Elevul şi dezvoltarea sa cognitivă – implicaţii de

ordin educaţional

Teorii ale dezvoltării cognitive: J.Piaget, W.Perry şi

L.Vîgotski
 Vîgotsky – teoria socio-culturală a dezvoltării

1. Teme majore în TSC – limbaj – cultură, zona proximei

dezvoltări, eșafodaj.
2. Valoare aplicativă
Piaget – orice gândire a fost la început acțiune;

Vîgotski – dezvoltarea = transformarea activităților

sociale împărtășite în procese internalizate;
L. Vîgotski – copilul = fiinţă curioasă, cu rol activ în
propria formare;
- rolul celorlalţi, interacţiunea cu adulţii din jur;
- cooperare între “experţi” şi “novici”.

Individual → colaborare, interacțiune socială, activitate

socio-culturală
 Dezvoltare
intelectuală

Context istoric și
Limbaj
cultural experimentat

Mod de gândire = f(forțe

sociale + culturale)
1. Teme majore în TSC

Limbajul și cultura
- cultura oferă instrumentele adaptării intelectuale

Limbajul = mediator al interacţiunilor sociale;

- vorbirea privată → limbajul intern – transformă
cunoașterea împărtășită în cunoaștere personală;
- dezvoltarea fiecărei funcţii – nivel social =
interpsihologic, apoi la nivel individual = intrapsihologic.
Zona proximei dezvoltări

-ceea ce copilul poate realiza de unul singur = nivelul

actual de dezvoltare, ceea ce poate face cu ajutorul
celorlalţi = potenţialul său de dezvoltare.

Include: persoane + resurse

Eșafodajul
- eşafodajul = suport meta-cognitiv, strategic,
conceptual sau procedural primit.

Strategii de eşafodare:
1. Arată și spune (activități în ”acvariu”; gândirea cu
voce tare, prezentarea de modele…);
2. Relaționează cu experiența anterioară;
3. Timp pentru discuții;
4. Utilizare suport vizual;
Rolul eşafodajului:
1. furnizează indicaţii clare legate de paşii ce trebuie
parcurşi, clarificând scopul;
2. centrează pe sarcina „prescrisă”, canalizează şi
concentrează întreaga energie;
3. oferă criterii, standarde de performanţă clare, reduce
incertitudinea, surprizele (neplăcute) şi dezamăgirile;
4. indică sursele de încredere de unde să fie culese
informaţiile necesare;
Model de optimizare a eșafodajului și traversare a
ZPD:
1. Modelarea comportamentelor academice dezirabile
2. Facilitarea dialogului (întrebări, explicații, feedback)
3. Practică, exercițiu
4. Confirmare
2. Valoare aplicativă

ZPD – potenţial de învăţare = capacitatea generală de

învăţare, pe măsură ce realizează o probă;

Învăţarea prin colaborare și cooperare

 Constructivismul în instruire

- cunoaşterea = construcţie pe care persoana o realizează

în încercarea de a da sens şi semnificaţie propriei
experienţe;
- „deplasare” a locului controlului asupra învăţării de la
profesor înspre elev;
-constructivism cognitiv – modul în care individul
înţelege lucrurile, funcţie de nivelul/stadiul dezvoltării
cognitive şi de stilul de învăţare;

-constructivism social – dezvoltarea semnificaţiei şi

înţelegerii informaţiilor se realizează în urma
interacţiunilor sociale pe care le stabileşte persoana;

Important: procesul de reflecţie; gradul de dezvoltare al

structurilor cognitive; implicarea activă;
Proiectarea unei experienţe de învăţare:
• modul de procesare a informaţiilor ;
• nivelul dezvoltării cognitive;
• structurarea logică a informaţiilor;
• „a învăţa să înveţe” pentru a-şi forma strategii
metacognitive care să-i amelioreze performanţele
cognitive.
De citit pentru examen:
Paloș, R. (2013). Psihologia educației între teorie și practică.
București: Editura Didactică și Pedagogică, pp. 80-90 (2.2.3)

Aplicații:
Paloș, R. (2016). Predare pentru înțelegere și învățare.
Culegere de exerciții și aplicații. București: Editura Didactică
și Pedagogică, pp. 14-22; 25-30; 36-44.