Sunteți pe pagina 1din 1

Ambiia este o calitate att de important nct poate compensa lipsa altor caliti.

Ambiia este o fora interioar care te determin s lupi, s te zbai, s studiezi, s te adaptezi, s treci peste greuti i s progresezi. Bineneles, ambiia excesiv devine defect. Un om prea ambiios va ncepe s se ghideze dup zicala "Scopul scuz mijloacele" i va ncerca s i ating scopul indiferent dac alii vor avea de suferit. De indata ce tendinta de a se pune in valoare devine predominanta, aceasta determina o tensiune crescuta in viata psihica, ceea ce face ca omul sa-si contureze mai limpede scopul de a obtine putere si superioritate, intensificandu-si totodata actiunile in acest sens. Viata sa devine un fel de speranta a marelui triumf. Un asemenea om devine in mod necesar neobiectiv, deoarece isi pierde legatura cu viata, fiind in permanenta preocupat de impresia produsa altora, de ceea ce gandesc ceilalti despre dansul. Libertatea sa de actiune este astfel inhibata la maximum si in caracterul sau isi face loc cea mai raspandita trasatura, vanitatea. Se poate afirma ca nu exista om la care vanitatea sa nu fie prezenta, fie si doar sub o forma putin pronuntata. Si dat fiind faptul ca nu te poti impune daca iti afisezi ostentativ vanitatea, de cele mai multe ori aceasta se camufleaza, luand diferite infatisari. Poti fi vanitos si sub masca unei anumite modestii. Un om poate fi atat de vanitos incat sa nu-i pese de felul in care il judeca ceilalti, sau, tocmai in virtutea atitudinii sale, sa-i captiveze si sa caute sa-i foloseasca avid in profitul sau.