Elevul şi dezvoltarea sa cognitivă – implicaţii de

ordin educaţional

Teorii ale dezvoltării cognitive: J.Piaget, W.Perry şi

L.Vîgotski
Tendințe de bază: organizare și adaptare – guvernează
fiziologicul și funcționarea mentală.

Asumpții:
1 – copilul = căutător activ și motivat
2 – construiește cunoașterea din experiențe → o organizează
în scheme
3 – copilul învață prin asimilare + acomodare
4 – dezvoltare → interacțiune cu mediul fizic și social
5 – dezvoltare → echilibru și dezechilibru
6 – dezvoltarea cognitivă = stadială
Organizarea + adaptarea = funcțiuni invariante
Schemele – nu sunt invariante

4 stadii majore în dezvoltarea cognitivă: succesiune

universală, dar ritmul de dezvoltare şi forma
depinde de: gradul de maturizare al copilului,
experienţele trăite de acesta şi transmiterea socială.
1. Stadiul senzorio-motor (0-2 ani)
- impresii senzoriale și activități motorii;
- permanența obiectului;
- implicații educaționale.

2. Stadiul preoperaţional (2-6/7 ani)

- egocentrismul;
- gândire în imagini, intuitivă, „pre-operatorie/pre-
logică”;
- implicații educaționale.
3. Stadiul operaţiilor concrete (6/7-11/12 ani)
- conservare, reversibilitate mentală, clasificare, seriere,
tranzitivitate (A>B; B>C→ A>C);
- gândire concretă;

- implicații educaționale.

4. Stadiul operaţiilor formale (11/12-17/18 ani sau

niciodată)
- demersul ipotetico-deductiv („dacă...atunci...”);
- gândire formală – se “mişcă” de la posibil la real şi
inventează alternative;
- implicații educaționale.
Reflecție:

1. Din perspectiva teoriei lui Piaget, de ce este

incorectă afirmația – Copilul este un ”mic
adult/adult mic”.
Valoare aplicativă
- profil psihologic al vârstei și profil psihologic al
individului;
- necesitatea unei educaţii corespunzătoare
nivelului de dezvoltare;
Critici
- metoda utilizată – interviul clinic, gradul de
subiectivism, lipsa de standardizare a întrebărilor,
sau absenţa relevanţei, semnificaţiei probelor
pentru copil;
- concepte precum acomodarea, asimilarea sau
echilibrul – dificil de transpus în ipoteze testabile;
- modul în care procesele sociale influenţează
dezvoltarea.
De citit pentru examen:

Paloș, R. (2013). Psihologia educației între teorie și

practică. București: Editura Didactică și
Pedagogică, pp. 63-73 (2.2; 2.2.1)