Raza de noapte

Capitolul 1. Din nou la inceput

Ma simteam in sfarsit libera, libera de o povara prea grea pentru mine. Dupa cele cateva saptamani de panica, de teama de a imi pierde cele mai importante persoane . Se terminase, ei, lasi si fricosi , au plecat, iar noi ne-am bucurat de reintalnirea cu noi insine si cu ceea ce ne va astepta. Imbratiseam viitorul care parea sa straluceasca. Ma simteam asa de fericita, eram usurata, scapasem de un munte ce trebuia sa il car, iar el era prea greu pentru mine. Stiam ca din vina mea se ajunsese aici, din vina mea erau niste nereguli. Apoi, i-am vazut chipul mamei, al tatului meu ce stiam ca stie ce gandesc, si al dragului meu Jacob. Am stiut ca eram in siguranta, am stiut ca nu mai eram vinovata de distrugerea lor. Fericirea nu poate fi masurata in cuvinte. Ma gandeam la Volturi si stiam ca vor veni inapoi, dar nu imi pasa. Eu , aveam destul timp pentru al petrece cu Jake, mami , tati, matusa Alice si unchiul Jasper, frumoasa mea tusica Rose si haiosul meu unchi Emmet, blanda mea bunicuta Esme si neegalabilul meu bunic Carlisle. M-am gandit cat de urat ar fi fost totul fara ei. Daca eu as fi ramas in viata , iar ei nu; nu vroiam sa ma gandesc la asta. As fi suferit enorm, probabil nu as mai fi putut respira si i-as fi rugat sa ma omoare si pe mine, sa nu traiesc cu amintirea mamei rupta in bucati , al tatei arzand in flacari, al lui Jake scheunand fara savare. A trecut, a trecut, linisteste-te, a trecut. incercam sa imi repet intruna. A trecut, da a trecut. O strangeam pe mami in brate in timp ce ne indreptam spre casa; eu motaiam adormita , ar tata ne povestea de ce Nahuel, jumate vampir, jumate om, imi dadea mie atata atentie. - A, dar nu se holba, la Nessie, ci la tine. am auzit vocea cristalina a lui tati. Asta m-a facut curioasa, hm... Pentru ca esti in viata , sopti tata. Oh, da, are dreptate. Mami a ramas in viata, mami a fost salvata. Eu nu am omorato cand m-a nascut, asta datorita lui tati,cand curajos ca intotdeauna, a putut sa reziste. Nu intelegeam cum ,dar a facuto , asta conta. -M-ai pierdut. continua mama discutia

- Toata viata lui, explica el si e cu cincizeci de ani mai in varsta decat mine... -Un mosneag, comenta mama. - Intotdeauna s-a gandit ca e o creatie diabolica, un ucigas din fire. Surorile lui toate si-au ucis mamele , dar nu le-a pasat. Joham le-a crescut sa se gandeasca la oameni ca la animale, in timp ce ei erau zei. Dar Nahuel a fost educat de Huilen, care isi iubea sora mai mult decat oricine altcineva. Acest lucru i-a format intreaga perspectiva. Si , intr-un fel , chiar se ura pe sine insusi. Foarte trist, m-am gandit. Si eu as fi simtit acelasi lucru daca mami ar fi moarta. As fi preferat de 1000 de ori sa nu vad lumina soarelui, pasarelele, pe Jacob al meu, as fi preferat sa mor daca mami ar fi patit ceva la nastere, daca tati nu ar fi salvato. Stiam ce simte, si eu simtisem asta , vina mortii tuturor, din vina mea, ca m-am nascut, pana acum cateva ore. Imi era mila de el, eu aveam totul, el nimic. - Ce trist, murmura mama. - Si apoi ne-a vazut pe noi trei- si si-a dat seama pentru prima data ca doar pentru ca e pe jumatate nemuritor nu inseamna ca e rau prin natura lui. Se uita la mine si vede... ce ar fi trebuit sa fie tatal sau. Acum , ma simteam mandra. Mandra ca il aveam ca tata, era perfect. Si el si mami se potriveau de minune, erau perfecti impreuna, mama fara tata nu ar fi nimic, la fel si tata fara mama. Ca o papusa fara un papusar care sa o miste. Daca unul nu era, nu era nici celalalt. - Pai , esti ideal in toate privintele, mi-a citit mami gandurile. Chicotind, din nu stiu ce motiv, tata reincepu povestirea : Se uita la tine si vede viata pe care ar fi trebuit s-o aiba mama lui. Bietul Nahuel , am gandit eu in timp ce mama imi lua cuvintele din minte. - Nu fi trista pentru el , ne raspunse tati la amandoua. E fericit acum. Astazi a inceput in sfarsit sa se ierte pe sine insusi. In timp ce mama ma punea in patut, deja ardormisem, si mergeam pe taramul unde nu exista teama sau rautate. * M-as fi putut obisnui cu plictiseala, era linistitoare. M-as fi putut obisnui cu monotonia, era ceva dragut sa stii ce faci maine. M-as fi putut obisnui cu orice numai cu asta nu. Dar, mai intainte, sa incepem cu inceputul.

Puteam povestii fiecare zi din anii pe care ii traisem. De fiecare data cand m-am trezit; de fiecare data cand m-am culcat. Chiar daca de fiecare data eram diferita, crescand zilnic. Dar acum era diferit. Vedeam totul in profunzime, parca eram alta. O alta diferita de cea de ieri, se intamplase ceva. Stiam, asta. M-am ridicat din pat si m-am dus la oglinda. Ma uitam la fata mea, sau mai bine zis la fata unei straine. Numai purtam masca de copil, numai eram ca altadata. Ma maturizasem. M-am uitat in jos, la formele diferite pe care le aveam, stiam ca avea sa se intample, numai aveam forme de copil de mult, numai aratam ca un copil de mult. Dar acum s-a schimbat iarasi ceva, numai aratam nici macar ca o adolescenta. Ce s-a intamplat? Apoi , adevarul, realitatea, m-a lovit. Ajunsesem la punctul maxim. Stiam ca nu voi mai creste mai mult de atat, stiam asta, o simteam in fiecare bucatica din mine, umana sau vampirica. M-am schimbat incet; stiam ca isi vor face griji daca nu ies din camera. Chiar daca tata stia ce s-a intamplat, chiar daca si-a dat seama odata cu mine care este problema,nu va zice nimanui. Scumpul meu tata, nici nu parea tatal meu, chiar daca si el se schimbase, si inca mult, tot paream mai mare cu el cu vreo 3 ani. Paream ca sunt sora mamei mele, sora mai mare. Paream ca sunt deovarsta sau chiar mai mare decat Rose. Nu, nu eram batrana. Eram, matura. Mai era umpic, foarte putin, pana implineam 7 ani. - Pregtitiva, vin. am oftat incet cand am inchis usa in urma mea. Mergeam incet, nu , ma taram pe scari. Nu asteptam momentul asta, mai vroiam sa fiu copil. Dar, inevitabilul este inevitabil. Am tras adanc aer in piept si am intrat in sufrageria de basm din casusa noastra de basm. Ma asteptam sa ii vad pe parintii mei si pe Jake al meu aici, asteptandu-ma. Ma asteptam sa fie nerabdatori sa isi confirme adevarul. Dar nu erau aici. Nu imi venea sa cred, era pentru prima data cand nu i-am gasit in casuta. Eram , singura. De obicei Jake ma astepta, m-am speriat la gandul ca cineva ar fi patit ceva. Apoi , am cercetat camera si am vazut biletelul cu scrisul unic al tatalui meu. Nessie, nu te speria. Suntem cu totii in casa mare. Vino si tu cand te scoli, te asteptam. Mii de pupici, mama, tata si Jake

Deci ma asteptau cu totii. Nu m-as fi mirat daca pe veci nebunatica mea matusa Alice nu ar fi facut ditamai petrecerea pentru a sarbatorii "maturizarea mea fizica". Iubeam petrecerile, nu semanam cu mama , care stramba din nas numai la auzul cuvantului, nu, dimpotriva , chiar imi parea rau daca ratam ceva. Dar , acum era diferit. Vroiam atat de mult sa aman asta... Daca ar stii cineva- tata adica- ca gandesti asa, sigur ti-ar trage o palma sa iti revii odata! M-am imbarbatat singura iesind din casa si zburand prin padure. Insa, inainte de a ajunge in locul in care tata mi-ar fi putut auzii gandurile, m-am intrebat singura, de ce imi e frica? Ah.. da mi-am amintit. Cred ca in clipa aceea eram rosie de rusine. Jake... a da.... Imi era frica de ce voi simtii atunci cand il voi vedea. Nu ca nu m-ar fi atras de mii de ori pana acum. Nu ca nu as fi trisat cand eram la vanatoare cu el si nu ca nu m-as fi rasfatat cu buzele lui moi pana acum. Nu... nu era vorba de asta. Pana acum, totul era o iubire adolecentina. Stiam asta din ceea ce mi-a zis Nahuel in ziua cand a plecat( a mai ramas cateva zile dupa ce Volturii au zburat de aici) : inima, sentimentele vor fi si ele precum corpul meu, crescand mereu, maturizandu-se mereu. Mintea era deja matura din toate punctele posibile, dar corpul si sentimentele nu . Da, deci , aveam de ce sa imi fie frica. SI mai ales imi era frica ca tata si unchiul Jazz, vor stii ce am. Oh, da fetito, ai de ce sa iti fie frica, chiar ai. Am privit in jurul meu, totul era magnific, padurile din New Hampshire ( - Adresa noastra se schimbase din Orasul Forks de la cateva luni dupa ce totul redevenise normal, normal pentru o familie de vampiri, un varcolac si un semivampir -) erau superbe. Am tras aerul rece si curat in piept, relaxandu-ma imediat. Dupa mica mea revelatie am pornit imediat spre casa imensa a bunicilor. Incercam sa fiu cat mai linistita si cu ganduri cat mai calme si pacifiste cand am ajuns la usa cladirii numite casa a familiei mele. Stiam ca vor auzi fiecare bataie deja mult mai rapida decat era normal pentru mine, stiam dar nu aveam cum sa o opresc. Am urcat monoton si somnoros scarile si apasand incet clanta usii, ajungand de unde am pornit totul.

Capitolul 2. Legatura
Usa se deschise mult prea repede.Mi-am cautat cu privirea familia, nimic. Am incercat sa aud vreun sunet, sa imi dau seama unde sunt, nimic. Atat imi mai trebuia! Imi imaginasem deja un anunt de genul : Familie de vampir disparuta, sunati la numarul 123123 daca ii gasiti!. De obicei as fi ras la un asemenea gand, de obicei. Apoi, cand vroiam sa merg sa ii caut prin poienite, aud un sunet slab din canapeaua din sufragerie. O inima care batea. - Ness, aici, vino sa ne uitam la un film. Spuse Jake inainte ca eu sa pot sa imi incetinesc respiratia, teama sau bataile inimii care se amplificara la auzul vocii lui. Nu puteam sa ii raspund. Dar a trebuit sa imi oblig picioarele sa zboare catre el. Daca inainte vroiam sa nu il vad , acum sentimentele conduceau mintea. Iar sentimentele mele vroiau un singur lucru, pe el. M-am asezat incet pe canapea. Atunci, Jake ma privi si ma imbratisa strans. -Ne uitam la un film iubito? Vroiam sa ii raspund, dar nu am putut. Am dat din cap, si miam asezat capul pe pieptul lui. As vi vrut sa pot sa il intreb unde sunt ceilalti, mama tata, Rose, Alice, restul.... dar bataile inimii imi blocau cuvintele undeva in plamani. M-am uitat in ochii lui negri si profunzi si am lasat sa ma invinga sentimentul acela puternic, sa ma cuprinda ca in ziua in care l-am vazut prima oara. Stia ce vroiam, mereu stia, de asta mi-a cuprins fata in maini si mi-a soptit incet : - Esti cea mai frumoasa. Ceea ce a urmat nu era o noutate. Insa cum am reactionat eu, a fost. Mi-a sarutat incet buzele. Respiratia mi s-a oprit si pentru cateva momente si inima, apoi l-am tras mai aproape de mine mi-am incolacit picioarele in jurul lui si pentru un moment am crezut ca si el vroia ce vroiam eu. Insa m-a surprins cand s-a desprins din stransoarea mea si mia mangaiat incet obrajii.

Ii simteam privirea arzandu-mi dorinta de el. M-am calmat cand m-a sarutat pe frunte si mi-a zis ca nu este bine ceea ce facem. Mi-am dat seama ca are dreptate. - Scuze... nu stiu ce m-a apucat, mi-am cerut eu scuze inca privindu-l cu o intrebare in ochi : De ce? Mi-a zambit strangandu-ma in brate si prefacandu-se ca este atent la film. Si eu eram atenta la ceva, la ceva pe nume Jacob. La fata lui superba, la pielea rosiatica, la ochii lui adanci. Stiam ca nu voi afla daca nu il intreb, si imi era prea teama sa o spun cu voce tare asa ca i-am aratat intrebarea mea. - Pentru ca te iubesc prea mult pe tine si pe familia ta, a noastra defapt, mi-a zis el sincer, bland si totusi ferm. Asa este, imi iubesti familia si cel mai mult pe matusa Rose, mori dupa ea, recunoaste! Am glumit eu cu el luand o fata geloasa. - Ai dreptate Ness, ai dreptate pentru ca eu iubesc orice iubesti tu, orice iti face bine si orice este bine pentru tine, a raspuns el punandu-ma in poala lui, orice , chiar si pe Rosalie sa stii, a continuat el avand un zambet si o urma de amuzament in vorbe. - Te iubesc Jake, te iubesc. Si eu, doar ca putin mai mult decat iti dai tu seama, a replicat el strangandu-ma tare la pieptul lui cald. - Unde au plecat restul? l-am intrebat eu intorcandu-mi fata catre el. - Cred ca au vrut sa ne lase putin timp singuri, atat, a raspuns cu o fata aproape sincera. Aproape caci imi auzeam parintii cum stau spatele casei si ne privesc prin geamurile de sticla. - Nu conteaza.... bine ca am trecut cu bine si de ziua asta. Hey, dar iti place cum arat? Mi-am intrebat eu iubitul, incercand mai mult sa imi pedepsesc parintii pentru ca ma spionau. Stiam ca sufera ca micul lor ghemotoc e mare de acum, stiam si intelegeam asta. Si mai stiam si ca sunt mandra ca ma iubesc si ca inca sunt micul lor ghemotoc, dar nu cred ca bunicul Charlie i-a urmarit la intalniri sau ca bunica Esme asculta cu atentie la tot ce vorbeau ei cand isi faceau declaratii de dragoste. Nu , eram sigura de asta. Esti , frumoasa , ca intotdeauna , iubito. Cea mai frumoasa din toata lumea. Spuse el inmuiandu-ma ca o inghetata in soare.

M-am aplecat sa il sarut insa am auzit o bocanitura in usa apoi cineva a apasat incet clanta usii. Erau mama si tata, zambeau, erau fericiti sau mai bine zis impacati cu ideea ca am crescut. Se vedea in ochii lor ca imi vroiau doar binele, iar binele meu era doar langa Jake. Nimeni nu poate trai fara aer, nici macar vampirii. Fara aer, nu ar mai exista nici oameni nici animale sa se hraneasca, nu ar avea control, putere, speranta, ar vrea sa moara insa ar reusi doar sa se tarasca intr-un infinit pustiit. Nimeni nu ar vrea sa traiasca fara aer. Iar pentru mine, aerul meu era Jake. Mama stia asta, si ma intelegea. Stiam ca si ea e la fel. Imi povestise despre perioada ei umana, stiam cat a suferit fara tata. Stiam si o intelegeam dar si ea ma intelegea. Eram prietene foarte bune. O iubeam foarte mult, fara ea, fara iubirea ei nu as mai fi fost acolo, in bratele lui Jake in momentul acela. Cu tata insa, ma intelegeam cel mai bine, poate pentru ca imi citea gandurile, poate ca ma intelegea. Stiam ca ma iubea pentru ca eram jumatate din mama, pentru ca mama ma iubea si pentru ca si eu o iubeam pe ea. Apoi , veneau urmatoarele motive, ma iubea pentru ceea ce sunt si pentru ceea ce fac. Au venit inspre noi iar mama ma lua in brate atunci cand mam ridicat sa ii vad si sa ma vada. M-a privit mandra si mi-a spus la ureche ca isi iubeste micuta ei fata mare. Tata imi zambi si ma pupa parinteste pe frunte. Incepeam sa ma inrosesc deja. Ma iubeau prea mult iar eu nu meritam iubirea lor. Insa atunci, tata ma lua strans in brate si ma certa bland: -Sa nu mai crezi niciodata asta! Jake ne privii mirat iar tata ii raspunse si lui sa nu se bage. - E o treaba tata-fiica, glumi tata. - Aha, pai atunci nu ma bag , zambi larg Jake . - Alice, daca vreti sa veniti , faceti-o mai repede, vorbi tata de parca ar fi fost cineva in fata lui si nu la cateva sute de metri distanta. - Ok, ne-ati prins! zambi draceste matusa Alice, nebunatica pe viata, scaparea mea cand aveam chef de adrenalina, cumparaturi sau petreceri. Hm... se pare ca cineva are nevoie de niste haine noi, ranji larg Alice vizibil fericita ca are de facut mici schimbari in garderoba mea mereu in schimbare.

Bunica Esme , bunicul Carlisle intrara si zambira larg vazand ca totul este ok. Bunica ma iubea foarte mult, stiam asta, sentimentul era reciproc. Matusa Rose veni repede dupa aceea cu unchiul Emmet , iar cand m-a vazut si si-a dat seama ca eu chiar nu mai puteam creste mai mult de atat avea ochii parca pierduti si cred ca daca ar fi putut sa planga ar fi inundat pana acum toata casa. Ma lua in brate si imi spuse ca ar mai fi vrut sa mai fiu mica. - Si eu Rose, si eu , i-am facut cu ochiul incercand sa o linistesc, nu iti face griji tot cea de ieri sunt, adica, aproape ca cea de ieri am completat eu in gand. Tata zambi larg in timp ce unchiul Emmet incepea sa spuna o gluma. - Si, uite cum trece vremea, si mie tot nu imi apar fire albe in cap, cred ca ma voi vopsi in cele din urma, asta doar ca sa fiu deoseama cu Nessie, ma tachina el. - Asa este Emmet, insa va trebui sa o lasi pe matusa Alice sa te si machieze daca vrei sa fi deoseama cu mine, poate chiar sa iti puna o rochie , doua , pe tine, nu? am intrat eu in jocul lui - Poate... incepu el sa rada. Imi placea de unchiul Em, mereu stia sa ma faca sa rad, sa uit de lucruri cum ar fi faptul ca eu nu pot sa merg la scoala, sa ies prea mult in oras, adica nu puteam sa fac asta. - Bine ca mi-ai amintit Renesmee, zise tata deodata, trebuie sa mergi la scoala si tu deacum. - Da? Suu-uu-per!!! Deabia astept!!! Ura! Nu te bucura atat, cum vei ajunge acolo iti vei dori sa nu ii fi adus aminte ui Edward de asa ceva, readuse glumele in dialog Emmet. - Asa ceva , raspunse Jake zambind ( el mergea deja la facultate) Chiar si cand unchiul Jasper intra, nu a avut nimeni nevoie de ajutor sa fie relaxat, toti eram deja. Toti radeam, vorbeam, eram ca o familie. Legati prin iubire, amintiri si prin faptul ca suntem o familie. Acum , ma simteam ca o proasta pentru ca crezusem ca ei se vor schimba. Era aceasi familie din totdeauna. Tata incepu sa cante la pian piesa mamei , Jake ma tine in brate in timp ce eu ma uitam la unchiul Em si la unchiul Jazz cum jucau sah fiind ajutati de Alice. Am intors capul si am vazut ca mama si Rosalie ma priveau mandre ca doua mamici, asta si erau. Intre iubirea mamei si a lui Rose nu era mare diferenta.

Rosalie ma iubea ca pe o fiica pe care nu a avut-o, eram fericita ca era asa. Stiam ca daca mama nu ar fi avut sprijinul matusii, eu as fi fost distrusa. Nu eram suparata din cauza asta, tata isi ceruse iertare de mii de ori cand am aflat. Nu ma deranja, motivul era unul bun, si eu as fi facut la fel , as fi vrut sa ma distruga daca mama ar fi patit ceva atunci. Tata schimba melodia la auzul gandurilor mele, canta acum melodia mea preferata. La sfarsitul acesteia, toti eram asezati pe canapeaua din jurul mesei rotunde antice a bunicii. Atunci, Carlisle, gasi un moment in care sa ne spuna un lucru foarte important ce avea sa ne schimbe pe toti candva : - Aici, acum, incepu bunicul, vreau sa ne promitem noua insine ca vom ramane mereu o familie indiferent de ce se va intampla. Chiar daca suntem certati, impacati, in lupta, la vanatoare, acasa, oriunde, vom fi impreuna si ca vom continua sa fim legati prin iubirea ce este in aceasta familie. As mai dori ca fiecare membru al familiei sa jure asta. Linistea se asternu peste toti. Il vedeam pe tata cum incearca sa citeasca fiecare gand din casa, inclusiv pe al lui. Peste cateva secunde foarte lungi, incepu sa vorbesca : - Jur ! spuse tare , incredibil de sincer si cu un ton ce dadea dovada de respect asupra ideii acestea. Apoi, pe rand, mama, eu , bunica, Rose, Emmet, Alice, Jasper, am continuat ce a inceput tata. Carlisle, vazand ca toti sunt de acord a jurat si el cu mare stima pentru toti. Totusi , simteam ca ceva lipseste. Tata si-a dat seama primul ce anume. - Jake? Si tu faci parte din familie. Cu ochii sclipind, se ridica in picioare si atunci, iubitul meu Jacob spuse cu o voce pe care nu i-am mai auzito pana atunci: - Jur! Jur sa fiu mereu alaturi de familia mea, de iubita mea si de tot ceea ce este important pentru ea si pentru cei dragi ei! Ceea ce a urmat a fost pura iubire, cu toti ne-am imbratisat, iar eu , neputand sa imi stapanesc emotiile l-am sarutat pe Jake si am promis ca voi face tot posibilul ca juramantul acesta sa nu fie niciodata incalcat.