Vestitorii primaverii de George Cosbuc Dintr-alte ri, de soare pline, Pe unde-ai fost i voi strine, Venii, dragi psri,

, napoi Venii cu bine! De frunze i de cntec goi, Plng codrii cei lipsii de voi. n zarea cea de veci albastr Nu v-a prins dragostea sihastr De ce-ai lsat? Nu v-a fost dor De ara voastr? N-ai plns vznd cum trece-n zbor Spre miaznoapte nor de nor? Voi ai cntat cu glas fierbinte Naturii calde imnuri sfinte, Ori doine dragi, cnd v-ai adus De noi aminte! Strinilor voi nu le-ai spus, C doine ca a noastre nu-s? i-acum venii cu drag n ar! Voi revedei cmpia iar; i cuiburile voastre-n crng! E var, var! A vrea la suflet s v strng, S rd de fericit, s plng! Cu voi vin florile-n cmpie i nopile cu poezie i vnturi line, calde ploi i veselie! Voi toate le luai cu voi i iar le-aducei napoi!