Recoltarea singelui venos si probelor de urina pentru principalele examene de laborator. Interpretarea rezultatelor.

Examene biochimice: Fibrinogen, glicemie, uree, creatinina, acid uric, rezerva alcalina, electroliti plasmatici, cholesterol, trigliceride, HDL cholesterol, LDL cholesterol Recoltarea singelui venos si a probelor de urina se utilizeaza pentru efectuarea unor examene de laborator in vederea completarii datelor furnizate de examenul clinic ,a elaborarii diagnosticului si a urmaririi evolutiei pacientului sub tratamentul recomandat. Norme ce trebuie respectate la recoltare: - respectarea orarului recoltarilor - efectuarea pregatirii fizice si psihice a bolnavului - pregatirea materialelor necesare pentru recoltare - tehnica propriuzisa a recoltarii etichetarea produsului si completarea buletinului de trimitere catre laborator.Un produs biologic neetichetat nu poate fi folosit pentru analiza. - pastrarea si transportul produsului etichetat. Expedierea si transportul produsului patologic recoltat, astfel incit acesta sa ajunga cit mai repede la laborator in starea in care a fost in organism. Recoltarea singelui venos si capilar apartine domeniului de activitate al asistentilor medicali, indicatia de recoltare in vederea anumitor examene biochimice intra in atributiile medicilor. Definitie Punctia venoasa reprezinta inteparea unei vene cu un ac atasat la o seringa. Indicatii: - examene de laborator bichimice si hematologice - efectuarea probei de compatibilitate - donarea de singe - flebotomie Materiale necesare: - ace pentru punctia venoasa -ac epicranian (ac cu bizou scurt, lungime de 2-3cm, diametru 0,8-1,6mm) - seringa Monovette cu ac incorporat, functionind cu piston de aspiratie sau cu vid - seringa de 10 ml - eprubete - material dezinfectant pentru tegumente alcool, tinctura de iod - tampoane - garou - leucoplast, comprese, manusi (sterile), vata - tavita renala, cimp steril, musama

Ac de puncie venoas dup Strauss

Monovette cu membran obturatoare i ac Monovette (Sursa: Fa. Sarstedt Locul de punctie: - plica cotului ( vena cefalica, vena basilica, vena mediana) - fata dorsala a miinii (arcada palmara superficiala, vene metacarpiene) - in ultima instanta venele de pe fata dorsala a piciorului, vena femurala - la sugari se utilizeaz venele membrului inferior (arcada venoas dorsal a piciorului, venele gambei) i venele epicraniene.

Etape de executie 1. pregatirea instrumentarului si materialelor necesare, precum si verificarea integritatii acestora 2. verificarea identitatii pacientului 3. pregatirea fizica si psihica a bolnavului

pozitia bolnavului : 1. sezind pe scaun cu membrul superior sprijinit in extensie si supinatie recomandat pentru recoltarea in ambulator 2. culcat in pat in decubit dorsal cu membrul superior in adductie pentru recoltarea in spital - bratul se descopera si se asaza pe musama/ cimp steril 4.Recoltarea: - dezinfectarea miinilor - stabilirea locului de punctie pentru a usura evidentierea venei se deschide si se inchide pumnul de citeva ori, se palpeaza vena, se pozitioneaza mina in jos, se tapoteaza traiectul venos. La nevoie se poate introduce mina in apa calda in scopul dilatarii venelor slab vizibile. - aplicarea garoului- garoul se aplic cu 10 cm deasupra regiunii la nivelul creia urmeaz s se fac punctia venoasa - se antiseptizeaz tegumentele regiunii alese, prin micri circulare, din centru spre periferie. n cazul utilizrii soluiilor alcoolice se ateapt 30 sec pentru exercitarea efectului antiseptic. - punctionarea se destinde pielea supraiacenta venei pentru fixarea vasului, se introduce acul cu virful bizoului in sus la un unghi de 20, apoi se patrunde tangential cu traiectul venos. Se introduce acul in mijlocul venei in directia axului longitudinal al acesteia si se impinge 1- 1,5 cm. Se aspira singele pentru confirmarea punctionarii vasului. O alternativa o reprezinta introducerea acului, prin metoda indirect: acul cu orificiul bizoului n sus este introdus prin tegumente, la 3-8 mm deprtare de vena aleas, progresnd ctre aceasta, sub aspiraie continu, pina in momentul apariiei sngelui venos n sering;

volumul necesar de singe se extrage lent si constant, pentru a evita hemoliza acestuia. - se desface garoul, se pune un tampon fara a se apasa locul de punctie si se extrage acul. Pacientul trebuie sa tina bratul ridicat si sa comprime locul de punctie citeva minute, pentru a evita refluarea singelui din vas si formarea unui hematom.Se aplica un plasture pentru a impiedica extravazarea singelui si accesul bacteriilor. Este contraindicata flexia antebratului pe brat cu tamponul tinut in plica cotului. 5. Pregatirea singelui - se amesteca singele cu subtanta anicoagulanta in functie de felul analizei

se eticheteaza , precizindu-se data, salonul, analiza ceruta, numarul foii de observatie, numele si prenumele pacientului - singele recoltat pentru transfuzie se pastreaza in conditii speciale si se supune procedeelor de conservare a singelui Mentiuni : - mentinerea indelungata a garoului ( recoltarea cu staza) poate modifica rezultatul unor analize: albumine, calciu, potasiu, hematocrit. Singele recoltat are culoare roz, datorita hemolizei. - Recoltarea fara heparina determina o falsa crestere a potasemiei, datorita eliberarii K intracelular dupa coagulare. - Nu se face antiseptizarea tegumentelor cu alcool sau cu solutii alcoolice in cazul recoltarii singelui in vederea stabilirii alcoolemiei. - In cazul recoltarii singelui pentru mai multe examene de laborator ordinea este urmatoarea: o Teste de coagulare o Electroliti o VSH o Alte recoltari - In cazul contactului accidental al tegumentelor cu singele acestea se spala si se dezinfecteaza - In cazul in care exista suspiciunea unei boli cu transmitere parenterala se marcheaza eprubeta in vederea protectiei personalului sau se folosesc recipiente speciale Recoltarea singelui pentru examene biochimice se face dimineata pe nemincate. Se recolteaza 2-5 ml fara substanta anticoagulanta pentru determinarea ureei, acidului uric, creatininei, bilirubinei, lipidelor, testelor de disproteinemie, fosfatazelor, proteinogramei, calciului, sideremiei. Se recolteaza 2-5 ml cu 4-5mEq NaF pt determinarea glicemiei si a fibrinogenului. Pentru determinarea VSH se recolteaza 2 ml de singe. Pentru hemoleucograma sint necesari 3 ml de singe, pt determinarea fibrinogenului, IQ, TQ 4 ml, iar pt examenele biochimice 6 ml de singe venos. Analizele in urgenta se recolteaza de obicei pe heparina. Alte substante anticoagulante utilizate sint reprezentate de citratul de sodiu, fluorura de sodiu, oxalatul de potasiu, EDTA ( etilendiaminotetraacetat), hirudina. Complicatii - perforarea venei se poate produce in cazul unei tehnici gresite de recoltare, unor vene dificil de palpat, scleroase, friabile. Complicatiile sint reprezentate de formarea unui hematom , de lezarea unor vase sau nervi din vecinatate. - leziuni vasculare exteriorizate prin aparitia flebitei - punctionarea unei artere - septicemia In cazul imposibilitatii realizarii abordului venos periferic pe una din caile mentionate anterior se poate realiza punctia venei jugulare externe. Abordul venos la acest nivel se realizeaza de catre medic sau de asistente medicale antrenate. Pozitia bolnavului - decubit dorsal, Trendelenburg 15, capul intors controlateral

Tehnica - se destinde tegumentul gitului cu degetul mare al miinii libere - se punctioneaza vena la locul de incrucisare cu marginea externa a muschiului sternocleidomastoidian. Recoltarea probelor de urina pentru examenele biochimice de laborator aduce informatii asupra functiei rinichiului si a cailor urinare, precum si asupra starii intregului organism. Materiale necesare - sticluta curata pentru recoltarea sumarului de urina - recipient gradat pentru colectarea urinii din 24 ore - reactivi speciali pentru dozarea unor compusi normali sau patologici - manusi - apa si sapun - tampoane Tehnica - Colectarea mostrelor de urin proaspt emis: - urin emis spontan (dup toalet prealabil a regiunii perineale), prin miciune (preferabil prima miciune matinal), din poriunea mijlocie a jetului, n recipiente de sticl curate, uscate; prelucrare imediat n laborator (examen microscopic n maxim 1 or); refrigerare la + 4 C; Recoltarea se poate face in plosca (bazinet) sau in urinar. Personalul auxiliar trebuie educat in legatura cu utilizarea bazinetului: folosirea numai a bazinetelor goale si curate, mictionarea fara defecatie, varsarea urinei imediat dupa emisie in borcan - Colectarea mostrelor de urin din 24 ore:: - Indicatii - teste analitice cantitative (proteinurie, glicozurie, electrolii, AVM); - Etapele recoltarii: la ora stabilita bolnavul urineaza si urina se arunca. Urina provenita din celelalte mictiuni din intervalul de 24 ore se aduna intr-un recipient adecvat probei solicitate si se pastreaza la rece. Se trimite intr-o sticluta curata cantitatea necesara de urina omogenizata la laborator cu urmatoarele date: nume si prenume, virsta, sexul, volumul de urina din 24 ore, greutatea, natura regimului, volumul de lichide ingerate, medicamentele administrate. - Colectarea mostrelor de urina la copilul necooperant: - Se decontamineaza si se usuca organele genitale si perineul. In jurul penisului sau a vulvei se fixeaza orificiul unei pungi sterile din material plastic. In lipsa acestui dispozitiv trebuie pindit momentul mictiunii pentru a prinde proba intr-un flacon cu gura larga. - Colectarea mostrelor de urina in situatii speciale: a. Aspiratia suprapubiana b. Prelevari prin cateter sint de competenta medicului si expun pacientul la riscul infectiei. Este o manevra rezervata pacientilor cu senzoriu alterat, pacientilor care nu mictioneaza din cauze neurologice sau urologice. Transportul si conservarea probelor de urina se face de catre asistenta imediat dupa prelevare. Recipientele se eticheteaza, se acopera si se expediaza pentru a fi examinate in maxim o ora de la recoltare. Daca acest interval nu poate fi respectat proba trebuie

refrigerata la 4. In afara datelor de identificare a pacientului cererea de analiza a probelor de urina trebuie sa specifice urmatoarele informatii: tipul prelevatului ( proba curata din jet mijlociu, aspirat suprapubian,etc), ora prelevarii, daca pacientul a fost sub cura de diureza sau antibioterapie, examenul solicitat. I. Examenul macroscopic al urinei cuprinde determinarea volumului urinar, a aspectului urinii, al culorii si mirosului acesteia. II. Examenul fizic este reprezentat de determinarea densitatii urinei si a pHului III. Examenul microscopic consta in examinarea sedimentului urinar , proteinuriei, glicozuriei, corpilor cetonici, amilazuriei, ureei urinare, ionogramei urinare,etc. Determinarea fibrinogenului - reprezinta o proteina sintetizata de ficat a carei concentratie creste in afeciuni caracterizate prin inflamatie. Scaderea valorii fibrinogenului se intilneste in afectiuni hepatice. - Valoarea normala 2-4 g/l - Cantitatea de singe necesara 4 ml. Se recolteaza pe EDTA. Determinarea glicemiei - integrata in analizele de uz curent - se recolteaza pe o picatura de heparina in urgenta, sau se lucreaza din single prelevat in eprubeta fara anticoagulant in conditii obisnuite. - o alternativa o reprezinta dozarea glicemiei din singele capilar folosind glucometrul. Principiul metodei : se inteapa pulpa degetului cu acul, se sterge cu vata fara spirt prima picatura exprimata, cea de a doua picatura se recolteaza pe bandeleta aparatului. Determinarea glicemiei cu ajutorul glucometrului este o metoda destinata autocontrolului pacientilor diabetici si urgentelor; nu trebuie folosita pentru diagnosticul diabetului zaharat. - Glicemia a jeun ( recoltata dupa minim 8 ore de post) - valoarea normala 60-110mg% - valori crescute 110 -126 mg% glicemie bazala modificata > 126 mg% - diabet zaharat - valori scazute - < 50 mg% - hipoglicemie : la pacienti diabetici in tratament cu insulina sau cu antidiabetice orale; la pacienti nediabetici: hipoglicemie functionala, insulinom, afectiuni endocrine, insuficienta hepatica Determinarea ureei Ureea reprezinta un produs al metabolismului proteic si este folosita pentru aprecierea functiei renale. a. in singe valoarea normala 15 - 45mg% ( 3- 10 mmol/.l) - se recolteaza in urgenta pe heparina, iar in conditii uzuale pe singe fara anticoagulant. - Variatii fiziologice in functia de sex,virsta, sarcina ( scade in prima jumatate a sarcinii), dieta ( crescuta in conditiile unui aport proteic important), diureza

b. -

Valori crescute: afectiuni renale, infectii, hemoragii, infarct miocardic, stari febrile in urina valoarea normala 15 -35 g/l valori crescute: regim hiperproteic, febra, hipertiroidism, leucemii valori scazute: sarcina, faza oligoanurica a insuficientei renale, afectiuni hepatice grava se determina din urina din 24 ore, fara a necesita un reactiv special pentru recoltare

Determinarea creatininei Creatinina este derivatul deshidratat al creatininei rezultata din metabolismul muscular si este utilizata in aprecierea functiei renale. a. in singe- valoarea normala adulti 0,5 1,2mg% copii 1-2 mg% - se recolteaza pe heparina sau fara anticoagulant este un indicator mai sensibil si mai specific al functiei renale decit urea, nefiind influientata de efortul fizic sau regimul alimentar - valori crescute - insuficienta renala acuta si cronica, afectiuni caracterizate prin distructia proteinelor musculare ( miopatii, polimiozita) b. in urina valoarea normala 0,5 -1g/l urina - valori crescute : eforturi fizice, hipercorticism, acromegalie - valori scazute: imobilizare prelungita, casexie, insuficienta renala cronica c. clearanceul creatininei - investigheza rata filtrarii glomerulare Cl= UxV/P Cl= clearance (ml/min) U= concentratia urinara a creatininei( mg/ml) P= concentratia plasmatica a creatininei (mg/ml) V= volum urinar (ml/min) Valoarea normala 90 -130ml/min Determinarea acidului uric Acidul uric este substanta de deseu a catabolismului nucleoproteic. a. in singe valoarea normala 3-5 mg% - se recolteaza in conditii uzuale pe singe fara anticoagulant. - valori crescute: guta, nefrite,leucemii tratate cu antimitotice, radioterapie. b. in urina- valoare normala 0.5-1g/24h -se recolteaza pe hidroxid de sodiu si se trimit 5 cm3 de urina la laborator. -valori crescute: guta, leucemii, tratament cu corticoizi -valori scazute: insuficienta renala cronica, faza oligoanorica a insuficientei renale acute Determinarea rezervei alcaline Rezerva alcalina este folosita pentru aprecierea echilibrului acido-bazic. Reprezinta CO2 total (puterea de combinare a CO2= bicarbonat actual +CO2 dizolvat) Valoare normala 23-27 mEq/l Se recolteaza sange venos pe heparina fara staza.

Valori crescute: - alcaloza metabolica in stenoza pilorica, administrare excesiva de alcaline, administrare excesiva de bicarbonat alcaloza respiratorie (hiperventilatie excesiva in ventilatia mecanica asistata prelungita, septicemia cu bacterii gram negative, nevroze anxioase, hipoxemie) Valori scazute: -acidoza metabolica (cetoacidoza diabetica, acidoza lactica, insuficieta renala cronica in stadiul uremic, intoxicatii cu metanol, etanol, salcilati, cetoacidoza de foame ) -acidoza respiratorie (acuta-edem pulmonar acut, pneumotorax, pneumonii severe; cronica- BPOC, astm bronsic, bonsiectazii). Determinarea electrolitilor plasmatici Se utilizeaza pentru explorarea echilibrului acidobazic. Pentru determinarea ionogramei sanguine sint necesari 5-6 ml singe, recoltat pe heparina cu unele precautii: bolnavul sa fie de preferinta a jeun, sa se evite staza sanguina prelungita la locul recoltarii, sa nu se determine ionograma din singele hemolizat, recipientele in care se face recoltarea sa fie pregatite adecvat ( nu se spala cu ser fiziologic). Valori normale: Na 135-145 mEq/l, K- 3,5 -5,5 mEq/l Valori scazute: - hiponatremii varsaturi, diaree, transpiratii, dieta hiposodata asociata cu exces de diuretice, insuficienta corticosuprarenala, alimentatie parenterala prelungita, polidipsie, secretie inadecvata de ADH; - hipopotasemii varsaturi, diaree, fistule sau aspiratii digestive prelungite, exces de laxative sau diuretice, adenom Conn, ciroza hepatica, sdr. nefrotic, alcaloza Valori crescute: - hipernatremii suprimarea aportului de apa la pacienti inconstienti sau tarati, administrare enterala de alimente hipertone, diaree apoasa, hiperventilatie prelungita, arsuri extinse, soc termic, accidente tehnice in cursul hemodializei sau dializei peritoneale - hiperpotasemii insuficienta renala cronica, abuz de diuretice antialdosteronice, acidoza, transfuzii masive cu singe integral conservat Determinarea colesterolului, trigliceridelor, HDL-colesterol, LDL-colesterol Determinarea acestor parametri este utilizata in aprecierea metabolismului lipidic si are o valoare deosebita in explorarea afectiunilor aterosclerotice. Evaluarea biochimica a metabolismului lipidic nu se recomanda a fi efectuata in cursul si in primele 3 luni dupa urmatoarele afectiuni: infarct miocardic acut, stroke, traumatisme, sarcina, scadere ponderala importanta brusca, administrarea unor medicamente. Pregatirea pacientului in vederea recoltarii: regim alimentar normocaloric, echilibrat cu 2 saptamini inaintea determinarii, excluderea alimentelor cu potential hiperlipemiant ( preparate cortizonice, diuretice tiazidice, anticonceptionale, sedative) sau hipolipemiant. Singele se recolteaza dimineata pe nemincate, evitindu-se staza venoasa prelungita. Aspirarea singelui in seringa se face incet pentru a se evita formarea spumei, golirea seringii se face cu atentie si fara o presiune exagerata in eprubeta in care se afla

anticoagulant EDTA sodic(1-2 mg/l ml singe). Pina la trimiterea la laborator singele se pastreaza la o temperatura de +5. Se poate recolta si in eprubeta fara anticoagulant. Colesterolul seric total valoare normala 150 -200mg% Indicatii de determinare: evaluarea riscului de boala coronariana, screeningul dislipidemiilor, monitorizarea tratamentului normolipemiant. Valori crescute: hipercolesterolemii idiopatice, hipotiroidism, obstrucii biliare, afectiuni renale, pancreatita cronica Valori scazute: hipertiroidism, malnutritie,afectiuni hepatice severe, aport scazut de cholesterol, infectii Trigliceridele serice valoare normala 40 -150 mg% Indicatii de determinare: evaluarea riscului de boala coronariana, diagnosticul dislipidemiilor si monitorizarea tratamentului normolipemiant Valori crescute: dislipidemii familiale, boli hepatice, sdr nefrotic, hipertiroidism, alcoolism, guta,infarct miocardic, afectiuni intercurente Valori scazute: malnutritie scadere ponderala recenta. HDL- colesterolul valori normale- barbati 35 -55 mg/dl, femei 45 -55 mg/dl Valori crescute: consum moderat de alcool, terapia orala estrogenica, exercitiu fizic intens Valori scazute: infometare, obezitate, sedentarism, fumat, hipo si hipertiroidism, afectiuni hepatice, boli renale LDL colesterolul - valoare normala< 115 (100) mg/dl - determinare metoda de calcul matematica LDL= Colesterol total HDLcolesterol- trigliceridemie(mg/dl)/5 - Valori crescute: hipercolesterolemia familiala, hipotiroidism, sdr nefrotic, insuficienta renala cronica, anorexie, sarcina - Valori scazute: boli severe, terapie estrogenica orala. Reactia Gros - reactie de floculare destinata sa evidentieze dezechilibrul proteic si sa aprecieze hiperactivitatea mezenchimala, pentru evaluarea gravitatii hepatitelor acute si cronice. - este nespecifica, putind fi pozitiva si in alte afectiuni: malaria, lues, endocardita subacuta, afectiuni renale - are 2 valori: floculare reversibila limita inferioara 1,50 cm3 floculare ireversibila -limita superioara 2,20 cm3 Transaminaza glutamic oxalacetica ( TGO) - Transaminaza glutamic piruvica ( TGP) Valoare normala 0- 35 U/l - se pot determina in urgenta; valori crescute in sindroame de citoliza: - infarct miocardic acut ( TGO> TGP) TGO creste in 8 -12 ore si atinge valoarea maxima in 24 -36 ore de la producerea infarctului. Revine la normal in 4 -7 zile.

hepatite virale ( TGP> TGO): hepatita virala acuta titrul creste de 10 -20 de ori fata de valoarea normala, in hepatita cronica active cresc de 10 ori, iar in cea persistenta de 2 -3 ori fata de valoarea normala. Raport TGO/TGP normal>1. tromboembolism pulmonar distructii musculare litiaza de coledoc, cancer de pancreas

Gamaglutamiltranspeptidaza (GGT) Valoare normala barbati 6 -28 U/l; femei 4- 18 U/l - se recolteaza pe singe fara anticoagulant - nu se lucreaza in urgenta - valori crescute: sdr. de colestaza din hepatita acuta sau cronica, ciroza hepatica, obstructii ale cailor biliare (ex. litiaza de coledoc, cancer de pancreas), consum cronic de alcool Proteine totale electroforeza proteinelor plasmatice Valoare normala: Proteine totale 5,5-8 g/dl albumine 3,5 -5,5 g/dl 50 -60% globuline 2 -3,5 g/dl 40 -50% Alfa 1 0,2 -0,4 g/dl 4,2 -7% Alfa 2 0,5- 0,9g/dl 6,8-12% beta 0,6- 1,1 g/dl 9 -15% gama 0,7 -1,7g/dl 13 -23% Raport albumine/ globuline = 1,2 -1,5 Recoltare: - proteinele totale si proteinograma se recolteaza fara anticoagulant - proteinele totale se pot recolta pe heparina pentru determinarea lor in urgenta Proteine totale valori patologice: - crescute: hemoconcentratie,deshidratare, hipergamaglobulinemii ( mielom multiplu, boala Waldenstrm) - scazute: hemodilutie, denutritie, sdr. nefrotic, afectiuni hepatice Electroforeza reprezinta o metoda de separare a proteinelor , bazata pe migrarea diferita in cimpul electroforetic in functie de numarul de sarcini electroforetice ale moleculelor respective. Fofataza alcalina Valori normale: barbati 55 -170 UI/l; femei 70 175 UI/l - valori scazute: anemii, carenta de proteine, hipotiroidie, nanism hipofizar - valori crescute: sdr. de colestaza din hepatita acuta sau cronica, ciroza hepatica, ictere obstructive; rahitism; osteomalacie; perioada de vindecare a fracturilor; metastaze osoase; insuficienta renala; sdr. Cushing

10

Bilirubina Valori normale: Bilirubina totala 0,3 1mg/dl Bilirubina directa ( conjugata) 0,1 0,3 mg/dl Bilirubina indirecta 0,2 0,7mg/dl - cresterea bilirubinei indirecte ( libera) anemii hemolitice - cresterea bilirubinei directe obstructia cailor biliare Fier seric Valori normale: 50 -150 g/dl - valori scazute: anemie feripriva; - valori crescute:hepatite, ciroza hepatica,anemii hemolitice,intoxicatii cu fier, dupa transfuzii de singe Markeri de necroza musculara 1. Creatinkinaza totala(CK) Valoare normala: 10 -80UI/l - valori crescute: o infarct miocardic acut,miocardite, dupa defibrilare, masaj cardiac, angiografie coronariana; o afectiuni inflamatorii sau toxice musculare, injectii intramusculare o hipopotasemie o afectiuni ale SNC: hemoragii, tumori, convulsii, soc o tromboembolism pulmonar 2. Creatinkinaza MB (CK MB) Valoare normala: < 5% CK - isoenzima CK specifica miocardului - valori crescute: infarct miocardic acut, miocardita, chirurgia cardiaca, cateterism cardiac, soc 3. Lacticdehidrogenaza (LDH) Valoare normala: 25 100 UI/l -valori crescute: IMA, afectiuni hepatice, neoplazii, afectiuni eritrocitare (inclusiv hemoliza singelui recoltat), tromboembolism pulmonar, soc cardiogen 4. Troponine - sint reprezentate de troponina T cardiac specifica si troponina I cardiac specifica Valoare normala - este determinata printr-un test rapid ce foloseste anticorpi monoclonali

11

valori crescute: IMA, miocardite, traumatisme cardiace

Examenul sumar de urina Cuprinde decelarea proteinuriei, glicozuriei si examenul sedimentului urinar. 1. Albuminuria eliminarea proteinelor in urina este patologica. Cantitatea de proteine urinare normala este de 20 mg/ dl si nu este decelata la examenul sumar de urina. Prezenta proteinelor la examenul sumar de urina atesta o proteinurie > 500 mg/dl. si impune eliminarea unor cauze de false proteinurii de origine genitala sau secundare hematuriei. Prezenta proteinelor la examenul sumar de urina semnifica afectiuni renale: nefropatii glomerulare, nefropatii interstitiale, infectii urinare. Evidentierea proteinelor in urina se realizeaza cu ajutorul acidului sulfosalicilic sau a acidului acetic glacial, iar determinarea cantitativa a acestora se face cu ajutorul reactivului Esbach. 2. Glicozuria glucoza se absoarbe integral la nivelul tubului contort proximal. Cind glicemia este mai mare de 180 mg% se elimina in urina si este prezenta la examenul sumar de urina ( diabet zaharat). Prezenta glucozei in urina in absenta hiperglicemiei apare in nefropatii tubulointerstitiale, cum este diabetul renal. Evidentierea glucozei in urina se face prin reactia Fehling ( schimbarea culorii din albastru in galben sau rosu caramiziu semnifica glicozurie) sau prin reactia Benedict. 3. Sedimentul urinar: a. Organizat: hematii, leucocite, celule epiteliale, cilindri, flora microbiana. Normal Rare celule epiteliale < 6/cimp Rare leucocite 1-3/cimp Rare hematii 0-3/cimp Cilindri absenti Prezenta hematiilor in urina: glomerulonefrite, necroza papilara, litiaza urinara, cancer, cistita hemoragica, traumatisme, afectiuni hematologice, accident in cursul tratamentului cu anticoagulante. Leucocituria patologica atesta un process inflamator renourinar. Celulele epiteliale provin din descuamarea epiteliului cailor urinare. Au semnificatie patologica cind sint numeroase sau grupate. Cilindii se formeaza la nivelul tubilor renali prin precipitarea proteinelor ( cilindri hialini si granulosi). Infunctie de cellule inglobate in matricea proteica sint cilindri leucocitari (nefropatii interstitiale si glomerulare), hematici (afectini glomerulare), epiteliali. b. Sedimentul neorganizat este format din saruri amorfe si cristali ce se elimina normal sub forma solvita. Cristalele ( oxalate, fosfati, urati) pot apare in urina normala in conditii de scadere a diurezei, a unui aport alimentar dezechilibrat sau in prezenta litiazei urinare.

12

Corpii cetonici Corpii cetonici sint: acetona, acidul acetilacetic si acidul batehidroxibutiric. Recoltare: 5 cm3 din urina emisa spontan In mod normal nu se evidentiaza prezenta lor in urina. In conditii patologice prezenta lor in urina este cifrata de la + la ++++: - diabet zaharat decompensat ( cetoacidoza diabetica) - intoxicatia acuta cu etanol - post alimentar ( glucidic) Glicozuria, proteinuria 24 ore Determinarea cantitativa a glucozei in urina din 24 ore se bazeaza pe proprietatile sale reducatoare si se realizeaza prin diferite metode: Fehling, Benedict, cu ortotoluidina. Aceste reactii nu sint specifice, ele putind interfera cu alte substante reducatoare: ac ascorbic, penicilina, salcilati. Normal glucoza nu este prezenta in urina. Determinarea glicozuriei/24 ore pentru aprecierea controlului pacientilor cu DZ este orientativa, preferindu-se automonitorizarea glicemiei. Examenul sumar de urina exprima prezenta proteinuriei calitativ: albumina absent; albumina urme sau albumina prezent dozabila. In cazul in care este dozabila se procedeaza la determinarea cantitativa a acesteia din urina/24 ore. Prezenta unei proteinurii: 1g/24 ore functionala ( proteinurii ortostatice) sau patologice in glomerulonefrite, pielonefrite, HTA, rinichi polichistic; > 3,5g/ 24 ore sdr nefrotic < 1g/24 ore fiziologica dupa efort sau in cursul starilor febrile

13