Ecosis teme Ecosis temul urban

Omul, ca orice fiinta vie, nu se afla n afara legilor care guverneaza viata pe planeta noastra, ci s-a format si dezvoltat n interactiune cu mediul natural. Acesta a influentat dintotdeauna dezvoltarea societatii, dar gradul n care a exercitat aceasta influenta a fost diferit re la o epoca istorica la alta. Mediul natural n care omul si desfasoara activitatea este format din mai multe sisteme ecologice. Un ecosistem, n general reprezinta relatia dintre lumea organismelor vii si mediul lor de viata, sau cum se mai spune, unitatea dintre biocenoza si biotip(exemplu: un lac, o padure, etc. formeaza n parte un ecosistem ). Un grup de oameni pe un spatiu determinat si mediul ambiant respectiv alcatuiesc mpreuna un ecosistem urban . Ansamblul ecosistemelor planetei, ntre care exista relatii complexe de interconditionare,constituie ecosfera. ntruct omul este singura fiinta vie care poate depune o activitate constienta, ecosistemul uman joaca rolul principal n cadrul ecosferei. Biotopul urban reprezinta rezultatul actiunii modelatoare a omului asupra mediului "fizic", actiune desfasurata ntr-un lung proces istoric, spre folosul sau. Ca si n cazul ecosistemelor naturale, si n acest caz se poate vorbi de factorii stationari ai biotopului urban, dar n elementele de biotop urban se pot include factorii indusi de catre societatea umana (factori ce se exprima prin elemente antropogenice ) Factorii stationari sunt cei geografici, geologici si pedologici. Acestia reprezinta elemente fixe care determina evolutia unei asezari umane. ntr-o di-ferita masura, acesti factori (n special cei pedologici) sunt supusi actiunii antropice si modificati. Elemente antropice ale biotopului Elemente generate de structurile urbane. Asezarea umana reprezinta prin manifestarea sa spatial-functionala o entitate complet diferita din punct de vedere al biotopului, fata de ecosistemele naturale ; zone functionale urbane, pu-ternic antropizate, n special cele industriale, comerciale, si de afaceri, si n diverse masuri cele rezidentiale, nvatamnt sau de agrement, prezinta modifi-cari spatiale specifice ale biotopului initial, orientat spre ndeplinirea scopurilor pentru care au fost realizate. Rezulta astfel modificari le tuturor factorilor de mediu (apa, aer, sol), precum si schimbari semnificative ale microclimatului. Poluarea este rezultatul direct sau indirect al activitatilor umane ce se des-fasoara pe teritoriul orasului .Fara ndoiala ca la originea poluarii sta productia de materiale nespecifice mediului. Nu spectrul de materiale create de om este cauza reala, ci modul de gospodarire a acestora care, pe lnga faptul ca ncorpo-reaza resurse

neregenerabile si epuizabile, dupa utilizare sunt deversate n mediul natural, fara sa se cunoasca efectele de lunga durata asupra acestuia.

Factorii de poluare urbana sunt cei care se ncadreaza n factorii general valabil de poluare a mediului nconjurator si se refera la: 1. 2. Lipsa unei organizari si dezvoltari economice pe criterii ecologice, cu alte cuvinte, lipsa unei baze de dezvoltare durabila Cresterea demografica exploziva care implica aglomerarea oraselor, ex-tinderea suprafetelor ocupate de orase si cresterea necesitatii de tot felul, constituie principala presiune exercitata din partea centrelor urbane asupra mediului. Dezvoltarea tehnicii fara sa tina seama de principiile ecologice. Crearea de bunuri materiale care ncorporeaza resurse neregenerabile (sau greu regenerabile) si epuizabile. Lipsa unei constiinte ecologice cu privire la posibilitatile mediului nconjurator constituie acel factor de comportament care concura n egala masura cu alti factori,la degradarea mediului. Cresterea necesarului de apa n viitor.

3. 4. 5.

6.

Crearea marilor aglomerari urbane provoaca dezechilibre care pot sa se transforme n catastrofe (exemplu: la Milano n ultimii 20 de ani, nivelul apei subterane a scazut cu 20 m, la Bologna, pnza freatica n 1945 se gasea la 12m, astazi se afla la 35m adncime. Se pune problema nu numai a lipsei posibile de apa n urmatoarele decenii, ci si a posibilitatii ca prin tasarea pamntului sa se produca alunecari masive de teren si distrugerea unor suprafete ntinse de con-structii . Varietatea poluarii ca si a cazurilor care o produc,conduce la schimbari specifice, uneori ireversibile, ale calitatilor factorilor de mediu. Echilibru dintre comunitatea biotica si mediul fizic este decisiv pentru comunitate. ntreaga miscare a societatii este indisolubil legata de dezvoltarea istorica a productiei, de munca. Fiind un proces ntre om si natura, n cursul caruia omul efectueaza, reglementeaza si, prin actiunea sa, controleaza schimbul de materie dintre el si natura, munca presupune att unitate ct si contradictia dintre om si natura. n procesul muncii, producnd cele necesare existentei, oamenii pe de o parte extrag din mediul natural resursele regenerabile, iar pe de alta parte arunca n mediul natural reziduuri si deseurile activitatii productive si ale gospodariei fiecarei familii. Drept urmare, ntre mediul natural si cel creat de om se desfasoara o dubla contradictie:

o Contradictia dintre dimensiunile necesitatilor mediului creat de om si volumul de resurse oferit de natura o Contradictia dintre mediul creat de om si mediul natural,sub aspectul dezechilibrelor pe care omul le poate provoca n natura si al efectului acestora asupra omului. Biocenozele urbane, a doua parte componenta a ecosistemului urban este caracterizat prin evolutia speciei dominante,n teritoriul urban pe care o repre-zinta omul si antropocenoza care constituie cenoza principala n orase. n ceea ce priveste celelalte specii din teritoriul urban, se pot face urmatoarele consideratii:fondul de specii din care este alcatuita biocenoza corespunde conditiilor de existenta din biotop. Antropocenoza. Sistemul populatiei umane prezinta caracteristici distincte n raport cu celelalte cenoze, n primul rnd generate de gradul nalt de structu-rare socialeconomica, care i permite pe de o parte manipularea unor mari cantitati de materie si energie, iar pe de alta parte o puternica actiune modelatoa-re asupra mediului. Puternica mobilitate n teritoriu, precum si viteza sporita de circulatie a informatiei constituie alte elemente definitorii ale antropocenozei, care i permite modificarea relativ rapida a mediului nconjurator pentru propriile nevoi. Datorita faptului ca omul ajunge sa-si creeze si sa utilizeze unel-tele care i sporesc continuu forta si raza lui de actiune, el dispune treptat de o capacitate tot mai mare de a adapta si transforma obiectele si fortele naturii, de a produce n natura modificari mai mici sau mai profunde. nsa att timp ct mijloacele de care a dispus omul au fost modeste, schimbarile declansate de el n mediu natural au fost lente si ele permiteau sa se readapteze,modificarile produse nu se caracterizau printr-o amploare si gravitate deosebita. n conditiile contemporane cnd acestea i confera omului o uriasa forta transformatoare,el genereaza la rndu-i modificari de o amploare,profunzime si rapiditate exceptio-nale. Crescnd ca numar si dezvoltndu-se istoric (astfel n sec.16-lea pe Pamnt traiau 450 milioane de oameni,n1900 s-au ajuns la 1,5 miliarde de persoane, iar n 1950 la peste 2 miliarde,astazi populatia planetei creste ntr-un ritm fara precedent ajungnd la 5,8 miliarde de indivizi si cifra va ajunge 7,6 miliarde ntr-un sfert de veac, stabilindu-se probabil n jurul a 10 miliarde spre anul 2050) societatea umana a sporit mereu gama resurselor folosite, ca si proportiile exploatarii resurselor oferite de natura. n aceasta privinta este ilustrativ faptul ca n sec. al 17-lea erau utilizate doar 29 elemente chimice, n secolul al 19-lea se foloseau deja 62, pentru ca astazi sa fie utilizate toate elementele cunoscute a exista pe Terra. n acest context general,patru resurse - pamntul,apa,aerul si energia - ramn cu totul fundamentate si permanent necesare, conditionnd nsasi existenta umana. Este firesc, deci, ca tocmai starea acestor resurse si modul lor de utilizare sa constituie,n primul rnd, o preocupare majora pentru umanitate. Diferente ale ecosistemelor urbane fata de cele natural.

1.

Biodiversitatea. Concentrarile din ce n ce mai mari ale populatiei umane au la baza pe lnga motivatii economice si altele de natura sociala si psihologica; daca initial, omul a trait ntr-un mediu cu biodiversitate ridicata, ulterior, o parte a speciilor considerate agresive sau nefolositoare pentru scopurile sale au fost nlaturate, ceea ce a atras dupa sine si eliminare multor altor specii aflate n strnse legaturi ecologice cu primele, iar pe de alta, modificarea extrema a bioto-pului urban (culminnd cu realizarea unor "deserturi naturale"), a condus la rndul ei la eliminarea dramatica a majoritatii covrsitoare a formelor de viata initiale di teritoriul respectiv,prin antropizarea factorilor specifici de mediu. Eterogenitate si omogenitate n procesele de antropizare a teritoriului urban. Orasul trebuie nteles ca un teritoriu ce prezinta o eterogenitate ridicata, att din punct de vedere socio-profesional, economic ct si n ceea ce priveste mediul fizic,rezultat al activitatilor de constructii. Varietatii factorilor de mediu, omul ia opus o varietate de actiuni modelatoare, care au condus la o mare diversitate de configuratii spatiale si functionale. Acestora trebuie sa li se adauge varietatea modelelor socio-culturale, care au generat dezvoltari specifice, identi-ficabile chiar pe teritoriu aceleiasi asezari umane. Omul ca diferenta specifica a ecosistemului urban. Diferenta esentiala a ecosistemelor urbane fata de cele naturale o constituie prezenta omului ca specie dominanta,supus n primul rnd legitatilor socio-economice si nu celor biologice. Aceasta face ca, pe lnga elementele structurale caracteristice ecosistemelor naturale, biotopul si biocenoza, ecosistemul urban sa includa structural si functional,ca o parte distincta si de cea mai mare importanta,sistemul socio-economic. Unele caracteristici ale dinamicii ecosistemului urban. Ecosistemul natural este de cele mai multe ori un sistem complet,adica independent n ceea ce priveste resursele si functionarea sa (fiind dependent doar de energia solara care este introdusa n sistem de catre producatorii primari). n cadrul acestuia se ntlnesc specii de vietuitoare cu roluri ecologice distincte. Marea masa (ca numar) a componentelor o constituie plantele verzi,adica tocmai acelea care transforma energia solara n energie biochimica.

2.

3.

4.

Spre deosebire de acestea, ecosistemul urban este un sistem incomplet, n sensul ca simplificarea biodiversitatii naturale nu poate asigura specializarea componentelor sale. Consumatorii nu se pot organiza n cadrul unor lanturi trofice complete. Acesta are drept consecinta simplificarea sau ruperea circuitelor biogeochimice. Circuitul materiei este afectat i sensul ca dinamica circuitelor naturale materiale si energetice este perturbata, ajungndu-se la o linearizare a acestora. Din toate aceste puncte de vedere, ecosistemele urbane pot fi caracterizate ca fiind tinere. Functionarea ecosistemului urban devine dependenta de fluxurile de energie si materiale introduse de catre om, care sunt luate din "zestrea" capitalului natural, ntr-un ritm care depaseste capacitatea de refacere a acestuia.

Una din cele mai importante trasaturi definitorii ale ecosistemului urban o constituie circuitele energetice; acestea sunt puternic perturbate de activitatile omului,aportul energetic al acestuia fiind determinat pentru mentinerea sistemului sociouman, dar si a unor asociatii de plante si animale din teritoriul orasului. Hrana introdusa de om n oras este produsa n ecoagrosisteme. Cantitatea de energie introdusa de catre om n ecosistemul urban prin diferite cai (ngrasaminte,pesticide,dar mai ales energia de intrare din ariile industriale si de locuit)depaseste cu mult energia solara introdusa n sistem de catre producatorii primari si are drept consecinta puternica antropizare a teritoriului urban. Depen-denta ecosistemului urban fata de resurse externe materiale si energetice duce la un mare grad de vulnerabilitate n cazul unei perturbari majore. Cea mai mare parte a ecosistemelor din teritoriile oraselor sunt create de om, pentru a ndeplini functiuni precise. Biodiversitatea n teritoriile urbane. Structura heterogena a orasului genereaza un mozaic de biotopuri. Acestea constituie sediul unor biocenoze ale caror specii asociate au cerinte ecologice dintre cele mai diverse; astfel este posibil ca numarul de specii,ca si numarul de indivizi ai unor specii ce traiesc n ariile urbane sa fie mult mai mare dect n ecosistemele originare. Periurbanul (zona de periferie a oraselor) n special constituie un teritoriu unde se poate identifica o mare biodiversitate. Contrar asteptarilor, orasul si ariile urbane poate constitui sediul unei importante varietati de habitate specifice. Populatia umana prezinta un nalt grad de diversitate culturala si social-economica,apreciata ca fiind mai mare n cadrul aglomeratii urbane si al ariilor metropolitane. Heterogenitatea acesteia este determinata de structura complexa a activitatilor care se desfasoara n orase. Concluzii . Urbanizarea reprezinta una din marile probleme ale omenirii. Complexitatea problemelor legate de managementul ariilor urbane este amplifi- cata de necesitatea stringenta a tranzitiei socio-economice catre o dezvoltare durabila. Fenomenele negative din orase au un caracter global si sunt n directa conexiune cu celelalte probleme ale umanitatii, n special cu cresterea demogra-fiica. n plus, problemele legate de marile concentrari de energie si materiale din orase necesita restructurarea asezarilor umane la nivel micro si macro, prin transformari si conversii ale zonelor functionale urbane, printr-un atent manage-ment al ritmului nlocuirii structurilor spatiale si tehnice si prin promovarea diversitatii sub toate aspectele sale: sociala,urbanistica, functionala,tehnologica, culturala si politica.