinalul, care se crede grozav de priceput la razboi, e unmoft pe lnga tine. . Va rog, domnilor, . povatui Athos, . nici o lovitura n vnt: glontul si omul: fiecare sa-si tinteasca bine alesul. . Al meu nu-mi scapa, spuse d'Artagnan. . Nici al meu, adauga Porthos. . Si al meu, idem, ntregi Aramis. . Atunci: foc! porunci Athos. Patru mpuscaturi; detunara o singura data, si de cazut, cazurapatru oameni. n vremea asta, toba porni sa bata, pe cnd mica trupa nainta npas de atac. Focurile de pusca se auzeau cnd si cnd, dar mereu la fel de binetintite. Totusi, a paratorii orasului nu-si domoleau pasul alergator, parcaar fi aflat de slabiciun ea numerica a celorlalti. nca trei mpuscaturi. nca doi oameni la pamnt. Totusi marsul celor ramasi teferi nu ncetinea. Nu ajunsesera la poalele bastionului mai multi de doisprezece pnala cincisprezece oameni; i ntmpina o ultima descarcatura de arme, dar fara sa-i opreasca; sarira n sant, pregatiti sa se catere pe ziduri. . Haideti, prieteni, . i ndemna Athos, . sa sfrsim dintr-o data cuei. La zid! La zi d! Ajutati de Grimaud, cei patru prieteni ncepura sa mpinga cu patulpustilor coltul m are de zid care se nclina ca luat de vnt si, desprinzndu-se din temelie, se pravali cu vuiet asurzitor n sant; semai auzi si un geamat prelung, un valatuc de colb se ridica n vazduhsi... atta tot. . I-om fi strivit pe toti, chiar pe toti? ntreba Athos. . S-ar zice, cam asa ceva, raspunse d'Artagnan. . Nu, . adauga Porthos, . uite doi sau trei, cum fug sontc, sontc... ntr-adevar, trei, patru din acei nenorociti goneau, plini de noroi side snge, pe d rumul desfundat, ndreptndu-se spre oras; era tot ce mairamasese din mica trupa. Athos se uita la ceasornic. . Domnilor, . spuse el, . sntem aici de o ora, asa ca am cstigatprinsoarea; dar sa ducem jocul pna capat; apoi d'Artagnan nici nu ne-a

spus gndul lui. Cu linistea-i obisnuita, muschetarul se aseza pe jos, n fataramasitelor prnzului. . Gndul meu? ntreba d'Artagnan. . Da, spuneai ca te bate un gnd, raspunse Athos. . Da, asa e, . si aminti d'Artagnan, . plec n Anglia a doua oarasi ma duc de-a dre ptul la domnul de de Buckingham. . N-o sa faci asta, d'Artagnan, grai linistit Athos. . Si de ce ma rog? N-am mai facut-o o data? . Da, dar n vremea aceea nu eram n razboi; pe atunci domnul deBuckingham era un al iat, nu un dusman. Ceea ce vrei sa faci acum ar fisocotit drept tradare. D'Artagnan ntelese puterea acestei judecati si tacu. . Dar, . vorbi Porthos, . uite ca ma bate si pe mine un gnd. . Tacere, s-auzim gndul domnului Porthos, spuse Aramis. . Cer un concediu domnului de Trville dintr-o pricina oarecare, pecare o s-o gasi ti voi. Eu nu snt tare n pricini de-astea. Milady nu macunoaste, ma apropii de ea, fara ca ei sa-i fie teama de mine si, cumdau de frumoasa, o si sugrum. . Uite, . marturisi Athos, . nu-s nici eu prea departe de gndul luiPorthos. . Ei, asta-i! . se ncrunta Aramis, . sa ucizi o femeie! Eu cred ca mie-mi trece prin minte gndul cel mai bun. . Sa-l auzim, Aramis! l ndemna Athos, care-l pretuia pe tnarulmuschetar. . Trebuie s-o nstiintam pe regina. . Da, da, asa e, . spusera ntr-un glas Porthos si d'Artagnan, . cred ca sntem pe calea buna. . S-o nstiintam pe regina! vorbi Athos. Dar cum? Avem noicunostinte la curte? Put em noi trimite pe cineva la Paris, fara sa se aflen tabara? De aici pna la Paris sn t o suta patruzeci de leghe; nici n-osa fie scrisoarea noastra la Angers si noi o sa zacem la nchisoare, ctesipatru. . Ct priveste ce trebuie facut ca scrisoarea sa ajunga n minilemaiestatii sale, . s tarui Aramis mbujorndu-se, . o iau asupra mea; cunosc la Tours pe cineva ndemnatic... Aramis se opri, vaznd ca Athos zmbeste. . Ce zici, Athos, esti mpotriva? ntreba d'Artagnan . Nu chiar mpotriva, . raspunse Athos, . voiam numai sa-i spunlui Aramis, ca el n u poate parasi tabara; ca nu ne putem bizui penimeni n afara de noi; ca doua ceas uri dupa ce trimisul nostru va fiplecat, toti calugarii caputini, toti zbirii po litiei, toate slugilecardinalului vor sti pe dinafara scrisoarea dumitale si ca vei fi arestat sidumneata, si ndemnatica dumitale cunostinta. . Fara sa mai pomenim, . adauga Porthos, . ca regina va scapape domnul de Buckin gham, fara sa ne scape si pe noi, ceilalti.

. Ceea ce spune Porthos e lucru cu judecata, domnilor, ncuviintad'Artagnan. . Ia te uita! Ce s-o fi petrecnd n oras? ntreba Athos. . Se da alarma. Cei patru prieteni ascultara si, ntr-adevar, bataia tobelor ajunsepna la ei. . Veti vedea ca vor trimite mpotriva noastra un regiment ntreg, urma Athos. . Cred ca n-o sa va puneti mintea cu un regiment ntreg! spusePorthos. . De ce nu? . facu muschetarul, . eu snt gata la orice si as tinepiept si unei os tiri, daca ne-am fi gndit sa mai luam nca o duzina desticle. . Stiti ca toba se aude din ce n ce mai aproape, adaugad'Artagnan. . Las-o sa se apropie, . raspunse Athos, . de aici pna n oras seface cam un sfert de ceas, va sa zica la fel din oras pna aici. Avem maimulta vreme dect ne trebuie ca sa le punem toate la cale; dacaplecam de aici n-o sa gasim niciodata un loc a tt de potrivit. Si iata, domnilor, tocmai acum mi vine in minte ce trebuie sa facem. . Vorbeste! . Lasati-ma sa-i spun nti lui Grimaud ce trebuie sa faca numaidect. Athos si chema cu un semn valetul. . Grimaud, . ncepu el, aratndu-i mortii ce zaceau mprejur, . ivei lua pe toti domnii acestia, i vei sprijini de zid, le vei pune palaria ncap si pusca n mna. . nteleptule! . se minuna d'Artagnan, . te nteleg. . ntelegi? ntreba Porthos. . Dar tu, Grimaud, ai nteles? ntreba Aramis. Grimaud ncuviinta din cap. . Asta-i tot ce trebuie, . adauga Athos, . si acum sa nentoarcem la propunerea me a. . Dar as vrea sa nteleg si eu, zise Porthos. . De prisos. . Da, da, propunerea lui Athos! centra ntr-un glas d'Artagnan siAramis. . Aceasta Milady, aceasta muiere, aceasta ticaloasa, aceastampielitata are un cum nat, daca mi-aduc bine aminte ce mi-a spusodata d'Artagnan. . Da, l cunosc de multa vreme si, dupa ct mi pare, nu preamoare dupa cumnata-sa. . Asta nu-i de loc rau, si dac-ar ur-o ar fi mai bine nca. . Atunci, ne-ar merge si noua n plin. . Totusi, . starui Porthos, . as vrea sa nteleg si eu ce faceGrimaud.

. Tacere, Porthos, i spuse Aramis. . Cum l cheama pe acest cumnat? . Lordul de Winter. . Si acum unde e el? . Cnd s-a zvonit ca va fi razboi, a si plecat la Londra. . Iata! El e omul care ne trebuie, . urma Athos, . cel mai nimerit pentru noi; i vom aduce la cunostinta ca cumnata lui se pregateste saomoare pe ci neva, si-l vom ruga sa n-o piarda din ochi. Trebuie sa fie sila Londra un asezamn t de soiul Micilor Magdalene, sau al Fetelor pocaite36; o vra acolo pe cumnata-sa si noi traim aici linistiti. . Da, . raspunse d'Artagnan, . pna ce iese de acolo. . Zau, ceri prea mult, d'Artagnan . l mustra Athos, . ti-am dat sieu tot ce-am av ut si sa stii ca am ajuns la fundul sacului. . Eu cred ca cel mai bun lucru ar fi sa nstiintam n acelasi timp peregina si pe lo rdul de Winter, vorbi Aramis. . Bine, dar prin cine sa trimitem scrisorile la Tours si la Londra? . Pentru Bazin ma pun chezas, zise Aramis. . Si eu pentru Planchet, ncredinta d'Artagnan. . ntr-adevar, . adauga Porthos,. daca noi nu putem parasitabara, n schimb valetii nostri pot s-o faca. . Fireste, . ncuviinta Aramis, . scriem chiar azi scrisorile, le dam valetilor bani si ci pleaca. . Le dam bani? ntreba Athos, de unde? Dumneata ai bani? Cei patru prieteni se uitara unul la altul si un nor trecu pe fruntilenseninate o clipa. . Luati seama! . striga d'Artagnan, . vad puncte negre si puncterosii care foies c n zare: vorbeai de un regiment, Athos: e o ostirentreaga! . Pe legea mea, asa e! ncuviinta Athos. Ia te uita la siretii carenaintau, fara su rle nici trompete. Mai, mai! Gata, Grimaud? Grimaud facu semn ca era gata si arata o duzina de morti asezati nfelurite chipur i miscator de firesti: unii stnd smirna, altii pregatindu-sesa ochiasca si, n sfrsi t, altii cu spada. . Bravo, . se bucura Athos, . strasnica revarsare de imaginatie! . Oricum ar fi, . zise Porthos, . dar as vrea sa nteleg si eu... . nti sa ne carabanim de aici, . raspunse d'Artagnan, . pe urma o sa ntelegi si tu. . O clipa, domnilor, o clipa! Sa-i dam ragaz lui Grimaud sa strnga masa. . Ia priviti, . adauga Aramis, . punctele negre si punctele rosiicresc vaznd cu o chii; eu snt de parerea lui d'Artagnan: cred can-avem vreme de pierdut si ca treb uie sa ne ntoarcem n tabara. . Pe legea mea, . zise Athos, . nu mai am nimic mpotriva 36 nchisori corectionale pentru femeile de moravuri usoare; la nceput, asezaminte de reeducare, conduse de calugarite.

retragerii: prinsoarea noastra e pentru un ceas si noi am stat un ceas si jumatate. Nimic de spus; sa plecam, domnilor, sa plecam! Grimaud o si luase nainte cu panerul si ramasitele merindelor. Cei patru prieteni iesira n urma lui si facura vreo zece pasi. . Ei! . striga deodata Athos, dar ce dracu facem domnilor? . Ai uitat ceva? ntreba Aramis. . La naiba, stindardul! Nu trebuie sa lasi un stindard n minile dusmanului, nici daca stindardul asta e doar un stergar. Si repezindu-se ndarat n bastion, Athos se catara si lua flamura; dar cum soldatii localnici erau doar la o bataie de pusca departare, sepornira s a deschida foc aprig asupra voinicului care simtea parca obucurie sa nfrunte moar tea. S-ar fi zis ca Athos era vrajit: gloantele treceau suiernd mprejur siniciunul nu-l nimerea. Athos flutura drapelul, ntorcnd spatele ostasilor din garnizoanaorasului si salutnd pe cei din tabara. Din amndoua partile pornirastrigate puternice: dintr-o parte, strigate mnioase, din cealalta, strigate nflacarate. A doua detunatura urma celei dinti si trei gloante gaurindstergarul, l schimbara nt r-un adevarat stindard. Se auzea ntreagatabara urlnd: . Coboara, coboara! Athos cobor; prietenii, care-l asteptau ngrijorati, se bucuraravazndu-l ca soseste teafar. . Haide, Athos, haide, . sfatuia d'Artagnan, . s-o luam la picior, mai repede , mai repede; acum cnd am gasit tot, afara de bani, ar fi onerozie dac a ne-ar omor. Dar Athos umbla mereu la fel de netulburat, cu toate povetileprietenilor care, v aznd ca orice sfat era zadarnic, si potrivira pasuldupa al lui. Grimaud si panerul o luasera frumusel nainte, nct si unul si altulerau n afara de ba taia focului. Dupa cteva clipe se auzi pritul unor mpuscaturi ndracite. . Ce-i asta? . ntreba Porthos, . si n cine trag? Nu aud suierndgloante si nici nu v ad pe nimeni. . Trag n mortii nostri, raspunse Athos. . Dar mortii nostri n-or sa raspunda. . ntocmai; atunci o sa creada ca-i o capcana, o sa tina sfat, o satrimita un sol si cnd si-or da seama de gluma, noi o sa fim n afara depericol. Iata de ce n-are n ici o noima sa capatam o aprindere deplamni din alergatura. . Ei, acum nteleg si eu, spuse Porthos, ncntat. . n sfrsit! raspunse Athos, ridicnd din umeri. n vremea asta cu ochii la cei patru prieteni care nu-si ieseau din pas, francezii din tabara strigau ct puteau de bucurie. n sfrsit, alt rnd de mpuscaturi detunara si de asta data gloantele

se turtira de pietrisul din calea celor patria prieteni, suierndu-le amoarte pe l a urechi. Bastinasii patrunsesera n sfrsit nauntrulmeterezelor. . Ce oameni nepriceputi! grai Athos. Cti am ucis? Doisprezece? . Poate chiar cincisprezece. . Cti am strivit? . Opt sau zece. . Si n schimb la noi nici o zgirietura! Ba nu! Ce-ai la mna, d'Artagnan? ti curge snge? . Nu-i nimic, raspunse d'Artagnan. . Un glonte ratacit? . Nici macar att. . Atunci ce e? Dupa cum am mai spus, Athos l iubea pe d'Artagnan ca pe un fiu sicu toata firea l ui nchisa si nenduplecata, avea pentru tnarul nostru ogrija parinteasca. . O zgrietura . lamuri d'Artagnan, . mi-am prins degetele ntredoua pietre: a zidul ui si a inelului, asa ca mi s-a jupuit pielea. . Vezi ce nseamna sa ai diamante, jupne, spuse dispretuitorAthos. . Ia te uita! se minuna Porthos. Va sa zica se gaseste undeva undiamant si pentr u ce, drace, daca se gaseste un diamant, noi neplngem ca n-avem bani? . De, cam asa ceva! murmura Aramis. . Bravo, Porthos, de data asta, iata un gnd bun . . Fara ndoiala, . raspunse Porthos umflndu-se n pene la auzullaudei lui Athos, . si fiindca se gaseste un diamant, hai sa-l vindem. . Dar, . spuse d'Artagnan, . acest diamant este diamantulreginei. . Cu att mai de nteles, . starui Athos . nu-i nimic mai firesc dect ca regina sa-l scape pe domnul Buckingham, iubitul ei, si apoinimic nu e mai drept dect ca regina sa ne scape si pe noi, prietenii ei: asadar vindem diamantul. Ce crede n privinta asta cuviosia sa? Nu cerparerea lui Porthos, caci o stim dinainte. . Socot . spuse Aramis, mbujorndu-se, . ca neavnd inelul de lavreo iubita, adica ne fiindu-i o amintire de dragoste, d'Artagnan poatesa-l vnda. . Dragul meu, vorbesti parca ai fi ntruchiparea teologiei. Asadar, parerea dumitale... . Sa vnda diamantul, raspunse Aramis. . Foarte bine! . primi vesel d'Artagnan. . sa vindem decidiamantul si sa nu-l ma i pomenim. mpuscaturile nu conteneau, dar prietenii erau n afara de bataiaflintelor, iar cei din bastion nu mai trageau dect pentru o mpacaresufleteasca. . Zau, era si vremea sa-i vina gndul lui Porthos: iata-ne ajunsi n

tabara. Asadar, domnilor, nici nu cuvnt mai mult n chestiunea asta. Snt toti cu ochii pe noi, ne ies nainte, o sa ne ridice pe sus. ntr-adevar, dupa cum am mai spus, ntreaga tabara fremata. Pestedoua mii de oameni luasera parte ca la un spectacol la izbutitanazdravanie a celor patru prieteni, nazdravanie a carei adevaratanoima n-o banuia nici pe departe nimeni. Nu se auze au dect strigatede: Traiasca ostasii garzii! Traiasca muschetarii! Domnul de Busi gnyvenise cel dinti, ca sa strnga mna lui Athos si sa recunoasca singur capierduse prinsoarea. Dragonul si elvetianul mergeau n urma lui, iartoti ceilalti n urma dra gonului si a elvetianului. Pretutindeni felicitari, strngeri de rnna, mbratisari fara sfrsit si rsete necurmate pe seamalocalnicilor; val masagul era n cele din urma att de mare, nct domnulcardinal, banuind cine stie ce ra zvratire, trimise pe capitanul garziisale, La Houdinire, sa vada ce se petrecea. Isprava a fost povestita solului cu toate nfloriturile avntuluidezlantuit. . Ei, ce e? ntreba cardinalul pe La Houdinire. . Iata, monseniore, . deslusi acesta, . trei muschetari si un soldat din garda au facut prinsoare cu domnul de Busigny ca se vorduce sa ia mas a nauntrul bastionului Saint-Gervais si pe cnd mncau, au tinut piept vreme de doua ceasuri dusmanului, omornd nu mai stiucti localnici. . Ai ntrebat numele celor trei muschetari? . Da, monseniore. . Cum i cheama? . Domnii: Athos, Porthos si Aramis. . Mereu cei trei viteji ai mei! murmura cardinalul. Si soldatul dingarda? . Domnul d'Artagnan. . Mereu poznasul meu! Hotart lucru, trebuie sa-i iau pe ctesipatrula mine. n aceeasi seara, cardinalul vorbi cu domnul de Trville despreisprava de dimineata, care trecea din gura-n gura n toata tabara. Domnul de Trville aflase despre cele ntmplate chiar de la voiniciifaptuitori si o p ovesti eminentei sale cu toate amanuntele cuvenite, fara sa uite binenteles episodul stergarului. . Domnule de Trville, . zise cardinalul, . te rog porunceste sami se trimita ster garul. Voi pune sa se brodeze pe el trei flori de crin nfir de aur si-l voi darui drept flamura companiei dumitale. . Monseniore, . raspunse domnul de Trville, . ar fi o nedreptatepentru ostasii ga rzii; domnul d'Artagnan nu face parte din companiamea, ci din a domnului des Ess arts. . Atunci, ia-l la dumneata, . hotar cardinalul,. nu e drept caacesti patru viteji care se iubesc att sa nu slujeasca n aceeasicompanie. Chiar n seara aceea domnul de Trville dadu vestea cea buna lui

d'Artagnan si celor trei muschetari, poftindu-i pe toti patru sa ia a douazi prnz ul cu el. D'Artagnan nu mai putea de bucurie. Se stie ca visul vietii lui era safie musche tar. Tustrei prietenii sai erau de asemenea nespus de bucurosi. . Pe legea mea, . spuse d'Artagnan lui Athos, . binecuvntat ti-afost gndul; asa cu m ai spus, am cstigat si faima mare si am si pututlamuri lucruri de capetenie. . Despre care vom mai putea vorbi fara sa mai fim att de banuiti, caci, cu ajutorul Domnului, o sa trecem de azi nainte drept oameniicardinalului. n aceeasi seara, d'Artagnan se duse sa-l salute pe domnul desEssarts si sa-i vest easca totodata ca fusese naintat. Domnul des Essarts, care tinea mult la dArtagnan, i propuse atuncisa-i vina n ajut or: schimbarea dintr-un corp n altul cerea cheltuieli deechipament. D'Artagnan nu vru sa primeasca, dar gasind prilejul binevenit, lruga sa cerceteze valoarea diamantului pe care i-l ncredinta, spunndu-i ca ar dori sa-l schimbe n bani pesin. A doua zi, la opt dimineata, valetul domnului des Essarts intra lad'Artagnan sii nmna un saculet cu sapte mii de livre n aur. Era pretul diamantului reginei. Capitolul XVIII CHESTIUNI FAMILIALE Athos gasise cuvintele: chestiuni familiale. O chestiune familialascapa de sub c ercetarea cardinalului; o chestiune familiara nu priveape nimeni; puteai sa-ti v ezi n fata lumii de chestiunile tale familiale. Asadar, Athos gasise cuvintele: chestiuni familiale. Aramis gasise ideea: valetii. Porthos gasise mijloacele: diamantul. Numai d'Artagnan nu gasise nimic, el care pna atunci fusese celmai nascocitor din tre toti; dar trebuie sa si spunem ca era de ajuns saauda numele: "Milady" si ncr emenea pe loc. Ba nu! Ne nselam: el gasise pe cumparatorul diamantului. Prnzul de la domnul de Trville se desfasura ntr-o ncntatoare voiosie. D'Artagnan purta noua sa uniforma; cum avea aproapeaceeasi statura cu A ramis si cum Aramis . cititorul si aminteste . bine platit de librarul care-i cumparase poemul, daduse sa i se facadoua rnduri d e vesminte, i trecuse prietenului sau un echipament ntreg. D'Artagnan ar fi plutit pe aripile fericirii, daca faptura acelei Miladynu s-ar fi ivit ca un nor ntunecat n zarea departata.

Dupa prnz, prietenii si dadura ntlnire seara la locuinta lui Athos, pentru a lua cele din urma hotarri. D'Artagnan si petrecu toata ziua plimbndu-si straiele demuschetar pe toate ulitele taberei. Seara, la ceasul hotart, ctesipatru erau iarasi laolalta; nu mai ramneau dect trei lucruri de chibzuit: Ce vor scrie fratelui viclenei Milady; Ce vor scrie ndemnaticei fiinte din Tours; Si care din valeti va duce scrisorile. Fiecare si-l lauda pe al lui: Athos l pomenea pe tacutul Grimaud, care nu vorbea dect cnd stapnul sau i desclesta gura; Porthosamintea purtarea lui Mo usqueton, n stare sa cotonogeasca patruoameni de talie obisnuita; Aramis, ncrezato r n dibacia lui Bazin, si ridica n slavi candidatul; n sfrsit, d'Artagnan avea ncredere oarba ncutezanta lui Pl anchet si istorisea purtarea lui minunata cu prilejulpataniei din Boulogne. Cele patru vrednice fete se hartuira multa vreme pentru ntietate, dnd loc unor ntreceri marete, pe care nu le vom pomeni aici, deteama sa nu lungim prea mult firul povestirii noastre. . Din nefericire, . vorbi Athos, . ar trebui ca trimisul nostru sa mbine n el toate cele patru nsusiri pomenite. . Dar unde sa dai de un asemenea valet? . De negasit, . rosti Athos, . de aceea luati-l pe Grimaud. . Luati-l pe Mousqueton. . Luati-l pe Bazin. . Luati-l pe Planchet; Planchet e cutezator si ndemnatic. Asa cantruneste doua din cele patru nsusiri cerute. . Domnilor, . grai Aramis . lucrul de capetenie nu este de a sticare din cei pat ru valeti ai nostri e cel mai tacut, cel mai puternic, celmai dibaci si cel mai cutezator, lucrul de capetenie este de a sti caruiadintre ei i plac cel mai mult banii. . Ceea ce spune Aramis e bine chibzuit, ncuviinta Athos. Trebuiesa folosesti mai mult lipsurile oamenilor dect nsusirile lor; sfintiteparinte, snteti un mare ntelept ! . Negresit, . urma Aramis, . caci avem nevoie sa fim slujiti nunumai pentru a iz buti n ceea ce punem la cale, dar si pentru a nu dagres; daca n-am izbutit, vai d e capete, dar nu de ale valetilor! . Mai ncet, Aramis! sfatui Athos. . Nu de ale valetilor, ci de ale stapnilor. Oare valetii nostri ne sntatt de credin ciosi, nct sa-si dea viata pentru noi? Fireste ca nu. . Pe legea mea, eu aproape ca as raspunde pentru Planchet. . Atunci, draga prietene, adauga la credinta lui din fire o suma debani cu care s-o duca bine si-n loc de o data, poti sa raspunzi pentru elde doua ori. . Dumnezeule mare! Si totusi va vor trage pe sfoara, se ncapatnaAthos care vedea t otul n trandafiriu cnd era vorba de lucruri si totul n

negru cnd era vorba de oameni. Vor fagadui marea cu sarea, ca sacapete bani si n d rum, de teama, nu vor face nimic. Odata prinsi vor fistrnsi cu usa; strnsi cu usa, vor marturisi. Ce dracu! Nu sntem copii! Ca sa ajungi n Anglia (Athos cobor glasul) trebuie sa strabati toataFranta, mpnzita cu spionii si slugile cardinalului; ca sa te urci pe vaporti trebuie hrtie de voie ; ca sa te descurci la Londra, trebuie sa stii englezeste. Iata, eu cred ca-i chiar foarte greu. . Ba de loc, i raspunse d'Artagnan, care tinea sa-si vada socotelilemplinite. Dimp otriva, mie mi se pare ca-i usor. La naiba, se ntelege dela sine ca daca te apuci sa nsiri lordului de Winter lucruri anapoda, nelegiuirile cardinalului... . Mai ncet! starui Athos. . Urzeli si taine de stat, . urma d'Artagnan, ascultnd de sfatul luiAthos, . se nt elege ca ne-ar trage pe roata de vii; dar, pentru numelelui Dumnezeu, nu uitati, cum ai spus chiar dumneata Athos, ca noi iscriem doar pentru chestiuni familiale ; ca-i scriem numai cu scopul dea o mpiedica pe Milady, chiar din clipa cnd va fi sosit la Londra, sa nefaca vreun rau. i voi scrie deci o scrisoare cam n felul urm ator: . S-auzim, facu Aramis, lundu-si de la nceput o mutra acra. . "Domnule si scump prieten..." . Poftim, scump prieten cnd scrii unui englez, curma vorba Athos. Frumos nceput, n-am ce zice, d'Artagnan! Numai pentru cuvntul astasi o sa te sfsie n bucati, n loc sa te traga pe roata de viu. . Atunci, fie; voi spune deci, pe scurt: Domnule! . Poti sa-i spui chiar Milord, sfatui Athos, care pretuiabuna-cuviinta. . "Milord, va amintiti de micul tarc cu caprite de lngaLuxemburg?" . Bun, iata acum si Luxemburgul! O sa se creada ca te legi si deregina-mama! Ast a ne mai lipsea, bombani Athos. . Atunci, sa spunem asa: "Milord, mai tineti minte tarcul unde atiscapat cu viat a?" . Draga d'Artagnan, . starui Athos, . n-o sa fii niciodata n staresa ticluiesti u n ravas ca lumea: "Unde ati scapat cu viata!" Las-o naibii, e ceva nevrednic. Unui om de lume nu-i aduce niciodata aminte asemenea binefaceri cu care l-ai cinstit. O binefacere amintita e totuna cu o jignire. . Ah! dragul meu, . raspunse d'Artagnan, . este de nesuferit sidaca-i vorba sa s criu sub cenzura dumitale, mai bine ma las pagubas. . Si bine faci. Mnuieste flinta si spada, dragul meu, te descurcifrumos n astfel d e ndeletniciri; dar lasa condeiul pe seama preacuviosului, asta-i treaba lui. . Da, ntr-adevar, . ntari Porthos, . lasa condeiul pe seama luiAramis, el si scrie teza n latineste. . Bine, fie! . se nvoi d'Artagnan, . atunci scrie-ne scrisoarea, Aramis; dar, pe nalt prea sfintitul nostru papa, tine-te bine caci, sa stii

ca la rndul meu o sa-ti caut pete-n soare! . Asta vreau si eu, . raspunse Aramis cu acea ncrederecopilareasca pe care orice poet o are n el, . dar sa mi se spuna ntiadevarul. Am prins de ici de colo ca aceas ta cumnata e o ticaloasa; m-am ncredintat chiar eu cnd am ascultat-o vorbind cu cardinalul. . Mai ncet, mai ncet, fratilor! spuse iarasi Athos. . Dar, . urma Aramis, . mi scapa amanuntele. . Si mie, la fel, marturisi Porthos. D'Artagnan si Athos se privira ctva timp n tacere. n cele din urma, dupa o clipa de reculegere, Athos, mai galben la fata ca de obicei, facusemn ca se nvoieste si d'Artagnan ntelese ca-i era ngaduit savorbeasca. . Atunci iata ce trebuie spus, deslusi d'Artagnan: "Milord, cumnatadumneavoastra e o nelegiuita, care a vrut sa puna pe cineva sa vaomoare, ca sa va mosteneasca . Dar ea nu se putea casatori cu frateledumneavoastra caci era n acelasi timp mar itata n Franta si..." D'Artagnan se opri, parca ar fi cautat cuvntul potrivii: cu ochii luiAthos. . Si izgonita de sotul ei, urma Athos. . Fiindca fusese nfierata cu fierul rosu, ncheie d'Artagnan. . Ia mai taci! striga Porthos! Cu neputinta! Cum? A vrut sa punasa-l omoare pe c umnatu-su? . Da. . Adica era casatorita? ntreba Aramis. . Da. . Si sotul ei a bagat de seama ca avea o floare de crin pe umar? striga Porthos. . Da. Toti acesti da fusesera rostiti de Athos, fiecare cu un glas din ce nce mai posom ort. . Si cine a vazut floarea asta de crin? ntreba Aramis. . D'Artagnan si cu mine, mai bine-zis, pentru a pastra adevarulfata de scurgerea vremii, eu si cu d'Artagnan, raspunse Athos. . Si soiul acestei groaznice fapturi mai traieste nca? ntrebaAramis. . Da, mai traieste. . Esti sigur? . Snt sigur. Urma o scurta tacere de gheata n timpul careia fiecare si simtisufletul miscat pot rivit firii lui. . Iata, de data asta, . vorbi Athos, curmnd cel dintii tacerea, . d'Artagnan ne-a dat o minunata schita de scrisoare; asta trebuie scrisnainte de t oate. . Ei dracie, ai dreptate, Athos. . recunoscu Aramis, . e cam greusa ticluiesti a sa ceva. Chiar ministrul de justitie s-ar simti ncurcat santocmeasca o scrisoare a tt de tare si totusi, domnul ministru al

justitiei aduce frumos din condei un proces-verbal. Oricum! Tacere, cascriu! ntr-adevar, Aramis lua pana, se gndi cteva clipe, scrise opt sauzece rnduri cu draga lase slove marunte de femeie, apoi, cu, glas dulcesi molcom, ca si cnd fiecare cu vnt ar fi fost grijuliu cntarit, citi cele ceurmeaza: "Milord, Persoana care va scrie aceste cteva rnduri a avut cinstea sa ncruciseze spada cu dumneavoastra ntr-o ograda parasita din stradaInfernului. ntruct de atunci ati binevoit n mai multe rnduri sa va numiti prietenul acestei persoane, tine si ea sa ndreptateasca aceastaprietenie, printr-o povata folositoare. De doua ori era sa va rapuna oruda apropiata, pe ca re o socotiti mostenitoarea dumneavoastra, fiindca nu stiti ca nainte de a se fi casatorit n Anglia, ca se maritase nFranta. D ar, a treia oara, adica de data aceasta, puteti sa-i cadetiprada. Ruda dumneavoa stra a plecat asta-noapte din La Rocheile spreAnglia. Supravegheati-i sosirea, c aci are planuri mari si groaznice. Daca vreti cu tot dinadinsul sa stiti de ce este n stare, cititi-i trecutul pe umarul stng." . Foarte bine, e minunat! recunoscu Athos. Aramis draga ai un stilde secretar de stat. De azi nainte lordul de Winter va fi cu ochii n patru, binenteles daca scrisoarea ajunge n minile lui: si chiar daca arcadea n minile eminentei sale, tot n-am putea fi n primejdie. Darfiindca valetul care va pleca ar putea sa ne faca sa credem ca a fost laLondra si el sa se opreasca la Chteller ault, sa nu-i dam o data cuscrisoarea dect jumatate din suma, cu fagaduiala ca-i vom da cealaltajumatate n schimbul raspunsului. Ai diamantul? urma Athos. . Am ceva mai mult, am banii. Si d'Artagnan arunca pe masa punga: la sunetul aurului, Aramisridica ochii, Port hos tresari; numai Athos ramase nepasator. . Cti bani ai n saculetul asta? ntreba el. . Sapte mii de livre, n ludovici de cte doisprezece franci. . Sapte mii de livre! se minuna Porthos. Cum, fleacul acela dediamant facea sapt e mii de livre? . Pare-se . raspunse Athos, . daca-i vezi cu ochii! Nu cred caprietenul nostru d 'Artagnan sa fi pus de la el. . Dar, domnilor, noi n toate astea nu ne gndim la regina, amintid'Artagnan. Sa ne n grijim putin si de sanatatea scumpului eiBuckingham. Macar atta i datoram si noi.. . . E drept . recunoscu Athos, . asta-l priveste pe Aramis. . Si atunci, ce trebuie sa mai fac? ntreba acesta, rosind. . Dar e foarte simplu, . raspunse Athos, . scrie o a douascrisoare pentru cunost inta aceea ndemnatica de la Tours. Aramis lua din nou pana, ncepu iarasi sa se gndeasca si scrise urmatoarele rnduri, pe care le si supuse tarii sfatului lor: "Scumpa mea verisoara..."

. Ah! . facu Athos, . fiinta aceea ndemnatica e ruda dumitale? . Da, o verisoara primara, lamuri Aramis. . Hei, fie si verisoara! Aramis urma: . "Scumpa mea verisoara, eminenta sa cardinalul, tina-l domnul nviata pentru feri cirea Frantei si spaima dusmanilor regatului, e najunul victoriei asupra razvrati tilor eretici din La Rochelle; s-ar putea caflota engleza, trimisa n ajutorul lor , sa nu mai ajunga n fata orasului; ndraznesc chiar sa spun: credinta mea e ca domnul de Buckingham vafi mpedicat sa p lece prin cine stie ce mprejurari. Eminenta sa este celmai vestit om politie al v remurilor trecute, prezente si poate alvremurilor viitoare. Ar stinge si soarele daca soarele l-ar stingheri. Daaceste frumoase stiri surorei dumitale, scumpa v erisoara. Am visat caenglezul acela blestemat a murit. Nu-mi aduc aminte daca de taisulfierului sau de otrava; dar ce pot sa-ti spun e ca am visat c-a murit si, dupa cum stii, visele nu ma nseala niciodata. Poti fi, asadar, ncredintata ca ma vei vedea n curind". . Minunat! . se bucura Athos, . esti regele poetilor; Aramisdraga, glasuiesti ca n Apocalips si dezvalui adevarul ca sfntaEvanghelie. Nu-ti mai ramne acum dect sa p ui adresa pe scrisoare. . E foarte usor, se nvoi Aramis. mpaturi frumos hrtia, apoi scrise: "Domnisoarei Michon, lenjereasa la Tours". Cei trei prieteni se uitara unul la altul rznd: ce pacaleala! . Acum . urma Aramis, . ntelegeti, domnilor, ca numai Bazinpoate duce scrisoarea asta la Tours: vara mea nu-l cunoaste dect peBazin si n-are ncredere dect n el; oric are altul ne-ar face sa dam gres. De altminteri, Bazin vrea sa ajunga sus de tot si e om cu carte. Bazin acitit is toria si stie ca Sixt al V-lea a ajuns papa dupa ce pazise purceii; si cum socoate sa mbrace haina bisericeasca o data cu mine, nu deznadajduieste, la rndul lui, sa ajunga si el ntr-o zi papa sau cel putincardinal ; ntelegeti ca un om cu asemenea teluri n viata nu se va lasaprins sau daca e prin s, va ndura orice chin, dar nu va scoate nici ovorba. . Bine, bine, . raspunse d'Artagnan, . vi-l primesc din toatainima pe Bazin, dar primiti-mi-l si mie pe Planchet: ntr-o zi Milady l-agonit pe poarta cu ciomagul; Planchet are tinere de minte si va spuneu, cnd va ntrezari c-ar putea sa se razbu ne, mai curnd s-ar lasacotonogit dect sa se lase pagubas. Daca treburile de la Tou rs snttreburile dumitale, Aramis, ei bine, cele de la Londra snt ale mele. Rogdeci sa fie ales Planchet care, de altminteri, a mai fost cu mine la Londra, si stie sa spuna foarte curatel: London, sir, if you please si my master lord d'Artagnan, ncolo, fiti linistiti; si gaseste el drumul si la dus, si la ntors. . Atunci, . adauga Athos, . Planchet va primi sapte sute de livrela plecare si s apte sute de livre la ntoarcere, iar Bazin trei sute de livre

la plecare si trei sute de livre la ntoarcere; n felul asta ne mai ramndin bani cin ci mii de livre; sa luam fiecare dintre noi cte o mie de livre, pe care sa-i cheltuim cum ne-o taia capul si sa punem deoparte o miede livre, pe care sa-i pastreze prea cuviosul, pentru ntmplarineprevazute, sau pentru nevoile noastre comune. Ce ziceti, da sau ba? . Draga Athos, . raspunse Aramis, . vorbesti ca Nestor care, stim cu totii, era nteleptul nteleptilor greci. . Atunci asa sa fie, . se nvoi Athos, . vor pleca Planchet siBazin; la urma urmel or, nu-mi pare rau sa-l pastrez pe Grimaud; s-adeprins cu metehnele mele la care tin; ziua de ieri trebuie sa-l fizdruncinat rau, calatoria asta l-ar da gata. l chemara pe Planchet si i se dadura lamuriri; de altfel, stia desprece era vorba de la d'Artagnan, care-i si vestise n primul rnd gloria ce-lastepta, pe urma suma de bani si pe urma primejdia. . Voi dosi scrisoarea n mneca hainei, . spuse Planchet, . sidaca ma prinde, o nghit . . Dar atunci nu-ti vei mai putea ndeplini sarcina, raspunsed'Artagnan. . Dati-mi deseara o copie de pe scrisoare, si mine dimineata o stiu pe de rost. D'Artagnan si privi prietenii, parca ar fi vrut sa le spuna: "Vedeti! Asa-i c-aveam dreptate?" . Si acum, . urma el, ntorcndu-se spre Planchet .-ai opt zile casa ajungi pna la lo rdul de Winter, si alte opt zile ca sa vii ndarat. Cutotul, saisprezece zile; dac a n a saisprezecea zi de la plecarea ta la oraopt seara nu te-ai ntors, atunci ioc bani, chiar daca vei veni la opt sicinci. . Daca-i asa, . zise Planchet, . cumparati-mi un ceasornic. . Ia-l pe asta, . i-l dadu Athos pe al lui, cu marinimia-inepasatoare, . si fii baiat de treaba. Gndeste-te ca daca, vorbesti, daca palavragesti, sau ratacesti haimana, stapnul tau plateste cucapul, el care t e socoteste att de credincios, nct s-a pus chezaspentru tine. Mai gndeste-te nsa, ca daca din pricina ta i se ntmplavreo nenorocire lui d'Artagnan, eu te dibui chiar n gaura de sarpe sitot ti spintec burta. . Vai, domnule, mormai Planchet umilit de banuiala si mai cu seama ngrozit de mutra linistita a muschetarului. . Ct despre mine, . urma Porthos, holbndu-si ochii amenintatori, . tine minte: eu te jupoi de viu. . Vai de mine, domnule! . Iar eu, . spuse si Aramis cu glasul lui dulce si catifelat,. eu teprjolesc la f oc mititel, ca un salbatic. . Aoleu, domnule! Si Planchet se porni pe plns; n-am putea spune daca plngea degroaza n urma ameninta rilor cazute pe cap sau de duiosie vazndpatru prieteni att de strns legati sufletes te.

D'Artagnan i strnse mna si-l saruta. . Vezi tu, Planchet, . l dumiri el, . domnii acestia ti vorbesc din dragoste pentru mine, dar sa stii ca ei tin la tine. . Ah, domnule! . marturisi Planchet, . sau izbutesc sau ma taie n patru; si chiar de m-o taia n patru bucati, fiti sigur ca nici o bucatanu va vor bi. Hotarra ca Planchet sa plece a doua zi-dimineata, la ora opt, pentru a putea, asa cum spusese, sa nvete peste noapte scrisoarea pedinafara. Csti ga astfel douasprezece ore, nct ntoarcerea trebuia saaiba loc n a saisprezecea zi, l a opt seara. A doua zi dimineata, n clipa cnd trebuia sa ncalece, d'Artagnancare n adncul sufletul ui avea o slabiciune pentru duce, l lua pePlanchet deoparte si-i sopti ironic: . Asculta, dupa ce vei nmna scrisoarea lordului de Winter si dupace acesta o va fi citit, i vei mai spune asa: "Vegheati asupra naltimiisale, lordul de Buckingham, caci se pune la cale asasinarea lui". Dar, asculta, Planchet, asta-i ceva att de grozav si att de nsemnat, nctnici prietenilor m ei n-am vrut sa le spun ca-ti voi ncredinta taina asta; de mi s-ar da un post de capitan, si tot n-as pune-o pe hrtie. . Fiti linistit, domnule, . raspunse Planchet, . veti vedea ca sepoate bizui cin eva pe mine. Si calare pe un cal minunat, pe care dupa douazeci de leghetrebuia sa-l paraseas ca pentru a lua diligenta, Planchet pleca n goana, cu inima putin cam strnsa din pricina ntreitei fagaduieli amuschetarilor, dar toto data si cu sufletul nespus de usor. Bazin pleca n aceeasi dimineata la Tours: i se dadusera opt zilepentru a-si ndepli ni nsarcinarea. Cta vreme cei doi valeti au lipsit, e lesne de nteles ca cei palruprieteni stateau mai mult ca oricnd cu ochiul la pnda, cu nasuladulmecnd vazduhul, cu urechea ciuli ta. si petreceau zilele ncercndsa prinda orice vorba, pndind orice miscare a cardina lului si dndtrcoale stafetelor care soseau. Nu o data se trezisera tremurnd fara voia lor, vazndu-se chemati pe neasteptate pentru a li se ncredintavreo sarcina. D e altminteri, trebuiau sa fie mereu cu ochii n patrupentru propria lor siguranta; Milady era o stihie care, rasarita o data nfata cuiva, nu-i mai lasa sa doarma n tihna. n dimineata celei de a opta zi, Bazin, proaspat ca totdeauna sisurzator ca de obic ei, intra n birtul lui Parpaillot tocmai pe cnd ceipatru prieteni se aflau la masa , graind, dupa cum le fusese ntelegerea: . Domnule Aramis, iata raspunsul verisoarei dumneavoastra. Cei patru prieteni schimbara ntre ei o privire bucuroasa; jumatatedin treaba era facuta; e drept, jumatatea cea mai usoara. Aramis lua, rosind fara sa vrea, hrtia cu scrisul necioplit si lipsit deortografi e. . Doamne, Dumnezeule! . exclama el rznd, . nu-i nimic de facut cu biata Michon; n-o sa scrie niciodata ca domnul de Voiture l;

. Ce est ast piata Miegon? ntreba elvetianul, care statea de vorbacu cei patru pr ieteni, tocmai cnd sosise scrisoarea. . Doamne! mai nimic . raspunse Aramis, . o tnara si nostimalenjereasa la care tin eam mult si careia i-am cerut cteva rnduri scrisecu mna ei, drept amintire. . Trate! . bigui elvetianul, . taca este la ea nopil cum est scris al ei, atunci norog mare, gamarad meu. Aramis citi scrisoarea si o trecu lui Athos. . Athos, vezi te rog ce scrie. Athos si arunca privirea pe scrisoare si ca sa risipeasca oricebanuiala, citi cu glas tare: "Draga vere, sora mea si cu mine ghicim foarte bine visele si chiarne temem groa znic de ele; dar visul dumitale sper sa se poata spuneca minte. Te lasam cu bine ! Fii sanatos si fa asa ca din cnd n cnd sa mai auzim de dumneata. Marie Michon". 1 Academician, scriitor si reformator al prozei franceze din soc XVII. . Si despre ce vis e vorba? ntreba dragonul, care se apropiase deei, n vreme ce At hos citea scrisoarea. . Ta, ta, ta, gare fis? ntreba si elvetianul. . La naiba! . facu Aramis, . o nimica toata: un vis pe care l-amavut si pe care i l-am povestit. . Oh, ta trate! est nimig taca sbus fis la tine, tar la mine nu est fisnitiodat. . Esti foarte fericit, . raspunse Athos, ridicndu-se de pe scaun, . as vrea sa pot spune si eu tot asa. . Nitiodat! repeta elvetianul, ncntat ca un om ca Athos l invidiapentru ceva. Nitio dat! Nitiodat! Vaznd ca Athos se ridica de pe scaun, d'Artagnan facu si el la fel; llua de brat s i iesira mpreuna. Porthos si Aramis ramasera locului, ca sa raspunda glumelornesarate ale celorlal ti doi. Iar Bazin se duse sa se culce pe un maldar de paie; si fiindca avea onchipuire ma i avntata dect elvetianul, visa ca Aramis ajuns papa, el, Bazin, punea pe crestet palaria de cardinal. Dar, cum am mai spus, norocoasa ntoarcere a lui Bazin nundepartase dect n parte ngrij orarea ce-i framnta pe cei patruprieteni. Zilele de asteptare snt lungi si, mai al es, d'Artagnan ar fiputut jura ca ziua avea acum patruzeci si opt de ore. Uitase dencetineala silita a corabiilor si prea o credea pe Milady puternica. sinchipuia ca femeia, care i se nfatisase asemenea unui diavol, sebucura de ajutoare neomene sti, ea si dnsa; la cel mai mic zgomot i separea ca veneau sa-l aresteze si ca-l aduceau pe Planchet pentru a-lpune fata n fata cu el si cu prietenii lui. Mai mul t: ncrederea odinioara

att de mare n vrednicul picard se topea cu fiecare zi. Nelinistea luid'Artagnan er a att de cumplita, nct cstiga pe Phortos si pe Aramis. Numai Athos ramnea nepasator, ca si cnd nu l-ar fi amenintat nici oprimejdie si ar fi trait aceleasi zile tihnite. Mai cu seama n cea de a saisprezecea zi, nemaiputndu-si stapnitulburarea si nemaiga sindu-si loc, d'Artagnan si cei doi prietenirataceau ca niste aratari pe drumul pe care trebuia sa se ntoarcaPlanchet.

. ntr-adevar . le spunea Athos, . nu snteti barbati, snteti nistecopii, daca o feme ie poate sa va ngrozeasca n halul asta! Si la urmaurmelor, ce se poate ntmpla? Sa ne nchida? Foarte bine, vom fi scosidin nchisoare: au scos-o ei si pe doamna Bonacie ux! Sa ne taie capul? Dar n fiecare zi nfruntam n transee mai rau dect atta, caci o ghiuleapoate sa ne sfar e piciorul si snt convins ca atunci cnd chirurgul titaie un picior suferi mai mult dect cnd calaul ti taie capul. Asteptati, oameni buni, n liniste; peste doua, peste patru sau cel mai trziu saseore, Planche t va fi aici; ne-a fagaduit-o si eu pun mare pret pefagaduielile lui Planchet ca re-mi pare si mie un baiat foartecumsecade. . Dar daca nu vine? se ndoi d'Artagnan. . Ei, daca nu vine nseamna c-o fi ntrziat pe drum, atta tot. O ficazut de pe cal, so fi rostogolit peste vreun pod sau o fi alergat att deiute, nct o fi capatat vreo aprindere de plamni. Ei, domnilor, tinetiseama si de mprejurari. Viata e aidoma un or matanii cu boabele dinmici neajunsuri pe care nteleptul le ia la sir, rznd. Fiti ntelepti camine, domnilor, sa stam la masa si sa bem; niciodata viitorul nu ti s e nfatiseaza mai trandafiriu dect cnd l privesti printr-un pahar deChambertin. . Foarte bine, . raspunse d'Artagnan, . dar m-am saturat sa tottremur cnd duc vin ul la gura, ca nu cumva sa vina din pivnitele acesteiMilady. . Esti tare cusurgiu, . l mustra Athos, . o femeie att defrumoasa! . 0 femeie att de... nsemnata! adauga Porthos, cu rsul luigalagios. Athos tresari si, trecndu-si mna pe frunte pentru a-si stergesudoarea, se ridica l a rndul lui cu o miscare nervoasa pe care n-o putunfrnge. Ziua trecu totusi si seara veni mai ncet, dar, n cele din urma trebui sa vina; crciumile se umplura de musterii; Athos, care pusese mna pepartea cuvenit a din vnzarea diamantului, nu-l mai parasea peParpaillot. Gasise n domnul de Busig ny, care de altfel i poftise la unprnz minunat, un tovaras vrednic de el. Jucau de ci ca de obicei, cndauzira batnd ora sapte; tocmai treceau patrulele de ostasi cu scop santareasca posturile; la sapte si jumatate se auzi sunnd si stingerea. . Sntem pierduti, sopti d'Artagnan la urechea lui Athos.

. Vrei sa spui ca am pierdut, . raspunse linistit Athos, scotndpatru pistoli din buzunar si aruncndu-i pe masa. Haideti, domnilor, . urma el, . auziti ca suna stingerea, haidem cu totii la culcare. Athos parasi birtul, urmat de d'Artagnan. Aramis pleca si el, la bratcu Porthos. Aramis mormaia printre dinti versuri, n vreme ce Porthossi smulgea, cnd si cnd, cte un fir de mustata n semn de cruntadeznadejde. Dar iata ca deodata din ntuneric se desprinse o umbra cu mladierice nu-i erau str aine lui d'Artagnan si un glas binecunoscut i spuse: . Domnule, v-am adus pelerina, ca e racoare n seara asta. . Planchet! striga d'Artagnan, nebun de bucurie. . Planchet! izbucnira Porthos si Aramis. . Ei da, Planchet, . spuse si Athos . ce va cruciti asa? A fagaduitomul ca se nto arce la ora opt si iata, chiar acum bate opt. Bravo, Planchet, stii sa te tii de cuvnt si daca vreodata ti parasesti stapnul, eu ti pastrez un loc la mine. . Nu, niciodata, . raspunse Planchet, . niciodata nu-l voi parasipe domnul d'Art agnan! n acelasi timp, d'Artagnan simti ca Planchet i strecoara un ravas nmna. D'Artagnan ardea de dorinta sa-l mbratiseze pe Planchet la sosire, cum l mbratisase si la plecare, dar se opri, de teama ca nu cumvapornirea lui nflac arata fata de valet, n plina strada, sa nu bata cuiva laochi. . Am scrisoarea, sopti ei lui Athos si prietenilor. . Bine, . raspunse Athos, . sa intram nauntru si s-o citim. Scrisoarea ardea mna lui d'Artagnan: voia sa grabeasca pasul, darAthos l lua de br at si tnarul se vazu silit sa-si potriveasca mersul dupaal prietenului. Intrara, n sfrsit, n cort, aprinsera o lampa si n vreme ce Planchetstatea la intrare , ca sa nu dea cineva peste cei patru prietenii, d'Artagnan, cu mna tremurnda, rupse sigiliul si deschise multasteptatul raspuns. Cuprindea doar o jumatate de rnd: era un scris cu totul englezesc si de o scurtime cu totul spartana. "Thank you, be easy." Ceea ce nsemna: "Multumesc, fii linistit". Athos lua scrisoarea din minile lui d'Artagnan, o apropie de lampa, o aprinse si nu-i dadu drumul pna ce nu se facu toata cenusa. Apoi l chema pe Planchet si-i spuse: . Acum, baiatule, poti sa-ti ceri cele sapte sute de livre, dar ladrept vorbind nu nfruntai mare primejdie cu un ravas ca asta. . Apoi eu tot am nascocit fel si chip de mijloace ca sa-l dosesc. . Hai, istoriseste-ne, l mbie d'Artagnan.

. Vedeti, domnule, e cam lunga povestea. . Ai dreptate, Planchet, . grai Athos . de altminteri a sunatstingerea si s-ar b aga de seama daca am tine lumina aprinsa maimulta vreme dect ceilalti. . Fie, . primi d'Artagnan. . sa ne culcam. Somn usor. Planchet. . Pe legea mea, domnule, ntia oara, dupa saisprezece zile, o sadorm bustean. . Si eu la fel! zise d'Artagnan. . Si eu la fel! zise Porthos. . Si eu la fel! zise Aramis. . Ei bine, vreti sa va spun drept? Si eu la fel, domnilor, zise Athos. Capitolul XIX FATALITATE n vremea asta Milady, iesita din minti, racnind pe puntea corabieica o leoaica pe care o mbarcau, fusese ispitita sa se zvrle n mare casa se ntoarca la tarm, neputndu -se mpaca cu gndul ca, desibatjocorita de d'Artagnan si amenintata de Athos, paras ea Franta farasa se fi putut razbuna. n curnd, gndul acesta i se paru att denesuferi t, nct, oricare ar fi fost urmarile, l ruga pe capitan cu cerul sicu pamntul s-o cob oare pe coasta; dar capitanul, dornic sa iasa dinstrnsoare prins ntre crucisatoare le engleze si cele franceze ca degetulntre scoarta si copac, era grozav de grabit sa ajunga n Anglia, asa case mpotrivi din rasputeri la ceea ce el socotea drept t oane de femeie; fagadui nsa calatoarei sale, care de altfel i fusese data n mare grijachiar de catr e cardinal, s-o coboare, daca marea si francezii i vor ngadui, ntr-unul din porturile Bretaniei, fie la Lorient, fie la Brest: deocamdata nsa, vntul era neprielnic, marea framntata, asa capluteau de colo-colo p e lnga coaste. Noua zile dupa iesirea dinCharente, Milady, galbena la fata de atta ocara si snge rau zari nsfrsit profilndu-se coastele albastrii ale Finisierului. Chibzui ca pentru a strabate acest colt al Frantei si a se ntoarce lacardinal, i t rebuiau cel putin trei zile; nca o zi pentru debarcare, adicacu totul patru zile; prin urmare cele noua zile trecute si cu alte patruzile faceau la un loc treisp rezece zile pierdute; treisprezece zile ntimpul carora multe ntmplari de seama se p uteau petrece la Londra. si mai zise ca, fara ndoiala, pe cardinal l-ar fi mniat ntoarcerea ei siar fi ascult at mai binevoitor plngeri facute mpotriva ei dect nvinuiripe care ea le-ar fi adus mp otriva altora. Lasa deci sa treaca si Lorientsi Brest fara a mai starui pe lnga c apitan care, la rndul lui, se ferise siel s-o mai strneasca. Milady si urma deci ca latoria si chiar n ziua cndPlanchet se mbarca la Portsmouth pentru Franta, trimisa eminenteisale intra triumfatoare n port.

Tot orasul fremata de un du-te vino nemaipomenit: patru maricorabii, de curnd con struite, fusesera tocmai lansate pe mare; pe dig, n picioare, Buckingham, de sus, pna jos n aur, scnteind ca totdeaunade diamante si n estemate, la palarie cu o pana alba care-i cadea peumar, statea nconjurat de un s tat major, aproape la fel de stralucitorca si el. Era una din acele frumoase si rare zile de iarna, cnd Anglia siaduce aminte ca pe cer e un soare. Desi palid sub valul amurgului, astrul era neasemuit de frumos; cobora n zare, mpurpurnd bolta simarea cu dre de foc si aruncnd peste turlele si batrnele case aleorasului o ultima raza aurita, ce se oglindea n geamuri ca vapaile unuiprjol. Tragnd n piept aerul marii, mult mai tare si mai mbalsamat n preajma tarmului si masurnd din ochi toataputerea pregatirilor p e care avea sarcina sa le nimiceasca si toataputerea acelei osti mpotriva careia trebuia sa lupte ea singura . ea, femeie . numai cu cteva pungi de aur, Milady se compara n minteaei cu Judith, cump lita evreica, n clipa cnd patrunsese n tabaraasirienilor si cnd vazuse valmasagul ur ias de care, de cai, de oameni side arme pe care trebuia sa-l spulbere, aidoma u nui nor de fum, doar cu o miscare a minii ei. Corabia intra n rada portului; dar cnd sa arunce ancora, un miccuter armat ca pent ru razboi se apropie de vasul negustoresc, n chipde paza a coastelor si lasndu-si barca pe ape, o ndrepta spre scaracorabiei. n barca se aflau: un ofiter, un contra -maistru si opt vslasi; numai ofiterul se sui pe punte, unde fu primit cu tot respectul cuvenitunei unif orme. Ofiterul schimba cteva vorbe cu stapnul vasului, i dadu saciteasca niste hrtii pe ca re le avea la el si la porunca acestuia dinurma, ntreg echipajul, marinari si cal atori, fura chemati pe punte. n urma acestui soi de apel, ofiterul ntreba cu glas tare numelelocului de plecare, drumul si popasurile corabiei; la toate acestentrebari, capitanul raspunse fara sovaire si fara greutate. Dupa aceea, ofiterul trecu n revista unul dupa altul pe toti cti erau pe vas si, oprindu-se lnga Milady, o privi cu luare-aminte, dar fara sa-i spunanimic. Se ntoarse pe urma catre capitan, i mai sopti cteva cuvinte, apoi, ca si cnd corabia trebuia sa asculte de atunci nainte numai de el porunci o manevra pe care echipajul o ndeplini ndata. Vasul porni dinnou, nsotit de micul cuter care plutea pe de laturi, amenintndu-iflancul cu gurile celor sase t unuri; n acelasi timp, barca urma dra ce-olasa corabia, ca o biata coaja de nuca nd aratul unei namile plutitoare. n vreme ce ofiterul o cercetase cu privirea, Milady, cum e lesne denchipuit, l masu rase la rndul ei, din cap pna n picioare. Dar orict erade obisnuita femeia aceasta s a-si nfiga ochii ei de jaratic n inimilecelor carora voia sa le smulga tainele, de data asta dadu de o mutraatt de nghetata, nct nu izbuti sa descopere nimic. Ofiteru l care se

oprise n fata ei si o cercetase n tacere cu atta luare-aminte, putea saaiba ntre dou azeci si cinci si douazeci si sase de ani; era alb la fata, avea ochii ca peruzeaua si cam nfundati n orbite; gura fina si frumosarcuita ramnea nemiscata n conturul ei fara gres; barbia foartepronuntata marturisea o putere d e vointa care la omul britanic de rnde mai ntotdeauna doar ncapatnare; fruntea putin tesita, frunte ce sepotriveste poetilor, nflacaratilor si ostasilor, era usor ad umbrita de unpar scurt si rar care, ca si barba ce-i acoperea parte de jos a obr azului, era de un frumos castaniu nchis. Cnd corabia intra n port, coborse noaptea. Pcla ngrosa bezna, doar n jurul farurilor si al felinarelor de pe dig plutea un nimb asemenicelui di n jurul lunei, atunci cnd vremea ameninta a ploaie. Aerul eraapasator, jilav si r ece. Milady, femeia aceasta att de tare, simtea ca tremura fara sa vrea. Ofiterul ceru sa i se arate cuferele calatoarei si porunci sa fiecoborte n barca. Dupa aceea, dndu-i mna, o pofti sa coboare si ea. Milady l privi lung, codindu-se. . Cine snteti dumneavoastra, domnule, care aveti bunatatea sa va ngrijiti de mine? . Puteti sa va dati seama, doamna, dupa uniforma. Snt ofiter nmarina engleza, rasp unse tnarul. . Si se obisnuieste oare ca ofiterii din marina engleza sa ia n grijalor pe compa trioti atunci cnd sosesc ntr-un port al Marei Britanii si sampinga bunavointa pna ac olo nct sa-i nsoteasca pe uscat? . Da, milady, se obisnuieste, nu din bunavointa, ci din prevedere; n vreme de razboi strainii snt gazduiti ntr-un loc anumit, pentru aputea ramne sub s upravegherea guvernului pna ce se vor fi culestoate lamuririle asupra lor. Aceste cuvinte fura rostite cu cea mai rece buna-cuviinta si cea mai desavrsita liniste. Totusi ele nu avura darul s-o potoleasca pe Milady. . Dar eu nu snt straina, domnule, raspunse ea cu accentul cel maicurat care a ras unat vreodata de la Portsmouth pna la Manchester, manumesc lady Clarick si aceast a masura... . Aceasta masura este generala, milady, si orice ncercare denesupunere ar fi de p risos. . Atunci, domnule, va voi urma. Si dnd mna ofiterului, Milady ncepu sa coboare scara la capatulcareia astepta barca . Ofiterul o urma. Pe jos, la pupa era ntinsa opelerina mare; dupa ce o pofti sa se aseze peste pelerina, ofiterul lualoc lnga ea. . Dati-i drumul, porunci el marinarilor. Cele opt lopeti se lasara toate deodata, cu un singur clipocit si osingura misca re: barca parea ca zboara pe fata apelor. Dupa cinciminute erau la tarm. Ofiteru l sari pe chei si ntinse mna femeii. Tot acolo astepta o trasura. . Trasura e pentru noi? ntreba Milady.

. Da, doamna, raspunse ofiterul. . E asa departe hanul? . La celalalt capat al orasului. . Sa mergem, zise Milady. Si se urca hotarta n trasura. Ofiterul avu grija ca sipetele sa fie bine legate ndaratul trasurii, apoi, asezndu-se lnga Milady, nchise portiera. Numaidect, fara sa i se dea vreo porunca sau sa-i spuna ncotro samearga, vizitiul porni n goana si se nfunda pe strazile orasului. O primire att de stranie trebuia sa fie pentru Milady un bogat izvorde cugetare: cnd si dadu seama ca tnarului ofiter nu-i ardea devorba, se ghemui ntr-un colt si nce pu sa ia la sir toate banuielile care-incolteau n minte. Totusi, dupa un sfert de ceas, mirata de lungimea drumului, sepleca spre portier a ca sa vada ncotro o duceau. Nu se mai zarea nici ocasa; doar copacii pareau ca alearga unii dupa altii n noapte, ca nistemari stafii cernite. Milady se cutremura. . Dar nu mai sntem n oras, domnule, zise ea. Tnarul ofiter tacu chitic. . Domnule, eu nu merg mai departe daca nu-mi spui unde ma duceti! Amenintarea ramase fara raspuns. . Asta-i prea din cale afara! striga Milady. Ajutor! Ajutor! Nici un glas nu raspunse. Trasura gonea la fel de iute; ofiterul parea o stana de piatra. Milady i arunca atunci una din acele groaznice cautaturi, att deproprii chipului e i si care rareori se ntmpla sa dea gres. De mnie, ochii i scnteiau n bezna. Tnarul ramase nepasator. Milady deschise portiera trasurii si vru sa sara afara. . Luati seama, doamna, . rosti linistit tnarul, . daca sariti, va puteti pierde viata. Milady cazu la loc, scrsnind; ofiterul se apleca si o privi la rndul lui, mirat sa vada chipul acela odinioara att de frumos, schimonosit deturbare, aproap e hd. Vicleana ntelese ca era pierduta daca ar fi lasatsa i se vada n suflet. si nsen ina trasaturile fetei, graind cu glasplngator: . n numele cerului, domnule, spuneti-mi cui se datoreaza silniciaaceasta: dumneav oastra, guvernului dumneavoastra sau vreunuidusman al meu? . Nu snteti supusa la nici o silnicie, doamna, si ceea ce vi sentmpla este urmarea unei masuri firesti pe care sntem nevoiti s-oluam fata de toti cei care debarca n Anglia. . Asadar dumneavostra nu ma cunoasteti, domnule? . Este ntia oara cnd am cinstea sa va vad. . Si pe cuvntul dumneavoastra ca n-aveti nici un fel de pica

mpotriva mea?

. Nici un fel, va jur! Era atta seninatate, atta snge rece, chiar atta blndete n glasultnarului, nct Mila ai potoli. n cele din urma, dupa aproape un ceas de mers, trasura se opri nfata unor zabrele de fier ce nchideau un drum neted ducnd la un castel cu linii aspre, dintr-o bucata parca, si singuratic. Asa cumnaintau, pe un nisip ca pulberea, Milady deslusi un vuiet haotic pecare-l recunoscu a fi zgomo tul valurilor marii, cnd se izbesc de ocoasta stncoasa. Trasura trecu sub doua bolti si se opri n sfrsit ntr-o curtentunecoasa si patrata; p ortiera se deschise aproape ndata, ofiterulsari sprinten, si, ntinznd mna tinerei fe mei, o ajuta sa se sprijine si sacoboare destul de linistita. . Totusi, . grai Milady, privind nti mprejur, apoi spre tnarulofiter, cu zmbetul ei c el mai fermecator, . totusi, orice s-ar spune, snt ostatica; fireste nsa ca nu pentru multa vreme, adauga ea. Constiinta mea si cuviinta dumitale, domnule, ma linistesc. Orict de magulitoare erau aceste cuvinte, ofiterul nu raspunsenimic; scotnd din ci ngatoare un fluieras de argint, ca cel de care sefoloseau contramaistrii pe vase le de razboi, fluiera de trei ori, pe treitonuri felurite; deodata, mai multi oa meni se ivira, deshamara caii din care ieseau aburi, si trasera trasura sub un sopron.

Atunci, cu aceeasi cuviinta molcoma, ofiterul o pofti pe Milady ncasa. Iar ea, cu aceeasi fata zmbitoare, l lua de brat si intra cu el printr-o usa joasa si strmta, de-a lungul unei sali boltite care, luminatadoar la capatul ei, ducea catre o scara de piatra, ce se rasucea n jurulunei muchii de p iatra; se oprira apoi am ndoi n fata altei usi ferecate; dupa ce tnarul puse n broasca cheia ce avea la el, usa se nvrtigreoaie pe ttni, dezva uind vederii camera sortita ostaticei. Dintr-o singura aruncatura, de ochi, Milady cuprinse ntreagancapere, pna n cele mai mici amanunte. Era o camera, al carei mobilier putea sluji tot att de bine uneinchisori, ct si loc uintei unui om slobod; totusi, gratiile ferestrelor sizavoarelor usii marturisea u deschis ca era vorba de o nchisoare. O clipa, ntreaga putere sufleteasca a acestei fiinte, calite totusi ngrele ncercari , o parasi; cazu ntr-un jilt, cu bratele ncrucisate, cufruntea plecata, asteptnd sa vada intrnd n orice clipa un judecatorcare sa-i puna tot soiul de ntrebari. Dar nimeni nu intra afara doar de doi sau trei soldati de marina care-i adusera sipetele si lazile, le lasara ntr-un ungher si sendepartara fara ni ci un cuvnt. Ofiterul supraveghea toate aceste amanunte cu linistea-inedezmintita pe care Mil ady o bagase de seama, nerostind la rndul luinici un cuvnt si facndu-se ascultat do ar prin miscari ale minii sau prinsemnele cu fluierasul lui. S-ar fi zis ca ntre o mul acela si subalterni nu

era limba vorbita, sau ca graiul ajunsese de prisos.n sfirsit, nemaiputndu-se stapni, Milady rupse tacerea. . n numele cerului, domnule! . izbucni ea, . ce nseamna toate astea? Scoateti-ma din nedumerire. Pot sa nfrunt o primejdie pe cares-o prevad, o nenorocire care s-o pricep. Unde snt si ce snt aici? Dacasnt libera, ce rost au gr atiile astea si zavoarele de la usi? Daca sntostatica, ce crima am savrsit? . Snteti aici n camera care va este sorocita, doamna. Am primitporunca sa va iau d e pe corabie si sa va nsotesc n acest castel; amndeplinit porunca, cred eu, cu toat a strasnicia unui soldat, dar si cutoata curtenia unui gentilom. Aici se sfrseste , cel putin pna acum, ndatorirea ce mi s-a ncredintat; celelalte toate privesc pe altcineva. . Cine e ace! cineva? ntreba Milady. Nu puteti sa-mi spunetinumele? Tocmai atunci se auzi mare zanganit de pinteni pe scari: cteva vocitrecura si se stinsera n vreme ce zgomotul unui pas singuratic seapropie de usa. . Iata-l ca vine, doamna, spuse ofiterul dndu-se la o parte siasteptnd ntr-o tinuta plina de respect si de supunere. n acelasi timp, usa se deschise si un barbat se ivi n prag. Era farapalarie, purta spada la sold si n mna mototolea o batisa. Milady crezuca recunoaste umbra ce se desprindea din ntuneric; se sprijini cu omna de bratul jiltului si-si ntinse gtul, g rabita sa se ncredinteze ca nuse nsela. Strainul nainta ncet spre ea. Si pe masura ce nainta, intrnd ncercul de lumina arunca t de lampa, Milady se dadea fara voia eindarat. Apoi, cnd nu mai avu nici o ndoiala: . Cum asta! dumneata esti, scumpe frate? striga ea n culmeauimirii. . Da, frumoasa doamna! . raspunse lordul de Winter, salutnd-ope jumatate curtenit or, pe jumatate n zeflemea, . eu, n carne si oase. . Dar atunci, castelul acesta? . E al meu. . Si camera aceasta? . E a dumitale. . Prin urmare snt ostatica dumitale?! . Cam asa ceva. . Dar este o nspaimntatoare siluire! . Sa lasam vorbele mari; mai bine sa ne asezam si sa vorbim linistit, asa cum se cuvine ntre un frate si o sora. Apoi, ntorcndu-se spre usa, si vaznd ca tnarul ofiter i asteapta porunca: . E bine, . i spuse, . ti multumesc; si acum, lasa-ne, te rog, singuri, domnule Felton.

Capitolul XX FRATELE SI SORA STAU DE VORBA n timpul ct i trebui lordului de Winter ca sa nchida usa, sa tragaoblonul si sa-si a propie un scaun de jiltul cumnatei sale, Milady sicufunda visatoare privirea n adnc urile tuturor ntmplarilor cu putintasi descoperi ntreaga urzeala pe care nu putuse nici macar s-ontrevada atta vreme ct nu avusese habar n ce mini cazuse. Stia ca lordul de Winter era un gentilom vrednic, un vnator aprig, un jucatoristet, cutez ator cu femeile, dar mai stia ca era cu totul nepriceput nticluirii de uneltiri. Cum de aflase despre sosirea ei? Cum de pusesemna pe ea? Si de ce o tinea acolo? Este drept, unele cuvinte ale lui Athos i dovedisera ca ntrevedereaei cu cardinalu l ajunsese si la urechi straine: dar nici nu putea crede caAthos izbutise sa-i p una bete n roate att de repede si de strasnic. i era mai curnd teama sa nu se fi descoperit tot ce nvrtiseodinioara n Anglia. Poate ca Buckingham ghicise ca ea fusese aceeacare-i taiase cele doua giuvaiere si voi a sa se razbune de aceasta micatradare; dar Buckingham nu era n stare sa loveasca ntr-o femeie, maiales daca femeia ar fi fost mpinsa la vreo fapta dintr-un simtamn t degelozie. Aceasta presupunere i se paru cea mai apropiata de adevar; crezuca era vorba de o razbunare pe trecut si nu de o ntmpinare n viitor. Deocamdata si n orice caz mai bine ca se vedea cazuta n minile cumnatului ei, pe care nadajduia sa-l mbrobodeasca, dect n minilevreunui dusman fati s si smecher. . Da, sa vorbim, scumpe frate, spuse ea cu un fel de voiosie, hotarta fiind sa traga din convorbire, n pofida gndurilor ascunse alelordului de Wi nter, lamuririle de care avea nevoie, pentru a sti cum sase poarte n viitor. . Te-ai hotart totusi sa te ntorci n Anglia, . grai lordul de Winter, . desi mi-ai marturisit pe fata n attea rnduri la Paris, ca nu vei mai pune niciodata piciorul pe pamntul Marii Britanii? Milady raspunse la ntrebare printr-o alta ntrebare: . nainte de toate, . ncepu ea, . dumireste-ma cum de m-atipndit att de strasnic, nct a afli din vreme nu numai ca sosesc, darchiar si ziua, ora si portul n care sosea m. Lordul de Winter folosi si el aceleasi mijloace ca Milady, socotind cade vreme c e cumnata lui le folosea, erau cele mai bune. . Spune-mi si dumneata, scumpa sora, . ntreba el, . ce-ai venitsa faci aici, n Ang lia? . Dar am venit sa te vad, raspunse Milady, fara sa-si dea sema cemult ntarea prin raspunsul ei banuielile pe care scrisoarea lui

d'Artagnan le strnise n mintea cumnatului, si vrnd doar sa-icucereasca bunavointa p rintr-o minciuna. . . . . . . . . Ah, ca sa ma vezi! mormai cu tlc lordul de Winter. Fireste, ca sa te vad. Ce-i de mirare n asta? Si n-ai venit n Anglia cu nici un alt scop dect sa ma vezi? Nu. Asadar, numai pentru mine ti-ai dat osteneala sa treci CanalulMnecii? Da, numai pentru dumneata. Drace! Dar grozava dragoste, surioara! Nu snt eu oare cea mai apropiata ruda a dumitale? l ntrebaMilady, cu glasul celei mai nduiosatoare nevinovatii. . Si chiar singura mea mostenitoare, nu-i asa? vorbi la rndul lui, lordul de Winter, uitndu-se drept n ochii ei. Orict de mare i era puterea de stapnire, Milady tresari totusi, iarlordul de Winter simti tresarirea, caci pusese mna pe bratul cumnateilui, cnd rostise ultimele cuv inte. ntr-adevar, lovitura era fatisa si adnca. Cel dinti gnd la careMilady se oprise fuse se Ketty; o tradase si destainuise lordului uraaceea hapsna pe care chiar ea si-o daduse copilareste n vileag fata decamerista ei; si mai aminti de asemenea cum si iesise din fire mpotriva lui d'Artagnan, fiindca acesta crutase viata cumnatului ei. . Nu nteleg, milord, adauga ea pentru a cstiga timp si a-l face pepotrivnic sa vor beasca. Ce vrei sa spui si ce se ascunde sub cuvinteletale? . Oh! Doamne, Dumnezeule! nimic, raspunse lordul de Winter cu ovoiosie prefacuta ; doresti sa ma vezi si vii n Anglia. Eu aflu de aceastadorinta sau mai bine-zis banuiesc ca o ai si, ca sa te scutesc de plictiselile unei sosiri noaptea ntr-un port, de oboseala unei debarcari, trimit pe unul din ofiterii mei n ntmpinarea dumitale; i dau o trasurape seama lui s i el te aduce n acest castel, a carui paza mi-a fostncredintata, unde vin n fiecare zi si unde, pentru ca ndoita noastradorinta de a ne vedea sa se mplineasca, pun s a ti se pregateasca ocamera. Ce vezi dumneata mai de mirare n tot ce-ti spun, dect nceea ce mi-ai spus dumneata? . Nu, ceea ce gasesc eu de mirare este ca ti s-a dat de vestesosirea mea. . Cu toate astea e lucrul cel mai firesc, scumpa mea sora, n-aivazut ca nainte sa intre n rada capitanul micii dumitale corabii atrimis o luntrisoara cu registrul de bord si lista echipajului tocmaipentru a capata voie sa patrunda n port? Eu sn t comandantul portului, mi s-a adus registrul si-am vazut acolo numele dumitale. Inima mi-aspus ceea cemi ntareste acum graiul dumitale, adica n ce scop ainfruntat pericolul unei mari att de vitrege sau, cel putin, att deobositoare pe vremea asta, si am trimis curieru l meu ca sa tentmpine. Restul l stii.

Milady ntelese ca lordul de Winter mintea si se nfricosa mai tare. . Frate, . urma ea, . nu era milord Buckingham cel pe care l-amzarit pe dig, sea ra, cnd am sosit?. . Chiar el. Ah! pricep de ce vederea lui te-a izbit, . adauga lordulde Winter, . vii dintr-o tara unde trebuie sa se vorbeasca mult de el si stiu ca pregatirile lui mpotriva Frantei dau de gndit prietenuluidumitale, cardina lul. . Prietenul meu, cardinalul! exclama Milady vaznd ca si n privintaasta, ca si n cea lalta, lordul de Winter parea sa stie multe. . Cum, nu-i prietenul dumitale? . spuse n treacat lordul, . iarta-ma, asa credeam, dar o sa mai vorbim noi de milordul duce, deocamdata sa nu ne ndepartam de la ntorsatura sentimentala pecare o luase convorb irea noastra: spuneai ca ai venit sa ma vezi. . Da. . Bine! Ti-am raspuns ca le vei avea toate dupa pofta inimii si nevom vedea n fie care zi. . Va trebui deci sa ramn o vesnicie aici? ntreba Milady cuoarecare teama. . Gasesti ca nu esti destul de bine gazduita, surioara? Spune-mitot ce-ti lipses te si voi da ndata porunca sa ti se aduca. . Dar n-am nici femeile, nici oamenii mei... . i vei avea, doamna. Spune-mi numai cum ti tinea casa ntiuldumitale sot si, desi nu snt dect cumnatul dumitale, ti voi rndui casa n acelasi fel. . ntiul meu sot ? striga Milady, atintindu-si ochii nspaimntatiasupra lordului de Wi nter. . Da, sotul dumitale, francezul; nu vorbesc de fratele meu. De altminteri, daca l-ai uitat, cum mai e nca n viata, as putea sa-i scriu simi-ar tr imite toate lamuririle. Milady simti pe frunte broboane de sudoare rece. . Glumesti, zise ea cu glas nabusit. . Glumesc eu? ntreba lordul, sculndu-se de pe scaun si dnd unpas ndarat, . Sau mai curnd ma jignesti, urma ea apasnd cu minile ca nistegheare bratele jiltul ui si proptindu-se cu gnd sa se ridice. . Sa te jignesc pe dumneata, eu? . urma lordul de Winter, dispretuitor, . crezi oare, doamna, ca mai e cu putinta? . ntr-adevar, domnule, . grai Milady, . sau esti beat, sau estinebun; pleaca de a ici si trimite-mi o femeie. . Femeile nu-si tin gura, surioara! Nu s-ar putea oare sa-ti slujesceu drept cam erista? n felul acesta, tainele ar ramne ntre noi. . Obraznicule! racni Milady si, ca si cnd ar fi fost mpinsa de unarc, sari asupra lordului, care o astepta cu bratele ncrucisate, dar si cumna pe mnerul spadei. . Ei! ei! . facu el, . stiu ca ai obiceiul sa ucizi oamenii, dar ia seama, eu ma voi apara chiar mpotriva dumitale.

. Da, ai dreptate, . urma Milady, . te cred destul de misel ca saridici mna asupr a unei femei. . Poate ca da; de altminteri as avea o dezvinovatire mi nchipui camna mea nu va fi n tia mna de barbat care te va fi atins. Si, cu o miscare molcoma si acuzatoare, lordul arata umarul ei stng, pe care-l atinse aproape cu degetul. Milady scoase un racnet nabusit si dadu ndarat pna n ungherulncaperii, asemenea unei pantere care ncearca sa se ncordeze pebrnci pentru a se repezi. . Urla ct ti place, . striga si lordul de Winter, . dar nu ncerca samusti, caci bag a de seama, asta s-ar ntoarce mpotriva dumitale: aicinu snt avocati care sa rnduiasc a din vreme mostenirile si nici cavaleri ratacitori care sa-mi caute pricina pentru frumoasa doamna pe care otin ferecata ; n schimb, am la ndemna judecatori care vor hotar desoarta unei femei ndeajuns de ne rusinate, ca sa se strecoare bigaman patul lordului de Winter, fratele meu mai ma re, si, ia bine seama: judecatorii te vor trimite n fata unui calau care-ti va dichisi amndoiumerii la fe l. Ochii ei scaparau asemenea strafulgerari, nct, desi era barbat sinarmat cu spada n f ata unei femei fara arma, lordul simti brumaspaimei strecurndu-i-se pna n adncul suf letului; urma totusi din ce nce mai mnios: . Da, nteleg, dupa ce l-ai mostenit pe fratele meu ti-ar fi placutgrozav sa ma mo stenesti si pe mine; dar ti spun dinainte: poti sa maucizi sau sa pui sa ma ucida , eu mi-am luat toate masurile; nici oletcaie din averea mea nu va trece n minile dumitale. Nu esti destul de bogata, dumneata care ai aproape un milion, si nu puteai oare sa teopresti di n drumul dumitale pacatos, daca nu faceai raul dect dinplacerea nemarginita si ne buneasca de a-l face? Uite, ti marturisesc, daca memoria fratelui meu nu mi-ar fi sfnta, te-as trimite ntr-o temnita de-a statului, unde sa-ti putrezeasca oasele, sau la Tyburn, casa saturi poftele marinarilor; eu am de gnd sa tac, dar si dumneatandura-ti linistita surgh iunul; peste zece sau cinsprezece zile voi plecaspre La Rochelle, cu armata. n aj unul plecarii mele nsa, un vapor vaveni sa te ia si te va duce n coloniile noastre din sud. Voi fi de fata la plecarea dumitale si, fii pe pace: ti voi da un nsotitor care-ti va zburacreierii la prima ncercare ce ai face-o de a te ntoarce n Anglia sau pecontinent. Milady asculta cu atta luare-aminte, nct ochii din care tsneauflacari i se holbasera . . Da, si pna atunci, vei locui n acest castel, urma lordul deWinter; zidurile snt g roase, usile snt zdravene, zabrelele snt tari, dealtminteri fereastra dumitale e c hiar deasupra marii; oamenii mei, care-mi snt credinciosi cu trup si suflet vegheaza n jurul camereidumitale si paze sc toate trecerile care duc spre curte; apoi, chiarajunsa n curte, tot ai mai ave a de trecut prin trei rnduri de zabrele.

Porunca mea este limpede: un singur pas, o singura miscare sau vorbacare ar aduc e a evadare si se va trage asupra dumitale: daca vei fimpuscata, justitia engleza mi va fi, nadajduiesc, recunoscatoare caam scutit-o de o belea. Iata, trasaturil e dumitale si capata iar linistea, chipul dumitale si gaseste iar siguranta de sine: cincisprezece zile, douazeci de zile. ti spui dumneata, haida de! pna atunci, cu minteamea isteata nas cocesc eu ceva; cu mintea mea draceasca, mi dibui eu prada! Pna n cincisprezece zile, ti spui dumneata, nici nu mai sntaici. Ei bine, ncea rca numai!

Vazndu-se data n vileag, Milady si nfipse unghiile n carne pentrua-si stapni orice mi care ce ar fi tradat pe fata ei alt simtamnt dect alspaimei. Lordul de Winter urma : . L-ai vazut pe ofiterul care comanda singur aici, n lipsa mea, asaca l cunosti; d upa cum ti-ai dat singura seama, este n stare sa asculte o porunca, fiindca asa cum te stiu, n-ai calatorit de la Portsmouth pnaaici fara sa fi ncercat sa-i scoti vorbele din gura. Ce zici? O statuie demarmura ar fi fos t mai rece si mai muta? Ti-ai ncercat pna acumputerea ademenirilor dumitale asupra multor barbati, si din nefericiteai izbutit totdeauna; ncearca nsa si asupra aces tuia. La naiba! daca-ivii de hac, atunci marturisesc, esti dracul pe pamnt. Se duse la usa si o deschise dintr-o data. . Chemati pe domnul Felton, porunci el. Asteapta o clipa si o sa ite dau n seama. ntre cele doua fiinte cobor o tacere ciudata, n timpul caria se auzizgomotul unui p as molcom si regulat care se apropia. Apoi, n umbracoridorului se ivi conturul un ei fapturi omenesti si tnarul locotenent, despre care am mai vorbit, se opri n prag asteptind porunca lordului. . Intra, dragul meu John, . l pofti lordul de Winter, . intra si nchide usa. Tnarul ofiter intra. . Si acum, . grai lordul, . priveste aceasta femeie: e tnara, frumoasa si cum nu se poate mai fermecatoare. Ei bine, e o dihaniecare la douaze ci si cinci de ani s-a facut vinovata de tot attea nelegiuricte poti citi ntr-un an n catastifele tribunalelor noastre; glasul ei ti sestrecoara n vine, frumusetea i slujeste drept momeala pentru pradacare-i cade n gheare, trupul ei plateste tot c e a fagaduit, se cuvine sa-idam si ce-i al ei. Va ncerca sa te ademeneasca, va nce rca poate sa tesi ucida; te-am scos din nevoi, Felton, te-am facut locotenent; b a odata ti-am scapat si viata, stii cu ce prilej; snt pentru dumneata nu numaiun ocrotito r, ci si un prieten, nu numai un binefacator, ci si un tata; aceasta femeie s-a ntors n Anglia, ca sa unelteasca mpotriva zilelormele; tin acum sarpele n mini; ei bine, te chem si-ti graiesc asa: prietene Felton. John, copilul meu, pazeste-ma si, mai ales, pazeste-tede aceast a femeie; jura-mi pe mntuirea sufletului dumitale ca o veipazi cu toata strasnici a, ca sa-si primeasca ispasirea cuvenita. JohnFelton, ma bizui pe cuvntul tau; Jo hn Felton, am ncredere n buna ta

credinta. . Milord, . raspunse tnarul ofiter, ncarcndu-si privirea-i seninacu toata ura pe ca re o putu gasi n strafundul inimii lui, . milord, va jurca totul se va face asa p recum doriti! Milady primi aceasta privire ca un osndit stors de vlaga: nu, era euneputinta sati nchipui o cautatura mai supusa si mai blnda dectaceea care plutea n acea clipa pe frumosul chip. Chiar lordul de Winterabia putu recunoaste tigroaica mpotriva car eia, ceva mai devreme, sesimtea gata sa lupte. . Nu va iesi niciodata din aceasta ncapere, auzi, John, . urmalordul, . nu va sch imba nici o vorba cu nimeni; nu va vorbi dect cu dumneata, daca binenteles vei binevoi sa-i faci aceasta cinste. . E de-ajuns, milord, am jurat! . Si acum, doamna, ncearca sa te mpaci cu dumnezeu, cacioamenii si-au rostit cuvntu l lor. Milady lasa sa-i cada capul, ca si cnd s-ar fi simtit strivita subaceasta judecat a. Lordul de Winter parasi ncaperea, facndu-i semn luiFelton, care iesi n urma lui si nchise usa. Dupa o clipa se auzi pe sala pasul greoi al unui soldat din marina, care facea de straja cu baltagul la bru si cu flinta n mna. Milady ramase cteva clipe nemiscata, socotind ca cineva ourmarea poate prin gaura cheii; apoi ridicndu-si ncet ochii, n care seoglindea aceeasi naprasnica pornire d e ura si de sfidare, dadu fuga saasculte la usa si sa priveasca pe fereastra, si se ntoarse ca sa seafunde ntr-un jilt adnc, dusa pe gnduri. Capitolul XXI OFITER n vremea asta, cardinalul astepta vesti din Anglia, dar vesti bunenu soseau; doar rele si amenintatoare. Orict de mpresurata ar fi fost La Rochelle, orict de sigura pareaizbnda datorita mas urilor luate si mai ales a digului care nu lasa sapatrunda nici o luntre n orasul asediat, blocada putea totusi sa maitina vreme ndelungata; si era mare ocara pen tru ostirile regelui simare plictiseala pentru domnul cardinal care, e drept, nu se maindeletnicea cu vrajba dintre Ludovic al XlII-lea si Ana de Austria, acesta fiind fapt mplinit, ci se gndea cum sa mpace pe domnulBassompierre care se a fla n cearta cu ducele d'Angoulme. Ct priveste pe fratele regelui, desi pornise asediul, lasa pe seamacardinalului g rija de a-l duce la capat. Orasul, n ciuda nemaipomenitei ncapatnari a primarului, ncercase un fel de razvratire cu scop sa se predea ostirii regesti; primarul trimisese la spnzuratoare pe razvratiti. Aceasta ispasire potoli

capetele cele mai nfierbntate, care chibzuira atunci sa moara maibine de foame. Mo artea aceasta li se parea ceva mai nepripita si maiputin nenduplecata dect spnzurat oarea. La rndul lor, asediatorii prindeau cnd si cnd soli, pe care cei din LaRochelle i tri miteau la Buckingham sau stafete pe care Buckingham itrimitea celor din La Rochel le. Si ntr-un fel si n altul judecata sesfrsea iute-iute. Domnul cardinal rostea do ar un cuvnt: Spnzurat! Regele era poftit sa vina sa ia parte la spnzurare. Plictisit, suveranul sialegea un loc bun, ca sa nu-i scape nici unul din amanuntele ispasirii; oricum, asta l mai distra putin si-i dadea ghes sa ndure asediul, dartot nu-l mpied ica sa se plictiseasca de moarte si sa vorbeasca mereude ntoarcerea lui la Paris; astfel nct, daca ar fi lipsit solii si spionii, eminenta sa, cu toata nchipuirea-i bogata, ar fi fost pusa la greancercare. Totusi vremea trecea si orasenii nu mai capitulau; cel din urmaspion care fusese prins ducea o scrisoare. Aceasta scrisoare vestea peBuckingham ca orasul ajunse se la capatul puterilor, dar n loc de aadauga: "Daca ajutorul dumneavoastra nu so seste nainte decinsprezece zile, ne vom preda", scrisoarea lamurea: "Daca ajutoru ldumneavoastra nu soseste nainte de cincisprezece zile, cnd va sosine va gasi pe t oti "morti de foame". Localnicii nu mai nadajduiau deci dect n Buckingham. Buckinghamera mntuitorul lor. Daca ntr-o zi ar fi fost ncredintati ca nu trebuiau sa se mai bizuie pe Buckingham, fara ndoiala ca o data cu speranta li s-arfi naruit si drzenia. Cardinalul astepta deci cu mare nerabdare vesti din Anglia, caresa-l nstiinteze c a Buckingham nu va veni. Problema cuceririi orasului pe calea armelor, dezbatuta adesea nconsiliul regelui , fusese totdeauna nlaturata; n primul rnd la Rochelleparea cu neputinta de cucerit , apoi cardinalul, orice ar fi spus, stia cagrozavia sngelui varsat ntr-o ciocnire n care francezii trebuiau salupte mpotriva francezilor, ar fi ntors politica cu sa izeci de ani nurma; si cardinalul era pe atunci ceea ce numim azi un om alprogres ului. n adevar, jefuirea orasului La Rochelle si uciderea a treisau patru mii de hughenoti, care ar fi cazut n lupte, semana prea multn 1628 cu macelul din noaptea sfntului Bartolomeu, din anul 1572; apoi, mai presus de toate, aceasta ultima masura pe care regele, cabun catolic, n-ar fi nlaturat-o de loc, se lovea nendurator de argumentul generalilor asediatori: La Rochelle nu putea fi dobortadect prin nfometa re. Cardinalul nu-si putea alunga din minte si unele temeri din pricinacumplitei sal e trimise, caci si el ntelesese ciudatele proportii aleacestei femei, aci naprca, aci leoaica. l tradase oare? Murise? n totcazul o cunostea ndeajuns pentru a-si da seama ca, lucrnd pentru elsau mpotriva lui, prietena sau vrajmasa, tot n-ar fi ram as locului faramari piedici n cale; dar de unde veneau piedicile? Iata ceea ce nu

putea sti. De altminteri, el avea ncredere . si pe buna dreptate . n Milady: ghicise n trecutul ei lucruri groaznice pe care numai mantia sa rosie leputea aco peri; si simtea ca, pentru o pricina sau alta, aceasta femeie iva ramne credincioa sa, putnd sa gaseasca numai n el un sprijin maimare dect primejdia ce o ameninta. Se hotar deci sa duca singur razboiul si sa nu mai astepte nici nuajutor strain, afara doar de cine stie ce noroc picat din cer. Puse decisa se nalte mai departe faimosul ding care trebuia sa nfometeze LaRochelle; si n vreme ce-si arunca privir ea asupra nefericitului oras, care nchidea ntre zidurile lui atta mizerie oarba si atta virtute, cardinalului i rasari n minte lozinca lui Ludovic al Xl-lea . naintasul sau politic, dupa cum el nsusi era naintasul lui Robespierre . aceavrednica lozinc a a tovarasului lui Tristan37: "Dezbina si domneste". Pe cnd asedia Parisul, Henric al IV-lea punea sa se arunce pestezidurile orasului pine si merinde; cardinalul porunci sa arunce fituiciprin care arata localnicilo r ct era de nedreapta, de ngusta si desalbatica purtarea capeteniilor lor; aceste capetenii aveau gru din, belsug, dar nu-l mparteau; erau credinciosi altei lozinci: . caci aveausi ei lozi nci . sa piara femeile, copiii, batrnii, dar sa ramna teferi sizdraveni barbatii c are trebuiau sa le apere zidurile. Pna atunci, fie dindevotament, fie din neputin ta de a lupta mpotriva, aceasta lozinca . fara a se bucura de ncuviintarea tuturor . ncepuse a trece de lateorie la practica ; dar ravasele se ncumetara s-o loveasca. Eleaminteau barbatiilor ca femeile, cop iii si batrnii, lasati sa piara defoame, erau sotiile, fiii, parintii lor; ca ar fi fost mai drept sa ndure cutotii aceeasi napasta, pentru ca starea tuturor laol alta sa fie izvorulunor hotarri obstesti. Aceste fituici avura urmarea pe care cel ce le pusese la cale oputea nadajdui, d eoarece ele ndemnara un mare numar de localnici saporneasca negocieri pe seama lo r cu ostirea regeasca. Dar tocmai pe cnd cardinalul vedea rodind ticluirile sale, bucurosfiind de a le f i folosit, un locuitor din La Rochelle, care izbutise, Dumnezeu stie cum, sa strabata liniile ostasesti n pofida strasniceisupravegheri a lui Bassompierre, a lui Schomberg si a duceluid'Angoulme, supravegheati la rndul lor de cardinal, un locuitor din LaRochelle, spuneam, patrunse n oras venind din Portsmouth si povestica vazuse acolo o flota nemaipomenita, gata sa ridice anco ra naintede opt zile. Mai mult, Buckingham vestea primarului ca marea ligampotriva Frantei va fi n sfrsit fapt mplinit si ca regatul se va vedeacalcat n acelasi timp de armatele engleze, de cele imperiale sispaniole. Aceasta scrisoare fu citita l ocalnicilor n toate pieteleorasului. Se lipira copii n toate colturile strazilor s i chiar acei care 37 Tristan . capetenia maresalilor Frantei sub Carol at VII-lea siLudovic al Xllea, barbat viclean si crud.

ncepusera negocieri cu oastea maiestatii sale, le curmara, hotartifiind sa astepte marele ajutor, vestit cu surle si trompete. mprejurarea aceasta neasteptata trezi n cardinal nelinistea de lanceput, silindu-l, fara voia lui, sa-si ndrepte iarasi privirea de parteacealalta a marii. n vremea asta, scutita de grijile ce framntau pe singura siadevarata ei capetenie, ostirea regelui se pusese pe trai vesel; ntabara nu lipseau nici merindele, nici banii; toate unitatile se ntreceaun ndrazneala si-n veselie. Sa prinda spioni si s a-i spnzure, sa sencumete la fapte nazdravane pe dig sau pe mare, sa nascoceascatr asnai, sa le nfaptuiasca fara teama, iata n ce chip si petreceauostasii zilele care li se pareau prea scurte, dar care, dimpotriva, pareaunesfrsit de lungi nu numai orasenilor macinati de foame si teama, ci sicardinalului care-i mpresura att de s trasnic.

Uneori, cnd cardinalul, mereu calare ca cel din urma jandarm alostirii, si plimba privirea gnditoare asupra lucrarilor att de ncete fatade ceea ce ar fi dorit, lucra ri ridicate din porunca lui de ingineri adusidin toate colturile Frantei, daca ntl nea ntmplator vreun muschetardin compania domnului de Trville, atunci se apropia de el, l cercetantr-un anume fel si nerecunoscnd pe nici unul din cei patru tovarasi ainostri, si ndrepta aiurea privirea lui att de adnca si gndirea lui attde cuprinzato re. ntr-o zi, pe cnd ros de o plictiseala de moarte, fara nadejde nnegocierile cu orasu l, fara stiri din Anglia, cardinalul iesise, ntovarasitnumai de Cahusac si de la Houdiniere, cu scopul doar de a iesi la aer simergea de-a lungul tarmului, mbinndu -si nemarginirea visurilor cu nemarginirea oceanului, el ajunse cu calul la pas pe o colina: din vrfulcolinei zar i ndaratul unui gard de maracini sapte oameni tolaniti penisip, si nconjurati de s ticle goale, n bataia unui soare att de fugarnicn acele zile ale anului. Patru dint re acesti oameni erau muschetarii nostri, care tocmai se pregateau sa asculte citirea unei scrisori primitade unul din ei. Scrisoarea era att de atragatoare, nct lasasera baltacartile de joc si zar urile pe o toba. Ceilalti trei se ndeletniceau cu destupatul unei uriase damigene cuvin de Colliou re; erau valetii acestor domni. Dupa cum am mai spus, cardinalul era n toane rele si cnd se aflan astfel de toane, nimic nu-i sporea ursuzenia ca veselia altora. Dealtfel, si vrse de-a surda n cap ca amaraciunile lui strneau veseliacelorlalti. Facnd semn lui La Houdinire si lui Cah usac sa se opreasca, descaleca si se apropie de chefliii ce-i dadeau de banuit, cu nadejdeaca nisipul care-i nabusea pasii, si maracinii care-l ascundeau vederii, lvor ajuta sa prinda crmpeie din convorbirea ce i se parea att deademenitoare. La numai zece pasi de g ard, recunoscu ciripealagascona si cum stia ca cei cu pricina erau muschetari, c ardinalul nu sendoi ca ceilalti trebuiau sa fie asa-zisii "nedespartiti", adica A thos, Porthos si Aramis.

E de prisos sa mai spunem ca descoperirea i sporise dorinta de a leasculta vorba; n ochi i juca o sclipire stranie si se apropie de maracini, tiptil ca o pisica; dar abia putuse prinde cteva silabe vagi si nclcite, cnd un strigat rasunator si scurt l facu sa tresara, trezind totodataluarea-aminte a muschetarilor. . Ofiter! striga Grimaud. . Nu cumva vorbesti, caraghiosule? mormai Athos, ridicndu-sentr-un cot si pironind u-si valetul cu priviri fulgeratoare. Grimaud tacu chitic, multumindu-se sa ntinda aratatorul spre gard, dnd astfel n vileag pe cardinal cu escorta lui cu tot. Dintr-o saritura., cei patru muschetari fura n picioare salutnd respectuos. Cardinalului i sari tandara. . Pare-se, domnii muschetari nu stau dect cu straja mprejur! Vineoare englezul pe uscat sau poate ca muschetarii se socotesc a fi ofiterisuperiori? . Monseniore, . raspunse Athos, caci n mijlocul spaimei celorlalti, numai el si pastrase linistea si acel snge rece de mare senior ce nu-lparaseau nic iodata, . monseniore, muschetarii cnd nu snt de serviciusau dupa ce si-au sfrsit sl ujba, beau si joaca zaruri, iar pentru valetiilor, ei snt ofiteri superiori. . Valeti! . mormai cardinalul, . valeti care au porunca sa-sinstiinteze stapnii at unci cnd trece cineva, astia nu snt valeti, sntstraji. . Eminenta sa si da totusi seama ca daca n-am fi luat aceasta masura, s-ar fi putut s-o lasam sa treaca pe lnga noi iara sa-i aducemsalutul nos tru si sa-i multumim pentru nalta sa bunavointa de a nestrnge pe toti patru laolal ta. D"Artagnan, . urma Athos, . dumneatacare adineauri doreai sa gasesti prileju l de a-i marturisi monsenioruluirecunostinta dumitale, iata sosit acest prilej; foloseste-l. Aceste cuvinte fura rostite cu acea nedezmintita stapnire de sine, care-l ncununa pe Athos n ceasurile de primejdie si cu acea minunatacuviinta care facea din el n anumite clipe un rege, mai maiestuos dectregii din nastere. D'Artagnan se apropie si ngaima cteva cuvinte de multumire ce sepierdura iute sub privirile ntunecate ale cardinalului. . Oricum, domnilor, . urma cardinalul fara a parea ndepartat dela gndul lui de cuv intele lui Athos, . oricum, domnilor, nu-mi place caniste simpli soldati sa faca pe marii seniori numai pentru ca au noroculsa slujeasca ntr-un corp privilegiat, cnd stiut este ca disciplina-i una siaceeasi pentru toata lumea. Athos l lasa pe cardinal sa-si sfrseasca n voie fraza si, nclinndu-se n semn de ncuviintare, raspunse la rndul lui: . Nadajduiesc, monseniore, ca disciplina n-a fost ncalcata n niciun chip de noi. N u sntem de serviciu si am socotit ca, nefiind deserviciu, putem sa ne petrecem vr emea dupa cum vom gasi de

cuviinta. Dac-am avea fericirea sa primim vreo porunca din parteaeminentei voast re, va ncredintam ca i-am da ndata ascultare. Dupacum si poate da seama eminenta vo astra, . urma Athos, ncruntnddin sprncene, caci acest soi de convorbire ncepea sa-l scoata dinsarite, . ne-am luat si armele ca sa fim gata la cel dinti semnal. Si arata cardinalului cu mna cele patru flinte n piramida, lnga tobape care se afla u cartile de joc si zarurile. . Eminenta voastra poate fi ncredintata, . adauga d'Artagnan, . ca i-am fi iesit n ntmpinare, dac-am fi putut banui ca se ndreaptaspre noi cu o esco rta att de restrnsa. Cardinalul si musca mustatile si vrful buzelor. . Stiti a ce semanati, tot timpul, asa mpreuna, ca si acum, mereunarmati si paziti de valetii dumneavoastra? ntreba cardinalul. Parc-atifi patru conspiratori. . Oh! ct despre asta, monseniore, . raspunse Athos, . eadevarat ca uneltim; dupa cum si-a putut da seama eminenta voastrasi acum cteva zile, noi uneltim, dar numa i mpotriva celor din LaRochelle. . Ei, domnilor politicieni! . urma cardinalul ncruntnd la rndul luidin sprncene, . d aca s-ar putea citi n creierul dumneavoastra asacum citeati n scrisoarea aceea pe care ati ascuns-o cnd m-ati vazutvenind, s-ar gasi poate taina multor lucruri pe care nu le stim! Athos se facu purpuriu si naintacu un pas spre eminenta sa. . S-ar zice, monseniore, ca ne banuiti cu adevarat si ca sntem supusi unui interogatoriu; daca lucrurile stau asa, atunci sabinevoiasca eminent a voastra sa ne vorbeasca lamurit si vom sti ce ne ramne de facut. . Chiar daca ar fi un interogatoriu, . starui cardinalul, . au maifost si altii supusi la interogatorii, domnule Athos, si au raspuns. . De aceea, monseniore, am spus eminentei voastre ca n-are dectsa puna ntrebari; n oi sntem gata sa raspundem. . Ce era cu scrisoarea aceea pe care te pregateai s-o citesti, domnule Aramis, si pe care ai ascuns-o? . O scrisoare din partea unei femei, monseniore. . Da pricep, . urma cardinalul, . asemenea scrisori se tin ntaina; totusi, ele po t fi aratate unui duhovnic, si dumneavoastra stiti caeu snt si duhovnic. . Monseniore, . raspunse Athos, cu o liniste cu att mai grozavacu ct raspunznd astf el si punea capul n joc, . scrisoarea e din parteaunei femei, dar nu e iscalita ni ci de Marion de Lorme, nici de doamna d'Aguillon38. Cardinalul se facu galben ca ceara, un fulger naprasnic i scapara npriviri; se ntoa rse spre Cahusac si La Houdinire, ca si cnd ar fi vrut sa 38 Marion de Lorme . femeie renumita pentru frumusetea si aventurileei, sub Ludo vic al XlII-lea. Doamna d'Aiguillon . nepoata lui Richeliu.

le dea o porunca. Athos vazu miscarea; facu un pas spre flintele asupracarora cte sipatru si atintira ochii, fiindca nici unul n-avea de gnd sase lase arestat. Card inalul si cu ai lui erau numai trei; muschetarii si cu valetii lor erau n numar de sapte; se gndi ca jocul ar fi fost cu att maiprimejdios , cu ct Athos si prietenii ar fi uneltit cu adevarat; si, printr-una din acele ntorsaturi neasteptate pe care le avea ntotdeauna la ndemna ntreaga sa mnie se topi ntr-un zmbet. . Haide! Haide! . facu el, . snteti toti tineri inimosi, mndri la lumina soarelui, credinciosi la ntuneric; nu-i nici un rau sa vegheziasupra ta cnd veghezi att de bine asupra altora; domnilor, n-am uitatcnd ducndu-ma ntr-o noapte s pre "Porumbarul Rosu", mi-ati slujit deescorta; daca ar fi vreo primejdie pe dru mul pe care-l iau acum, v-asruga sa ma nsotiti; dar cum nu este, ramneti unde sntet i, sfrsiti-van tihna vinul, jocul si scrisoarea. Cu bine, domnilor! ncalecnd din nou pe calul pe care Cahusac i-l adusese, i saluta cumna si se ndeparta. n picioare si nemiscati, cei patru tineri l urmarira cu privirea farasa rosteasca un singur cuvnt, pna ce cardinalul le pieri din vedere. Apoi se uitara unul la altul. Erau cu totii ncremeniti, caci n ciuda acelui prietenesc ramas bun, eminenta sa plecase clocotind de mnie. Numai Athos zmbea cu zmbetul sau taios si dispretuitor. Cndcardinalul ajunsese depa rte, nct nu i-ar mai fi putut nici auzi, nicivedea, Porthos, care avea mare chef s a-si verse focul pe cineva, izbucni. . Si Grimaud asta, s-a trezit prea trziu! Grimaud se pregatea tocmai sa raspunda ca sa se dezvinovateasca, dar Athos ridica un deget si valetul tacu. . I-ai fi dat scrisoarea, Aramis? ntreba d'Artagnan. . Eu, . raspunse Aramis cu vocea lui cea mai mieroasa, . eramhotart: daca mi-ar f i cerut scrisoarea, cu o mna i-as fi dat-o, iar cu cealalta i-as fi nfipt spada. . M-asteptam la asta, . grai Athos, . si de aceea m-am si aruncatntre el si dumne ata. ntr-adevar, omul asta e grozav de nesocotit cndvorbeste asa cu alti barbati; s-ar zice ca n-a avut niciodata a face dect cu femei si cu copii. . Draga Athos, eu te admir, . marturisi d'Artagnan . dar la urmaurmei, pare-mi-s e, tot n-am avut dreptate. . Cum, n-am avut dreptate? facu Athos. Dar al cui e aerul pe care-lrespiram? Al cui oceanul pe care ne ratacesc privirile? Al cui nisipul pecare stateam lungiti ? A cui scrisoarea trimisa de iubita dumitale? Sntale cardinalului? Pe cinstea me a, omul asta si nchipuie ca toata lumeae a lui; stateai aici gngavind, uimit, nimic it; s-ar fi zis ca vedeai Bastilian fata dumitale si ca namila de Meduza te schim base ntr-o stana de piatra. A fi ndragostit nseamna oare a unelti? Esti ndragostit de ofemeie pe care c ardinalul a pus s-o nchida; vrei s-o scapi din minile

cardinalului; este o partida pe care o joci cu eminenta sa; scrisoareaasta e joc ul dumitale; pentru ce ti-ai descoperi potrivnicului jocul? Astanu se face. N-ar e dect sa-l ghiceasca el, foarte frumos! Ca si noi i-lghicim pe al lui! . La urma urmelor, . recunoscu d'Artagnan, . e plinde-ntelepciune ce spui dumnea ta, Athos. . Atunci sa nu mai pomenim ce s-a petrecut, iar Aramis saciteasca mai departe sc risoarea verisoarei lui, de acolo de unde antrerupt-o domnul cardinal. Aramis scoase scrisoarea din buzunar, cei trei prieteni se apropiarade el, iar c ei trei lachei se strnsera din nou n jurul damigenei. . N-ai citit dect doar un rnd sau doua, . aminti d'Artagnan, . asa ca ia-o de la nceput. . Bucuros, raspunse Aramis. "Scumpul meu var, cred ca ma voi hotar sa plec la Stenay, undesora mea a trimis p e tnara noastra servitoare n MnastireaCarmelitelor; sarmana fata, s-a supus; stie c a nu mai poate trai n altaparte fara ca mntuirea sufletului sa nu-i fie primejduit a. Totusi, dacatreburile familiei noastre se rnduiesc asa cum dorim noi, cred ca ea ar nfrunta si blestemul iadului, numai sa se poata ntoarce lnga cei decare-i e dor, cu att mai mult cu ct stie ca cineva e mereu cu gndul laea. Pna atunci nu e prea nefer icita; tot ce doreste e o scrisoare dinpartea mirelui ei. Stiu bine ca merindele de soiul acesta trec anevoieprintre zabrele dar, la urma urmelor, draga verisor ule, dupa cum ti-amsi dovedit-o, nu snt prea nendemnatica si voi lua asupra mea ace astasarcina. Sora mea ti multumeste pentru buna si trainica dumitaleaducere amint e. O clipa a fost foarte ngrijorata, dar, n sfrsit, acum eputin mai linistita caci a izbutit sa-si trimita acolo solul ca sa nu sentmple nimic neprevazut. La revedere, scumpul meu var, trimite-ne vesti ct mai des cuputinta, adica de cte ori vei crede ca o poti face fara teama. Tembratisez. Marie Michon."

. Vai, Aramis, ct ti snt de ndatorat! striga d'Artagnan. Draga deConstance! Am n sfrs t vesti despre ea; traieste, e la loc sigur ntr-omnastire, e la Stenay! Dar unde v ine Stenay, Athos? . La cteva leghe de frontiera Alsaciei, n Lorena; odata asediulridicat, o sa putem da o raita pna acolo. . Si sper sa nu mai fie mult pna atunci, . adauga Porthos, . azidimineata a fost spnzurat un spion care a marturisit ca n La Rochelleau ajuns sa-si mannce pielea pa ntofilor. Socotind ca dupa ce or mncapielea or sa mannce si talpa, nu prea vad ceo sa le mai ramna dectpoate sa se mannce unii pe altii. . Sarmani nerozi! i caina Athos, golind un pahar de minunat vinde Bordeaux, licoa re care, fara sa se fi bucurat pe vremea aceea de

faima de care se bucura astazi, o merita si pe atunci. Sarmani nerozi! ca si cnd religia catolica n-ar fi cea mai mbietoare si mai placutadintre religii! Totuna, . adauga el plescaind ca sa simta aroma, . sntoameni de treaba. Dar ce d racu faci acolo, Aramis? Pui n buzunar scrisoarea? . Da, . spuse d'Artagnan, . Athos are dreptate, ar trebui s-oardem; dar chiar ar sa, cine stie daca domnul cardinal n-are mestesugullui n a iscodi cenusa? . Vezi bine ca-l are, ncuviinta Athos. . Si atunci ce vreti sa faceti cu scrisoarea? ntreba Porthos. . Vino aici, Grimaud, l chema Athos. Grimaud se ridica ascultnd porunca. . Uite, prietene, ca sa te pedepsesc ca ai vorbit fara voie, veimnca bucata asta de hrtie, pe urma, ca sa te rasplatesc pentru binelepe care ni-l vei fi facut, ve i bea paharul asta de vin; iata mai ntiscrisoarea, mestec-o bine de tot! Grimaud zmbi si cu ochii pironiti asupra paharului pe care Athos lumpluse cu vrf, m acina hrtia si o nghiti. . Bravo, cumetre Grimaud! . se bucura Athos, . si acum uite paharul; lasa, te scutesc sa-mi mai multumesti. Grimaud sorbi n tacere vinul de Bordeaux; ochii lui ridicati spre cervorbeau nsa t ot timpul ct tinu aceasta placuta ndeletnicire, un graicare desi mut, nu era totus i lipsit de tlc. . Si acum, . adauga Athos, . afara doar daca domnul cardinaln-ar avea nastrusnic a idee de a spinteca pntecul lui Grimaud, cred caputem fi aproape linistiti. n vremea asta, eminenta sa si urma abatut plimbarea, mormaindprintre dinti: . Hotart lucru! Trebuie numaidect ca acesti patru oameni sa fie aimei! Capitolul XXII NTIA ZI DE NCHISOARE Sa ne ntoarcem la Milady, pe care am pierdut-o ctva timp dinvedere, din pricina pr ivirii aruncate asupra coastelor Frantei. O vom gasi tot deznadajduita, asa cum am lasat-o, cufundatantr-un noian de gnduri negre, iad ntunecat la poarta caruia a pierdutaproape orice nadejde; caci ntia oara n viata ei se ndoieste, ntiaoara se teme. n doua mprejurari norocul a parasit-o, n doua mprejurari s-avazut descoperita si tra data si n amndoua mprejurarile a cazutnfrnta de o spada de foc, trimisa fara ndoiala e Cel de Sus, ca salupte mpotriva ei: d'Artagnan a biruit-o pe ea, aceasta nebiru ita putere

a raului. A amagit-o n dragostea ei, a umilit-o n mndria ei, a nselat-o nrvna ei de marire, si cum iata-l ca loveste n norocul ei, ca unelteste mpotriva libertatii ei, ca ameninta nsasi viata ei. Mai mult, i-a ridicatun colt a l mastii, aceasta pavaza care o acopera si o face att de puternica. D'Artagnan a ndepartat-o de Buckingham, pe care ea l uraste asacum uraste tot ceea ce a iubit odinioara, furtuna pe care Richelieu i-ostrnise acestuia n cale prin c hiar fiinta reginei. D'Artagnan s-a datdrept de Wardes pentru care ei i se nazar ise un fel de chef salbatic, dene-stapnit, ca la toate femeile cu aceeasi fire. D 'Artagnan cunoasteacea taina ngrozitoare, iar ea a jurat ca cine o va cunoaste, v a pieri. nsfrsit, n clipa cnd a capatat o mputernicire n alb cu ajutorul careiaputea a se razbune mpotriva dusmanului ei, mputernicirea i estesmulsa din mini si d'Artagn an e acela care o tine ostatica si care o vatrimite n cine stie ce murdar BotanyBay39 sau n cine stie ce dezgustator Tyburn40 al Oceanului Indian. Caci, fara ndoiala, toate astea i se trag de la d'Artagnan; de la cinealtul i s-a r putea trage atta ocara ngramadita asupra capului ei, dacanu de la el? Numai el i -a putut dezvalui lordului de Winter toatenspaimntatoarele taine pe care le-a desc operit una dupa alta, datoritaunei fatalitati. l cunoaste pe cumnatul ei si, fara ndoiala, i-o fi scris. Cta ura dospeste n ea! A ramas mpietrita, cu ochii sticlosi pironitin golul ncaperii pustii, iar gemetele nabusite, ce-i scapa uneori dinstrafundul pieptului o data c u rasuflarea, nsotesc mugetul talazurilorcare se nalta, ameninta, vuiesc si dau na vala sa se sfarme aidoma unei vesnice si neputincioase deznadejdi, de stncile pe care sta claditcastelul nt unecat si trufas. La lumina fulgerelor, ce-i scapara n mintesub vijelioasa-i mnie, ce minunate planuri de razbunare ntrevede ean viitorul ndepartat mpotriva doamnei B onacieux, mpotriva luiBuckingham si mai ales mpotriva lui d'Artagnan! Da, dar pentru ca sa te razbuni trebuie sa fii slobod si ca sa fiislobod cnd esti ostatic, trebuie sa spargi zidurile, sa sfarmi zabrelele, sa sfredelesti podelele; toate, fapte pe care le poate duce la bun sfrsitnumai un barbat rabdator si tare, dar n fata carora se spulbera mnianfrigurata a unei femei . De altminteri, ca sa faci toate astea trebuie saai vreme: luni, ani si ea... e a are doar zece, douasprezece zile dupaspusele lordului de Winter, fratescul si groaznicul ei temnicer. Si totusi, dac-ar fi barbat, le-ar ncerca pe toate si poate c-ar izbuti: cum de s-o fi nselat astfel cerul punnd un suflet barbatesc ntr-un trupplapnd si fir av? 39 Loc de deportare, ales de guvernul englez, pe coasta orientala a Australiei. 40 Cartier din Londra unde aveau loc executiile capitale; aci prin extensiune.

ntile clipe de nchisoare au fost groaznice: cteva turbate zvrcoliripe care nu si le-a putut nfrnge au platit datoria ei de femeie slaba, firiiomenesti. Dar ncetul cu nce tul, a izbutit sa-si nvinga izbucnirilemniei nesabuite, tremurul nervos care i-a f ramntat carnea s-a stins si acum sta ghemuita n ea nsasi ca un sarpe obosit care se odihneste. . Haide, haide, ce nebuna, eram sa-mi ies din fire, murmura Milady pironindu-si ochii n oglinda; si oglinda i ntoarce privireaarzatoare prin ca re parca ar vrea sa-si puna ea singura ntrebari. Faraviolenta, violenta este o do vada de slabiciune. n primul rnd n-amizbutit niciodata prin asemenea mijloc: daca mi-as ncerca putereampotriva altor femei, poate ca as avea norocul sa dau peste un ele maislabe dect mine si atunci le-as nvinge; dar eu lupt mpotriva unorbarbati si alaturi de ei nu snt dect femeie. Sa luptam deci ca femeie, puterea mea sta tocmai n aceasta slabiciune. Si, vrnd parca sa-si dea singura seama de schimbarile pe care leputea porunci obr azului ei att de expresiv si de ascultator, imprumuta pe rnd toate starile sufletest i, de la mnia care-ischimonosea trasaturile pna la cel mai dulce, mai dragastos si maiademenitor surs. Apoi, sub minile ei pricepute, suvitele parului i semladiara rnd pe rnd n unduiri pe care le socoti a-i spori farmeculchipului. n sfrsit, multumit a de ea nsasi, murmura: . Haide, nimic nu e pierdut. Tot mai snt frumoasa. Era aproape opt seara. Milady zari un pat; se gndi ca o odihna decteva ore i va mpro spata nu numai mintea si cugetul, dar chiar pieleaobrazului. Totusi, nainte de a se culca, i fulgera prin minte un gnd simai prielnic. Auzise vorbindu-se despre ci na. Se afla de un ceas ncamera aceea, asa ca aducerea cinei nu putea sa mai ntrzie. Fara apierde vreme, se hotar sa faca n aceeasi seara o ncercare pentru a-sida seam a de mprejurari, cercetnd totodata mai de aproape fireaoamenilor carora li se ncred intase paza ei. Pe sub usa licari o lumina; lumina aceea vestea ntoarcerea temnicerilor. Milady, care se ridicase n picioare, si dadu drumul iute njilt, cu ca pul pe spate, cu frumosul ei par despletit, cu pieptul pejumatate gol sub horbot ele mototolite, cu o mna pe inima si cucealalta atrnndu-i.

Zavoarele fura trase; usa scri din ttni; n camera rasunara pasidin ce n ce mai aproap . . Puneti masa aici, rosti un glas pe care ostatica l recunoscu a fi al lui Felton. Porunca fu mplinita . . Aduceti faclii si schimbati straja, urma Felton. Aceasta ndoita-porunca data de tnarul locotenent acelorasi insi oncredinta pe Milad y ca slujitorii erau n acelasi timp si pazitorii ei, adica soldati. Poruncile lui Felton erau de altminteri aduse la ndeplinire cu ograba tacuta, car e lasa sa se ntrevada felul fericit n care stia sa se

faca ascultat. n sfrsit, Felton care nu o privise nca pe Milady, se ntoarse spre ea. . Ah! ah! . rosti el, . doarme, e bine; cnd se va trezi, va cina. Si facu ctiva pasi cu gndul sa iasa din camera. . Dar, domnule locotenent, . spuse un soldat, mai putinnepasator dect comandantul lui si care se apropiase de Milady, . femeia asta nu doarme. . Cum, nu doarme. . ntreba Felton, . dar atunci, ce face? . E lesinata; fata-i cum e ceara si degeaba ascult, ca nu i s-auderasuflarea. . Ai dreptate, . raspunse Felton, dupa ce se uita la Milady dinlocul unde era si fara a face macar un pas spre ea, . du-te de-i spunelordului de Winter ca ostat ica a lesinat si nu stiu ce trebuie sa fac; mprejurarea asta n-a prevazut-o. Soldatul iesi ca sa ndeplineasca porunca ofiterului, Felton se asezantr-un jilt ca re se afla din ntmplare lnga usa si astepta fara sa spunanici un cuvnt, fara sa faca nici o miscare. Milady stapnea acel maremestesug, att de studiat de toate femeile , de a privi printre lungile-igene fara a parea ca deschide pleoapele: l zari pe Felton, care sedeacu spatele la ea; l privi astfel aproape zece minute si n timpul acestorzece minute nepasatorul ei pazitor nu se ntoarse macar o singuradata. Se gndi atunci ca lordul de Winter va veni si va da, prin nsasivenirea lui, ndemnur i noi temnicerului ei: asadar ntia ncercare daduse gres; nu-si facu nsa snge rau, caci era dintre femeile care sebizuie pe put erile lor; ridica doar fruntea, deschise ochii si ofta usurel. Auzindu-i oftatul, Felton n sfrsit se ntoarse. . Iata ca v-ati trezit, doamna! spuse el. Atunci nu mai am ce cautaaici! Daca av eti nevoie de ceva, sunati. . Oh! Doamne, Dumnezeule! Ce rau mi-a fost! murmura Milady cuglasul ei cntator ca re, la fel cu glasul vrajitoarelor din vremuri, aveadarul sa-i farmece pe toti p e care voia sa-i piarda. Si ndreptndu-se n jilt, Milady avu grija sa-si mladie trupul maigratios si mai mola tic nca dect cnd fusese culcata. Felton se ridica. . Vi se va aduce masa de trei ori pe zi, doamna, . spuse el, . dimineata la noua, apoi la ora unu si seara, la opt. Daca aceste ore nuva snt pe plac, puteti sa-mi aratati alte ore n locul celor pe care vile-am spus si, n privi nta aceasta, se va face dupa dorintadumneavoastra. . Adica voi ramne vesnic singura n camera asta trista si mare? ntreba Milady. . S-a trimis vorba unei femei de prin partea locului si mine va fi lacastel; va v eni aici de cte ori veti dori. . Va multumesc mult, domnule, raspunse, umil, Milady.

Felton nclina usor din cap si se ndrepta spre usa. Tocmai cnd satreaca pragul se iv i pe sala lordul de Winter, urmat de soldatul care sedusese sa-l nstiinteze ca Mi lady lesinase. Tinea n mna o sticla culeacuri potrivite. . Ei, ce e? Ce se petrece aici? ntreba el n zeflemea, vazndu-siostatica n picioare s i pe Felton gata de plecare. Cum, moarta a sinviat? La naiba, nu ti-ai dat seama, baiatule, ca te-a luat drept unageamiu si ca s-a jucat n fata ta actul nti dintr-o comedie pe carevom avea, fara ndoiala, placerea s-o urmarim n toata desfasurarea ei? . M-am gndit si eu la asta, milord, . raspunse Felton, . dar, nsfrsit, cum ostatica e femeie, am vrut ia urma urmelor, sa nu trec peste bunavointa pe care orice barbat bine crescut o datoreaza uneifemei, daca n u pentru ea, macar pentru el. Milady se cutremura din toate madularele. Vorbele lui Felton i sestrecurau ca mi ci sloiuri de gheata prin vine: . Asadar, . adauga de Winter rznd, . parul asta frumos, despletit cu atta dibacie, pielea asta frumoasa si privirea n gol, nute-au vrajit n ca, inima de piatra ce esti! . Nu, milord, . raspunse nepasatorul tnar, . si credeti-ma, ca-mitrebuiesc mai mu lt dect tertipuri si fandoseli femeiesti ca sa ma legecineva la ochi. . Atunci, viteazule locotenent, s-o lasam pe Milady sa nascoceascaaltceva mai de soi si sa mergem la masa; fii pe pace, are nchipuirebogata si al doilea act al c omediei nu va ntrzia sa urmeze celui dinti. Spunnd aceste cuvinte, lordul de Winter si trecu bratul pe subbratul lui Felton si iesi cu el, rznd. . Gasesc eu ac si de cojocul tau, . murmura Milady printre dinti, . nu te teme, biet calugar fara capati, biet convertit la militarie cuuniforma-ti croita dintr-un anteriu. . Fiindca veni vorba, . mai spuse de Winter oprindu-se n pragulusii, . nfrngerea as ta nu trebuie sa-ti taie pofta de mncare, Milady. Gusta din puiul si din pestii pe care, pe cinstea mea, nu i-am otravit. Ma mpac binisor cu bucatarul meu si cum nu trebuie sa ma mosteneasca, am n el toata ncrederea. Fa si dumneata ca mine. La revedere, surioara, la revedere, pna la al doilea dumitale lesin. Era tot ce putea ndura Milady: minile i se nfipsera adnc n jilt, dintii-i scrsnira surd, urmari cu ochii miscarea usii care se nchise n urma lordului de Winter si a lui Felton; cnd se vazu singura, simti ca ocuprinde iarasi deznadejdea, si arunca privirea pe masa, zaristralucind un cutit, se repez i la el si-l nsfaca; dar dezamagirea i fucrunta: lama cutitului era rotunda si , d in argint flexibil. Un hohot de rs izbucni de partea cealalta a usii care nu era binetrasa; canatul s e deschise. . Ah ah! . facu lordul de Winter, ah! ah! ah! vezi si tu acum, draga Felton, vezi ca e adevarat ce-ti spuneam: cutitul era pentru tine; te-ar fi omort, baiatule; uite, e unul din cusururile ei: se

descotoroseste ntr-un fel sau altul de cine o stinghereste. Daca te-as fiascultat , cutitul ar fi fost de otel ascutit: si-atunci, s-ar fi ispravit cuFelton, te-a r fi omort, baiatule, si dupa tine pe toti ceilalti. Ia te uita, John, ce bine stie sa tina un cutit n mna. ntr-adevar, Milady mai pastra nca arma amenintatoare n mna eintepenita, dar aceste di n urma cuvinte, aceasta jignire dobortoare islabi nclestarea minilor, a puterii si c hiar a vointei. Cutitul cazu jos. . Aveti dreptate, milord, . grai Felton cu un glas de adncdezgust, care rasuna pna n adncul inimii ei, . asa e, m-am nselat. Si amndoi iesira iarasi din camera. De data asta Milady asculta cu mai multa luare-aminte dect ntia oara; auzi pasii lor tot mai departe stingndu-se n fundul salii. . Snt pierduta, . murmura ea, . iata-ma n puterea unor oamenipe lnga care o sa am t ot atta trecere ca pe lnga niste statui de bronzsau de granit. Ma cunosc amndoi pe de rost si au si ei arme mpotrivaarmelor mele. Dar totusi, nu se poate sfrsi asa c um au hotart ei. ntr-adevar, dupa cum arata gndul acesta din urma sifulgeratoarea ntoarcere la spera nta, teama si simtirile firave nudainuiau multa vreme n sufletul ei adnc. Milady s e aseza la masa, mnca din felurite bucate, bau putin vin de Spania si simti cum i setrezeste n sufl et imboldul hotartor. nainte de a se culca scormonise, talmacise, ntorsese pe fata si pedos, cercetase s ub toate luminile, cuvintele, pasii, miscarile, semnele, pna chiar si tacerile celorlalti doi, si din aceasta cercetare adnca, dibace si amanuntita, se ncredintase ca la urma urmei, dintre cei doi prigonitori, cel mai usor de nfrnt era Felton. Un cuvnt, mai ales, i staruia n minte. . Daca te-as fi ascultat, spusese lordul de Winter lui Felton. Asadar, Felton pusese o vorba buna pentru ea, de vreme ce lordulde Winter nu voi se sa-l asculte pe Felton. "Slab sau puternic, . si spunea mereu Milady . omul astapastreaza o licarire de m ila n sufletul lui; voi schimba aceasta licarirentr-un prjol care-l va mistui." Ct despre celalalt, el ma cunoaste, se teme de mine si stie la ce sepoate astepta daca vreodata i-as scapa din mini; e de prisos atunci safac vreo ncercare asupra lui. Dar Felton e altceva; e un tnar prostut, curat la suflet, pare a fi si virtuos; pe el l poti nimici. Si culcndu-se, Milady adormi cu zmbetul pe buze: cine ar fi privit-odormind, ar fi zis ca o fata tnara si vedea n vis coronita de flori care-i va ncununa fruntea la viitoarea serbare. Capitolul XXIII A DOUA ZI DE NCHISOARE

Milady visa ca-l avea n sfrsit n mna pe d'Artagnan, ca era de fatala schingiuirea lu i si privind nesatioasa sngele blestemat ce siroia desub securea calaului, ncntator ul ei zmbet i nflorea pe buze. Dormea asa cum doarme un ntemnitat leganat de ntia luinadejde. A doua zi, cnd intrara n camera, ea era nca n pat. Felton se aflape sala; nsotea pe f emeia de care-i vorbise n ajun si care sosise chiaratunci; femeia intra si, aprop iindu-se de pat, spuse doamnei ca e gatas-o slujeasca. Milady era de obicei palida, fata ei putea usor pacali pe cine ovedea ntia oara. . Am friguri, . spuse ea, . n-am nchis ochii nici o clipa toatanoaptea asta lunga ; sufar ngrozitor; dumneata o sa fii mai omenoasadect au fost cei de ieri cu mine? De altminteri, tot ce cer e sa-mi dai voie sa stau culcata. . Vreti sa trimit dupa un doctor? ntreba femeia. Felton asculta fara sa spuna nici un cuvnt. Milady se gndea ca, cu ct vor aduce mai multi n jurul ei, cu att mai multi vor trebui nduiosati si cu att mai tare va sporisupravegherea lordului d e Winter. De altminteri, doctorul ar fi pututdescoperi ca boala ei era curata pr efacatorie, astfel nct, dupa cepierduse ntia partida, nu voia s-o piarda si pe a dou a. . Sa te duci sa chemi un doctor? spuse ea. La ce bun? Domniiacestia au spus ieri ca boala mea e o comedie, si azi ar spune la fel, caci de aseara si pna acum au avut destula vreme sa dea de stiredoctorului. . Atunci, . zise Felton, scos din rabdare, . spunetidumneavoastra singura, doamn a, ce doriti sa vi se dea? . Dar mai stiu eu ce! Un singur lucru stiu: ca sufar; dati-mi oricevreti, putin m i pasa. . Duceti-va si chemati-l pe lordul de Winter, porunci Felton, obositde vaicareli le fara sfrsit. . O! nu! nu! . striga Milady, . nu domnule, nu-l chemati, va rogdin suflet, snt s anatoasa si n-am nevoie de nimic, nu-l chemati! Rostise cuvintele cu atta foc dogoritor, cu atta calda convingere, nct Felton, miscat, facu ctiva pasi prin camera. "O lasa mai domol", gndi Milady. . Totusi, doamna, . urma Felton, . daca suferiti cu adevarat, vom trimite sa vi se aduca un doctor si daca vreti sa ne pacaliti, eibine! cu att mai rau pentru dumneavoastra, dar cel putin n ceea ce nepriveste, noi ne spalam pe mini. Milady nu raspunse; dar, rasturnndu-si frumosul cap pe perna, izbucni n hohote de plns. Felton o privi o clipa cu nepasarea-i obisnuita; apoi, vaznd calacrimile ameninta u sa tina multa vreme, iesi; femeia l urma. Lordul de

Winter nu veni nsa. . Cred ca ncep sa vad limpede, murmura Milady cu o bucuriesalbatica, vrndu-se sub p lapuma, ca sa ascunda ochilor ce ar fiputut-o pndi din umbra aceasta izbucnire de multumire launtrica. Trecura doua ceasuri. "Acum e vreme ca boala sa nceteze, . si spuse ea, . sa nesculam si sa ne ngrijim ch iar azi de o mica izbnda; nu am dect zecezile naintea mea si pna diseara doua vor fi si zburat." De dimineata i se adusese n camera gustarea; Milady socotise can curnd va trebui sa vina sa strnga masa si ca atunci l va vedeaiarasi pe Felton. Si nu se nselase; Felton veni din nou si, fara sa se uite macar daca Milady se atinsese sau nu de mncare, facu semn sa se scoata dinodaie masa pe care o aducea pregatita cu toate mncarurile. Feltonramase cel din urma; tinea n mna o c arte. Culcata ntr-un jilt n fata caminului, Milady, frumoasa, palida siresemnata, parea o fecioara neprihanita asteptndu-si martiriul. Felton se apropie de ea si spuse: . Lordul de Winter, care este catolic la fel ca dumneavoastra, doamna, s-a gndit ca poate suferiti fiindca snteti lipsita de riturile sislujbele religiei dumneavoastra; asa ca n-are nimic mpotriva sa cititi nfiecare zi rugaciun ile liturghei dumneavoastra; iata si o carte pentru aceasta. Mirata de felul n care Felton pusese cartea pe masuta de lngaMilady, de tonul cu c are rostise cele doua cuvinte: liturghia dumneavoastra, de sursul dispretuitor care le nsoti, Milady si ridicaprivirea si se uita cu mai multa luare-aminte la ofiter. Atunci, dupa pieptanatura-i simpla, dupa mbracamintea prealipsita de orice podoab a, dupa fruntea lui neteda si lucioasa camarmura, dar tot ca marmura de tare si de nepatruns, recunoscu peunul din acei posomoriti, puritani pe care-i ntlnise att de des la curtearegelui Iacob si la a regelui Frantei unde, cu toata amintirea n optiiSfntului Bartolomeu, veneau uneori sa caute sprijin. Avu deci una din acele strafulgerari ale cugetului, cum numaioamenii de geniu le au la rascruce de nevoi, n clipe hotartoare decare atrna soarta sau viata lor. Cele doua cuvinte: liturghia dumneavoastra si o fugara privirearuncata asupra lu i Felton i dezvaluisera nsemnatatea raspunsuluice-l va fi dat. Dar, cu istetimea de totdeauna a mintii ei, acest raspuns i si lunecape buze: . Eu! . spuse ea cu un ton de dispret pe care-l potrivi dupa cel pecare-l bagase de seama la tnarul ofiter, . eu, domnule, liturghia mea? Lordul de Winter, catolicul dezmatat, stie bine ca nu snt de aceeasi religie cu el si se vede ca vrea sa ma prinda n lat. . Atunci, care e religia dumneavoastra, doamna? ntreba Felton cu

o uimire pe care, desi stia sa se stapneasca, nu izbuti sa si-o ascundan ntregime. . Voi spune-o, . raspunse Milady, cu prefacuta nflacarare, . nziua n care voi fi su ferit ndeajuns pentru credinta mea. Privirea lui Felton descoperi frumoasei Milady toata ntindereanemarginita ce-o de schisese vraja acestui singur cuvnt. Cu toate astea, tnarul ramase mut si nemiscat; numai privirea luivorbise. . Snt n minile dusmanilor mei, . urma ea cu acel glas decalduros avnt, pe care stia ca-l au ndeobste puritanii. Ei bine, sau mascapa Dumnezeul meu sau pier n numele L ui! Acesta e raspunsul pecare te rog sa i-l duci lordului de Winter. Ct priveste cartea asta, . adauga ea, aratnd micul ceaslov cu vrful degetului, dar fara sa-latinga, ca si cnd ar fi spurcat-o acea atingere, . puteti s-o luati napoisi folositi-o dumneavoastr a, caci, fara ndoiala, snteti de doua ori partasul lordului de Winter: partas la prigoana mea, partas la erezia lui. Felton nu raspunse nimic; lua cartea cu acelasi simtamnt dedezgust pe care-l arat ase la nceput si pleca gnditor. Lordul de Winter veni cam pe la cinci seara; Milady avusese vremepeste zi sa-si n tocmeasca un plan de felul cum sa se poarte; l primi ca o femeie care avea iarasi ncredere n puterile ei. . Pare-se, . ncepu lordul, asezndu-se ntr-un jilt n fata celui ncare statea Milady si ntinzndu-si alene picioarele spre camin, . pare-se ne-am cam lepadat de credinta noastra! . Ce vrei sa spui, domnule? . Vreau sa spun ca de cnd ne-am vazut ultima oara, ne-am camschimbat religia; nu cumva te-ai maritat din ntmplare, a treia oara, cu un protestant? . Vorbeste lamurit, milord, . l pofti ea privindu-l de la naltime . caci ti marturisesc, aud cuvintele dumitale, dar nu le nteleg. . nseamna atunci ca n-ai nici un fel de religie; lasa, e mai bineasa, adauga rasp icat lordul de Winter. . Fara ndoiala, se potriveste mai mult cu vederile dumitale, ntaricu raceala Milad y. . Da, marturisesc, mie mi-e totuna. . Chiar daca n-ai marturisi aceasta nepasare fata de religie, milord, desfrul si nelegiuirile dumitale te-ar da de gol. . Cum? Dumneata vorbesti de desfru, doamna Mesalina, ladyMacbeth! Sau n-am auzit eu bine, sau, la dracu, mare nerusinata mai esti! . Vorbesti astfel fiindca stii ca se aude ce spui, . raspunsenepasatoare Milady, . si fiindca vrei sa asmuti temnicerii si calaiidumitale mpotriva mea. . Temnicerii mei! Calaii mei! Mai las-o, doamna, o iei pe ton poeticsi comedia d e ieri devine asta-seara tragedie. De altfel, peste opt zilevei fi acolo unde tr ebuie sa fii si sarcina mea va ajunge la capat.

. Ticaloasa sarcina! Nelegiuita sarcina! izbucni Milady cunflacararea victimei ca re-si ntarita judecatorul. . Pe cinstea mea, . se mnie de Winter, ridicndu-se, . pare-mi-se, caraghioasa si pierde mintile! Ia potoleste-te, doamnapuritana, sau d e nu, te bag la carcera. La naiba! Ti s-o fi urcat la capvinul meu de Spania! Da r, n-avea nici o grija, betia asta nu-ipericuloasa si nu va avea urmari. Si lordul de Winter se departa njurnd, ceea ce pe vremea aceeaera un obicei cu deo sebire cavaleresc. Cum se afla ntr-adevar ndaratul usii, Felton nu pierdu nici uncuvnt din toata scena . Milady ghicise. . Da, du-te! du-te! . mormai n urma cumnatului ei, . dimpotrivaurmarile se apropi e, dar tu n-o sa le vezi, dobitocule, dect cnd n-o sale mai poti opri. Se facu iarasi tacere; trecura doua ceasuri; cnd i se aduse masa de seara, o gasira pe Milady facndu-si cu glas tare rugaciunile pe care lenvatase de la o sluga batrna a celui de al doilea sot al ei, asprupuritan ntre cei mai aspri. Parea dusa de pe lume, fara sa ia parte lanimic din ce se petrecea n jurul ei, F elton facu semn sa fie lasata npace si cnd totul fu rnduit, iesi tacut, o data cu s oldatii. Stiind ca putea fi spionata, Milady si facu rugaciunea pna la sfrsitsi i se paru ca soldatul care pazea la usa se oprise ca sa asculte. Deocamdata, nu dorea nimic altceva; se ridica se aseza la masa, mnca putin si bau numai apa. Peste un ceas, venira sa strnga masa, dar de data asta Miladybaga de seama ca Fel ton nu-i mai nsotea pe soldati. i era deci teama s-o vada prea des. Se ntoarse spre perete ca sa zmbeasca, fiindca zmbetul ei vadeaasemenea biruinta, nct acel singur zmbet ar fi putut s-o dea de gol. Lasa sa mai treaca o jumatate de ceas, apoi cnd peste batrnulcastel cobor adnca tace re, cnd nu se auzi dect vesnicul vuiet al miscatoarelor ape, ca o uriasa suflare a oceanului, Milady, cu vocea eicristalin a, armonioasa si rasunatoare ncepu sa cnte ntiul verset dinpsarmul care-n acea vreme era att de drag puritanilor : Doamne, tu ne parasesti, E piatra de-ncercare a credintei, Dar pe urma tu ne daruiesti Cu cereasca-ti mna, cununa suferintei. Versurile acestea nu erau dintre cele mai alese, ba chiar departe dea fi alese d ar, dupa cum se stie, puritanii nu se prea faleau cu poezia. n vreme ce cnta, Milady tragea cu urechea: soldatul care facea depaza la usa ei se oprise, ncremenit parca dintr-o data, ca o stana depiatra. si putu da si ea seama de urmarile rugii ei.

Cnta atunci mai departe, cu un foc si o simtire de negrait; i se paruca sunetele pluteau departe, sub boltile castelului, nmuind ca unbalsam vrajit inima temnicer ilor. Totusi, ostasul care statea de straja, fara ndoiala catolic zelos, risipi vraja, caci se rasti prin usa. . Mai taceti, odata, doamna, cntecul dumneavoastra-i jalnic ca unprohod, si daca n afara de placerea de a fi aici n garnizoana, maitrebuie s-ascult si asemenea luc ruri, apoi mi iau lumea-n cap. . Tacere! - porunci atunci un glas aspru, pe care Milady lrecunoscu a fi al lui F elton, . ce te-amesteci, caraghiosule! Primit-aiporunca sa mpiedici pe femeia ast a sa cnte? Nu. Ti s-a spus s-opazesti si sa tragi dac-o vezi ca ncearca sa fuga. P azeste-o; si dacafuge, mpusc-o; dar nu schimba nimic din porunca primita. O bucurie fara seaman lumina chipul frumoasei ostatice, daraceasta bucurie pieri cu iuteala fulgerului si, ca si cum n-ar fi ascultatdialogul din care nu pierdu se nici un cuvnt, Milady si urma cntecul, nsufletindu-si de data asta vocea cu tot farmecul, toata vlaga siputerea ademenit oare cu care diavolul o nzestrase. Pentru attea lacrimi si amaraciune Pentru surghiunul si catusele mele, Am o tinerete, am o rugaciune, Si pe Dumnezeu, socotitor al chinurilor grele. Vocea ei de o sonoritate nemaiauzita si patrunsa de o patimacereasca mprumuta poe ziei aspre si necioplite a acestor psalmi o vrajasi un rasunet, pe care cei mai exaltati dintre puritani le gaseau arareorin cntecele fratilor ntru credinta, cntece pe care se vedeau siliti a lempodobi cu belsugul plasmuirii lor. Lui Felton i se paru ca aude cntndngerul care alina durerea celor trei evrei cuprinsi de vlvataiacu ptorului. Milady urma: Dar ziua mntuirii va sosi Pentru noi, Dumnezeule mare si sfnt, Si daca-n zadar am nadajduit, Tot ne ramne martiriul si al mortii avnt! Acest verset, n care cumplita vrajitoare se stradui sa-si puna totsufletul, izbut i sa semene tulburarea n inima tnarului ofiter. Deschise dintr-o data usa si Milady i vazu n prag, alb la fata ca totdeauna, darcu ochii ap rinsi, aproape rataciti. . De ce cntati astfel, . spuse el, . si mai ales, de ce cntati cuastfel de voce? . Iertati-ma, domnule, . raspunse spasita Milady, . uitasem ca ncasa asta cntecele mele n-au ce cauta. V-am jignit poate n credintadumneavoastra, dar am facut-o fa ra sa vreau, va jur; iertati-mi deci o

greseala care, poate, e mare, dar pe care am savrsit-o fara sa vreau. Milady era att de frumoasa n clipa aceea, avntul religios de careparea cuprinsa i lu mina ntr-astfel chipul, nct Felton, nmarmuritcrezu ca vede cu ochii lui ngerul pe car e adineauri i se paruse doar a-lauzi. . Da, da, . raspunse el, . da, tulburati, treziti oamenii carelocuiesc n acest ca stel. Sarmanul nebun nu-si dadea nici el seama ca vorbea fara sir, n vreme ce Milady si mplnta privirea-i vie si patrunzatoare n adnculinimii lui. . Voi tacea, raspunse Milady, plecndu-si pleoapele; vorbea cutoata blndetea pe car e putea s-o dea vocii si cu toata supunerea pecare putea s-o ntipareasca tinutei sale. . Nu, nu, doamna, . adauga Felton, . puteti cnta dar cntati varog mai ncet, mai ale s n timpul noptii. Si cu aceste cuvinte, simtind ca nu-si va mai putea pastra multavreme asprimea f ata de ostatica, iesi pripit din camera ei. . Bine ati facut, domnule locotenent, . spuse soldatul, . cntecele astea ti rascolesc sufletul; dar, pna la sfrsit, te obisnuiesticu ele: are un glas strasnic de frumos! Capitolul XXIV A TREIA ZI DE NCHISOARE Felton venise; dar mai era nca un pas de facut; trebuia sa-l tina laea sau mai cu rnd trebuia sa ramna el singur, si Milady nu vedea ncalimpede prin ce mijloc si-ar fi putut ajunge scopul. Trebuia si mai mult: trebuia sa-l faca sa vorbeasca pentru a puteavorbi si ea; c aci Milady stia bine: marea ei putere de ademenire eraglasu-i care trecea att de dibaci prin toata gama tonurilor, de la vorbaomeneasca pna la graiul ceresc. Totusi, cu toata aceasta putere, Milady ar fi putut da gres din temiri ce, caci Felton fusese nstiintat mpotriva ei. Din clipa aceea, ncepu sa-si supravegheze orice fapta, orice vorba, chiar si cea mainensemnata priv ire, cea mai mica miscare, pna si rasuflarea ce puteafi talmacita drept suspin. n sfrsit, studia totul ca un actor priceput, caruia i se ncredinteaza un rol nou ntr-o ramura cu care pna atuncinu fusese deprin s. Cu lordul de Winter mergea mai usor; se hotarse nca din ajun cumsa amna muta si demna n fata lui, sa-l ntarte cnd sicnd printr-un rintr-un cuvnt sfidator, sa-l maiasmuta la amenintari si la siluiri ta cap n cap cu supunerea ei, acesta i era planul. Felton va vedea toate; poate ca nu vaspune vedea. se poarte: sa r dispret fara margini, care sa se ba nimic, dar va

Dimineata, Felton veni ca de obicei; Milady l lasa sa vegheze latoate pregatirile prnzului fara sa-i spuna nimic. Si cnd l vazu gata deplecare, o scnteie de nadejde i se aprinse n suflet, creznd ca vadeschide el vorba; dar buzele lui se miscara fa ra ca gura-i sa sloboadavreun sunet si, stapnindu-se din rasputeri, si zavor n inima cuvintelegata sa-i lunece de pe limba; apoi se ndeparta. Catre amiaza, lordul de Winter intra n camera. Era o zi de iarna destul de frumoasa; cteva raze de soare, acel straveziu soare al Angliei, care lumineaza, dar nu ncalzeste, strabateau printre zabrelele nchisorii. Milady privea pe fereastra siparu a n-auz i ca se deschisese usa. . Ah! ah! . ncepu lordul de Winter, . dupa ce am jucat comedie, dupa ce am jucat tragedie, ne-am apucat sa jucam si melancolie. Ostatica nu raspunse. . Da, da, . urma lordul de Winter, . nteleg, tare ai mai vrea safii libera pe tar murile astea; tare ai mai vrea sa fii pe un vapor calumea si sa spinteci valuril e acestei mari de smarald; grozav ai vreasa-mi ntinzi, fie pe uscat, fie pe ocean , una din acele dragalase capcane cum te pricepi att de bine sa pui la cale! Rabdare! Rabdare! peste patru zile tarmul ti va fi ngaduit, marea ti va sta naintedeschisa, mai deschi sa chiar dect ai dori, caci peste patru zile Angliase va descotorosi de dumneata.

Milady si mpreuna minile si ridicnd spre cer frumosii ei ochi, graicu o blndete ngere sca n miscari si n vorba: . Doamne ! Doamne! iarta-l pe acest om, asa cum l iert si eu! . Da, roaga-te, blestemato, . izbucni lordul, . rugaciunea ta e cuatt mai nfocata, cu ct esti, ti-o jur, n puterea unui om care nu te vaierta niciodata. Si iesi. n clipa cnd lordul parasea ncaperea, o privire cercetatoare sestrecura prin usa ntre deschisa si Milady l zari pe Felton dndu-serepede la o parte, pentru ca ea sa nu-l vada. Se arunca atunci n genunchi si ncepu sa se roage. . Doamne, dumnezeule! . rosti ea, . tu stii cauza sfnta pentrucare sufar; da-mi p uterea sa sufar! Usa se deschise ncetisor; frumoasa ngenuncheata se facu can-aude zgomotul usii si cu vocea necata n lacrimi urma: . Dumnezeule razbunator! Bunule Dumnezeu! vei lasa tu oare sa se mplineasca planurile cumplite ale acestui om? Numai atunci paru a auzi pasii lui Felton si, ridicndu-se repede cagndul, rosi, pa rca i-ar fi fost rusine ca fusese gasita n genunchi. . Nu-mi place sa tulbur pe cei care se roaga, doamna, . vorbiraspicat Felton, . va rog din suflet nu va tulburati din pricina mea. . De unde stiti ca ma rugam, domnule? ntreba Milady, cu glasulnecat n suspine; va ns elati, domnule, nu ma rugam. . Va nchipuiti oare, doamna, . raspunse Felton cu glas raspicat,

dar ceva mai blnd, . ca ma cred ndreptatit sa mpiedic o fiintaomeneasca sa ngenunche ze n fata creatorului? Fereasca Dumnezeu! De altminteri, pocainta le sade bine vinovatilor; orice nelegiuire ar fisavrsit u n vinovat, el e sfnt pentru mine, n genunchi nainteadomnului. . Vinovata, eu?! se scutura Milady, cu un zmbet care ar fi uluitpna si pe ngerul Ju decatii de Apoi. Vinovata! Doamne, Dumnezeule, numai tu stii daca snt sau nu vinovata! Spuneti mai bine ca sntosndita, domnule, as a mai nteleg. Dupa cum stiti, Dumnezeu care-iiubeste pe martiri, ngaduie uneori ca nevinovatii sa fie osnditi. . Orice ati fi, osndita sau martira, . raspunse Felton, . cu attmai mult rugati-va , doamna; va voi ajuta si eu cu rugaciunile mele. . Oh, dumneavoastra snteti un suflet drept! . striga Milady, aruncndu-se la picioarele lui, . iata, nu cred sa pot rabda mai multavreme, mi-e teama c-or sa ma lase puterile, tocmai cnd va trebui sadau lupta si sa-mi marturi sesc credinta; ndurati-va si ascultati rugaunei femei deznadajduite. Vi se ascund e adevarul, domnule, dar nudespre asta e vorba acum; va cer un singur lucru si d aca mi-l mpliniti, va voi binecuvnta pe lumea asta si pe cealalta. . Vorbiti stapnului, doamna, . o sfatui Felton, . din fericire, eunu snt ndreptati nici sa iert, nici sa pedepsesc: Dumnezeu ancredintat aceasta raspundere altora m ai mari dect mine. . Nu, dumneavoastra, numai dumneavoastra va este ncredintata aceasta raspundere. Dect sa ajutati la pierderea mea, dect sa ajutatila rusinea me a, mai bine m-ati asculta. . Daca vi se cuvinte aceasta rusine, daca ati nfruntat-o, atunci ndurati-o, aducnd-o jertfa lui Dumnezeu. . Ce spuneti? Oh! nu ma ntelegeti! Cnd vorbesc de rusine, dumneavoastra credeti ca vorbesc de vreo pedeapsa oarecare, depedeapsa cu moarte a sau cu nchisoarea? Fereasca Dumnezeu! Ce-mipasa mie de moarte sau de nchisoare! . De data asta eu snt acela care nu va mai nteleg, doamna. . Sau care va faceti ca nu ma ntelegeti, domnule, raspunse Miladycu un zmbet de ndo iala. . Nu, doamna, pe cinstea mea de soldat, pe legea mea de crestin. . Cum, nu stiti ce gnduri are lordul de Winter cu mine? . Nu stiu. . Nu se poate! Dumneavoastra, omul lui de ncredere! . Nu mint niciodata, doamna. . Cu toate astea, prea se ascunde putin ca sa nu-i ghicesti acestegnduri. . Nu caut sa ghicesc nimic, doamna; astept sa mi se facadestainuiri si, n afara d e ce mi-a spus fata de dumneavoastra, lordulde Winter nu mi-a destainuit nimic. . Atunci, . izbucni Milady cu o neasemuita pornire de adevar nglas, . atunci nu sn teti partasul lui, nu stiti ca m-a ursit unei rusini pe

care toate pedepsele de pe pamnt n-ar putea sa o ntreaca ngrozavie! . Va nselati, doamna, . zise Felton rosind, . lordul de Winter nu este n stare de atare crima. "Bun, si zise n sinea ei Milady, nu stie despre ce e vorba, si-i spune crima!" Apoi, cu glas tare: . Prietenul miselului e n stare de orice. . Pe cine numiti dumneavoastra miselul? ntreba Felton. . Snt oare doi oameni n Anglia pe care sa-i poti numi astfel? . Vreti sa vorbiti de Georges Villiers? urma Felton, ale carui privirise nflacara ra. . Pe care pagnii, liftele necredincioase, l numesc duce deBuckingham, . ntari Milad y, . n-as fi crezut ca poate fi un englez ntoata Anglia care sa aiba nevoie de att ea lamuriri ca sa-l recunoascape cel de care voiam sa va vorbesc! . Mna domnului sta ntinsa asupra lui, . raspunse Felton, . nu vascapa de pedeapsa ce i se cuvine. Felton nu facea dect sa talmaceasca n vorbe ura groaznica atuturor englezilor mpotr iva acelui pe care nsisi catolicii l numeauhraparetul nesatios, mituitul, desfrnatu l si caruia puritanii i ziceaudoar: satana.

. Oh, Dumnezeule! striga Milady, . cnd ma rog fierbinte sa trimitiacestui om pede apsa cuvenita, tu stii ca nu urmaresc razbunarea mea, ci implor mntuirea unui popor ntreg. . Dumneavoastra l cunoasteti? ntreba Felton. . n sfrsit, mi pune ntrebari, si spuse n sinea ei Milady, ncntataca ajunsese att d ic la o biruinta att de mare. Daca-l cunosc! Vai, da! Pentru nefericirea mea, pentru vesnica mea nefericire! Ostatica si frnse minile, coplesita parca de durere; Felton simti, fara ndoiala, ca puterile l paraseau si se ndrepta spre usa; Milady, care nu-l slabea din ochi, sari sa-l opreasca. . Domnule! se vaieta ea, fiti bun, fiti ngaduitor, ascultati-mirugamintea: cutitu l acela pe care nenorocita prevedere a lordului mi l-asmuls din mini, fiindca el stie ce vreau sa fac cu el! Vai! ascultati-ma pna la sfrsit! Dati-mi ndarat cutitul, dati-mi-l ndarat pentru o clipa, varog! Din t ot sufletul! Cad la picioarele dumneavoastra; vedeti, chiardaca v-ati mpotrivi si tot n-as putea sa va port pica. Doamne! Cum asputea sa va port pica dumneavoast ra, singura fiinta dreapta, buna, nduratoare pe care am ntlnit-o! Dumneavoastra, salvatorul meupoate! Numai o clipa c utitul, o clipa, una singura si vi-l dau pe urmaprin ferestruica usii; numai o c lipa, domnule Felton, si mi salvationoarea! . Pentru ca sa va omorti! . striga Felton ngrozit, uitnd sa-si maitraga minile din a le ostaticei, . ca sa va omorti! . Asa e, domnule, murmura n soapta Milady, lasndu-se sa cada

istovita pe podea. Asa e, m-am dat de gol! Stie tot! Doamne, Dumnezeule, snt pierduta! Felton statea n picioare, ncremenit si nehotart. "Tot se ndoieste, . gndi Milady, . nu i-am parut destul desincera." Se auzeau pasi pe sala; Milady recunoscu mersul lordului de Winter. Felton l recunoscu de asemenea si se ndrepta spre usa. Milady se repezi dupa el. . Nici un cuvnt, . i sopti ea nfricosata, . nici un cuvnt acestuiom despre tot ce vam spus , altfel snt pierduta si atuncidumneavoastra, dumneavoastra... Apoi, cum pasii se apropiau, tacu de teama sa nu i se auda vocea, apasndu-si nsa cu groaza, frumoasa-i mna pe buzele lui Felton. El ompinse usor si ea cazu zdrobita pe un scaun. Lordul de Winter trecu prin fata usii fara sa se opreasca; i seauzeau pasii ndepa rtndu-se. Galben ca un mort, Felton ramase cteva clipe ciulind urechea, apoi, cnd zgomotul se stinse cu desavrsire, rasufla ca un om care setrezeste dintr -un vis; iesi pripit din camera. . Asa, asa! . murmura Milady, ascultnd la rndul ei zgomotulpasilor lui Felton, car e se ndreptau n cealalta parte dect ai lordului deWinter, . n sfrsit, n sfrsit acum i al meu! Apoi fruntea i se ntuneca. "Daca vorbeste cu lordul, . gndi ea, snt pierduta, caci de Winter, care stie ca nu m-as omor, o sa-mi puna n fata lui cutitul n mna siatunci o sa-si de a si el seama ca toata deznadejdea mea era doar unjoc." Se duse si se privi n oglinda; niciodata nu fusese att de frumoasa. . Da, da! . murmura ea surznd, . dar n-o sa-i spuna nimic. Seara, lordul de Winter veni n timpul cinei. . Domnule, . l ntreba Milady, . e numaidect nevoie sa adaugila ntemnitarea mea preze nta dumitale? N-ai putea sa ma scutesti depovara si mai mare a chinurilor de cte ori te vad? . Cum se poate, scumpa surioara! . raspunse de Winter, . numi-ai marturisit din toata inima dumitale, cu gura asta frumoasa, attde cruda azi pentru mine, ca ai v enit n Anglia cu singurul scop de a mavedea ct mai des? Mi-ai spus singura ca att d e grozav simteai lipsabucuriei de a ma vedea, nct ai nfruntat orice: raul de mare, furtuna, nchisoarea! Ei bine, fii multumita, iata-ma n carne si oase! De altminteri, de data asta vizita mea are si un scop. Milady se cutremura; crezu ca Felton vorbise; niciodata n viata ei, poate, femeia aceasta, care trecuse prin attea ncercari grele sifelurite, nu simti se inima batndu-i att de tare. Statea jos; lordul de Winter lua un jilt, l trase si se aseza lnga ea; apoi scoase din buzunar o hrtie pe care o despaturi ncetisor. . Iata, . ncepu el, . voiam sa-ti arat acest soi de pasaport pe

care l-am ntocmit chiar eu si care-ti va sluji de azi nainte drept actdoveditor n v iata pe care ma nvoiesc sa ti-o las. Apoi, lundu-si privirea de la Milady si plecnd-o asupra hrtiei, citi: . "Porunca de a duce la..." Numele este n alb, . urma de Winter, . daca-ti place mai mult vreo localitate, poti sa mi-o spui si numaidaca e la ce l putin o mie de leghe departare de Londra, dorintadumitale va fi mplinita. O iau deci de la capat: "Porunca de a duce la... pe numita Charlotte Backson, nfierata de justitia regalului Frantei sieliberata d upa ispasire; ea va sta n aceasta localitate fara a se puteandeparta vreodata mai mult de trei leghe. n caz de ncercare deevadare, va suferi pedeapsa cu moartea. Pe ntru locuinta si hrana vaprimi cte cinci silingi pe zi". . Porunca asta nu ma priveste . raspunse nepasatoare Milady . fiindca numele trecut acolo nu-i numele meu. . Numele dumitale? Ai vreunul? . l am pe al fratelui dumitale. . Te nseli, fratele meu nu e dect al doilea sot al dumitale, iar cel dinti mai traieste nca. Spune-mi numele lui si-l voi trece n loculnumelui de Charlo tte Backson. Nu?... Nu vrei?... Pastrezi tacerea? Atunci vei fi nscrisa printre surghiuniti sub numele de CharlotteBackson. Milady ramase tacuta; de data aceasta nu tacea din siretenie, ci degroaza: crezu ca porunca e gata sa fie mplinita; poate ca lordul deWinter grabise plecarea; po ate ca era osndita sa plece chiar n searaaceea. O clipa, toate planurile faurite i se spulberara, cnd deodatabaga de seama ca hrtia nu purta nici o semnatura. Bucuria strnita de aceasta descoperire fu att de navalnica, nct nusi-o putu ascunde. . Da, da, . urma lordul de Winter, dndu-si seama de ceea ce se petrecea n sufletul ei, . cauti iscalitura si-ti spui: totul nu e ncapierdut, fiin dca actul nu e semnat; mi-l arata, ca sa bage groaza-nmine, atta tot. Te nseli, hrt ia va fi trimisa mine lordului de Buckingham; poimine se va ntoarce iscalita de el si ntarita cu sigiliullui, iar dup a douazeci si patru de ore ma pun chezas ca va ncepe siaducerea la ndeplinire. La revedere, doamna, asta e tot ce voiam sa-ti spun. . Iar eu ti voi raspunde, domnule, ca aceasta ncalcare de puteresi acest surghiun sub un nume scornit snt o mrsavie. . Ti-ar place mai mult, Milady, sa fii spnzurata pe adevaratuldumitale nume? Stii si dumneata, legile engleze snt nenduplecate cucei ce pngaresc casnicia; vorbeste deschis: desi numele meu sau, maicurnd, numele fratelui meu e amestecat n toate as tea, voi nfrunta scandalul unui proces public, numai pentru a fi sigur ca ma voidescotorosi odata de dumneata. Milady nu raspunse, dar se facu galbena ca ceara. . Vad ca tot ti place mai mult sa hoinaresti. Bine, doamna, e o

veche zicala dupa care calatoriile l tin om vesnic tnar. Pe legea mea! Nu gresesti: la urma urmei, viata e frumoasa, de aceea nici nu vreausa mi-o rape sti pe a mea. Ramne acum sa vedem ce e si cu cei cincisilingi. Nu-i asa ca-ti par cam zgrcit? Asta, din pricina ca nu tin de locsa-ti mituiesti paznicii. De altfe l, mai ai si farmecele fapturii dumitale, cu care sa-i dai gata. Foloseste-le, daca neizbnda pe lnga Felton nute-a lecuit de asemenea ncercari. "Felton n-a vorbit, . si zise n sinea ei Milady, . atunci nimic nu-inca pierdut." . Si-acum, doamna, la revedere, mine voi veni sa-ti vestesc plecarea trimisului meu. Lordul de Winter se ridica, o saluta n zeflemea si iesi. Milady rasufla usurata; mai avea naintea ei nca patru zile; patruzile i vor fi de a juns pentru a-l ademeni de-a binelea pe Felton. Totusi, un gnd nspaimntator i trecu prin minte: nu cumva lordulde Winter l va trimite chiar pe Felton la Buckingham, ca sa iscaleascaporunca? n felul acesta, Felton i -ar fi scapat din mna, caci pentru abirui, ostatica avea nevoie de jocul unei vra ji de nentrerupta ademenire. Totusi, cum am mai spus, un lucru o linistea: Felton nu vorbise. Nevrnd sa para tulburata de amenintarile lordului de Winter, Milady se aseza la masa si mnca. Apoi, la fel ca si n ajun, ncepu sa se nchine cu glas tare. Si tot can ajun, soldatu l se opri ca s-o asculte. Curnd auzi pasi mai usori dect ai soldatului de straja, pasi careveneau din fundul salii si se opreau n fata usii,

. El e, si zise Milady. Si ncepu sa dea glas aceluiasi cntec religios care n ajun lzguduise att de adnc pe Fe ton. Dar, desi vocea ei dulce, puternica si rasunatoare, vibra maiarmonios si mai sfsi etor ca oricnd, usa ramase nchisa. Furindu-si privirea spre ferestruica usii, Milady crezu ca zareste printre zabreleledese oc hii arzatori ai tnarului: dar fie ca-i vazuse cu adevarat sau numai n nchipuire, de data asta el se stapni din rasputeri fara saintre. Cteva clipe numai dupa ce-si sfrsi cntecul, Milady auzi parca unoftat adnc; apoi, ac eiasi pasi pe care-i auzise apropiindu-se, sendepartara ncet-ncet, ca si cum le-ar fi parut rau ca pleaca. CAPITOLUL XXV A PATRA ZI DE NCHISOARE

A doua zi, cnd Felton ntra la Milady, o gasi urcata n picioare pe unjilt si tinnd n m a un soi de funie facuta cu ajutorul mai multor batiste

rupte fsii, mpletite si legate la capete; la zgomotul usii care se deschidea, Milady sari repede jos de pe jilt, ncercnd sa ascunda la spateacel soi de funie pe care o tinea n mna. Tnarul era si mai alb la fata ca de obicei, iar ochii rosii de nesomn l dadeau de gol ca petrecuse o noapte nfrigurata. Totusi, fruntea-i erade o asprime mai nenduplecata ca oricnd. nainta ncet spre Milady care n vremea asta se asezase si lund uncapat al mpletiturii ucigase pe care, din nebagare de seama sau poatedinadins, ea l lasase sa atrne, o n treba taios: . Ce e asta, doamna? . Asta? Nimic, . raspunse Milady, zmbnd cu acea fluturaredureroasa cu care stia att de bine sa-si struneasca zmbetul, . nimic; plictiseala e dusmanul de moarte al ntemnitatilor, ma plictiseam simi-am facut de lucru mpletind funia asta. Felton si arunca privirea asupra partii din perete n fata caruia ogasise pe Milady n picioare pe jiltul n care sedea acum si zari, deasupra capului ei, un crlig aurit, ntepenit n zid, si care putea slujipentru atrna t haine sau arme. Tresari, si ostatica vazu aceasta tresarire caci, desi avea ochii plecati, nimic din cele ce se petreceau n jurul ei nu-i scapa. . Si ce faceati n picioare pe jilt? ntreba el. . Pentru ce ma ntrebati? raspunse Milady. . Pentru ca doresc s-o stiu si eu, starui Felton. . Nu ma mai ntrebati, . se mpotrivi ea, . stiti si dumneavoastraca noi adevaratii crestini, nu trebuie sa mintim. . Ei bine, . urma Felton, . o sa va spun eu ce faceati sau maidegraba, ce aveati de gnd sa faceti: voiati sa duceti pna la capatfapta necugetata care v-a ncoltit n minte; gnditi-va, doamna, dacaDumnezeul nostru nu ngaduie minciuna, cu att mai stra snic oprestesinuciderea. . Cnd Dumnezeu vede o faptura de-a lui prigonita pe nedrept, avnd a alege ntre sinucidere si necinste, va asigur, domnule, . raspunse Milady parnd adnc ncredintata, . Dumnezeu o izbaveste; caci atunci sinuciderea nseamna martiriul. . Ati spus prea multe, sau prea putine: vorbiti, doamna, n numelecerului, vorbiti lamurit! . Sa va nsir nenorocirile mele, pentru ca sa le socotiti dreptpalavre, sa va vorb esc despre nazuintele mele, ca sa ma prtiprigonitorului meu? Nu, domnule; de altfe l ce va pasa daca o biataosndita moare sau traieste? Nu raspundeti dect de trupul meu, nu-iasa? Si cnd le veti nfatisa un cadavru si vor recunoaste ca-i al meu, nimeni nu va va mai ntreba nimic, ba poate veti primi o rasplatandoita. . Eu, doamna, eu?! . izbucni Felton, ma puteti oare banui c-asprimi vreodata pre tul vietii dumneavoastra? Fireste ca nu credeti ceeace spuneti.

. Lasa-ma, Felton, nu ma opri, . se ruga Milady nflacarndu-se, . orice soldat trebuie sa tinda la mai mare, nu-i asa? Dumneata esti locotenent. Ei bine, vei urma convoiul meu cu gradul de capitan. . Dar ce v-am facut oare, . raspunse Felton tulburat, . ca sa-miaruncati pe umer i asemenea raspundere n fata oamenilor si a luiDumnezeu? Peste cteva zile veti fi plecata, doamna, eu nu voi maiavea sub paza viata dumneavoastra si atunci, . ada uga el oftnd, . veti face tot ce veti crede de cuviinta. . Prin urmare, . striga Milady, ca si cnd nu s-ar fi putut mpotriviunei sfinte mnii , . dumneata, un om cucernic, pe buna dreptatenumit om drept, dumneata nu ceri d ect un singur lucru: sa nu poti finvinuit, tulburat de moartea mea. . Trebuie sa veghez asupra vietii dumneavoastra, doamna, si voiveghea. . Oare pricepeti ce ndatorire ndepliniti? Vinovata de-as fi si tot ecruda, dar cum ati putea-o socoti, cum o va socoti Dumnezeu daca maisnt si nevinovata?! . Snt soldat, doamna, si aduc la ndeplinire porunca primita. . Crezi oare ca n ziua Judecatii de Apoi Dumnezeu i va despartipe calaii orbi de j udecatorii strmbi? Nu voiti sa-mi ucid trupul, darsnteti unealta celui care vrea s a-mi ucida sufletul! . Dar, va spun nca o data, . starui Felton, adnc miscat, . nici oprimejdie nu va a meninta si raspund de lordul Winter, ca de minensumi. . Smintitule! . striga Milady, . sarman smintit care ndraznesti saraspunzi de un seaman cnd oamenii cei mai ntelepti si cei maidreptcredinciosi sovaie sa raspunda pentru ei nsisi, sarman cinstitcare treci de partea celui mai tare si mai fericit pentru a napastui pecei slabi si nefericiti! . Cu neputinta, doamna, cu neputinta, . murmura Felton, caresimtea n adncul inimii adevarul acestui raspuns, . ostatica, nu vetirecapata prin mine libertatea, n vi ata fiind, nu veti pierde prin mineviata. . Da, . urma Milady, . dar voi pierde ceea ce mi-e mai scumpdect viata, mi voi pie rde cinstea, Felton si pe dumneata te voi faceraspunzator n fata lui Dumnezeu si a oamenilor de rusinea si depngarirea mea! De data asta, orict de nepasator era sau voia sa para, Felton nuputu sa mai lupte mpotriva tainicei nruriri care punea stapnire pe el: sa vada pe o femeie att de frumoasa, alba ca cea mai neprihanitaaratare, s-o vada cnd nlacrimata, cnd amenintatoare, sa simta totodata vraja durerii si a frumusetii ei, era prea mult pentru unvisator, era p rea mult pentru un creier macinat de visele arzatoare alecredintei dezlantuite, era prea mult pentru o inima prjolita la dogoareaiubirii ceresti care arde, si a urii pamntesti, care mistuie. Milady si dadu seama de tulburarea lui; simtea flacara patimilor

potrivnice strecurndu-se o data cu sngele prin vinele tnarului fanatic, si asemenea unei pricepute capetenii de ostiri care vazndu-sidusmanul gata sa dea ndarat, navaleste asupra lui cu strigate deizbnda, Milady se ridica, frumosa ca o preoteasa antica, inspirata ca ofecioara crestina si, cu gulerul desfacut, cu p arul despletit, cu un bratntins, iar cu celalalt tragndu-si rusinoasa rochia peste piept, cuprivirea luminata de focul ce rascolea simturile tnarului puritan, nainta spre el, strignd raspicat, cu glasul ei melodios, caruia la nevoiestia sa-i mprumute o nfricosatoare putere: Arunca-i lui Baal prada n gheare, Arunca leilor a martirului fiinta, Domnu-ti va arata drumul spre cainta! Din genuni l chem n gura mare! Felton se opri sub aceasta ciudata amenintare i ngaima campietrit, cu minile mpreunat e: . Cine snteti, cine? Snteti o trimisa a lui Dumnezeu, snteti o unealta a iadului, snteti un nger sau un demon, va numiti Eloa sauAstarte!41 . Nu m-ai recunoscut, Felton? Nu snt nici nger, nici demon, snt ofiica a pamntului, snt o sora ntru credinta ta, atta snt, nimic maimult. . Da! da! . murmura Felton, . ma mai ndoiam nca dar acuma cred, cred... . Crezi si totusi esti partasul odraslei lui Belial42, pe nume lordul deWinter! Crezi si totusi ma lasi n minile dusmanilor mei, a dusmanului Angliei, a dusmanului lui Dumnezeu, crezi si ma dai pe mna celui careumple si mur dareste lumea cu necredinta si fapte desfrnate, pe mnaacelui dezmatat Sardanapal,4 3 pe care orbii l numesc ducele deBuckingham, iar credinciosii antichristul. . Eu sa va dau pe mna lui Buckingham! Eu! Ce spuneti? Nu va mainteleg! . Au ochi si nu vor vedea, . grai Milady, . au urechi si nu vorauzi. . Da, da, . sopti Felton, trecndu-si mna pe fruntea-i mbrobonatade sudoare, parc-ar fi vrut sa-si smulga din minte si cea din urmandoiala, . da, recunosc chipul nger ului care-mi apare n fiecarenoapte strignd sufletului meu care nu-si gaseste odihn a: "Loveste, izbaveste Anglia, izbaveste-te pe tine, caci vei muri fara sa fi mbunat 41 Astarte . zeita cerului la popoarele semitice careia i se aduceaujertfe omene sti. 42 Belial . n Vechiul testament capetenia diavolilor . regeleinfernului 43 Sardanapal . tipul printului desfrnat, las, afemeiat

pe Dumnezeu!" Vorbiti, vorbiti! . urma Felton, . de data asta va pot ntelege. Un fulger de cumplita bucurie scapara cu iuteala gndului n ochii ei. Orict de fugara fusese acea licarire ucigasa, Felton o vazu si tresarica si cnd ar fi luminat adncurile inimii ei. i rasarira deodata n minte cuvintele lordului de Winter, ademenirile frumoasei, primele ei ncercari de a-l cuceri chiar n ziuasosirii si fa cu un pas ndarat, cu fruntea plecata, fara a-si lua nsa ochiide la ea ca si cnd, fe rmecat de faptura-i stranie, privirea lui nu se maiputea desprinde de a ei. Milady nu era femeia care sa se nsele asupra tlcului aceleisovaieli. Sub nfatisarea -i tulburata, sngele rece n-o parasea niciodata. nainte ca Felton sa-i raspunda, iar ea sa fie nevoita a nnoda oconvorbire al carei ton nflacarat cu greu l-ar fi putut pastra, si lasaminile n jos si, ca si cnd slabic iunea femeii ar fi nvins avntul iluminatei, zise: . Totusi, nu, nu mi-e dat sa fiu eu Judith care va scapa Bethulia deacest Holofe rn. Sabia atotputernicului e prea grea pentru bratul meu. Mai bine lasa-ma sa-mi spal necinstea prin moarte, lasa-ma sa-mi cautscaparea n m ucenicie. Nu cer libertate, cum ar cere o vinovata si nicirazbunare cum ar cere o pagna. Lasa-ma sa mor, asta-i tot ce-ti cer. Te rog din toata inima, te rog n genunchi: lasa-ma sa mor si o data cuultima mea suflare mi voi blagoslovi salvatorul. La auzul acelei voci blnde si rugatoare, la vederea privirii sfioase siabatute, F elton se apropie. ncet-ncet, vrajitoarea si nvesmntaseacele gateli vrajite pe care le punea sau le parasea dupa voie, sianume: frumusetea, duiosia, lacrimile si mai ales puterea de nenfrnt avoluptatii mistice, cea mai ucigatoare dintre voluptati. . Vai! . se tngui Felton, . nu pot face dect un singur lucru: sava plng daca-mi vet i dovedi ca snteti o victima. Dar lordul de Winterva aduce grele nvinuiri. Snteti c restina, snteti sora mea ntrucredinta; ma simt trt parca spre dumneavoastra, eu, car e n-am iubitniciodata dect pe binefacatorul meu, eu, care n-am dat n viata dectpest e tradatori si peste nemernici. Dar dumneavoastra, doamna, dumneavoastra care snteti cu adevarat frumoasa, dumneavoastra care pareti att de curata, trebuie totusi sa fi faptuit groaznicenelegiuiri pentr u ca lordul de Winter sa va urmareasca astfel! . Au ochi si nu vor vedea, . rosti iarasi Milady, cu glas deneasemuita durere, . au urechi si nu vor auzi. . Dar atunci, . se nflacara tnarul ofiter, . vorbiti doamna, vorbiti odata! . Sa-ti destainuiesc rusinea mea? urma Milady cu obrajiimpurpurati, . caci deseor i crima unuia e rusinea celuilalt; sa-tidestainuiesc rusinea mea? dumitale, barb at, eu, femeie? Oh! . urma ea, acoperindu-si sfioasa cu mna frumosii ei ochi, . nu! niciodata, niciodata n-o sa pot face asta!

. Mie, fratelui dumitale? striga Felton. Milady l privi ndelung cu o cautatura pe care tnarul ofiter o luadrept ndoiala, dar care era doar iscodire si mai ales nestramutatavointa de a subjuga. La rndul lui, Felton si mpreuna minile rugator. . Atunci, . se hotar Milady, ma ncred n fratele meu si voicuteza! n clipa aceea se auzi pasul lordului de Winter; dar de data astagroaznicul cumnat al frumoasei Milady nu se mai multumi, ca n ajun, sa treaca doar prin fata usii si sa se departeze, ci se opri, schimbadoua cuvint e cu soldatul de straja, apoi usa se deschise si lordul se ivin prag. n timpul celor doua cuvinte schimbate, Felton se daduse iutendarat, nct, cnd lordul d e Winter intra n camera, celalalt era la ctiva pasi de ostatica. Lordul nainta agale, ducndu-si privirea-i cercetatoare de la Miladyla tnarul ofiter . . E cam mult de cnd esti aici, John! . i spuse el, . nu cumva si-ofi marturisit ne legiuirile? nteleg atunci de ce a tinut atta vremeconvorbirea. Felton tresari, iar Milady simti ca era pierduta, daca n-ar fi sarit najutorul pu ritanului zapacit. . Ah! ti-e teama sa nu-ti scape ostatica! se amesteca ea. Ei bine, ntreaba pe vrednicul dumitale temnicer ce rugaminte i faceam chiar acum. . i faceai o rugaminte? ntreba lordul, banuitor. . Da, milord, raspunse tnarul descumpanit. . Si anume ce rugaminte? starui lordul de Winter. . Un cutit, pe care sa mi-l napoieze prin ferestruica usii o clipadupa ce i-l voi fi dat, raspunse Felton. . S-a ascuns aici cineva pe care aceasta mladioasa faptura vreasa-l njunghie? vor bi lordul de Winter, cu glasul lui batjocoritor si plinde dispret. . Da, eu, raspunse Milady. . Te-am lasat sa alegi ntre Botany-Bay si Tyburn, . urma lordulde Winter, . alege Tyburn, Milady; funia e, crede-ma, mai sigura dectcutitul. Felton pali si nainta cu un pas, amintindu-si ca atunci cnd intrase, Milady tinea n mna o funie. . Ai dreptate; . spuse ea, . m-am gndit la asta, si o sa ma maigndesc, adauga cu g las nabusit. Felton simti trecndu-i un fior prin toate madularele; de buna seamalordul de Wint er i zari cutremurarea. . Ochii-n patru, John, . grai el, . John, prietene, m-am bizuit petine. Ia seama ! Ti-am mai spus! De altfel, fii destoinic, baiatule, n treizile ne descotorosim noi de dumneaei si acolo unde o trimit n-o sa mai

faca nici un rau nimanui. . l auzi? l auzi? izbucni Milady cu tot focul, astfel nct lordul sacreada ca se tngui e cerului, iar Felton sa nteleaga ca vorbea pentruel. Felton si pleca fruntea si ramase visator. De Winter l lua pe ofiter de brat, cu capul ntors spre Milady, astfelnct sa n-o piar da din ochi, pna ce va fi parasit camera. . Ia te uita, . murmura ea cnd usa se nchise, . nu stau chiar att de bine cum credeam. Prostul de Winter si-a schimbat nerozia ntr-o prevedere de necrezut! Grozav lucru e dorinta de razbunare si cum lstruneste pe o m dorinta asta! Ct priveste pe Felton, se cam codeste! Degeaba, nu-i de teapa blestematului de d'Artagnan! Un puritan adoranumai fecioa re si le adora cu minile mpreunate. Un muschetar iubestefemeile si le iubeste strngn du-le n brate. Totusi, Milady astepta cu nerabdare, caci banuia ca ziua nu vatrece fara sa-l ma i vada pe Felton. n sfrsit, un ceas dupa celepovestite, ea auzi vorbindu-se pe sal a n soapta; apoi, curnd, usa sedeschise si n fata ei vazu pe Felton. Tnarul nainta grabit, lasnd n urma lui usa deschisa si facndfemeii semn sa taca; fata -i era ravasita. . Ce vrei cu mine? ntreba ea. . Ascultati, . raspunse Felton n soapta, . am ndepartat strajaca sa pot ramne aici, fara sa se stie ca am venit ca sa vorbesc cudumneavoastra, fara sa se poata auz i ce va spun. Lordul mi-a istorisitceva ngrozitor. Surznd iarasi, n chip de victima resemnata, Milady clatina din cap. . ...Sau dumneavoastra snteti un demon, . urma Felton, . sau lordul, binefacatorul, parintele meu, e un monstru. Va cunosc de patruzile, pe e l l iubesc de doi ani, pot, asadar, sa sovai ntredumneavoastra doi, sa nu va nspaimn te ce va spun: simt nevoia sa vapot crede. Voi veni sa va vad dupa miezul noptii si-mi veti spulberandoielile. . Nu, Felton, nu frate, raspunse ea, . jertfa e prea mare si vad cati-e greu s-o faci. Nu, eu tot snt pierduta, nu te pierde si dumneata odata cu mine. Moartea m ea va vorbi mult mai deschis dect vorbeste viata mea, iar tacerea lesului meu te va convinge mai temeinic dectcuvintele mele . . Taceti, doamna, . o ruga Felton, . nu-mi mai vorbiti astfel! Amvenit ca sa-mi dati cuvntul sa-mi jurati pe tot ce aveti mai sfnt ca nuveti mai ncerca sa va rapit i zilele. . Nu vreau sa-ti fagaduiesc nimic, . raspunse Milady, . cacinimeni nu stie sa re specte un juramnt ca mine si dac-as fagadui, artrebui sa-mi tin cuvntul. . Atunci, . urma Felton, . jurati-mi doar, pna cnd ma vointoarce; daca, dupa aceea, veti mai starui nca, ei bine, veti fi libera safaceti ce vreti si va voi da chia r eu arma pe care mi-ati cerut-o.

. Bine! . murmura Milady, . pentru dumneata primesc. . Jurati-mi! . Jur pe Dumnezeul nostru. Esti multumit acum? . Da, . raspunse Felton, ne vom vedea la noapte. Si repezindu-se afara, nchise usa dupa el, apoi ramase cu sulita soldatului n mna, ca si cnd ar fi stat de straja n locul lui. Cnd soldatul se ntoarse, ofiterul i dadu arma ndarat. Prin ferestruica usii de care se apropiase, Milady l zari pe Feltonfacndu-si pripi t semnul crucii cu nebuneasca ncredere sidepartndu-se ntr-un vrtej de bucurie. Iar ea se ntoarse la locul ei cu un surs de salbatic dispret pe buze; rosti apoi, pngarind slava Celui-de-Sus, pe care jurase fara sa fi nvatatvreodata a-l cunoaste: . Dumnezeul meu, . sopti ea, . fanatic smintit! Dumnezeul meusnt eu, eu si cel ca re-mi va ajuta sa ma razbun. CAPITOLUL XXVI A CINCEA ZI DE NCHISOARE Milady ajunsese totusi sa cucereasca o jumatate de biruinta sicstigul acesta i spo rea puterile. Nu-i era greu sa nvinga, asa cum facuse pna atunci, barbati gatasa se lase ademeni ti si pe care viata galanta de la curte i mpingeaval-vrtej n lat; Milady era destul de frumoasa, ca sa nu ntmpinempotrivirea simturilor barbatesti si era destul de ist eata, ca sa nfrngaorice opreliste sufleteasca. Dar de data asta avea de luptat mpotriva unei firi salbatice, nchise, ajunsa nesimtitoare de atta austeritate. Religia si pocaintafacusera din F elton un suflet otelit n fata ademenirilor obisnuite. n creierul lui nfierbntat ncolteau teluri att de mari, nazuinte att de navalnice, nct nu mai ramnea loc pentru vreo dragoste de poftetrupesti sau sufletes ti, simtamnt ce se hraneste din huzur si nfloreste o data cu desfrul. Cu nfatisarea-i mironosita, Milady lovise n felul de agndi al unu i om caruia i se mpanase smintea mpotriva ei, iar prinfrumusetea-i vrajita, n inima si simturile unui om cast si nentinat. nsfrsit, si dovedise chiar siesi puterea mij loacelor pe care nici ea nu sile banuise nca, prin acea ncercare facuta asupra fii ntei celui mai denenfrnt din cte firea omeneasca si religia i le-ar fi putut nfatisa vreodata. Totusi, n timpul serii, de multe ori i pierise nadejdea si n soarta sin ea nsasi; dup a cum stim, nu chema n ajutor pe Dumnezeu, daravea ncredere n duhul raului, aceasta atotstapnitoare putere caredomneste n toate amanuntele vietii omenesti si careia, ca si n fabula araba, un bob de rodie i e de ajuns ca sa nvie o ntreaga lume

spulberata. Pregatita din vreme sa-l primeasca pe Felton, Milady avu grija sa-sirnduiasca tre burile si pe a doua zi. Stia ca nu-i mai ramneau dectdoua zile si ca de ndata ce or dinul va fi iscalit de Buckingham (iarBuckingham va iscali cu att mai usor cu ct n u-si va da seama desprece femeie era vorba, hrtia purtnd nume necunoscut), ndata ce ordinulva fi iscalit, lordul de Winter o va si trimite pe vapor; mai stia dease menea ca femeile osndite la surghiun au la ndemna pentrucuceririle lor arme cu mult mai putin puternice dect asa-zisele femeivirtuoase, a caror frumusete e luminata de soarele unei lumi alese, femei proslavite de goarnele modei si asupra carora razele nobletei sirasfrng lica riri fermecate. A fi femeie osndita la o pedeapsa pacatoasasi njositoare nu e o pi edica pentru a fi frumoasa, dar e o oprelistepentru a mai ajunge vreodata putern ica. Aidoma celor cu adevaratensusiri, Milady cunostea mediul cel mai prielnic fi rii si mijloacelor ei. iera sila de saracie; traiul mrsav i umbrea simtitor straluc irea maretiei. Milady nu era regina dect printre regine. Ca sa poata stapni trebuia sasimta bucur ia unei trufii mplinite. Sa porunceasca unor fiinte inferioareera pentru ea mai c urnd o umilinta dect o placere. Fireste era ncredintata ca s-ar fi ntors din surghiun, dar se puteasti oare ct ar f i tinut surghiunul? Pentru o ora neastmparata si plina dervna ca a ei, zilele pe c are nu le folosesti ca sa urci snt zile nefericite; gasiti acum cuvntul nimerit pentru zilele n care trebuie sa cobori! Sapiarda un an , doi, trei adica o vesnicie! Sa se ntoarca dupa ced'Artagnan, fericit si iubitor , va fi primit din partea reginei, el siprietenii lui, rasplata pe deplin cuveni ta pentru attea fapte de credinta: iata gndurile mistuitoare pe care o femeie ca M ilady nu le mai puteandura multa vreme. De altminteri, furtuna care-i bntuia sufle tul i otelea puterile, si daca trupul i s-ar fi ncordat o singura clipa pepotriva minti i, Milady ar fi facut tandari zidurile nchisorii. Apoi, ceea ce o mai framnta n mijlocul attor nelinisti era siamintirea cardinalului . Ce putea gndi, ce putea spune despre tacereaei cardinalul, cu firea lui nencreza toare, mereu ngrijorata si att debanuitoare? Cardinalul . nu numai singurul ei spr ijin, singura eiproptea, singurul ei ocrotitor pe vremea aceea, dar si unealta d ecapetenie a norocului ei si a unei razbunari viitoare l cunostea bine, stia ca la ntoarcerea ei, dupa o calatorie zadarnica, degeaba ar fi datea zor cu n chisoarea, degeaba ar fi nsirat suferintele ndurate, cardinalul ar fi raspuns cu linistea batjocoritoare a omului sceptic, mare prin puterea si prin geniul lui: "Nu trebuia sa te lasi prinsa!" Milady si aduna atunci toata vlaga, murmurnd n adncul gnduluinumele lui Felton, singu ra licarire de lumina ce patrundea pna la ea, nfundul iadului n care se pravalise; si, ca un sarpe ce-si ncolaceste si-sidesface inelele pentru a se ncredinta de put erea lui, ea l nvaluiadinainte pe Felton n miile de cute ale plasmuirilor ei nastru snice. Dar vremea nu statea pe loc, orele ce se perindau unele dupa altele

pareau ca trezesc n trecerea lor clopotul si fiecare lovitura a limbii dearama ra suna n inima ostaticei. La ora noua, lordul de Winter veni ca de obicei, privi fereastra si zabrelele, ciocani podeaua si peretii, se uitala c amin si la usi fara ca n timpul acestei lungi si migaloase cercetariatt el ct si Mi lady sa rosteasca un singur cuvnt. Fara ndoiala, amndoi ntelegeau ca mprejurarile erau prea grelepentru a mai pierde vr emea cu vorbe de prisos si cu mini desarte. . Haide! Haide! . spuse lordul, parasind-o, . nici la noapte n-o safie chip sa f ugi. La ora zece, Felton veni ca sa puna un soldat de straja n fata usii. Milady i recunoscu pasul. l ghicea acum, asa cum o iubita ghicestepasul iubitului ei; si totusi, Milady nu-l putea suferi si-l dispretuia peacest fanatic, slab de nger. Nu era nca ceasul hotart; Felton nu intra. Dupa doua ore, pe cndorologiul batea mie zul noptii, soldatul de straja fu schimbat. Era chiarora hotarta; din clipa aceea Milady astepta nerabdatoare. Noua strajancepu sa se plimbe pe sala. Dupa zece mi nute sosi si Felton. Miladyciuli urechea. . Asculta, . grai tnarul catre straja, . nu cumva sa te misti de lausa, caci stii , noaptea trecuta milord a pedepsit pe un soldat pentru casi-a parasit postul do ar cteva clipe, desi, chiar eu i tinusem locul ntimpul asta. . Da, stiu, raspunse soldatul. . Baga bine de seama, fii cu ochii n patru. Eu, . adauga el, . osa intru ca sa ma mai uit o data prin camera femeii care, teama mi-eca si-a pus gnd rau, asa ca am primit porunca sa n-o slabesc din ochi. . Ia te uita, . murmura Milady . se pricepe puritanul nostru la minciuni! Soldatul se multumi sa zmbeasca. . Drace! mormai el, . ferice de dumneavoastra, domnule locotenent, ca aveti astfel de sarcini, mai ales daca milord v-a poruncitsa va u itati si prin patul ei. Felton rosi; n orice alta mprejurare l-ar fi luat la rost pe soldatulcare-si ngadui a asemenea gluma, dar constiinta lui murmura preatare, pentru ca buzele sa-i mai scape vreun cuvnt. . Daca te strig, vino; si tot asa, daca vine cineva, striga-ma! . Am nteles, domnule locotenent, spuse soldatul. Felton intra la Milady, Ea se ridica. . Ai venit? i spuse. . V-am fagaduit sa vin si am venit. . Mi-ai fagaduit si altceva. . Ce anume? Doamne! ngaima tnarul care, n ciuda stapnirii desine, simtea ca-i tremur a genunchii si i se mbroboneste fruntea desudoare. . Mi-ai fagaduit ca-mi aduci un cutit, si ca mi-l lasi dupa ce vom fistat de vor ba.

. Nu mai vorbiti astfel, doamna, . o ruga Felton, . nu e pe lumemprejurare orict d e cumplita, care sa ndreptateasca o faptura a luiDumnezeu sa-si curme singura zil ele. Am stat si m-am gndit ca nutrebuie sa ma ncarc niciodata cu asemenea pacat. . Asa te-ai gndit? . grai ostatica, asezndu-se n jilt, cu un sursde dispret, . atunc i m-am gndit si eu... . La ce? . Ca nu mai am nimic de spus unui om care nu-si tine cuvntul. . O dumnezeule! se nspaimnta Felton. . Puteti pleca, adauga Milady, . nu voi scoate nici o vorba. . Iata cutitul! i spuse Felton, scotnd din buzunar arma care, potrivit fagaduielii, o adusese cu el, dar pe care se codise s-o dea. . Sa-l vad, ceru Milady. . Pentru ce? . Pe cuvntul meu ca vi-l dau ndarat; l veti pune pe masa asta siva veti aseza ntre e l si mine. Felton i ntinse cutitul, iar Milady cerceta cu luare-aminte ascutisul, ncercndu-i vrful cu degetul. . Bine, . spuse ea, dndu-l ndarat tnarului ofiter, . e din otel curat; esti un prieten credincios, Felton. Felton lua arma ndarat si o puse pe masa asa cum hotarse Milady. Ea l urmari din ochi si facu semn ca e multumita. . Si acum, . zise ea, . asculta-ma. Acest nceput era de prisos. Tnarul ofiter statea n picioare n fataei, asteptnd sa-i s oarba cuvintele. . Felton, . vorbi Milady, cu glas solemn, plin de o visatoaretristete, . Felton, daca sora dumitale, daca fiica tatalui dumitale ti-ar spune: "Tnara nca si, din pacate, destul de frumoasa, m-au prinsntr-o capcana; dar am tinut piept. n jurul meu s-au nmultit capcanele, siluirile; am tinut piept. Au hulit religia pe care o slujesc, Dumnezeul pecarel iubesc, tocmai pentru ca am chemat n ajutorul meu pe acestDumnezeu si aceasta r eligie; am tinut piept. Atunci m-au mproscat cuocari si cum nu puteau sa-mi pngare asca sufletul, au vrut sa-mipngareasca pentru vecie trupul..." Milady se opri si un surs amar l nflori pe buze. . n sfrsit, . spuse Felton, . n sfrsit, ce-au facut? . n sfrsit, ntr-o seara au hotart sa zadarniceasca aceasta mpotrivire pe care nu puteau s-o doboare; ntr-o seara mi-au varsat napa un narcotic tare; abia sfrsisem masa si am simtit ca ma cuprinde otoropeala ciudata. Desi nu banuiam nimic, m-a cuprins un soi deteama; am ncercat sa lupt mpotriva somnului, m-am ridicat, am vrutsa alerg la fereastra, sa chem n ajutor, dar picioarele nu m a maitineau; mi se parea ca tavanul mi cade pe cap si ma striveste; amntins bratel e, am ncercat sa vorbesc, dar n-am putut scoate dectsunete razlete; o amorteala de nenvins punea stapnire pe mine; m-am sprijinit de un jet gata sa cad, dar mi se muiasera si bratele; am

cazut ntr-un genunchi, pe urma n amndoi; am vrut sa ma rog, darlimba mi-era teapana ; fara ndoiala ca Dumnezeu nu m-a vazut, nici num-a auzit, caci am alunecat pe po dea, aproape moarta. Nu-mi amintesc nimic din ce s-a petrecut n vremea asta si nici ct atinut somnul; s ingurul lucru de care mi-aduc aminte e ca m-am trezitculcata ntr-o ncapere rotunda , cu mobile scumpe, n care lumina nupatrundea dect printr-o deschizatura n tavan. D e altfel nu se vedeanicaieri nici o usa: s-ar fi zis o minunata nchisoare.

Am stat asa, multa vreme, fara sa-mi pot da seama nici de loculunde ma aflam, ni ci de toate amanuntele pe care ti le spun acum; mintea mea lupta zadarnic sa alunge bezna din care nu puteam sa masmulg; parca m i-as fi adus aminte de un drum strabatut, de huruitulunei trasuri, de un vis ngro zitor care mi-ar fi sleit puterile; dar totul, att de ntunecat si de nclcit, nct aceste ntmplari pareau ca snt aleunei alte vieti mea, mbinata totusi cu a mea printr-o fantasticadedublare. Ctva timp, starea n care ma aflam mi s-a parut att de stranie, nct am crezut ca visez. M-am ridicat clatinndu-ma; vesmintele mele erau lnga mine, pe un scaun; nu tineam minte nici sa ma fi dezbracat, nici sa ma fi culcat. Atunci, ncet-ncet, am nceput sa-mi viu n fire, ngrozita parca de rusine; nu mai eram n casa unde locuiam; att ctputeam sa-mi dau se ama dupa lumina de afara, se apropia amurgul; eu adormisem n ajun catre seara; somnul meu tinuse aproapedouazeci si patru de ce asuri. Ce se petrecuse n timpul acestui somn ndelungat? M-am mbracat ct am putut de repede. Dupa toate miscarile mele, greoaie si amortite, nsemna ca narcoticul nu se risipise nca de tot. Dealtminteri, ncaperea era mobilata tocmai pentru a primi o femeiecocheta ,cea mai desavrsita n -ar fi putut avea o dorinta pe care, rotindu-si ochii prin camera, sa nu si-o poata vedea mplinita. Fireste, nu eram ntia prizoniera care se vazuse nchisa n aceastaminunata colivie, da r, ti dai seama, Felton, cu ct nchisoarea era mai frumoasa, cu att crestea si spaima mea. Da, da, era nchisoare; am ncercat zadarnic sa ies de-acolo; am ciocanit toti peretii ca sa descopar o usa, pretutindeni nsa, peretelemi raspundea cu zgomot plin si nabusit. Am facut poate de douazeci de ori nconjurul ncaperii n cautareaunei iesiri; nu era nici una si am cazut, sfrsita de oboseala si de groaza, ntr-un jilt. n vremea asta, se facuse repede ntuneric si o data cu ntunericulcrestea si spaima m ea: nu stiam daca trebuie sa ramn acolo unde maasezasem; mi se parea ca ma mpresur au tot soiul de primejdii, gata sama nghita la fiece pas. Nu mncasem nimic din aju n, dar de frica, nu-mi era foame. Nici un zgomot dinafara, cu care as fi putut masura timpul, nuajungea pna la mine ; banuiam ca putea fi ora sapte sau opt seara,

caci eram n octombrie si se lasase noaptea. Deodata, scrtitul unei usi m-a facut sa tresar; un glob de foc se ivisus, deasupra deschizaturii din tavan, scaldnd n lumina camera, siatunci am vazut, nspaimntata, c a un barbat statea n picioare la ctivapasi de mine. n mijlocul camerei mai aparuse, ca prin farmec, o masa cu douatacmuri si cu o cina gata asezata. Era barbatul care ma urmarea de un an, care jurase sa manecinsteasca si care, di n primele cuvinte rostite, mi-a dat sa nteleg capeste noapte se tinuse de cuvnt. . Ticalosul! murmura Felton. . Da, da, ticalosul! ngna Milady, vaznd cu ce nesat ascultaciudata povestire tnarul ofiter, al carui suflet parea atrnat de buzeleei. Da, ticalosul! Crezuse ca o dat a ce ma biruise n timpul somnului, totul se sfrsise; venea nadajduind ca voi primi de buna voie rusinea, fiindca rusinea era ceva mplinit; venea sa-mi daruiasca averea lui nschimbul drago stei mele. Tot ce inima unei femei poate cuprinde ca dispret strigator si cavorbe umilitoar e, le-am aruncat asupra acestui om; fara ndoiala ca eradeprins cu atare sudalmi, caci m-a ascultat linistit, cu zmbetul pe buzesi bratele ncrucisate pe piept; apoi , cnd a crezut ca ispravisem totce-aveam de spus, s-a apropiat de mine; dintr-o s aritura am fost lngamasa, am apucat un cutit si l-am dus la piept. . nca un singur pas si o sa ai pe suflet nu numai necinstea dar si moartea mea. Fara ndoiala ca n privire, n glasul si n ntreaga mea fiinta vibraacel adevar al gestu lui, al tinutei si al tonului, care izbutesc sa dea pebrazda si sufletele cele m ai ticaloase, caci s-a oprit. . Moartea dumitale?! mi-a spus el. Nu, esti o amanta preancntatoare, ca sa te pier d astfel, dupa ce am avut fericirea sa testrng doar o singura data n brate. La rev edere, frumoasa mea! Asteptsa fii n toane mai bune ca sa vin iar sa te vad. Dupa cuvintele astea, a suflat ntr-un fluier; globul de flacari carelumina camera s-a urcat mai sus si a pierit. Eram iarasi n ntuneric. Amauzit din nou, peste o c lipa, zgomotul unei usi care s-a deschis si s-anchis la loc. Pe urma globul lumin at a cobort iar si m-am trezit singuran camera. Clipa urmatoare a fost groaznica; daca as mai fi avut ndoieli nprivinta nenorociri i mele, de data asta ndoielile se spulberasera facndloc adevarului crud: eram n put erea unui om de care nu numai cami-era sila, dar pe care-l dispretuiam, a unui o m n stare de orice si caremi daduse o nenorocita dovada de ce putea face. . Dar, pentru Dumnezeu, . Am stat toata noaptea miezul noptii lampa s-a ca prigonitorul meu sa cine era omul acela? ntreba Fleton. pe un scaun, tresarind la cel mai miczgomot, caci catre stins si am ramas iar nntuneric. Dar noaptea a trecut fara se mai

arate; s-a luminat de ziua: masa disparuse, iar eu tot mai tineam n mna cutitul. Cutitul acela era toata nadejdea mea. Ma simteam frnta de oboseala; ochii mi ardeau de nesomn; nu ndraznisem nici macar sa atipesc; peste zi, m-am mai linistit; m-amtrntit pe pat f ara sa dau drucul cutitului mntuitor pe care-lascunsesem sub perna. Cnd m-am desteptat, am dat iar cu ochii de masa cu mncaruri. De data asta, cu toata spaima, n ciuda temerilor mele, simteam canu mai pot de fo ame. De patruzeci si opt de ore nu pusesem nimic ngura; am luat o mbucatura de pine si cteva fructe, apoi, cu gndul lanarcoticul din apa pe care-o bausem, nici nu mam atins de cea de pemasa si m-am dus sa-mi umplu paharul la o fntna de marmura pr insan perete, deasupra mesei de toaleta. Desi luasem masura asta, tot mi-a fost ngrozitor de teama ctavavreme; dar, spaima mea nu mai era ntemeiata; ziua a trecut fara sasimt ceva care mi-ar fi dat de gndi t. Avusesem grija sa golesc jumatate din sticla ca sa nu-mi dau nvileag banuielile. A venit pe urma seara si o data cu seara, ntunericul; dar desi nu sezarea la un p as, ochii mei ncepeau sa se deprinda cu bezna; am vazutcum masa coboara sub podea ; un sfert de ceas dupa aceea a aparutmasa cu mncaruri; si, dupa o clipa, datorit a aceleiasi lampi, cameras-a luminat din nou. Eram hotarta sa mannc numai din bucatele n care nu s-ar fi pututpune nici un somnif er; doua oua si cteva fructe mi-au fost toata cina; pe urma, mi-am umplut un pahar cu apa la fntna mea blagoslovita siam baut. Dupa cteva nghitituri, mi s-a parut ca nu mai avea acelasi gust cade dimineata; mi -a si trecut iute o banuiala prin minte si m-am opritdin baut; nghitisem totusi o jumatate de pahar. Am varsat apa ramasa si am asteptat, ngrozita, cu sudoarea pefrunte. Fara ndoiala, cine stie ce martor ascuns ma vazuse lund apa deacolo si se folosise de ncrederea mea, ca sa-mi grabeasca pieirea, pusa la cale cu atta snge rece si adusa la ndeplinire cu atta cruzime. Nu trecuse nici o jumatate de ceas si am simtit aceleasi tulburari; cum de data asta nu bausem dect o jumatate de pahar, am luptat maimulta vreme mpot riva somnului si n loc sa adorm de-a binelea, amcazut doar ntr-o stare de toropeal a, n care puteam sa-mi dau seamade ceea ce se petrecea n jurul meu, fara sa am nsa puterea sa maapar sau sa fug. M-am trt spre pat, ca sa-mi caut singura aparare cu putinta: cutitulmeu salvator, dar n-a fost chip sa ajung pna la el; am cazut ngenunchi cu minile nclestate pe una din coloanele de la picioarelepatului; am nteles atunci ca snt pierduta.

Felton avea fata ca varul si un fior de gheata i cutremura tottrupul.

. Si, ce era mai groaznic, . urma Milady cu glasul schimbat, parcaar fi trecut p rin spaima cumplita de atunci, . e ca de data asta midadeam seama de primejdia ca re ma amenita; as putea spune casufletul meu veghea n trupu-mi adormit; vedeam si auzeam, e drepttoate se petreceau ca n vis; dar asta era si mai nspaimntator. Am vazut lampa care urca si ma lasa ncet-ncet n ntuneric; amauzit pe urma scrtitul at de bine cunoscut al usii, desi usa nu sedeschisese pna atunci dect de doua ori. Am simtit ca cineva se apropie de mine; se spune ca nenorocitiirataciti prin des erturile Americii simt la fel apropierea sarpelui. Am vrut sa fac o sfortare, am ncercat sa strig; mi-am ncordat dinrasputeri vointa, am izbutit chiar sa ma ridic, dar ca sa cad la loc... baca sa cad chiar n bratel e prigonitorului meu... . Dar spuneti-mi odata cine era omul acela? striga tnarul ofiter. Dintr-o singura privire Milady si dadu seama cum l chinuia peFelton, staruind asup ra fiecarui amanunt al povestirii; dar nu tinea sa-lscuteasca de nici o suferint a. Cu ct i-ar fi ranit mai adnc inima, cu att ar fi fost mai sigura ca el ar razbuna-o. Istorisi asadar, mai departe, casi cnd nu l-ar fi auzit sau ca si cnd s-ar fi gndit ca nu sosise ncavremea sa-i raspunda. Numai ca de data asta ticalosul nu mai avea de-a face cu un soi de les teapan, lipsit de orice simtire. Ti-am spus, fara sa pot fi iarasistapna pe s imturile si miscarile mele, mi ramasese treaz gndulprimejdiei; am luptat deci ct am putut si, fara ndoiala, ca, asa slabitacum eram, totusi ma mpotriveam crunt, caci l-am auzit spunnd: "Ale naibii puritane! stiam eu bine ca le dau de lucru calailor, dar lecredeam m ai putin tari cu amantii lor". Din pacate, mpotrivirea mea desnadajduita nu putea tine multavreme; simteam ca-mi pierd puterile si de data asta miselul s-a folositnu de somnul, ci de lesinul m eu. Felton asculta, fara sa scape nici un alt sunet dect un soi de gfitsurd; pe fruntea -i de marmura i se prelingeau broboane de sudoare, sisi nfigea mna n carnea pieptulu i, pe sub haina. . ...Cnd mi-am venit n fire ntia miscare a fost sa caut sub pernacutitul la care nu putusem ajunge; daca nu-mi slujise sa ma apar, putea sa-mi slujeasca macar la ispasire. Dar cnd am luat cutitul acela, Felton, mi-a trecut prin minte ungnd ngrozitor. Am j urat sa spun tot, si nu-ti voi ascunde nimic; ti-amfagaduit adevarul si-l voi ma rturisi, chiar daca m-ar pierde. . V-a trecut prin minte sa va razbunati pe omul acela, nu-i asa? striga Felton. . Da, asa e! . raspunse Milady, . stiu, gndul meu nu era gndcrestinesc; fara ndoial a ca vesnicul vrajmas al sufletului nostru, leul, care rage nencetat n preajma noastra, mi-l soptea n taina. n sfrsit,

ce sa-ti spun, Felton? urma Milady, cu glasul unei femei care senvinovatese de o crima, m-a napadit gndul asta si, fireste, ca nu m-amai parasit. Astazi ispasesc acelasi gnd ucigas. . Mai departe, mai departe, . o ruga Felton, . snt nerabdator sav-aud ajungnd la r azbunare. . Hotarrea mea era sa ma razbun ct mai repede cu putinta; numa ndoiam ca va veni n n oaptea urmatoare. Peste zi n-aveam de cesa ma tem. La ora prnzului nu m-am ferit sa mannc si sa beau; dar seara mipusesem n minte sa ma fac doar ca mannc, si sa nu pun nimic ngura; cu hrana de dimineata voiam sa lupt m potriva ajunarii de seara. Am ascuns doar un pahar cu apa de la prnz, fiindca setea machinuise cel mai mult, atunci cnd ajunasem patruzeci si opt de ore nsir.

Ziua a trecut fara alta nrurire asupra mea dect sa ma ntareascan hotarrea luata: avea nsa grija ca fata sa nu-mi tradeze gndul cema framnta, caci eram ncredintata ca mi se urmareau miscarile; de mai multe ori chiar am simtit fluturndu-mi un zmbet pe buze. Felton, nu ndraznesc sa-ti spun carui gnd i surdeam, caci ti-ar fi sila demine. . Mai departe, mai departe, . starui Felton, . vedeti bine ca vaascult si abia a stept sa aud sfrsitul. . A venit seara si o data cu seara, toate celelalte: masa cu mncaruri ca de obicei, pe ntuneric, pe urma lampa de sus s-a aprins, iar eu m-am asezat la masa. Am mncat doar cteva fructe. Ma faceam ca-mi torn apa din sticla, dar n-am baut dect din cea pastrata n pahar; de altfel, nlocuirea ofacusem cu destu la dibacie, asa ca spionii, dac-as fi avut spioni, sa nubanuiasca nimic. Dupa masa, am dat aceleasi semne de toropeala, ca n ajun; peurma, ca si cnd as fi fost moarta de oboseala sau ca si cnd m-as fi obisnuit cu primejdia, m-am trt spre pat, mi-am lasat rochia saalunece pe jos si m -am culcat. De data asta mi gasisem cutitul sub perna si pe cnd ma faceam cadorm, strngeam pras eaua cu nfrigurare. Trecusera doua ceasuri farasa se ntmple nimic nou: ncepuse sa-mi fie teama ca n-o sa mai vina! Dumnezeule, cine ar fi putut banui aceasta cu o seara nainte! n sfrsit, am vazut lampa ridicndu-se ncet si pierind n adncultavanului ,peste camera -a lasat noapte ntunecoasa, dar m-amstraduit sa zaresc prin bezna. Au trecut asa ca vreo zece minute. Singurul zgomot pe care-lauzeam erau bataile inimii mele. Ma rugam cerului sa-l vad venind. n sfrsit, am auzit zgomotul, att de cunoscut, al usii ce se deschidea si se nchidea la loc; am auzit, cu toata grosimea covorului, un pas sub care scrtia podeaua; cu tot ntunericul, am vazut si o

umbra care se apropia de patul meu. . Mai repede, mai repede, . o ndemna Felton, . nu vedeti cafiecare din cuvintele dumneavoastra, ma arde ca plumbul topit? . Atunci . urma Milady, . atunci mi-am adunat toate puterile, gndind ca momentul razbunarii sau mai curnd al dreptatii sunase; masocoteam a doua Judith: m-am ncordat din rasputeri cu cutitul n mnasi cnd l-am vazut aproape de min e, ntinzndu-si bratele ca sa-si cauteprada, atunci, cu cel din urma tipat de durer e si de deznadejde, l-amlovit drept n mijlocul pieptului. Nemernicul! si luase toate masurile! Avea pieptul acoperit cu oretea de fier; cut itul se frnse. . Ce faci! . striga el, apucndu-ma cu putere de brat sismulgndu-mi arma care ma sl ujise att de prost, . dar ce ai avut degnd cu viata mea, frumoasa puritana? Asta-i mai mult dect ura, ecurata nerecunostinta. Ia potoleste-te, frumoasa mea copila, crezusemca te-ai mai mblnzit. Nu fac parte dintre tiranii care pastreaza cu silaf emeiele; vad si eu ca nu ma iubesti; cu obisnuita mea ncredere n mine ma tot ndoiam. Acum nsa, m-am convins; mine vei fi libera. Nu aveam dect o dorinta: sa ma ucida. . Ia seama! i-am spus, libertatea mea nseamna rusinea dumitale. . Dumireste-ma, frumoasa mea sibila44. . Da, caci ndata ce voi iesi de aici, voi spune tot, voi spune cumm-ai siluit, vo i spune de colivia n care m-ai tinut nchisa, voi da nvileag acest palat al nemernic iei. Esti om cu mare vaza, milord, totusiar trebui sa tremuri! Deasupra dumitale e regele, iar deasupra regelui, Dumnezeu. Orict de stapn era pe el, prigonitorul meu lasa sa-i scape omiscare de mnie. Nu put eam sa-l vad la fata, dar am simtit ca-itremurase bratul peste care mi tineam mna. . Atunci nu vei iesi de aici! mi-a spus el. . Bine, bine! . i-am strigat eu, . dar sa stii ca locul chinurilormele va fi n ac elasi timp si al mormntului meu. Bine! Eu voi muri aici, iar dumneata vei vedea daca o stafie care nvinuieste nu-i cumva mai de temut dect o fiinta vie care ameninta? . Nu ti se va lasa nici o arma! . Este una pe care deznadejdea a pus-o la ndemna oricareifapturi care nu se teme s -o foloseasca. Ma voi lasa sa mor de foame. . Asculta-ma, a raspuns ticalosul, nu pretuieste mai mult o pace, dect asemenea razboi? ti dau chiar acum libertatea, voi striga n guramare ca esti v irtutea ntruchipata, te poreclesc Lucretia45 Angliei. 44 Sibila . femeie careia cei vechi i atribuiau cunoasterea viitorului si darul prevestirii 45 Tnara romana care s-a sinucis, fiind prigonita de Sextus, fiul luiSuperbus. Pr in extensiune: femeie virtuoasa ce prefera moatea, dezonoarei.

. Si eu spun ca esti Sextus al Angliei, eu te nvinuiesc n fataoamenilor, asa cum t e-am nvinuit si-n fata lui Dumnezeu; si daca trebuie, asemenea Lucretiei, sa semnez cu sngele meu nvinuirea ce-tiaduc, foarte b ine, o voi semna. . Asa? Asa? m-a luat dusmanul meu n zeflemea, atunci se schimba lucrurile. Pe legea mea, la urma urmei ti-e foarte bine aici, n-osa-ti l ipseasca nimic si, daca vrei sa mori de foame, o sa fie numai dinvina dumitale. ...Si, cu aceste cuvinte a plecat; usa s-a deschis si s-a nchis la loc, iar eu am ramas zdrobita, mai putin de durere, marturisesc, dect derusine, ca nu ma razbunasem. S-a tinut de cuvnt. A trecut o zi si o noapte, fara sa-l mai vad. Darsi eu ma tin eam de cuvnt si nu mncam, nici nu beam nimic; eram hotarta, asa cum i spusesem, sa ma las sa mor de foame. Toata ziua si toata noaptea m-am nchinat, nadajduind sa ma ierteDumnezeu ca-mi ia u singura zilele. A doua noapte, usa s-a deschis; eram culcata jos pe podea, puterilencepusera sa m a paraseasca. La zgomotul usii. m-am ridicat ntr-un cot. . Ei, ce e? m-a ntrebat un glas care-mi suna prea ngrozitor nurechi, ca sa nu-l rec unosc; spune, ne-am mai mblnzit un pic? Crezi ca o sa ne rascumparam libertatea cu nensemnata fagaduiala ca n-o savorbim? Uite, eu am inima buna, adauga el, si desi nu-mi plac puritanii, le fac dreptate ca de altfel si puritanelor cnd snt dragute! Haide! jura-mi frumos pe cruce, eu nu cer nimic altceva. . Pe cruce! am strigat eu, ridicndu-ma de jos, caci la auzulglasului pe care-l ur am, ma simteam iar plina de vlaga. Pe cruce jur canici o fagaduiala, nici o amen intare, nici un chin nu-mi va nchide gura; pe cruce jur sa te dau n vileag pretutindeni ca pe un ucigas, ca pe unademenitor, ca pe un misel; pe cruce jur ca, daca vreodata ajung sa iesde aici, voi cere ntr egii omeniri sa ma razbune mpotriva dumitale! . Ia seama! mi-a raspuns cu un ton de amenintare pe care nu i-lauzisem nca, am un mijloc grozav pe care nu-l voi folosi dect cnd mavei fi scos din fire, un mijloc cu care sa-ti nchid gura sau, cel putin, sampiedic a se da crezare unui singur cuvn t din cte vei fi spus. Mi-am adunat toate puterile pentru a-i raspunde printr-un hohot de rs. Si-a dat seama ca de aci ncolo ntre noi doi avea sa fie un vesnic razboi, un razboi pe viata si moarte. . Asculta, a adaugat el, ti mai las timp de gndit pna minedimineata si mine toata ziu a; chibzuieste bine: daca fagaduiesti ca veitacea vei avea parte de bogatie, de stima si chiar de faima; dar dacaameninti ca vei vorbi, atunci te osndesc sa fii n fierata. . Dumneata?! am strigat eu, dumneata! . Da, cu fierul rosu, pentru vecie! . Dumneata! strigam eu. ti spun, Felton, credeam ca nu era n

mintile lui. . Da, eu! mi-a raspuns el. . Lasa-ma, i-am mai spus, iesi daca nu vrei sa-mi sfarm capul depereti, n fata dum itale. . Bine, a mormait, fie cum vrei; atunci pe mine seara! . Pe mine seara! i-am raspuns prabusindu-ma la pamnt simuscnd nnebunita covorul. Felton se sprijinea de o mobila si Milady vedea cu o draceascabucurie ca puteril e l vor parasi, poate chiar nainte de sfrsitulpovestirii. Capitolul XXVII CA N TRAGEDIILE CLASICE... Dupa o clipa de tacere, n timpul careia Milady cerceta cu privireape tnarul Felton , ea si urma povestirea: . Erau aproape trei zile de cnd nici nu beam, nici nu mncam, machinuiam groaznic; uneori mi treceau prin fata ochilor un fel de noricare-mi strngeau fruntea si-mi mp aienjeneau vederea; nu mai stiamnimic de mine. Se lasase seara. Eram att de slabi ta, nct lesinam mereu si de cte ori lesinam, multumeam lui Dumnezeu creznd ca, n sfrsit, o sa mor. n timpul unuia din lesinuri, am auzit usa deschizndu-se; despaima, mi-am venit n fi re. L-am vazut intrnd n camera, urmat de un barbat mascat; purta siel masca; dar i-am recunoscut pasul, i-am recunoscut vocea, i-amrecunoscut tinuta falnica pe care i -a daruit-o iadul pentru nenorocireaomenirii. . . : i . . Ei, ce zici? a nceput el, esti sau nu hotarta sa juri asa cum ti-amcerut? Ai spus chiar dumneata: puritanii n-au dect un singur cuvnt. Peal meu l-ai auzit te voi urmari pe pamnt n fata tribunalului omenescsi n cer, n fata tribunalului lu Dumnezeu. Asadar, ai ramas neclintita! Jur n fata lui Dumnezeu care ma aude: voi dezvalui lumii ntregicrima dumitale pna cnd voi gasi un om sa ma razbune! . Esti o trfa, a racnit atunci la mine, si vei suferi cazna trfelor! nfierata n ochii celor pe care-i vei chema n ajutor, ncearca sa le maidovedesti ca n u esti nici vinovata, nici nebuna! Apoi, ntorcndu-se spre omul care-l nsotea: . Calau, i-a spus, fa-ti datoria! . Numele lui, numele lui, se ruga Felton, spuneti-mi numele lui, spuneti-mi! . Atunci, cu toate racnetele mele, cu toata mpotrivirea mea, caci

ncepeam sa nteleg ca m-ameninta ceva mai rau dect moartea, calaulm-a nsfacat, m-a ra sturnat pe podea, m-a stlcit sub strnsoarea lui si, necata n suspine, aproape lipsita de cunostinta, chemnd n ajutor peDumnezeu care-si n torsese fata de la mine, am scos deodata un tipatgroaznic de durere si de rusine : un foc arzator, un fier rosu, fierulcalaului mi se ntiparise pe umar. Felton scapa un geamat adnc. . Priveste, . i spuse Milady, ridicndu-se cu o miscare de regina, . priveste, Felton, noua mucenicie nascocita pentru fata nevinovata sitotusi pra da cruzimii unui tlhar! nvata sa cunosti inima oamenilor, Felton, si pe viitor nu te mai face att de lesne unealta razbunarii lornedrepte! Si, desfacndu-si la repezeala rochia, sfsiindu-si camasa subtire ce-iacoperea snul, Milady, purpurie la fata de mnie mincinoasa si derusine prefacuta, arata tnarului semnul de nesters care pngareafrumosul ei umar. . Dar, eu vad o floare de crin! se mira Felton. . Tocmai, asta e mrsavia, raspunse Milady. Stigmatul Angliei?... Trebuia dovedit care anume tribunal daduse hotarrea si atunci as fi facut o plngere catre toate tribunalele regatului; dar stigmatulFrantei... prin e l, prin stigmatul Frantei, eram cu adevarat nfierata! Ar fi fost peste puterile lui Felton sa ndure mai mult. Alb la fata, nemiscat, zdrobit de cumplita destainuire, ametit de frumuseteasupraomeneasca a femeii care se dezgolea n fata lui, cu o lipsa derusine pe care el o gasea sublim a, sfrsi prin a cadea n genunchi lapicioarele ei, la fel ca cei dinti crestini la p icioarele prea curatelor sisfintelor mucenice, pe care prigoana mparatilor le aru nca n circ pradadezmatului sngeros al multimilor. Floarea rusinii pali: ramnea doar neasemuita frumusete a femeii. . Iertare, iertare! striga Felton. Iertare! Milady citi n ochii lui: Dragoste, dragoste! . Sa te iert? Dar de ce? ntreba ea. . Iertare, fiindca m-am alaturat prigonitorilor dumitale! Milady i ntinse mna. . Att de frumoasa! Att de tnara! izbucni Felton, acoperindu-imna de sarutari. Milady se ndura sa-i arunce si una din acele priviri care dintr-unsclav, fac un r ege. Felton era puritan: lasa mna femeii pentru a-i saruta picioarele. Nici nu o mai iubea acum, o proslavea. Cnd clipele de slabiciune trecura, cnd Milady paru iarasi stapna peea, asa cum de a ltfel fusese necontenit, cnd Felton vazu pierind dinnou sub valul castitatii como rile de dragoste ce i se ascundeau att debine numai pentru a-l face sa le doreasc a si mai nflacarat, el o ntreba: . Acum nu-mi mai ramne dect sa stiu un singur lucru: numeleadevaratului dumitale c alau, caci pentru mine nu-i dect unul singur:

celalalt era unealta lui, atta tot. . Cum se poate, frate! . se minuna Milady, . trebuie sa ti-l maispun, nu l-ai gh icit nca? . Adica tot el e? Tot el? Mereu el?... Adevaratul vinovat... . Adevaratul vinovat, . urma Milady, . este jefuitorul Angliei, prigonitorul adevaratilor credinciosi, miselul ademenitor al cinstei attorfemei, acela care dintr-o pofta a inimii lui pacatoase va sili Anglia saverse atta snge, acela care ocroteste azi pe protestanti pentru camine sa-i tradeze... . Buckingham! Prin urmare Buckingham! striga Felton iesit dinminti. Milady si ascunse capul n mini, nemaiputnd parca ndura povararusinii ce-i trezea aces t nume. . Buckingham, calaul acestei fapturi ngeresti! . se ngrozi Felton, . si tu, Dumnezeule, nu l-ai trasnit! L-ai lasat ncununat de noblete, de fala si putere pentru pierzania noastra a tuturor! . Dumnezeu paraseste pe cel care se paraseste el nsusi, lmbarbata Milady. . Vrea poate sa-i cada pe cap afurisenia harazita blestematilor, urma Felton din ce n ce mai nfierbntat. Vrea ca razbunarea omeneasca s-o ia naintea justitiei ceresti! . Oamenii se tem de el si-l cruta. . Eu, . adauga Felton, . eu nu ma tem de el si nu-l voi cruta!... Milady si simti sufletul scaldat de o draceasca bucurie. . Dar cum se face, . ntreba Felton, . ca lordul de Winter, ocrotitorul meu, tatal meu, se afla amestecat n toate astea? . Asculta, Felton, . raspunse Milady, . pe lnga misei sinemernici, pe lume mai snt si oameni de suflet, marinimosi. Aveam unlogodnic: UN om pe care-l iubeam si ca re ma iubea; o inima ca adumitale, Felton, un om ca dumneata. M-am dus la el si i-am spus tot: el ma cunostea bine si nu s-a ndoit o clipa de spusele mele. Era unmare senior, u n barbat cu nimic mai prejos dect Buckingham. N-a spusnimic, si-a ncins doar spada , s-a nfasurat n pelerina si s-a dus de-adreptul la palatul Buckingham. . Da, da, . raspunse Felton, . nteleg: desi fata de asemeneaoameni nu spada trebu ie folosita, ci pumnalul. . Buckingham plecase chiar n ajun, ambasador n Spania, undetrebuia sa ceara mna Inf antei pentru regele Carol I, care pe atunci nuera dect print de Galles. Logodnicu l meu s-a ntors. . Asculta, mi-a spus el, omul acela a plecat, asa, ca deocamdatascapa de razbuna rea mea, dar, n asteptare, sa fim uniti, asa cum ar fitrebuit sa fim si pna acum; pe urma lasa n seama lordului de Wintersa apere onoarea lui, si a sotiei lui. . Lordul de Winter! exclama Felton. . Da, . raspunse Milady, . lordul de Winter; acum ntelegi tot, nu-i asa? Buckingham a lipsit aproape un an. Cu opt zile nainte de

sosirea lui, lordul de Winter a murit n cteva clipe, lasndu-ma singuralui mostenito are. Cum, de unde venea lovitura? Dumnezeu care stie tot, stie fara ndoiala si asta. Eu nu nvinovatesc pe nimeni. . Ce naprasnic! Ce naprasnic! se ngrozi Felton. . Lordul de Winter a murit fara sa-i fi spus ceva fratelui sau. Groaznica taina nu trebuia s-o stie nimeni pna ce va fi cazut ca untrasnet pe cap ul vinovatului. Ocrotitorul dumitale nu vazuse cu ochibuni casatoria fratelui sa u mai mare cu o fata fara avere. Simteam ca nu ma puteam astepta la vreun sprijin din partea unui om nselat nnadejdile lui de mostenire. Am plecat n Franta, hotarta sa-mi sfrsescacolo zilele. Dar toata averea mea se afla n Anglia; cnd s-au nchisdrumurile din pricina razboiului, am ndurat tot felul de lipsuri; n-amavut ncotro si m-am ntors; snt sase zile de cnd am debarcat la Portsmouth. . Si atunci? ntreba Felton. . Atunci, Buckingham a aflat, fireste, de sosirea mea, a vorbit demine cu cumnat ul meu, lordul de Winter, care avea dinainte pica pemine, i-a spus ca cumnata lu i e o pacatoasa, o femeie nfierata. Voceacurata si nobila a sotului meu nu mai er a aici ca sa ma apere. Lordul deWinter a crezut tot ce i s-a spus, cu att mai uso r cu ct i placea sacreada toate astea; a poruncit sa fiu arestata, m-a adus aici s i m-a datn paza dumitale; stii ce a urmat. Poimine voi fi alungata, surghiunita; poimine voi fi zvrlita printre ticalosii ticalosilor. Da, au tesut bineurzeala; un eltirea e dibace, iar onoarea mea nu va supravietui. Vezi situ, Felton, ca mi-e sortit sa mor; Felton, da-mi cutitul! Cu aceste cuvinte, ca si cnd toate puterile ar fi parasit-o Milady sidadu drumul i stovita si moale n bratele tnarului ofiter care, beat de dragoste, de mnie si de voluptati necunocute, o strnse la pieptpatimas, nfiorat de rasuflarea acelei guri att de frumoase si nnebunitde snul ce palpita att de aproape. . Nu, nu, . murmura el, . nu, o sa traiesti n cinste si curata, o sa traiesti ca sa-ti dobori dusmanii. Milady l mpinse usor cu mna, chemndu-l nsa cu privirea; Felton, la rndul lui, o mbratisa, rugndu-se de ea ca de o icoana. . Moartea, moartea! soptea ea cu glas stins si pleoapelentredeschise, moartea mai curnd dect rusinea; Felton, frate scump, prietene, te rog din suflet, lasa-ma sa mor! . Nu, . striga Felton, . nu, o sa traiesti, o sa traiesti razbunata! . Felton, eu aduc nenoroc celor din jurul meu. Felton, lasa-ma nvoia soartei! Fel ton, lasa-ma sa mor! . Ei bine, atunci vom muri mpreuna! striga el lipindu-si buzele debuzele ei. Se auzira n usa mai multe ciocanituri; de data asta Milady lmpinse cu tot dinadinsu l. . Asculta, . i spuse, . sa stii ca ne-a auzit, vine cineva! S-asfrsit! Sntem pierdu ti!

. Nu, . o potoli Felton, . e straja care da doar de veste casoseste rondul de no apte. . Atunci da fuga la usa si deschide. Felton facu ntocmai; femeia aceasta era acum stapna pe toate gndurile si ntreaga inima lui. Dadu de un sergent, capetenia unei patrule de supraveghere. . Ce se ntmpla? ntreba tnarul locotenent. . Mi-ati spus sa deschid usa daca aud strignd dupa ajutor, dar atiuitat sa-mi las ati cheia; v-am auzit eu strignd, dar nu ntelegeam cespuneati; am ncercat sa deschi d si cum usa era ncuiata pe dinauntru, am chemat sergentul. . Si iata, am sosit, adauga sergentul. Cu privirea ratacita, aproape nebun, Felton nu scotea nici o vorba. ntelegnd ca trebuia sa iasa din ncurcatura, Milady alerga si lua cutitul lasat pe masa de Felton. . Si cu ce drept vrei sa-mi mpiedici moartea? ntreba ea. . Dumnezeule mare! se repezi Felton, vaznd cutitul ce-i lucea nmna. n clipa aceea un hohot de rs batjocoritor rasuna pe sala. Atras de zgomot, mbracat n haina de casa, dar cu spada sub brat, lordul de Winter statea n picioare n pragul usii. . Prea bine, . spuse el, . iata-ne ajunsi la ultimul act al tragediei; vezi, Felton, drama s-a desfasurat ntocmai cum ti-am spus eu; dar fiilinistit, sng ele nu va curge. Milady ntelese ca era pierduta daca n-ar fi dat lui Felton o dovadagrabnica si nen duplecata de hotarrea ei. . Te nseli, milord, sngele va curge si dea domnul ca acest sngesa se reverse asupra celor care-l fac sa curga! Felton scoase un tipat si alerga spre ea; dar era prea trziu: Miladysi mplntase cuti tul n trup. Cutitul ntlnise nsa din fericire, ba ar trebui sa spunem dinndemnare, balena de fier a corsetului, care, n acea vreme, apara ca oplatosa pieptul femeilor; alunecase s fsiind rochia si patrunsese de-acurmezisul ntre piele si coaste. Totusi, rochia frumoasei se patase ntr-o clipa de snge, Miladycazuse pe spate si p area lesinata. Felton i smulse cutitul. . Vedeti, milord, . spuse el ncruntat, . iata o femeie care erasub paza mea si ca re si-a luat viata. . N-avea grija, Felton, ca n-a murit, . urma lordul de Winter, . demonii nu pier cu una cu doua; fii linistit si du-te de m-asteapta lamine n came ra. . Dar, milord... . Du-te, ti-o poruncesc. La aceasta porunca a superiorului, Felton se supuse, dar, n vremece iesea, ascuns e cutitul n sn.

Lordul de Winter se multumi sa cheme femeia care o slujea peMilady; cnd aceasta s osi, i dadu n grija pe doamna care nu se trezisenca din lesin, si o lasa singura cu ea. Totusi, cum s-ar fi putut ca, n pofida banuielilor, rana sa fie adnca, lordul de Winter trimise chiar atunci un om calare, dupa un doctor. Capitolul XXVIII EVADAREA Asa cum si nchipuise lordul de Winter, junghietura viclenei Miladynu era adnca; ram asa singura cu femeia pe care el o chemase si carese grabea s-o dezbrace, ranita deschise ochii. Trebuia totusi sa arate ca e slabita si ca o doare; nu era ceva preagreu pentru o actrita att de priceputa; biata ngrijitoare, pacalita de-abinelea, se ncapatna s-o vegheze toata noaptea, desi bolnava staruiasa fie lasata singura. Prezenta acelei femei nu o mpiedica nsa pe Milady sa-si depenegndurile. Nu ncapea nici o ndoiala: Felton crezuse totul, Felton era nghearele ei; chiar daca tnarului i s-ar fi ivit un nger care s-onvinovateasca, n starea lui sufleteasca l-a r fi luat, de buna seama, drept un trimis al Necuratului. Si Milady zmbea fluturarii acestui gnd, caci Felton ramasese singura ei nadejde, singura ei scapare. S-ar fi putut nsa ca lordul de Winter sa aiba oarecari banuieli, s-arfi putut ca Felton sa fie supravegheat la rndul sau. Doctorul sosi pe la patru dimineata, dar n rastimpul celor ctevaceasuri, rana se s i nchisese. Fara sa-si mai poata da seama nici dedirectia, nici de adncimea lovitu rii, acesta se ncredinta dupa bataiapulsului ca ranita nu era n primejdie. A doua zi dimineata, sub cuvnt ca nu dormise toata noaptea si caavea nevoie de od ihna, Milady trimise acasa femeia care veghease lacapatiul ei. Tragea nadejde ca Felton va veni la ora prnzului; Felton nu searata nsa. I se adevereau oare temerile? Simtind banuielile lordului, Felton va da bir cu fugitii tocmai n ceasul hotartor? Nu mai avea naintea eidect o singura zi; lordul de Winter i adusese la cunostinta ca va fiurcata pe vapor n ziua de 23 si acum era ajunul, adica dimineata zileide 22. Astepta totusi cu destula rabdare pna la amiaza. Desi nu mncasenimic de dimineata, i se aduse prnzul la ora obisnuita. Milady baga deseama cu groaza ca uniforma so ldatilor de straja nu mai era aceeasi. ndrazni atunci sa ntrebe ce se ntmplase cu Felton. I se raspunse caera un ceas de cnd Felton plecase calare. Mai ntreba daca lordul se

afla nca la castel; soldatul i raspunse ca era acolo, adaugnd caprimise porunca sai dea lordului de stire daca ostatica ar fi dorit sa-ivorbeasca. Milady i raspuns e ca deocamdata era prea obosita si casingura ei dorinta era sa fie lasata singu ra. Soldatul iesi, lasndmncarea pe masa. Felton fusese ndepartat. Soldatii din marina nlocuiti; Felton nu semai bucura deci de ncredere. Era ultima lovitura ce i se dadea. Ramasa singura n camera, Milady se scula; patul n care statea, numai din anumita prevedere si pentru ca ceilalti s-o creada greuranita, o ardea ca jaraticul aprins. Arunca o privire asupra usii: lordulpusese sa se tintuiasc a o scndura la ferestruica; se temea, farandoiala, ca ostateca sa nu-si ademeneasc a pe acolo pazitorii prin cinestie ce mijloc dracesc. Milady zmbi de bucurie; putea sa se lase n voia nabadailor ei, farasa mai fie pndit a: umbla prin camera n, lung si-n lat, ca o nebunaapucata de furie sau ca o tigro aica nchisa ntr-o cusca de fier. Daca armai fi avut cutitul la ea, fireste ca nu s -ar mai fi gndit sa se omoare, ci, de data asta, l-ar fi omort pe lordul de Winter. La sase seara, lordul intra n camera: era narmat pna-n dinti. Omulacesta, pe care M ilady l socotise pna atunci drept un gentilom destulde natng, se arata a fi un stra snic temnicer: parea ca simte orice, ghiceste orice, nfrunta orice. Dintr-o singura privire, lordul talmaci tot ce-i clocotea ei n suflet. . Iata, . ncepu el, . n-o sa ma poti omor, nu mai ai arme si, dealtfel, stiu acum sa ma pazesc. ncepusesi sa-l legi la gard si pe bietulmeu Felton; suferea nrurirea dumitale draceasca, dar eu nu vreau sa ti-l las n gheare, asa ca n-o sa te mai vada. Gata acum! Aduna-tibulendrele, caci mine vei pleca. Hotarsem mbarcarea pentru ziua de24, dar m-am gndit ca, cu ct o merg e mat repede, cu att o sa fie maibine. Mine la amiaza, o sa am hrtia privitoare la surghiun, iscalita deBuckingham. Daca scapi un singur cuvnt, oricui ar fi, nainte de a tesui pe vapor, sergentul meu ti va zbura creierii: asa are porunca. Dacape vapor scapi un singur cuvnt, oricui ar fi, nainte sa-ti dea voiecapitanul, vei fi aruncata n mare, asa am hotart. La revedere, asta etot ce aveam sa-ti spun azi. O sa te mai vad mine, ca sa-mi iau ramasbun. Si spunnd aceste cuvinte, lordul parasi camera. Ea ascultase amenintarea cu un surs dispretuitor pe buze, dar cumnie n inima. I se aduse cina; Milady simti ca avea nevoie de puteri proaspete; nustia ce s-ar fi putut ntmpla n timpul noptii, care se apropia grozav deamenintatoare: un valatu c de nori grei se rostogolea pe cer, n vremece fulgere departate vesteau apropier ea furtunii. Pe la zece seara, uraganul se dezlantui. Milady simtea o alinarevaznd ca ntreaga f ire ia parte la zbuciumul ei sufletesc; tunetulbubuia n vazduh, la fel ca mnia din cugetu-i razvratit; i se parea ca

aripa vijeliei i ravaseste suvitele pe frunte, aidoma copacilor carora lencovoia r amurile si le smulgea frunzele; urla si ea o data cu furtuna, iar glasul ei se pierdea n glasul dezlantuit al nconjurului, care gemeaparca de att a deznadejde. Deodata auzi batai n fereastra si la lumina unui fulger vazuivindu-se ndaratul gra tiilor fata unui om. Alerga la fereastra si-o deschise. . Felton! . striga ea, . snt scapata! . Da, . raspunse Felton, . dar tacere! tacere! mi trebuie timp casa tai gratiile. Luati seama numai sa nu ne vada cineva prin ferestruicade la usa. . nseamna ca Cel-de-Sus e cu noi, Felton, urma Milady. Au batutacolo o scndura. . Atunci e bine, le-a luat Dumnezeu mintile! sopti Felton. . Dar ce trebuie sa fac? ntreba Milady. . Nimic, nimic; nchideti la loc fereastra. Culcati-va sau macar jungiti-va pe pat mbracata: dupa ce voi sfrsi, o sa va bat n geam. Maveti putea oar e urma? . Da! da! da! . Si rana dumneavoastra? . Ma doare, dar nu ma mpiedica la mers. . Atunci, fiti gata la primul semnal. Milady nchise la loc fereastra, stinse lampa si, cum i spuseseFelton, se cuibari n pat. Printre vaietele furtunii auzea scrtitul pileitaind gratiile si la lumina fie carui fulger zarea umbra lui Feltonndaratul geamurilor. Vreme de un ceas nu putu nici macar rasufla: gfia cu frunteascaldata n sudoare si c u inima strnsa de groaza la fiecare miscare ce o simtea pe sala. Snt clipe lungi ct anul. Dupa un ceas, Felton ciocani iarasi n geam, Milady sari jos din pat si alerga sa deschida. Lipseau doua gratii prin deschizatura carora ar fi putut trece un om. . Snteti gata? o ntreba Felton. . Da. Sa iau ceva cu mine? . Bani, daca aveti. . Da, din fericire mi-au lasat banii pe care-i aveam. . Cu att mai bine, eu i-am cheltuit pe ai mei, ca sa nchiriez ocorabie. . Tine, . spuse Milady, . punnd n minile lui Felton o punga plina cu galbeni. Felton lua punga si o arunca jos, lnga zid. . Acum, . urma el, . vreti sa veniti? . Snt gata. Milady se urca pe un jilt si-si trecu partea, de sus a trupului prinfereastra; v azu atunci pe tnarul ofiter atrnnd deasupra prapastiei pe

o scara de frnghie. ntia oara n viata o pornire de spaima i aduse aminte ca era femeie. Golul din fata ei o ngrozea. . Banuiam, i spusese Felton. . Nu-i nimic, nu-i nimic, . sopti Milady, . o sa cobor cu ochiinchisi. . Aveti ncredere n mine? o ntreba Felton. . Ma mai ntrebi? . Atunci apropiati minile: ncrucisati-le: e bine asa. Felton i lega ncheieturile minilor cu batista lui si pe deasuprabatistei, cu o frngh ie. . Ce faci? ntreba Milady naucita. . Treceti bratele n jurul gtului meu si sa nu va fie teama de nimic. . Dar din pricina mea o sa-ti pierzi echilibrul si o sa ne prabusimamndoi. . N-aveti nici o grija: snt marinar. Nu era vreme de pierdut: Milady si trecu bratele pe dupa gtul luisi-si dadu drumul prin fereastra. Felton ncepu sa coboare ncet, treapta dupa treapta. n ciudagreutatii lor, cele doua trupuri se balabaneau n vazduh, luate devijelie. Deodata, Felton ntepeni. . Ce s-a ntmplat? ntreba Milady. . Tacere, . sopti Felton, . aud pasi. . Ne-au descoperit. Cteva clipe amndoi tacura. . Nu, . urma Felton, . nu-i nimic. . Dar ce s-aude asa? . E patrula care-si face rondul de noapte. . Pe care drum? . Chiar pe dedesubtul nostru. . O sa ne descopere. . Nu, numai de n-ar fulgera. . O sa se loveasca de capatul de jos al scarii. . Din fericire, e la sase picioare de pamnt. . Uite-i ca vin, Dumnezeule! . Tacere! Amndoi ramasera atrnati la douazeci de picioare de pamnt, nmarmuriti si fara suflare, n vreme ce soldatii treceau pe dedesubt, rznd si vorbind. A fost o clipa groaznica pentru fugari. Patrula trecu; se auzea zgomotul pasilor ndepartndu-se sizumzetul vocilor din ce n ce mai stins. . Acum, . sopti Felton, . sntem scapati. Milady scoase un oftat si si pierdu cunostinta. Felton cobor mai

departe. Simtind la capatul scarii ca nu mai avea pe ce sa-si sprijinepicioarele , ncepu sa se agate doar cu minile si cnd ajunse n sfrsit lacea din urma treapta, asa , spnzurat de mini, si dadu drumul pepamnt. Se apleca, dibui punga cu aur si-o lua n dinti. Apoi, ridicnd-o pe Milady n brate, porni repede n partea cealalta, de cum o luase patrula. Parasi n graba drumul rondului de noapte, cobor printre stnci si, o data ajuns la tarmul marii, fluiera scurt. Un semnal asemanator i raspunse, iar dupa cinci minute zari oluntre cu patru oame ni ivindu-se n departare. Luntrea se apropie de mal, dar fara sa-l atinga, caci fundul nu eradestul de adnc . Felton intra n apa pna la bru, nevrnd sa ncredintezenimanui pretioasa lui povara. Furtuna ncepea sa se domoleasca, totusi marea se zvrcoleannebunita; mica luntre sal ta pe valuri ca o coaja de nuca. . La cuter! porunci Felton si vsliti cu nadejde. Cei patru oameni sistruneau lopet ile, dar apele erau prea nvolburate ca sa le poata veriide hac. Se ndepartau totusi de castel; era lucrul de capetenie. Noapteacoborse neagra si a dnca; anevoie se putea deosebi din luntre tarmulsi cu att mai anevoie s-ar fi putu t deosebi luntrea, de pe tarm. Unpunct negru se legana pe talazuri. Era cuterul. n vreme ce barca se ndrepta ntr-acolo cu toata puterea celorpatru lopatari, Felton desfacu frnghia, apoi batista cu care legaseminile frumoasei Milady. Dupa ce-i dezlega minile, Felton lua apa din mare si o stropi peobraz. Milady deschise ochii, oftnd adnc. . Unde snt? ntreba ea. . Scapata, i raspunse tnarul ofiter. . Scapata, scapata! se bucura ea. Da, uite cerul, uite marea! Aerul care-l adulmec e aerul libertatii. ti multumesc, Felton, ti multumesc... Tnarul o strnse la pieptul lui. . Dar ce am la mini? ntreba Milady; parca mi le-ar fi zdrobitcineva ntr-un cleste. ntr-adevar, Milady si ridica bratele: avea la ncheieturi plagivinete. . Vai! gemu Felton cu ochii la minile acelea frumoase si clatinndncetisor din cap. . Nu-i nimic, nu-i nimic! . l potoli Milady, . da da, mi-aduc aminte! Si cauta ceva rotindu-si ochii jur-mprejur. . E acolo jos, spuse Felton, mpingnd punga eu piciorul. Se apropiau de cuter. Marinarul de cart striga luntrea si din luntre ise raspuns e. . Ce corabie-i asta? ntreba Milady. . O corabie pe care am nchiriat-o pentru dumneata.

. . . . . . . .

Si unde o sa ma duca? Unde vreti, cu o singura conditie: pe mine sa ma lasati laPortsmouth. Si ce sa faci la Portsmouth? ntreba Milady. Sa ndeplinesc porunca lordului de Winter, raspunse Felton cu unsurs ntunecat. Care porunca? ntreba Milady. N-ati priceput care? zise Felton. Nu, dumireste-ma, te rog. Cum nu mai avea ncredere n mine, a vrut sa va supraveghezechiar el si m-a trimis n locul lui ca sa-i dau lui Buckingham saiscaleasca ordinul dumitale de surghiun

. . Dar daca n-avea ncredere n dumneata, cum de ti-a ncredintat hrtia? . De unde as fi putut sa stiu ce era n scrisoare? . Asa e. Si te duci la Portsmouth? . N-am vreme de pierdut; mine e n 23. Si Buckingham pleacamine cu flota. . Pleaca mine? Unde? . Spre La Rochelle. . Nu trebuie sa plece ! izbucni Milady, neputnd sa-si maistapneasca firea, ca de o bicei. . N-aveti nici o grija, . urma Felton, . nici nu va pleca! Milady tresari de bucurie; citise n clipa aceea pna-n adncul inimiitnarului; moartea lui Buckingham statea, sapata acolo n slove mari, nesterse. . Felton... grai ea, . esti mare, mare ca Iuda Macabeul! Dacamori, voi muri o da ta cu tine: e tot ce pot sa-ti spun. . Tacere! . sopti Felton, . am ajuns. ntr-adevar, ajunsesera n dreptul cuterului. Felton urca cel dinti scara si ntinse mna frumoasei lui, n vreme ce marinarii o sprijineau, caci marea era la fel de zbuciumata. Pestecteva clipe, se aflau pe punte. . Capitane, . spuse Felton, . iata doamna despre care ti-amvorbit si pe care tre buie s-o duci teafara n Franta. . n schimbul sumei de o mie de pistoli, adauga capitanul. . Ti-am dat cinci sute. . Asa e, ncuviinta capitanul. . Iata si ceilalti cinci sute, adauga Milady, ntinznd mna sprepunga cu galbeni. . Nu, o opri capitanul, n-am dect un singur cuvnt si l-am datacestui tnar: ceilalti cinci sute de pistoli nu-i voi primi dect cnd vomajunge la Boulogne. . Si vom ajunge la Boulogne? . Teferi, . raspunse capitanul, . e tot att de adevarat precumma numesc Jack Butt ler.

. Ei bine, . urma Milady, daca te tii de cuvnt, Jack Buttler, ai de lamine nu cin ci sute, ci o mie de pistoli. . Sa traiesti atunci, frumoasa mea doamna! se bucura capitanul, sideie-mi Domnul ct mai des clienti ca dumneavoastra. . Pna atunci, . i spuse Felton, . du-ne n micul golf... stii, undene ntelesesem sa n e duci. Drept raspuns, capitanul porunci manevra cuvenita si catre saptedimineata, corab ia zvrli ancora n golful amintit. n timpul calatoriei, Milady asculta povestirea amanuntita a luiFelton; cum n loc s a se duca la Londra nchiriase micul vas, cum se ntorsese, cum se catarase pe zid, nfignd la mbucatura pietrelor, nvreme ce nainta, c ca sa-si rezeme picioarele si cum, n sfrsit, ajuns la gratii, agatase scara; Milady stia urmarea. La rndul ei, ncerca si ea sa-l mbarbateze pe Felton n nazuintelelui, dar de la cele dinti cuvinte, si dadu seama ca tnarul fanatic avea mai curnd nevoie sa fie domolit, dect ntartat. Se ntelesera amndoi ca ea sa-l astepte pna la ora zece; daca pnala zece Felton nu se va fi ntors, Milady va pleca mai departe. Si, presupunnd ca el ar fi fost slobod, atunci va veni s-o ntlneascan Franta, la mnas tirea Carmelitelor din Bthune. Capitolul XXIX CE SE PETRECEA LA PORTSMOUTH N ZIUA DE 23 AUGUST 1628 Felton si lua ramas bun de la Milady ca un frate care, ducndu-se sase plimbe, si ia ramas bun de la sora lui, sarutndu-i mna. ntreaga lui fiinta parea linistita ca totdeauna; totusi, n ochi isticlea o lucire s tranie si nfrigurata. Fruntea i era si mai alba ca deobicei. Tinea dintii nclestati si vorbea scurt, cu glas ntretaiat, tradndu-si astfel gndurile negre ce-l framntau. Cta vreme barca l duse spre tarm, nu-si ntoarse fata de la Miladycare, n picioare pe punte, l urmarea si ea cu privirea. Amndoi erauncredintati ca nimeni nu le daduse de urma; nu se intra niciodata n camera ostaticei nainte de noua dimineata, si trebuiau trei ore ca sa se poata ajunge de la castel la Londra. Felton puse piciorul pe uscat, urca micul colnic ce ducea spremuchia falezei, o mai saluta o data pe Milady si se ndrepta spre oras. Dupa o suta de pasi, cum coasta cobora, nu mai putea vedea dectcatargul cuterului . ncepu sa alerge spre Portsmouth, ale carui turle si case le zarea, profilndu-se prin ceata diminetii, ca la vreo jumatate de miladepartare. Dincolo de Portsmouth, marea era mpnzita cu corabii ale carorcatarguri se leganau n bataia vntului, asemenea unei paduri de plopi,

vaduvita iarna de frunzis. Si n vreme ce alerga, Felton si aminti toate nvinuirile, drepte saunedrepte, pe car e doi ani de cugetare adnca si o ndelungata sedere nmijlocul puritanilor i le scose sera la iveala mpotriva favoritului luiIacob al Vl-lea si al lui Carol I. Cnd punea fata n fata nelegiuirile vietii obstesti ale acestuidregator, nelegiuiri strigatoare, europene, daca am putea spune astfel, cu cele intime si necunoscute de care-l nvinuia Milady, Felton gasea cacea mai vi novata dintre cele doua fiinte care salasluiau n Buckingham era aceea a carei viata multimile n-o cunosteau. Fiindca dragostea lui Feltonatt de stranie , att de neasteptata si de nflacarata pentru lady deWinter, l facea sa vada scrnavel e si mincinoasele ei marturisiri ca printr-o lentila care marea n chip de balauri nfioratori niste firisoarede pulbere fara nsemnatate chiar alaturi de o furnica. Alergatura i rascolea si mai tare sngele. Gndul ca lasa n urma lui, prada unei cumplite razbunari, femeia pe care o iubea sau mai curndpe care o slav ea ca pe o sfnta, teama prin care trecuse, obosealacare-l apasa, toate i biciuiau sufletul cu o putere mai presus de a oricarui simtamnt omenesc. Catre opt dimineata intra n Portsmouth. Toata lumea era npicioare. Pe strazi si n p ort rasunau surle si tobe. Trupele ce urmau a fimbarcate coborau spre mare. Felton ajunse la palatul Amiralitatii plin de colb si jilav de sudoare; fata lui, de obicei att de palida, era stacojie de caldura si de mnie. Santinela vru sa-i tina calea, dar Felton trimise dupa seful postului si, scotnd din buzunar scrisoarea, spuse raspicat: . Solie grabnica din partea lordului de Winter. La numele lordului de Winter, stiut ca unul din cei mai apropiaticunoscuti ai nal timii sale, seful postului porunci sa-l lase pe Felton satreaca, mai ales ca pur ta si uniforma ofiterilor de marina. Felton se repezi n palat. n clipa cnd patrundea n sala, un om totuna de colb intra si el, abiarasuflnd; lasase la poarta un cal de posta care, ajuns n fata palatului, se poticnise calcnd pe genunchi. Felton si noul sosit se ndreptara n acelasi timp spre Patrick, valetul de ncredere al ducelui. Felton numi pe lordul de Winter, necunoscutul nu vru sa dea nici un nume, sub cuvnt ca nu-i puteaspune dect ducelui cine este. Amndoi staruiau sa treaca unul nainteaceluilalt. Stiind ca lordul de Winter era legat de duce si prin treburi obstestisi prin pri etenie, Patrick dadu ntietate celui care venea n numelelordului. Celalalt trebui sa astepte, dar era usor de vazut ca blestemaamarnic ntrzierea buclucasa. Valetul l conduse pe Felton de-a curmezisul unei sali mari, undeasteptau deputati i din La Rochelle, cu printul de Soubise n fruntea lor,

si l pofti ntr-o ncapere, unde Buckingham, iesind din baie, tocmaisfrsea sa se mbrace , cu aceeasi deosebita grija ce o punea, de altfel, totdeauna n tinuta lui. . Locotenentul Felton, . vesti Patrick, . din partea lordului deWinter. . Din partea lordului de Winter! repeta Buckingham. Sa intre. Felton intra. Tocmai atunci Buckingham arunca pe o canapea unbogat halat de casa , tesut n fire de aur, pentru a mbraca o haina decatifea albastra, brodata toata c u margaritare. . De ce n-a venit chiar lordul? ntreba Buckingham. l asteptam azidimineata. . M-a trimis sa-i spun naltimii voastre, . raspunse Felton, . parerea sa de rau ca nu poate avea aceasta cinste; a fost mpiedicatdin pricina pa zei ce trebuie s-o faca la castel. . Da, da, stiu, . spuse Buckingham, . are o ostatica. . Tocmai despre aceasta ostatica voiam sa vorbesc naltimiivoastre, urma Felton. . Poftim, vorbeste! . Ceea ce doresc sa va spun nu poate fi auzii dect dedumneavoastra, milord. . Lasa-ne singuri, Patrick, . spuse Buckingham, . dar nu te ndeparta, ca sa auzi cnd te sun; o sa te chem ndata. Patrick iesi. . Sntem singuri, domnule, . urma Buckingham, . vorbeste. . Milord, . nceput Felton, . lordul de Winter v-a scris deunazi, rugndu-va sa semnati un ordin de mbarcare privitor la o tnara cunumele Charlotte Ba ckson. . Da, domnule, si i-am raspuns sa mi-l aduca sau sa mi-l trimita casa-l iscalesc . . Iata-l, milord. . Da-mi-l, spuse ducele. Si lund hrtia din minile lui Felton, arunca pe deasupra o privirefugara. Vaznd ca er a chiar ordinul despre care fusese vorba, l puse pemasa, gata sa ia o pana si sal iscaleasca. . Iertati-ma, milord, . l opri Felton pe duce, . stie oare naltimeavoastra ca nume le de Charlotte Backson nu este adevaratul nume ale acestei tinere? . Da, domnule, stiu, raspunse ducele muind pana n cerneala. . Atunci naltimea voastra cunoaste adevaratul ei nume? ntreba cu glas taios Felton. . l cunosc. Ducele apropie pana de hrtie. Felton pali. . Si cunoscnd adevaratul ei nume, excelenta voastra tot si va pune iscalitura? . Fara ndoiala, . raspunse Buckingham, . as iscali chiar de douaori, nu numai o d ata.

. Nu-mi vine sa cred, . urma Felton cu glas tot mai taios si mairaspicat, . nu-m i vine sa cred ca naltimea voastra stie ca e vorba delady de Winter... . Stiu foarte bine, desi ma mira ca o stii si dumneata! . Si naltimea voastra va iscali hrtia fara nici o remuscare? Buckingham l privi dispretuitor. . Ia te uita! Stii, domnule, ca ntrebarile dumitale mi par ciudate sica snt un pros t ca-ti raspund? . Raspundeti monseniore, . starui Felton, . cumpana e mai greapoate dect credeti! Buckingham si zise ca tnarul venea din partea lordului de Winter sica vorbea de bu na seama n numele lui, asa ca se mai potoli. . Fara nici o remuscare, . adauga el, . si lordul stie la fel ca simine ca Milad y de Winter este o mare vinovata si ca ai margini osndala surghiun nseamna aproape a o ierta. Ducele puse pana pe hrtie. . Nu veti iscali ordinul, milord! l nfrunta Felton, facnd un pasnspre duce. . Nu voi iscali ordinul? ntreba Buckingham. Si de ce ma rog? . Pentru ca veti cobor n adncul cugetului si veti face dreptateacestei femei. . I s-ar face dreptate daca am trimite-o la Tyburn, urmaBuckingham. Milady este o ticaloasa. . Monseniore, stiti prea bine ca Milady este un nger; eu cereliberarea ei. . Ei as! Esti nebun, ca sa-mi vorbesti astfel? . Milord, iertati-ma! Vorbesc asa cum ma taie capul; caut sa mastapnesc. Totusi, milord, gnditi-va bine la ce snteti pe cale sa faceti siluati seama sa nu ntreceti masura! . Poftim?... Doamne, iarta-ma, . striga Buckingham, . dar credca ma ameninta! . Nu, milord, eu va mai rog nca si va spun: o picatura de apaajunge ca sa se vers e paharul plin; o greseala usoara poate chemapedeapsa asupra capului crutat pna a cum n ciuda attor nelegiuiri. . Domnule Felton, . porunci Buckingham, . vei iesi de aici si tevei preda ndata. . Ma veti asculta pna la capat, milord. Ati ademenit pe fata asta, ati batjocorit-o, ati pngarit-o; ndreptati nelegiuirile ce-ati savrsit fatade ea, l asati-o sa plece sloboda si nu va mai cer nimic altceva. . Nu mai mi ceri nimic? spuse Buckingham, privindu-l uimit siapasnd pe fiecare din silabele cuvintelor rostite. . Milord, . urma Felton, aprinzndu-se tot mai mult n vreme cevorbea, . milord, lua ti seama, ntreaga Anglie s-a saturat defaradelegile dumneavoastra; milord, v-ati folosit sfruntat de puterearegala pe care aproape ati uzurpat-o; milord, oamenii va urasc, Dumnezeu va uraste; dumnezeu va va pedepsi mai trziu, eu nsa, va

voi pedepsi chiar acum! . Asta-i prea de tot! striga Buckingham, facnd un pas spre usa. Felton i taie drumul. . Va cer umil, starui el, . iscaliti-i ordinul de eliberare, gnditi-vaca lady de Winter e femeia pe care ati necinstit-o. . Iesi, domnule, . porunci Buckingham . sau chem ca sa te punan lanturi! . Nu veti chema, . raspunse Felton. repezindu-se ntre duce siclopotelul de pe o m asuta ncrustata cu argint, . luati seama, milord, snteti acum n minile Celui-de-Sus. . Vrei sa spui n minile Satanei, striga Buckingham, ridicnd glasulca sa-l auda lume a de afara, dar fara sa cheme chiar el. . Iscaliti, milord, iscaliti eliberarea lady-ei de Winter, starui Feltonntinznd du celui o hrtie. . Cu sila? De cine-ti bati joc? Hei, Patrick! . Iscaliti, milord! . Niciodata! . Niciodata? . Ajutor! striga ducele, repezindu-se n acelasi timp la spada. Dar Felton nu-i dadu ragazul s-o traga din teaca; tinea strns lapiept cutitul cu care se njunghiase Milady si ntr-o clipa sari asupraducelui. Tocmai atunci, Patrick intra n camera, vestind: . Milord, o scrisoare din Franta! . Din Franta! se ntoarse Buckingham, uitnd de orice pe lume, cugndul numai la cinei trimitea scrisoarea. Folosind clipa aceea, Felton i mplnta n coaste cutitul, pna nprasele. . Tradatorule! . gemu Buckingham, . m-ai omort... . Ajutor! racni din rasputeri Patrick. Felton si arunca privirea mprejur si, vaznd usa deschisa, se repezin camera vecina, unde asteptau, cum am mai spus, deputatii din LaRochelle; o strabatu ntr-un sufle t si alerga spre scara; pe ntia treaptase ciocni piept n piept cu lordul de Winter care, vazndu-l livid, cu ochiirataciti, patat de snge pe mna si pe obraz, l nsfaca de gt, strigndu-i: . Stiam, dar am ghicit cu o clipa prea trziu! Vai mie! Nenorocitul, ah, nenorocitul de mine! Felton nu se mpotrivi; lordul de Winter l dadu pe mna ostasilor dingarda, care-l du sera pna la o noua porunca pe o mica terasa ce senalta deasupra marii; alerga apoi spre cabinetul lui Buckingham. La strigatul ducelui, la chemarea lui Patrick, omul pe care Felton lntlnise la intr are se repezi n cabinet. Gsi pe duce culcat, pe o canapea, apasndu-si rana sub degetelenclestate. . La Porte, . ntreba ducele cu vocea aproape stinsa, . La Porte, vii din partea ei?

. Da, monseniore, . raspunse credinciosul slujitor al Anei deAustria, . dar poat e prea trziu. . Tacere, La Porte, sa nu te auda cineva; Patrick nu lasa pe nimenisa intre; Ah! n-o sa mai pot afla ce-mi scrie! Doamne, Dumnezeule, mor! Si ducele si pierdu cunostinta. n vremea asta, lordul de Winter, deputatii, capeteniile expeditiei, ofiterii casei lui Buckingham dadusera navala n camera. Depretutindeni razbeau st rigate deznadajduite. Stirea, care umpleapalatul de plnset si vaiete, strabatu fu lgerator zidurile si se raspndi noras O lovitura de tun vesti ca ceva nou si neasteptat cazuse cu putereatrasnetului. Lordul de Winter si smulgea parul din cap. . O clipa prea trziu, . se tnguia el, . o clipa prea trziu! Dumnezeule, Dumnezeule, ce nenorocire! ntr-adevar, la sapte dimineata venise sa i se spuna ca o scara defrnghie atrna la u na din ferestrele castelului; alergase atunci lacamera ostaticei, gasise ncaperea goala, fereastra deschisa, zabrelelede la fereastra retezate, si adusese aminte de vestea nescrisa ce i-o trimisese d'Artagnan prin valetul lui si se cutremurase pentru viataducelui; dnd fuga la grajd, ncalecase pe cel dinti cal, fara a maiastepta sa i se puna saua, go nise apoi nebuneste, sarise de pe cal ncurtea palatului, urcase ntr-un suflet scar a si pe prima treapta, asacum am mai spus, l ntlnise pe Felton. Ducele nu murise nsa: si veni n fire, deschise ochii si cu totii ncepura sa traga nadejde ca ar putea sa scape. . Domnilor, . i ruga el, . lasati-ma singur cu Patrick si cu LaPorte. . Ah! dumneata esti, de Winter! Mi-ai trimis azi dimineata un fel de trasnit: uite n ce hal m-a adus! . Vai mie, milord! . marturisi lordul, . nu ma voi mngianiciodata. . Ai face rau, draga Winter, . raspunse Buckingham, ntinzndu-imna, . nu cunosc om p e lume care sa merite parerea de rau a altuia o viata ntreaga; dar, te rog, lasa-ne singuri. Lordul de Winter iesi plngnd. Nu mai ramasesera n cabinet dectducele ranit, La Porte si Patrick. Se trimisese dupa un medic, dar nu-lputeau gasi nicaieri. . Veti trai, milord, veti trai, ngna n genunchi, la picioareleducelui, credinciosul slujitor al Anei de Austria. . Ce-mi scrie? sopti stins Buckingham cu sngele curgndu-i siroaiesi chinuindu-se s a-si nfrnga cumplitele dureri pentru a putea vorbi defemeia iubita; ce-mi scrie? c iteste-mi scrisoarea. . Oh, milord! se vaieta La Porte. . Asculta-ma, La Porte; nu vezi ca n-am vreme de pierdut?

La Porte rupse sigiliul si puse pergamentul sub ochii ducelui; Buckingham ncerca nsa zadarnic sa deosebeasca slovele. . Dar citeste odata, . i ruga el, . citeste, ncep sa nu mai vad; citeste, curnd poate ca nici n-o sa mai aud, mor si nu stiu ce mi-ascris! Fara sa se mai mpotriveasca, La Porte citi: "Milord, Pentru tot ce am suferit prin dmneavoastra, si pentrudumneavoastra de cnd va cuno sc, va rog din suflet, daca aveti grija delinistea mea, ncetati marile narmari ce pregatiti mpotriva Frantei sipuneti capat acestui razboi; lumea spune cu glas tar e ca pricinarazboiului e religia, dar n taina se sopteste ca pricina adevarata e dragostea dumneavoastra pentru mine. Acest razboi poate pravali marinapaste nu numai asupr a Frantei si Angliei, dar va poate aduce sidumneavoastra, milord, nenorociri de care as ramne vesnic nemngiata. Vegheati asupra vietii dumneavoastra care va este amenintata sicare-mi va fi scu mpa din clipa n care n-as mai fi silita sa va socotescdrept dusman. A dumneavoastra, Ana" Buckingham si ncorda toata bruma de viata ce mai ramasese n el, ca sa asculte scrisoarea; apoi, dupa ce La Porte sfrsi de citit, sopti, casi cnd s crisoarea i-ar fi pricinuit amara dezamagire: . Nimic altceva n-ai sa-mi spui prin viu grai, La Porte? . Ba da, monseniore, regina mi daduse n grija sa va spun savegheati asupra dumneav oastra, caci primise stire ca voiau sa vaasasineze. . Asta-i tot? Asta-i tot? ntreba Buckingham, nerabdator. . Mi-a mai spus sa va ncredintez ca n-a ncetat o clipa sa vaiubeasca. . Ah, . facu Buckingham. . Domnul fie laudat! Atunci moartea mea nu va fi pentru ea moartea unui strain!... La Porte izbucni n lacrimi. . Patrick, . sopti ducele, . adu-mi caseta unde tineamgiuvaierele n diamante. Patrick aduse cufarasul cerut, iar La Porte, vazndu-l si aminti ca fusese odata al reginei. . Acum saculetul de atlas alb cu initialele ei n margaritare. Patrick i mplini iarasi dorinta. . Iata, La Porte, . sopti Buckingham, . iata singurele talismanece aveam de la e a: caseta si cele doua litere. Le vei da ndarat maiestatii sale: si ca ultima amintire... (cauta n jurul lui un obiect depret)... mai du-i... Cauta mereu, dar privirea-i mpaienjenita de moarte nu dadu dect

peste cutittul care cazuse din minile lui Felton, fumegnd nca desngele purpuriu ncheg at pe tais. . Du-i si acest cutit, adauga ducele, strngnd mna lui La Porte. Mai putu sa puna saculetul n fundul cufarasului de argint, dadudrumul cutitului na untru si facu pe urma semn lui La Porte ca nu maipoate vorbi: apoi, ntr-o ultima zvrcolire, pe care de data asta nu izbutis-o nfrnga, aluneca de pe canapea pe jos. Patrick scoase un racnet. Buckingham vru sa mai surda pentru cea din urma oara; darmoartea i curma gndul ce-i ramase ntiparit pe frunte ca o ultimasarutare de dragoste. n clipa aceea doctorul ducelui sosi, uluit de groaznica ntmplare; se urcase din vreme pe vasul amiral si trebuise sa-l cheme de acolo. Apropiindu-se de duce, i lua mna, o tinu o clipa ntr-a lui si o lasaapoi sa cada. . Totul e de prisos, . sopti el, . a murit. . A murit! A murit! se tnguia Patrick. La strigatele lui, lumea navali n sala; erau cu totii buimaciti, sembulzeau, dadea u unii peste altii... ndata ce lordul de Winter vazu ca Buckingham murise, dadu fugala Felton pazit de soldati, pe terasa palatului. . Nemernicule! racni el tnarului care, din clipa mortii luiBuckingham, se narmase cu linistea si nepasarea ce n-aveau sa-l maiparaseasca. Nemernicule, ce-ai facut ? . M-am razbunat, raspunse el. . Tu? . se rasti lordul de Winter . marturiseste ca ai fost unealta acelei blestemate; dar, ti jur, crima asta va fi si ultima ei crima. . Nu stiu ce vreti sa spuneti, . urma netulburat Felton . si nu stiudespre cine vreti sa vorbiti milord; am ucis pe domnul de Buckingham, fiindca v-a refuzat n doua rnduri, chiar pe dumneavoastra, sa mafaceti capitan; lam pedepsit pentru nedreptatea savrsita, atta tot. De Winter privea nauc la oamenii care-l legau pe Felton si nici nustia ce sa cre ada despre asemenea nepasare. Totusi, un anume gnd nnora fruntea senina a lui Felton. La oricezgomot auzit, pros tanacului puritan i se parea ca recunoaste pasul sivocea frumoasei Milady, alergn d sa i se arunce n brate pentru a senvinui singura si a muri o data cu el. Deodata, tresari. Privirea i ncremeni ntr-un loc, pe apa marii care, de pe terasa unde se afla, putea fi mbratisata pna departe, n larg; cuochii de vult ur ai marinarului, deosebise acolo, unde oricare altul n-ar fi vazut dect un pescarus leganndu-se pe valuri, pnza unui cuter ce sendrepta spre tarm urile Frantei. Galben ca ceara, duse mna la inima-i ce-si oprise bataile: pricepeantreaga tradare . . O ultima dorinta, milord! sopti el lordului de Winter. . Care? ntreba acesta.

. Ct e ceasul? Lordul scoase ceasornicul. . Noua fara zece. Milady si grabise plecarea cu o ora si jumatate; cum auzise loviturade tun vestin d naprasnica ntmplare, poruncise sa se ridice ancora. Corabia plutea pe valuri sub un cer albastru, la mare departare decoasta. . Asa a vrut Dumnezeu, murmura el, cu resemnarea fanaticului, dar fara sa-si poata lua ochii de pe corabie; i se parea ca zareste pepunte staf ia alba a celei careia avea sa-si jertfeasca viata. De Winter i urmari privirea, i iscodi suferinta si ghici adevarul. . Ia-ti pedeapsa mai nti tu, nemernicule, . spuse lordul deWinter lui Felton, care se lasa parca dus, cu privirea ratacind pestetalazuri, . dar ti jur pe amintirea fratelui meu, pe care-l iubeam att canici ea, partasa ta, nu va scapa! Felton si pleca fruntea fara sa raspunda. Ct priveste pe lordul de Winter, el cobor repede scara si sendrepta spre port. Capitolul XXX N FRANTA Cnd a aflat de moartea lui Buckingham, cea dinti teama a regeluiAngliei Carol I, a fost ca ngrozitoarea veste sa nu slabeasca drzeniaaparatorilor orasului La Rochel le; el ncerca, . scria Richelieu nMemoriile sale, . sa le ascunda stirea ct mai mul t cu putinta, poruncind sa se nchida toate porturile regatului sau, si ngrijind deaproape ca nic i o corabie sa nu paraseasca Anglia nainte ca armata, pregatita de Buckingham, sa fi pornit; si lua sarcina sa supraveghezechiar el ple carea ostirei, n locul marelui sau dregator. mpinse pna acolo strasnicia poruncii, nct opri n Anglia peambasadorul Danemarcei, car e-si luase ramas bun de plecare si peambasadorul Olandei, care trebuia sa duca n portul Flessinguevapoarele din India, pe care Carol I le dadea ndarat Tarilor de Jos.

Dar cum nu se gndise a da aceasta porunca dect peste cinciceasuri de la nenorocita ntmplare, adica la ora doua dupa amiaza, doua corabii apucasera sa iasa din port: ntia avea pe punte, dupacum stim, pe Mila dy care, asteptndu-se dinainte la cele ntmplate, sintari banuiala cnd vazu steagul ne ru flfind pe catargul vasuluiamiral. Ct priveste a doua corabie, vom spune mai trziu pe cine duceasi cum de putuse pleca. De altminteri, n tot acest rastimp nimic nou nu se petrecuse ntabara din La Rochel le. Regele, care se plictisea grozav, ca de obicei, ba poate ceva mai mult n tabara dect aiurea, hotar sa petreaca

incognito sarbatorile Sfntului Ludovic la Saint-Germain si cerucardinalului sa-i pregateasca o escorta alcatuita doar din douazeci demuschetari. Cardinalul, moli psit si el uneori de plictiseala regelui, ncuviinta bucuros acest ragaz regescului sau locotenent, care-ifagadui ca se va nt orce pe la 15 septembrie. nstiintat de eminenta sa, domnul de Trville se pregati de plecaresi cum stia, fara a cunoaste adevarata pricina, dorinta vie si chiargrabnica nevoie a prietenilor lui de a se ntoarce la Paris, fireste ca-ialese si pe ei, sa faca parte din esco rta. Cei patru tineri aflara stirea numai cu un sfert de ceas dupa domnulde Trville, c aci ei fusesera cei dinti carora acesta le-a trimis-o. D'Artagnan si dadu atunci seama de nsemnatatea bunavointeicardinalului, cnd i ngaduis e, n sfrsit, sa intre n rndul muschetarilor: fara aceasta mprejurare norocoasa ar fi fost silit sa ramna pe loc, nvreme ce tovar asii lui ar fi plecat. E de prisos sa mai spunem ca nerabdarea lui de a pleca la Paris sedatora primejd iei care ar fi amenintat-o pe doamna Bonacieux, dacas-ar fi ntlnit la mnastirea din Bethune cu Milady, dusmana lui demoarte. Si, dupa cum stim, Aramis scrisese num aidect Mariei Michon, acea lenjereasa din Tours care avea cunostinte att de nalte, pentru acapata din pa rtea reginei ncuviintarea ca doamna Bonacieux sa iasadin mnastire si sa se adapost easca, fie n Lorena, fie n Belgia. Raspunsul nu ntrziase si, dupa opt, zece zile, Aramis primiseurmatoarea scrisoare: "Dragul meu var, Iata ncuviintarea din partea surorii mele de a scoate slujnicutanoastra din mnasti rea Bthune, unde ti se pare ca aerul nu-i prieste. Sora mea ti ndeplineste bucuros cererea, caci i e nespus de dragafetita careia nada jduieste sa-i fie de folos mai trziu. Te sarut, Marie Michon" La aceasta scrisoare era adaugata mputernicirea ceruta, cuurmatorul cuprins: "Stareta mnastirii din Bethune va preda n minile aducatoruluiacestei scrisori pe so ra care a intrat n mnastre, datorita bunavointeimele si care se afla acolo sub obl aduirea mea. Luvru, 10 august 1628 Ana" E lesne de nteles cta apa la moara dadu veseliei celor patru tineriai nostri legat urile de rubedenie ntre Aramis si o lenjereasa care onumea pe regina sora ei; dup a ce se mbujorase de doua-trei ori pna nalbul ochilor de glumele piparate ale lui P orthos, Aramis si rugaseprietenii sa nceteze odata pentru totdeauna, marturisind c a daca i seva mai spune un singur cuvnt, nu-si va mai folosi verisoara ca

mijlocitoare n astfel de treburi. Asadar, cei patru muschetari nu mai pomenira de Marie Michon: capatasera, de altminteri, tot ce doreau: ncuviintarea de a o scoate pedoamna Bon acieux din mnastirea Carmelitelor din Bthune. Este dreptca aceasta ncuviintare nu l e-ar fi putut sluji la mare lucru, cta vremese aflau n lagarul din La Rochelle, ad ica la celalalt capat al Frantei; deaceea d'Artagnan se si pregatea sa-i ceara d omnului de Trville unconcediu, marturisindu-i fatis nevoia de a porni la drum, cnd , att el, ct si ceilalti trei prieteni primisera stirea ca regele avea sa plece laParis, nso tit de douazeci de muschetari si ca faceau si ei parte dinacea escorta. Mare le fu bucuria! si trimisera valetii nainte, cu cele de trebuinta, iar ei o pornira a doua zi dimineata. Cardinalul nsoti pe maiestatea sa n drumul de la Surgres laMauzs, iar acolo regele s i marele sau dregator si luara ramas bununul de la altul, cu nesfrsite dovezi de p rietenie. Dornic de distractii, desi calatorea ct putea mai repede, caci voiasa ajunga la P aris nainte de 23, regele se oprea totusi, cnd si cnd, casa doboare din zbor cotofe ne, petrecere al carui gust i-l deschiseseodinioara De Luynes si pentru care pas trase totdeauna o deosebita nclinare. Din cei douazeci de muschetari care-l nsoteau, saisprezece sebucurau foarte de ac este placute petreceri; patru din ei bodoganeaunsa mereu. Mai ales lui d'Artagnan i tiuiau ntruna urechile, lucru pecare Porthos l talmacea astfel: . O domna de mare vaza mi-a spus ca asta-i semn ca-ntr-unanume loc te pomeneste cineva. n sfrsit, n noaptea de 23, alaiul strabatu tainic Parisul; regele imultumi domnului de Trville si-i ngadui sa dea concedii de patru zile, fara nsa ca vreunul din cei care s-ar bucura de aceasta ngaduinta sase poata arata n vreun loc public, sub amenintarea Bastiliei. Se ntelege de la sine ca cele dinti patru concedii au fost date celorpatru prieten i ai nostri. Mai mult: Athos capata de la domnul de Trvillesase zile n loc de patr u, adaugnd celor sase zile nca alte doua nopti; ntr-adevar, muschetarii plecara n ziua de 24, la cinci seara, iar domnul de Trville, dintr-o mare bunavointa, nscrisese pe foaia lor deconcediu ca data a p lecarii, dimineata zilei de 25. . Ei, Doamne! . spunea d'Artagnan care, dupa cum se stie, credea n steaua lui, . prea ne prapadim cu firea pentru un lucru denimic: n doua z ile si dnd gata doi-trei cai (putin mi pasa, am banidestui) snt la Btune, dau staret ei scrisoarea reginei si duc scumpamea comoara, dupa care am pornit, nu n Lorena, nici n Belgia, ci laParis, unde va fi mai la adapost ca nicaieri, mai ales cta vr eme domnulcardinal va ramne n La Rochelle. Si cnd ne vom fi ntors din razboi, atunci pe jumatate prin bunavointa verisoarei lui, pe jumatate dehatrul celor ce am facut chiar noi pentru maiestatea sa, vom capatadin partea reginei tot ce vom dori. Asadar, ar trebui sa ramneti aici si

sa nu va obositi degeaba; pentru atare isprava ajung doi oameni; eu siPlanchet. La acestea, Athos raspunse, linistit: . Si noi avem bani: caci eu n-am baut nca toata bucatica mea de diamant, iar Porthos si Aramis nu si-au mncat-o nca pe a lor. Vom dadeci gata patr u cai n loc de unul. Dar, gndeste-te d'Artagnan, . adauga el cu glas att de posomort nct tnarul nostru se nfiora, . gndeste-te ca Bethune e orasul n care cardinalul a dat ntlnire uneifemei care pretut indeni pe unde calca seamana nenorocire. Daca artrebui sa dai piept cu patru bar bati, te-as lasa singur, d'Artagnan, darvei da piept cu muierea aceea; hai sa me rgem toti patru si faca domnul ca laolalta cu cei patru valeti ai nostri, sa nu fim prea putini! . Ma nspaimnti, Athos, . se cutremura d'Artagnan, . dar ce teface sa-ti fie att de teama, Dumnezeule? . Totul! raspunse Athos. D'Artagnan si plimba privirea asupra celorlalti prieteni: toatechipurile oglindea u aceeasi mare ngrijorare ca a lui Athos. si urmaraasadar cu totii drumul, gonindu -si nebuneste caii, fara sa mai spunaniciunul vreun cuvnt. n seara zilei de 25, pe cnd intrau n Arras, iar d'Artagnandescaleca la hanul "Grapa de Aur", ca sa bea un pahar de vin, uncalaret iesi din curtea statiunii de post a, unde-si schimbase calul, pornind n goana spre Paris, pe un roib odihnit. Tocmai cnd iesea prinpoarta cea ma re n strada, vntul i desfacu pelerina n care senfasurase, desi era luna august, si-i smulse de pe cap palaria pe carecalaretul o tinu totusi cu mna, tragnd-o apoi repe de peste ochi. D'Artagnan, care avea privirea atintita asupra acelui barbat, se facualb ca varu l si scapa paharul din mna. . Aveti ceva, domnule? se repezi Planchet... Sariti, sariti, domnilor, stapnului meu i-a venit rau! Cei trei prieteni dadura fuga si-l vazura pe D'Artagnan care, n locsa-i fie rau, alerga sa-si ncalece calul. l oprira n pragul usii.

. Unde dracu te duci asa? i striga Athos. . El e! izbucni d'Artagnan galben de mnie si cu frunteambrobonata de sudoare, el e ! Lasati-ma sa-l ajung din urma! . Cine el? ntreba Athos. . El e omul! . Care om? . Omul blestemat, piaza mea rea care mi-a iesit n cale de cte orim-a amenintat o n apasta, cel care o nsotea pe zgriptoroaica aceeacnd am ntlnit-o pentru ntia oara, cel pe care-l cautam cnd am strnitpe prietenul nostru Athos, cel pe care l-am zarit n d imineata cnd afost rapita doamna Bonacieux! L-am vazut, el e! L-am recunoscut cndi -a dat vntul pelerina la o parte. . Drace! mormai Athos visator. . Pe cai, domnilor, pe cai; sa-l urmarim si-l vom ajunge din urma. . Dragul meu, . grai Aramis, . gndeste-te ca el merge ntr-o

parte si noi tocmai n cealalta, gndeste-te ca are un cal odihnit, iar noiniste bie ti cai obositi si ca o sa ni-i omorm fara macar sa-l putemajunge din urma. Hai sa lasam barbatul, d'Artagnan, si sa scapamfemeia. . Ei, domnule! . striga un argat, alergnd dupa necunoscut, . ei, domnule! v-a cazut din palarie o hrtie! Ei, domnule, ei! . Prietene, . i spuse d'Artagnan, . o jumatate de pistol pentruhrtia ceea! . Pe legea mea, domnule, v-o dau bucuros, poftim! ncntat de norocul care daduse peste el, argatul se ntoarse ncurtea hanului; d'Artagn an despaturi hrtia. . Ce scrie? l ntrebara prietenii, strngndu-se n jurul lui. . Un singur cuvnt, raspunse d'Artagnan. . Da, . spuse Aramis, . dar cuvntul e un nume de oras sau de sat. . "Armentires", citi Porthos. Armentieres! N-am auzit niciodata de asa ceva... . Si numele acestui oras sau sat e scris chiar de mna ei! recunoscu Athos. . Ia sa punem noi bine hrtia asta, . ncheie d'Artagnan, . poateca n-am aruncat n vnt ultimul meu pistol. Pe cai, prieteni, pe cai! Si cei patru prieteni se ndreptara n goana pe drumul ce duceaspre Bethune. Capitolul XXXI MNASTIREA CARMELITELOR DIN BETHUNE S-ar zice ca marilor criminali le e harazit sa treaca peste toatepiedicile si sa scape de toate primejdiile pna n ceasul cnd soartaplictisita ridica o stavila noro cului lor nelegiuit. Asa s-a ntmplat si cu Milady: trecu printre crucisatoarele celordoua natiuni si aj unse la Boulogne fara nici o neplacere. Cnd coborsela Portsmouth, Milady era o eng lezoaica pe care prigoana din Franta oalungase din La Rochelle: debarca la Boulg ne, dupa o calatorie de douazile pe mare, se dadu drept frantuzoaica hartuita de englezi laPortsmouth, n ura lor nesecata mpotriva Frantei. Milady avea de altminteri cel mai pretios dintre pasapoarte: frumusetea ei, nfatisarea nobila si marinimia cu care mpartea pistolii. Scutita de obisnuitele formalitati prin binevoitorul surs si curtenitoareapurtare a batrnului guvernator din port, care-i saruta mna, ea ramasela Boulogne att ct i tr ebui pentru a pune la posta o scrisoare cuurmatorul cuprins: "Eminentei Sale, Monseniorul cardinal de Richelieu, n tabara de lnga La Rochelle".

"Monseniore, Eminenta Voastra poate fi linistita: naltimea Sa, ducele de Buckingham, nu va pleca spre Franta Boulogne. 25, seara. Milady de***." "P. S. . Potrivit dorintelor Excelentei Voastre plec la mnastireaCarmelitelor din Bthune, unde i voi astepta poruncile." ntr-adevar, chiar n aceeasi seara Milady porni mai departe: oprinse noaptea pe dru m; se opri si se culca ntr-un han; a doua zi lacinci dimineata, porni din nou si dupa trei ceasuri patrundea nBthune. ntreba de mnastirea Carmelitelor si se ndrepta g rabnicntr-acolo. Stareta mnastirei i iesi n ntmpinare; Milady arata ordinulcardinalului. Calugarita po runci sa i se dea o camera si sa i se aduca demncare. Trecutul, greu de ntmplari, pierise din fata ochilor ei. Cu privireaatintita asupr a viitorului, nu mai vedea dect rasplata pe care i-osorocea cardinalul, caci l slu jise ntr-un chip att de fericit si fara canumele-i sa-i fie cu nimic amestecat n sng eroasa isprava. Mistuitamereu de noi patimi, viata ei era aidoma acelor nori car e plutesc pecer, rasfrngnd aci azurul, aci vlvataia focului, aci negrul amenintator al vijeliei, nori ce nu lasa alt soi de urme pe pamnt dect doar pustiiresi moarte. Dupa prnz, calugarita trecu pe la Milady; ntr-o mnastire sntputine distractii si pre a cinstita stareta ardea de nerabdare sa-sicunoasca mai de-aproape noua musafira . La rndul ei, Milady tinea sa placa staretei; si nu era lucru prea greupentru acea sta femeie, cu nsusiri ntr-adevar de seama. Cautnd sapara apropiata, izbuti sa fie chiar ncntatoare si cuceri pe bunacalugarita prin vorba ei att de nsufletita si farm ecul ntregei salefiinte. Calugaritei, mladita de neam nobil, i placeau mai ales ntmplarilede la curte care a jungeau arareori pna la capatul regatului si care maiales izbuteau att de greu sa strabata zidurile mnastirilor n pragulcarora se sting zgomotele lumii. Milady, dimpotriva, cunostea fir cu fir toate itele tainice ale nalteinobilimi n m ijlocul carora traise mereu vreme de cinci sau sase ani; seporni deci sa dezvalu ie blajinei calugarite obiceiurile zilei la curteaFrantei, mbinate cu nemarginita cucernicie a regelui; i povesti apoi unsir de patanii deocheate de-ale doamnelor si curtenilor, pe carecalugarita i cunostea bine dupa nume, pomeni n treacat lega tura dedragoste dintre regina si Buckingham, nsirndu-le toate pe nerasuflate. Dar calugarita se multumi sa asculte si sa zmbeasca fara saraspunda. Vaznd ca asem enea istorisiri i descretesc totusi fruntea, Milady nu-si curma spusele; aduse binisor vorba si despre cardinal. Era nsa foarte ncurcata; nu stia daca stareta era regalista sau

cardinalista: prevazatoare, se tinu pe o linie de mijloc; la rndul ei, calugarita se pastra si mai la departare, multumindu-se sa-si nclineadnc capul de cte ori calatoarea rostea numele eminentei sale. Milady ncepu sa se teama ca se va plictisi grozav n mnastire. Hotar deci sa arunce undita pentru a sti la ce sa se astepte. Vrnd savada pna unde ar merge buna credinta a vrednicei calugarite, ncepusa-l vorbeasca de rau pe card inal, nti pe ocolite, apoi chiar cuamanunte. Povesti despre legaturile lui de drag oste cu doamnad'Aiguillon, cu Marion de Lorme si cu alte cteva femei galante. Calugarita asculta cu mai multa luare-aminte si nviorndu-sencet-ncet, surse. . Bine, . si zise Milady, . ncepe sa se mai dezghete; daca o ficardinalista, cel p utin nu-i fanatica. Trecu apoi la prigoana pe care cardinalul o dezlantuia asupradusmanilor. Calugar ita se multumi sa-si faca semnul crucii fara saarate nici ncuviintare, nici mpotri vire. Aceasta o ntari pe Milady n parerea ca stareta era mai curndregalista dect cardinali sta. Milady si urma firul vorbii din ce n ce mai apasat: . Nu stiu nimic din toate chestiunile acestea, . rosti n sfrsit calugarita, . dar orict de departe sntem de curte si orict ne-ar fi destraine telur ile lumii dinafara, avem aici pilde nespus de triste despreceea ce-mi povestiti; una din oaspetele noastre a avut multe dendurat de pe urma razbunarii si a prigo anei domnului cardinal. . Una din oaspetele dumneavoastra? ntreba Milady. Dumnezeule, sarmana femeie, o plng, nenorocita! . Si pe drept cuvnt, caci e ntr-adevar vrednica de plns: nchisoare, amenintari, schingiuiri, a ndurat de toate. Dar, la urmaurmei, . adauga calugarita, . poate domnul cardinal si-a avuttemeiurile lui cnd a facut astfel s i cu toate ca femeia pare un nger, nutrebuie sa judeci niciodata oamenii dupa nfat isare. "Bun! . si zise n sinea ei Milady . cine stie! Te pomenesti ca voidescoperi ceva p e-aici; norocul meu!" Si se sili sa mprumute cautaturii ei cea mai desavrsitanevinovatie. . Da, stiu! . raspunse Milady, . chiar se spune ca nu trebuie sajudeci dupa ochi i cuiva, dar n ce sa te ncrezi daca nu n cea maiminunata plasmuire a Domnului? Ct de spre mine, as putea sa ma nseltoata viata, dar eu tot voi avea ncredere n fiinta al carei chip mi vaplace. . Ar fi deci ispitita sa credeti ca aceasta tnara e cu adevaratnevinovata? ntreba calugarita. . Domnul cardinal nu urmareste numai crimele; anumite virtuti le urmareste si mai grozav nca dect anumite faradelegi. . ngaduiti-mi, doamna, sa va spun mirarea mea, i curma vorbacalugarita.

. Privitor la ce? ntreba Milady nestiutoare. . La cele ce-mi spuneti. . Si ce gasiti de mirare in ceea ce va spun? adauga ea zmbind. . Snteti prietena cardinalului, de vreme ce va trimite aici, sitotusi... . Si totusi l vorbesc de rau. ntregi Milady gndul staretei. . Dar nici de bine nu-l vorbiti! . Pentru ca nu snt prietena lui, . urma Milady oftnd, . sntvictima lui. . Totusi, scrisoarea aceasta prin care eminenta sa mi trimite miestire... . Este o porunca pentru mine sa stau ntr-un soi de nchisoare pnaor veni sa ma scoat a de aici oamenii lui. . Dar de ce n-ati fugit? . Si unde sa ma duc? Credeti oare ca e vreun loc pe pamnt undesa nu poata ajunge cardinalul, daca si da osteneala sa-si ntinda mna? Sa fi fost barbat, tot ar mai fi mers; dar o femeie, ce vreti sa faca o femeie? Tnara aceea pe care o aveti aici a ncercat sa fuga? . Nu, e adevarat; dar cu ea e altceva: Cred ca pe ea o tine nFranta o dragoste. . Atunci, . raspunse Milady oftnd iarasi, . daca iubeste, nu-ichiar att de neferic ita. . Asadar, . urma stareta privind-o pe Milady cu tot mai multaluare-aminte, . am n fata mea nca o sarmana prigonita, nu-i asa? . Din pacate, da! ncuviinta Milady. O clipa calugarita se uita cu grija la noul oaspete, ca si cnd i-ar fitrecut prin minte alta banuiala. . Nu cumva snteti o dusmana a sfintei noastre credinte? ntreba ea. . Eu, . se scutura Milady, . eu, protestanta! Nu, vai de mine, liau martor pe Dum nezeu din ceruri: snt, dimpotriva, o catolicanfocata! . Atunci, doamna, . urma calugarita surznd, . fiti pe pace: casan care va gasiti nu va fi o nchisoare prea aspra si vom face tot ce vatrebui ca sa va fie draga sede rea la noi; ceva mai mult: o sa va ntlnitiaici cu tnara despre care v-am vorbit, pr igonita fara ndoiala n urmaurzelilor de la curte. E o femeie apropiata, dragalasa. . Cum o cheama? . Mi-a fost trimisa de cineva foarte de seama, sub numele de Ketty. N-am ncercat sa aflu celalalt nume al ei. . Ketty? se mira Milady. Snteti sigura?... . Ca o cheama asa? Da, doamna, nu cumva o cunoasteti?... Milady zmbi la gndul ca femeia aceea tnara putea sa fie fosta eicamerista. Fiindca de amintirea fetei se lega amintirea unei mnii, oapriga dorinta de razbunare i tul bura trasaturile; ndata nsa, vicleanacu o suta de fete si asternu pe chip linistea si bunavointa, pierdute

doar o clipa. . Si cnd as putea sa vad pe aceasta tnara doamna, care simtca-mi va fi deosebit de draga? ntreba Milady. . Asta-seara, . raspunse calugarita, . poate chiar mai curnd. Dar, mi-ati spus singura ca de patru zile snteti pe drum; azi dimineatav-ati scul at la cinci, asa ca trebuie sa aveti nevoie de odihna. Culcati-va si dormiti: la ora prnzului o sa va desteptam din somn. Adulmecnd mbietoarea licarire a unei noi ispravi, Milady s-ar filipsit si de somn, dupa pofta inimii ei, nsetata de urzeli; urma totusisfatul staretei; de douaspre zece sau cincisprezece zile trecuse prin totsoiul de nelinisti, nct chiar daca tru pul ei de fier ar mai fi putut nduraoboseala, sufletul ei, n schimb, avea nevoie d e odihna. Se desparti de calugarita si se culca, usor leganata de gndurilerazbunatoare pe c are i le strnise n chip firesc numele cameristei. siamintea acea fagaduiala, aproap e fara margini, ce i-o facuse cardinaluldaca ar fi izbutit n ncercarea ei. Si izbu tise; l avea asadar ped'Artagnan n mna! Un singur lucru o nspaimnta: amintirea sotului ei, contele de LaFre, pe care l crezu se mort, sau cel putin plecat din tara si care i senfatisa acum sub numele de Ath os, cel mai bun prieten al luid'Artagnan. Daca era nsa prietenul lui d'Artagnan, fireste ca-l ajutasen toate ticluirile, datorita carora regina zadarnicise planur ile eminenteisale; daca era prietenul lui d'Artagnan era prin urmare si dusmanul cardinalului; atunci, fara ndoiala ca-l putea nvalui si pe el nrazbunarea sub ale c arei falduri nadajduia sa-l nabuse pe tnarulmuschetar. Nadejdile acestea erau pentru Milady tot attea gnduri dragi; adormi curnd n dulcea lor leganare. Un glas blajin ce rasuna la picioarele patului o trezi din somn. Deschise ochii si vazu pe calugarita nsotita de o tnara cu par balai sipielea obra zului stravezie, care pironea asupra ei o privire plina debinevoitoare curiozita te. Chipul femeii tinere i era cu desavrsire necunoscut; n vreme ceschimbau ntre ele obi snuitele vorbe de cuviinta, se cercetara una pealta cu multa luare-aminte; amndou a erau foarte frumoase, dar fiecare de o frumusete felurita. Totusi, Milady surse la gndul ca o ntrecea cumult pe ceala lta printr-o linie falnica si o tinuta de nalta noblete. Edrept ca mbracamintea de sora pe care o purta tnara nu prea erapotrivita pentru a nfrunta atare batalie. Calugarita le prezenta pe una celeilalte, apoi acest nceput decunostinta fiind pu s la cale, cum ndatoririle ei o chemau la biserica, lasa pe cele doua femei singure. Vaznd ca Milady statea culcata, sora vru sa iasa n urma staretei, dar Milady o opri. . Cum, doamna, . i spuse ea, . abia te-am vazut si vrei sa ma silipsesti de preze nta dumitale, pe care, ti marturisesc, ma cam bizuiam

pentru timpul ct va trebui sa stau aici? . Nu, doamna, . raspunse sora, . dar mi-a fost teama ca vastingheresc: dormeati si trebuie sa fiti obosita. . Si ce pot sa-si doreasca cei care dorm? . zise Milady, . odesteptare placuta. Dumneata mi-ai daruit-o; lasa-ma acum sa mabucur n voie. Apoi, lund-o de mna, o trase usor spre un jilt de lnga pat. Sora se aseza. . Doamne, Dumnezeule, . ncepu ea, . ce rau mi pare! Snt desase luni aici si n-am av ut cea mai mica distractie, iar acum, cnd ati sosit si as fi putut sa-mi petrec si eu timpul mai placut, iata, se pare ca, dintr-o clipa ntr-alta, voi parasi mnastirea. . Cum! . facu Milady, . o sa plecati de aici? . Cel putin asa nadajduiesc, raspunse sora cu o bucurie pe carenici nu ncerca s-o ascunda. . Dupa cte am aflat, ati avut multe de suferit de pe urmacardinalului, . urma Mil ady . cu att mai mult ar fi trebuit sa neapropiem. . E adevarat ce mi-a spus buna noastra maicuta ca sidumneavoastra snteti o victim a a preotului acesta hain? . Sst! facu Milady . nici aici sa nu vorbim asa de el. Toatenenorocirile mi se t rag, fiindca am spus si eu odata cam ce ai spusdumneata acum, n fata unei femei p e care o credeam prietena si carem-a tradat. Ai cazut si dumneata prada unei tra dari? . Nu, raspunse sora . snt prada credintei mele; a credintei fatade o femeie pe ca re o iubeam, o femeie pentru care mi-as fi dat viata, si pentru care mi-as da-o si acum, daca ar fi nevoie. . Si care te-a parasit, nu-i asa? . Am fost nedreapta creznd ca m-a parasit, dar snt doua sau treizile de cnd, multum esc cerului, am avut dovada ca nu-i de loc asa: m-ar fi durut sa stiu ca m-a uitat. Dar dumneavoastra, doamna, . urma sora, . mi se pare ca snteti libera si n-atrna dect dedumneavoastra ca sa fugi ti de aici. . Unde vrei sa ma duc, fara prieteni, fara bani, ntr-o parte aFrantei pe care n-o cunosc si pe unde n-am mai fost niciodata?... . Oh! . i curma vorba sora, . ct despre prieteni, i veti aveaoriunde va veti duce, pareti att de buna si snteti att de frumoasa! . Totusi, asta nu mpiedica, . urma Milady, ndulcindu-si sursul, asa ca sa rasfrnga o ngereasca nevinovatie, . nu mpiedica sa fiusingura si prigonit a. . Ascultati-ma pe mine, . o povatui sora, . omul nu trebuie sapiarda niciodata n adejdea n Dumnezeu; vedeti, odata si odata tot vineceasul cnd binele pe care l-ai facut ti ia apararea n fata Domnului sipoate ca m-ati ntlnit spre norocul dumneavoas tra, asa umila si lipsitade putere cum snt; caci, daca izbutesc sa ies de aici, e i, bine, atuncivoi avea ctiva prieteni puternici care, dupa ce s-au straduit n tot felul

pentru mine, vor putea sari si n ajutorul dumneavoastra. . Stii, cnd am spus ca snt singura, . adauga Milady, n nadejdeaca vorbind despre ea va ndemna pe cealalta sa vorbeasca, . asta nunseamna ca n-am si eu ctiva cunoscuti de seama, dar acesti cunoscuti tremura si ei n fata cardinalului; nici regina nu ndraznestesa se mpotriv easca acestui cumplit dregator; am chiar dovada camaiestatea sa, cu toata inimai buna, a fost silita deseori sa paraseasca n voia eminentei sale pe cei care o slujisera. . Credeti-ma, doamna, regina poate avea aerul ca i-a parasit, darnu trebuie sa s e ia cineva dupa ceea ce i se pare: cu ct acele fiinte sntmai prigonite, cu att mai estatea sa se gndeste mai mult la ele: siadesea tocmai cnd ele se asteapta mai put in, le vine dovada ca n-aifost parasite. . Da, da, . ncuviinta Milady, . cred , regina e att de buna! . Prin urmare, o cunoasteti pe aceasta frumoasa si nobila regina, daca vorbiti astfel de ea, izbucni sora nflacarata. . Vreau sa zic, . adauga Milady, dnd ndarat, . ca n-am avutcinstea s-o cunosc pers onal, dar cunosc o seama de prieteni de ai ei, dintre cei mai apropiati, cunosc pe domnul de Putange, am cunoscut nAnglia pe dom nul Dujart, cunosc pe domnul de Trville. . Pe domnul de Trville . se bucura sora, . l cunoasteti pedomnul de Trville? . Da, l cunosc bine, as putea spune chiar foarte bine. . Pe capitanul muschetarilor regelui? . Da, pe capitanul muschetarilor regelui... . Atunci o sa vedeti, . urma sora, . ca o sa fim repedecunostinte cum nu se poat e mai bune, aproape prietene; daca-lcunoasteti pe domnul de Trville, fireste c-at i fost si la el acasa? . Adesea . raspunse Milady care intrata pe fagasul acesta sivaznd ca minciuna pri nde, voia s-o duca pna la capat. . Acasa la el ati vazut ,fara ndoiala, si pe ctiva muschetari de-ai lui? . Da, pe aceia pe care-i primeste de obicei, raspunse Milady totmai prinsa de ne tagaduita nsemnatate a convorbirii. . Numiti ctiva dintre cei pe care-i cunoasteti si veti vedea ca sntsi prieteni deai mei. . Dar, . raspunse ncurcata Milady . cunosc pe domnul de Souvigny, domnul de Courtivron, pe domnul de Ferussac. Sora o lasa sa spuna, apoi vaznd ca se opreste, o ntreba: . Nu cunoasteti un gentilom cu numele de Athos? Milady se facu la fel de alba la fata ca si cearsafurile patului; orictde stapna a r fi fost pe ea, nu-si putu opri un strigat, n vreme ceapucnd mna celeilalte, o pir oni cu privirea parca ar fi vrut s-o nghita. . Ce este? Ce aveti? Doamne, Dumnezeule! se temu sarmana tnara. Am spus ceva care v-a jignit? . Nu, dar m-a izbit numele, pentru ca si eu l-am cunoscut pe

gentilomul acesta si mi s-a parut ciudat sa gasesc pe cineva care sa-lcunoasca b ine.

. Da! Bine! Bine de tot! Si nu numai pe el, dar si pe prietenii lui, pedomnii Po rthos si Aramis. . Asa e! i cunosc si eu! adauga Milady, simtind cum i ngheatainima. . Atunci, daca-i cunoasteti, trebuie sa stiti ca snt prieteni buni side temei; de ce nu le vorbiti lor, daca aveti nevoie de sprijin? . La drept vorbind, . ngaima Milady . n-am legaturi de aproapecu nici unul din ei ; i cunosc pentru ca l-am auzit pe unul din prieteniilor, pe domnul d'Artagnan vo rbind mult de ei. . l cunoasteti pe domnul d'Artagnan, se repezi la rndul sau sora, apucnd mna celeilalte si sfredelind-o cu privirea. Apoi, bagnd deseama ciudata stic lire din privirea frumoasei calatoare, adauga: Iertati-ma, doamna, dar spuneti-mi, n ce fel l cunoasteti? . n ce fel? bigui Milady ncurcata. Dar... ca prieten. . Nu e adevarat doamna, raspunse sora. Ati fost iubita lui! . Dumneata ai fost iubita lui, i spuse la rndul ei Milady. . Eu? mormai sora. . Da, dumneata; te cunosc acum: esti doamna Bonacieux. Tnara se dadu ndarat uluita si nspaimntata. . Nu nega! Raspunde! o nfrunta Milady. . Ei bine, da, doamna, marturisi sora, nu cumva sntem rivale? Chipul celeilalte se lumina de o vlvataie att de salbatica, nct norice alta mprejurar doamna Bonacieux ar fi luat-o la fuga de spaima, dar n clipa aceea o coplesea gelozia. . Haide, marturisiti . staruia doamna Bonacieux cu o ncapatnarede care nimeni n-ar fi crezut-o n stare, . ati fost sau mai snteti nca iubita lui? . Nu, nu, se mpotrivi Milady cu un ton deschis, care nlatura oricendoiala. Nu! Nici odata! Niciodata! . Va cred, . rosti doamna Bonacieux, . dar atunci, de ce ati tipatasa? . Cum, nu ntelegi? raspunse Milady, care-si venise n fire dintulburarea de o clipa si era din nou stapna pe ea. . Cum vreti sa nteleg? Nu stiu nimic! . Nu ntelegeti ca domnul d'Artagnan, fiind prietenul meu, mi-afacut marturisiri? . Adevarat? . Nu ntelegi ca stiu tot, rapirea dumitale din casuta de laSaint-Germain, dispera rea lui, a prietenilor lui, cercetarile lorzadarnice, de atunci si pna acum! Cum vrei sa nu fiu uluita cnd, farasa banuiesc macar, ma trezesc fata n fata cu dumnea ta, cu dumneata despre care am stat de vorba att de des unul cu altul, cu dumneata, pe care te iubeste din toata puterea inimii lui, cu dumneata, pe carem-a facut s a te iubesc nainte de a te fi vazut! Ah, scumpa Constance,

dumneata esti, te vad n sfrsit cu ochii mei! Si Milady ntinse bratele spre doamna Bonacieux, care coplesita detot ce i se spus ese, nu mai vazu n femeia pe care cu o clipa maidevreme o crezuse potrivnica, dect o prietena cu suflet deschis sicredincios.

. Iertati-ma! Iertati-ma! se ruga, aplecndu-si capul pe umarul ei. liubesc att de m ult! Amndoua ramasera ctava vreme strns mbratisate. Daca Miladyar fi avut atta putere pe c de crncena era ura ei mpotriva doamneiBonacieux, fireste ca aceasta din urma n-ar fi scapat vie dinmbratisare, dar neputnd sa-i nabuse rasuflarea, i zmbi. . O, frumoasa mea draga! Scumpa mea micuta! se bucura Milady. Ce fericita snt ca te vad! Lasa-ma sa te privesc. Si spunnd acestecuvinte, o mnca nt r-adevar din ochi. Da, dumneata esti! Dupa ctemi-a destainuit, te recunosc acum, te recunosc foarte bine. Biata femeie nu putea banui ce amarnica cruzime salasluiandaratul acelei frunti s enine, ndaratul acelor ochi att de stralucitori, n care, ea nu citea dect marinimie si mila. . Atunci stiti si dumneavoastra ct am suferit, daca v-a spus tot cesuferea el, . adauga doamna Bonacieux, . dar e o adevarata fericiresa sufar pentru el. Milady spuse si ea:

. Da, e o fericire. Se gndea nsa la altceva. . Si apoi, chinurile mele se apropie de sfrsit, . urma doamnaBonacieux, . mine, as ta-seara poate, l voi vedea si atunci trecutul vafi mort pentru mine. . Asta-seara? Mine? ntreba Milady, trezita din visare de cuvinteleceleilalte. Se v rei sa spui? Astepti vreo veste de la el? . l astept chiar pe el. . Pe el? D'Artagnan, aici? . Chiar el. . Dar nu se poate! E la asediul La Rochelle-i acum, mpreuna cucardinalul! Nu va p utea veni dect dupa cucerirea orasului. . Asa credeti dumneavoastra, dar e pe lume ceva cu neputintapentru d'Artagnan al meu, pentru nobilul si vrednicul gentilom? . Nu! Nu pot sa te cred! . Cititi atunci, se ncapatna sarmana tnara si, n culmea mndrieisi-a fericirii, i nti o scrisoare. "Scrisul doamnei de Chevreuse, si spuse n sinea ei Milady. Eram sigura ca pe-acolo se puneau toate la cale". Si citi, nesatioasa, aceste cteva rnduri: "Scumpa mea copila, fii gata: prietenul nostru te va vedea curnd si te va vedea ca sa te smulga din nchisoarea unde siguranta vietiidumitale cerea sa rami ascunsa; pregateste-te deci de plecare si nu-tipierde niciodata nadejdea n n oi.

ncntatorul nostru gascon s-a aratat viteaz si credincios catotdeauna; spune-i ca c ineva i e recunoscator de nstiintarea data". . Da, da, . facu Milady, . da, scrisoarea e limpede. Stii oaredespre ce nstiintar e e vorba? . Nu. Dar poate c-o fi dat de stire reginei despre cine stie ce noualucratura de -a cardinalului. . Da, fireste, asta trebuie sa fie! ncuviinta Milady, napoindscrisoarea doamnei Bo nacieux si lasnd sa-i cada capul ngndurat pepiept. Tocmai atunci se auzi tropotul unui cal venind n goana. . Ah! . striga doamna Bonacieux, alergnd la fereastra. . o fi sivenit? Milady ramase culcata n pat, mpietrita de uimire: attea lucrurineasteptate i se ntmpl au, nct ntia oara n viata ei si pierdea capul. . El! El! sopti usor. El sa fie oare? Si nu se misca din pat cu ochii pierduti n gol. . Vai! Nu! spuse doamna Bonacieux. Nu e el, e un barbat pe carenu-l cunosc, dar care pare ca vine aici; da, si domoleste mersul, seopreste la poarta, suna! Milady sari jos din pat. . Esti sigura ca nu e el? ntreba ea. . Da, da, chiar foarte sigura! . Poate ca n-ai vazut bine. . Mi-ar ajunge pana palariei sau un colt al pelerinei si l-as recunoaste! Milady dadea zor sa se mbrace. . Oricum! Spui ca vine ncoace? . Da, a si intrat. . Atunci sau e pentru dumneata, sau pentru mine. . Doamne! Ct pareti de tulburata! . Da, marturisesc, nu snt ncrezatoare ca dumneata; m-astept laorice din partea car dinalului. . Sst! . facu doamna Bonacieux, . iata ca vine cineva. ntr-adevar, usa se deschise si stareta mnastirii intra n odaie. . Dumneavoastra veniti de la Boulogne? o ntreba pe Milady. . Da, . raspunse aceasta, si ncercnd sa se stapneasca, urma: cine ntreaba de mine? . Un barbat care nu vrea sa-si spuna numele, dar care spune cavine din partea ca rdinalului. . Vrea sa vorbeasca unei doamne care soseste din Boulogne. . Si vrea sa-mi vorbeasca mie? ntreba Milady. . Atunci va rog, doamna, lasati-l sa intre. . Vai de mine, . sopti doamna Bonacieux, o fi vreo veste rea? . Mi-e teama ca da. . Va las singura cu strainul, dar o sa ma ntorc ndata ce va pleca,

binenteles daca-mi dati voie. . Cum sa nu! Te rog chiar! Stareta si doamna Bonacieux iesira. Ramasa singura, Milady si pironi ochii asupra usii; dupa o clipa, se auzi zgomot de pinteni pe scara, apoi pasii se apropiara, usa sedeschise si un b arbat se ivi n prag. Milady scoase un strigat de bucurie: era contele de Rochefort, celmai credincios slujitor al eminentei sale. Capitolul XXXII DOI DEMONI FELURITI . . . . . . . , . Cum! . strigara ntr-un glas Rochefort si Milady, . dumneataesti? Da, eu! Si vii de la?... ntreba Milady. La Rochelle; dar dumneata? Din Anglia. Buckingham? Mort sau ranit greu de tot; pe cnd plecam fara sa fi putut obtinenimic de la el tocmai l asasinase un fanatic. Ia te uita, . se minuna Rochefort surznd, . ce ntmplarefericita! Domnul cardinal o sa fie ncntat! I-ai dat de veste? . I-am scris din Boulogne. Dar cum de esti aici? . Eminenta sa, ngrijorata, m-a trimis n cautarea dumitale. . Am sosit abia ieri. . Si ce-ai facut de ieri pna azi? . Nu mi-am pierdut timpul degeaba. . Nici nu ma ndoiesc. . Stii pe cine am ntlmt aici? . Nu. . Ghiceste, . Cum vrei sa ghicesc?... . Tnara aceea pe care regina a scos-o din nchisoare. . Amanta flecustetului de d'Artagnan? . Da, doamna Bonacieux; cardinalul nu-i dibuise nca vizuina. . Asadar, nca o ntmplare oarecum pereche cu cealalta; domnulcardinal e ntr-adevar un mare norocos! . ntelegi uimirea mea, . urma Milady, . cnd m-am trezit fata nfata cu femeiusca ast a? . Te cunostea? . Nu. . Atunci treci n ochii ei drept o straina? Milady zmbi.

. Snteni cele mai bune prietene! . Pe cinstea mea, . se bucura Rochefort, . numai dumneata esti n stare, scumpa contesa, sa faci asemenea minuni. . Si mi-a prins bine, cavalere, . urma Milady, . caci stii ce sentmpla? . Nu. . Mine sau poimine vor veni s-o ia de aici, cu un ordin al reginei. . Adevarat? Si anume cine? . D'Artagnan si prietenii lui. . O sa ntinda atta coarda, ca o sa fim siliti sa-i trimitem la Bastilia. . De ce n-ati facut-o pna acum? . Ce vrei! Cardinalul are pentru oamenii astia o slabiciune pe careeu n-o nteleg. . Adevarat? . Da. . Atunci spune-i asa, Rochefort: spune-i ca tot ce am vorbit noi lahanul "Porumb arul Rosu", a fost ascultat de acesti patru insi; spune-ica dupa plecarea lui un ul din ei s-a urcat la mine n camera si mi-asmuls hrtia de libera trecere pe care mi-o daduse. Spune-i ca i-auvestit lordului de Winter calatoria mea n Anglia; spu ne-i ca si de dataasta era ct p-aci sa-mi zadarniceasca misiunea, asa cum mi-auza darnicit-o pe cea cu diamantele; spune-i ca din toti patru, numai doisnt de temut : d'Artagnan si Athos; spune-i ca al treilea, Aramis, eiubitul doamnei de Chevre use; pe el sa-l lase sa traiasca, i se cunoastetaina si poate fi de folos; ct pri veste cel de al patrulea, Porthos, e unnerod, un nfumurat si un prost, nu face sa -si bata capul cu el. . Dar ctesipatru trebuie sa fie acum la asediul La Rochelle-ei. . Asa credeam si eu, dar o scrisoare pe care a primit- o doamnaBonacieux din par tea sotiei conetabilului si pe care a avut nesocotintasa mi-o citeasca, ma face sa cred ca, dimpotriva, toti patru au si pornitla drum, ca sa vina s-o rapeasca. . Drace! Ce-i de facut atunci ? . Ce ti-a spus cardinalul n privinta mea? . Sa-mi dai vestile dumitale fie n scris, fie prin viu grai, sa mantorc numaidect s i dupa ce va sti ce-ai facut ti va da de veste cetrebuie sa faci. . Adica, sa ramn aici? . Aici sau n mprejurimi. . Nu poti sa ma iei cu dumneata? . Nu: porunca e limpede; n preajma taberei ai putea firecunoscuta si ntelegi ca pr ezenta dumitale ar stnjeni pe eminenta sa. . Asadar, sa astept aici sau n mprejurimi. . Numai sa-mi spui de pe acum unde o sa astepti vestilecardinalului, ca sa stiu si eu unde sa te gasesc.

. Asculta, cred ca n-am sa pot sta aici! . De ce? . Uiti ca dusmanii mei pot sa soseasca dintr-o clipa ntr-alta? . Adevarat: dar atunci o sa scape si femeiusca din mnacardinalului. . Ei as! facu Milady, zmbind asa cum numai ea stia sa zmbeasca. Uiti ca snt cea mai buna prietena a ei? . Da, e adevarat! Va sa zica sa spun cardinalului n privinta acesteifemei... . Ca poate fi linistit. . Atta tot? . Stie el ce nseamna asta. . O sa ghiceasca. Si acum, spune-mi, te rog, ce sa mai fac? . Sa pleci numaidect; cred ca pentru stirile ce-i duci, face sa tegrabesti. . Mi s-a stricat caleasca pe cnd patrundeam n Lilliers. . De minune! . Cum, de minune? . Am tocmai nevoie de caleasca dumitale. . Si eu cum sa plec? . n goana, pe desalate. . ti da mna sa vorbesti; o suta patruzeci de leghe! . Ei si? . Bine. Le vom face. Pe urma? . Pe urma, cnd treci prin Lilliers, mi trimiti caleasca, si daiporunca servitorulu i dumitale sa ma asculte orbeste. . Bine? . Cred ca ai la dumneata vreo hrtie din partea cardinalului. . Deplina mputernicire. . O arati staretei si-i spui ca fie azi, fie mine, o sa vina cinevadupa mine si c a va trebui sa urmez pe cel care va sosi aici n numeledumitale. . Foarte bine! . Nu uita sa ma iei la rost cnd vei vorbi cu calugarita de mine. . La ce bun? . Snt o victima a cardinalului. Trebuie sa cstig ncrederea bieteidoamne Bonacieux. . Asa e. Si acum vrei sa-mi faci un raport despre tot ce s-antmplat? . Dar ti-am povestit la sir toate ntmplarile; ai tinere de minte, spune-le pe toate asa cum ti le-am spus eu, o hrtie se poate pierde. . Bine; as vrea numai sa stiu unde te pot gasi, ca sa nu cutreierzadarnic prin mp rejurimi. . Asa e, stai putin... . Vrei o harta? . Nu, cunosc bine meleagurile astea.

. Dumneata? Ai mai fost cndva pe aici? . Am crescut prin partile astea. . Adevarat? . Vezi ca tot foloseste sa fi fost crescuta pe undeva. . Atunci sa m-astepti la... . Stai sa ma gndesc. Uite! Am gasit... la Armentires. . Ce-i aceea Armentires? Un orasel pe rul Lys; n-am dect sa trec rul si snt n tara straina. . De minune! Dar se ntelege ca nu vei trece rul dect amenintatade vreo primejdie. . Fireste. . n cazul asta cum sa stiu unde esti? . Ai spus ca n-ai nevoie de lacheul dumitale? . Nu. . E om de ncredere? . Chiar ncercat. . Atunci da-mi-l mie! Nu-l cunoaste nimeni, l las n locul de unde plec si el te duce acolo unde snt. . Si zici ca ma astepti la Armentires? . Da, la Armentires. . Scrie-mi, te rog, numele, pe o bucata de hrtie, ca sa nu-l uit; nue nimic prime jdios ntr-un nume de oras, nu-i asa? . Cine stie! Dar fie, . se nvoi, Milady, scriind numele pe ojumatate de foaie, . sa nfrunt si primejdia asta. . Bine! raspunse Rochefort, lund din minile ei hrtia pe care ompaturi si o vr n capt ala palariei. De altfel fii linistita, o sa fac sieu cum fac copiii: daca pierd hrtia o sa spun numele tot lunguldrumului. Si acum, asta-i tot? . Cred ca da. . Va sa zica: Buckingham mort sau foarte greu ranit; corvorbireadumitale cu card inalul ascultata de cei patru muschetari; lordul deWinter ncunostiintat despre so sirea dumitale la Portsmouth; d'Artagnan si Athos la Bastilia; Aramis amantul doamnei de Chevreuse; Porthos un ngmfat; doamna Bonacieux regasita; sa-ti trimit ct maicurnd caleasaca; sa -ti dau valetul meu; sa fac din dumneata o victima a cardinalului, ca sa nu banuiasca nimic maica stareta; Armentires, pemalurile rul ui Lys. E bine? . ntr-adevar, scumpul meu cavaler, ai o minunatie de memorie; siuite, mai adauga ceva... . Ce anume? . Am vazut niste padurici frumoase, care, cred ca se ntind pna ngradina mnastirii; s pune ca am voie sa ma plimb prin padurice; cinestie? Voi avea poate nevoie sa ie s prin vreo poarta din fund... . Te gndesti la toate. . Si dumneata uiti un lucru... . Care?

. Sa ma ntrebi daca mi trebuiesc bani. . Asa e, ct vrei? . Tot aurul pe care-l ai la dumneata. . Am aproape cinci sute de pistoli. . Si eu am cam tot atta; cu o mie de pistoli faci fata la orice; goleste-ti buzunarele. . Poftim. . Bine! Si cnd pleci? . Peste un ceas; ct sa mannc si eu ceva si sa trimit dupa un cal. . Minunat! La revedere, cavalere! . La revedere, contesa! . Spune cardinalului o vorba buna pentru mine. . Si satanei o vorba buna pentru mine. Milady si Rochefort si zmbira unul altuia si se despartira. Peste un ceas, Rochefort se ndrepta n goana calului, iar peste cinci ceasuri trecea prin Arras. Cititorii nostri si aduc aminte ca fusese recunoscut de d'Artagnan sica ngrijorare a ce-i strnise. i ndemnase pe cei patru muschetari sa-sizoreasca si mai grozav cala toria. Capitolul XXXIII PICATURA DE APA ndata ce Rochefort iesise, doamna Bonacieux intra n camera. O gasi pe Milady cu zmbetul pe buze. . Tot n-ati scapat de ce v-a fost teama, . spuse tnara, . asta-seara sau mine cardinalul trimite sa va ia de aici. . Cine ti-a spus asta, fetito? ntreba Milady. . Am auzit-o chiar din gura trimisului. . Hai, vino aici lnga mine, o pofti Milady. . Iata ca vin. . Asteapta, sa vad daca nu cumva ne asculta cineva. . De ce atta grija? . O sa afli numaidect. Milady se ridica si se duse la usa, o deschise, privi pe sala si sentoarse iarasi lnga doamna Bonacieux. . . . . . . . . Si-a jucat bine rolul, spuse ea. Cine? Cel care a spus staretei ca e trimisul cardinalului. Cum adica, jucat un rol? Da, copila mea. Prin urmare, omul acela nu e... Omul acela, . spuse Milady cobornd glasul, . e fratele meu. Fratele dumitale? se mira doamna Bonacieux.

. Sst! numai dumneata stii taina asta; fata mea; daca spui cuiva, atunci snt pierduta si o data cu mine poate ca si dumneata. . Doamne, Dumnezeule! . Uite ce se ntmpla: fratele meu care venea sa ma ajute sa ies deaici, chiar luptnd dac-ar fi fost nevoie, a ntlnit pe trimisul cardinaluluicare venea si el n cautare a mea: l-a urmarit. Ajuns ntr-un loc aldrumului singuratic si dosnic, si-a scos s pada si i-a cerut trimisului sa-idea hrtiile pe care le avea la el; trimisul card inalului a vrut sa se aperesi atunci fratele meu l-a omort. . Vai! se cutremura doamna Bonacieux. . Gndeste-te ca n-avea ncotro. Fratele meu s-a hotart atunci sa nlocuiasca puterea prin viclenie: a luat hrtiile, a venit aci, s-a datdrept trimis ul cardinalului si peste un ceas sau doua, o sa vina otrasura sa ma ia, trimisa chipurile de emineta sa. . nteleg, trasura o trimite fratele dumneavoastra. . ntocmai. Si nu-i tot: scrisoarea pe care ai primit-o si care crezica e de la do amna de Chevreuse... . Da. . Nu e de la ea. . Cum asta? . Nici gnd; te-au tras pe sfoara, ca sa nu te mpotrivesti cnd orveni sa te ridice d e aici. . Dar va veni chiar d'Artagnan. . Scoate-ti asta din cap. D'Artagnan si prietenii lui snt la asediulLa Rochelle-e i. . De unde stii dumneata? . Fratele meu a ntlnit niste trimisi de-ai cardinalului mbracati n haine de muschetari. Te-ar fi chemat la poarta, ai fi crezut ca e vorbade priete ni si nici una, nici doua, te-ar fi rapit si dus la Paris. . Doamne! Mi se-nvrte capul n valmasagul asta de miselii. Simtca daca o mai tine a sa, o sa nnebunesc, rosti doamna Bonacieux. ducndu-si minile la frunte. . Asteapta... . Ce e? . Aud tropot de cal; e fratele meu care pleaca; hai sa mai mi iau odata ramas bun de la el, vino. n vreme ce deschidea fereastra, Milady i facu semn doamneiBonacieux si tnara se apr opie de ea. Rochefort trecea n goana mare. . Cu bine, frate! i striga Milady. Cavalerul ridica ochii, vazu cele doua femei la fereastra si facu din goana calului un semn prietenesc asa-zisei surori. . Inimosul de George, sopti ea nchiznd fereastra: chipul eioglindea si dragoste, s i adnca restriste. Se ntoarse apoi si se aseza la locul ei, adncita parca in propriile-ignduri. . Scumpa doamna, . se ruga doamna Bonacieux, . iertati-ma ca

va rup firul gndurilor, dar ce ma sfatuiti sa fac? Dumnezeul meu! Snteti mai priceputa dect mine, vorbiti, va ascult ! . Mai nti . raspunse Milady, . poate ca ma nsel, poate cad'Artagnan cu prietenii lu i o sa vina ntr-adevar n ajutorul dumitale. . Vai! Prea ar fi fost frumos, . ofta doamna Bonacieux, . nu mi-e sortita mie atta fericire! . Atunci nseamna ca e doar o chestiune de timp, un fel de goana, cine soseste cel dinti. Daca prietenii dumitale ajung mai repede, atunci ai scapat; daca le-o iau nainte oamenii cardinalului, atunci estipierduta. . Da, da, pierduta fara scapare! Ce-i de facut atunci? Ce-i defacut? . Ar fi un mijloc foarte firesc, la mintea omului.. . Care? Spuneti-mi-l! . Ar fi sa astepti ascunsa pe undeva, prin preajma si sa vezi cuochii dumitale c ine snt oamenii care vin sa te caute. . Dar unde sa astept? . Oh! Asta nu-i greu; si eu o sa ma duc sa ma ascund la ctevaleghe de aici, pna o veni fratele meu sa ma ia: uite! Te iau cu mine, neascundem si asteptam mpreuna. . Dar n-o sa ma lase sa plec. Snt aici aproape ca ntr-o nchisoare. . Cum stareta stie ca cu plec din porunca eminentei sale, n-o sacreada ca esti c hiar gata sa ma nsotesti. . Si atunci? . Atunci trasura e la poarta; ti iei ramas bun de la mine, te urci pescara trasur ii ca sa ma mai mbratisezi o data, servitorul fratelui meu care vine sa ma ia le stie toate din vreme, face semn vizitiului, si o pornim n goana mare. . Si d'Artagnan? Daca vine d'Artagnan? . Crezi ca n-o sa aflam noi daca vine? . Dar cum? . Nimic mai usor. Trimitem ndarat la Bethune pe servitorul frateluimeu, n care, du pa cum ti-am spus, putem avea toata ncrederea; sembraca ntr-un fel oarecare si se a seaza n fata mnastirii: daca vin trimisii cardinalului, el nu se misca de acolo, dar daca vine domnul d'Artagnan cu prietenii lui, atunci i aduce pe toti n locul unde vom finoi. . Cum! i cunoaste? . Fireste, nu l-a vazut pe domnul d'Artagnan la mine acasa? . Da, da, aveti dreptate; atunci e foarte bine, cum nu se poate maibine, dar sa nu ne departam prea mult de aici. . Cel mult la sapte sau opt leghe; sa stam, de pilda, chiar lafrontiera si la ce a dinti alarma plecam din Franta. . Dar pna atunci, ce facem? . Asteptam. . Si daca sosesc?

. Trasura fratelui meu o sa soseasca naintea lor. . Dar daca vin sa va ia tocmai cnd eu snt departe dedumneavoastra, la masa, de pil da? . Uite, fa asa: . Cum? . Spune staretei ca i ceri voie sa iei masa cu mine, ca sa fim toatavremea mpreuna . . O sa-mi dea voie? . Si de ce s-ar mpotrivi? . Foarte bine, atunci nu ne mai despartim de loc. . Du-te acum la ea si cere-i voie; mi-e capul ametit, duc sa maplimb putin prin gradina. . Duceti-va, dar unde va ntlnesc? . Aici, peste un ceas. Vai, ce buna snteti! Va multumesc. . S-ar putea sa n-am eu grija de dumneata? Chiar daca n-ai fifrumoasa si att de ncn tatoare, nu esti prietena unuia din cei mai buniprieteni ai mei? . Dragul de d'Artagnan, cum o sa va multumeasca! . Nadajduiesc si eu. Haide! Acum ne-am nteles, putem cobor. . Va duceti n gradina? . Da, . Luati-o atunci de-a lungul salii, o sa dati de o scara tainica siajungeti drep t acolo. . Minunat! Multumesc. Cele doua femei se despartira cu cel mai fermecator zmbet pebuze. Milady spusese adevarul, si simtea capul groaznic de ametit; nascocirile-i nclcite i se ciocneau n minte ca ntr-un soi de iures turbat. Trebuia sa ramna singura ca sa-si mai rnduiasca gndurile. Nuvedea limpede n viitor; avea nevoie de liniste si de reculegere pentrua da gndurilor ei nedeslusi te un contur lamurit, un tel hotart. Lucrul cel mai grabnic era sa rapeasca pe doamna Bonacieux, s-oduca ntr-un loc si gur si, la nevoie, s-o pastreze ca ostatica. Miladyncepea sa se teama de sfrsitul acestui duel ngrozitor, n caredusmanii aratau o ncapatnare la fel de apriga ca si nve rsunarea ei. De altminteri, simtea, asa cum se simte venind furtuna, ca sfrsitul nu era departe si ca nu putea fi dect cumplit. Dupa cum am mai spus, lucrul de capetenie pentru ea era sa nu-idea drumul doamne i Bonacieux. Pentru d'Artagnan, doamna Bonacieuxera nsasi viata lui, ba era mai m ult dect viata lui: era viata femeii iubite, era, n cazul unor mprejurari vitrege, un mijloc de a cadea lanvoiala si de a smulge foloase ct mai mari. Pasul acesta nsa era ca si facut: doamna Bonacieux o urma fara umbra de nencredere; si odata ascunse laolalta n Armentires, puteausor s-o faca sa creada ca d'Artagnan nu venise la Bthune. Peste celmai trziu cincisprezece zile, R ochefort va fi ndarat: iar n timpul celor

cincispreceze zile, ea va chibzui asupra tot ce trebuia facut ca sa serazbune pe cei patru prieteni. Nu se va plictisi, caci, slava Domnului, seva bucura de cea mai dulce petrecere pe care mprejurarile o potngadui unei femei cu atare fire: si va pregati razbunarea, o ct maiminunata razbunare. n vreme ce visa, si roti ochii jur mprejur, ntiparindu-si n mintetopografia gradinii. Milady era asemenea unui bun general, careprevede totodata biruinta, dar si nfrng erea si care e gata n oriceclipa, dupa cum l calauzesc sortii bataliei, sa nainteze sau sa deandarat. Dupa un ceas auzi o voce dulce care o chema; era vocea doamneiBonacieux. Blajina stareta se nvoise, fireste, la toate si deocamdataputeau lua masa mpreuna. Ajungnd n curte auzira huruitul unei trasuri care tocmai se oprisela poarta. Milady asculta. . Auzi? ntreba ea. . Da, zgomot de trasura. . E trasura pe care ne-o trimite fratele meu. . Oh! Dumnezeule! . Hai! Tine-ti cumpatul! Tocmai suna la poarta mnastirii. Milady nu se nselase. . Urca-te n camera dumitale, . i spuse doamnei Bonacieux, . desigur ca ai cteva giuvaere pe care vrei sa le iei cu dumneata. . Am scrisorile lui, i raspunse ea. . Bine! Du-te de le ia si vino pe urma n camera la mine. Vom luamasa n graba; poat e ca o sa ne apuce noaptea pe drum, trebuie saprindem puteri. . Doamne, Dumnezeule! murmura doamna Bonacieux, ducndu-si mna la inima. Simt ca ma nabus, nu mai pot merge. . Nu te lasa asa! Hai, nu te lasa! Gndeste-te ca peste un sfert deceas esti scapa ta si nu uita ca tot ce faci e numai pentru el. . Da, da, numai pentru el! M-ati nviorat cu un singur cuvnt, duceti-va, va ajung din urma. Milady urca repede la ea n camera; gasi acolo pe valetul luiRochefort si-i dadu l amuriri. Trebuia sa astepte la poarta; daca din ntmplare se iveaumuschetarii, trasura ar fi plecat n goana, ar fi nconjurat mnastirea siar fi asteptat-o pe Milady ntr-un mic s at asezat de cealalta parte apadurii; n cazul acesta, Milady ar fi strabatut padu rea de-a curmezisulsi s-ar fi dus pe jos pna-n sat; dupa cum am mai spus, cunoste a deminune aceste meleaguri ale Frantei. Daca muschetarii nu se iveau, toate trebuiau sa urmeze asa cum fusese hotart din vreme; doamna Bonacieux se urca n trasura ca si cum ar fi vrut sa-si ia ramas bun de la Milady, iar aceasta o lua cu ea. Doamna Bonacieux intra n camera; atunci pentru a-i risipi orice

banuiala, daca ntmplator ar fi avut vreuna, Milady mai spuse nca odata valetului ul timele sale porunci. Apoi i puse si cteva ntrebari n privinta trasurii: era o caleascatrasa de trei cai, mnati de un soi de surugiu. Valetul lui Rocheforttrebuia sa calareasca n frunte, c a stafeta. Se nsela Milady cnd credea ca doamna Bonacieux ar fi putut banuiceva; sarmana tnara era prea curata sufleteste ca sa banuiasca pe ofemeie de atta rea credinta; deal tminteri, numele contesei de Winter, rostit de calugarita, i era cu desavrsire necunoscut, dupa cum nuavea habar ca num ita femeie avusese o vina att de mare si de nenduplecata n nenorocirile vietii ei. . Vezi, . spuse Milady, dupa ce valetul iesi din camera, . totul egata. Calugari ta nu stie nimic si crede ca vine sa ma ia din parteacardinalului. Omul s-a dus sa dea ultimele lamuriri; mbuca ceva, bea un deget de vin si hai sa plecam. . Da, . spuse mecanic si doamna Bonacieux, . da, sa plecam. Milady i facu semn sa se aseze n fata ei, i turna putin vin deSpania si-i dadu din pieptul de pasare. . Uite, . vru s-o mbarbateze, . o sa ne mearga n plin: se lasanoaptea; cnd o miji d e ziua, noi o sa fim n vagauna noastra si n-o sa-itreaca nimanui prin minte unde sntem. Haide, tine-ti firea, mannca ceva. Doamna Bonacieux nghiti pe nemestecate cteva mbucaturi si-simuie buzele n paharul cu vin. . Haide, haide, . o sfatui Milady, ducndu-si paharul la buze, . haide, fa ca mine. Dar n clipa cnd si ducea paharul la gura, mna i ramase n aer: auzise pe drum tropotul unor cai n goana, care parca se apropiau; nacelasi timp i se paru ca aude si nechezatul lor. Zgomotul o smulse din bucuria ei, asa cum vuietul furtunii ar trezipe cineva n mi jlocul unui vis frumos: se ngalbeni la fata si alerga lafereastra, n vreme ce doam na Bonacieux se ridica tremurnd, sprijinindu-se de scaun, ca sa nu cada. Nu se vedea nca nimic. Se auzea doar goana cailor care seapropiau tot mai mult. . Doamne! . sopti doamna Bonacieux, . ce-i . Snt sau prietenii, sau dusmanii nostri, groaznica ei liniste. Stai acolo! ti spun Doamna Bonacieux ramase n picioare, muta, zgomotul care seaude? raspunse Milady, cu eu. nemiscata si alba ca

o statuie. Zgomotul se ntetea; caii un puteau sa fie la mai mult de o sutacincizeci de pasi; daca nu se zareau nca, era din pricina ca drumulfacea acolo o cotitura. Totusi, tropotul era att de deslusit nct s-ar fiputut numara caii dupa pocnetul ritmic al p otcoavelor. Milady privea, ncordndu-se din rasputeri; era atta lumina ct sa

poata deosebi pe cei care veneau. Deodata zari stralucind dupa cotitura palarii cu galoane si cu penefluturnd; numa ra doi, apoi cinci, apoi opt calareti; unul dintre ei era nfruntea celorlalti, la doua lungimi de cal departare. Milady scoase un geamat nabusit: calaretul care gonea n frunteera d'Artagnan. . Dumnezeule! ofta doamna Bonacieux. Ce se ntmpla? . E uniforma ostasilor domnului cardinal; nici o clipa de pierdut! striga Milady. Sa fugim! Hai sa fugim! . Da, da, sa fugim! spunea si doamna Bonacieux, dar fara sa poata face un pas, tintuita n loc de spaima. Se auzeau calaretii care treceau pe sub fereastra. . Vino odata! Haide, vino! se rasti Milady, ncercnd s-o trasca petnara femeie de bra t. Tot mai putem fugi prin gradina; am cheia; darsa ne grabim, peste cinci minut e o sa fie prea trziu. Doamna Bonacieux ncerca sa mearga, facu doi pasi si cazu ngenunchi. Zadarnic ncerca Milady s-o ridice si s-o ia de acolo. n clipaaceea se ivisera muschetarii. Urmar a trei-patru detunaturi de arma. . Te mai ntreb o data: vrei sa vii? racni Milady. . Doamne, Dumnezeule, vedeti bine ca n-am putere; vedeti ca nupot merge; fugiti singura. . Sa fug singura? Sa te las aici? Nu, nu niciodata! raspunse Milady. Deodata se opri; o strafulgerare salbatica i scapara n ochi; alergala masa si desf acndu-si uimitor de iute piatra inelului, dadu drumulgrauntelui de dedesubt n paha rul doamnei Bonacieux. Micul graunte rosiatic se topi numaidect. Apoi, lund hotarta paharul n mna, i spuse: . Bea! Vinul asta o sa-ti dea putere, hai, bea! Si apropie paharul de buzele sarmanei tinere, care bau fara a segndi la nimic. . Nu n felul asta as fi vrut sa ma razbun, si spuse Milady, punnd, cu un surs dracesc, paharul pe masa; dar zau, la urma urmei, faci cepoti. Si se repezi afara din camera. Doamna Bonacieux o vazu fugind fara s-o poata urma, aidomacelor care viseaza ca snt urmariti si se straduiesc zadarnic sa fuga. Trecura astfel cteva clipe; la poarta se auzea larma asurzitoare; doamna Bonacieux se astepta s-o vada din clipa n clipa pe Milady, darMilady nu se arata. De cteva ori, fara ndoiala de spaima, o sudoare rece i umezifruntea nfierbntata. n sfrsit, auzi scrtitul portilor care se deschideau; zgomotulcismelor si al pintenil or rasunara pe scara; ajungea pna la ea zumzetulmai puternic al mai multor voci c are se apropiau din ce n ce si i separu chiar ca aude rostindu-se numele ei. Deodata scoase un strigat de bucurie si se repezi la usa:

recunoscuse glasul lui d'Artagnan. . D'Artagnan! D'Artagnan! striga ea, dumneata esti? Vino pe aici! Pe aici! . Constance! Constance! . raspunse tnarul, . unde esti? Pentrunumele lui Dumnezeu , unde esti? n clipa aceea usa chiliei, mpinsa din afara, se deschise furtunos, mai multi barbati dadura navala n camera; doamna Bonacieux cazuse ntr-un jilt, fara sa mai poata face nici o miscare. D'Artagnan arunca din mna un pistol nca fumegnd si cazu ngenunchi n fata iubitei; Ath os si puse ndarat pistolul la cingatoare. Porthos si Aramis, care-si tineau in mna spada, o pusera si ei n teaca. . Oh, d'Artagnan! Iubitul meu d'Artagnan! n sfrsit, ai venit: num-ai nselat, dragul e! Tu esti! . Da, da, Constance! Sntem unul lnga altul! . Degeaba spunea ea ca nu vei veni, stiam eu ca tot o sa vii; n-am vrut sa fug; ah! ce bine am facut, ce fericita snt! La cuvntul de ea, Athos, care se asezase linistit, se ridica dintr-o data. . Ea! Cine ea? ntreba d'Artagnan. . Tovarasa mea, aceea care, din prietenie pentru mine, voia sa mascape de prigoa na; care creznd ca snteti ostasi ai cardinalului, a fugitchiar acum de aici. . Tovarasa dumitale? rosti d'Artagnan, mai alb la fata dect valurileiubitei. De c are tovarasa vrei sa vorbesti? . De aceea a carei trasura era la poarta mnastirii, de o femeiecare zice ca e pri etena dumitale d'Artagnan; de o femeie careia i-aipovestit toate. . Numele ei, numele ei! staruia d'Artagnan. Dumnezeul meu, nustii numele? . Ba da, si l-a spus n fata mea; asteapta.., dar ce ciudat... mi setulbura mintea , nu mai vad bine... . Ajutor! prieteni, ajutor! Minile-i snt reci ca gheata! strigad'Artagnan. Si-i e rau, Dumnezeule mare! si pierde cunostinta! n vreme ce Porthos chema n ajutor ct l tinea gura, d'Artagnanalerga la masa ca sa ia un pahar cu apa; dar se opri vaznd ce groaznicse schimbase la fata Athos, care, n picioare, cu parul zbrlit, cu ochiiholbati d spaima, si pironise privirea pe unul din paharele de pe masa, parnd prada celei mai ngrozitoare banuieli. . Nu, . spunea Athos, . nu se poate! Dumnezeu nu va ngaduiatare nelegiuire! . Apa, apa, striga d'Artagnan. Apa! . O! biata femeie! Biata femeie! murmura Athos cu vocea sugrumata. Doamna Bonacieux deschise ochii sub sarutarile lui d'Artagnan. . si vine n fire! se bucura tnarul. Doamne. Dumnezeule! ti multumesc!

. Doamna, . ntreba Athos, . doamna. n numele cerului, al cui e paharul asta gol? . Al meu domnule... raspunse tnara femeie cu vocea stinsa. . Dar cine v-a turnat vin n pahar? . Ea. . Si cine este ea? . Ah! Mi-aduc aminte, . murmura doamna Bonacieux, . contesa de Winter... Cei patru prieteni scoasera ntr-un singur glas acelasi strigat, dar allui Athos r asunase mai puternic dect toate celelalte. n clipa aceea, fata doamnei Bonacieux se facu pamntie, o durere sfsietoare o dobor, cazu gfind n bratele lui Porthos si ale lui Aramis. D'Artagnan apuca mna lui Athos cu o groaza nenchipuita. . Ce e? ntreba el. Tu crezi... Vocea i se stinse ntr-un hohot de plns. . Cred tot, raspunse Athos, muscndu-si buzele pna la snge, ca sanu izbucneasca n lac rimi. . D'Artagnan! D'Artagnan! l chema doamna Bonacieux. Unde esti? Nu pleca de lnga mine, nu vezi ca mor? D'Artagnan dadu drumul minilor lui Athos pe care le tinea n minilesale nclestate si alerga la ea. Fata ei att de frumoasa era rascolita dechinuri, ochii sticlosi nu mai aveau viata. Trupul i se zvrcolea, sudoarea i siroia pe frunte. . n numele cerului! Alergati, strigati! Porthos, Aramis, chemati najutor! . Zadarnic, . sopti Athos, . zadarnic, mpotriva otravei pe care otoarna ea, nu e nici un leac. . Da, da, ajutor! Ajutor! murmura stins doamna Bonacieux. Ajutor ! Apoi, cu bruma de puteri ce-i mai ramnea, lua capul tnarului nminile ei si privindul o clipa, ca si cum si-ar fi pus tot sufletul nprivirea aceea, si lipi gura de gu ra lui, cu un hohot nabusit. . Constance! Constance! gemu d'Artagnan. Un oftat usor se desprinse de pe buzele doamnei Bonacieux, atingnd ca o adiere buzele lui d'Artagnan; era sufletul ei de nger curatsi iubitor care se nalta spre ceruri. D'Artagnan nu mai strngea n brate dect un les nensufletit. Scoase un strigat si se prabusi alaturi de iubita, la fel de livid si denghetat c a si ea. Porthos izbucni n plns, Aramis ridica amenitator pumnul spre cer, Athos si facu semnul crucii. Tocmai atunci, n pragul usii se ivi un barbat aproape la fel de palidca si cei di n camera si, aruncndu-si privirea jur mprejur, vazu pedoamna Bonacieux moarta si p e d'Artagnan lesinat. Nimerea tocmai n clipele de uluire care urmeaza loviturilornaprasnice. . Nu m-am nselat, . grai el, . iata-l pe domnul d'Artagnan, iar

dumneavoastra snteti cei trei prieteni ai lui, domnii Athos, Porthos siAramis! Muschetarii, ale caror nume fusesera rostite, l priveau uimiti pestrain. Li se pa rea ca-l cunoasteau si ei. . Domnilor, . urma noul venit, . snteti ca si mine n cautarea unei femei care, . adauga el cu un surs groaznic, . trebuie sa fitrecut pe aici d e vreme ce vad un cadavru! Cei trei prieteni nu raspunsera; dupa voce nsa si dupa chipulstrainului, li se pa rea ca-l mai vazusera o data; totusi nu-si puteauaduce aminte n ce mprejurari. . Domnilor, . urma noul venit, . fiindca nu vreti sa recunoasteti pe un om care poate ca va datoreaza de doua ori viata, trebuie sa-mispun numele: snt lordul de Winter, cumnatul acelei femei. Cei trei prieteni scapara un strigat de uimire. Athos se ridica si-i ntinse mna. . Fiti bine venit, milord, spuse el. Snteti de-ai nostri. . Am plecat din Portsmouth cinci ore dupa plecarea ei, . urmalordul de Winter, . am sosit la Boulogne cu trei ore dupa ce plecase deacolo si la Saint-Omer numai cu douazeci de minute; n sfrsit, la Lilliers i-am pierdut urma. Mergeam la voia ntmplarii, ntrebnd pe toatalumea, cnd deodata v-am vazut trecnd n goana: l-am recunoscut pedomnul d'Artagnan; v-am strigat, dar nu m i-ati raspuns. Am vrut sa vaajung din urma, nsa calul meu era prea obosit ca sa s e tina de aidumneavoastra. Si totusi, cu toata graba, ati sosit pare-se prea trzi u. . Dupa cum vedeti, raspunse Athos aratnd lordului de Winter pedoamna Bonacieux mo arta si pe d'Artagnan, pe care Porthos si Aramisncercau sa-l trezeasca la viata. . Au murit amndoi? ntreba netulburat lordul de Winter. . Din fericire nu, raspunse Athos. Domnul d'Artagnan e numailesinat. . A! cu att mai bine! zise lordul de Winter. ntr-adevar, n clipa aceea d'Artagnan deschise ochii. Se smulse din bratele lui Porthos si ale lui Aramis si se zvrli ca un nebun peste trupul iubitei. Athos se ridica, nainta spre prietenul lui ncet si solemn, l sarutaduios si, vazndul ca izbucneste n lacrimi, i spuse cu glasul lui att denobil si de patrunzator: . Prietene, fii barbat! Femeile si plng mortii, barbatii si-i razbuna. . Da, da, zise d'Artagnan, da! Pentru ca s-o razbun, snt gataoricnd sa te urmez! Folosind clipa n care nadejdea razbunarii nviorase pe nefericitulsau prieten, Atho s facu semn lui Porthos si lui Aramis sa se duca s-ocheme pe maica stareta. Cei doi prieteni o ntlnira pe coridor, zapacita si cutremurata deattea ntmplari; chem a mai multe calugarite, care, n pofidaobiceiurilor mnastiresti, se trezira deodata n fata a cinci barbati.

. Doamna, . grai Athos, trecndu-si bratul pe sub bratul luid'Artagnan, . lasam n s merita dumneavoastra grija trupul acesteinefericite femei. A fost un nger pe pamnt nainte de a fi un nger nceruri. Priviti-o ca pe una dintre surorile dumneavoastra. O sa nentoarcem ntr-o zi, sa ne rugam pe mormntul ei. D'Artagnan si ascunse fata n pieptul lui Athos si izbucni n lacrimi. . Plngi, . i spuse Athos, . plngi inima plina de dragoste, detinerete si de viata! Cum as vrea sa pot plnge si eu ca tine! si trase apoi dupa sine prietenul, dragastos ca un tata, mngietorca un preot si mar e ca un om care a suferit mult n viata. Si urmati de valetii care duceau caii de drlogi, toti cinci sendreptara spre orasu l Bethune, ale carui mahalale ncepusera sa se sizareasca; se oprira apoi n fata ce lui dintii han care le iesi n cale.

. Dar n-o urmarim pe femeia aceea? ntreba d'Artagnan. . Mai trziu, raspunse Athos. Am de luat anumite masuri. . O sa ne scape, . starui tnarul, . o sa ne scape, Athos si numaidin vina ta. . Raspund eu de ea, i fagadui Athos. Atta ncredere avea d'Artagnan n cuvntul prietenului, nct sipleca fruntea si intra n fara sa raspunda nici un cuvnt. Porthos si Aramis se uitau unul la altul, neputnd ntelege pe ce sebizuia Athos. Lordul de Winter credea ca muschetarul vorbea astfel pentru a maiamorti durerea lui d'Artagnan. . Si acum, domnilor, . vorbi Athos, dupa ce se ncredinta ca nhan se gaseau cinci c amere libere, . sa ne ducem fiecare n cameranoastra; d'Artagnan are nevoie sa ramn a singur, ca sa plnga si sadoarma. Fiti pe lasati toate n grija mea. . Mi se pare totusi, . spuse lordul de Winter, . ca daca trebuiescluate unele ma suri mpotriva contesei, atunci asta ma priveste pemine: este cumnata mea. . Iar n ceea ce ma priveste, . adauga Athos, . este sotia mea. D'Artagnan surse, caci pricepu ca Athos si tintea fara gresrazbunarea, de vreme ce dezvaluia asemenea taina; Porthos si Aramis se privira ndelung, cu fata ca de ceara; lordul de Winter si mai zise caAthos nu e ra n toate mintile. . Duceti-va deci fiecare n camera dumneavoastra, . urma Athos, . si lasati-ma sa fac asa cum cred eu de cuviinta. n calitatea mea de sot, toate astea ma privesc. Te rog nsa, d'Artagnan, daca n-ai pierdutfituica cea zburat din palaria barbatului acela, si pe care e scris numele satului... da-mi-o ncoa! . Da, da, . si aminti d'Artagnan, . nteleg acum, numele acelascris de mna ei... . Vezi bine! raspunse Athos, tot e un Dumnezeu in ceruri!

Capitolul XXXIV OMUL CU PELERINA ROSIE O durere crunta lua locul deznadejdii lui Athos, limpezindu-i parcasi mai mult m intea lui, att de clarvazatoare. Prins n vadul unui singurgnd, al fagaduielii facut e si al raspunderii luate, se retrase cel dinurma n camera sa, ruga pe hangiu sai dea o harta a tinutului, seapleca pe deasupra, cerceta liniile nsemnate, si dndu -si seama capatru drumuri diferite duceau de la Bethune la Armentires, poruncisai cheme pe cei patru valeti. Planchet, Grimaud, Mousqueton si Bazin se si nfatisara pentru aprimi poruncile li mpezi, hotarte si taioase ale lui Athos. Trebuiau sa plece a doua zi dimineata, n zori, si sa se duca laArmentires, fiecare pe alt drum. Planchet, cel mai istet dintre totipatru, trebuia sa urmeze drumul pe care se ndepartase trasura asupracareia cei patru prieteni trasesera focurile de arma, trasura nsotita, dupa cum si amintesc cititorii, de-un slujitor al lui Rochefort. Athos i punea n miscare nti pe valeti, deoarece descoperise lafiecare din ei, de cnd erau n slujba lui si a prietenilor, felurite sipretioase nsusiri. Apoi, niste valeti care pun tot soiul de ntrebari trecatorilor dau maiputin de ba nuit dect stapnii lor si se bucura de mai multa bunavointadin partea celor ntrebati n sfrsit, Milady cunostea pe stapni, dar nu-i stia pe valeti: dimpotriva, valetii o cunosteau bine pe Milady. Toti patru trebuiau sa se ntlneasca dupa aceea, ntr-un anume loc, a doua zi la unsprezece: daca ar fi descoperit unde se ascundeaMilady, trei din ei trebuiau sa ramna de straja, iar cel de al patruleaurma sa se ntoarca la Bthune, ca sa-i dea de veste lui Athos si sa slujeasca de calauza celor patru prieteni. Odata aceste hotarri luate, cei patru valeti se retrasera si ei larndul lor. Atunci Athos se ridica de pe scaun, si ncinse spada, se nfasura npelerina si iesi di n han: era aproape zece. Se stie ca la zece seara, nprovincie strazile snt putin u mblate. Cu toate astea, Athos cauta vaditpe cineva caruia sa-i poata pune o ntreb are. ntlnind n cele din urma, un trecator ntrziat, se apropie de el si-i spuse cteva cuvinte. Desidaduse ngrozit nd arat, trecatorul raspunse totusi la ntrebareamuschetarului, aratndu-i drumul cu mna . Athos vru sa-i dea o jumatate de pistol, ca sa-l nsoteasca, dar omul si vazu de drum. Athos se nfunda n strada ce-i fusese aratata de departe, dar ajunsla o raspntie se opri iarasi, vadit ncurcat. Cum nsa putea mai usorntlni pe cineva la o raspntie dect alta parte, ramase locului. ntr-adevar, peste cteva clipe, vazu trecnd un paznic de noapte. Athosi puse aceeasi n trebare pe care o pusese si celui dinti trecator;

paznicul se arata la fel de ngrozit si neprimind la rndul lui sa-lnsoteasca, i arata lui Athos, cu mna, drumul pe care trebuia sa-l urmeze. Tot naintnd spre partea aratata, Athos ajunse ntr-o mahala de laun capat al orasulu i, opus celui pe unde intrase mpreuna cu prieteniilui. Nelinistit si ncurcat, se o pri si acolo pentru a treia oara. Din fericire, un cersetor, care tocmai trecea, se apropie de Athos, ca sa-i ceara de pomana. Athos i arata un taler, spunndu-i sa-lnsoteasca pna unde se duce. Cersetorul sovai o clipa, dar la vedereabanului de argint lucind n ntuneric , se hotar totusi sa primeasca si oporni naintea muschetarului. Ajuns la capatul unei strazi, i arata de departe o casutasinguratica, pustie parc a, si trista. n vreme ce Athos se ndreptantr-acolo, cersetorul care-si primise plat a, o luase la sanatoasa, repede, ct l duceau picioarele. Athos facu nconjurul casei, ca sa dea de usa ce se pierdea nmijlocul vopselei rosi atice de pe ziduri: nici o lumina nu strabatea princrapaturile obloanelor, nici un zgomot nu trada ca nauntru ar fi locuitcineva. Casuta era trista si tacuta ca un mormnt. De trei ori ciocani Athos n usa, fara ca cineva sa-i raspunda. La atreia lovitura , auzi nauntru pasi ce se apropiau; n sfrsit, usa sentredeschise si n prag se ivi un barbat nalt, cu chipul palid, cu parulsi barba neagra. Amndoi schimbara n soapta cteva cuvinte, apoi barbatul cel nalti facu semn muschetaru lui ca poate sa intre. Athos se grabi saprimeasca si usa se nchise n urma lui. Omul, n a carui cautare Athos pornise att de departe si pe care-lgasise cu atta gre utate, l duse n laboratorul sau, unde lega tocmai cusrma oasele unui schelet care s e balabaneau, ciocnindu-se ntre ele; rnduise trupul ntreg, afara doar de cap, care se mai afla nca pe omasa. Tot ce se vedea mprejur arata ca locuitorul casei se ndeletniceacu stiintele natur ale: erau acolo borcane pline cu serpi, asezate dupaspecii; soprle uscate cu stra luciri de smarald slefuit, nramate n ramemari de lemn negru; n sfrsit, manunchiuri d e buruieni salbaticenmiresmate si, de buna seama, nzestrate cu nsusiri necunoscute muritorilor de rnd, atrnau n ungherele tavanului. ncolo, nici familie, nici servitori; barbatul cel nalt locuia singur ntoata casa. Athos arunca o privire rece si nepasatoare asupra tuturor lucrurilordin ncapere s i, poftit de gazda, se aseza lnga el. i lamuri dupa aceea pentru ce venise la el si ceea ce i cerea, darn-apuca sa-si is praveasca vorba si necunoscutul, care ramasese npicioare n fata muschetarului dadu napoi ngrozit, nevrnd saprimeasca. Athos scoase atunci din buzunar un petic de hrti e pe careerau scrise doar doua rnduri, nsotite de o semnatura si de o pecete, si

i le arata celui care i respinsese cererea prea n pripa. Barbatul celnalt n-apuca b ine sa citeasca cele doua rnduri, sa se uite lasemnatura si la pecete, ca se si nc lina n semn ca nu mai are nimic dezis si ca e gata sa se supuna. Era, de altminteri, tot ce dorea Athos; se ridica, saluta, iesi, o lua iarasi pe drumul pe care venise, se ntoarse la han si se nchise ncamera lui. Dis-de-dimineata, d'Artagnan se duse la el n odaie, ca sa-l ntrebece trebuie sa fa ca. . Sa astepti, i raspunse Athos. Peste cteva minute, stareta mnastirii trimise vorba muschetarilorca nmormntarea va a vea loc la amiaza. n privinta otravitoarei, nuaveau nca nici un fel de stire: att d oar, ca fugise, fara ndoiala, pringradina, caci se descoperise pe nisip urma pasi lor ei si se gasise poartancuiata; cheia portii disparuse. La ora hotarta, lordul de Winter si cei patru prieteni se dusera lamnastire; clopo tele sunau n naltul cerului; capela era deschisa: zabrelele stranei erau nchise. n mijlocul stranei odihnea trupulmoartei n vesmintel e ei de sora. De fiecare parte a stranei si ndaratulzabrelelor ce dadeau spre mnas tire se aflau toate calugaritelecarmelite, ascultnd de acolo prohodul si mbinndu-si cntecul cu alpreotilor, fara a-i vedea pe mireni si fara a fi vazute de ei. La usa capelei, d'Artagnan simti ca puterile l parasesc iarasi; sentoarse sa-l cau te din ochi pe Athos, dar Athos se facuse nevazut. Credincios misiunii sale razbunatoare, Athos ceruse sa se duca n gradina; acolo, urmarind pe nisip pasii usori ai femeii, care, pretutindeni pe unde trecuse, lasase o dra de snge, ajunse pna lapoarta din fund; p use sa i-o deschida si se nfunda n padure. Si toate banuielile lui se dovedira adevarate: drumul pe care sendepartase trasur a facea ocolul padurii. Athos o lua ctva timp pedrumul acela, cu ochii atintiti p e pamnt; usoare urme de snge, fie dela o rana a celui care nsotea trasura ca stafet a, fie de la vreunul din cai, se iveau din loc n loc. Dupa vreo trei sferturi de leghe, la cincizecide met ri de satul Festubert, se deslusea o pata mai mare de snge; acolo pamntul era batatorit de cai; ntre padure si locul cu pricina, cuputin ndarat ul pamntului batatorit, se vedea aceeasi urma de pasimici ca si n gradina; fara ndo iala trasura se oprise acolo. n locul acela, Milady iesise din padure si se urcase n trasura. Multumit de descoperirea care-i ntarea banuielile, Athos sentoarse la han si gasi pe Planchet, care-l astepta nerabdator. Totul se petrecuse asa cum prevazuse Athos. Planchet urmase drumul pe care o luase trasura, vazuse ca si Athos, petele de snge si descoperise, tot ca Athos locul unde seoprisera caii; da r el mersese si mai departe cu cercetarile, astfel nct, la un pahar de vin, ntr-o crciuma din satul Festubert, aflase, fara sa fiavut nevo ie sa mai ntrebe, ca n ajun, pe la opt si jumatate seara, un

barbat ranit, nsotitor al unei doamne care calatorea ntr-o trasura cu cai de posta, trebuise sa se opreasca, neputnd merge mai departe. ntmplarea fusese pusa pe seama unor hoti care oprisera trasura npadure. Omul ramase se n sat, iar femeia, dupa ce schimbase caii, sivazuse de drum. Lund-o pe urmele vizitiului care mnase, Planchet izbuti sa-l dibuie. O dusese pe calatoare pna la Fromelles, iar de la Fromelles aceastaplecase spre A rmentires. Planchet taie drumul de-a curmezisul si lasapte dimineata era n Armentir es. Nu se afla acolo dect un singurhan, al Postei. Planchet patrunse nauntru n chip de valet, doritor sa gaseascaslujba. Dupa zece mi nute de vorba cu slugile hanului, afla ca o femeiesingura sosise la unsprezece n oaptea, luase o camera si chemndu-l pehangiu i spusese ca avea de gnd sa ramna ctva t imp prinmprejurimi. Nici nu dorea Planchet sa afle mai multe. Alerga la locul ntlnirii, igasi pe cei tr ei valeti, sositi acolo la ceasul hotart, i puse de paza latoate iesirile hanului si dadu fuga sa-l gaseasca pe Athos; acestasfrsea tocmai de primit lamuririle lui Planchet, cnd prietenii sai intraracu totii n odaie. Toate chipurile erau ntunecate si crunte, pna si chipul blnd al luiAramis. . Si acum ce sa facem? ntreba d'Artagnan. . Sa asteptati, raspunse Athos. Fiecare se duse n camera lui. La ora opt seara, Athos porunci sa se puna saua pe cai si trimise veste lordului de Winter si prietenilor sa se pregateasca de drum. ntr-o clipa, toti cinci fura gata. si ncerca fiecare armele si lencarcara. Athos cob or cel din urma si-l gasi pe d'Artagnan calare, parnd nerabdator. . Un dram de rabdare, . spuse Athos, . mai lipseste cineva. Cei patru calareti privira mirati mprejur, ntrebndu-se zadarnic nsinea lor cine era acel cineva care ar fi putut sa le lipseasca. n clipa aceea, Planchet aduse calul lui Athos si muschetarul sarizvelt n sa. . Asteptati-ma, . le spuse el, . ma ntorc numaidect. Si o porni n goana. Dupa un sfert de ora se ntoarse ntr-adevar. nsotit de un barbat mascat, nfasurat ntr-o pelerina rosie. Lordul de Winter si cei trei muschetari se privira ntrebator. Niciunul din ei n-a r fi putut da celuilalt vreo lamurire, caci nimeni nu stia ceera cu barbatul ace la. si zisera totusi ca asa trebuia sa fie, de vreme ce asa hotarse Athos. La ora noua, micul alai de calareti, n frunte cu Planchet, o porni pedrumul pe ca re-l urmase trasura. Ce jalnic alai! Sase barbati calari alergau n tacere, fiecare adncit

n gndurile lui si toti sase posomorti ca deznadejdea si ntunecati caispasirea. Capitolul XXXV JUDECATA Era o noapte neagra si vijelioasa; nori grei se rostogoleau pe cer, ntunecnd sclipirea stelelor: luna rasarea tocmai catre miezul noptii. Cnd si cnd, la lumina unui fulger care scapara n zare, se vedeadrumul desfasurndu-se alb si pustiu; apoi, cum se stingea fulgerul, bezna cobora peste tot nconjurul. Athos l striga mereu pe d'Artagnan, care calarea n frunteacelorlalti si l silea sasi ia locul, de unde, dupa cteva clipe, o porneaiarasi; caci d'Artagnan n-avea de ct un singur gnd: nainte, sa meargamereu nainte... Strabatura n tacere satul Festubert, unde se oprise slujitorul ranit, o luara apoi de-a lungul padurii Richebourg; ajungnd la Herlier, Planchet, care calauzea pe calareti, coti la stnga. n mai multe rnduri, lordul de Winter, Porthos si Aramis ncercasera sa-i vorbeasca omului cu pelerina rosie, dar la fiecare ntrebare, el senclinase fa ra sa raspunda. Pricepnd atunci ca nu din seninnecunoscutul dorea sa pastreze tac erea, calaretii ncetara sa-i maipuna ntrebari. Dealtminteri, furtuna se ntetea, fulgerele sagetau vazduhul unuldupa altul, se au zea bubuitul tunetului, iar vntul, stafeta a vijeliei, suiera prin penele si pletele, calaretilor.ncepura atunci a goni. Ceva mai departe de Fromelles, izbucni furtuna: si puserapelerinele; mai ramneau d e strabatut trei leghe: strabatura si cele treileghe, sub ropotele ploii naprasn ice. D'Artagnan si scosese palaria si nu-si pusese nici pelerina; i placeasa simta apa siroindu-i pe fruntea nfierbntata si pe trupu-i cutremuratde fiori. Calaretii trecusera dincolo de Goskal si se apropiau de statia deposta, cnd un om , adapostit sub un copac, se desprinse de trunchiulcu care parea contopit n ntuner ic si, naintnd pna n mijloculdrumului. si puse degetul pe buze. Athos recunoscu pe Gr imaud. . Ce e, . striga d'Artagnan. . a plecat din Armentires? Grimaud dadu din cap n senin de ncuviintare. D'Artagnan scrsnidin dinti. . Tacere, d'Artagnan, . spuse Athos, . mi-am luat toate asupramea, lasati-ma atu nci sa-l ntreb eu pe Grimaud. . Unde e acum? ntreba Athos. Grimaud ntinse bratul nspre albia rului Lys, . Departe de aici? ntreba Athos.

Grimaud i arata stapnului aratatorul ndoit. . Singura? mai ntreba Athos. Grimaud facu semn ca da. . Domnilor, . lamuri Athos . e singura, la o jumatate de leghe deaici, n directia rului. . Bine, . raspunse d'Artagnan, . du-ne la dnsa, Grimaud. Si Grimaud o lua peste cmp n chip de calauza. Dupa vreo cinci sute de pasi ajungnd la un pru, l trecura prin vad. La lumina unui fulger, zarira satul Enguinghem. . Acolo e, Grimaud? ntreba Athos. Grimaud clatina din cap n semn ca nu era acolo. . Tacere atunci! porunci Athos. Si calaretii si urmara drumul. Alt fulger straluci pe bolta; Grimaud ntinse bratele, si, n scapararea albastrie a sarpelui de foc, zarira deodata o casutasinguratica pe ma lul rului, ca la o suta de pasi de un pod plutitor. Aveasi o fereastra luminata. . Am ajuns, spuse Athos. n aceeasi clipa, un om culcat ntr-un sant se ridica n picioare; eraMousqueton; arat a cu degetul fereastra luminata. . E acolo, zise el. . Dar Bazin? ntreba Athos. . Eu pazeam fereastra si el pazea usa. . Bine, . spuse Athos, . snteti cu totii slujitori credinciosi. Aruncnd frul n minile lui Grimaud, Athos sari de pe cal si naintaspre fereastra, dupa ce facu semn celorlalti sa se ndrepte spre usa. Casuta era mpresurata de un gard viu, nalt de doua-trei picioare. Athos trecu peste gard, ajunse pna la fereastra care nu avea obloane, dar ale carei jumatati de perdele erau bine trase. Se catara pe brul de piatra al ferestrei, ca sa poata privi pedeasupra perdelelor . La lumina unei lampi vazu o femeie nfasurata ntr-o mantila deculoare mohorta, seznd pe un scaunel la gura unui foc aproape stins; si tinea coatele rezemate de o masa prapadita si-si sprijinea capul nminile-i albe ca fildesul. Nu i se putea deosebi fata, dar un surs nfiorator pluti pe buzele luiAthos. Ar fi fost greu sa se nsele: era chiar aceea pe care o cauta. Tocmai atunci unul din cai necheza; Milady si ridica ochii, vazu lipitde geam chi pul palid al muschetarului si scoase un tipat. ntelegnd ca fusese recunoscut, Athos mpinse fereastra cugenunchiul si pumnul; cerce veaua se desprinse, geamurile se sparsera. Asemenea unei stihii a razbunarii, Athos rasari n odaie. Milady alerga la usa si o deschise; mai galben la fata si mai amenintator nca dect Athos, d'Artagnan statea n prag. Milady daduatunci ndarat cu un tipat lung. Creznd ca ar mai avea pe unde fugi side teama sa nu-i scape, d'Artag nan scoase un pistol din cingatoare,

dar Athos l opri cu o miscare a minii. . Pune arma la loc, d'Artagnan, . i spuse el, . femeia astatrebuie sa fie judecat a, nu ucisa. nca putina rabdare si vei fi multumit. Intrati, domnilor! D'Artagnan se supuse, caci Athos avea glasul solemn si tinutanenduplecata a unui judecator trimis de nsusi dumnezeu. Dupad'Artagnan, intrara n odaie Porthos, Arami s, lordul de Winter sibarbatul cu pelerina rosie. Cei patru valeti pazeau usa si fereastra. Milady cazuse pe un scaun cu minile ntinse, parca ar fi vrut saalunge aceea groazn ica vedenie: zarindu-si cumnatul, dadu un strigatde fiara. . Ce cautati aici? ntreba ea. . Noi o cautam, . glasui Athos, . pe Charlotte Backson, care s-anumit mai nti cont esa de La Fre, apoi lady de Winter, baroana deSheffield. . Eu snt, eu snt! bigui ea, nghetata de spaima. Ce vreti de lamine? . Vrem sa te judecam pentru crimele savrsite, urma Athos. Vei filibera sa te aper i si sa te dezvinovatesti, daca poti. Domnuled'Artagnan, dumneata ai cel dinti cu vntul. D'Artagnan nainta. . n fata lui Dumnezeu si a oamenilor, . ncepu el, . nvinuiesc peaceasta femeie de a fi otravit pe Constance Bonacieux, moarta ieriseara. Se ntoarse spre Porthos si Aramis. . Adeverim si noi, adaugara dintr-un singur imbold cei doi muschetari. D'Artagnan urma: . n fata lui Dumnezeu si a oamenilor, nvinuiesc pe aceastafemeie ca a vrut sa ma o traveasca si pe mine cu un vin pe care mi l-atrimis de la Villeroi, mpreuna cu o scrisoare mincinoasa, ca si cndbautura mi-ar fi fost trimisa de catre prietenii m ei; Dumnezeu m-ascapat, dar un om, pe nume Brisemont, a murit n locul meu. . Adeverim, vorbira ntr-un glas Porthos si Aramis. . n fata lui Dumnezeu si oamenilor nvinuiesc pe aceasta femeieca m-a ndemnat sa-l u cid pe contele de Wardes si, deoarece nu estenimic aici care sa adevereasca atar e nvinuire, o adeveresc eu nsumi. Am zis. Si d'Artagnan trecu de partea cealalta a odaii, alaturi de Porthos side Aramis. . E rndul dumitale, milord, spuse Athos. Lordul nainta si el ctiva pasi. . n fata lui Dumnezeu si a oamenilor, nvinuiesc pe aceastafemeie de a fi pus sa-l ucida pe ducele de Buckingham. . Ducele de Buckingham ucis? strigara, deodata, toti cei de fata.

. Da, . ntari lordul, a fost ucis! n urma nstiintarii pe care mi-atitrimis-o; puses em sa aresteze pe aceasta femeie si o dadusem n pazaunui slujitor credincios. Ea l-a ademenit nsa, i-a pus pumnalul n mnasi l-a ndemnat sa omoare pe duce; n clipa ace asta poate ca Feltonplateste cu viata crima acestei fiare. La auzul acestor faradelegi, necunoscute nca de ei, judecatorii secutremurara. . Si asta nu e tot, urma lordul de Winter; fratele meu, care te lasase mostenitoare, a murit n trei ceasuri de o boala ciudata, care lasa plagi vinete pe tot trupul. Surioara! Spune, cum a murit sotuldumitale? . Ce grozavie! se nfiorara Porthos si Aramis. . Ucigasa a lui Buckingham, ucigasa a lui Felton, ucigasa a frateluimeu, cer dre ptate mpotriva dumitale si marturisesc sus si tare ca dacanu mi se face dreptate, atunci o sa mi-o fac eu singur. Si lordul de Winter se duse de se aseza lnga d'Artagnan, facnd locacuzatorului urm ator. Milady si lasa capul n mini, ncercnd sa-si adune mintile; simteaca nnebuneste. . La rndul meu, . glasui Athos, tremurnd ca leul n fata unuisarpe, . o nvinuiesc si eu pe aceasta femeie. M-am nsurat cu ea cndera tnara de tot, m-am nsurat mpotriva voi ntei familiei mele; i-am datavutul meu, i-am dat numele meu si ntr-o zi am vazut ca femeia asta era nfierata: fusese nsemnata cu floarea de crin pe umarul stng. . Nu, nu! se mpotrivi Milady, ridicndu-se n picioare: desfid sagasiti tribunalul ca re a rostit mpotriva mea sentinta asta netrebnica. Desfid sa gasiti pe cel care a executat-o. . Tacere, vorbi un glas. De data asta eu trebuie sa raspund. Si omul cu pelerina rosie se apropie la rndul lui. . Cine-i omul asta? Cine e? striga Milady, nabusidu-se de groaza, n vreme ce suvitele parului despletit se ridicau pe crestet, nsufletiteparca deoda ta. Toate privirile se ndreptara asupra omului, caci nici unul, afara deAthos, nu-l c unostea. Si chiar Athos l privea la fel de uimit ca si ceilalti, caci nu stia n cechip pute a fi si el amestecat n drama cumplita ce se desfasura acolo. Dupa ce se apropie de Milady, cu un pas rar si impunator, astfelnct doar masa sa-l mai desparta de ea, necunoscutul si scoase masca. Milady privi ndelung, din ce n ce mai ngrozita, chipul acela palidcu parul si favor itii negri, a carui singura cautatura era o nepasare degheata; apoi se ridica de pe scaun si dnd ndarat pna la perete, strigaca scoasa din minti: . Nu! Nu! Nu! E o aratare a iadului, nu-i el! Ajutor! Ajutor! strigadin rasputer i, ntorcndu-se cu fata la perete si vrnd parca sa-sicroiasca drum cu minile:

. Dar cine esti dumneata? ntrebara toti cei de fata. . Sa va spuna ea, . raspunse omul cu pelerina rosie, . vedeti ca m-a recunoscut. . Calaul din Lille! Calaul din Lille! striga Milady, nebuna de spaimasi sprijini ndu-se cu minile de pereti ea sa nu cada. Se dadura cu totii n laturi; omul cu pelerina rosie ramase singur nmijlocul ncaperi i. . ndurare! ndurare! Iertare! striga ticaloasa, caznd n genunchi. Necunoscutul astepta, sa se faca liniste. . V-am spus ca m-a recunoscut! urma el. Da, snt calaul orasuluiLille, si iata pov estea mea: Ochii tuturor erau atintiti asupra acestui om ale carui cuvinte leasteptau att de tulburati. . Aceasta tnara femeie a fost odinioara o frageda fata la fel defrumoasa cum e si azi. Era calugarita n mnastirea Benedictinelor dinTemplemar. Un preot tnar, suflet curat si credincios, slujea n bisericamnastirii; ea si-a pus n gnd sa-l ademeneasca si a izbutit; ar fi pututademeni si pe un mucenic. Juramntul amndurora era sfnt, pe toata viata: legatura lor nuputea tine multa vreme fara sa-i nenoroceasca pe amndoi. Ea l-andemnat atunci sa paraseasca tinutul; dar pentru a parasi tinutul, pentru a fugi mpreuna si pentru a putea ajunge n alta parte a Frantei, unde sa traiasca linistiti si nestiuti de nimeni, aveau nevoie de bani. Nici unul, nici celalalt n-aveau nsa bani. Preotul a furat sfintele odoare si le-a vndut, dar tocmai cnd se pregateau sa fuga, au fost arestatiamndoi. Peste opt zile ea a ademenit pe fiul temnicierului si a fugit dinnchisoare. Tnarul preot a fost condamnat la zece ani temnita grea sila nfierare. Pe vremea aceea e ram calaul orasului Lille, asa precum v-aspus. Am fost silit sa-l nfierez pe vino vat si vinovatul, domnilor, erafratele meu. Am jurat atunci ca femeia asta, care l nenorocise si care era maimult dect partasa lui, fiindca ea l mpinsese sa savrseascanelegiuirea, va suferi macar o parte din p edeapsa lui. Am banuit undese ascundea, am urmarit-o, am dat de ea, am legat-o c obza si amnfierat-o cu stigmatul cu care-l nfierasem si pe fratele meu. A doua zi dupa ntoarcerea mea n Lille, fratele meu a fugit si el dinnchisoare: pe m ine m-au nvinuit de complicitate si m-au osndit saispasesc pedeapsa n locul lui pna n ziua cnd el se va fi predat debuna voie. Bietul frate-meu nu stia nimic de hotarr ea acesta; s-a dus iarasi dupa ea si au fugit amndoi la Berry, unde i s-a ncredintat o micaparohie. F emeia trecea drept sora lui. Seniorul pamnturilor pe care se afla biserica unde slujea fratelemeu, a vazut-o p e asa-zisa sora a preotului si s-a ndragostit de ea: s-andragostit att de tare, nct a cerut-o n casatorie. Ea l-a parasit atuncipe cel pe care-l nenorocise ca sa-l ur meze pe cel pe care avea sa-l

nenoroceasca si a ajuns astfel contesa de La Fre... Toate privirile se ntoarsera spre Athos, al carui adevarat numefusese rostit si c are facu semn cu capul ca era asa precum graisecalaul. . ...Atunci, . urma acesta, . nebun de durere, deznadajduit sihotart sa se lepede de o viata careia femeia asta i rapise totul . sionoare si fericire . sarmanul m eu frate s-a ntors la Lille; aflnd ca fusesem osndit n locul lui, s-a predat, si n aceeasi seara s-a sispnzurat de ferestr uica celulei. De altminteri, trebuie sa recunosc, cei care ma osndisera s-au tinutde cuvnt. ndata ce s-au ncredintat cine era sinucigasul, m-au si lasatslobod. Iata crima de care o nvinuiesc, iata pentru ce a fost nfierata. . Domnule d'Artagnan, . ntreba Athos, . ce osnda cerimpotriva acestei femei? . Osnda cu moartea, raspunse d'Artagnan. . Milord de Winter, . urma Athos, . ce osnda ceri mpotrivaacestei femei? . Osnda cu moartea, raspunse lordul de Winter. . Domnilor Porthos si Aramis . mai ntreba Athos, . dumneavoastra care snteti judecatorii acestei femei, ce pedeapsarostiti mpotriva e i? . Pedeapsa cu moartea, raspunsera eu glas nabusit cei doimuschetari. Milady scoase un racnet groaznic si nainta ctiva pasi spre cei de fata, trndu-se n genunchi. Athos si ntinse bratul: . Charlotte Backson, contesa de la La Fre, Milady de Winter, . rosti el, . crimele dumitale au obosit pe oamenii de pe pamnt si peDumenzeu din c eruri; daca stii vreo rugaciune, spune-o, caci estiosndita la moarte si vei muri! La auzul acestor cuvinte, care nu-i mai lasau nici o nadejde, Miladyse ridica n p icioare si vru sa vorbeasca, dar nu mai avea putere; simticum o mna vinjoasa si n ecrutatoare o nsfaca de par si o traste, nenduplecata, ca si soarta ce nu-si cruta omul; nici nu ncerca sa sempotriveasca si iesi din cocioaba. Lordul de Winter, d'Artagnan, Athos, Porthos si Aramis iesira nurma ei. Valetii si urmara stapnii si odaita ramase goala, cu fereastraei sparta, cu usa deschisa si lampa fumegnd trist pe masa. Capitolul XXXVI OSNDA Se apropia miezul noptii; o felie de luna, nsngerata sub ultima

biciuire a furtunii, se nalta pe bolta cerului, ndaratul oraseluluiArmentires, care -si profila n firava-i lumina albastrie conturul mohortal caselor si scheletul nalt ei clopotnite ndantelate. n fata, rul Lys sirostogolea apele, asemenea unui suvoi de cositor topit, n vreme ce pecelalalt mal, masivul negru al copacilor se proiecta pe un cer frumos, napadit de nori grosi, aramii, ce pareau ca revarsa un soi de amurg ntoiul noptii . La stnga se ridicau darmaturile unei mori vechi siparasite, cu aripile tepene, d e unde pornea la rastimpuri egale tipatulascutit si monoton al unei bufnite. Pe cmpie, la dreapta si stngadrumului, urmat de jalnicul alai, arbori scunzi si ndesat i se iveauici-colo, ca niste pitici hzi care pndeau pe brnci trecatorii, la oraacee a nflorata. Cnd si cnd, un fulger ct cerul aprindea zarea ntreaga, serpuiadeasupra masivului neg ru al copacilor si, asemenea unui iatagannspaimntator, taia bolta si apele in doua . Nici o adiere nu strabateaprin naduful vazduhului. O tacere de moarte strivea tot nconjurul; pamntul era umed si clisos din pricina ploii cazute, pe cnd buruienilenviorate si ra spndeau si mai vrtos mireasma. Doi valeti o duceau pe Milady, tinnd-o fiecare de cte un brat; calaul mergea n urma lor, iar lordul de Winter, d'Artagnan, Athos, Porthos si Aramis mergeau ndaratul calaului. Planchet si Bazin ncheiau alaiul. Cei doi valeti o duceau pe Milady nspre ru. Gura ei era muta, darochii vorbeau cu negraita lor putere cernd ndurare fiecaruia pe rnd. Cum mergea la ctiva pasi naintea celorlalti, sopti valetilor: . Cte o mie de pistoli pentru fiecare din voi daca ma ajutati safug; dar daca ma dati pe mna stapnilor vostri, se afla aici, n preajma, oameni care o sa ma razbune si care o sa va faca sa platiti scump moartea mea. Grimaud sovaia. Mousqueton tremura din toate madularele. Athos, care o auzise vorbind, se apropie repede; la fel si lordul deWinter. . ndepartati pe acesti valeti, . starui el, . le-a spus ceva si nu nemai putem ncr ede n ei. Planchet si Bazin, chemati n pripa, nlocuira pe Grimaud si peMousqueton. Ajunsi la marginea apei, calaul se apropie de Milady si-i lega picioarele si minile. Curmnd deodata tacere, ea se porni sa racneasca: . Snteti niste misei, snteti niste ucigasi de rnd; v-ati strns zecebarbati ca sa omo rti o femeie; luati seama: daca nu-mi sare nimeni n ajutor, tot se va gasi cine sa ma razbune. . Nu esti o femeie, . raspunse nepasator Athos, . nu faci partedin neamul omenes c, esti un demon scapat din iad si pe care o sa-ltrimitem ndarat. . Luati seama, domnilor, barbatilor neprihaniti! . striga Milady, .

cel care se va atinge de un singur fir de par din capul meu va fi larndul lui un ucigas! . Calaul poate sa ucida fara sa fie un ucigas, doamna, . grai omulcu pelerina ro sie, lovindu-si cu mna sabia, . calaul este judecatorulde pe urma att si nimic mai mult: Nachrichter cum spun vecinii nostri, germani. Si cum, n vreme ce rostea aceste cuvinte, calaul o lega, Milady, scoase doua sau trei racnete salbatice care, lundu-si zborul n noapte, se pierdura deznadajduit si straniu n adncurile padurii. . Dar, daca snt vinovata, daca am facut cu adevarat crimele de care ma nvinuiti, . urla Milady, . duceti-ma atunci n fata unuitribunal, voi nu snt eti judecatori ca sa ma puteti osndi! . Am vrut sa te trimit la Tyburn, . spuse lordul de Winter, . de cen-ai primit? . Pentru ca nu vreau sa mor! . striga Milady, zbatndu-se, . pentru ca snt prea tnara ca sa mor! . Femeia pe care ai otravit-o la Bthune era mai tnara cadumneata si totusi a murit , raspunse d'Artagnan. . Voi intra ntr-o mnastire, ma voi calugari... . Ai mai fost ntr-o mnastire, . grai calaul, . si ai fugit de acoloca sa-mi nenoro cesti fratele. Milady urla nnebunita si se prabusi n genunchi. Calaul o ridica desubsuori, vrnd so trasca spre luntre. . Dumnezeule! striga ea. Doamne, Dumnezeule! Ai de gnd sa maneci? Strigatele acestea aveau n ele ceva att de sfsietor, nctd'Artagnan, care se aratase l a nceput cel mai ndrjit n urmarirea ei, se aseza pe un bustean si, plecndu-si capul, si astupa urechile cupalmele: dar deg eaba, ca tot o mai auzea amenintnd si racnind. Cum era cel mai tnar dintre toti de acolo, lui d'Artagnan i se facumila. . Nu, nu pot sa vad spectacolul asta groaznic! Nu pot primi ca femeia asta sa moara astfel! Auzindu-i cuvintele, Milady simti n suflet o licarire de nadejde. . D'Artagnan! D'Artagnan! . striga ea . adu-ti aminte ca te-amiubit! Tnarul se ridica si facu un pas spre ea. Dar Athos se ridica si el si, tragndu-si spada din teaca, i taie drumul. . Daca mai faci un singur pas, d'Artagnan, . i spuse el, . ncrucisam spadele. D'Artagnan cazu n genunchi si ncepu sa se roage. . Calau, . urma Athos, . haide, fa-ti datoria! . Bucuros, monseniore, . raspunse calaul, . caci pe ct e deadevarat ca snt bun cat olic, pe att de ncredintat snt ca nupacatuiesc facndu-mi meseria fata de aceasta fem eie. . E bine atunci.

Athos facu un pas nspre Milady. . Te iert, . spuse el, . pentru tot raul pe care mi l-ai facut; te iertpentru vi itorul meu naruit, pentru cinstea mea pierduta, pentrudragostea mea pngarita si p entru orice izbavire moarta n mine, dinpricina deznadejdei n care m-ai aruncat. Mo ri n pace! Lordul de Winter nainta la rndul lui. . Te iert, . spuse el, . ca l-ai otravit pe fratele meu, ca ai ucis penaltimea sa ducele de Buckingham; te iert ca l-ai ucis pe sarmanulFelton, te iert ca ai ncer cat sa ma ucizi pe mine. Mori n pace. . Iar eu, . urma d'Artagnan, . te rog sa ma ierti, doamna, caprintr-o nselatorie nevrednica de un gentilom, ti-am strnit mnia si, nschimb, te iert pentru moartea sa rmanei mele prietene si pentrucrudele dumitale razbunari ncercate asupra mea. Te iert si te plng. Mori n pace! . I am lost46, . murmura n englezeste Milady, . I must die47. Se ridica atunci singura de jos, arunca jur-mprejur una din acelepriviri limpezi care pareau ca tsnesc dintr-un ochi de flacari. Nu vazu nimic. Asculta, dar nu auzi nimic. N-avea n jurul ei dectdusmani. . Unde voi muri? ntreba ea. . Pe malul celalalt, raspunse calaul. O urca n luntre si, n clipa cnd se pregatea sa se urce si el, Athos i dadu o suma de bani. . Tine, e plata executiei; sa se vada bine ca fapta noastra e faptade judecatori . . Bine, . raspunse calaul, . sa stie acum la rndul ei aceastafemeie, ca eu nu-mi n deplinesc meseria, ci-mi fac doar datoria. Si zvrli banii n ru. Luntrea se ndeparta apoi catre malul stng al rului Lys, ducnd pevinovata si pe calau ; toti ceilalti ramasesera pe malul drept, undecazusera n genunchi. n umbra norului usor, ce tocmai trecea peste ape luntrea lunecancet-ncet de-a lungu l funiei podului plutitor. Nu-si conteni lunecarea dect n pragul celuilalt tarm; cele douafapturi se profilau n negru pe zarea rosiatica, n vreme ce trecuse rul, Milady izbutise sa-si desfaca funia care ilega picioarele; ajungnd la mal, sari iute din luntre si o lua la fuga. Pamntul era nsa clisos; sus, pe muchia dmbului, osndita alunecasi se prabusi n genunc hi. Deodata un glas rascolitor de superstitios i izbi mintea: ntelese nsfrsit ca cerul i era potrivnic si ramase ncremenita locului, asa cum segasea, cu capul plecat si mi nile mpreunate. Cei de pe celalalt mal, vazura atunci pe calau ridicnd ncet 46 Snt pierduta (s-a terminat cu mine) 47 Trebuie sa mor

amndoua bratele si n vreme ce o raza de luna se rasfrngea ncet petaisul lat al sabie i, cele doua brate cazura deodata din tot naltul; se auzi suieratul fierului si strigatul osnditei, apoi un trunchi retezat sepravali sub lovitura... Calaul si scoase atunci pelerina rosie, o ntinse pe jos, puse pe eatrupul, pe urma capul alaturi de trup, i nnoda cele patru capete, o luape umar si se urca n luntre . Ajuns n mijlocul rului Lys, opri luntrea si, ridcnd povara deasupravalurilor, striga cu glas tare: . Lasati sa treaca dreptatea lui Dumnezeu! Zvrli apoi lesul n adncul adncului si apele se nchisera pedeasupra. Peste trei zile cei patru muschetari se ntorceau la Paris; nulipsisera mai mult d ect li se daduse voie si chiar n seara aceea sedusera, ca de obicei, sa-l vada pe domnul de Trville. . Ia spuneti-mi, domnilor, i ntreba inimosul capitan, ati petrecutbine n plimbarea dumneavoastra? . Cum nu se poate mai bine! raspunse Athos n numele lui si alcelorlalti prieteni. NCHEIERE n ziua a sasea a lunii urmatoare, potrivit fagaduielii facutecardinalului de a pa rasi Parisul si a se ntoarce n La Rochelle, regelepleca din capitala, uluit nca de vestea proaspat raspndita caBuckingham fusese ucis. Desi nstiintata din vreme ca viata omului care-i fusese att de dragera n primejdie, cnd i se aduse stirea mortii lui Buckingham, regina nuvru sa-i dea crezare. Avu chiar nesocotinta sa strige: . Nu e adevarat, abia mi-a scris! A doua zi nsa, trebui totusi sa dea crezare naprasnicei vesti. LaPorte, care, ca si toti ceilalti, nu putuse parasi Anglia, din poruncaregelui Carol I, sosi aducn d cu sine darul mortuar, cel de pe urma darpe care Buckingham l facea reginei. Regele se bucurase din toata inima; nu-si dadu macar ostenealasa-si ascunda bucu ria, ba chiar o lasa voit sa izbucneasca n fata reginei. Ca toate firile slabe, Ludovic al XlII-lea era lipsit de marinimie. Curnd nsa, regele se ntuneca, sanatatea-i slabea, fruntea lui nuera dintre cele car e sa ramna senine vreme ndelungata; simtea ca, ntorcndu-se n tabara, va ndura iarasi robia cardinalului si totusi se ntorcea. Cardinalul i se nfatisa aidoma sarpelui cu putere de vraja, el fiindpasarea ce zb oara din ramura n ramura fara a gasi scapare. Astfel fiind, ntoarcerea n La Rochelle era negrait de trista. Mai ales

cei patru prieteni ai nostri strneau uimirea camarazilor; calatoreaustrnsi laolalt a, unul lnga altul, cu privirea posomorta si capul plecat. Doar Athos si mai nalta cnd si cnd fruntea lui larga; un fulger ilumina ochii, un sur amar i nflorea pe buze, apoi la fel ca si prietenii, se lasa iar n voia gndurilor. Cum ajungeau ntr-un oras, dupa ce-l nsoteau pe rege cu tot alaiulpna la cartierul r egal, cei patru prieteni se duceau, fie la ei acasa, fientr-o crciuma launtrica, u nde nici nu jucau, nici nu beau; vorbeau doarpe soptite, cu ochii n patru, ca sa vada daca nu-i asculta cineva. ntr-o zi, pe cnd regele facuse un popas n cautare de cotofene sipe cnd cei patru pri eteni, n loc sa urmareasca vnatoarea, intrasera cade obicei ntr-o crciuma din margin ea drumului, un calaret, ce venean goana calului din La Rochelle, se opri n usa crc iumii, ca sa bea unpahar de vin; aruncndu-si totodata privirea nauntrul ncaperii, s trainulzari pe cei patru muschetari care stateau la o masa. . Hei! Domnule d'Artagnan! . striga el, . dumneata esti, nu-siasa? D'Artagnan si ridica capul si dadu chiot de bucurie. Barbatul cu pricina, pe care-l numea umbra lui, era necunoscutuldin Meung, din s trada Groparilor si din Arras. D'Artagnan trase spada si se repezi la usa. De data asta, n loc sa fuga, necunoscutul sari jos de pe cal si nainta spre d'Artagnan. . Ah, domnule, . i spuse tnarul, . n sfrsit am dat de dumneata; stiu ca n-o sa mai mi scapi! . Dar nici n-aveam de gnd, domnule, fiindca de data asta veneamchiar n cautarea du mitale; n numele regelui, te arestez. Va trebuisa-mi predai spada, domnule, si ac easta fara mpotrivire: ti pun nvedere ca altfel ai plati cu capul. . Cine esti dumneata, ma rog? . ntreba d'Artagnan, . coborndu-si spada, dar neprednd-o nca. . Snt cavalerul de Rochefort, . raspunse necunoscutul, . aghiotantul domnului cardinal de Richelieu, si am primit porunca sa teaduc n fata eminentei sale. . Domnule cavaler, . rosti Athos, naintnd, . si noi tot la eminenta sa ne ntoarcem; va rog sa aveti ncredere n cuvntuldomnului d'Artagnan ca se va duce de-a dreptul spre La Rochelle. . Trebuie sa-l predau ostasilor de straja, care-l vor nsoti n tabara. . i vom sluji noi drept straja, domnule, pe cuvntul nostru degentilomi, dar tot pe cuvntul nostru de gentilomi, . adauga Athosncruntnd din sprncene, . domnul d'Artagn an nu se va desparti denoi. Cavalerul de Rochefort arunca o privire n spatele lui si vazu caPorthos si Aramis se asezara ntre el si usa; pricepu ca se afla n minilecelor patru muschetari. . Domnilor, . raspunse el, . daca domnul d'Artagnan vrea sa-mi

predea spada si sa adauge cuvntul lui de cinste la cuvntuldumneavoastra, ma voi mu ltumi cu fagaduiala ce mi-ati facut ca-l vetinsoti pe domnul d'Artagnan pna la car tierul eminentei sale. . Aveti cuvntul meu, domnule, . raspunse d'Artagnan, . poftitispada mea. . Cu att mai bine, . adauga Rochefort, . mai ales ca trebuiesa-mi urmez calatoria . . Daca va duceti dupa Milady, . grai netulburat Athos, . edegeaba, caci n-o s-o mai gasiti. . Dar ce s-a ntmplat cu ea? ntreba repede Rochefort. . ntoarceti-va n tabara si o sa aflati. Rochefort ramase o clipa gnditor, apoi cum nu se aflau dect calede o zi de Surgere s, unde cardinalul trebuia sa iasa n ntmpinarearegelui, hotar sa urmeze sfatul lui A thos si sa se ntoarca o data cu ei. De altminteri, aceasta ntoarcere i folosea la ceva; putea sa-sisupravegheze chiar el prizonierul. O pornira iarasi la drum. A doua zi, la trei dupa-amiaza, ajunsera la Surgeres. Cardinalul lastepta acolo p e Ludovic al XlII-lea. Marele dregator si regele sesalutara cu tot soiul de alin taturi, felicitndu-se de fericita ntmplare cescapa Franta de dusmanul nversunat care strnea Europa mpotriva ei. Dupa aceea, cardinalul, caruia Rochefort i adusese la cunostintaarestarea lui d'A rtagnan, fiind nerabdator sa-l vada, se desparti derege, poftindu-l sa vina a do ua zi sa se bucure de lucrarile digului decurnd sfrsit. Pe seara, cnd se ntorcea la cartierul sau de la Podul de Piatra, cardinalul gasi stnd n picioare n fata casei unde locuia, pe d'Artagnanfara spada s i pe cei trei muschetari narmati. De data asta, simtindu-se tare, eminenta sa le arunca tuturor o privire aspra si facu lui d'Artagnan semn cu ochiul si cu mna ca sa-l urmeze. D'Artagnan se supuse. . Te asteptam aici, d'Artagnan, vorbi Athos cu glas tare, astfel nctRichelieu sa-l auda. Eminenta sa ncrunta din sprncene, se opri o clipa, apoi si urmadrumul fara sa spuna nici un cuvnt. D'Artagnan intra dupa cardinal, iar dupa d'Artagnan, usa se nchise, strajuita. Eminenta sa trecu n ncaperea ce-i slujea drept camera de lucru si-i facu semn lui Rochefort sa-l cheme pe tnarul muschetar. Dupa ce ndeplini porunca, Rochefort se departa. D'Artagnan ramase singur cu cardinalul; era a doua sa ntrevedere cu Richelieu si dupa marturisirile de mai trziu, n clipa aceea fusesencredintat ca va fi si ultima. Richelieu statea n picioare, rezemat de camin; ntre el sid'Artagnan era o masa.

. Domnule, . ncepu cardinalul, . ai fost arestat din porunca mea. . Mi s-a spus, monseniore. . Si stii pentru ce? . Nu, monseniore, caci singurul lucru pentru care as putea fi arestat, eminenta voastra nu-l stie nca. Richelieu si pironi privirea asupra tnarului. . Adica ce nseamna asta? . Daca eminenta voastra vrea sa-mi destainuiasca mai nti crimele de care snt nvinuit, i voi spune pe urma faptele pe care le-amsavrsit. . Esti nvinuit de crima care au facut sa cada capete mai de seamadect al dumitale, domnule! raspunse cardinalul. . Care crime, monseniore? ntreba d'Artagnan cu o liniste care-luimi pna si pe card inal. . Esti nvinuit de legaturi n scris cu dusmanii regatului, estinvinuit de a fi smuls taine ale statului, esti nvinuit de a fi ncercat sa zadarnicesti planurile generalului dumitale. . Si cine ma nvinuieste de toate astea, monseniore? . urma d'Artagnan, care banuia ca nvinuirile veneau de la Milady: o femeienfierata de jus titia tarii noastre, o femeie care s-a maritat cu un barbatn Franta si cu altul n Anglia, o femeie care si-a otravit cel de al doileasot si care a ncercat sa ma ot raveasca si pe mine? . Ce tot ndrugi acolo, domnule, . i taie vorba cardinalul mirat . de care femeie vorbesti asa? . De Milady de Winter, . raspunse d'Artagnan, . da, de Milady deWinter, ale care i crime fara ndoiala ca eminenta voastra nu le cunostea atunci cnd i-a facut cinstea sa-i daruiasca ncrederea sa. . Domnule, . vorbi cardinalul, . daca Milady de Winter a savrsitcrimele pe care l e amintesti, ea va fi pedepsita. . A si fost, monseniore. . Si cine a pedepsit-o? . Noi. . E n nchisoare? . E moarta. . Moarta! . murmura cardinalul, care nu-si putea crede urechilor, . moarta! Am auzit oare bine ce-ai spus? . De trei ori a ncercat sa ma ucida si am iertat-o, dar a ucis femeia pe care o iubeam. Atunci prietenii mei si cu mine am prins-o, am judecat-o si am osndit-o. D'Artagnan povesti otravirea doamnei Bonacieux n mnastireaCarmelitelor din Bethune , judecata din casuta singuratica si osnda pemalul rului Lys. Un fior trecu prin tot trupul cardinalului, care nu era totusi om sa senfioare pr ea lesne. Apoi, deodata, ca sub nrurirea unui gnd tainic, chipul, pna atunci

ntunecat al cardinalului, se lumina ncet-ncet, aidoma cerului care penesimtite si re capata seninul. . Asadar, . rosti cardinalul cu un glas, a carui blndete nu sepotrivea cu asprime a cuvintelor, . v-ati facut singuri judecatori, farasa va gnditi ca cei care nu sn t mputerniciti sa pedepseasca si carepedepsesc snt doar niste ucigasi! . Monseniore, va jur ca n-am avut de gnd nici o clipa sa-mi aparcapul n fata domni ei voastre. Voi suferi pedeapsa pe care eminentavoastra va binevoi sa mi-o dea. Nu tin att de mult la viata, ca sa ma tem de moarte. . Da, stiu, domnule, esti un om inimos, . rosti cardinalul cu o voce aproape prietenoasa, . pot sa-ti spun de pe acum ca vei fijudecat si chiar osndit. . Un altul ar putea raspunde eminentei voastre ca-si are iertarean buznuar; eu nsa ma voi multumi sa va spun: Porunciti, monseniore, snt gata! . Iertarea dumitale? ntreba Richelieu mirat. . Da, monseniore. . Si de cine semnata? De rege? Cardinalul rosti aceste cuvinte cu un ciudat glas dispretuitor. . Nu, de eminenta voastra. . De mine? Esti nebun, domnule? . Excelenta voastra si va recunoaste fara ndoiala scrisul. Si d'Artagnan nmna cardinalului pretioasa hrtie pe care Athos i-osmulsese fostei sa le sotii si pe care i-o daduse lui d'Artagnan cu gndsa-l ocroteasca. Eminenta sa lua hrtia si citi ncet, apasnd pe fiecare silaba: "Din porunca mea, purtatorul acestei hrtii a facut tot ceea ce afacut. Tabara din La Rochelle, 5 august 1628 Richelieu." Dupa ce citi rndurile scrise, cardinalul se adnci ntr-un noian degnduri, dar nu-i nap oie lui d'Artagnan hrtia. "Sta sa chibzuiasca la soiul de osnda cu care sa ma trimita pe cealume, si zise n s inea lui d'Artagnan. Pe legea mea! O sa vada el cumstie sa moara un gentilom." La gndul ca va muri voiniceste, tnarul muschetar se simtea ntoane minunate.

Richelieu ramasese pe gnduri, sucind si rasucind mereu hrtia nmini. Ridica n sfrsit f untea, si atinti privirea-i de vultur pe chipulsincer, deschis si istet din fata lui, citi pe obrazul brazdat de lacrimi, totamarul ndurat n ultima luna si cugeta pentru a treia sau a patra oarala viitorul ce-l astepta pe acel copil de douazec i si unul de ani si lafoloasele ce le-ar fi putut trage un bun stapn din vlaga, d in cutezanta

si din desteptaciunea lui. Pe de alta parte, nu o data fusese nspaimntat de faradelegile, deputerea si de gen iul dracesc al acelei femei. Simtea un fel de tainicausurare ca scapase pentru t otdeauna de o partasa deosebit deprimejdioasa. Rupse ncetisor hrtia pe care d'Artagnan i-o daduse ndarat cu attamarinimie. "Snt pierdut", si zise n sinea lui d'Artagnan. Si se nclina adnc n fata cardinalului ca unul care spune: "Doamne, faca-se voia ta!" Cardinalul se apropie de masa si, fara sa se aseze, scrise ctevarnduri pe un perga ment din care doua treimi erau mplinite dinainte; apoi si puse sigiliul. "E osnda mea, si mai zise d'Artagnan; ma scuteste de plictisealaBastiliei si de nce tinelile unei judecati. . Poftim, domnule, . spuse cardinalul tnarului, . ti-am luat unact pe care nu era scris nici un nume si-ti dau altul n schimb. Numelelipseste de pe aceasta foaie de numire si-l vei pune chiar dumneata. D'Artagnan lua sovaitor hrtia si-si arunca privirea pe deasupra slovelor. Era o numire n postul de locotenent al muschetarilor. D'Artagnan cazu la picioarele cardinalului. . Monseniore, mi voi da viata pentru dumneavoastra, faceti de azinainte ce vreti c u ea; dar bunavointa cu care ma cinstiti nu mi se cuvine mie: am trei prieteni mult mai de seama si mai vrednici dectmine... . Esti un baiat cumsecade, d'Artagnan, i curma vorba cardinalul, ncntat ca-i ngenunchease firea razvratita si batndu-l prieteneste peumar. Fa ce-ti p lace cu hrtia asta, dar nu uita ca desi numele e lasat nalb, eu dumitale ti-am dat -o. . N-o voi uita niciodata, raspunse d'Artagnan. Eminenta voastra sa nu se-ndoiasca o clipa. Cardinalul se ntoarse si chemi cu glas tare: . Rochefort! Cavalerul care, de buna seama se gasea ndaratul usii, intranumaidect. . Rochefort, . i spuse cardinalul, . l vezi pe domnul d'Artagnan, eu l primesc printre prietenii mei. Asadar mbratisati-va si fiti cumintidaca vreti sa va pastrati capul pe umeri. Rochefort si d'Artagnan se sarutara din vrful buzelor, dar cardinalulera acolo si -i privea cu ochiul lui cercetator. Iesira amndoi din camera n acelasi timp. . . . . O sa ne mai ntlnim noi, nu-i asa, domnule? Cnd veti dori, raspunse d'Artagnan. N-o sa ne scape prilejul, starui Rochefort. Cum? ntreba Richelieu, deschiznd usa.

Cei doi barbati si zmbira, si strnsera mna si salutara pe eminenta sa. . ncepusem sa ne pierdem rabdarea, l ntmpina Athos. . Aici snt, prieteni! . le raspunse d'Artagnan, . si nu numai liber, dar ma bucur si de mare bunavointa. . Ai sa ne povestesti si noua? . Chiar asta-seara. ntr-adevar, n aceeasi seara, d'Artagnan trecu pe la Athos caretocmai si golea sticl a cu vin de Spania, ndeletnicire ndeplinita cusfintenie la fiecare sfrsit de ziua. i povesti cele ntmplate ntre cardinal si el si scotnd din buzunarhrtia de numire, i se: . Poftim, scumpul meu Athos, e ceva ce ti se cuvine pe deplin dumitale. Athos zmbi cu sursul lui blnd si catifelat. . Prietene, . raspunse el, . pentru Athos e prea mult, pentrucontele de La Fre e prea putin. Pastreaza-ti numirea, e a dumitale; Dumnezeule, ca scump ai mai platit-o! D'Artagnan iesi de la Athos si intra n camera la Porthos. l gasi mbracat ntr-o haina de-o rara frumusete, toata brodata nmndre izvoade; se priv ea ntr-o oglinda. . Ah! Ah! . facu Porthos, . dumneata erai, draga prietene! Cumgasesti ca-mi sed straiele astea? . De minune, . raspunse d'Artagnan, . dar eu vin sa-ti propunalta haina, care o sa te prinda si mai bine. . Care? ntreba Porthos. . Aceea de locotenent de muschetari. D'Artagnan povesti lui Porthos ntrevederea sa cu cardinalul si, scotnd foaia din buzunar, i spuse: . Iata, dragul meu, scrie-ti numele aici si vezi sa-mi fii o bunacapetenie. Spre marea mirare a lui d'Artagnan, dupa ce-si arunca privirea penumire, Porthos i-o dadu ndarat. . Da, . spuse el, . ntr-adevar m-ar maguli mult, dar nu m-asputea bucura prea ndel ung de aceasta bunavointa, n vreme ce noieram la Bthune, sotul ducesei mele a muri t; asa ca, dragul meu, sipetul cu aur al raposatului ntinzndu-mi bratele, ma nsor cu vaduva. Uite, mi ncercam tocmai hainele de nunta; pastreaza-ti locotenenta, dragul meu, pastreaz-o. Si dadu hrtia ndarat lui d'Artagnan. Tnarul intra la Aramis, l gasi ngenuncheat pe un scaun derugaciune, cu fruntea lipi ta de micul ceaslov deschis naintea lui. i povesti si lui ntrevederea cu cardinalul si. scotnd pentru a treiaoara hrtia din b uzunar, i spuse: . Dumneata, prietenul nostru, lumina noastra, ocrotitorul nostru, primeste aceasta numire, ti se cuvine mai mult ca oricui pentru

ntelepciunea dumitale si pentru sfaturile ce au avut totdeauna urmariatt de ferici te. . Din pacate, dragul meu prieten, . raspunse Aramis, . ultimelenoastre ispravi m -au scrbit cu desavrsire si de viata si de spada. Dedata asta hotarrea mea e de nenl aturat: dupa asediu intru n rndulLazaristilor. Pastreaza numirea pentru dumneata, d'Artagnan: estifacut pentru slujba de ostas. O sa fii un capitan si inimos si n azdravan. Cu ochii umezi de recunostinta si stralucitori de bucurie, d'Artagnanse ntoarse l a Athos, pe care-l gasi tot la masa, privindu-si n zare, lalumnia lampii, ultimul pahar de Malaga. . N-au vrut nici ei sa primeasca, i spuse d'Artagnan. . Pentru ca nimanui nu i se cuvine numirea asta mai mult ca dumitale. Lua o pana, scrise pe foaie numele lui d'Artagnan si i-o dadundarat. . Atunci n-o sa mai am de azi nainte prieteni, sopii tnarul. Vaimie! Nimc altceva dect amintiri amarnice! Si si lasa capul n mini, n vreme ce doua lacrimi i lunecau de-alungul obrajilor. . Esti nca tnar, d'Artagnan, . i raspunse Athos, . toateamarnicele dumitale amintir i au destula vreme sa se schimbe n duioase si dulci amintiri. EPILOG Lipsit de ajutorul flotei engleze si al diviziei fagaduite deBuckingham, orasul La Rochelle s-a predat dupa un asediu de un an. Actul de capitulare a fost iscalit n ziua de douazeci si opt octombrie aanului 16 28. Regele s-a ntors la Paris la douazeci si trei decembrie al aceluiasian. I s-a fac ut o primire triumfala, parca ar fi nvins un vrajmas, nu pefrancezi. A intrat n or as prin cartierul Saint-Jacques, sub arcuri deverdeata. D'Artagnan si-a luat n primire postul de locotenent. Porthos si-aparasit slujba s i s-a nsurat n anul urmator cu doamna Coquenard: sipetul, att de mult jinduit, oblojea opt sute de mii de livre. Mousqueton a primit n dar o livrea minunata si si-a vazut cu ochiivisul lui de o viata ntreaga: sa stea la spatele unei calesti aurite. Dupa o calatorie n Lorena, Aramis s-a facut deodata nevazut si ancetat sa mai scri e prietenilor. S-a aflat mai trziu prin doamna deChevreuse, care a destainuit la vreo doi-trei iubiti de-ai ei, ca Aramis mbracase haina monahala ntr-o mnastire din Nancy. Bazin s-a aciuat frate ntr-o manastire. Athos a ramas muschetar sub ordinele lui d'Artagnan, pna n anul

1631 cnd, n urma unei calatorii n Touraine, a parasit si el slujba, sub cuvnt ca-i ramasese o mica mostenire n Roussillon. Grimaud l-a urmat pe Athos. D'Artagnan s-a batut de trei ori n duel cu Rochefort si de trei ori l-aranit. . Te pomenesti ca la a patra ntlnire te omor, i-a spus, ntinzndu-imna, ca sa-l ajute sa se ridice. . Socot ca e mai bine si pentru dumneata si pentru mine sa nelasam pagubasi, i-a raspuns ranitul. La naiba! ti snt mai prieten dectcrezi, caci daca as fi strecurat un singur cuvnt cardinalului, as fi pututde la prima ntlnire, sa-ti pun capul n pri mejde. S-au saturat, dar de data asta nesiliti de nimeni si fara nici un gnd ascuns. Lui Planchet, Rochefort i-a dat gradul de sergent n corpul ostasilorgarzii. Domnul Bonacieux traia linistit, fara sa aiba habar si nici sa-i pesede soarta n evesti-si. ntr-o zi, a avut nesocotinta sa-i scrie cardinalului pentru a-i aminti de el; cardinalul i-a trimis raspuns ca va ngriji sa nu-imai li pseasca nimic n viitor. ntr-adevar, a doua zi, plecnd de la el de acasa la sapte searapentru a se duce la Luvru, domnul Bonacieux nu s-a mai ntors nstrada Groparilor; dupa parerea celor ca re pareau a sti mai multe decttoti ceilalti, domnul Bonacieux era hranit si gazdu it n vreun castelregesc, pe socoteala marinimoasei eminente.