Fct rinichi Excreta majorit prod de catabolism, subst straine (medicam, coloranti) Mentin cst vol si compoz LEC

compoz LEC prin controlul hidroelectrolitic, al osmolaritatii, EAB si al TA Rol endocrin- secreta renina, EPO, 1,25 dihidrocolecalciferol, prostaglandine Renina e elib de ap juxtaglomerular in hipovolemie, insuficienta cardiaca, scaderea Cl in urina primara si in caz de ischemie Renina e o GP ce catalizeaza transformarea Ag I in Ag II, cu rol vasoconstrictor in terit cutanat, splahnic si renal Captoprilul inhiba enz de conversie a Ag I in Ag II, precum si formarea bradikininelor Fara sa infl circ coronariana, cerebrala si musc, renina det cresterea TA Rinichiul hipoxic elib EPO, implicata in eritropoieza Prostaglandinele au rol in vasodilatatie, scaderea TA, cresterea diurezei si natriurezei Sd Barter: formare excesiva de prostaglandine, hipernatremie, hiperaldosteronism, hipokaliemie, poliurie, apatie, tulb de crestere

Struct rinichi Corticala- zona ext, rosie-bruna, contine glomerulul si repr str de filtrare Medulara- zona int, palida, contine aprox 10 piramide, repr str tubilor colectori (TC) si al anselor Henle (AH) Pelvis- in el dreneaza TC Ureter Unit anatomica si functionala- nefronul (corpuscul Malpighi+tub urinifer)

Corpusculul Malpighi Format din glomerul si capsula Diam de 200 microni Glomerul- 50 anse capilare infasurate in jurul unei tije intercapilare ce formeaza t mezangial Capilare- patrund in capsula, aceasta repr portiunea infundata Sg capilar provine din arteriola aferenta si il paraseste prin cea eferenta Pres hidrostatica a sg din glomerul produce filtrarea in caps Bowmann, si de aici lichidul ajunge in TCP (tub contort proximal)

Tubul urinifer Alc din 3 segm: TCP, AH si TCD(tub contort distal) Continua caps Bowmann Lungime de 45-65 mm

 TCP AH TCD -

14-28 mm lung Form sintr-un singur str de cel asezate pe o MB prelungita din zona capsulara Cel cilindrice la polul apical si marg in perie data de microvilozitati cu multiple sisteme de cotransport La polul bazal exista invaginari ale mb ce delimit compartimente cu mitocondrii La acest nivel se reabsorb activ NaCl, apa, aa, glucoza si vitaminele Nefronii cu corpusculi renali situati in 2/3 ext ale corticalei au AH scurte (14 mm), iar cei situati juxtamedular au AH lungi (26 mm) Ramura desc- subtire, cel turtite, f permeabila la apa Ramura asc subtire- cel turtite ce devin cilindrice la lim de separatie dintre medulara ext si int, e impermeabila pt ioni Ramura asc groasa- in apropierea arteriolei af, formeaza macula densa, are rol de chemo/osmoR la fluctuatiile Na si Cl din urina, e impermeabial pt apa si uree 5-8 mm lung Epit cuboidal fara margine in perie, marginea lat e distincta Prez R pt ADH si aldosteron Intervine in reabsorbtia apei Mai multe TCD se aduna in TC Bellini, ce se deschid in calicele renale 2 tipuri de cel: clare si intunecate In p incipienta a tubului se gasesc cel intunecate cu citopl incarcata cu vacuole si mitocondrii (fct enzimatica) Cel clare au ap mitocondrial rudimentar TC au rol in proc de concentrare a urinii Un TC dreneaza in calice urina produsa de 2800 de nefroni

Vasculariz rinichi E data de vase de tip terminal A renala se ramifica in aa interlobare ce ajung in corticala printre pir Malpighi La zona dintre corticala si medulara, aa fac un unghi drept si devin aa arcuate/arciforme, ce formeaza un plex arterial Aa arcuate se ramifica in aa interlobulare, ce patrund spre supraf org printre piramidele Ferrein Din acestea iau nastere arteriola af, ce se capilarizeaza Din ghemul de capilare pleaca arteriola ef, ce se formeaza o retea capilara peritubulara ce iriga tubul renal, formand sistemul port arterial Apoi au urmatorul traseu: vv interlobulare, vv arcuate, vv interlobare, v renala Cea mai mare p a retelei capilare peritubulare se afla in cortex, de-a lg TCP, TCD si TC

La niv glomerulilor juxtamedulari, din arteriola af, pe lg capil peritubulare, se desprind capilare lungi ce formeaza anse denumite vasa recta, ce intra adanc in medulara, insotind AH pana la papilele renale Apoi se intorc in cortex si ajung in v corticala La acest nivel exista anomalia osmotica a medularei (P osm=1200-1400 mEq/l)

Ap juxtaglomerular Format din cel juxtaglomerulare si macula densa E sit in zona hilului fiecarui glomerul Cel musc din tunica medie a arteriolelor af si ef, la contactul cu macula densa sunt mai globuloase, afibrilare si contin granule de renina Acestea functioneaza ca baroR ce cresc productia de renina cand nu sunt destinse La locul de contact dintre TCD si arteriola af, respectiv cea ef , cel tubulare sunt mai dense, formand macula densa, cu ap Golgi plasat spre arteriole Lichidul din TCD are rol in controlul fct nefronului, furnizand semnale de ffedback arteriolelor af si ef

Circulatia renala Rinichiul primeste 25% din debitul cardiac de repaus (1,25 l sg/min) 90% corticala, 9% medulara ext, 1% medulara int Fluxul mic al mediului intern nu spala activitatea osmotica de la acest niv Masurarea debitului sangvin renal- se stabileste cantit de subst trasoare preluata de rinichi in unitatea de timp s impartind vol la diferenta arterio-venoasa (metoda indirecta Fick); exista si met directe de determinare Cl(clearance)=U*V/P Coeficientul de extractie al unei subst rezulta din rap (Ca-Cv)/Ca Clearance renal (flux plasmatic, indice de epurare)= vol virtual de plasma (ml) din care rinichiul elimina complet o anumita subst in unitatea de timp Debit plasmatic renal= 14*0,9/0,02= 630 ml/min Flux plasmatic renal(FPR)= 630/0,9= 700 ml/min 0,9= coeficientul mediu de exctractie al PAH Flux sangvin renal= (FPR*100)/(100-Ht)= (700*100)/(100-45)= 1273 ml/min Prin utilizare de gaze radioactive se determina fluxul de sg in corticala (5 ml/g tesut/min), in medulara ext (2 ml/g tesut/min) si in cea int (0,2 ml/g tesut/min) Timpul de trecere a eritrocitului prin corticala e de 2,5 sec si de 27,7 prin medulara

Consumul de O2 in rinichi Sg venos renal contine cantit mai mari de O2 comparativ cu sg venos provenit din alte testuturi Diferenta arterio-venoasa de 1,4-1,7 ml%, ramane cst in conditiile unor largi variatii ale fluxului sangvin

Consumul mediu de O2 e de 400micromoli/min/100g tesut si repr 4-8% din consumul total de O2 al organismului Consumul zilnic al celor 2 rinichi e de 18-21 mlO2/min la un debit sangvin renal de 6-7 ml/min/100g tesut In corticala, consumul de O2 e > ca cel din medulara datorita transportului activ de Na

Autoreglarea circulatiei renale Teorii:miogena si macula densa La caine s-a observat cst debitul renal la variatii ale pres de perfuzie intre 80-200 mmHg Autoreglarea debitului sangvin renal garanteaza o filtrare cst Fenomenul de autoreglare s-a observat in corticala, in timp ce irigatia medularei variaza o data cu variatia PA Perturbarea autoreglarii se prod in efort fizic prin cresterea noradrenalinei, ce prod vasoconstrictie pe arteriola af, a.i. debitul sangvin scade

Fct nefronului Glomerulul- segm de ultrafiltrare TCP si prima p a AH- segm de contractie volumica izoosmotica AH- segm de recirculare P asc groasa a AH, prima jumatate a TCD si TC-segm de dilutie Ultima p a TC- segm de concentrare Formarea urinii are 3 et: ultrafiltare(proc pasiv, selectiv, se filtreaza urina primara la niv glomerulului), reabsorbtie, secretie

Structura MFG(mb filtranta a glomerulului) cel endoteliale strabatute de mii de pori, denumiti fenestre pe supraf lor exista str de glicoproteine polianionice, denumit glicocalix MB Prezinta 3 str: central, dens si lamina densa E marginita in zonele subendoteliala si subepiteliala de str mai translucidelamina rara ext si int E alc din fb de colagen si proteoglicani puternic incarcati neg Prezinta spatii largi prin care lichidul filtreaza usor Epit capsulei Bowmann La supraf glomerulului se gasesc prelungiri den pedicele, ce vin 9in contact cu str ext al MB, formand fante pori

Pe supraf MB, intre zonele de implantare a pediculilor exista o diafragma de fanta slit membrane (40-60) cu rol de atasare si mentinere in pozitie a pediculilor Se formeaza o retea vasta de canale intercel prin care filtratul ajunge in spatiul Bowmann Si aici exista o glicoproteina anionica cu acid sialic Se creeaza o succesiune de filtre Cel mezangiale Situate intre capilare, axial Sunt inconjurate de subst fundamentala si de mb axiala, bazala Mezangiul e form din microfilamente de actina, -actinina si miozina, ce formeaza o retea Microfilamentele impiedica distensia peretelui capilar, secundara cresterii pres intracapilare Rol- fagociteaza complexe imune, pp proteice, produce citokine (PDGF, IL1, EGF) implicate in repararea glomerulilor, regleaza dim porilor cu ajutorul elem contractile, elibereaza renina si prostaglandine Fc de care depinde filtrarea glomerulara- sunt identici cu cei care comanda filtrarea in celelalte capilare Permeabilitatea MFG E de 100-500 Prez o mare selectivitate in ceea ce prveste marimea molec Subst cu M=5200 filtreaza la fel de usor ca si apa, dar pt prot cu M=69000 filtreaza doar 0,5% din nr de molec, deci mb glomerulara e aproape impermeabila pt prot plasmatice si f permeabila pt subst dizolvate in plasma Porii sunt suficient de mari pt a permite trecerea molec cu diam pana la 8 nm, dar albumina (6 nm) trece in cantit redusa datorita incarcarii electrice neg si a respingerii electrostatice de catre str de proteoglicani Hb (M=64000), mai putin incarcata neg, e transportata in urina primara in proportie de 5% din conc plasmatica Molec cationice strabat usor MB cu cat sunt mai incarcate poz, dar nu pot strabate diafragma de fanta ce impiedica patrunderea in spatiul Bowmann a moleculelor > ca albuminele Macromolec ajunse aici pot fi captate prin pinocitoza de catre cel epit Cresterea permeabilitatii glomerulului pt molecule duce la acumularea lor in cel mezangiale si se produce hipertrofia mezangiului si scleroza renala Lipsa sarcinii electrice neg prin pierderea sialoproteinelor explica albuminuria, fara modificarea diam porilor, intalnita in glomerulonefrita si nefroza lipoidica Compozitia filtratului glomerular- plasma ce nu contine prot in cantit semnificative Supraf de filtrare Depinde de nr de nefroni in functiune

E de 1,2-1,5 m2 pt cei 2 rinichi Variatii ale supraf de filtrare se prod prin contractia cel mezangiale sau alterarea podocitelor, ce devin aplatizate si acopera portiuni mari din MB, scazand supraf de filtrare Ag II si TxA2 controleaza cel mezangiale Scleroza renala, nefrectomia- scade supraf de filtrare datorita distrugerii unor nefroni Gradientul de pres hidrostatica si coloid-osmotica de-o p si de alta a mb glomerulare-forte Starling Formarea urinii primare necesita forte capabile sa separe prot de apa si de subst solvite in plasma, sa forteze faza lichidiana sa traverseze mb filtranta Pres hidrostatica intraglomerulara a sg e 60-70% din PA, favorizand filtrarea Pres in caps Bowmann e de 18 mm Hg, se opune filtrarii Pres coloid osmotica la intrarea in capilar e de 28 mm Hg, pres coloid osmotica din caps Bowmann este profiltranta, iar la iesirea din capilar e de 36 mm Hg Pres hidrostatica are o val f mare, ce permite deplasarea pct izosfigmic la , la capatul venos al capilarului Filtrarea se face pe toata lungimea capilarului Ultrafiltrarea are ce rezultat toti constituentii plasmei, mai putin macromolec Elementele minerale nu se afla in conc identice Prot retinute se comporta ca polianioni, fiind respinsi de proteoglicani Urina primara contine cu 5% mai multi anioni si cu 5% mai putini cationi (echilibrul Donan) Debitul filtrarii glomerulare Cantit de filtrat glomerular format in fiecare min in toti nefronii repr debitul filtarii glomerulare (125 ml/min la barbat, 100 ml/min la femeie) Se masoara indirect, prin clearance-ul la inulina Coeficientul de filtrar (Cf)- cati ml de ultrafiltrat se produc pe min la o pres efectiva de filtrare (Pef) de 10 mm Hg= 12,5 ml/min Cf caracterizeaza permeabilitatea filtrului renal si depinde de supraf de filtrare, fiind influentata de cel mezangiale Rata filtrarii glomerulare= Cf*Pef= 2,5*10= 125 ml/min Fractia de filtrare (Ff) repr procentul din fluxul plasmatic renal ce devine filtare glomerular (625/125= 1/5 sau 20%) Alti factori Debitul sangvin renal- creste fluxul renal, creste si debitul filtrarii glomerulare Variatiile de calibru ale arteriolelor af si ef: cea af- vasoconstrictia ei determina scaderea debitului renal si a filtrarii glomerulare pana la anurie, cea ef- vasoconstrictia ei determina cresterea pres glomerulare si a debitului filtrarii glomerulare

TA sistemica printr-un mecanism intrinsec Cresteri ale pres peste 200 mm Hg determina cresterea filtrarii glomerulare (poliurie), iar la o pres de 35-40 mm Hg determina anurie

Autoreglarea intrinseca a filtrarii glomerulare Mecanismul miogen- cresterea brusca a PA determina cresterea fluxului renal, dar dupa 30-60 sec se contracta m neted al arteriolei ca urmare a intinderii a.i. scade debitul arteriolei af Feed-back-ul tubuloglomerular vasodilatator al arteiolei af- debitul scazut al fluxului tubular determina o reabsorbtie crescuta a Na si Cl la niv AH asc, a.i. conc scazuta a acestora determina la niv maculei densa un semnal dilatator al arteriolei af invecinate, crescand debitul filtrarii glomerulare Feed-back-ul tubuloglomerular vasoconstrictor al arteriolei ef- conc redusa a Na si Cl de la niv maculei densa determina elib de renina din cel juxtaglomerulare cu formare de Ag II, cu rol vasoconstrictor pe arteriola ef, a.i. creste pres intraglomerulara cu sporirea filtratului Macula densa determina stimularea ATP-azei Na/K din mb bazo-lat ce determina cresterea activitatii ei, producand vasodilatatia arteriolei af si scazand filtratul Prostaglandina E, ACH, bradikinina, histamina- vasodilatatoare in circulatia renala, filtrarea glomerulara nu creste proportional cu fluxul renal pt ca scade coeficientul de filtrare Glucocorticoizii, glucagonul si STH cresc filtrarea glomerulara ADH si noradrenalina scad filtrarea PTH scade coeficientul de filtrare si fluxul sg renal

Efectul stimularii siimpatice asupra fluxului sangvin renal (fenomenul de scapare) Nn simpatici actioneaza asupra arteriolelor af si ef si partial la nivelul tubilor renali, avand efecte reduse asupra filtrarii glomerulare Mecanismele intrinseci sunt mai eficiente Stimularea simpatica brusca produce anurie Cand stimularea simpatica persista cateva ore, PA creste suficient pt a contracara efectul vasoconstrictiei simpatice Diureza presionala- reabsorbtia nu creste cand creste PA Orice crestere a filtrarii glomerulare determina cresterea debitului urinar

Fct tubilor renali Urina primara, rezultat al ultrafiltrarii plasmei sangvine la niv glomerulilor renali trece de la niv capsulei in sistemul tubular In TCP urina e izotona cu plasma In ramura desc a AH este hipertona (la capatul acesteia) In segm gros al AH si in TCD e hipotona In TC e hipo/hipertona in fct de starea de hidratare a org

Cantit de filtrat glomerular scade f mult: 1200-1400 ml/zi Tubii renali au 2 fct majore: reabsorbtia si secretia

Reabsorbtia lichidiana in capilarele peritubulare Vehiculare urinii prin tubul renal depinde de gradientul de pres hidrostatica existent intre capsula Bowmann (10 mm Hg) si bazinet (0 mm Hg) Epit tubular reabsoarbe > 99% din apa din filtrat, pecum si cantit mari de electroliti si alte subst Pres hidrostatica din capil peritubular e de -13 mm Hg, iar pres interstitiala renala de -6 mm Hg, a.i.apare un gradient de pres pozitivde 7 mm Hg ce se opune reabsorbtiei Acest gradient e insa contracarat de pres coloid-osmotica din plasma (32 mm Hg) si de cea din interstitiu (15 mm Hg), a.i. pres neta de reabsorbtie osmotica a lichidului in capilar e de 17 mm Hg Deci pres neta de reabsorbtie e de 10 mm Hg Aceasta pres de reabsorbtie permite reabsorbtia unor mari cantit de lichid din tubi in interstitiu

Fc ce pot influenta reabs in capilarele peritubulare Cresterea pres capilare determina scaderea reabs Scaderea rezistentei la niv arteriolelor af si ef duce la cresterea Pc Cresterea PA determina cresterea Pc Cresterea c determina crestearea reabsorbtiei Cresterea aa si a FF duce la cresterea c Cresterea Kf duce la cresterea reabs Pc= pres hidrostatica din capilarul peritubular c= PCO din capilarul peritubular PCO= pres coloid-osmotica aa= PCO in plasma arteriala FF= fct de filtrare Kf= coeficientul de filtrare coresp mb capilare peritubulare Reabsorbtia Proc trans si paracelular in care subst trec prin mb luminala e cel tubulare, mb bazolat si endoteliul capilarului tubular Cea mai mare p a reabs filtratului gloemrular are loc in TCP (80% obligatoriu, restul fiind facultativa) La niv TCP se reabs in totalitate glucoza, aa, Na, cationi, acizi aminati, Cl, HCO3, PO4, K , ureea Are loc prin mecanisme active si pasive Mecanisme active

Necesita ATP pt a deplasa o subst impotriva unui gradient de conc prin mb bazo-lat - Transp activ limitat de capacitatea maz de transport : subst ce se transporta se unesc pe fata luminala a mb cu un caraus ; dupa intrarea in cel se decupleaza, transportorul revenind la supraf ; subst ajunge in capilarele peritubulare ; transportul max pt subst are valori de 2 ori mai mari decat cantit de subst filtrata - Transp activ prin limitare de gradientul de conc si timpul de contact caracteristic pt Na, Cl, HCO3 - Transp activ pt macromolec (ocazional) de tip endo/pinocitoza Mecanisme pasive - Nu necesita ATP, se face in sensul gradientului electrochimic, in aceeasi directie cu miscarea apei - Osmoza- proc de difuziune prin care solventul trece de la conc > la conc < - Difuziunde dependenta de pH- formele neionizate ale acizilor si bazelor strabat mai usor mb cel decat cele ionizate si gradientul de pH se realizeaza intre lichidul tubular si cel peritubular - Cand lichidul tubular are pH-ul mai acid ca cel peritubular, determina reabs acizilor slabi - Cand pH-ul lichidului tubular e mai alcalin fata de cel peritubular, acizii slabi disociaza si formele ionizate nu trec, iar reabs scade - Cand pH-ul tubular e acid, bazele slabe disociaza si reabs scade - Cand pH tubular e alcalin, e inhibata disocierea bazelor, care vor difuza conform gradientului, din lichidul tubular in cel peritubular

Reabs Na Se reabs activ pe toata lungimea nefronului, cu exceptia ramurei descendente a AH TCP Transp primar activ - Se produce in extremitatea bazala, in zona spatiului intercel lat, prin pompa 3Na/2K, creand un gradient electric neg (-70 mV) - Difuziunea Na din lichidul tubular (140 mm Hg) in int cel (12 mm Hg) se face datorita gradientului de conc si datorita atractiei ionilor de catre gradientul electric Transp activ secundar - Se datoreaza mecanismelor de cotransp - Nu foloseste energia furnizata direct din ATP - Insasi miscarea ionilor activeaza transporturile sec, prin interm prot transportoare de Na din marginnea in perie a cel epit - Simport- Na/glucoza, Na/aa, Na/K/2Cl (strabat mb bazo-lat prin difuziune datorita gradientului de conc) - Antiport Na/H (o p din Na trece in sg la schimb cu H sau K, fiind o reabs izoosmotica) - La niv TCP se reabs 65% din Na, proc obligatoriu si H independent

 AH (p groasa) Na reabsorbit pasiv (25%), urmand reabs activa de Cl Exista o pompa activa de Cl, a.i. gradientul de Cl activeaza simportul Na/K/2Cl TCD si TC Se reabs 8-10% din Na filtrat prin mecanism activ primar datotita ATP-azei Na/K, Na/H, controlate de aldosteron Aceste pompe functioneaza corelat cu EAB In alcaloze asociate cu hiperK, retinerea K e mai pretioasa pt org decat retinerea H, de aceea se va elimina H, ducand la aparitia aciduriei (paradoxala) Reglarea reabs de Na Contribuie la mentinerea PO si controlarea vol de apa Depinde de 3 factori Filtrarea glomerulara- vasoconstrictia a renale determina scaderea disproportionata a natriurezei in rap cu scaderea filtratului glomerular Gradul de expansiune a vol LEC - Reabs se face proportional cu solicitarea tubulara, echilibrul glomerulo-tubular - Adaptarea reabs are loc numai intre anumite limite: cand filtratul glomerula se reduce la 30-40% din val normale, reabs de apa si saruri e totala, ceea ce duce la anurie - Balanta glomerulo-tubulara e controlata de PCO si de pres hidrostatica din capilarele peritubulare (fortele Starling) - Cresterea PCO si scaderea pres hidrostatice determina cresterea reabs de Na - Echilibrul glomerulo-tubular repr capacitatea rinichiului de a creste rata reabs ca raspuns la cresterea incarcarii tubulare - Rol- previne supraincarcarea segm tubular distal atunci cand rata filtrarii glomerulare creste H mineralocorticoizi - Aldosteronul la niv TCD creste reabs Na - In conditii de hiperaldosteronism cronic, in prima etapa avem retentie sodata si expansiune volemica - Ulterior se revine la niv initial al excretiei urinare de Na, acesta fiind fenomenul de aldosteron escape, datorita scaderii reabs de Na in TCD - Reabs activa de Na are loc in toate segm nefronului distal, fiind cuplata cu secretia de K si H

Alti factori modulatori ai secretiei de Na

Prostaglandinele- efect natriuretic, modifica reabs distala a Na PTH- scade reabs de Na prin inhibarea canalelor de Na din mb luminala H tiroidieni- stimuleaza reabs Na si apei din TCP prin cresterea permeabilitatii pt K a mb bazo-lat ADH- creste reabs de Na in TC prin reabs de apa, stimuleaza secretia de prostaglandine cu efect natriuretic, fiind un efect tranzitor FNA- natriureza prin intensificarea filtrarii glomerulare, exista in sg si factorul natriuretic ce actioneaza asupra Na/K ATP-azei, producand natriureza Activitatea simpatica modifica fortele Starling din capilarele periferice, volemia, hemodinamica renala, stimuleaza eliberearea de renina

Diureticele Inhiba reabs NaCl la diferite niv ale tubului renal Acetazolamida inhiba anhidraza carbonica, actionand la niv TCP, determinand excretie renala de Na, HCO3 si produce acidoza in organism Diuretice tiazidice- inhiba transp activ de Cl, Na si K in segm cortical al bratului gros al AH, a.i. in TCD si TC raman cantit crescute de sare, impiedicand reabs apei Diureticele de ansa- furosemid, acid etacrinic- inhiba reabs activa de Cl, secundar pe cea a Na in bratul gros asc al AH Diureticele distale actioneaza la niv TCD- spironolactona, antagonist al aldosteronului, blocheaza reabs Na Diuretice ale canaleleor de Na- inhiba direct difuziunea Na la niv canalelor din TC

Reabs K Este un ion specific intracel, legat de fosfati si prot, cu rol in activitatea miocardica, activitatea nervoasa, reactii de fosforilare In plasma- 4,5 mEq/l K e filtrat liber la niv glomerulului si apoi reabs in totalitate la niv tubului urinifer TCP- 65% prin mecanism activ sec- sistem simport (reabs de Na si K) AH- 35% simport Na/K/2Cl TCD- la polul apical exista o pompa activa H/K ATP-aza, ce reabs K in schimbul H; la polul bazal functioneaza Na/K ATP-aza, ce asigura efluxul de Na din cel spre interstitiu si influxul de K K eliminat prin urina rezulta din secretia acestuia la niv TCD si TC prin interm pompei dependente de aldosteron

Reabs Ca Homeostazia Ca extracel e mentinuta intre 9-11 mg% (2,5 mEq/l) datorita rolurilor sale imp in: coagulaer, excitabilitatea neuromusc, permeabilitatea capilarelor Reabs are loc pe toata lungimea nefronului 1% din cantit filtrata se elimina prin urina

In TCP reabs Ca e legata de cea a Na si se face prin 2 mecanisme: la polul apical prin difuziune pasiva pe baza gradientului de conc (in lumen cantit de Ca e > ca in cel), la polul bazal prin mecanism activ sec (pompa H/K ATP-aza) si primar (H ATP-aza) In acidoza creste cantit de Ca difuzibil si se produce calciurie In TCD si TCP, PTH-ul mareste reabs de Ca Hipercalciuria si hiperparatiroidismul se datoreaza cresterii cantit de Ca filtrat

Reabs PO4 Fosfatii anorganici din plasma (8 mg%) sunt mono/dibazici 80-90% din cantit filtrata e reabs TCP- reabs activa prin cotransp cu Na Reabs continua si la niv AH si TCD PTH- prin AMPc diminueaza reabs fosfatilor, ca si calcitonina, ce actioneaza predominant asupra reabs de Na, dar nu si a transp de fosfati HiperCa se datoreaza reabs fosfatilor prin inhibitia secretiei de PTH Vit D3 stimuleaza transp fosfatilor si le scade excretia urinara Sd Fancon- tulb generala a reabs de aa, glucoza, PO4 si HCO3, cu acidoza metabolica si cresterea excretiei urinare de Ca si K Se mai asociaza cu diabet insipid Cauzele sd- deficiente ereditare ale mecanismului de transp, prezenta de toxine sau medicamente ce produc leziuni cel mai adesea la niv TCP Hiperfosfatemia pe termen lung produce decalcifiere osoasa si rahitism, ce nu raspund la tratament cu vit D3

Reabs Cl TCP- reabs activa sec: simport Na/K/2Cl; reabs pasiva: urmeaza Na datorita incarcaturii electrice Segm subtire al AH- difuziune pasiva a Cl spre interstitiu pt echilibrarea osmotica cu interstitiul hiperton P groasa a AH- transp activ primar: pompa de Cl- exista un potential poz de 6 mV in lumenul tubular, iar la niv mb apicale exista un caraus ec transp din lumen in cel epit 2Cl/Na/K Na e transp activ in interstitiu, K difuzeaza pasiv in lumen mentinand diferenta de potential 1 Cl difuzeaza pasiv in interstitiu, iar al 2-lea Cl ajunge in interstitiu prin cotransp cu K Gradientul poz din lumenul tubular favorizeaza trecerea Ca si Mg prin difuziune paracel

Reabs HCO3 >99,9% din HCO3 filtrat e reabs in conditii de EAB

HCO3 se comporta ca si cum ar avea un transp max, depasit de cresterea conc sale plasmatice peste 28 mEq/l La conc mai mici apre acidoza metabolica si se reabs in totalitate In alcaloza, cand HCO3 se acumuleaza in sg, acesta se elimina prin urina, ce se alcalinizeaza Reabs HCO3 nu se face ca atare, pt ca in prezenta H se transforma in H2CO3, ce disociaza in H2O si CO2 CO2 trece in cel tubulare, pacalind nefrocitul Mecanismul (Pitts)- reabs pasiva in TCp si TCD, fiind legata ed activitatea Na/H ATP-azei Mb nefrocitului e impermeabila pt HCO3 Na difuzeaza din lumenul tubular in cel tubulare, iar H trece invers prin mecanism activ In lumen se formeaza H2CO3 ce disociaza in H2O si CO2 CO2 difuzeaza in cel, participand la formarea unei noi molec de H2CO3 Acesta va disocia in H ce trece in lumen si HCO3 ce difuzeaza pasiv in spatiul interstitial Schimbul Na-H prin mb laminala repr elementul central al reabs HCO3 fiin efectiv consecinta secretiei de H TCP- 90% din HCO3 filtrat e reabs, urina fiind acida TCD- reabs totala a HCO3 daca acesta e normal sau scazut la niv plasmatic Acidifierea neta a urinei are loc la niv TC

Reabs glucozei Intruneste caracteristicile unui sistem de transp activ cu capacitate limitata Se reabs la niv TCP intreaga cantit filtrata La polul apical glucoza e introdusa in cel prin transp activ sec (simport cu Nacarrier comun, cu un locus pt toate monozaharidele, glucoza avand afinitate max, si un locus pt Na) La polul bazal glucoza trece din cel in med int prin mecanism pasiv- difuziune facilitata datorita gradientului de conc Proc e limitat de capacitatea de reabs a tubilor, exprimata prin transp max al glucozei, ce depinde de conc plasmatica, debitul de filtrare glomerulara, capacitatea de reabs tubulara Cresterea conc glucozei peste un niv critic, den prag renal, determinat de cresterea de saturatie a carausului, produce glucozurie Glicemia de 80-100 mg% si filtratul glomerular de 125 ml/min inseamna ca prin filtrat trec 100-125 mg glucoza/min Transp max transtubar- 375 mg/min la barbati si 300 mg/min la femei Prag renal- conc plasmatica la care glucoza incepe sa se elimine renal Conc prag= 300-375*100/125= 240-300 mg% (teoretic) Pragul renal e i.p. cu debitul de filtrare si d.p. cu transp max de glucoza

In diabetul zaharat la varstnici (prag renal crescut) glicozuria nu apare pt ca filtratul glomerular e scazut datorita angiosclerozei (cantit de glucoza filtrata e scazuta si poate fi reabs in totalitate) Glicozuria apare practic la 200 mg% Transp transtubar alterat al glucozei- diabet renal (fluorizinic, e normoglicemic si are glicozurie) Reabs glucozei e izoosmotica si e urmata de contractia volemica a ultrafiltratului, antrenand reabs apei

Reabs aa Aa filtrati sunt reabs activ la niv TCP, Na fiind necesar pt cotransp Reabs e aproape completa, doar 1-2% din cantit filtrata ajungand in urina Pt aa neutri exista 3 sisteme de cotransp: pt aa neutri cu exceptia Cys, pt Pro si hidroxiPro, pt aa Pt aa diaminici (Arg, Lys, ornitina) si pt aa dicarboxilici, reabs se face prin 2 sist de transp diferite Cistinuria- defect ereditar al reabs tubulare a aa ce se pierd prin urina, apar calculi de Cys dispusi in sistemul reticulo-histiocitar, e impiedicata reabs glucozei, aa si fosfatilor

Reabs prot 30 g prot trec prin filtrul renal zilnic Prot cu masa molec <68 kD trec prin filtru, dar nu pot fi transp prin mb si sunt reabs prin pinocitoza la niv TCD Se ataseaza pe mb cel, ce va forma o vezicula in int careia prot se descompun in aa, ce vor fi abs in lichidul tubular Proteinurie: fiziologica (<150 mg/zi efort fizic, 300 mg/zi sarcina), patologica (supraincarcare prerenala, glomerulara, tubulara) Proteinuria- 40% albumine serice, 5% alte prot serice, 15% Ig, 40% prot din tesutul renal

Reabs ureei Repr prod final al catabolismului proteic Conc serica 26 mg% 20-30 mg uree/zi- filtrare prin glomerului si reabs in proportii variabile in tubii renali 40% se reabs pasiv prin difuziune in TCP si TC, participand la mecanismul de conc a urinii Mb TCP e f permeabila pt uree, a.i, pe masura ce apa se reabs, conc ureei creste, si are loc difuziunea in capilarele peritubulare Cantit de uree reabs depinde de diureza si de densitatea urinii

Antidiureza- se reabs 99% din filtratul glomerular, 60-70% din ureea filtrata difuzeaza in sange Diureza intensa (debit urinar de 2ml/min)- retrodifuzeaza 40% In Tc prez ADH e necesara, ureea se concentreaza si fuge in interstitiu in vecinatatea AH Sub actiunea ADH, apa din segm incipiente al TC trece in interstitiu Ureea, ce avea o conc de 4,5 mlOsm.l in urina, se conc la acest niv pana la 450 mlOsm/l La niv TC, in p din medulara int, in prez ADH se prod difuziunea ureei din tub in interstitiul medularei si se acumuleaza in zona papilei renale, unde ramane blocata datorita mecanismului de contracurent din vasa recta De la acest niv, ureea difuzeaza prin peretii subtiri ai AH asc si desc si ajunge din nou in urina Acesta repr un proc de recirculare a ureei necesar in mecanismul de conc a urinii Proc de difuziune e facilitat de molec specifice cu rol in transp ureei, denumite UTAI, activate de ADH, ce identifica transp ureei din segm medular al tubilor corticali P groasa aAH, TCD si TC (p corticala) sunt impermeabile pt uree Clearance-ul ureei e de 75 ml/min la un debit urinar de 2 ml/min Debit urinar crescut, retrodifuziunea e limitata pana la 75% din rata de filtrare Acidul uric rezulta din metabolismul bazelor purinice (4-5 mg% in plasma) 90% din uratii filtrati sunt reabs de-a lg tubilor renali, suferind si proc de secretie (asemanator excretiei K) In urina alcalina, acidul uric se afla sub forma de urati solubili In urina acida exista acid uric

Reabs apei 180 l/zi de urina primara, dar se elimina 1-1,5 l/zi Reabs solicita capilarele peritubulare- porozitate mare, pres hidrostatica mica (13 mm Hg), PCO mare (36 mm Hg), deci reabs osmotica rapida Reabs- 99%, are loc pe toata lg tubului, cu exceptia segm de dilutie Mecanism pasiv, urmand Na si Cl TCP- 65% reabs obligatorie Brat desc al AH 15% TCD- 19% TC- reabs H dependenta Urina se poate conc pana la 1400 mlOsm/l 600 mlOsm/zi se excreta ca produsi de catabolism Cantit min de apa necesara pt excretia lor in conditii de conc max a urinii= 600 mlOsm/1400 mlOsm= 0,44l/zi (chiar si in abs aportului hidric) TCP- difuziune pasiva 300 mlOsm/l AH ale nefronilor juxtamedulari coboara adanc in piramidele medulare inainte de a drena in TC

Osmolaritatea interstitiala piramidala creste dinspre corticala spre medulara (1200 mlOsm/l) Segm subtire desc al AH- difuziune, fiind permeabil pt apa P asc a AH- mecanismul de conc a urinii Segm gros al AH- transp Cl si Na din lumen in interstitiu, impermeabil pt apa si uree Cea mai mare p a ionilor sunt transp in interstitiu, ce devine hiperton, iar lichidul tubular devine hipotn la niv p groase a AH TCD si TC completeaza reabs apei sub influenta ADH In prez ADH, apa din TC trece in interstitiu, urina se conc progresiv, PO a ei devine= cu PO a lichidului interstitial In antidiureza max se reabs 99,7% din apa filtrata, iar conc urinii finale devine 1400 mlOsm/l Daca ADH lipseste cel TC devin impermeabile pt apa Lichidul hipoton ajuns in segm gros al AH (100mlOsm/l), cel TCD si TC continua sa sustraga Na, ajunge la 30-40 mlOsm/l Reabs intensa a solvitilor la niv segm distale ale nefronului, cu pastrarea apei in tubi, repr mecanismul renal de excretie a urinii diluate Proc de conc a urinii depinde de dispozitia anatomica speciala a AH si a vasa recta din medulara PO mare in lichidul interstitial- 300 mlOsm/l la niv cortical, 1200-1400 mlOsm/l la niv papilei renale, se explica prin AH, ce functioneaza ca un sistem de multiplicare in contracurent si prin vasa recta ce functioneaza ca un schimbator de contracurent

Mecanismul multiplicator in contracurent Transp activ de Na, Cl si K in cel p groase a AH constituie sursa de energie pt multiplicarea in contracurent Permeabilitatea celor 2 brate ale AH difera P subtire a AH e permeabila pt apa ce trece in interstitiu datorita gradientului, iar Na, Cl difuzeaza in ansa prin retrotransp Conc lor creste spre vf AH La niv AH, Na e transp activ in interstitiu Cresterea osmolaritatii lichidului interstitial si realizarea unui gradient corticomedular determina cresterea progresiva a conc de Na in AH desc Pe masura ce lichidul tubular progreseaza de-a lg ansei ce patrunde in mediu hiperton, apa difuzeaza din ansa desc spre medulara, iar Na difuzeaza pasiv in ansa pana la echilibru osmotic Urina intra izotona in AH desc si patrunde hipertona in AH asc La vf AH ureea difuzeaza din TC(segm medular) in AH

Mecanismul schimbului prin contracurent E asigurat de fluxul sg redus din medulara profunda, de capilarele vasa recta in forma de U

Peretele tubular e foarte permeabil, permitand trecerea lichidului si a solutiilor dintr-un ram in altul Ram desc- Na Cl si ureea difuzeaza pasiv din interstitiu in sg, in timp ce apa iese prin osmoza Acest schimb determina cresterea progresiva a osmolaritatii sg capilar pana la 1400 Ram asc- NaCl si ureea difuzeaza in lichidul interstitial, iar apa intra Multiplicarea prin contracurent e activa, schimbul fiind pasiv Perturbarea proc de conc a urinii- secretie inadecvata de ADH, leziuni ce afecteaza medulara renala

Diureza apoasa Ingerarea in scurt timp a unor cantit crescute de lichide hipotonice (1-2l) determina reducerea reabs tubulare a apei dupa 15 min Efectul max e la 45 min, cand fluxul urinar devine 12-15 ml/min, cu PO redusa Acest fenomen s.n. diureza apoasa Lichidul absorbit reduce PO cu 10 mlOsm/l in plasma, inhiba ADH-ul Alcoolul etilic impiedica secretia de ADH, producand diureza apoasa Capacitatea max de eliminare renala e de 16 ml/min Ingerarea unor cantitati exagerate de lichid hipoton produce hipotonia lichidului interstitial, cu tumefiere (patrunderea apei in cel determina intoxicatie cu apaconvulsii, coma, moarte) In acest caz se administreaza ADH fara a suprima aportul hidric

Diureza osmotica Sunst micromolec ce nu sunt abs in TCP, pe masura ce vol urinar primar se reduce, se conc si prin PO pe care o exercita retine apa in tub Retentia apei in TCP scade gradientul de conc al Na din lichidul tubular si cel tubulare, impiedicand abs AH- vol crescut de lichid izoton TC- cantit crescute de subst ce nu au fost reabs determina scaderea reabs de apa, ducand la eliminarea unui vol crescut de urina- diureza osmotica (cantit crescuta de apa si electroliti) TCP-reabs redusa, spre deosebire de diureza apoasa Se produce in diabetul zaharat

Explorarea rinichiului (fct de conc) Pt a cuantifica castigul/pierderea de apa prin excretia unei urini conc/diluate, se calculeaza clearance-ul apei libere, ce repr diferenta dintre vol urinar si clerance-ul osmolar (U*V/P= 5ml/min) Cl H2O= V-(Uosm*V/Posm) Clearance osmolar= cantit de apa necesara pt a excreta incarcatura osmotica intr-o urina izotonica cu plasma

Urina izoosmotica cu plasma- Closm= V urinar (rinichiul nu concentreaza si nici nu dilueaza) Cl apei libere are val poz cand urina e diluata (hipotona), e 0 cand urina e izotona si are val neg cand urina e hipertona In diureza apoasa urina e hipotona

Rolul rinichiului in controul osmolaritatii 90% din osmolarit LEC se datoreaza Na, iar glucoza si ureea (subst neionice osmotic active) repr doar3% Reglarea conc Na in LEC se face prin: sistemul osmoR-ADH, mecanismul seteis i mecanismul apetitului pt sare Sistemul osmoR-ADH (feed-back) - Cresterea osmolaritatii cu 1% stimuleaza osmoR din hipotalamusul ant, lg nc supraoptic - Se elibereaza ADH - La niv TCD si p corticala a TC, se fixeaza pe RV2, crescand permeabilitatea tubilor prin canalele stocate in endozomi din cel tubilor - Conservarea apei, eliminarea Na si a altor subst osmotic active corecteaza osmolaritatea LEC Mecanismul setei - Reglarea osmolaritatii si a apei in organism e reglata de echilibrul aportpierderi de apa - Senzatia de sete apare la PO>285 mlOsm/l - Centri setei din reg hipotalamica ant stimulati de fc ce produc deshidratarea: cresteri ale Na in LEC, scaderea vol LEC si a PA, AgII, uscaciunea muc bucale si faringiene, pierderi de K cu scaderea continutului intracel din neuronii centrului setei si scaderea volumului acestuia - La cresterea conc Na cu 2mEq/l peste normal e amorsat mecanismul de ingestie al apei, fiind atins pragul setei (niv de sete suficient pt a activa efortul motor necesar pt a bea) - Consumul de lichid duce la aparitia starii de satietate si la normalitatea osmolaritatii LEC Apetitul pt sare - Mentinerea Na extracel la val normale necesita un control al excretiei si aportului - Este un mecanism similar mecanismului setei, dar setea apare imediat, pe cand dorinta pt sare la cateva h - Factori- scaderea conc Na in in LEC, insuficienta circulatorie (hipovolemie, hipotensiune) - Centri sunt situati in reg AV a V3 - Neuronii sunt osmoR ce trimit impulsuri nervoase nc supraoptici pt a controla ADH-ul - Apetitul pt sare duce la cresterea consumuli de sare pt mentinerea unei conc extracel sodate normale si a vol LEC - Boala Addison- eliminarea de Na prin urina, scade volemia

Aquaporinele AQ1- canal major al permeabilitatii TCP si AH, ca si la niv vasei recta desc AQ2- la niv TC, e reglat de ADH AQ3, AQ4- apa iese din cel epit la polul bazal

Rolul aldosteronului in controlul excretiei Na Aportul de Na e de 150mEq/l Filtrarea la niv glomerulilor e de 26000 mEq/l La niv TCP, 92% din Na e reabs In p terminala a nefronului reabs Na e controlata de aldosteron Factorii ce stimuleaza eliberarea aldosteronului: conc crescuta de Ag II in sg, cresterea K in LEC, scaderea Na in LEC Scaderea vol LEC duce la scaderea TA, stimuland reflex SN simpatic, a.i. are loc scaderea fluxului renal sangvin cu secretie de renina, angiotensina si de aldosteron La niv TCD si TC aldosteronul creste reabs de Na la schimb cu K si H

Izovolemia Rinichii au un rol fundamental in mentinerea cst a volemiei Volemia controleaza TA (TA=DC*rezistenta vasc periferica; DC=debit cardiac) TA actioneaza asupra rinichiului: cresterea volemiei determina cresterea DC si a TA, astfel incat creste diureza; scaderea volemiei duce la scaderea DC si a TA, iar rinichii retin lichidul Factori: reflexul de volum, sistemul RAA, ADH, PNA Reflexul R de vol- cresterea TA determina tensionarea baroR arteriali si a altor R din zone de joasa pres, determinand inhibitia reflexa a SN simpatic cu vasodilatatia a renalesi cresterea debitului urinar PNA- hipervolemia produce distensie atriala cu eliberare de PNA in sg si cresterea diurezei Sistemul RAA- aldosteronul produce reabs Na cu cresterea volemiei cu 10-20%, dupa 2 zile creste TA ca raspuns la cresterea volemiei, aparand fenomenul de aldosteron escape

Reglarea PA Mecanisme rapide (sec-min)- raspunsuri si reflexe nervoase: feed-back baroR, mecanism ischemic al SNC, mecanism chemoR Mecanisme pe termen mediu (min-ore)- mecanisme vasoconstrictor al mecanismului RAA, stress relaxarea vaselor de sg, transfer bidirectional de lichid prin peretele capilar in si dinspre arborele circulator Mecansime pe termen lung- mecanism reno-vascular (rinichi-LEC), mecanismul RAA

Mecanismul ischemic al SNC Fluxul sangvin scazut la nivelul centrului vasomotor din tr cerebral duce la ischemie cerebrala Neuronii de la acest niv raspund direct, devenind excitati, iar PA sistemica creste la niv max la care pompa cardiaca la care pompa poate face fata Acest efect determina intoxicarea centrului vasomotor cu CO2 (impreuna cu acidul lactic si alti metaboliti stimuleaza simpaticul si creste PA) Cresterea PA ca rasp la ischemia cerebrala e cunoscuta drept raspunsul/reflexul SNC la ischemie Reflexul devine activ la PA<60 mm Hg Reflex Cushing- raspuns al SNC ischemic ce apare ca urmare a cresterii PA in craniu Pres LCR creste la valoarea PA, comprimand aa cerebrale, oprind fluxul sangvin cerebral, ceea ce duce la ischemie Este initiat raspunsul SNC la ischemie, ce va creste PA PA devine mai mare ca pres LCR, iar sangele va curge prin aa cerebrale si ischemia dispare

Mecanismul rinichi-LEC Vol LEC crescut si PA crescuta produc diureza si natriureza presionala Curba fct renale (debitului urinar)- PA=50 mm Hg, diureza e 0; PA=100 mm Hg, diureza enormala; PA= 200 mm Hg, diureza creste de 6-8 ori Principiul eficientei nelimitate in controlul PA de catre mecanismul rinichi-LEC: 2 curbe (debitul renal pt apa si sare, aportul de apa si sare) Pct lor de intersectie repr pct lor de echilibru Daca PA e crescuta, debitul renal de apa si sare e de 3 ori mai mare decat aportul, ceea ce duce la scaderea vol sangvin si a PA Daca PA e scazuta, aportul de apa si sare va fi mai mare decat eliminarea lor, air vol sg si PA cresc pana ating pct de echilibru Rolul NaCl in mecanismul rinichi-LEC - Cresterea aportului de apa si sare e mai eficienta in cresterea PA decat aportul de apa - Prin acumularea in org, sarea creste vol LEC - Sarea in exces creste osmolaritatea si stimuleaza centrul setei si aportul de apa, ducand la cresterea vol LEC - Cresterea osmolaritatii stimuleaza eliberearea de ADH ce determina reabs apei, crescand vol LEC

HTA prin cresterea vol LEC Cresterea LEC determina cresterea DC si a PA

In zilele urmatoare creste rezistenta periferica totala si DC revine la normal prin autoreglare Paralel cu scaderea DC, vol LEC si vol sg revin la normal pt ca creste rezistenta arteriolara, scade pres capilara, a.i. lichidele reviin in vase Dupa ceteva sapt de la debutul incarcarii volumice apare HTA, creste rezistenta periferica, vol LEC revine la normal, ca si vol de sg si DC HTA determina suprasolicitare cardiaca: insuficienta cardiaca congestiva, boala coronariana si infarct miocardic De asemenea determina cresterea PA Cresterea PA determina ruptura vaselor cerebrale si coagularea sg, ceea ce duce la infarct cerebral (AVC- paralizie, dementa, amauroza) Cresterea PA determina hemoragii la niv rinichilor- zone de necroza, insuficienta renala (uremie, moarte)

Rolul sistemului RAA in controlul TA Renina eliberata de rinichi atunci cand PA scade, actioneaza asupra Ag I pe care o transforma in Ag II, ce duce la cresterea PA prin: - Vasoconstrictie la niv arteriolar ce creste PA - Vasoconstrictie la niv venos ce duce la cresterea intoarcerii venoase, deci a DC - Ag II scade eliminarile de apa si sare, crescand vol LEC si PA HTA Goldblatt- pe rinichi unic, clamparea a renale - Cresterea PA e determinata de sistemul RAA- prin clampare scade fluxul sangvin renal si rinichiul elimina renina cu cresterea Ag II si a PA - Secretia de renina dureaza cateva zile, iar Pa revine la normal, fara sa existe ischemie - Cresterea PA se datoreaza si retentiei de lichid datorita PA initial scazute in a renala - In 5-7 zile vol de lichid creste suficient pt a creste PA - HTA de tip vasoconstrictor datorita Ag II (et tranzitorie) - HTA prin incarcare volumica (et fixa, prin cresterea rezistentei periferice) - Se instaleaza la varstnici pe rinichiul ischemic

Secretia tubulara Consta in completarea depurarii de subst exo si endogene inceputa la niv glomerulilor cu eliminarea subst din circulatia peritubulara in lumenul tubular Tubii renali secreta in urina H, amoniac, K, subst straine patrunse accidental/terapeutic

Secretia H Alimentele sunt sursa de acizi potentiali

In inanitie se produc acizi organici ce nu pot fi oxidati in totalitate pana la CO2 Acestia reactioneaza cu sistemele tampon (HCO3) formand sare de Na si H2CO3, iar CO2 se elimina prin plamani Sarea de Na se filtreaza prin glomeruli Cu fiecare molec de acid filtrat, din LEC se pierde un mol de NaHCO3 Capacitatea tampon a umorilor se restabileste prin refacerea rezervei de HCO3, datorita capacitatii rinichiului de a secreta H, a.i. ph urinar ajunge la 4,5 Na din sarea de Na sunt inlocuiti in tubii renali cu H secretati de cel tubulare Orig H secretati e data de hidratarea intracel a CO2 CO2+H2O- H2CO3- HCO3-+H+ TCP- secretie de 80-90% la polul apical prin mecanism activ (antiport cu Na); reabs activa latero-bazala a Na furnizeaza energie pt deplasarea H (pt 1H se reabs 1Na si 1HCO3) TCD si TC- secretia de H in lumen are loc prin proc activ, independent de Na; expulzarea H in nefronul distal are loc datorita interventiei unei pompe de protoni ATP dependenta In structura TC avem 2 tipuri de cel: principale si intercalate Cel intercalate au un continut crescut de acid carbonic si numeroase formatiuni tubuloveziculare intracel La niv mb luminale se gaseste ATP-aza transportoare de H In acidoze nr pompelor de H creste In zona latero-bazala mb are o prot schimbatoare de anioni ce favorizeaza trecerea in interstitiu a HCO3 la schimb cu Cl ce patrunde in cel tubulara Secretia H inceteaza cand transp activ tb sa se efectueze impotriva unui gradient de conc coresp unui pH de 4,5 Daca n-ar exista sistemele tampon si alte subst care leaga ioni de H in urina, pH de 4,5 ar fi atins rapid si secretia H s-ar opri H secretati reactioneaza in mare p ci sistemele tampon din urina repr de bicarbonat, amoniac, fosfati Sistemele tampon din sg si filtratul glomerular au aceeasi compozitie: bicarbonat 24-29 mEq/l, fosfati 1,5 mEq/l La niv proximal, H secretati se combina cu HCO3 Secretia H e de 3,5 mmoli/ min, iar filtratul HCO3 de 3,49 mmoli.min, a.i. ionii se titreaza unul pe altul si urina nu se acidifica H necombinati sunt vehiculati pe cale urinara doar in combinatie cu sisteme tampon pt a preveni scaderea exagerata a pH-ului Aceste reactii au loc mai ales in TCD si TC pH= 7,4 in plasma si urina primara (4/5 fosfati dibazici, 1/5 fosfati monobazici) pH= 5 (90-96% fosfati monobazici) HPO4- componenta majora a aciditatii titrabile urinare AT(aciditatea titrabila) e asig de fiecare H ce reactioneaza cu alti ioni decat Hco3 sau NH3 Val norm a AT e 10-30 mmoliH/zi Alcaloza- AT scazuta, in acidoza e crescuta

Sinteza si secretia de amoniac NH3 fixeaza H si formeaza NH4 In acidoza metabolica, 2/3 din H secretati sunt eliminati ca NH4 Sinteza NH4 are loc la niv TCP, TCD si TC In cel tubulare exista glutaminaza implicata in amoniogeneza: - 60% glutamina+ apa+ glutaminaza- acid glutamic+ NH3 - Acid glutamic- acid glutamic dehidrogenat- acid cetoglutaric+ NH3 - 40% din amoniac provine din alti aa: Gly, Ala, Leu NH3 liposolubil difuzeaza neionic in lumenul tubular, unde impreuna cu H formeaza NH4 hidrosolubil, electropozitiv, fara posibilitatea patrunderii in cel tubulare In lichidul tubular exista o cantit crescuta de Cl H nu se combina cu Cl pt ca ar scadea f mult pH-ul Clorura de amoniu nu scade semnificativ pH-ul Alcaloze cronice- creste de 10 ori sinteza de NH3 in 3-5 zile prin disparitia inhibitiei enzimatice si transp glutaminei prin mb mitocondriala a.i. se formeaza o cantit mai mare de NH3 Amoniogenaza e inhib de glutamati si poate fi potentata prin administrare de NH4Cl, iar in sg NH4 poate fi convertit in uree, iar Cl ramane in sg Astfel se produce acidoza hipercloruremica ce stimuleaza amoniogeneza Eliminarea urinara de NH3 e de 0,7g/zi (val de 400 de ori > ca in plasma)

Secretia K K filtrati in urina primara sunt reabs majoritatea in TCP, si continua in p groasa a AH In TCD si TC (p corticala) are loc secretia K (cantit secretata= cantit ingerata 45100mmoli/zi) Secretia K are 2 et: - Captarea K din lichidul peritubular ca urmare a activitatii Na/K ATP-azei la niv mb bazo-lat - Difuziunea K in lichidul tubular se datoreaza migrarii Na intracel cu modificarea potentialului la niv lumenului, devenind puternic electronegativ; cantit de Na ce ajunge in TCD creste, stimuland secretia de K (kaliureza dupa administrarea de diuretice) Transp activ la niv mb apicael prin pompa de K Controlul secr de K - Asig de aldosteron, ce intensifica activitatea Na/K ATP-azei, facilitand captarea intracel a K, stimuleaza reabs Na la niv distal, crescan permeabilitatea mb luminale pt K - Daca aportul hidric e redus, scade excretia de K, iar daca e crescut, excretia e favorizata prin mecanism ADH dependent, indus de modificarea osmolarit mediului int

Tulburari EAB: acidoza metabolica/respiratorie- reducere brusca a secretiei de K prin trecerea din cel tubulare in LEC (scade kaliureza); alcaloza metabolica- creste brusc eliminarea de K, ADH favorizeaza acumularea de K in intrestitiul medularei renale si creste permeabilitatea TC pt K, a.i. creste kaliureza

Reglarea activitatii renale 3 mecanisme principale: nervos (asig de SNS si SNPS), umoral, intrinsec de autoreglare (influenteaza rata filtrarii glomerulare) Mecanismul de conrol nervos- rolul hipotalamusului in controlul volemiei si osmolarit, rolul emotiilor asupra diurezei si poliuriile hipotone in tulburarile neurovegetative influenteaza mecanismele reflexe prin reducerea diurezei apoase dupa excitarea R din caile respir sup sau a R arteriali SNC are 2 mecanisme de reglare: neuroumoral prin ADH si nervos prin nn vegetativi Mecanismul neuroumoral- reabs apei, dependenta de ADH e facultativa si se refera la 15% din filtrarea glomerulara Stimuleaza reabs tubulara de uree Secr de ADH e determinata de modificarea osmolaritatii si scaderea volemiei si inhibata de hipoosmolaritate si cresterea volemiei Reflexul de diureza Henry Gauer- declansat de cresterea vol sangvin, ce determina stimularea R de la baza inimii si prin aferente vagale inhiba secr de ADH cu cresterea consecutiva a diurezei H CSR- mineralocorticoizi: aldosteronul determina retentia Na la niv TCD si TC; glucocorticoizii in doze mici cresc filtrarea glomerulara, iar in doze mari favorizeaza reabs Na si eliminarea de K H tiroidieni- produc o crestere a filtrarii glomerulare prin cresterea debitului sangvin renal PTH- creste calcamia, scade fosfatemia si diureza PNA- implicat in mecanism de reglare hidroelectrolitic, reglarea tonus vascular Ap de reglare miopepitelial confera R o oarecare independenta fata de variatiile de pres din circulatia sistemica, dar o PA scazuta va duce la scaderea pres de filtrare si a filtrarii glomerulare

Ureterele Str muscular asig contractii ritmice cu o frecventa de 3-6/min (unde peristaltice) Trecerea urinii in vezica urinara se face in jeturi intermitente odata cu undele de contractie Prevazute cu num fb veg simp ( inhiba activitatea contractila) si paras (in doze mari stimuleaza peristaltica) Litiaza ureterala stimuleaza fb simp ducand la constrictia arteriolelor renale, diminuand sau blocand prducerea de urina (reflex uretero-renal)

Vezica urinara E o structura sincitiala Mucoasa prezinta cute ce permit o dilatatie considerabila Inmagazinarea urinii intre anumite limite nu se insoteste de o marire semnificativa a pres intraveziculare Pres in vezica urinara e 0, la un vol de 30-50 ml e 5-10 cm apa, intre 200-300 ml variaza f putin Acest niv cst e o prop intrinseca de adaptare a detrusorului, incependent de mecanismele nervoase si de legea Laplace (P=2T/R) Umplerea vezicii mareste raza cavitatii si tensiunea peretilor fara a modifica pres intracavitara Cand vol creste la 400 ml, relaxarea detrusorului nu are loc, presiunea intraveziculara creste rapid, determinand mictiunea

Mictiunea Repr proc de golire a vezicii urinare cand e plina, dupa umplerea progresiva pana cand pres intraparietala atinge val prag si apare reflexul de mictiune E initiata de presoR la distensia peretilor cand vezica urinara se umple Calea aferenta- fb senzitive din nn pelvini Centrul- S2-S4 Calea eferenta- fb PS din nn pelvini Impulsurile n se transmit prin cai asc centrilor din tr cer, hipotalamus si scoarta Reflexul initiat se autoamplifica, avand loc descarcarea impulsurilor ce determina o contractie puternica a detrusorului In cateva sec ciclul reflex se stinge si detrusorul se relaxeaza Dupa inceperea evacuarii reflexul de mictiune se auitintretine Mictiunea este un act reflex veg medular pana la 30 de luni Ps controleaza detrusorul si relaxarea sfincterului int Caile nervoase sup- reflex partial inhibat cand mictiunea nu e dorita; previn mictiunea prin contractii tonice, comtinue ale sfincterului vezicular ext pana cand mictiunea este posibila Controlul voluntar poate fi mentinut pana cand pres intraveziculara ajunge la 70100 cm apa, apoi se declanseaza involuntar mictiunea

Tulburari ale mictiunii Vezica urinara atona- distrugerea fb senzitive ce trimit impulsuri de la vezica urinara, dispare controlul reflex al mictiunii; vezica urinara nu se mai goleste periodic, se umple complet si in uretra se scurg cateva picaturi de urinaincontinenta urinara prin preaplin Vezica urinara automata- transectiune medulara deasupra centrilor sacrati; reflexul nu dispare, dar e intrerupta legatura cu centri nervosi sup

Retentia de urina- calculi renali (sarurile din urina pp, formand cristale, apoi pietre), adenom de prostata, tumora veziculara Pielita- inflamatie pelvisului si calicelor Cistita- inflamatia/ infectia vezicii urinare (disurie, lombalgii)